China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan                         Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Milenii Mileniul I îHr Mileniul I Mileniul al II-lea Secole Secolul al III-lea Secolul al IV-lea Secolul al V-lea Decenii Anii 250 Anii 260 Anii 270 Anii 280 Anii 290 Anii 300 Anii 310 Anii 320 Anii 330 Anii 340 Anii 350 Ani 298 299 300 301 302 303 304 305 306 307 308 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Științe Literatură și Filozofie Nașteri Flavius Magnus Magnentius uzurpă titlul imperial roman între 18 ianuarie 350 și 11 august 353 d 353 Decese O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Aceasta lista cuprinde toate personajele din seria anime Kaleido Star Personaje principale Sora Naegino este personajul principal al anime-ului Când a fost mică a fost adusă de parinții ei la Kaleido Stage să vadă spectacolul Alice în Țara Minunilor Deși au murit puțin dupa acea vizită Sora e inspirată de această amintire să devină membră al Kaleido Stage când devine matură La începutul seriei Sora e singura persoană care îl poate vedea pe Fool Spiritul Scenei Acesta îi va dezvălui că este născută pentru a fi pe scenă; în prima serie îi dezvăluie că va realiza Manevra Legendară iar în seria a doua îi spune că are potențial să devină o adevarată Kaleido Star Layla Hamilton este o acrobată desărvârșită și un personaj încăpățânat Tatăl ei deținătorul lanțurilor hoteliere Hamilton dorește ca fiica sa să devină o actriță îndemnând-o să renunțe la aceasta ocupație de acrobat Layla refuză și dorește să rămână deoarece își amintește mereu pe scenă cum iubea mama ei Rolaîn alte variante Laura să meargă la Kaleido Stage Se rănește la umăr în timpul antrenamentelor pentru Legendara Manevra execută Manevra i se spune că nu va mai putea face acrobații la Kaleido Stage se va retrage pe Broadway ca apoi să revina să o provoace pe Sora pentru rolul Odettei din spectacolul Lacul Lebedelor și apoi va efectua un ultim spectacol Legenda Phoenixului Mia Guillemeste o prietenă apropiată a Sorei În al doilea episod ea acceptă prezența Sorei la Kaleido Stage după executarea Phoenixului de Aur Mai târziu devine persoana care va introduce mai multă literatură în Kaleido Stage fiind scenaristă Anna Heart este de asemenea o prietenă a Sorei ce o va accepta după execuția Phoenixului de Aur Este foarte talentată jucând în numeroase roluri serioase; își dorește să fie o comediantă la fel ca tatăl ei Jack Barone rugând-o câteodată pe Mia să îi introducă scene comice Dorința îi este aproape tot timpul refuzată Yuri Killian este ca și Layla un acrobat desăvârșit În timpul unui flashback aflăm că tatăl lui Arlon Brass moare executând Legendara Manevră considerându-l pe Kalos principalul vinovat deoarece l-a lăsat să o execute În cea de-a doua serie Yuri o ajuta pe Sora la Festivalul de Circ din Paris Este rivalul lui Leon care îl consideră ucigașul sorei sale Sophie Va deveni managerul Kaleido Stage alături de Kalos Fool este misteriosul Spirit al Scenei Este de mărimea unei papusi și i se arată Sorei imediat ce apare la Kaleido Stage El îi explică faptul că doar cei care sunt destinați să fie pe scena și își dedică inima întru totul acesteia pot să îl vadă Mai târziu și Layla și Rosetta pot să îl observe Fool este cititor al viitorului posibil spunând că deși îi poate spune lucruri cu consecințe uneori negative acțiunile și eforturile ei pot să îi schimbe viitorul În prima serie acest lucru e relevat de citirea unor Carți de Tarot și în seria a doua prin evidențieri astrologice Sarah Dupont este diva de la Kaleido Stage și managerul dormitoarelor E dorită de numeroase companii deoarece are o voce minunată însă e foarte devotată Kaleido Stage-ului Este un avid fan al artelor marțiale lucru comic în cele mai multe episoade Ken Robbins este managerul scenei de la Kaleido Stage Nu poate fi acrobat din cauza unor probleme cu inima O admiră și iubește pe Sora neavând însă curajul să îi spună acest lucru; totuși aceste lucruri nu îl împiedică să o ajute fiindu-i câteodată antrenor personal avertizând-o de unele pericole din timpul antrenamentelor Este și vocea rațiunii grupului Kalos Eldo este șeful Kaleido Stage și sfătuitorul Sorei Este cel care îl antrenase pe Alron Brass pentru Manevra Legendară și singurul ce poate să le spună Sorei și Laylei cum să se antreneze pentru această manevră Jerry este un polițist care se autointitulează "Fanul 1" al Sorei ajutând-o încă din primul episod O iubește pe Kate doctoriță din Cape Mary și a Kaleido Stage-ului căsătorindu-se cu ea Marion Benigni este fiica lui Jean cel care lucrează la montajele scenice Mama ei Cynthiaartistă la trambulină moare din cauza unui accident pe scenă Jonathan este un pui de focă adus de Sora însă neputând ține animale încearcă să îl ascundă Secretul e dezvăluit și prin intermediul lui Jean Kalos e de acord să îl țină la Kaleido Stage Devine mascota Kaleido Stage și de-a lungul seriilor Jonathan va lucra doar cu Marion Rosetta Passel este o campioană mondială la Diabolo Deoarece spectacolele ei la Kaleido Stage nu erau amuzante și era amenințată cu rezilierea contractului ei cu Kaleido Stage Sora o ia sub aripa ei învățând-o placerea și amuzamentul scenic În schimb Rosetta o învata Diabolo lucru ce îi va fi de folos pentru rolul principal în Nopțile Arabe În seria 2 Rosetta calcă pe urmele Sorei May Wong este o nouă recrută ce vrea să o înlocuiască pe Sora Se remarcă prin numeroase talente acrobatice și prin patinaj devine partenera lui Leon Oswald în spectacolul Dracula Totuși în timpul unui spectacol Leon o scapă cauzându-i o dislocație a umărului; acest lucru îi îngăduie Sorei să obțina locul pentru Festivalul de Circ din Paris Înțelegând că atitudinea ei egoistă și copilărească l-a determinat pe Leon să o abandoneze refuză să renunțe la poziția ei întrecând-o pe Sora cu un nou truc executat cu o singură mână învingând-o în sfârșit pe Sora Spre sfârșit va mai înlătura din aroganță și va deveni o persoană mai bună Leon Oswald este un trapezist foarte faimos care sosește în cel de-al doilea sezon El apare ca o persoană arogantă refuzând să presteze cu Sora deoarece nu e destul de talentată pentru el Adevărata sa dorință totuși e dedicată unei promisiuni facute surorii ei muribunde Sophie să vadă Acrobația Îngerului un act la trapez fără rival și frumos care l-au făcut completă Este rivalul lui Yuri Killian pe care îl învinovățește de moartea Sophiei într-un accident Mr Kenneth este o persoană varstnică și reprezentantul sponsorilor scenei De obicei este portretizat ca un producător lucru ce îi dă puteri executive ce deseori rivalisează sau le întrec pe acelea ale lui Kalos Are o mare experiență în show business și de obicei o ajută pe Sora Îl cunoaște pe Ken în mod personal însă nu îl strigă niciodată pe numele sau real Personaje secundare Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Anime din cuvântul japonez アニメ anime la rândul lui o abreviere a cuvântului englez animation însemnând animație pluralul corect fiind anime-uri reprezintă orice film de animație produsă în Japonia sau originară din aceastaAnime essentials every thing a fan needs to know De Gilles Poitras pagina 7< ref> La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga< ref> Cu toate că anime-ul este considerat uneori în mod eronat un "gen" precum comedia drama etc în realitate este o formă de artă care include toate genurile întâlnite în literatură și cinema În Japonia filmele de animație sunt foarte îndrăgite semnificativ fiind faptul că în anul 2001 filmul anime Spirited Away Sen to Chihiro no Kamikakushi a întrecut filmul TitanicAnime explosion! the what? why? & wow! of Japanese animation De Patrick Drazen pagina 277< ref> Inițial anime-urile erau desenate manual însă în ultimii ani tehnicile asistate de calculator practic s-au generalizat Tehnicile anime sunt utilizate în seriale televizate producții cinematografice și video jocuri pentru computer publicitate etc În ce privește conținutul formatul anime este utilizat în toate genurile ficționale Istorie Începutul secolului al XX-lea a marcat dezvoltarea proiectelor anime odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franța Germania Statele Unite ale Americii și Rusia< ref> Ecranizarea celui mai vechi anime Namakura-gatana An Obtuse Sword a avut loc în 1917Anime essentials every thing a fan needs to know De Gilles Poitras pagina 16< ref>; filmul cu durata de două minute prezintă un samurai care a fost păcălit să cumpere o sabie ruginită Acesta încearcă să atace trecătorii pentru a examina capacitățile sabiei însă oamenii săraci s-au luptat cu el și l-au doborât< ref> Anul 1930 devine anul când animația devine alternativa narării comparate cu industria subdezvoltată a actoriei live-action Spre deosebire de America industria live-action rămâne în Japonia o piață mică suferind de bugetări și restricții ale locațiilor și castingurilor Lipsa actorilor vestici de exemplu a făcut aproape imposibile realizarea filmelor a căror acțiune se desfășoară în Europa America sau lumi fantastice care nu implică Japonia Animația le permitea artiștilor să creeze orice personaje și locații Succesul filmului Albă-ca-Zăpada și Cei Șapte Pitici al lui Disney din 1937 influențează animatorii japonezi< ref> Osamu Tezuka adaptase și simplificase numeroase tehnici de animație Disney pentru a reduce costurile și numărul cadrelor în producție Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi permită producția într-un program fix cu personal neexperimentat În timpul anilor 70 are loc o creștere a popularității seriilor manga care ulterior au fost animate în special cele create de Osamu Tezuka care a fost numit o „legendă și „zeul manga< ref> Munca sa și a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici și genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi Genul robotic cunoscut ca „Mecha în afara Japoniei de exemplu luase formă prin Tezuka se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai și alții și a fost revoluționat la sfârșitul deceniului de Yoshiyuki Tomino care dezvoltaze genul Robotului Adevărat Anime-urile cu roboți precum seriile Gundam și Macross au devenit clasice în anii 80 stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia și restul teritoriilor Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul japonez deși mai puțin ca seriile manga și cunoaște o expansiune în producție Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări în anii '90 și chiar mai mult după anul 2000 Terminologie În limba japoneză termenul animație este scris în katakana ca アニメーション animēshon Termenul abreviat anime アニメ este inițiat în anii '70< ref> Ambele forme sunt valide însă forma mai scurtă este cea mai utilizată Pronunția japoneză a anime diferă semnificativ de engleza standard care are diferite vocale și accente în japoneză fiecare timp are același accent Ca puținii termeni japonezi cum ar fi saké Pokémon și Kobo Abé anime este câteodată rostit animé ca în franceză cu accent grav pe ultimul e pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță Totuși accentul nu apare în nici o utilizare a japonezei romanizate Utilizarea termenului În Japonia termenul nu specifică originea națională a animației; totuși este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume În engleză sursele din dicționare definesc anime ca „stil de animație japoneză a unei imagini în mișcare< ref> Lucrările non-japoneze care împrumută stilizarea de la anime face referire la „animația influențată de anime dar nu este neobișnuit pentru un privitor care nu știe țara de origine a unui asemenea material să îl numească simplu "anime" Unele lucrări sunt co-producții cu companii non-japoneze cum ar fi seriile IGPX sau Ōban Star-Racers ale Cartoon Network și Production IG care s-ar putea sau nu să fie considerate anime de diferiții spectatori Sinonime Anime este corelat cu japonimație dar acest termen nu mai este utilizat În general termenul apare acum doar în contexte nostalgice Deși termenul a fost corelat în afara Japoniei cu orice animație importată din aceasta este utilizat acum în Japonia pentru a face referire la animația domestică Cum anime nu identifică țara originară în utilizarea japoneză Japanimația este utilizat pentru a distinge lucrările japoneze de celelalte ale lumii În Japonia manga poate să se refere și la animație și benzi desenate deși utilizarea manga pentru a se referi la animație este de multe ori restricționată non-fanilor Printre vorbitorii de engleză manga se află sub strictul sens de bandă desenată japoneză O altă explicație ar fi datorată de distribuitorul de anime al magazinelor din Marea Britanie și SUA Manga Entertainment firma începuse folosirea termenului în Marea Britanie lucru comun în afara Japoniei Termenul "animanga" a fost utilizat pentru a se referi la anime și manga deopotrivă Caracteristici vizuale Ca mediu vizual anime-ul tinde spre stilurile vizuale ce pot varia de la artist la artist sau studio la studio Unele titluri pot avea stilizări comune de exemplu FLCL este cunoscut pentru stilizarea sa exagerată În constrast titluri precum Only Yesterday sau Jin-Roh au aspect mai realist având puține exagerări stilistice În timp ce diferitele titluri și artiști au propriul lor stil multe elemente stilistice au devenit atât de comune încât sunt descrise ca fiind un constituent al anime-ului în general Totuși asta nu înseamnă că toate animeurile moderne trebuie să aibă un stil artistic comun și strict În general cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au „trăsături fizice exagerate cum ar fi ochi mari păr mare membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate replici rapide și onomatopeice tipografie exclamatorie Încă un element stilistic este cel al liniilor În anime liniile sunt de obicei influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula decât cu un stilou caligrafic Acest lucru poate fi datorat faptului că japoneza a fost scrisă în mod tradițional cu pensula având influență asupra artei japoneze prin aceasta liniile pot fi diferențiate de arta vestică Cele vestice au fost făcute cu un stilou Influențele acestor lucruri pot fi observate în abundența grosimii liniilor Anime tinde de asemenea să împrumute multe elemente din manga inclusiv text în fundal și panouri De exemplu un opening poate folosi panouri manga pentru a spune povestea sau pentru a dramatiza un lucru pentru un efect comic lucru întâlnit în animeul Kare Kano Designul personajelor Proporțiile corpului în anime provin de la cele ale corpului uman Înălțimea capului este considerată baza proporției Acestea pot varia cât timp restul corpului rămâne proporțional Cele mai multe personaje au o înălțime de 7-8 capete în timp ce înălțimile extreme sunt situate în jurul a 9 capete< ref> Variațiile proporției pot fi moderate Caracteristicile personajelor chibi sau super deformate prezintă un corp mic disproporționat comparativ cu capul Câteodată anumite părți ale corpului cum ar fi picioarele sunt alungite sau scurtate Cele mai multe chibi au o înălțime de 2 până la 4 capete Unele lucrări anime cum ar fi Crayon Shin-chan ignoră aceste proporții Este destul că indică un desen vestic Exagerările sunt evidențiate de creșterea proporțiilor unor părți ale corpului Stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga Osamu Tezuka a fost inspirat de trăsăturile exagerate ale personajelor de desene animate americane precum Betty Boop Mickey Mouse și Bambi al Disney Tezuka aflase că ochii mari permit presonajelor să arate emoții distincte Când Tezuka a început să deseneze Ribbon no Kishi prima serie manga pentru fetițe acesta a exagerat mărimea ochilor în continuare Într-adevăr prin Ribbon no Kishi Tezuka a inițiat un format stilistic care va fi urmat mai târziu de artiștii shōjo Culoarea este dată ochilor particular corneei și puțin fundal Acesta din urmă este obținut prin aplicarea unor umbre variabile ale culorilor În general un amestec de umbră ușoară ton de culoare și o umbră mai intensă este folosit Antropologistul cultural Matt Thorn afirmă că animatorii japonezi și cei care audiază anime-ul nu percep asemenea ochi stilizați ca mai mult sau mai puțin străini Totuși nu toate anime-urile au personaje cu ochi mari De exemplu Hayao Miyazaki este cunoscută pentru personajele sale realiste care au păr cu culori reale și care nu au ochii mari< ref> În plus mulți producători au fost cunoscuți pentru utilizarea ochilor mai mici Acest design se apropie de arta japoneză tradițională Unele personaje au ochi și mai mici reprezentați prin puncte negre O întreagă varietate de expresii ale feței sunt folosite de personaje pentru a exprima stări emoționale și gânduri< ref> Anime utilizează un set diferit de expresii faciale comparativ cu cel al animației vestice Alte elemente stilistice sunt de asemenea comune; deseori în anime-urile comice personajele șocate sau surprinse vor interpreta o „lovitură frontală prin care vor indica o expresie exagerată Personajele mânioase pot avea un efect al unei „vene sau „stressmark unde liniile pulsatorii reprezentând venele vor apărea pe frunte Femeile nervoase pot lua un ciocan de nicăieri și să lovească pe oricine cu el Personajele masculine pot să aibă sângerări nazale în prezența unei femei iubite Acest concept este datorat grabei sângelui spre față într-o îmbujorare exagerată Personajele rușinate pot să producă fie o picătură masivă de sudoare care a devenit unul din stereotipurile cele mai recunoscute ale anime-ului sau să se producă o îmbujorare vizibilă sub nivelul ochilor în special ca o manifestare a sentimentelor romantice reprimate Unele anime-uri care au subiect politic sau alte subiecte serioase au abandonat aceste trăsături cum ar fi Gundam Wing și Teknoman'' Tehnici de animație Anime-ul este bazat pe animația tradițională În timp ce anime-ul este considerat o parte separată de desenele animate anime încă mai utilizează multiple imagini statice în succesiune rapidă pentru a produce efectul vizual animat Ca toate animațiile producția începe cu storyboarding dublajul designul personajelor etc mai sunt aplicate Cu îmbunătățiri ale tehnologiei computerizate animația computerizată mărește eficiența întregului proces de producție Anime este de obicei considerată o formă de animație limitată Asta înseamnă că stilistic chiar și în producții mai mari convențiile animației limitate sunt utilizate pentru a păcăli ochiul să creadă că vede mai multă mișcare decât este Multe din tehnicile acestea sunt folosite când se lucrează cu limite bugetare Unghiul camerei mișcarea acesteia și luminozitatea joacă un rol important în scene Regizorii au de obicei discreția determinării privirii unghiulare pentru scene particularizând la fundale În adiție camera unghiulară arată perspectiva Aceștia pot să aleagă efecte cinematografice precum zoom prim-planul și vederea panoramică Cele mai cunoscute animeuri Naruto Shippuuden Bleach Death Note Jigoku Shoujo‎ Hellsing InuYasha Kaleido Star Fairy Tail Full Metal Panic Neon Genesis Evangelion One Piece Pokémon Sailor Moon Trigun Yu-Gi-Oh! Yu Yu Hakusho Dragon Ball Vampire Knight Gallery Fake Kiddy Grade Full Metal Alchemist Nana anime Soul Eater Slayers Lovely Complex Honey and Clover Blue Dragon Inazuma Eleven Toriko Digimon Sword art online Hunter x Hunter Genuri Anime are numeroase genuri tipice găsite în orice formă a mass-mediei Asemenea genuri le includ pe cele de acțiune aventură povești pentru copii comedie drama eroticahentai fantezie medievală horror dragoste și SF Cele mai multe animeuri includ diverse componente ale fiecărui gen la fel și o varietate de elemente tematice Prin aceasta multe serii pot fi categorizate în multiple genuri De exemplu Neon Genesis Evangelion poate fi considerat ca aparținând genului post-apocaliptic SF mecha și dramă Mai jos se poate observa o listă a genurilor majore care sunt specifice animeurilor și seriilor manga< ref> Acțiune Aventură se concentrează pe bătălii războaie și competiție fizică Artele marțiale lupta cu armele sau orice altă acțiune sunt de obicei figurate Exemple Naruto ''One Piece Kiddy Grade Drama are un grad înalt de dezvoltare a personalității și teme emoționale Multe din ele se concentrează pe complicațiile relaționale Exemplu Fushigi Yūgi ''InuYasha Mirage of Blaze Bazate pe jocuri acestea prezintă un anume joc Exemplu ''Yu-Gi-Oh! Horror Gore folosește teme întunecate și sau supranaturale Exemplu seriile Vampire Hunter D Chrono Crusade Elfen Lied Science fiction constă în elemente futuriste precum tehnologie din viitor și aspecte științifice ale acesteia Exemplu Ghost in the Shell Royal Space Force The Wings of Honneamise Progresive sau „Filmele artistice sunt extrem de stilizate Exemplu Sayonara Zetsubō Sensei 5 Centimeters Per Second Demografic Aspectul demografic descrie vârsta celui care privește animeul Shōjo este termenul japonez pentru „domnișoară sau „fetiță De obicei sunt îndreptate spre vizionarea de către fete Exemple Kaleido Star Fruits Basket ''Mermaid Melody Pichi Pichi Pitch Mew Mew Power Shōnen este termenul japonez pentru „băiețel Exemple Dragon Ball Z ''Digimon Trigun Seinen este termenul japonez pentru „bărbat tânăr și include adolescenții Exemple Oh My Goddess! ''Cowboy Bebop Gallery Fake Josei este termenul japonez pentru „tânără femeie Exemple Gokusen ''Honey and Clover Nana Kodomo este termenul japonez pentru „copil Toate seriile pentru copii sunt incluse aici Exemple Hello Kitty HamtaroUnderstanding manga and anime De Robin E Brenner pagina 31< ref> Doraemon Tematică Bishōjo este termenul japonez pentru „fată frumoasă și un termen care desemnează toate personajele feminine frumoase Câteodată confundat cu Moè Exemple Magic Knight Rayearth sau Negima Bishōnen este termenul japonez pentru „băiat frumos și un termen care desemnează orice anime ce prezintă băieți și bărbați eleganți și frumoși Exemple Fushigi Yūgi The Wallflower Sentai este literal „echipă de luptă în japoneză Se referă la orice serial care implică un supererou sau o echipă de supereroi Exemple Cyborg 009 Voltron Robot Mecha face referire la roboți Exemple Mobile Suit Gundam Mazinger Z Ficțiune apocaliptică și post-apocaliptică se confruntă cu o lume post-apocaliptică Exemple Fist of the North Star Nausicaä of the Valley of the Wind Magical girl Mahō shōjo este un subgen al shōjo cunoscut pentru poveștile cu "Magical Girl" Exemple Sailor Moon Cardcaptor Sakura Magical boy Mahō shōnen este echivalentul masculin al Mahō Shōjo Exemple DNAngel Fullmetal Alchemist Moé face referire la personajele cu comportamente naive slabe sau drăguțe Într-un fel nu sunt pe de-ntregul independente Exemple A Little Snow Fairy Sugar Expertiza este specializată cu un anumit subiect în fundal Acestea variază de la sporturi arte și gătit Exemple Eyeshield 21 cu fotbalul sau Yakitate!! Japan cu coacerea pâinii Lolicon "Complexul Lolitei" este sexualizarea personajelor feminine tinere numele venind de la personajul titular al lui Vladimir Nabokov Lolita Exemplu Kodomo no Jikan Shotacon "Complexul Shōtarō " este sexualizarea unui personaj masculin tânăr numele venind de la copilul actor din Gigantor Tetsujin-nijūhachi-gō Exemplu Papa to Kiss in the Dark Harem este un gen care se concentrează pe un personaj masculin înconjurat de dragostea mai multor personaje feminine Tipic bărbatul locuiește cu cel puțin o femeie Exemple Ranma ½ Love Hina Harem inversat este genul care inversează sexul în harem unde un personaj feminin este implicată în acțiuni romantice alături de bărbați De obicei nu este un Shōjo sau anime Josei Exemple Ouran High School Host Club Fruits Basket Prietena magică este mai bine echivalat cu termenul prietenă exotică Acest gen se concentrează pe relația romantică dintre un bărbat și cel puțin o femeie cu origini extraordinare cum ar fi extraterestră Tenchi Muyo! Urusei Yatsura supranaturală Oh My Goddess! sau tehnologică Chobits De obicei considerată subgen al haremului Ecchi este termenul japonez pentru sexualitate indecentă derivată din pronunția japoneză a literei „H originea acestui termen nu este prea bine cunoscută nici măcar în Japonia Umorul sexual poate fi prezent Exemple Oruchuban Ebichu He Is My Master Hentai este termenul japonez pentru „anormal sau „pervers Este sinonim cu pornografia cum conținutul hentai constă în aceasta Exemple La Blue Girl Bible Black Yuri Shōjo-ai este echivalentul japonez al „dragostei dintre fete girls-love concentrându-se asupra dragostei dintre două personaje feminine Yuri este la fel ca Shōjo-ai însă câteodată implică personaje mai în vârstă sau activitate sexuală explicită Exemple Revolutionary Girl Utena Kannazuki no Miko Shōnen-ai este echivalentul japonez al „dragostei dintre băieți boys-love Acestea se concentrează pe dragostea dintre două personaje masculine Termenul este eliminat în Japonia datorită celeilalte semnificații aceea de pederastie și este înlocuită de "Boys Love" BL Exemple Loveless Gravitation Yaoi este ca și „Shōnen-ai însă de obicei implică personaje cu activitate sexuală explicită Exemplu Sensitive Pornograph Distribuire În timp ce anime-ul intrase în magazinele dinaintea Japoniei anilor 60 a cunoscut o creștere în exportul cultural din timpul expaniunii pieței între anii 1980-1990 Piața anime pentru Statele Unite ale Americii singură „valorează aproximativ 435 miliarde $ conform Japan External Trade Organization< ref> Anime fusese un succes comercial în Asia Europa și America Latină De exemplu jocul video Saint Seiza a fost lansat în Europa datorită popularității showului chiar și după ani de la încetarea transmisiei acestuia Companiile de distribuție anime organizează licențele și distribuirile materialelor anime Anime-ul licențiat este modificat de distribuitori prin dublajul în limba țării și subtitrând melodiile japoneze Utilizând un tipar de distribuire asemănător Hollywood-ului lumea este divizată în cinci regiuni Unele editări ale referințelor culturale pot să apară pentru urmarea mai eficientă a referințelor culturii non-japoneze< ref> Anumite companii pot să îndepărteze orice conținut inacceptabil conform legii domestice Acest proces de editare a fost utilizat foarte mult în trecut ex Robotech încă folosirea sa a fost refuzată datorită cererii de anime-uri în forma lor originală Această „atingere ușoară a devenit favorita celor care erau nefamiliarizați cu anime Utilizarea acestor metode sunt prezente in seria Sailor Moon unde unele secvente ce prezinta moartea unor personaje sau nuditatea sunt inlaturate sau editate Sosirea DVD-urilor a făcut posibilă includerea multiplelor limbi într-un singur produs Acest lucru nu s-a întâmplat și cu casetele VHS în care un fișier VHS era folosit în mod separat și fiecare casetă VHS costa cât un DVD „Atingerea ușoară se aplica lansărilor DVD datorită faptului că includeau versinea dublată și originalul japonez subtitrat fiind tipic needitat Anime-ul editat pentru televiziune este de obicei lansat de pe DVD needitat cu toate scenele intacte Rețelele de televiziune transmit regulat programul tv În Japonia rețele majore naționale cum ar fi TV Tokyo fac acest lucru regulat Stațiile de emisie regionale mai mici transmit anime sub ultra frecvență În Statele Unite ale Americii televiziunile prin cablu cum ar fi Cartoon Network Disney Sci-Fi și altele își dedică o parte a timpului pauze pentru anime Sony a pus bazele pentru Animax și canalul Jetix al Disney pentru emisia animeurilor în multe țări ale lumii Anime Central emite doar în Marea Britanie Deși este o încălcare a drepturilor de autor unii fani adaugă subtitrări proprii la unele anime-uri Acestea sunt distribuite ca fansubs Implicația etnică a producerii distribuirii sau urmăririi fansubs sunt subiecte foarte controversate chiar dacă grupurile fansub nu au nici un profit Odată ce seria a fost licențiată în afara Japoniei aceste grupuri de obicei încetează distribuția lucrărilor Într-un caz Media Factory Incorporated ceruse ca nici un material de-al lor să fie sursă fansubs lucru respectat de comunitatea respectivă Internetul jucase un rol semnificativ în expunerea anime-ului dincolo de Japonia Înainte de anii 90 anime-urile aveau o expunere limitată dincolo de granițele Japoniei Coincidența face că odată cu creșterea popularității Internetului anime-urile au cunoscut aceeași expansiune Combinarea comunităților Internetului și cantitatea de materiale anime în creștere de la video la imagini au contribuit la creșterea fancluburilor anime Distribuire în afara Japoniei Asia Animația japoneză este foarte populară în țări precum Taiwan Coreea de Sud America Latină În America Latină anime-ul a fost distribuit în decada anului 1970 în Mexic și Argentina cu seriile Heidi Princesa caballero Candy Candy și Meteoro Multe alte creații anime precum Les seguirían Kimba El León Blanco Mazinger Z Robotech au fost difuzate de programele latin-americane Spre 1990 anime-ul a câștigat popularitate prin seriale precum Saint Seiya Sailor Moon Ranma 1 2 și seriile saga Dragon Ball și mai târziu Pokémon Card Captor Sakura și Yu-Gi-Oh Distribuitorii erau Locomotion Fox Kids Cartoon Network Actualii distribuitori latin-americani sunt Animax succesorul lui Locomotion loc care a fost cumpărat pentru Sony Cartoon Network și EtcTV în Chile< ref> Europa Anime-ul a fost difuzat în Europa Spania Italia și Franța suferind de o "invazie pacifistă" Într-adevăr primul anime transmis în Franța a fost seria Ribon no Kishi și Kimba El León Blanco însă importul masiv abia începuse doar după succesul seriei UFO Theft Grendizer predată în 1978 Vezi și Manga OVA Referințe Bibliografie Andrea Baricordi et al prefazione di Go Nagai Anime Guida al cinema di animazione giapponese Granata press 1991 pp 319 ISBN 88-7248-014-0; ristampato in inglese con il titolo Anime A guide to japanese animation 1958-1988 Montreal Protoculture 2000 pp 311 ISBN 2-9805759-0-9 Luca Raffaelli Le anime disegnate Il pensiero nei cartoon da Disney ai giapponesi e oltre Roma Minimum Fax 2005 pp 273 ISBN 88-7521-067-5 II ed I ed 1995 Antonia Levi Samurai from Outer Space Understanding Japanese Animation Open Court 1996 pp 180 ISBN 0-8126-9332-9 Francesco Prandoni Anime al cinema Storia del cinema di animazione giapponese 1917-1995 Milano Yamato Video 1999 pp 160 ISBN non disponibile Arianna Mognato Super Robot Anime Eroi e robot da Mazinga Z a Evangelion Milano Yamato Video 1999 pp 128 ISBN non disponibile Davide Castellazzi Animeland Viaggio tra i cartoni made in Japan Firenze Tarab 1999 pp 200 ISBN 88-86675-50-X Marco Pellitteri Mazinga Nostalgia Storia valori e linguaggi della Goldrake-generation Roma King|Saggi 2002 pp 521 ISBN 88-88678-01-8 II ed I ed Castelvecchi 1999 Marcello Ghilardi Cuore e acciaio Estetica dell'animazione giapponese Padova Esedra 2003 pp 204 ISBN 88-86413-65-3 Eleonora Benecchi Anime Cartoni con l'anima Bologna Hybris 2005 pp 239 ISBN 88-8372-261-2 Susan J Napier ANIME From Akira to Howl's Moving Castle New York Palgrave Macmillan 2005 pp 355 ISBN 1-4039-7052-1 Cristian Posocco MangArt Milano costa & nolan 2005 pp 205 ISBN 88-7437-013-X Jonathan Clements; Helen McCarthy The Anime Encyclopedia A guide to japanese animation since 1917 Berkeley Stone Bridge Press 2006 pp 867 ISBN 1-933330-10-4 Dani Cavallaro Anime Intersections Tradition and Innovation in Theme and Technique Jefferson McFarland 2007 pp 209 ISBN 978-0-7864-3234-9 Andrea Fontana; Davide Tarò ANIME Storia dell'animazione giapponese 1984-2007 Piombino Edizioni Il Foglio 2007 pp 230 ISBN 978-88-7606-160-8 Legături externe la Open Directory Project la Anime Oxide Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Ani 1810 1811 1812 1813 1814 1815 1816 1817 1818 1819 1820 __FARACUPRINS__ Anul 1815 MDCCCXV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 2 ianuarie Lord Byron se căsătorește cu Anna Isabella Milbanke la Seaham County Durham 3 ianuarie Austria Marea Britanie și Franța formează o alianță defensivă secretă împotriva Prusiei și Rusiei 3 februarie Prima fabrică comerială de brânză este fondată în Elveția 26 februarie Napoleon Bonaparte evadează din insula Elba 16 martie Willem I devine rege al Țărilor de Jos 20 martie Napoleon intră în Paris; începutul "celor 100 de zile" 9 iunie Se semnează actul final al Congresului de la Viena El fixează noi frontiere în Europa 16 iunie Bătălia de la Ligny Napoleon învinge trupele prusace 18 iunie Bătălia de la Waterloo Ducele de Wellington îl învinge pe Napoleon; sfârșitul războaielor napoleniene 22 iunie Napoleon abdică din nou; Napoleon al II-lea 1811–1832 în vârstă de 4 ani domnește pentru două săptămâni 22 iunie 7 iulie 8 iulie Ludovic al XVIII-lea se întoarce la Paris ca rege restaurat el s-a auto-proclamat rege la 8 iunie 1795 după moartea nepotului său în vârstă de 10 ani Ludovic al XVII-lea și a trăit în Westfalia Verona Rusia și Anglia 15 octombrie Napoleon I al Franței începe exilul pe insula Sf Elena din Oceanul Atlantic Statele germane formează o confederație Misionarii englezi ajung în Noua Zeelandă Arte Știință Literatură și Filozofie La Timișoara se înființează biblioteca tipografului Josef Klapka prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Austriac Nașteri 11 ianuarie John A Macdonald primul prim-ministru al Canadei d 1891 10 februarie Constantin Bosianu jurist și om politic prim-ministru al Principatelor Române d 1882 1 aprilie Otto von Bismarck prim-ministru al Prusiei d 1898 6 aprilie Robert Volkmann compozitor german d 1883 24 aprilie Anthony Trollope scriitor englez d 1882 12 noiembrie Elizabeth Cady Stanton activistă pentru drepturile femeii d 1902 10 decembrie Ada Lovelace matematiciană britanică d 1852 21 decembrie Thomas Couture profesor și pictor francez d 1879 Decese 24 februarie Robert Fulton inginer și inventator american n 1765 26 februarie Prințul Josias de Saxa-Coburg nobil german general în armata austriacă n 1737 4 martie Frances Abington actriță engleză n 1737 5 martie Franz Mesmer creatorul hipnotismului n 1734 7 decembrie Michel Ney general și mareșal francez n 1769 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Ludovic al XVIII-lea rege din dinastia Bourbon 1814-1815 1815-1824 și Napoleon I împărat din familia Bonaparte 1804-1814 1815; anterior prim consul 1802-1804 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Scarlat Callimachi domnitor 1806 1807-1810 1812-1819 Monaco Honore al IV-lea principe 1814-1819 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Neapole Joachim Murat rege 1808-1815 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sardinia Vittorio Emmanuele I rege din casa de Savoia 1814-1821 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Ferdinand al VII-lea rege din dinastia de Bourbon 1808 1814-1833 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Carol al XIII-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1809-1818 Toscana Ferdinand al III-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1790 1791-1801 1814 1815-1824 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Ioan Gheorghe Caragea domnitor 1812-1818 Varșovia Frederic August mare duce din dinastia de Wettin 1807-1812 1815; totodată principe elector și rege al Saxoniei 1763-1827 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Obanosa obba cca 1804-cca 1816 Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Adandozan Madogugu rege 1797-1818 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Egwala Seyon Newai Sagad Gwahn împărat 1801-1818 Imerina Radama I rege 1810-1828 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Dunama al VIII-lea Lafiami sultan din dinastia Saifawa 1808-1811 1814-1817 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Mahmud ibn Muhammad bey din dinastia Husseinizilor 1814-1824 Wadai Iusuf Kharifain ibn Abd al-Karim sultan 1814-1829 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1801-1803 1809-1818; ulterior conducător în Herat 1818-1829 Arabia Abdallah I ibn Saud emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1814-1818 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Ahmad imam 1809-1816 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Khanz al-Alam sultan 1806-1822 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Francis Rawdon-Hastings guvernator general 1813-1822 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Phromma Noi rege 1813-1817 Laosul inferior Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Anuruth rege 1787 1791-1815 1817 și Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al IV-lea Seda Pesijar Jarot sultan 1813-1822 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 Nepal statul Gurkha Gribanjuddha Bikrama Șah rege 1799-1804 1805-1816 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sri Lanka statul Kandy Sri Vikrama Rajasinha rege 1798-1815 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthaloetla Naphalai Rama al II-lea rege din dinastia Chakri 1809-1824 Tibet bLo-bzang Lung-rtogs rgya-mtsho dalai lama 1805-1815 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 America Argentina Gervasio Antonio Posadas director suprem 1814-1815 Carlos Maria de Alvear director suprem 1815 și Jose Rondeau director suprem 1815-1816 1819-1820; ulterior conducător al guvernului Uruguayului 1828-1830 Haiti Henric Christophe Henric I conducător 1806-1820; rege din 1811 și Alexandre Petion președinte 1807-1818 Hawaii Kamehameha I rege 1795-1819 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Statele Unite ale Americii James Madison președinte 1809-1817 Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant „Like a Virgin este primul single al cântăreței americane Madonna de pe al doilea album de studio Like a Virgin lansat pe 6 noiembrie 1984 fiind inclus și pe compilațiile de hituri The Immaculate Collection 1990 și Celebration 2009 Versurile și textul au fost compuse de Billy Steinberg și Tom Kelly doi muzicieni necunoscuți la acea vreme; după succesul obținut cu Madonna au compus pentru Whitney Houston Cyndi Lauper și The Bangles Deși inițial o baladă din cauza versului „like a virgin piesa a devenit un cântec pop cu versuri de dragoste ce descriu devotamentul etern Piesa a debutat la prima ediție a premiilor MTV 1984 provocând polemici aprinse datorită interpretării scandaloase a Madonnei fiind considerat unul din cele mai memorabile momente din cultura pop Cântecul a fost primit pozitiv atât de către criticii muzicali cât și de ascultători iar în urma interpretării a avut un mare succes devenind primul ei disc single care a atins prima poziție în Australia Canada Japonia și Statele Unite atingând top 5 în Africa de Sud Germania Irlanda Israel și Marea Britanie În prezent este considerat un moment cheie în muzica pop „Like a Virgin fiind numit ca unul dintre cântecele semnătură ale muzicienei cântăreața interpretându-l în cinci din cele opt turnee ale sale notabil în Blond Ambition 1990 unde a fost amenințată cu închisoarea în Canada datorită coregrafiei explicite sexual Pentru cele 1000000 de exemplare vândute în Statele Unite Recording Industry Association of America i-a oferit discul de aur Madonnei Compunerea Piesa a fost compusă de Billy Steinberg și Tom Kelly Compozitorul piesei Billy Steinberg a scris versurile în timp ce conducea o camionetă în via tatălui său Kelly s-a așezat la pian și a încercat să compună o baladă sensibilă potrivită cu ele Casa ei de discuri Sire Records nu a avut nimic împotriva acestui lucru mai ales datorită faptului că aceasta nu lansase decât un album până atunci fiind cunoscută publicului mai mult ca un artist dance Producătorul piesei a fost Nile Rodgers principalul producător al albumului Like a Virgin deși inițial refuzase piesa considerând-o „stupidă și răsuflată Rodgers a declarat că „am luat un demo deloc impresionant și l-am transformat într-o piesă grozavă cu toate că Steinberg l-a contrazis după aflarea veștii spunând că de fapt a copiat exact înregistrarea demonstrativă Varianta finală a cântecului este asemănătoare cu cea demo Madonna interpretând finalul la fel ca în originalul de Steinberg cântând chiar și ultimele versuri „When your heart beats and you hold me and you love me lucru neobișnuit ca un artist să se inspire atât de mult dintr-o piesă demo cu toate că Stenberg și Kelly s-au declarat flatați de acest lucru Linia melodică a piesei este similară cu cea din piesele „Billie Jean de Michael Jackson și „I Cant Help Myself de The Four Tops Madonna s-a declarat deranjată de modul în care a fost perceput mesajul piesei „Pentru mine eu cântam despre cum un anume lucru mă făcea să mă simt într-un anumit fel ca nouă dar toți ceilalți l-au interpretat ca spunând Nu mai vreau să fiu virgină Structura „Like a Virgin este un cântec pop rock cu versuri de dragoste ritmul melodiei conținând doar câteva sincope de aici rezultând ritmul dansabil al acestuia vocea cântăreței fiind dinamică precum și o sonoritate sintetică La secțiunea de mijloc vocea Madonnei precum și nivelul de disonanță sunt evident marcate de introducerea acordurilor de sol major mărind ambiguitățile emoționale precum și efectul benefic de a avea pe cineva en „Yeah your love thawed out „What was scared and cold ro „Yeah iubirea ta a topit „Ce era speriat și rece Strofele sunt în general mult mai încrezătoare decât refrenul aceasta prezentând un contrast plin de îndoieli și ambiguități precum „frică „fantezie erotică „durere „plăcere sau „fată „băiat Recenzii Q Magazine l-a numit ca fiind unul din hiturile ei esențiale iar Yahoo Music a numit cântecul ca fiind unul dintre cele mai bune de pe album editorul de la revista Blender fiind de acord numind piesa ca fiind cea mai remarcabilă de pe album Debby Miller de la Rolling Stone a numit piesa ca fiind „nemaipomenită criticul muzical Robert Christgau fiind de aceeași pǎrere considerând-o „grozavă iar Tower Music „îndrăzneață All Music Guide a descris cântecul ca fiind alături de „Material Girl cel mai bun de pe album precum și hitul care a făcut-o un idol iar în recenzia pentru Rhapsody Mike McGuirk a susținut că „Like a Virgin „Material Girl și „Dress You Up sunt piesele responsabile pentru dominația Madonnei în muzica pop dance De asemenea Sherry Frady de la Associated Content a apreciat vocea senzuală a Madonnei de pe single ca fiind răspunzătoare pentru succesul obținut Bill Lamb de la Aboutcom a numit cântecul al 8-lea cel mai bun al anului 1984 spunând că fără Madonna piesa nu și-ar fi atins niciodată potențialul maxim Jim Farber de la Entertainment Weekly a numit-o ca fiind cea care a ridicat „miza Madonnei în timp ce editorul de la Sputnik Music l-a numit „posibil cel mai faimos cântec al acesteia Cu toate că începutul sună la fel ca orice cântec de până atunci partea de la refren este magică numind piesa chiar ca fiind „revoluționarǎ în mai multe moduri Versurile piesei ce descriu fidelitatea fațǎ de partener au fost apreciate de The New York Times cu toate că The Guardian le-a numit nerușinate Videoclipuri Videoclipul a fost regizat de Mary Lambert și a fost filmat în Veneția Italia și parțial în New York fiind primul ei videoclip important din punct de vedere artistic Acesta prezintă două personaje interpretate de Madonna unul plimbându-se pe străzile orașului într-o rochie de mireasă personificare a inocenței și altul dansând într-o gondolă îmbrăcat în stilul caracteristic Madonnei în acea perioadă personificare a sexualității Lambert regizase și videoclipul pentru „Borderline având să regizeze și celebrele clipuri pentru „Material Girl și „Like a Prayer Deși „Borderline și „Lucky Star fuseseră des difuzate de MTV „Like a Virgin și următoarele videoclipuri au fost difuzate în mod repetat postul fiind la un moment dat poreclit „Madonna Show În 1985 un videoclip cu interpretarea live a piesei din Turneul Virgin filmat în Detroit Michigan a fost lansat pentru a promova Live The Virgin Tour Această versiune a fost nominalizată la categoria „Cea mai bună coregrafie în cadrul MTV Video Music Awards Un alt videoclip live a fost lansat în mai 1991 de această dată cu o interpretare din turneul Blond Ambition pentru a promova filmul documentar În pat cu Madonna Această versiune a fost de asemenea nominalizată la categoria „Cea mai bună coregrafie dar și la „Cel mai bun videoclip al unei artiste Videoclipul original a fost votat de către telespectatorii MTV Latin America cel mai bun videoclip al tuturor timpurilor fiind numit de către VH1 al șaselea cel mai bun videoclip al anilor '80 precum și al 61-lea cel mai bun videoclip al tuturor timpurilor MTV l-a clasat pe locul 8 în „Top 25 cele mai difuzate videoclipuri Acesta a fost inclus pe compilațiile video Madonna 1984 Its That Girl 1987 Shes Breathless 1990 The Immaculate Collection 1990 The Madonna Collection 2000 The Ultimate Collection 2000 și '' 2009 Interpretări live Madonna a interpretat „Like a Virgin pentru prima dată live la prima ediție a premiilor MTV Video Music Awards în septembrie 1984 înainte de lansarea propriu-zisă a piesei devenind unul din cele mai cunoscute momente ale istoriei muzicii pop Îmbrăcată într-o rochie de mireasă și purtând o curea cu însemnul „Boy Toy Madonna și-a făcut intrarea pe un tort de nuntă uriaș Momentul a fost clasat Entertainment Weekly pe locul 1 în clasamentul „50 Pop Culture Moments That Rocked Fashion iar de MTV pe locul 10 în „Top 10 deschideri ale VMA cu toate că a fost a doua interpretare a serii La aniversarea a 20 de ani de MTV Video Music Awards Britney Spears și Christina Aguilera și-au adus omagiile față de acea interpretare Madonna alăturându-li-se pe acordurile piesei „Hollywood după ce Spears și Aguilera au cântat refrenul piesei „Like a Virgin Acesta a fost numit de către MTV cea mai memorabilă interpretare din deschiderea Video Music Awards Pentru a promova cântecul Madonna a susținut recitaluri în emisiunile Top Of The Pops și Solid Gold în luna decembrie la ambele purtând o perucă roz La câteva luni după interpretarea de la MTV VMA artista a cântat piesa în primul ei turneu The Virgin Tour 1985 fiind inclus în ultimul segment al acestuia Costumația purtată a fost din nou o rochie albă de mireasă cu un buchet de flori în mână cei doi dansatori fiind îmbrăcați într-o costumație de blug alb La intrarea pe scenă Madonna i-a întrebat pe fani „Will you marry me? ro „Vreți să vă căsătoriți cu mine? La începutul primului refren cântăreața a aruncat buchetul în public iar după cel de-al doilea a interpretat o coregrafie inspirată de cea de la premiile MTV din anul anterior În timpul piesei artista a cântat și un vers din „Billie Jean de Michael Jackson cele două piese având o linie melodică asemănătoare Turneul a fost lansat pe casetă video iar pentru a-l promova Warner Bros a lansat această interpretare ca videoclip fiind nominalizat la categoria „Cea mai bună coregrafie în cadrul MTV Video Music Awards 1986 Cântăreața a interpretat piesa și în primul ei turneu mondial Whos That Girl Tour 1987 Spre deosebire de turneul Virgin aici Madonna a interpretat cântecul într-un colaj cu „Dress You Up și „Material Girl folosind și câteva elemente din „I Cant Help Myself Sugar Pie Honey Bunch interpretată în original de formația The Four Tops La sfârșit Madonna a flirtat cu un dansator tânăr care era îmbrăcat precum un mire Interpretarea s-a terminat cu câteva note din „I Can't Help Myself Sugar Pie Honey Bunch Interpretarea piesei în turneul Blond Ambition 1990 a provocat controverse mai aprinse decât cea de la premiile MTV Cântăreața stătea pe un pat acoperit cu mătase roșie alături de ea stând doi dansatori cu sâni falși care pe parcursul piesei au mângâiat-o și atins-o constant Pe măsură ce cântecul se apropia de sfârșit devenind mai intensiv și erotic Madonna a început să se miște tot mai repede într-un final simulând masturbarea pe pat În timpul documentarului În pat cu Madonna aceasta a glumit pe seama acestei întâmplări numind Canada un „stat fascist Pentru turneul Girlie Show 1993 cântecul a fost transformat într-o parodie inspirată de rolul actriței germane Marlene Dietrich în filmul The Blue Angel 1930 Artista s-a parodiat pe sine în timpul unuia dintre refrene coborând de pe scaun și mergând puțin în genunchi și mâini referire la interpretarea piesei de la prima ediție a premiilor MTV Cântăreața a refuzat să interpreteze piesa în turneele Drowned World Tour 2001 și Re-Invention Tour 2004 spunând că nu o va mai cânta decât dacă „cineva i-ar da o grămadă de droguri Ultimul turneu în care „Like a Virgin a fost inclus a fost Confessions Tour 2006 În timpul primei strofe cântăreața urcă pe o platformă care duce la o șa mecanică ce se învârte într-un cerc începând apoi să facă mișcări acrobatice pe aceasta odată cu începerea refrenului Spre deosebire de interpretările anterioare această versiune este mult mai asemănătoare cu cea de pe album cu toate că și aceasta a fost remixată de această dată de Stuart Price rezultând într-un cântec euro dance „Like a Virgin a fost interpretat și în turneul Sticky & Sweet însă nu ca piesă oficială ci în secțiunea de cereri Piesa a fost cântată în Dusseldorf Roma Valencia Paris Vancouver Oakland Denver Buenos Aires și São Paulo fiind una din cele mai cerute melodii alături de „Express Yourself și „Dress You Up În timpul concertului de la Stadionul Olimpic din Roma Madonna a dedicat cântecul Papei Benedict al XVI-lea Aceasta a spus Voi dedica cântecul acesta Papei pentru că știu că mă iubește Sunt un copil al lui Dumnezeu! Și mai știți ceva? Vaticanul nu a făcut niciun comentariu asupra acestui incident Formate Disc single 7" „Like a Virgin versiunea de pe album „Stay versiunea de pe album Disc single promo „Like a Virgin Extended Dance Mix Disc single promo SUA „Like a Virgin versiunea de pe album „Like a Virgin versiunea de pe album CD „Like a Virgin Extended Dance Mix „Stay versiunea de pe album Sursa Versiuni Versiunea de pe album 335 Q-Sound 1990 remix 311 Extented Dance Remix Dance Remix SUA Dance Remix 607 Versiunea video 339 Sursa Personal Vocal Madonna Producători Nile Rodgers Compozitori Billy Steinberg Tom Kelly Bas Bernard Edwards Tobe Tony Thompson Chitări Nile Rodgers Sintetizator Rob Sabino Înregistrat în New York New York Statele Unite Sursa Preluări Piesa a fost preluată de mai mulți artiști precum Incubus versiune indie The Thrills și Teenage Fanclub versiune rock Texas Lightning versiune country Marilyn Manson versiune rock Angela Aki acompaniată doar de un pian și Britney Spears alături de Christina Aguilera la premiile MTV 2003 O versiune jazz a „Like a Virgin a fost înregistrată de Cooltrane Quartet pentru albumul Jazz & '80s iar una dance pentru albumul tribut Virgin Voices Vol 1 A Tribute to Madonna de către Annabella Lwin Of Bow Wow Wow Tori Amos a cântat piesa în timpul turneului Dew Drop Inn Tour pe 7 mai 1996 Aceasta nu a mai interpretat-o de atunci deoarece „varianta mea pentru Like a Virgin este absolut vulgară nu poate fi difuzată nicăieri; nu e potrivită nici măcar pentru cablu Formația Marfar a interpretat piesa în timpul emisiunii Dănutz SRL de pe TVR1 vocalista Tonina Tarnosche purtând o bluză albă de dantelă și o jartieră iar în mână ținea un buchet de trandafiri albi moment referitor la prima interpretare a cântecului În timpul emisiunii ÎnTrecerea anilor ediția anii 1950 versus 1980 Claudia Pavel a interpretat piesa cu instrumentația originală de pe album Formația Mad'House a lansat un cover după piesă în 2002 de pe albumul Absolutely Mad Deși nu a avut un succes la fel de mare ca preluarea după „Like a Prayer a devenit un succes de top 20 în Spania În cultura pop În 1985 la scurt timp de la lansarea piesei „Weird Al Yankovich a lansat o parodie a cântecului intitulată „Like a Surgeon ro „Ca un chirurg lansând și un videoclip pentru a-l promova Deși se zvonea că Madonna a fost cea care l-a rugat pe Yankovich să facă parodia de fapt un prieten comun al celor doi a auzit-o pe cântăreață întrebându-se când va face acesta o parodie la cântecul ei Acesta i-a povestit lui Yankovich întâmplarea și titlul sugerat de artistă „Weird Al a fost încântat de idee și a pus-o în aplicare Videoclipul piesei conține câteva referințe la Madonna „Weird Al se plimbă și dansează pe o targă într-un stil asemănător Madonnei pe gondolă în câteva secvențe apare un leu plimbându-se prin spital iar una dintre asistente era îmbrăcată în stilul asemănător cântăreței în acea perioadă Videoclipul face și o referire la piesa „Lucky Star „Weird Al dansând alături de doi dansatori pe un fundal alb moment asemănător cu videoclipul anterior al artistei În prima scenă din filmul Reservoir Dogs regizat de Quentin Tarantino personajul Mr Pink începe o dezbatere spunând că „piesa Like a Virgin este despre o fată căreia îi plac sculele mari Tot cântecul este o metaforă referitoare la sculele mari Fata este cu un tip care i-o trage așa tare încât o doare ca prima dată cu toate că este contrazis de Mr Blue care-i zice că de fapt este „despre o fată care este foarte vulnerabilă La începutul episodului 8 din sezonul 5 al serialul tv Dădaca Yetta cântă o parte din refren sărbătorind faptul că se va recăsători Piesa a fost inclusă în filmul muzical Moulin Rouge! fiind interpretată de personajele Harold Zidler Jim Broadbent și Duce Richard Roxburgh Roxburgh a declarat că scena respectivă a fost cel mai distractiv de filmat din tot filmul În filmul ' 2004 personajul principal interpretat de Renée Zellweger ajuns într-o închisoare thailandeză le învață pe colegele ei de celulă versurile corecte ale piesei "Like a Virgin" a fost inclus și într-un moment karaoke din filmul Iepurașul casei' 2008 Rapperul Eminem a parodiat interpretarea Madonnei din turneul mondial Blond Ambition în videoclipul său „Just Lose It; îmbrăcat ca aceasta Eminem imită coregrafia acesteia încadrat de doi dansatori cu sâni falși ca în varianta originală La un moment dat acesta coboară de pe pat dar este împins accidental de Michael Jackson interpretat tot de el într-un sfeșnic apărând astfel scântei puternice Din cauza aceasta părul lui Jackson ia foc ceea ce-l determină să fugă de pe scenă Mai multe seriale au numit episoade din acestea după titlul piesei precum serialele americane Veronica Mars și Dawson's Creek comedia canadiană Instant Star sitcomurile americane Ellen și Grounded for Life precum și un film sud corean Într-un episod din sezonul patru al serialului american Anatomia lui Grey personajul Cristina Yang cântă piesa în timp ce recoltează inimi de la cadavre Odată cu refrenul o stagiară Lexie Grey începe și ea să cânte alături de aceasta ceea ce o face pe Yang să se uite urât la ea determinând-o să se oprească În martie 2009 la aniversare a 70 de ani ai revistei Glamour Lindsay Lohan a recreat momentul de la deschiderea premiilor MTV din 1984 pozând într-o rochie inspirată de cea purtată de cântăreață la eveniment având o postură asemănătoare cu una dintre mișcările făcute de Madonna După celebra interpretare la celebrarea a 20 de ediții de MTV Video Music Awards a Madonnei Christinei Aguilera și Britney Spears la aniversarea a 25 de ani de MTV VMA Katy Perry a interpretat piesa cu toate că vocea acesteia a fost intens criticată Rochia purtată de Rihanna la premiile MTV din 2010 a fost comparată cu cea purtată de Madonna în 1984 Pe 20 aprilie 2010 cântecul a fost inclus în episodul al cincisprezecelea din primul sezon al serialului nord american Glee în episodul dedicat special Madonnei The Power of Madonna și a fost inclus pe EP-ul cu același nume Cântecul a fost inclus în varianta pentru Broadway a filmului Priscilla Queen of The Desert alături de alte hit-uri ale artistei precum "Holiday" "Material Girl și "Like a Prayer" Premii și recunoașteri Cântecul videoclipul precum și unele interpretări din turnee sunt considerate momente importante în istoria muzicii pop piesa fiind adesea numită una din cele mai bune ale tuturor timpurilor dar și una din cele mai de succes ale cântăreței 1 Listele erau aranjate cronologic sau alfabetic niciun cântec nefiind declarat câștigător Performanța în clasamente „Like a Virgin a fost un succes uriaș în America de Nord atingând prima poziție în toate revistele importante care publicau topuri muzicale inclusiv Cash Box cinci săptămâni Billboard șase săptămâni Radio & Records trei săptămâni și RPM o săptămână Piesa a atins locul 1 în majoritatea clasamentelor Billboard în care a intrat Piesa a urcat relativ repede în clasamentul Hot 100 atingând locul 1 pe 22 decembrie În ciuda succesului în topul vânzărilor și difuzărilor radio „Like a Virgin a fost un succes modest printre publicul matur petrecând doar două luni în clasamentul Adult Contemporary atingând doar locul 29 Cântecul a devenit al doilea hit ce atinge locul 1 în Billboard Hot Dance Club Play după dubla față A „Holiday „Lucky Star din 1983 Piesa a debutat în clasament pe 24 noiembrie 1984 pe locul 26 atingând top 10 săptămâna următoare Pe 15 decembrie „Like a Virgin a atins treapta cu numărul 1 staționând pe această poziție până în ianuarie Ulterior Madonna a primit discul de aur pentru vânzările discului single În clasamentul sfârșitului de an al revistei Cash Box piesa a ocupat locul 29 Like a Virgin a fost al doilea cel mai de succes single al anului 1984 în Statele Unite conform Billboard după „Careless Whisper de George Michael fiind clasată în clasamentul sfârșitului de an al ARC Weekly pe primul loc În ARC Weekly cântecul a debutat pe locul 30 cel mai bun debut al Madonnei până atunci În următoarea săptămână a ajuns în top 20 atingând treapta cu numărul 19 Piesa a atins locul 1 după trei săptămâni la cinci de la intrarea în clasament La fel ca în Billboard Hot 100 cântecul a staționat pe poziția maximă timp de șase săptămâni coborând însă repede din top ieșind din acesta după patru ediții de la ultima săptămână petrecută pe locul 1 „Like a Virgin a debutat pe 24 noiembrie 1984 în topul oficial canadian pe locul 71 în timp ce „Lucky Star se afla în top 10 Debutul piesei a fost atunci al doilea cel mai slab debut al Madonnei după „Lucky Star Săptămâna următoare a urcat vertiginos pe locul 47 intrând în top 20 în ultima ediție a clasamentului din anul 1984 la doar cinci săptămâni de la debut fiind atunci single-ul cu cea mai rapidă urcare pentru Madonna în Canada În prima săptămână a anului 1985 „Like a Virgin urca pe locul 4 devenind primul succes de top 5 al cântăreței în această țară Săptămâna următoare a urcat două locuri fiind oprit să ajungă locul 1 de cântecul de caritate „Do They Know It's Christmas cu toate că în următoarea ediție a reușit să-l detroneze obținând astfel primul ei single care a atins locul 1 în Canada Piesa a stat în top 10 încă patru săptămâni coborând în afara acestuia în săptămâna de după debutul piesei „Material Girl ieșind din top 30 doar după intrarea cântecului „Crazy for You în clasament Cu toate că avea concurență chiar de la două piese proprii „Material Girl și „Crazy for You ambele fiind în top 10 în același timp „Like a Virgin a rezistat în top 23 de săptămâni ieșind din top doar la o săptămână după debutul piesei „Angel Piesa s-a bucurat de succes și în Australia unde a atins locul 1 ocupând poziția timp de cinci săptămâni cele mai multe pentru cântăreață după „Papa Don't Preach și la egalitate cu dubla fațǎ A „Vogue „Keep It Together bucurându-se de același succes și în Brazilia și Japonia „Like a Virgin a fost un hit și în Europa cu toate cǎ răspunsul publicului nu a fost la fel de copleșitor ca cel din restul lumii Cântecul a fost primul single al Madonnei care a intrat în clasamentele muzicale din Austria Franța și Norvegia în toate trei atingând locul 8 În clasamentul olandez piesa s-a bucurat de mai mult succes debutând pe locul 8 pe 1 decembrie fiind cel mai bun debut al piesei alături de cel din topul norvegian De-a lungul lunii decembrie a staționat pe ultimele locuri din top 10 atingând treapta cu numărul 4 în a doua ediție din ianuarie coborând însǎ apoi repede din clasament Cele mai bune poziții ale cântecului în Europa au fost în Belgia unde a atins locul 2 și Regatul Unit unde a atins locul 3 devenind primul hit de top 5 al Madonnei în această țarǎ Piesa a mai atins top 5 în Germania și Irlanda și top 20 în Italia și Suedia în ambele țǎri fiind cea mai bună poziție a Madonnei de până atunci Clasamente „Like a Virgin a devenit primul hit de top 10 al Madonnei în unele clasamente precum cel canadian elvețian și francez În numărul din 7 decembrie 2000 al revistei Rolling Stone cântecul a fost numit ca fiind al patrulea cel mai grozav cântec pop al tuturor timpurilor fiind întrecut doar de The Beatles The Rolling Stones și Nirvana La aniversarea a 50 de ani de ediții ale revistei Billboard „Like a Virgin a fost poziționat pe locul 95 în Billboard Hot 100 All-Time Top Songs Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo a avut loc la Paris la 7 ianuarie 2015 în jurul orei locale 1130 Procurorii parizieni au confirmat că 12 oameni au fost uciși 10 jurnaliști și 2 polițiști și 11 răniți în atacul asupra sediului săptămânalului satiric Doi atacatori mascați și înarmați au luat cu asalt birourile editoriale și au început să tragă cu arme automate Context Charlie Hebdo este o revistă săptămânală satirică franceză care își asumă un ton provocator a creat frecvent polemici cele mai recente în legătură cu Islamul Cea mai controversată a fost cea privind caricaturile cu profetul Mahomed Desfășurare La 7 ianuarie 2015 două persoane îmbrăcate în negru și cu cagule înarmate cu puști de asalt Kalașnikov au intrat în sediul Charlie Hebdo după ce inițial au greșit adresa intrând la nr6 unde se găsește arhiva Charlie Hebdo înainte de a intra la nr 10 pe strada Nicolas-Appert Charb directorul de redacție era protejat de la publicarea caricaturilor lui Mahomed în 2011 Diverși martori au raportat că atentatorii au strigat Allah akbar și într-o franceză fără accent "On a vengé le prophète Mohamed!" în Potrivit procurorul din Paris doi bărbați au fugit apoi la bordul unui Citroën C3 II negru parcat în fața imobilului Atacatorii s-au întâlnit cu un vehicul de poliție asupra căruia au tras circa zece focuri de armă în parbriz fără a răni polițiștii care se aflau în interior Polițiștii au deschis focul asupra agresorilor care au ripostat În cele din urmă s-au confruntat cu a treia patrulă de poliție pe bulevardul Richard-Lenoir unde un polițist în uniformă în vârstă de aproximativ 40 de ani este executat Urmăriți de poliție atacatorii au lovit un șofer care a fost rănit ușor au abandonat mașina în apropirea parcului Buttes-Chaumont în nord-estul Parisului și au furat un Renault Clio cu care au dispărut< ref> Victimele de la atacul asupra revistei Charlie Hebdo Uciși Frédéric Boisseau 42 muncitor Sodexo ucis în hol Franck Brinsolaro 49 ofițer de poliție a fost desemnat ca bodyguard pentru Charb Cabu 76 caricaturist Elsa Cayat psihanalist și editorialist Charb 47 caricaturist principal al Charlie Hebdo Philippe Honoré 74 caricaturist Bernard Maris 68 economist editor și editorialist Ahmed Merabet 42 ofițer de poliție ucis afară în timp ce răspundea atacului Ofițerul Merabet era musulman Moustapha Ourad corector Michel Renaud editorialist Tignous 57 caricaturist Georges Wolinski 80 caricaturist< ref> Charb1jpg|Charb în 2009 Cabu 20080318 Salon du livre 6jpg|Cabu în 2008 G Wolinski dédicaçant à la fête de l'Huma 2007-02JPG|Georges Wolinski în 2007 Tignous O tour de la Bulle 2010 Montpellier P1490267JPG|Tignous în 2010 < gallery> Răniți jurnalist împușcat în față și în stare critică jurnalist împușcat în picior caricaturist Mai mulți ofițeri de poliție neidentificați< ref> Suspecți Saïd Kouachi și Chérif Kouachi 34 și respectiv 32 de ani Au fost împușcați vineri 9 ianuarie în jurul orei locale 1700 după aproape 54 de ore de la atac Hamyd Mourad 18 ani cumnatul celor doi s-a predat la scurt timp după atac A fost eliberat de poliția franceză după aproape 10 ore de audieri S-a dovedit că acesta nu are nicio legătură cu atentatul terorist aflându-se la cursuri în timpul comiterii atacului Îndoieli privind versiunea oficială În zilele următoare atacului de la Paris au apărut mai multe clipuri video care ridică unele semne de întrebare privitoare la veridicitatea versiunii oficiale Iată unele dintre acestea în clipul video ce surprinde uciderea polițistului mașina în care s-au urcat ucigașii are oglinzile laterale de culoare albă pe exterior în timp ce "mașina abandonată" are oglizi de culoare neagră S-a făcut afirmația că oglinzile fiind cromate pot da iluzii optice Totuși comparând cu sinceritate cele două fotografii se vede clar că acele oglinzi aveau întradevăr culori diferite nefiind vorba de vreo iluzie optică sau reflex De unde ideea că și mașinile din cele două fotografii nu ar fi identice tot din clipul video care surprinde uciderea polițistului se vede după mișcările sigure și precise ale ucigașilor că aceștia erau niste profesioniști bine antrenați Ori aceasta contrastează cu uitarea de către aceștia în mașina părăsită a documentului de identitate Se ridică întrebarea documentul cu pricina aparținea întradevăr "teroristului" incriminat sau nu? Helric Fredou adjunctul șefului serviciului regional al poliției judiciare din departamentul Haute-Vienne cel care se ocupa cu investigarea cazului a fost găsit mort împușcat în cap în noaptea de 10 spre 11 ianuarie Acest eveniment a fost imediat clasat ca fiind sinucidere fără a se mai face alte cercetări Reacții Atacul a fost condamnat pe scară largă de către francezi și alte guverne Președintele francez François Hollande deplasat rapid la locul atacului a denunțat "un atentat terorist" de o "excepțională barbarie" și a adăugat că "mai multe atacuri teroriste în ultimele săptămâni au fost dejucate" președintele rus Vladimir Putin prim-ministru indian Narendra Modi președintele american Barack Obama președintele ucrainean Petro Poroșenko guvernul Spaniei Președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj spunând că este "un act terorist crud și laș" exprimându-și "compasiunea pentru familiile victimelor" și și-a schimbat poza de profil pe Facebook cu celebrul "Je suis Charlie" Printre măsurile antiteroriste luate de Franța se află și trimiterea portavionului „Charles de Gaulle< span> în Golful Persic pentru a se alătura efortului de luptă împotriva terorismului Printre navele care însoțesc portavionul se află și un submarin nuclear În contextul atentatului terorist islamic de la Paris din 2015 Papa Francisc a declarat că „Nu poți să glumești pe seama religiei sau să insulți credința altora Există o limită Fiecare religie care își respectă oamenii are demnitatea sa Există limite și în libertatea de exprimare Acuzații Komsomolskaya Pravda ziar rus de mare tiraj se întreabă dacă nu cumva americanii sunt în spatele atentatelor Melih Gokcek primarul capitalei Turciei Ankara a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a afirmat că „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice Note Legături externe Martin Boudot Agence Premières Lignes '' francetv info 7 ianuarie 2015 '' Le Mondefr 7 ianuarie 2015 tempsreelnouvelobscom 7 ianuarie 2015 Argentina oficial Republica Argentina< ref> în este o republică federală din America de Sud Se învecinează la nord cu Bolivia și Paraguay; la nord-est cu Brazilia la est cu Uruguay și Oceanul Atlantic; la sud cu Oceanul Atlantic și la vest cu Chile Capitala și cel mai mare oraș din țară este Buenos Aires Cu o suprafață de 2780400 km² Argentina este ca mărime a doua țară din America de Sud după Brazilia și a opta țară din lume Împreună cu Insulele Malvine și celelalte insule din sudul Atlanticului are o suprafață totală de 2808400 km² Coastele argentiniene au o lungime de 4990 km Țara ocupă cea mai mare parte din sudul Americii de Sud și are forma unui triunghi ascuțitunghic alungit cu baza la nord și vârful la Punta Dungeness extremitatea sudică a continentului Lungimea teritoriului de la nord la sud este de aproximativ 3330 km iar lățimea maximă este de aproximativ 1384 km Argentina include și Țara de Foc care cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Țării de Foc și numeroase insule vecine ca de exemplu Isla de los Estados Istoria Argentina a fost populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli Existau triburi nomade care se ocupau în special cu vânatul și agricultura În februarie 1516 navigatorul spaniol Juan Díaz de Solís căutând un traseu spre Indiile de est a acostat în estuarul Rio de la Plata și a revendicat noile teritorii în numele Spaniei În 1526 un navigator italian Sebastian Cabot a oprit în estuar în căutare de provizii și apoi a urcat în sus pe râul Parana până aproape de actualul oraș Rosario Aici au construit un fort și apoi au continuat drumul pe râu până în Paraguayul actual Cabot a rămas patru ani și a descoperit importante cantități de argint Sistemul hidrografic a fost denumit Rio de la Plata râul argintului Colonizarea regiunii a fost începută în 1535 de soldatul spaniol Pedro de Mendoza În februarie 1536 Mendoza care fusese numit guvernator militar al întregului ținut de la sudul lui Rio de la Plata a pus piatra de temelie a orașului Buenos Aires El a încercat să cucerescă noi teritorii dar nu a reușit din cauza lipsei alimentelor și a împotrivirii triburilor băștinașe Cinci mai târziu a fost nevoit să părăsească Buenos Aires În 1537 Domingo Martinez de Irala unul dintre locotenenții lui Mendoza a fondat Asuncion capitala actuală a Paraguayului care a fost prima așezare permanentă din regiunea La Plata De la această bază spaniolii au cucerit treptat teritoriile dintre râurile Parana și Paraguay Santiago del Estero prima așezare permanentă din Argentina a fost construită în 1553 de spaniolii veniți din Peru Santa Fe a fost fondată în 1573 iar în 1580 a fost reluată construcția orașului Buenos Aires În 1620 întreaga regiune La Plata a fost subordonată viceregelui din Peru pentru administrare Din cauza politicii comerciale restrictive colonizarea regiunii La Plata a fost încetinită în următorii o sută de ani În 1776 teritoriile ocupate în prezent de Argentina Bolivia Paraguay și Uruguay s-au separat de Peru și s-a constituit Viceregatul Rio de la Plata În iunie 1806 orașul Buenos Aires a fost atacat de flota britanică sub comanda amiralului Riggs Popham Viceregele nu s-a împotrivit acestui atac neautorizat de guvernul englez și orașul a fost ocupat de britanici Aceștia au fost însă alungați de cetățenii orașului în luna august În 1807 englezii au atacat din nou Buenos Aires-ul dar au fost respinși de locuitori Acest lucru a avut o importanță deosebită deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte care fusese instalat pe tronul Spaniei Pe 25 mai 1810 demonstranții au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu guvernamental provizoriu în numele lui Ferdinand al VII-lea În scurt timp relațiile cu reprezentanții regelui au fost rupte și s-a început campania de cucerire a independenței Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită în 14 provincii în 1813 În 1814 conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și mai târziu a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru În martie 1816 reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman Pe 9 iulie ei au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea Provinciilor Unite din America de Sud Unii dintre delegați susțineau ideea creării unei monarhii constituționale alții a unui sistem federal guvernamental Neînțelegerile dintre cele două facțiuni au culminat cu războiul civil din 1819 Pacea s-a instalat în 1820 dar problema a rămas nerezolvată În 1829 generalul Juan Manuel de Rosas a fost ales guvernator al provinciei Buenos Aires Susținător al federalismului generalul și-a extins autoritatea și în celelalte Provincii Unite care se vor denumi apoi Confederația argentiniană Regimul dictatorial al lui Rosas a fost răsturnat în 1852 de un grup revoluționar condus de genralul Justo Urquiza În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și și-a proclamat independența în 1854 S-a declanșat un război între cele două state în 1859 dar Republica Argentina a învins și în octombrie 1859 Buenos Aires a aderat la federație În mai 1862 Buenos Aires-ul a fost desemnat capitala republicii Între 1865 și 1902 Argentina a participat la numeroase războaie cu vecinii săi Paraguay Chile Brazilia pentru stabilirea granițelor În primul deceniu al secolului al XX-lea Argentina a devenit una dintre marile puteri din America de Sud făcând progrese economice și sociale remarcabile În primul război mondial a rămas neutră dar a avut un rol important în aprovizionarea cu alimente a aliaților Criza economică din 1929 a avut repercusiuni serioase în Argentina După 1936 mișcările cu caracter fascist capătă amploare În ianuarie 1942 la Conferința Pan-Americană pentru apărare de la Rio de Janeiro Argentina și Chile au fost singurele țări care au refuzat să rupă relații cu puterile Axei Relațiile cu Japonia și Germania nazistă au fost rupte de abia în ianuarie 1944 În data de 24 februarie 1944 în perspectiva războiului iminent cu Germania nazistă o juntă militară autointitulată „Colonei l-a destituit pe președintele Pedro Ramirez Conducătorul juntei a fost colonelul Juan Domingo Peron În ciuda manifestărilor de simpatie cu aliații guvernul a continuat să ofere adăpost agenților naziști În iulie 1944 SUA a acuzat Argentina că ajută Puterile Axei De abia pe 27 martie 1945 țara a declarat război Germaniei naziste și Japoniei Argentina a devenit în lunile următoare membră a Națiunilor Unite După 1946 au avut loc în Argentina numeroase frământări sociale din cauza dictaturilor militare care s-au succedat la conducerea țării și care au încercat să oprime mișcările democratice din țară Una din cele mai sângeroase dictaturi a fost cea condusă de generalul Jorge Videla între 1976-1983 În perioada respectivă au căzut victime ale răpirilor între 9000-30000 de argentinieni desaparecidos cei mai mulți torturați și uciși fără proces Doar o mică parte dintre răpiți au fost lăsați în exil< ref> Geografie Relief Argentina cuprinde o diversitate de forme de relief munți podișuri și câmpii Granița de vest traversează Anzii cel mai mare lanț muntos din America de Sud Anzii patagonieni care formează granița naturală dintre Argentina și Chile au înălțimi până la 3600 m În partea de nord la granița cu Bolivia Anzii Cordilieri au numeroase vârfuri cu înălțimi de până la 6400 m Cel mai înalt vârf este Aconcagua 6960 m În centrul Argentinei se găsește lanțul muntos Sierra de Córdoba cu cel mai înalt vârf Champaqui 2880m La est de lanțul Anzilor se găsesc suprafețe aproape plane ale căror înălțimi variază treptat de la 600 m până la nivelul mării În nord se întinde câmpia denumită Gran Chaco Pampasul câmpia lipsită de copaci este cea mai productivă zonă agricolă a țării întinzându-se pe aproximativ 1600 km în sudul lui Gran Chaco În Patagonia în sudul Pampasului terenul este arid de tip stepă Hidrografie Râurile din Argentina se clasifică în trei bazine râurile care se varsă în Oceanul Atlantic cele care se varsă în Oceanul Pacific și apele de interior Patagonia are pe suprafața ei numeroase râuri Cel mai mare râu al Argentinei este Parana care o traversează din nord spre porțiunea centrală a țării Alte râuri sunt Uruguayul care formează pe o porțiune granița cu statul Uruguay Paraguayul cel mai mare afluent al Paranei Rio Colorado Rio Salado și Rio Negro Rio de la Plata este estuarul format la confluența dintre râurile Parana și Uruguayul Pe râul Iguazú afluent al Paranei se află cascadă Iguazú o atracție turisitică În Anzii Patagonieni se găsesc numeroase lacuri de munte cel mai renumit fiind lacul alpin Nahuel Huapi în apropierea căruia s-a construit stațiunea turistică San Carlos de Bariloche În Munții Anzi există și foarte multe lacuri glaciare Climă În emisfera sudică anotimpurile sunt inversate dar clima variază în funcție de latitudine și altitudine Clima este de tip temperat în cea mai mare parte a țării exceptând o zonă mică în partea de nord unde este de tip tropical și în Gran Chaco unde este de tip subtropical În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute Precipitațiile variaza in functie de regiunein nord ploile sunt abundente în timp ce în sud climatul este arid Astfel în zona pampusului și Buenos Aires clima este moderată spre caldă și umedă tot timpul anului Provinciile Mesopotamiei sunt călduroase vara moderate iarna și umede tot anul Cea mai mare parte din nord-vestul Argentinei are veri calde și umede și ierni blânde și uscate excepție făcând altitudinile ridicate unde nopțile sunt mereu reci și deseori chiar geroase Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică și răcoroase în cea sudică fiind friguroasă iarna Floră Flora Argentinei este foarte diversificată de la mlaștini subtropicale păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert păduri dense de conifere cu frunze căzătoare stepe întinse și chiar puțină tundră Ținuturile înverzite pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare numită monte de arbuști pitici și ierburi În Pampas se pot întâlni în special ierburi sau arbori rezistenți la secetă ca eucaliptul sicamorul și acacia În partea subtropicală a provinciei Chaco ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși Pădurile-galerii și zonele umede râurile nordice în special Paraná au sute de kilometri de maluri puternic împădurite Speciile importante de plante sunt guayobo colorado o plantă înrudită cu mirtul și ceibo a cărui floare este unul dintre simbolurile naționale ale Argentinei Din 1992 Argentina a desemnat conform Convenției Ramsar 17 zone umede mai mult de 40000 de km2 ca fiind de importanță internațională Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări mamifere și reptile Pădurile subtropicale — Aflată aproape în totalitate sub Tropicul Capricornului Argentina nu are păduri tropicale propiu-zise dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones Mai mult de 90 de specii diferite de copaci printre care și ceibo și lapacho face flori de un roz-aprins cresc în Parque Nacional Iguazú O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu păduri de arbuști exp quebracho copacul ce rupe topoare iar versanții estici ai Anzilor sunt acoperiți de păduri de roșcove Puna în ținuturile înalte din nord-vest arbuștii de tola și tufișurile de ichu formează o pătură subțire deasupra solului stâncos unele pietre fiind acoperite de mușchi plantă și licheni În canioanele de la baza muntelui se întâlnește cactusul cardón Pădurile de foioase și conifere în regiunea lacurilor patagoneze de-a lungul graniței chiliene pădurile veșnic verzi sau cu frunze căzătoare sunt create majoritar din anumite specii de Nothofagus fag sudic Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar Stepa patagoneză — ca și puna stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști spinoși cum ar fi calafate care da fructe comestibile Văile râurilor sunt în schimb acoperite de pășuni abundente Faună ;Păsări Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii printre care cormorani egrete bâtlani berze și păsări cu corn; specii tropicale cum ar fi tucanul trăiesc în provincia Misiones Pampusul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici tero negâțul sudic și bandurriaibisul cu gât alb În zonele umede din puna se găsesc păsări migratoare precum lișițe gâște rațe sau flamingo În Anzii Patagonezi se întâlnește destul de des condorul pe când specii de păsări care nu zboară choike se găsesc în stepele din nord-vest și din Patagonia De-a lungul coastei trăiesc albatroși cu sprâncene negre petrei uriași și cormorani cu gât negru iar în provinciile Chubut și Santa Cruz pinguini Magellan ;Mamifere Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco o rudă a lamei domesticite din Patagonia răspândit peste tot Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin o cornută cu subspecii nordice și vestice și pudú o căprioară pitică Tapirul subtropical înrudit cu calul se întâlnește în zona nordică subtropicală Cel mai mare carnivor din Argentina este puma care trăiește doar în pădurile subtropicale Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin maimuța urlătoare și capibara de râu Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase de-a lungul coastei patagoneze își duc existența leii-de-mare sudici elefanții-de-mare sudici și focile cu blană În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci balene cu cocoașă balene nordice și delfini ;Reptile Există trei varietăți de șerpi veninoși yarará specie comună pentru zona subtropicală dar rar întâlnită în Patagonia În zonele umede din nord-est se găsesc două specii de crocodili yacaré caimani ;Faună marină Râurile Patagoniei sunt vestite pentru păstrăv și somonul atlantic dar și pentru biban și peștii pejerrey Paraná și alte râuri nordice sunt gazda peștilor boga dorado și surubí somonul din Paraná Demografie Populație Populația Argentinei era în 2001 de aproximativ 37384816 persoane dintre care o treime trăiesc în sau lângă Buenos Aires Aproximativ 90% din populație este de origine europeană O mică parte a populației este metisă Datorită imigrării masive între anii 1850-1940 au sosit în Argentina aproximativ 6608000 de imigranți spanioli italieni dar și francezi englezi ucraineni polonezi germani ruși irlandezi scandinavi evrei Argentina găzduiește și numeroși rezidenți din țările vecine cum ar fi Bolivia sau Paraguay dar și un număr tot mai mare de imigranți asiatici majoritatea din Hong Kong Taiwan sau Coreea Studii recente realizate de cercetători ai Universității din Buenos Aires UBA Universidad de Buenos Aires au demonstrat că 56% din argentinieni au material genetic de la popoarele precolumbiene dar numai 10% din populația actuală ar fi pur indigenă 89% din populație trăiește în zone urbane astfel o mare parte din suprafața țării este puțin populată Structura etnică Asemănător altor zone de colonizare precum Canada Australia sau Statele Unite ale Americii Argentina este considerată o țară a imigranților Cea mai mare parte a argentinienilor sunt descendeți fie ai populațiilor din epoca colonizării fie ai imigranților europeni din secolele al XIX-lea și al XX-lea 864% din populația țării având descendență europeană Aproximativ 8% din populație este metisă iar peste 4% din argentinieni au origine arabă sau est-asiatică La ultimul recensământ național 600000 dintre argentinieni 16% s-au declarat a fi amerindieni După sosirea coloniștilor spanioli peste 62 milioane de europeni au emigrat în Argentina de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocului secolului al XX-lea Argentina a fost întrecută doar de Statele Unite ale Americii în ceea ce privește numărul imigranților timp în care populația țării s-a dublat la fiecare două decenii Majoritatea imigraților europeni au emigrat din Italia și Spania Italienii au sosit inițial în cea mai mare parte din regiunile Piemont Veneto și Lombardia iar mai apoi din Campania și Calabria; aproape 25 de milioane de argentinieni au în diferite grade descendență italiană reprezentând aproximativ 60% din populația țării Imigranții spanioli au predominant galicieni și basci Mai puțini ca număr dar totuși semnificativi imigrații au provenit și din Franța mai ales din Bearn și noordul Țării Bascilor Germania și Elveția Danemarca Suedia Irlanda Grecia Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii Est-europenii au fost de asemenea numeroși sosind din Rusia Ucraina Lituania și din Europa Centrală în special din Polonia Ungaria România Croația și Slovenia Un număr important de emigranți au provenit din țările balcanice Bulgaria și Muntenegru Există o comunitate numeroasă de armeni iar Chubut Valley înregistrează o populație semnificativă cu ascendență galeză Puțini dar în creștere populațiile din Asia de Est s-au stabilit în Argentina în special în Buenos Aires Primii argentinieni-asiatici au avut descendență japoneză venind inițial ca turiși și mai apoi stabilindu-se în Argentina dupa anul 1886; oficial procesul de imigrare al japonezilor a început în 1912 Au urmat chinezii și coreenii Astăzi chinezii sunt comunitatea cu cea mai mare creșterecu 100000 de copii născuți în marile orașe argentiniene Majoritatea comunității evreiești din Argentina este formată din evrei așkenazi în timp ce 15-20% sunt grupuri de sefarzi în principal evrei sirieni Comunitatea evreiască argentiniană este a cincea ca mărime din lume Argentina este țara gazdă a uneia dintre cele mai numeroase comunități arabe din lume formată majoritar din imigranți din Palestina Siria și Liban Majoritatea sunt creștini aparținând de Bisericilor Ortodoxă Orientală și Catolică Orientală Maronită cu mici minorități musulmane și evreiești Mulți au dobândit un statut social ridicat în afaceri sau politică incluzând fostul președinte Carlos Menem fiul unor imigranți sirieni din provincia La Rioja Deși puțini ca număr în mod disproporționat imigranții englezi au jucat un rol foarte important în contrucția statului modern argentinian Anglo-argentinienii s-au aflat adesea în poziții influente în transportul feroviar industrie și agricultură Statul istoric al acestora a fost complicat de reducerea influenței pe care o aveau în economie odată cu regimul Peron și naționalizarea companiilor britanice după 1940 iar mai recent de războiul Falklands din 1982 Populația indigenă recunoscută oficial în țară conform „Anchetei Complementare a Populațiilor Indigene 2004-2005 se ridică la aproximativ 600000 aproximativ 14% din totalul populației dintre care cei mai numeroasă este populația Mapuche Conform lui David Levinson „Afro-argentinienii sunt în jur de 50000 aproape toți locuind acum în Buenos Aires Argentina nu a important un număr mare de sclavi iar afro-argentinienii de astăzi sunt descendenți ai sclavilor liberi si ai sclavilor care au scăpat din Bolivia Paraguay și Brazilia Ca parte a programului de europenizare de la sfârșitul anilor 1980 afro-argentinienii au fost constrânși să-ți parăsească pămâturile Identitatea africană a fost definită ca fiind inferioară iar războiul bolile și căsătoriile interetnice au redus numărul acestora Chiar dacă ignorați pe scară largă și retrogradați spre slujbe inferioare afro-argentinienii continuă să existe ca o comunitate distinctă în Buenos Aires Recensământul național de stat a fost criticat deoarece datele istorice au fost culese folosind originea națională a populației în dauna celei rasiale lucru ce a condus la subestimarea numărului de afro-argentinieni și metiși Recensământul din 1887 din Buenos Aires a fost ultimul în care negrii au fost coniderați o categorie separată Imigrația ilegală a fost o problemă recentă a demografiei Argentinei Cei mai mulți imigranți ilegali provin din Bolivia și Paraguay țări vecine Argentinei în partea de nord Grupuri mai mici provin din Peru Ecuador și România Guvernul argentinian estimează faptul că aproximativ 750000 de locuitori nu dețin acte oficiale și a lansat un program numit „Țara Mare Patria Grande pentru a încuraja imigranții ilegali să își reglementeze statutul; până în momentul de față peste 670000 de aplicații au fost prelucrate în cadrul programului Gaucho Deși cei mai mulți dintre argentinieni trăiesc în mediul urban aceștia continuă să se simtă legați de spiritul gauchoului călărețul legendar al pampasului și de calitățile sale ideale în ceea ce privește politețea generozitatea și independența În festivalurile populare apariția gauchoului este obligatorie Limba Limba oficială este spaniola Deasemenea se vorbesc italiana și engleza Datorită intonației italiene accentele standard a limbii spaniole diferă de cele ale altor țări Spaniola-argentiniană este cunoscută pentru tendința sa de yeísmo grupul „ll și sunetul „y" echivalente cu „i sună mai mult ca și „j O altă diferență față de spaniola clasică este utilizarea pronumelui la persoana a doua singular vos exp vos hablás în loc de tú hablas Vocabularul argentinian include de asemenea regionalisme argouri dar și cuvinte împrumutate din alte limbi exp engleza Religia Din punct de vedere istoric Argentina este o țară romano-catolică Biserica acționând de obicei ca o forță conservatoare Cardinalul Antonio Quarracino 1923-1998 a fost un susținator fervent al dictaturii dintre anii 1976 și 1983 care a condus „ Războiul Murdar și opozant al homosexualității În 2005 episcopul militar Antonio Baseotto a spus despre ministrul Sănătății Ginés Gonzáles García că ar trebui „aruncat în mare cu capul înainte și cu o piatră de moară legată de gât deoarece acesta susținea distribuirea gratuită de prezervative și legalizarea avortului Conform unui sondaj CONICET 765% din argentinieni sunt catolici 113% agnostici și atei 9% evangheliști 12% martori ai lui Iehova 09% mormoni; iar restul 12% sunt adepții altor religii printre care islam iudaism și buddhism Până la reforma constituțională din 1994 președintele și vicepreședintele erau obligați să fie romano-catolici și să sprijine Biserica Catolică Guvernul fostului președinte Néstor Kirchner a provocat deschis Vaticanul atunci când l-a demis din funcție pe episcopul Antonio Baseotto Biserica oficială nu îi recunoaște pe „sfinții neoficiali ca gauchoul Antonio Gil din provincia Corrientes sau Difunta Correa o femeie din secolul al XIX-lea din provincia San Juan Cu toate acestea mii de pelerini vizitează altarele lor Protestantismul evanghelic s-a extins în Argentina mai mult decât oriunde altundeva în America Latină Într-un număr ceva mai mic există și rituri protestante standard anglican sau luteran Argentina are una dintre cele mai mari comunități evreiești din lume din afara Israelului Valuta Moneda națională este peso-ul cu codul ISO4217 ARS care are ca subdiviziuni 100 de centavos Simbolul utilizat în Argentina pentru peso este $ Bancnotele de câte 2$ 5$ 10$ 20$ 50$ și 100$ au imprimate pe ele personaje istorice ale secolului al XIX-lea Monedele au valori de 5 10 20 și 50 de centavos Organizarea administrativă și politică Argentina este formată din 23 de provincii un district federal care cuprinde zona orașului Buenos Aires și câteva suburbii un sector argentinian în Antarctica și căteva insule în Oceanul Atlantic Cel mai mare oraș este capitala Buenos Aires cu o populație de aproximativ de 12000000 locuitori Alte orașe importante sunt Cordoba orașul-port Rosario Mendoza La Plata și Mar de Plata Conform Constituției din 1853 Argentina este o republică federală condusă de un președinte asistat de un consiliu de miniștri Puterea legislativă este formată de un congres național constituit din Senat și Camera Deputaților Economie Economia argentiniană se bazează în primul rând pe agricultură dar în ultimele decenii s-a dezvoltat mult industria extractivă datorită zăcămintelor de cărbune și petrol și industria manufacturieră prelucrarea produselor petroliere textilă chimică alimentară Exportul Argentinei se bazează pe produsele agricole carne cereale lână Importurile constau în echipamente tehnologice chimicale metale lubrifianți Cultură Fotbaliști faimoși Diego Maradona Lionel Messi Gonzalo Higuain Juan Román Riquelme Carlos Tevez Sergio Agüero Angel Di Maria Gabriel Batistuta Pablo Zabaleta Javier Zanetti Mario Kempes Diego Simeone Juan Sebastián Verón Claudio Caniggia Fernando Redondo Gabriel Batistuta Daniel Passarella Mâncare și băutură Bucătăria argentiniană are multe feluri de mâncare gustări sau deserturi caracteristice acestei țări Majoritatea argentinienilor prefera carnea de vită Mâncarea specifică argentiniană este parrillada un grătar mixt care cuprinde atât măruntaie achuras cât și cârnați puțin picanți chorizo fleică vacio costiță costillas și alte feluri de carne De obicei se prepară cu chimichurri marinade pe bază de usturoi și nu foarte picant și poate include de asemenea carne de pui sau de porc și ardei copți Specific Patagoniei este mielul suculent de obicei fript la proțap În unele zone se folesește carnea de capră Puchero o altă mâncare specifică Argentinei este o tocană cu carne de vită fiartă șuncă sărată cartofi și alte legume În Argentina mâncarea picantă este neobișnuită Cu toate acestea în nord-vestul țării se mănâncă o tocană cu mămăligă în care se pun o mulțime de cărnuri diferite cârnați și legume asortate cu chimion boia și ardei iuți Aceasta tocană picantă poartă numele de locro În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat cum ar fi de căprioară sau cerb venado mistreț jabalí struț ñandú și guanaco Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum creveți cu usturoi gambas al ajillo sau inele de calmar rabas Merluciul merluza este unul dintre cei mai buni pești oceanici gătit în Argentina În Buenos Aires și alte câteva orașe există restaurante de sushi Patrimoniul mondial UNESCO Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Argentina Parcul național „Los Glaciares 1981 Parcul național Iguazu 1984 Cele 4 așezăminte misionare iezuite pentru guarani de la San Ignacio Mini Santa Ana Nuestra Señora de Loreto și Santa Maria Mayor 1983 1984 Peninsula Valdés 1999 Picturile murale din peștera Cueva de las Manos Rio Pinturas 1999 Parcurile naturale Ischigualasto și Talampaya 2000 Ansamblurile de clădiri iezuite din zona Córdoba 2000 Quebrada de Humahuaca 2003 Vezi și Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Note Referințe Bibliografie ;Documente legale ;Articole ;Cărți Legături externe ;Conducere ;Turism ;Generale 24 septembrie 2011 Ciprian Enea Adevărul 9 iulie 2011 Amos News 25 mai 2011 Amos News „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele '' este un personaj ficțional din seria anime și manga Kaleido Star Aceasta a visat să fie o membră a Kaleido Stage echivalentul lui Cirque du Soleil din San Francisco Pe parcursul anime-ului va întâlni numeroase obstacole ce o va ajuta să dobândească o maturizare mentală și spirituală Va fi ajutată de numeroșii ei prieteni și de Spiritul Scenei Fool Este dublată de Ryo Hirohashi în versiunea japoneză și de Cynthia Martinez în versiunea engleză a Kaleido Star Descriere Copilăria Sora s-a născut prematur la șapte luni La vârsta de 6 ani a urmărit alături de părinții ei Chikara și Tsuyoshi Naegino spectacolul Alice în Țara Minunilor de la Kaleido Stage După călătoria lor în SUA părinții Sorei au murit iar aceasta a fost adoptată de verișorii tatălui ei Dorind să devină membră a locului vizitat de ea în copilărie a urmat cursuri de acrobație și meditații la limba engleză Adolescența Aceasta sosește în Statele Unite ale Americii cu un singur țel acela de a deveni membra circului Kaleido Stage La început nu îi sunt recunoscute abilitățile dar cu timpul începe să exceleze Cu fiecare nouă reprezentație în care joacă câștigă mai multă experiență și învață mai multe lucruri despre cum să fii un bun acrobat Se maturizează foarte mult ajutată de prietenii ei Layla Spiritul Scenei și chiar și rivala sa May Sora demonstrează astfel că dacă crezi în tine și în visurile tale limita îți este cerul Reușește prin felul ei de a fi să-i convingă și pe ceilalți să-și urmeze visele Înfățișare Sora are părul violet tuns până la umeri Ținuta sa este formată dintr-o salopetă albastră un tricou alb și pantofi portocalii La antrenamente poartă un tricou alb pantaloni scurți albaștrii jambiere roz și poante Pentru antrenamentul în apă folosește un costum negru cu verde Kaleido Stage Deoarece îl urmărise pe cel ce îi furase bagajul și pentru că a fost la poliție Sora întârzie la audițiile pentru Kaleido Stage Layla Hamilton nu îi acceptă prezența la Kaleido Stage motivând că nu trebuia să întârzie spulberându-i visul de a fi membră a acestui loc Tristă i se confesează lui Ken Robbins șeful audiției spunându-i motivul sosirii ei in San Francisco Înduioșat Ken îi propune să vadă un spectacol din culise Acolo Sora salvează un membru scenic de un balon luxându-i încheietura Pentru că era nevoie de o persoană la trambulină Kalos Eldo șeful Kaleido Stage o desemnează pe Sora să fie înlocuitoarea persoanei rănite Merge să își ia costumul și în cabină îl vede pe Fool Spiritul Scenei însă crede că are halucinații Pe scenă e neîndemânatică și la auzul încurajărilor unei fetițe se hotărăște să facă cel mai uimitor spectacol Acest lucru îi reușește însă Layla Hamilton e iritată de faptul că Sora făcuse un spectacol jalnic înaintea reprezentației sale uimitoare alături de Yuri Killian cerându-i să plece Cu lacrimi în ochi își ia bagajele și se pregătește să plece însă e oprită de Ken care îi spune că poate să rămână I se dă un dormitor unde îl revede pe Fool Speriată de prezența misterioasă încearcă să găsească o altă cameră Vizita la managerul dormitoarelor e interesantă acesta fiind nimeni altul decât diva Kaleigo Stage Sarah Dupont Sarah e un fan avid al artelor marțiale și îi propune Sorei executarea a nenumărate exerciții făcute de ea însă e refuzată mereu Întâlnirile cu Spiritul Scenei Sora este unica persoană care îl poate vedea pe Fool Spiritul Scenei personaj ce îi dezvăluie că a fost aleasă de Scenă pentru a executa împreuna cu Layla Hamilton Legendara Manevrăun mit printre acrobații Îl observă pentru prima dată în momentul preluării unui costum de iepure pentru a înlocui o persoană rănită Crede că halucinează însă îl va revedea în dormitorul eiEpisodul 2 primul sezon "My Amazing & Lonely Challenge!" "Kodoku na Sugoi Charenji" 孤独な　すごい　チャレンジ< ref> În primul sezon îi dezvăluie Sorei viitorul posibil prin intermediul cărților de Tarot Totodată îi spune că deși o prezicere indică lucruri care nu sunt benefice viitorul poate fi schimbat lucru care se posibil în funcție de eforturile depuse de cel în cauză Roluri Pe parcursul animeului Sora va interpreta numeroase roluri în diverse spectacole organizate de Kaleido Stage Reprezentațiile scenice ale Sorei care sunt direcționate de Kaleido Stage în diverse scopuri cum ar fi scopuri publicitare și de experiență a altor instituții asemănătoare Relațiile sale cu membrii Kaleido Stage Kalos Eldo este șeful brazilian al Kaleido Stage cu care se întâlnește Sora Întâlnirea lor este una ciudată aflându-se la un stand de ziare și auzind-o pe Sora întrebând de Kaleido Stage Kalos merge lângă tânără uitându-se îndelung la picioarele ei bine dezvoltate pentru a fi acrobat Sora îl numește "pervers" și fuge după cel care îi furase bagajele În culise se reîntâlnește cu el află că este șeful Kaleido Stage și este uimită să afle că va avea șansa să joace pe scenă De-a lungul serialului Kalos va fi sursa de sfaturi pentru Sora fiind totodată și cel care le va dezvălui Sorei și Laylei metoda de antrenament pentru Manevra Legendară Cei doi au însă și perioade în care se ceartă Kalos regretând prezența Sorei la Kaleido Stage Cu ajutorul Sorei va recunoaște că o iubește pe Sarah Ken Robbins este managerul scenic Nu poate fi acrobat sau să mănânce condimentat din cauza unor probleme cu inima O admiră și iubește pe Sora neavând însă curajul să îi spună acest lucru; totuși aceste lucruri nu îl impiedică să o ajute fiindu-i câteodată antrenor personal avertizând-o de unele pericole din timpul antrenamentelor și având grijă să nu se rănească antrenându-se excesiv El este cel care le lasă pe fete să locuiască la el până ce Kaleido Stage este reinstaurat de către Sora și Layla Layla Hamilton este personajul care la început deține rolul antagonic Pe parcursul primelor 12 episoade Layla nu acceptă prezența Sorei pe scenă însă va învăța să o agreeze pe Sora devenind partenere În timpul repetițiilor pentru Noptile Arabe Layla locuiește cu Sora pentru a se putea sincroniza cu ea În timpul antrenamentelor pentru Manevra Legendară Layla sesizează că pentru ca manevra să aibă succes executanții trebuie să aibă aceeași greutate așa că se hotărăște să slăbească Acest lucru îi cauzează o durere puternică de cap în timpul unui antrenament lucru ce o face să se lovească cu umărul drept de o stâncă Îi ascunde Sorei acest lucru însă observă că are dureri foarte mari Medicul de la Kaleido Stage Kate îi spune că și-a luxat umărul și că ar trebui să înceteze antrenamentul pentru a se putea recupera Nu o ascultă și împreună cu Sora începe execuția Manevrei Legendare La sfârșitul Manevrei Layla simte dureri îngrozitoare la nivelul umărului spunându-i Sorei că s-ar putea să nu mai interpreteze pe scenă niciodată Dorește însă ca Sora să devină visul ei motivând-o să devină o adevărată Kaleido Star Va mai colabora cu Sora pe scenă pe Broadway în Salome in Vegas va concura cu aceasta pentru rolul Odettei din Lacul Lebedelor și vor interpreta împreună Legenda Phoenixului Yuri Killian este idolul masculin al Sorei de la Kaleido Stage Este salvată de acesta de 2 ori ambele dăți fiind în timpul antrenamentelor Yuri observă potențialul scenic al acesteia fiind impresionat de capacitățile ei Va încerca să o convingă să i se alăture circului său pentru a-l falimenta pe Kalos însă va fi refuzat După închiderea Kaleido Stage-ului fetele încearcă restituirea lui prin angajarea la Marine Park și prin câștigarea Festivalului de la Vancouver Ambele șanse sunt sabotate de Yuri și pentru a reda grupului Sorei Kaleido Stage înapoi ea și Layla trebuie să realizeze Manevra Legendară După interpretarea reușită a acesteia Yuri merge la Paris pentru studii Acolo se va întâlni cu Sora pentru a putea participa la Festivalul de circ de la Paris Acceptă invitația Sorei și se vor antrena împreună pentru a intra la Festival cu Acrobația Îngerului Totodată îi mărturisește că el este ucigașul Sophiei sora lui Leon Oswald Mia Guillem este cea care propune în mod indirect execuția Phoenixului de Aur Își folosește abilitățile de jonglat și trambulină pentru a rezolva unele din problemele trioului primind însă roluri minore în spectacole Anna Heart este cea care alături de Mia reușește să lege o prietenie puternică cu Sora în timpul antrenamentelor Phoenixului de Aur E un student remarcabil la Kaleido Stage tot timpul având un rol impozant în spectacole Sora este persoana care reușește să restabilească legătura dintre Anna și tatăl ei comediantul Jack Barone La fel ca și Mia are roluri minore încercând mereu să o convingă pe Mia să îi adauge scene comice în reprezentațiile sale Polițistul Jerry este un polițist care a adus-o pe Sora la secție pretinzând că aceasta este o fugară Aflând că dorește să meargă la Kaleido Stage Jerry o duce cu mașina poliției până acolo fiind un iubitor al Kaleido Stage Se declară "fanul 1" al Sorei și îl va conduce pe tatăl Sorei la Kaleido Stage fiind bucuros să îl vadă pe acesta în SUA Sora va fi cea care îl convinge să îi spună doctoriței de la Kaleido Stage Kate că este îndrăgostit de ea În timpul unui jaf la o bancă este prins și legat de către Sora iar în timp ce este dezlegat de Kate o cere în căsătorie Doctorița Kate este cea care are grijă de bolnavii de la Kaleido Stage Aceasta face cunoștință cu Sora în episodul 5 când tatăl adoptiv al Sorei este adus la spitalul de la Cape Mary în urma unui atac de cord Tot Kate o va ajuta pe Midori Naegino mama Sorei să nască Îl cunoaște pe polițistul Jerry de când erau copii și este cerută în căsătorie de către acesta Kate o va ajuta pe Sora cu un loc de antrenament pentru Nopțile Arabe la Marine Park Totodată îi va îngriji rănile provocate de antremanentul pentru Acrobația Îngerului Fool Spiritul Scenei este entitatea care i se arată Sorei la Kaleido Stage Acesta îi explică Sorei că îl poate vedea deoarece este aleasă de Scenă iar neobservarea lui este datorată de imposibilitatea Sorei de a reveni pe Scenă În episodul 18 Sora sesizează că nu îl vede pe Fool motivul fiind vestea descurajatoare referitoare la desființarea Kaleido Stage însă îl va revedea când pornește cu Layla să aibă ultima reprezentație cu actul "Libertate" Fool îi citește viitorul posibil prin cărți de Tarot și prin intermediul Astrologiei Deși îi dă sfaturi Fool însuși afirmă că nu este nici aliat nici dușman Acesta dorește să o surprindă pe Sora goală la duș scenă care conferă anime-ului amuzament Marion Benigni este fiica tâmplarului și constructorului scenic Jean Benigni În timp ce se antrena pentru Tripla Iluzie o consideră pe Sora o persoană netalentată care nu ar trebui să se afle pe trambulina pe care cândva decedata Cynthia Benigni executa acrobații incredibile Observă determinarea Sorei în antrenamentul acesteia și o va accepta ca prietenă Vor evolua împreună pe Kids Stage pe baza unor notițe făcute de mama ei petru a evolua împreună cu fiica ei când aceasta ar fi crescuse Sarah Dupont este managerul dormitoarelor de la Kaleido Stage Deoarece Sora e o nativă din Japonia dorește să cunoască numeroase tehnici de arte marțiale japoneze însă e refuzată de Sora Aceasta o ajută pe tânăra Naegino în antrenamentele sale prin numeroase metode alternative propuse de ea De multe ori se implică în acțiunile Sorei pentru ca aceasta să își poată atinge obiectivele Îi mărturisește că îl iubește pe Kalos nedorind să plece de la Kaleido Stage pentru a rămâne lângă el Rosetta Passel este o tânără campioană de Diablo care sosește la Kaleido Stage Deoarece este concediată de Kalos Sora ajunge la un acord cu Kalos conform căruia cele 2 fete vor realiza un spectacol împreună La sfârșitul spectacolului Sora îi readuce dragostea pentru scenă O consideră pe Sora ca o soră mai în vârstă și ca mulțumire pentru amabilitatea acesteia Rosetta o ajută de multe ori Cel mai mare vis al ei este să interpreteze Manevra Legendară împreună cu Sora May Wong este un nou membru al Kaleido Stage care dorește preluarea poziției Sorei pe motiv că aceasta nu este destul de talentatăRivalitatea dintre Sora și May este foarte mult evocată în cea mai mare parte a seriei secunde lucru ce ajută la creșterea performanțelor celor 2 fete Se vor lupta pentru numeroase roluri la Kaleido Stage inclusiv pentru un loc la Festivalul de Circ de la ParisDeoarece în timpul unei reprezentații din spectacolul Dracula Leon îi dislocă umărul lui May Sora obține un loc la Festival alături de Yuri Killian Totuși May nu renunță și inventează un truc la trapez cu o singură mânăSpirala Demonului câștigând Festivalul Până la urmă va renunța la atitudinea ei față de Sora ajungând să se înțeleagă în mod colegial Leon Oswald este un trapezist francez care refuză să coopereze cu Sora pe scenă motivând că aceasta nu este destul de talentată pentru el Observând că ea reușește să îl înlocuiască în spectacolul Saiyuki-Călătorie spre Vest se hotărăște să rămână Se observă adevărata sa dorință făcută surioarei sale muribunde Sophie să termine Acrobația Îngerului un act la trapez fără rival Spre finalul seriei secunde Leon renunță la atitudinea sa arogantă față de Sora și o agreează Domnul Kenneth este bătrânul reprezentant al Kaleido Stage și producător scenic Este pus în aceeași poziție ca și Kalos sau chiar mai superior Deseori o ajută pe Sora la fel ca și Kalos motivând că ea este destinată să ajungă un adevărat Kaleido Star Relațiile cu alte personaje Charlotte și Julie sunt 2 fete care stau tot timpul împreună la Kaleido Stage Încă de la început nu o agreează pe Sora datorită circumstanțelor prin care ea a reușit să intre pe scenă Încearcă tot timpul să îi provoace probleme însă de cele mai multe ori aceasta reușește să învingă orice obstacol Cele două fete o să comunice mai bine cu Sora din episodul 23 până la sfârșitul animeului Tim este un băiețel din episodul 3 căruia i-a plăcut foarte mult de acțiunile Sorei la Kaleido Stage Este văzut la reprezentațiile Sorei fiind observat la prezentarea spectacolelor ce ilustrau Legendara Manevră Acrobația Îngerului și Legenda Phoenixului Manami este o prietenă a Sorei din Japonia care îi spune că vine în SUA în urma unui schimb de elevi însă până la urmă îi spune că a venit la ea sperând să o readucă înapoi acasă Va realiza că locul Sorei este la Kaleido Stage și îi va urmări spectacolele senzaționale Meryl este fosta antrenoare de patinaj a lui May Ea o instruiește să patineze la fel de bine ca fosta ei elevă afirmând că Sora ar putea-o depăși pe aceasta Cathy Timor este un regizor scenic din Broadway Aceasta o cheamă pe Sora pentru a juca în spectacolul Salome in Vegas alături de Layla Vede capacitățile ei scenice și va fi interesată să o vadă în toate reprezentațiile ei la Kaleido Stage Donna Walker este o dresoare de câini însoțitori Sora este uimită să afle că Donna este cea care a interpretat-o pe Alice din reprezentația "Alice în Țara Minunilor" La îndemnul Donnei Sora e hotărâtă să transforme scena într-o scenă unde reprezentațiile se fac fără conflicte Accidentări În timpul antrenamentelor Sora suferă numeroase accidentări soldate cu răni mai mult sau mai puțin grave Note Bibliografie http wwwabsoluteanimecom kaleido_star sorahtm Revoluția franceză de la 1848 care a fost prima dintre revoluțiile europene de la 1848 a izbucnit în Franța la 22 februarie 1848 Era cea de a doua revoluție franceză din secolul al XIX-lea după cea din iulie 1830 Această revoluție s-a declanșat în februarie 1848 la Paris datorită exceselor exercitate de „monarhia din iulie La 25 februarie a fost proclamată republica și s-a format un guvern provizoriu în care intrau printre alți reprezentanți ai revoluției poetul Alphonse de Lamartine socialistul Louis Blanc muncitorul Albert A fost aleasă o adunare constituantă în martie 1848 care a emis constituția republicii Puterea executivă aparținea guvernului provizoriu iar puterea legislativă adunării naționale Se introducea votul universal pentru bărbați și drepturile și libertățile cetățenești Atunci când adunarea națională a hotărât desființarea atelierelor naționale create cu scopul asigurării de locuri de muncă pentru muncitorime s-a ajuns la confruntări de stradă între muncitori și burghezie Acestea au fost câștigate de burghezie Președinte al Franței a fost ales Louis-Napoléon Bonaparte care va profita de situația politică și în decembrie 1852 se va proclama împărat sub numele de Napoleon al III-lea iar Franța va intra în al doilea imperiu Juan Domingo Perón n 8 octombrie 1895; d 1 iulie 1974 a fost un om de stat argentinian de 2 ori președinte al Argentinei în perioada 1946-1955 și în perioada 1973-1974 Un militar de carieră el a mai ocupat funcția de ministru al Muncii în cadrul guvernului militar din 1943 și funcția de vicepreședinte al Argentinei Primul său mandat ca președinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos fiind exilat în urma unei lovituri de stat Se reîntoarce în Argentina în 1973 fiind reales ca președinte însă mandatul său a durat mai puțin de 9 luni murind în 1974 Viața Juan Peron s-a născut în 1895 în Lobos provincia Buenos Aires Argentina ca fiu al fermierului Tomas Peron a cărui familie era originară din Sardinia și a Juana Sosa a cărei familie era originară din Castilia În 1911 este admis la Colegiul Militar din Buenos Aires iar după 2 ani îl absolvă cu gradul de sublocotenent În 1926 este admis la Escuela Superior de Guerra din Buenos Aires pe care o absolvă în 1929 În același an se căsătorește cu prima sa soție Aurelia Tizon Cariera militară În 1930 devine profesor de Istorie militară la Escuela Superior de Guerra În perioada 1930-1935 ocupă funcția de secretar în cadrul Ministerului Apărării În perioada 1936-1939 este atașat militar în câteva țări europene printre care și Germania și Italia unde devine simpatizant al ideilor fasciste ale lui Mussolini La întoarcerea în țară înființează „El Grupo de Oficiales Unidos GOU Participă activ în cadrul loviturii de stat militare din 1943 primind mai multe posturi în cadrul guvernului militar din 1943 de la postul de subsecretar în cadrul Ministerului Apărării la cel de vicepreședinte al Argentinei și Ministru al Războiului În 1945 este înlăturat și închis fiind eliberat cu ajutorul concubinei sale viitoarea Eva Peron care a organizat proteste populare masive În 1946 este ales ca președinte al Argentinei Primul mandat La 24 februarie 1946 este ales ca președinte al Argentinei În cadrul discursului său Peron a declarat că dorește independența economică a Argentinei și egalitate socială În primii 2 ani a naționalizat Banca Centrală a Argentinei Căile Ferate flota comercială și întreg transportul public a plătit datoria externă a țării și a inițiat numeroase reforme sociale și economice A modernizat principalele ramuri ale economiei și a înființat numeroase spitale Inițial Argentina a avut o creștere economică spectaculoasă datorată creșterii rapide ale exporturilor însă creșterea economică a fost de scurtă durată La începutul anilor 1950 exporturile au scăzut iar economia argentiniană a început să stagneze În primul mandat Juan Peron a acordat azil politic unui număr mare de ofițeri naziști ceea ce a atras numeroase critici din partea comunității internaționale Exilul În urma unor critici tot mai virulente din partea oponenților care îl acuzau de autoritarism și de demagogie în 1955 3 generali argentinieni organizează o lovitură de stat în urma căreia Juan Peron este exilat Trăiește ceva timp în Paraguay Venezuela și Republica Dominicană după care se mută în 1958 la Madrid unde o cunoaște pe Izabela Martinez care urma să devină a treia sa soție și succesorul lui la președinția Argentinei în 1974 Al doilea mandat La 11 martie 1973 în Argentina sunt organizate alegeri în urma cărora Hector Jose Camporra un apropiat al lui Peron este ales Acesta organizează alegeri anticipate în octombrie al aceluiasi an când Peron revine și este reales ca președinte Moare la 1 iulie 1974 fiind succedat de soția sa Izabela Peron Legături externe 28 noiembrie 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Ani 1918 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 __FARACUPRINS__ Anul 1923 MCMXXIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 9 ianuarie Franța anunță public că Germania nu și-a îndeplinit obligația de cărbune datorată 11 ianuarie Franța și Belgia ocupă zona Ruhr pentru a obține în mod forțat cărbune în urma neîmplinirii obligației Germaniei față de acestea Poporul german și guvernul acestuia au continuat printr-o politică de rezistență pasivă 16 februarie Mormântul faraonului Tutankamon a fost inclus în circuitul turistic egiptean 28 martie Este promulgată prin decret regal Constituția României Mari votată de Parlamentul României la 26 martie 1923 una dintre cele mai avansate și democratice constituții din Europa acelui timp 17 iunie S-a înființat Oficiul Național de Educație Fizică ONEF 18 iunie Vulcanul Etna erupe 60000 de oameni rămân fără case 23 iunie A luat ființă la București Societatea Națională de Credit Industrial al cărei scop era stimularea dezvoltării industriale a țării 25 iunie Înființarea clubului de fotbal Rapid București 20 iulie Mexicanul Pancho Villa se deplasează cu mașina personală însoțit de garda de corp înarmată spre Hidalgo del Parral; ucigași angajați de președintele mexican Alvaro Obregon îl atacă și îl ucid cu 47 de gloanțe 24 iulie Convenția de la Lausanne privind regimul strâmtorilor Bosfor și Dardanele este semnată și de România 2 august Warren G Harding al 29-lea președinte al Statelor Unite 1921-1923 moare la birou și este succedat de Calvin Coolidge 1923-1929 1 septembrie Marele cutremur din Kanto a devastat orașele Tokio și Yokohama omorând peste 150000 de oameni 23 septembrie Reprezentanți ai poliției din 20 de țări s-au reunit la Viena pentru a lansa Organizația de Poliție Criminală Internațională – Interpol 29 octombrie Turcia devine republică după dizolvarea Imperiului Otoman 15 noiembrie Inflația în Germania este foarte mare Un dolar american se schimbă cu 4200000000000 de reichsmarks Nașteri 23 ianuarie Grigore Baștan primul general parașutist român d 1983 31 ianuarie Norman Mailer scriitor și jurnalist american d 2007 12 februarie Franco Zeffirelli regizor italian 20 martie Iván Aba scriitor și ziarist maghiar d 1982 21 mai Dorothy Hewett scriitoare australiană d 2002 24 mai Ion Caraion poet jurnalist d 1986 24 mai Victor Felea poet eseist și critic literar d 1993 26 mai Miles Davis compozitor american de jazz d 1991 31 mai Rainier al III-lea Prinț de Monaco d 2005 4 iunie Elizabeth Jolley scriitoare australiană d 2007 25 iunie Sam Francis pictor american d 1994 2 iulie Wislawa Szymborska scriitor polonez laureat al Premiului Nobel d 2012 7 iulie Liviu Ciulei regizor scenograf și actor român d 2011 8 iulie Manuel Alvar lingvist spaniol membru de onoare al Academiei Române d 2001 17 iulie Traian Ionescu fotbalist și antrenor român d 2006 19 iulie Constantin Țoiu scriitor și jurnalist român d 2012 6 septembrie Petru al II-lea rege al Iugoslaviei d 1970 18 septembrie Ana de Bourbon-Parma soția regelui Mihai al României 15 octombrie Italo Calvino scriitor italian d 1985 21 octombrie Mihai Gafița scriitor român d 1977 27 octombrie Roy Lichtenstein sculptor și pictor evreu american d 1997 7 noiembrie Paul Georgescu scriitor român d 1989 19 noiembrie Monica Lovinescu scriitoare și jurnalistă română d 2008 2 decembrie Maria Callas soprană americană de origine greacă d 1977 Decese 11 ianuarie Regele Constantin I al Greciei n 1868 10 februarie Wilhelm Conrad Röntgen fizician german laureat al primului Premiu Nobel pentru Fizică decernat vreodată n 1845 21 februarie Prințul Miguel de Braganza n 1878 8 martie Johannes Diderik van der Waals fizician olandez n 1837 26 martie Sarah Bernhardt actriță franceză n 1844 4 aprilie Iulius Martov liderul menșevicilor din Rusia n 1873 20 iulie Pancho Villa general mexican n 1878 23 noiembrie Urmuz unul dintre cei mai originali reprezentanți ai literaturii române de avangardă n 1883 27 decembrie Gustave Eiffel inginer și arhitect francez Turnul Eiffel n 1832 Premii Nobel Fizică Robert Andrews Millikan Chimie Fritz Pregl Medicină Frederick Grant Banting John James Richard Macleod Literatură William Butler Yeats Pace Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Michael Hainisch președinte 1920-1928 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Karl Scheurer președinte 1923 Finlanda Kaarlo Juho Stahlberg președinte 1919-1925 Franța Alexandre Millerand președinte 1920-1924 Germania Friedrich Ebert președinte 1919-1925 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Timothy Michael Healy guvernator general 1922-1927 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Alexandru I rege din dinastia Karagheorghevic 1921-1934 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Stanislaw Wojciechowski președinte 1922-1926 Portugalia Antonio Jose de Almeida președinte 1919-1923 și Manuel Teixeira Gomes președinte 1923-1925 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Arthur Frederick Patrick Albert guvernator general 1920-1924 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Kanem-Bornu Umar Sanda Lura șeic din dinastia Kanembu 1922-1937 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Charles Dunbar Burgess King președinte 1920-1930 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al VI-lea al-Habib bey din dinastia Husseinizilor 1922-1929 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Aman-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1919-1929; rege din 1926 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 și Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal I rege din dinastia Hașemită 1921-1933 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Li Yuanhong președinte 1916-1917 1922-1923 și Cao Kun președinte 1923-1924 India Rufus Daniel Isaacs vicerege 1921-1925 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Marcelo Torcuato de Alvear președinte 1922-1928 Bolivia Bautista Saavedra președinte 1921-1925 Brazilia Artur da Silva Bernardes președinte 1922-1926 Canada Julian Hedworth George Byng guvernator general 1921-1926 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 Columbia Pedro Nel Ospina președinte 1922-1926 Costa Rica Julio Acosta Garcia președinte 1920-1924 Cuba Alfredo Zayas y Alfonso președinte 1921-1925 Republica Dominicană Juan Bautista Vicini Burgos președinte 1922 1923-1924 Ecuador Jose Luis Tamayo președinte 1920-1924 El Salvador Jorge Melendez președinte 1919-1923 și Alfonso Quinones Molina președinte 1914-1915 1918-1919 1923-1927 Guatemala Jose Maria Orellana președinte 1921-1926 Haiti Louis Eustache Antoine Francois Joseph Borno președinte 1922-1930 Honduras Rafael Lopez Gutierrez președinte 1920-1924 Mexic Alvaro Obregon președinte 1920-1924 Nicaragua Diego Manuel Chamorro președinte 1921-1923 și Bartolome Martinez președinte 1923-1924 Panama Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Eusebio Ayala președinte 1921-1923 1932-1936 și Eligio Ayala președinte 1923-1924 1924-1928 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii Warren Gamaliel Harding președinte 1921-1923 și Calvin Coolidge președinte 1923-1929 Uruguay Baltasar Brum președinte 1919-1923 și Jose Serrato președinte 1923-1927 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă John Rushworth Jellicoe guvernator general 1920-1924 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Carol Quintul ; ; ; ; ; n 24 februarie 1500 – d 21 septembrie 1558 a fost împărat romano-german din 1519 până la abdicarea sa în 1556 A domnit de asemenea ca rege al Spaniei cu titulatura „Carol I din 1516 până în 1556 Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate incluzând Sfântul Imperiu Roman Aragon Castilia Napoli Sicilia Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi Când a renunțat la tron și-a împărțit ținuturile între fiul său Filip al II-lea al Spaniei și fratele său împăratul Ferdinand I A fost fiul lui Filip I al Castiliei și al Ioanei de Castilia Bunicii lui din partea tatălui au fost împăratul Maximilian I și Maria de Burgundia a cărei fiică Margareta de Austria s-a ocupat de educația lui Bunicii din partea mamei au fost Ferdinand al II-lea de Aragon și Elisabeta I a Castiliei care prin mariajul lor au unit pentru prima dată teritoriile care astăzi formează statul modern Spania și a căror fiică Caterina de Aragon a devenit regină a Angliei ca prima soție a lui Henric al VIII-lea Maria I a Angliei a fost verișoara lui Carol Quintul și avea să se căsătorească cu fiul lui Carol Filip al II-lea Moștenire și primii ani Combinând moștenirile habsburgilor cea a Casei de Burgundia și moștenirea spaniolă a mamei sale Carol transcendea frontierele etnice și naționale Deviza sa a fost Plus Ultra „Mai departe Carol s-a născut în orașul flamand Ghent în 1500 Cultura și viața curtezană din Țările de Jos burgunde l-au influențat mult la începutul vieții sale Vorbea cinci limbi flamandă germană spaniolă franceză și italiană Vorbea franceza ca limbă maternă și flamanda din copilărie după care a învățat spaniola la un nivel acceptabil cunoașterea ei era o condiție impusă de Adunarea Generală a Castiliei pentru a fi acceptat ca rege și ceva germană Se pare că a pretins că vorbește „spaniola cu Dumnezeu italiana cu femeile franceza cu bărbații și germana cu calul meu De la strămoșii săi burgunzi a moștenit o relație ambiguă cu regii Franței Carol avea în comun cu Franța limba maternă alături de flamandă și multe aspecte culturale În tinerețe a vizitat frecvent Parisul pe atunci cel mai mare oraș din Europa de Vest Carol a declarat că „Parisul nu este un oraș este un univers Lutetia non urbs sed orbis Dar Carol a moștenit și tradiționala rivalitate politică și dinastică între lineajul burgund și cel regal al Dinastiei Valois Acest conflict a fost amplificat de ascensiunea sa la tronul Sfântului Imperiu Roman și Regatului Spaniei A fost logodit atât cu Louise cât și cu Charlotte de Valois fiicele regelui Francisc I al Franței însă ambele au murit în copilărie Deși Spania era nucleul regatului său nu s-a integrat pe deplin acolo și în special în primii ani simțea că e considerat un prinț străin Nu vorbea spaniola foarte bine nefiind limba sa maternă Cu toate acestea și-a petrecut mare parte a vieții în Spania inclusiv ultimii ani când s-a retras la o mănăstire spaniolă În tinerețe Carol l-a avut ca tutore pe Adrian de Utrecht mai târziu Papa Adrian al VI-lea Consilieri importanți i-au fost și Lord Chièvres Jean Sauvage și Mercurino Gattinara Domnie Burgundia și Țările de Jos În 1506 Carol a moștenit teritoriile burgunde ale tatălui său cele mai însemnate fiind Țările de Jos și Comitatul Burgundia majoritatea fiefuri ale Imperiului German exceptând Flandra lui natală care era încă pe hârtie un teritoriu francez reminiscență a Războiului de o sută de ani Cum era minor mătușa lui Margareta de Austria a fost regentă până în 1515 și în curând s-a aflat în război cu regentul regatului Franței în legătură cu problema jurământului lui Carol către regele francez pentru ținutul Flandrei deoarece tatăl său depusese jurământ Rezultatul a fost renunțarea Franței la Flandra în 1528 Carol a extins teritoriul burgund prin anexarea provinciilor Tournai Artois Utrecht Groningen și Geldern Cele Șaptesprezece Provincii fuseseră unite de strămoșii burgunzi ai lui Carol dar nominal erau încă fiefuri ale Franței sau ale Sfântului Imperiu Roman În 1549 Carol a emis Pragmatica Sancțiune declarând Țările de Jos un teritoriu unificat pe care îl vor moșteni urmașii săi Țările de Jos au avut un rol important în Imperiul său Pe plan personal pentru Carol Quintul erau regiunea unde și-a petrecut copilăria Mulțumită comerțului industriei și orașelor bogate ele au fost importante și pentru trezorerie Spania După moartea bunicului său Ferdinand al II-lea pe 30 mai 1516 Carol a moștenit ținuturile sale care includeau Aragon Napoli Sicilia și Sardinia A devenit și conducător al Castiliei alături de mama sa Ioana Cea Nebună a Castiliei de care trebuia să aibă grijă Împreună cu coroana Castiliei a luat în stăpânire Navara Granada și posesiunile spaniole în Lumea Nouă Pentru prima dată coroanele Castiliei și Aragonului erau unite sub aceeași conducere Ferdinand și Elisabeta fuseseră suverani fiecare în regatul său dar numai rege consort în regatul celuilalt Carol a ajuns în noile sale regate în toamna lui 1517 Regentul său Jiménez de Cisneros trebuia să-l întâmpine dar s-a îmbolnăvit pe drum cu posibilitatea unei otrăviri și a murit înainte să se întâlnească cu regele Negocierile cu Adunările Castiliene s-au dovedit a fi dificile și până la urmă Carol a fost acceptat cu următoarele condiții trebuia să învețe castiliană; să nu ofere titluri străinilor; să nu scoată metale prețioase din Castilia; să respecte drepturile mamei sale regina Ioana a Castiliei Adunările i-au depus jurământ în Valladolid în 1518 În 1519 a fost încoronat în fața Adunării de la Aragon la Zaragoza și după aceea în Catalonia Carol a fost acceptat ca suveran deși spaniolii nu erau prea încrezători în statutul său de Împărat Până atunci monarhii spanioli fuseseră limitați de lege; monarhia era un contract cu poporul Cu Carol ar fi căpătat accente absolutiste deși până la moartea mamei sale în 1555 Carol nu a avut drepturi depline de rege În curând s-a format o mișcare de rezistență împotriva Împăratului din cauza taxelor impuse pentru a strânge fonduri necesare războaielor din afara Spaniei de puțin interes pentru castilieni și deoarece Carol a început să numească flamanzi în posturi importante din Spania și America ignorând candidații castilieni Rezistența a avut drept rezultat izbucnirea Războiului Comunităților Castiliene suprimat până la urmă de Carol După aceasta Castilia a fost integrată în Imperiul Habsburgic și a reprezentat o sursă importantă de resurse militare și financiare pentru imperiu America În timpul domniei lui Carol teritoriile din Noua Spanie au fost extinse în mod considerabil de conchistadori precum Hernán Cortés sau Francisco Pizarro care au determinat căderea imperiilor Aztec și Inca în mai puțin de un deceniu Împreună cu expediția lui Magellan din 1522 aceste succese l-au convins pe Carol de misiunea sa divină de a deveni liderul lumii creștine încă amenințate de Islam Desigur cuceririle l-au ajutat pe Carol să-și întărească poziția trezoreria sa fiind aprovizionată cu aur în cantități uriașe După cum a remarcat conchistadorul Bernal Diaz „Am venit să-l servim pe Dumnezeu și pe Maiestatea noastră și de asemenea ca să ne îmbogățim În 1550 Carol a organizat o dezbatere la Valladolid privind moralitatea forței folosită împotriva populației indigene a Americii spaniole Sfântul Imperiu Roman După moartea bunicului său din partea tatălui Maximilian I Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1519 Carol a moștenit teritoriile habsburge din Austria A fost de asemenea candidatul ales de principii-electori pentru succesiune și cu ajutorul familiei înstărite Fugger l-a putut devansa pe Francisc fiind ales pe 28 iunie 1519 În 1530 a fost încoronat Împărat romano-german de către Papa Clement al VII-lea în Bologna având să fie ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman încoronat de un papă Carol a fost Împărat al statelor germane dar puterea lui era în realitate limitată de principi Protestantismul s-a bucurat de mult succes în Germania iar Carol era decis să nu lase asta să se întâmple în Țările de Jos S-a organizat o inchiziție încă din 1522 În 1550 s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru orice erezie Dizidența politică a fost ținută sub control în special în Ghentul natal al lui Carol unde a înăbușit personal revolta din 1539 Franța O caracteristică de bază a domniei lui Carol au fost conflictele cu Franța care s-a văzut înconjurată de teritoriile din posesiunea lui Carol și care încă dorea teritorii din Peninsula Italică Primul război al lui Carol cu rivalul său Francisc I al Franței a început în 1521 Carol s-a aliat cu Anglia și cu Papa Leon al X-lea împotriva francezilor și venețienilor ieșind învingător împingându-i pe francezi afară din Milano și capturându-l pe Francisc în Bătălia de la Pavia din 1525 Pentru a-și redobândi libertatea regele francez a fost obligat să îi cedeze Burgundia lui Carol conform umilitorului tratat de la Madrid din 1526 Cu toate acestea după ce a fost eliberat Francisc a obligat Parlamentul de la Paris să declare nul tratatul Franța a intrat apoi în Liga de la Cognac pe care Papa Clement al VII-lea o formase împreună cu Henric al VIII-lea al Angliei venețienii florentinii și milanezii pentru a se opune dominației imperiale romano-germane în Italia În războiul care a urmat Carol a prădat Roma și l-a ținut ca pe un prizonier pe Papa Clement al VII-lea împiedicându-l să anuleze căsătoria lui Henric al VIII-lea cu mătușa lui Carol Caterina de Aragon fapt ce nu a rămas fără consecințe În alte privințe războiul s-a terminat nedecis În Tratatul de la Cambrai din 1529 denumit „Pacea Doamnelor deoarece a fost negociat de mătușa lui Carol și mama lui Francisc regele Franței a renunțat la pretențiile sale din Italia dar și-a păstrat controlul asupra Burgundiei Un al treilea război a izbucnit în 1535 când în urma morții ultimului duce Sforza al Milanului Carol și-a pus fiul Filip al II-lea al Spaniei la conducerea ducatului în ciuda pretențiilor lui Francisc Și acest război s-a terminat nedecis Francisc nu a reușit să cucerească Milanul dar a cucerit mare parte din teritoriile stăpânite de aliatul lui Carol Ducele de Savoia inclusiv capitala Torino Un armistițiu semnat la Nisa în 1538 pe baza uti possidetis a pus capăt războiului dar pacea nu avea să dureze Războiul a fost reluat în 1542 Francisc aliându-se atunci cu sultanul otoman Suleiman I în timp ce Carol s-a aliat cu Henric al VIII-lea Deși Nisa a fost cucerită de flota franco-otomană francezii nu au putut avansa până la Milano în timp ce o invazie anglo-imperială a nordului Franței condusă de Carol însuși a avut parte de ceva succes dar a fost și ea abandonată semnându-se încă o pace ce stabilea status quo ante în 1544 Un ultim război a fost purtat de Carol împotriva fiului și moștenitorului lui Francisc Henric al II-lea în 1551 La începutul războiului Henric a fost victorios în Lorena unde a capturat orașul Metz dar ofensivele sale din Italia au eșuat Carol a abdicat la mijlocul acestui conflict lăsând războiul pe seama fiului său Filip al II-lea al Spaniei și fratelui său Ferdinand I Împărat al Sfântului Imperiu Roman Conflictele cu Imperiul Otoman Carol a luptat continuu cu Imperiul Otoman și cu sultanul ei Suleiman Magnificul Marea înfrângere magiară de la 1526 Bătălia de la Mohács "a trimis un val de teroare asupra Europei"< ref> Totuși avantajul musulman în Europa Centrală a fost Asediul Vienei din 1529 Pe de altă parte lupta dintre Carol și Suleiman pentru stăpânirea Mediteranei a fost decisă în favoarea sultanului în ciuda victoriilor spaniole cum ar fi cucerirea de la Tunis din 1535 Flota otomană a dominat Mediterana de est după victoria sa de la Preveza din 1538 și pierderea de la Djerba din 1560 la scurt timp după moartea lui Carol care a decimat sever brațul marin spaniol În același timp corsarii musulmani au acționat sub autoritatea și supravegherea sultanului au devastat în mod regulat coastele spaniole și italiene au lovit comerțul spaniol și puterea habsburgică În 1536 regele Francisc I al Franței s-a aliat cu Suleiman împotriva lui Carol În timp ce Francisc a fost convins să semneze tratatul de pace din 1538 el s-a aliat din nou cu otomanii în 1542 într-o alianță franco-otomană În 1543 Carol s-a aliat cu Henric al VIII-lea al Angliei și a forțat Franța să semneze Tratatul de la Crépy Mai târziu în 1547 Carol a semnat un umilitor tratat cu otomanii pentru a obține unele răgazuri pentru cheltuielile uriașe ale războiului lor în care el era privit ca echivalentul marelui vizir al Imperiului Otoman Ibrahim Pașa în acel moment și se făcea referire la el numai ca rege al Spaniei deoarece putea fi numai un împărat în lume și acela era Suleiman Puterile protestante din Dieta Imperială de multe ori au votat împotriva cheluirii banilor pe războaiele turcești deoarece mulți protestanți vedeau în avansul musulman o contrapondere a puterilor catolice În urma acțiunilor lui Carol Imperiul Persan a intrat în conflict cu Imperiul Otoman 1532–1555 forțând-l pe acesta să împartă resursele militare Sănătate Carol a suferit de un maxilar inferior extins o deformare care s-a înrăutățit în viitoarele generații habsburgice dând naștere termenului de maxilarul Habsburg prognatism Această deformare a fost cauzată de lunga istorie de endogamie care a fost practicată în familiile regale pentru a menține controlul dinastic al teritoriilor El se chinuia să mestece mâncarea în mod corespunzător și prin urmare întraga viață a avut probleme cu indigestia A suferit de epilepsie Cu vârsta guta lui a progresat de la dureros până la imposibilitatea de a se mișca În ultimii săi ani s-a retras la mănăstirea St Yuste într-o mică letică S-a construit o rampă specială pentru a-i permite accesul la apartamente Abdicarea și ultimii ani La 25 octombrie 1555 Carol a abdicat la toate titlurile sale cu excepția ținutului Charolais dând Imperiul Spaniol Spania continentală Olanda Neapole-Sicilia Lombardia și coloniile spaniole din America fiului său Filip al II-lea al Spaniei Fratele său Ferdinand I deja intrase în posesiunea ținuturilor habsburgice succedându-i ca împărat al Sfântului Imperiu Roman Carol s-a retras la mănăstirea din Yuste în Extremadura Spania însă a continuat să păstreze o corespondență largă și și-a menținut interesul asupra situației imperiului A suferit de o gută severă și unii cercetători cred că împăratul a abdicat după atacul de gută din 1552 care l-a forțat să amâne recapturarea orașului Metz unde mai târziu a fost înfrânt A trăit singur într-o mănăstire retrasă cu ceasuri atârnate pe toți pereții lucru despre care unii istorici cred că simbolizează domnia și lipsa lui de timp< ref> Carol a murit la 21 septembrie 1558 de malarie< ref> Douăzeci și șase de ani mai târziu rămășițele sale au fost transferate în panteonul regal de la El Escorial Căsătorie și copii La 10 martie 1526 Carol s-a căsătorit cu verișoara lui primară Elisabeta a Portugaliei sora lui Ioan al III-lea al Portugaliei Copiii lor au fost Filip al II-lea al Spaniei 1527 1598 singurul fiu care a ajuns la maturitate Maria a Spaniei 1528 1603 care s-a căsătorit cu vărul ei Maximilian al II-lea Împărat al Sfântului Imperiu Roman Ioana a Spaniei 1535 1573 Carol este faimos și pentru că a avut numeroase amante Două dintre ele au dat naștere unor copii care au ajuns guvernatori ai Țărilor de Jos habsburge Ioana Maria van der Gheynst a dat naștere Margaretei de Parma și Barbara Blomberg a dat naștere lui Ioan al Austriei Arbore genealogic Note Vezi și Anne de Montmorency Legături externe Prezentare la 5 iulie 2006 Gabriel Tudor Revista Magazin |- |- |- |- |- |- Kaleido Stage este o imensă companie teatrală care este locuința precum și locul de muncă al multora din personajele seriei Kaleido Star Sora Naegino și viitorul ei idol Layla Hamilton au venit la Kaleido Stage în copilărie pentru a vedea producția Alice în Țara Minunilor unde Donna avea rolul principal Acest loc a determinat visul fetelor de a se alătura companiei și să devină Kaleido Star Kaleido Stage a fost fondat de către Kalos Eldo înainte de începerea seriilor A fost o singură data în conducerea lui Yuri Killian până când Sora și Layla l-au revendicat prin executarea Manevrei Legendare Locații Sala de mese Sala de mese este condusă de bucătari angajați să se asigure că acrobații consumă mâncarea esențiala de care au nevoie atunci când sunt pe scenă Nimeni din personajele principale nu a lucrat aici așa că numele bucătarilor nu este cunoscut Dormitoarele Dormitoarele sunt spațiile unde Sora și prietenii ei locuiesc Managerul acestora este Sarah care se asigură că există înțelegere între toți locatarii Una din regulile dormitoarelor este aceea de a nu avea petreceri doar dacă este și Sarah invitată Totodată acrobații se pot plânge și își pot cere schimbarea dormitoarelor direct prin Sarah ceea ce May i-a ordonat de când locuiește sub dormitorul Sorei încă de la sosirea ei la Kaleido Stage În mod curent Sora Anna Mia Rosetta și May au un dormitor Nu se știe nimic despre camera unde locuiesc Hannah și Barbara din moment ce aceasta nu este prezentată la fel fiind și Charlotte și Julie Layla a locuit o singură dată în dormitorul Sorei pentru o scurtă perioadă când se antrenase cu Sora pentru a se sincroniza în spectacolul Nopți Arabe' Scena principală Această scenă este probabil cea mai mare scenă văzută în toate seriile Este locul unde tot entuziasmul acrobaților a fost surprins precum în Nopțile Arabe Libertatea și chiar Lacul Lebedelor Faptul că este o scena necesită o curățenie intensă pentru a preveni orice incident scenic Scena Copiilor O nouă secțiune în Kaleido Stage care a luat naștere în sezonul 2 prin eforturile Sorei și a colegilor ei Aceștia au observat că în timpul spectacolului Dracula copiii erau prea speriați Este o scenă relativ mică cu trambuline având o mică piscină pentru Jonathan Poate fi considerată scena lui Marion și Jonathan din moment ce sunt văzuți aici mereu Sora a lucrat cu Marion aici și prietenii Sorei i-au dedicat un spectacol la Scena Copiilor Piscina lui Jonathan O piscină construită de Jean Benigni special pentru Jonathan pentru a putea locui la Kaleido Stage Este văzută în timpul episodului de debut al Rosettei Descriere Kaleido Stage este locul unde magia muzica literatura și acrobațiile se îmbină conducând spre spectacole impresionante Acrobații Personajele care locuiesc aici Sora Naegino pleacă o singură dată în sezonul 2 însă se reîntoarce Anna Heart Mia Guillem Rosetta Passel o singură dată în prima serie și apoi devine membru permanent în seria a doua Marion Benigni Johnathan May Wong Leon Oswald Layla Hamilton fost membru pleacă la sfârșitul primei serii revine la jumătatea seriei secunde și pleacă din nou la sfârșitul seriei Yuri Killian plecat în timpul primei jumătăți a seriei secunde și apoi se întoarce în restul seriei Cathy Timor temporar pleacă cu Layla la sfârșitul seriilor Ken Robbins Charlotte si Julie pleacă la începutul seriei secunde și revin cu Layla care va părăsi Kaleido Stage la sfârșitul seriilor Hannah și Barbara Elena Jean Clair și Emillio Sarah Dupont Kalos Eldo Fool Spiritul Scenei Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Persecuția lui Dioclețian sau Marea Persecuție a fost cea mai severă dintre persecuțiile împotriva creștinilor din timpul Imperiului Roman În anul 303 împăratul Dioclețian și colegii săi Maximian Galerius și Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creștinilor și le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiționale din Roma antică printre care închinarea la statuile zeilor din temple și aducerea de jertfe acestora Mai târziu edictele vizau clerul creștin și impuneau sacrificii universale prin care toți locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor "oficiali" Persecuția a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului cea mai indulgentă formă de persecuție a fost în Galia și Britannia unde doar prima parte a edictului a fost aplicată Cea mai acerbă persecuție a fost în provinciile orientale Atitudinea autorităților romane din timpul unor persecuții asemănătoare este redată în următorul citat Creștinii au fost întotdeauna obiectul unor discriminări locale în imperiu dar împărații timpurii au fost reticenți în a emite legi generale împotriva lor Acesta a fost situația până în jurul anului 250 când sub conducerea lui Decius și Valerian au fost emise legi contra creștinilor În conformitate cu noua legislație creștinii au fost obligați să facă sacrificii zeilor păgâni sub amenințarea cu închisoarea și apoi execuția După ascensiunea la putere a lui Gallienus în 260 aceste legi au fost suspendate Venirea la putere a lui Dioclețian în 284 nu a fost marcată imediat de o creștere a intransigenței față de creștinism dar s-a început o modificare treptată a atitudinii oficiale față de minoritățile religioase În primii cincisprezece ani ai domniei sale Dioclețian a epurat armata de creștini a condamnat maniheismul și s-a înconjurat cu adversarii publici ai creștinismului În iarna anului 302 Galerius a cerut lui Dioclețian să înceapă o persecuție generală contra creștinilor Dioclețian a fost precaut și a mers la Oracolul lui Apollo pentru a cere îndrumare Răspunsul oracolului lui Apollo a fost interpretat ca o susținere a poziției lui Galerius astfel încât persecuția generală a început pe 24 februarie 303 Preferința lui Dioclețian pentru un guvern activist combinat cu imaginea de sine ca restaurator al gloriei trecutului roman a dus la cea mai mare persecuție din istoria romană Legile persecuției au fost abrogate de diferiți împărați în momente diferite dar Edictul din Milan al lui Constantin și Licinius 313 marchează în mod tradițional sfârșitul persecuției< ref> dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311 Surse moderne Barnes Timothy D "Legislation Against the Christians" Journal of Roman Studies 581–2 1968 32–50 Barnes Timothy D "Sossianus Hierocles and the Antecedents of the "Great Persecution"" Journal of Roman Studies 80 1976 239–252 Barnes Timothy D Constantine and Eusebius Cambridge MA Harvard University Press 1981 ISBN 978-0-674-16531-1 Barnes Timothy D The New Empire of Diocletian and Constantine Cambridge MA Harvard University Press 1982 ISBN 0-7837-2221-4 Barnes Timothy D "Scholarship or Propaganda? Poprphyry Against the Christians and its Historical Setting" Bulletin of the Institute of Classical Studies 39 1994 53–65 Barnes Timothy D "Review Constantine and the Bishops The Politics of Intolerance" Phoenix 543–4 2000 381–383 Barnes Timothy D "Monotheists All?" Phoenix 551–2 2001 142–162 Baynes Norman H "Two Notes on the Great Persecution" The Classical Quarterly 183–4 1924 189–194 Beatrice Pier Franco "Antistes Philosophiae Ein Christenfeindlicher Propagandist am Hofe Diokletians nach dem Zeugnis des Laktanz" Aug 33 1993 1–47 In German Castelli Elizabeth A Martyrdom and Memory Early Christian Culture Making New York Columbia University Press 2004 Chadwick Henry The Church in Ancient Society From Galilee to Gregory the Great New York Oxford University Press 2001 Clarke Graeme "Third-Century Christianity" In The Cambridge Ancient History Volume XII The Crisis of Empire edited by Alan Bowman Averil Cameron and Peter Garnsey 589–671 New York Cambridge University Press 2005 ISBN 0-521-30199-8 Corcoran Simon The Empire of the Tetrarchs Imperial Pronouncements and Government AD 284–324 Oxford Clarendon Press 1996 ISBN 0-19-814984-0 Corcoran Simon "Before Constantine" In The Cambridge Companion to the Age of Constantine edited by Noel Lenski 35–58 New York Cambridge University Press 2006 Hardcover ISBN 0-521-81838-9 Paperback ISBN 0-521-52157-2 Curran John Pagan City and Christian Capital Rome in the Fourth Century Oxford Clarendon Press 2000 ISBN 0-19-815278-7 Davies PS "The Origin and Purpose of the Persecution of AD 303" Journal of Theological Studies 401 1989 66–94 Digeser Elizabeth DePalma The Making of a Christian Empire Lactantius and Rome Ithaca Cornell University Press 2000 ISBN 0-8014-3594-3 Dodds ER Pagan and Christian in an Age of Anxiety Some Aspects of Religious Experience from Marcus Aurelius to Constantine New York Norton 1970 Drake HA Constantine and the Bishops The Politics of Intolerance Baltimore Johns Hopkins University Press 2000 ISBN 0-8018-6218-3 Edwards Mark "Christianity AD 70–192" In The Cambridge Ancient History Volume XII The Crisis of Empire edited by Alan Bowman Averil Cameron and Peter Garnsey 573–588 New York Cambridge University Press 2005 ISBN 0-521-30199-8 Elliott T G The Christianity of Constantine the Great Scranton PA University of Scranton Press 1996 ISBN 0-940866-59-5 Frend WHC "Prelude to the Great Persecution The Propaganda War" Journal of Ecclesiastical History 381 1987 1–18 Frend WHC "Persecutions Genesis and Legacy" In The Cambridge History of Christianity Volume I Origins to Constantine edited by Margaret M Mitchell and Frances M Young 503–523 New York Cambridge University Press 2006 ISBN 978-0-521-81239-9 Fox see Lane Fox Robin Gaddis Michael There Is No Crime for Those Who Have Christ Religious Violence in the Christian Roman Empire Berkeley Los Angeles and London University of California Press 2005 ISBN 0-520-24104-5 Helgeland John "Christians and the Roman Army AD 173–337" Church History 432 1974 149–163 200 Hopkins Keith "Christian Number and Its Implications" Journal of Early Christian Studies 62 1998 185–226 Jones AHM The Later Roman Empire 284–602 A Social Economic and Administrative Survey Oxford Basil Blackwell 1964 Keresztes Paul "From the Great Persecution To the Peace of Galerius" Vigiliae Christianae 374 1983 379–399 Knipfing JR "The Edict of Galerius 311 AD re-considered" Revue Belge de Philologie et d'Histoire 1 1922 693–705 Lane Fox Robin Pagans and Christians New York Alfred A Knopf 1986 ISBN 0-394-55495-7 Leadbetter William "From Constantine to Theodosius and Beyond" In The Early Christian World ed Philip Francis Esler 258–292 London Routledge 2004 ISBN 978-0-415-16496-2 Liebeschuetz J H W G Continuity and Change in Roman Religion Oxford Oxford University Press 1979 ISBN 0-19-814822-4 Löhr Winrich "Some Observations on Karl-Heinz Schwartes Diokletians Christengesetz'" Vigiliae Christianae 561 2002 75–95 MacMullen Ramsay Christianizing the Roman Empire New Haven Yale University Press ISBN 0-300-03642-6 Millar Fergus The Roman Near East 31 BC–AD 337 Cambridge MA Harvard University Press 1993 Hardcover ISBN 0-674-77885-5 Paperback ISBN 0-674-77886-3 Mitchell Stephen "Maximinus and the Christians in AD 312 A New Latin Inscription" Journal of Roman Studies 78 1988 105–124 Nicholson Oliver "Flight from Persecution as Imitation of Christ Lactantius' Divine Institutes IV 18 1–2" Journal of Theological Studies 401 1989 48–65 Odahl Charles Matson Constantine and the Christian Empire New York Routledge 2004 Hardcover ISBN 0-415-17485-6 Paperback ISBN 0-415-38655-1 Potter David S The Roman Empire at Bay AD 180–395 New York Routledge 2005 Hardcover ISBN 0-415-10057-7 Paperback ISBN 0-415-10058-5 Rees Roger Diocletian and the Tetrarchy Edinburgh Edinburgh University Press 2004 ISBN 0-7486-1661-6 Rives JB "The Decree of Decius and the Religion of the Empire" Journal of Roman Studies 89 1999 135–154 de Sainte-Croix GEM "Aspects of the Great Persecution" Harvard Theological Review 47 1954 75–113 de Sainte-Croix GEM "Why Were the Early Christians Persecuted?" Past & Present 26 1963 6–38 Schott Jeremy M "Porphyry on Christians and Others "Barbarian Wisdom" Identity Politics and Anti-Christian Polemics on the Eve of the Great Persecution" Journal of Early Christian Studies 133 2005 277–314 Schott Jeremy M Christianity Empire and the Making of Religion in Late Antiquity Philadelphia University of Philadelphia Press 2008 ISBN 978-0-8122-4092-4 Sherwin-White AN "The Early Persecutions and Roman Law Again" Journal of Theological Studies 32 1952 199–213 Tilley Maureen A The Bible in Christian North Africa The Donatist World Minneapolis Fortress Press 1997 ISBN 0-8006-2880-2 Tilley Maureen A "North Africa" In The Cambridge History of Christianity Volume I Origins to Constantine edited by Margaret M Mitchell and Frances M Young 381–396 New York Cambridge University Press 2006 ISBN 978-0-521-81239-9 Trompf GW Early Christian Historiography Narratives of redistributive justice New York Continuum 2000 ISBN 0-8264-5294-9 Williams Stephen Diocletian and the Roman Recovery New York Routledge 1997 ISBN 0-415-91827-8 Woods David "Two Notes on the Great Persecution" Journal of Theological Studies 431 1992 128–134 Woods David "Veturius and the Beginning of the Diocletianic Persecution" Mnemosyne 545 2001 587–591 Note Legături externe Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1941 | 1942 | 1943 | 1944 | 1945 | 1946 | 1947 | 1948 | 1949 | 1950 | 1951 Evenimente 1946 MCMXLVI a fost un an obișnuit al calendarului gregorian Ianuarie-Februarie 7 ianuarie Admiterea în guvernul Petru Groza a câte unui reprezentant al PNȚ și PNL în calitate de miniștri secretari de stat fără portofoliu anunță sfârșitul "grevei regale" 10 ianuarie La Londra se desfașoară prima sesiune a Adunării Generale a ONU 11 ianuarie Enver Hodja declară Republica Populară Albania cu el însuși ca prim-ministru 16 ianuarie Charles de Gaulle demisionează din funcția de șef al guvernului provizoriu francez 17 ianuarie Prima reuniune a Consiliului de Securitate al ONU 19 ianuarie La Tokio ia ființă Tribunalul Militar Internațional pentru Extremul Orient în scopul judecării criminalilor de război japonezi 20 ianuarie Charles de Gaulle demisionează din funcția de președinte al Franței 25 ianuarie Generalul american Douglas MacArthur recomandă printr-o telegramă către Statul Major al SUA ca împăratul Hirohito să nu fie judecat pentru crime de război 2 februarie Ungaria devine republică 5 februarie Marea Britanie și Statele Unite ale Americii recunosc guvernul condus de dr Petru Groza și reiau legăturile diplomatice cu România 14 februarie A început să funcționeze primul calculator electronic Eniac conceput în 1943 la Universitatea din Pennsylvania Banca Angliei este naționalizată 24 februarie Juan Peron este ales președinte al Argentinei Martie-Aprilie 2 martie Ho Chi Minh este ales președinte al Vietnamului de Nord 4 martie Carl Gustaf Emil Mannerheim demisionează din funcția de președinte al Finlandei 5 martie Winston Churchill rostește celebrul discurs de la Fulton Missouri despre Cortina de fier Se declanșează Războiul Rece 30 martie S-a înființat Opera de Stat din Timișoara Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia; primul ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor Vianu 3 aprilie Este instalată Curtea Internațională de Justiție 3 aprilie Generalul japonez Masaharu Homma este executat pentru conducerea în Filipine a Marșului Morții de la Bataan 6 aprilie Este asasinat la București pictorul Anatol Vulpe Ucigașii lui nu au fost identificați niciodată 10 aprilie În Japonia femeile votează pentru prima dată în timpul alegerilor pentru Camera Reprezentanților a Dietei Imperiale 13 aprilie Reluarea oficială a relațiilor diplomatice cu Franța Primul ambasador român din perioada postbelică a fost profesorul universitar Simion Stoilov 16 aprilie Statele Unite au lansat cu succes primul test al unei rachete V-2 capturată din Germania și testată la White Sands Proving Ground 18 aprilie Societatea Națiunilor se dizolvă fiind înlocuită de ONU 25 aprilie Începe la Paris reuniunea miniștrilor de externe ai celor Patru Mari 29 aprilie Foștii prim-miniștrii japonezi Hideki Tōjō 1941-1944 Kiichiro Hiranuma 1939 Koki Hirota 1936-1937 și Kuniaki Koiso 1944-1945 alături de alți 24 de inculpați au fost puși sub acuzare la Tokyo pentru crime de război de uciderea a mii de americani la Pearl Harbor pentru conspirație "de a asigura dominația militară navală politică și economică a întregii lumi" Toți membrii supraviețuitori ai cabinetului Tōjō au fost incluși în actul de acuzare Mai-Iulie 3 mai Începe la Tokyo varianta asiatică a Nurnbergului 7 mai Se desfașoară la București procesul mareșalului Ion Antonescu conducător al României în perioada 1940–1944 și al lui Mihai Antonescu ministru de Externe și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri între 1941–1944 Au fost condamnați la moarte și executați la 1 iunie 1946 9 mai Regele Victor Emmanuel al III-lea al Italiei abdică și este succedat de fiul său Umberto al II-lea 17 mai Formarea Blocului Partidelor Democratice din România 20 mai Camera Comunelor din Regatul Unit decide să naționalizeze minele 21 mai La Laboratorul Los Alamos fizicianul canadian Louis Slotin își salvează colegii însă el primește o doză fatală de radiație Nouă zile mai târziu a murit 26 mai Alegeri parlamentare în Cehoslovacia cu victoria comuniștilor 38% 27 mai Guvernele SUA și Marii Britanii au adresat o notă guvernului român semnată de reprezentanții lor la București în care se protestează împotriva încălcării democrației Cele doua guverne atrag atenția asupra abuzurilor a încălcării libertaților și frecvenței violenței și sunt nemulțumite de nepromulgarea legii electorale și de restrângerea libertății de exprimare 31 mai În urma unui referedum în Grecia cetățenii își manifestă susținerea pentru revenirea la monarhie 1 iunie În urma condamnării la moarte de instanța "Tribunalului Poporului" Ion Antonescu este executat la Jilava 2 iunie Printr-un referendum italienii decid să transforme Italia dintr-o monarhie în republică După acest referendum regele Italiei Umberto II di Savoia a fost exilat Femeile votează pentru prima dată 1 iulie Fondarea Teatrului Muncitoresc CFR Giulești actualul Teatrul Odeon 8 iulie A fost creată Uniunea Internațională a Profesorilor 21 iulie A fost creată Federația Mondială a Oamenilor de Știință – FMOS 22 iulie A fost creată Organizația Mondială a Sănătății OMS instituție specializată a Națiunilor Unite cu sediul la Geneva; funcționează efectiv de la 7 aprilie 1948 România este membru al OMS din 1948 25 iulie Statele Unite au testat prima bombă atomică subacvatică în apropierea atolului Bikini Oceanul Pacific 29 iulie Începe Conferința de pace convocată la Paris de puterile învingătoare în cel de-al doilea război mondial pentru pregătirea tratatelor de pace cu Bulgaria Finlanda Italia România și Ungaria se va încheia la 15 octombrie același an August-Octombrie 13 august Delegația română la Conferința de pace de la Paris și-a expus punctul de vedere recunoașterea calității de cobeligerantă modificarea unor clauze economice și adeziunea la principiile Cartei ONU României i s-a impus plata unor despăgubiri de război înrobitoare 2 septembrie Nehru devine prim ministru al Indiei 6 septembrie George Enescu și soția sa Maruca Cantacuzino părăsesc definitiv România ajutați de Yehudi Menuhin 15 septembrie Bulgaria se proclamă Republică Populară 20 septembrie Prima ediție a festivalului de film de la Cannes Franța 1 octombrie Se încheie procesul de la Nuremberg 12 octombrie A fost înființat Institutul de Endocrinologie "CI Parhon" 13 octombrie Ratificarea Constituției franceze și nașterea celei de-a patra Republici Noiembrie-Decembrie 4 noiembrie Crearea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație Știință și Cultură UNESCO cu sediul la Paris la care au aderat 160 de state 11 decembrie Este fondat UNICEF Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite 19 noiembrie Primele alegeri parlamentare postbelice din România declarate "libere și nestingherite" care au fost falsificate cu acordul Moscovei de guvernul Petru Groza care a anunțat victoria Blocului Partidelor Democratice 7986% din voturi Primele alegeri la care femeile din România au drept de vot 29 noiembrie Ședința extraordinară a Comitetului Executiv al PNȚ – Maniu la care se analizează desfășurarea alegerilor și rezultatele lor 20 decembrie Este „etatizată Banca Națională a României primul pas în preluarea controlului comunist asupra pârghiilor economice 31 decembrie Președintele SUA Harry S Truman declară oficial sfârșitul celui de-al doilea război mondial Arte Știință Literatură și Filozofie 16 ianuarie George Călinescu începe la Facultatea de Litere din Universitatea București cursul "Istoria literară ca știință inefabilă și sinteză epică" cu lecția de deschidere intitulată Sensul clasicismului 4 martie Frank Sinatra lansează primul său album The Voice Of Frank Sinatra Mircea Florian publică Misticism și credință Mihai Ralea publică Explicarea omului Lucian Blaga publică Trilogia valorilor Gellu Naum publică Spectrul longevității 122 de cadavre Castelul Orbilor Nașteri 3 ianuarie John Paul Jones muzician englez Led Zeppelin 4 ianuarie Mihai Constantinescu cântăreț român de muzică ușoară 5 ianuarie Diane Keaton actriță americană 6 ianuarie Syd Barrett muzician britanic membru fondator al grupului Pink Floyd d 2006 9 ianuarie Virgil Săhleanu lider sindical român d 2000 20 ianuarie David Lynch regizor american 29 ianuarie Irina Nicolau folclorist eseist d 2002 5 februarie Charlotte Rampling actriță engleză 14 februarie Gil Dobrică solist vocal român de muzică pop-rock soul și rhythm and blues d 2007 7 martie Daniel Goleman scriitor și psiholog american 12 martie Liza Minnelli actriță și cântăreață americană de film laureată Oscar 18 martie Sorin Dumitrescu pictor și grafician român 15 aprilie Zamfir Dumitrescu politician român 15 aprilie Péter Agárdi scriitor critic și istoric literar maghiar 18 aprilie Cristian Mandeal muzician pianist și dirijor român 30 aprilie Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 1 mai Adriana Bittel scriitoare română 1 mai Gheorghe Mardare plastician critic și cercetător de arte pedagog și publicist moldovean 10 mai Rică Răducanu fotbalist român 20 mai Cher cântăreață și actriță americană 30 mai Dumitru Dragomir politician român președintele Ligii Profesioniste de Fotbal 5 iunie Luminița Dobrescu interpretă română de muzică ușoară 11 iunie Viorel Pupeză politician român 14 iunie Donald Trump investitor și om de afaceri american 18 iunie Fabio Capello fost fotbalist și actual antrenor de fotbal italian 20 iunie Birgitte Ducesă de Gloucester 1 iulie Aimée Iacobescu actriță română 2 iulie Dan Verona poet român 3 iulie Dumitru Avram politician român 6 iulie George W Bush al 43-lea președinte al Statelor Unite 6 iulie Sylvester Stallone actor american 9 iulie Angela Similea cântăreață română de muzică ușoară 19 iulie Ilie Năstase jucător român de tenis de câmp 22 iulie Aspazia Cojocaru jurist român și judecător al Curții Constituționale a României 22 iulie Mireille Mathieu cântăreață franceză 22 iulie Petre Roman politician român prim-ministru al României 24 iulie Alecsandru Știucă oplitician român 27 iulie Alexandru Tocilescu regizor român de teatru d 2011 9 august Bill Clinton al 42-lea președinte al Statelor Unite 30 august Regina Anne-Marie a Greciei 2 septembrie Billy Preston muzician american de soul d 2006 5 septembrie Freddie Mercury muzician englez Queen d 1991 14 septembrie Dida Drăgan solistă vocală română 15 septembrie Tommy Lee Jones actor american 15 septembrie Oliver Stone regizor american 27 septembrie Vasile Mocanu politician român 1 octombrie Coca Bloos actriță română de teatru și film 8 octombrie Harald Are Lund producător norvegian 20 octombrie Elfriede Jelinek scriitoare austriacă laureată Nobel 24 octombrie Anda Călugăreanu actriță și interpretă de muzică ușoară și folk d 1992 27 octombrie Mihaela Mihai cântăreață română 6 noiembrie Sally Field actriță americană 14 noiembrie Filip Georgescu politician român 15 noiembrie Mihail Prinț de Saxa-Weimar-Eisenach actualul șef al Casei de Saxa-Weimar-Eisenach 17 noiembrie Drusilla Modjeska scriitor australian 24 noiembrie Julio Ducuron pictor impresionist argentinian 2 decembrie Gianni Versace creator de modă italian d 1997 14 decembrie Jane Birkin actriță și cântăreață engleză 14 decembrie Aura Urziceanu cântăreață română și compozitoare de jazz 18 decembrie Steven Spielberg regizor american 30 decembrie Patti Smith muziciană compozitoare și poetă americană Decese 6 ianuarie Georg Prinț de Saxa-Meiningen Șeful Casei de Saxa-Meiningen n 1892 17 februarie Jutta de Mecklenburg-Strelitz n 1880 20 martie Henry Handel Richardson scriitoare australiană n 1870 24 martie Barbu A Știrbey politician român n 1872 26 martie Arthur Verona pictor român n 1868 26 martie Alexandru Zirra compozitor și pedagog român n 1883 30 martie Victor Ion Popa dramaturg român n 1895 8 aprilie Ilarie Voronca poet român n 1903 15 aprilie Infanta Adelgundes Ducesă de Guimarães n 1858 9 mai Pompiliu Constantinescu critic literar n 1901 20 mai Jacob Christian Hansen Ellehammer ceasornicar și inventator danez n 1871 26 mai Friedrich Prinț de Waldeck și Pyrmont n 1865 1 iunie Ion Antonescu prim-ministru al României n 1882 1 iunie Mihai Antonescu politician român n 1904 4 iunie Traian Popovici avocat și primar al orașului Cernăuți n 1892 6 iunie Gerhart Hauptmann dramaturg german laureat Nobel n 1862 11 iunie Sofia Nădejde publicistă prozatoare și autoare dramatică română de orientare marxistă n 1856 8 iulie Józef Mehoffer pictor și grafician austriac de origine poloneză n 1869 15 iulie Dimitrie Bagdasar medic neurochirurg român n 1893 16 iulie Charlotte de Schaumburg-Lippe a doua soție a regelui Wilhelm al II-lea de Württemberg n 1864 13 august H G Wells scriitor englez n 1866 10 octombrie Vittorio Emanuele Conte de Torino n 1870 15 octombrie Hermann Göring comandant militar german al doilea om ca importanță în Germania Nazistă n 1893 16 octombrie Joachim von Ribbentrop diplomat și politician german ministru de externe al Germaniei naziste n 1893 16 octombrie Hans Frank avocat german guvernator general al Poloniei ocupate n 1900 16 octombrie Wilhelm Frick avocat german ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei n 1876 16 octombrie Alfred Jodl general german șeful Statului Major al Înaltului Comandament al Wehrmachtului n 1890 16 octombrie Wilhelm Keitel feldmareșal german din Al Doilea Război Mondial n 1882 16 octombrie Julius Streicher politician german fondatorul săptămânalului Der Stürmer principalul organ de propagandă antisemită nazistă din Al treilea Reich n 1885 16 octombrie Alfred Rosenberg membru al partidului nazist n 1893 16 octombrie Arthur Seyss-Inquart jurist și om politic austriac guvernator al Olandei n 1892 16 octombrie Granville Bantock compozitor englez n 1868 4 decembrie Infanta María de la Paz a Spaniei n 1862 14 decembrie IAlBrătescu-Voinești prozator român n 1868 25 decembrie Henri Rang călăreț român medaliat olimpic n 1902 Premii Nobel Fizică Percy Williams Bridgman Chimie James Batcheller Sumner John Howard Northrop Wendell Meredith Stanley Medicină Hermann Joseph Muller Literatură Hermann Hesse Pace Emily Greene Balch John Raleigh Mott Suverani conducători Europa Albania Omer Nishani președinte 1946-1953 Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Austria Karl Renner președinte 1945-1950 Belgia Charles de Flandra regent 1944-1950 Bulgaria Simeon al II-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1943-1946 și Vasil Kolarov președinte 1946-1947 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Karl Kobelt președinte 1946 1952 Finlanda Kaarlo Gustav Emil Mannerheim 1944-1946; anterior regent 1918-1919 și Juho Kusti Paasikivi președinte 1946-1956 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Sean Thomas O Ceallaigh O'Kelly președinte 1945-1959 Islanda Sveinn Bjornsson președinte 1944-1952 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 și Enrico De Nicola președinte 1946-1948 Iugoslavia Ivan Ribar președinte 1945-1953 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Zoltan Tildy președinte 1946-1948 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 și Nikolai Mihailovici Șvernik președinte 1946-1953 Africa Africa de sud Gideon Brand van Zyl guvernator general 1946-1950 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Imwiko Lewanika litunga 1945-1948 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia William Vacanarat Shadrach Tubman președinte 1943 1944-1971 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Adeniran rege 1945-1956 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al VIII-lea ibn Muhammad VI al-Amin bey din dinastia Husseinizilor 1943-1957; suveran din 1956 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Salman al II-lea ibn Hamad emir din dinastia al-Khalifah 1942-1961 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr șah din dinastia Pahlavi 1941-1979; șahinșah din 1967 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Bișara al-Khoury președinte 1943-1952 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Siria Șukri al-Kuwwatli președinte 1943-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Norodom Sihanuk Varman Reach Harivong Uphato Sucheat Visothipong Akamohaborasrat Nikarodom Thammik Mohareachea-thireach Baromaneat Baromabopit Preah Chau Krung Kampuchea Thippadey rege 1941-1955 China Jiang Jieshi Jiang Zhongsheng președinte 1928-1931 1943-1949 Filipine Sergio Osmena președinte 1944-1946 și Manuel A Roxas președinte 1946-1948 India John Colville vicerege 1945-1947 Indonezia Ahmed Sukarno președinte 1945 1949-1967 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1945-1959; anterior rege în Laosul superior 1904-1945 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Maldive Abdul-Majid Didi sultan 1945-1952 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubuwono al XII-lea sultan 1945-1949 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 și Pra Paramindra Maha Bhumibol Adulyadej Rama al IX-lea rege din dinastia Chakri din 1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 și Nikolai Mihailovici Șvernik președinte 1946-1953 Vietnam statul Annam Ho Și Min Nguyen Ai Quoc președinte 1945-1969 America Argentina Edelmiro Julian Farrell președinte 1944-1946 și Juan Domingo Peron președinte 1946-1955 Bolivia Gualbert Villaroel președinte 1944-1946 Nestor Guillen președinte 1946 și Tomas Monje Gutierrez președinte 1946-1947 Brazilia Jose Linhares președinte 1945-1946 și Eurico Gaspar Dutra președinte 1946-1951 Canada Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 și Harold Rupert Leofric George Alexander guvernator general 1946-1952 Chile Juan Antonio Rios Morales președinte 1942-1946 Alfredo Duhalde Vazquez președinte 1946 Vicente Merinho Bielech 1946 și Gabriel Gonzales Videla președinte 1946-1952 Columbia Mariano Ospina Perez președinte 1945-1949 Costa Rica Teodoro Picado Michalski președinte 1944-1948 Cuba Ramon Grau San Martin președinte 1933-1934 1944-1948 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Jose Maria Velasco Ibarra președinte 1934-1935 1944-1947 1952-1956 1960-1961 1968-1972 El Salvador Salvador Castaneda Castro președinte 1945-1948 Guatemala Juan Jose Arevalo Bermejo președinte 1945-1951 Haiti Elie Lescot președinte 1941-1946 și Dumarsais Estime președinte 1946-1950 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 și Miguel Aleman președinte 1946-1952 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Enrique Adolfo Jimenez președinte 1945-1948 Paraguay Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Jose Luis Bustamante y Rivero președinte 1945-1948 Statele Unite ale Americii Harry S Truman președinte 1945-1953 Uruguay Juan Jose de Amezaga președinte 1943-1947 Venezuela Romulo Gallegos președinte 1945-1948 Oceania Australia Henry William Frederick Albert de Gloucester guvernator general 1945-1947 Noua Zeelandă Cyrill Louis Norton Newall guvernator general 1941-1946 Michael Myers administrator 1930 1935 1941 1946 și Bernard Cyril Freyberg guvernator general 1946-1952 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Romanul este specia genului epic în proză de mare întindere cu o acțiune complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei Specia literară apare odată cu burghezia iar primele romane se adresau mai curând unui public feminin Romanul poate fi istoria unui accident unui incident poate fi o lume o lume fictivă detaliată până la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv Este cea mai adânca formă în scris existentă Nu e neaparat structurată pe planuri de acțiune dar implică niveluri de semnificație paralele Structura romanului este dialogică potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică potrivit altor teoreticieni ai romanelor Spunem în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari Poate fi un roman de acțiune polițist de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social Cum spunea Raymond Queneau nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole Rezultatul va fi întotdeauna un roman Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru sau poezie În limba engleza cuvântul "novel" provine din cuvântul italian "novella" care însemna nou Uneori istoria unei familii se intinde pe mai multe romane si atunci avem de-a face cu o "saga" Forsythe Saga Limbile romanice îl preferă pe roman care provine din romance poveste de dragoste Trăsături ale romanului Multe romane prezintă aceste trăsături dar în fiecare caz există și excepții Romanele au rol de agrement deși Educația lui Cyrus este un roman didactic Romanele au caracter beletristic Subiectul unui roman este ficțional în întregime deși Moby-Dick de Herman Melville conține pe lângă fapte și digresiuni Un autor de romane se numește romancier Originea termenului Pe la mijlocul secolului al XII-lea în Franța "roman" însemna orice scriere care nu era în limba latină ci într-unul din numeroasele dialecte populare franceza timpurie Dezvoltarea prozei începând cu secolul al XIII-lea face ca termenul să capete sensul mai restrâns de lucrare a genului narativ povestire în care un autor descrie peripețiile unui erou cavaler sau în orice caz un personaj remarcabil Note Lectură suplimentară „Definițiile romanului De la Dimitrie Cantemir la G Călinescu Șerban Axinte Editura Timpul 2013 Romanul românesc în interviuri o istorie autobiografică Volume 4 Part 2 Aurel Sasu Mariana Vartic Editura Minerva 1991 Civilizația romanului o istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote Mirela Roznoveanu Editura Cartex 2008 Civilizația romanului arhitecturi epice Mirela Roznoveanu Editura Cartea Românească 1983 Legături externe 5 noiembrie 2011 Business24ro 3 aprilie 2011 Irina Ursu Ziarecom Nicolae Manolescu 19 noiembrie 2012 Adevărul 7 iulie 2006 Sonia Cristina Stan Ziarul de Duminică Vezi și Naratologie Teoria romanului Originea romanului european O cronologie a romanului european Cronologia romanului românesc Istoria romanului european Istoria romanului românesc Originea romanului românesc Tipuri de romane Tipuri de scriitură Autor narator personaj Croația în pronunțat oficial Republica Croația în „este un stat al bunăstării democratice unitar și indivizibil din Europa situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice pe țărmul Mării Adriatice Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb Țara este împărțită în 20 de diviziuni administrative „županije și orașul Zagreb Croația acoperă și are o climă diversă predominant temperat continentală și mediteraneană Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de insule Populația țării este de 429 milioane de locuitori majoritatea croați și majoritatea romano-catolici Între secolele V-VII „croații albi s-au stabilit în Croația actuală Statul lor era la sfârșitul secolului al IX-lea organizat în două ducate Tomislav a devenit primul rege în 925 ridicând Croația la rang de regat Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri atingând maxima expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir Croația a intrat într-o uniune personală cu Ungaria în 1102 În 1527 în fața cuceririi otomane parlamentul croat l-a ales pe Ferdinand I din Casa de Habsburg pe tronul croat În 1918 după Primul Război Mondial Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor Croaților și Sârbilor care și-a declarat independența față de Austro–Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist După război Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia sub denumirile de Republica Populară Croația și Republica Socialistă Croația În iunie 1991 Croația și-a declarat independența care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat Fondul Monetar Internațional clasifică Croația din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică în categoria economiilor emergente și dezvoltate în timp ce în clasificarea Băncii Mondiale este inclusă în categoria economilor cu nivel mare al veniturilor peste 12480 US$ locuitor Croația este membră a Uniunii Europene a Organizației Națiunilor Unite a Consiliului Europei a NATO a Organizației Mondiale a Comerțului a CEFTA și membru-fondator a Uniunii pentru MediteranaCa participant activ la forțele ONU de menținere a păcii Croația a contribuit cu trupe la misiunea condusă de NATO în Afganistan și a deținut un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2008–2009 Sectorul serviciilor domină economia Croației fiind urmat de industrie și agricultură Turismul este o sursă importantă de venituri în timpul verii Croația clasându-se pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinații turistice din lume Statul controlează o parte din economie având un nivel substanțial al cheltuielilor guvernamentale Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Croației Începând cu 2000 guvernul croat a investit în infrastructură mai ales în dezvoltarea infrastructurii de transport situată pe traseele coridoarelor pan-europene Croația își asigură cea mai mare parte din necesarul energetic și de electricitate din surse interne diferența fiind importată Croația are un sistem public de sănătate universal precum și un sistem educațional care asigură gratuitatea învățământului primar și gimnazial susținând cultura prin numeroase instituții publice și prin investiții corporatiste în mass-media și edituri Croația este o țară cu importante contribuții culturale artistice științifice și în domeniul sportului la nivel mondial Ea este totodată renumită pentru gastronomia tradițională și calitatea vinurilor locale Istorie Originea termenului de „croat „Croația este incertă fiind vehiculate mai multe teorii cele mai cunoscute afirmând că el reprezintă fie o denumire gotică fie una indo-ariană dată unui trib slav< ref> Prima atestare certă a unui termen amintind de Croația este o găsim în așa numita „Inscripție Branimir săpată într-un ancadrament de piatră descoperit printre ruinele unei biserici din secolul al IX-lea Inscripția în limba latină din 888 face referire la „BRANIMIRO COM … DUX CRUATORVM COGIT… un „Branimir duce al Croaților< ref> Mai există și un hrisov din 852 atribuit ducelui Trpimir tot în limba latină în care Trpmir se autointitulează „ din mila lui Dumnezeu Duce al Croaților „Dux Chroatorum iuvatus munere divino iar domeniul său „Regatul Croaților „Regnum Chroatorum Originalul s-a pierdut fiind păstrată doar o copie din 1568 ceea ce face să existe îndoieli privind autenticitatea sa Cea mai veche mențiune scrisă în limba croată a termenului „croat xъrvatъ este întâlnită în tăblița Baška care îl menționează pe „Zvonimir rege croat zvъnъmirъ kralъ xrъvatъskъ< ref>< Preistorie și antichitate Pe teritoriul de astăzi al Croației au fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică Fosile de neanderthalieni datând de la jumătatea paleoliticului au fost găsite în nordul Croației cel mai celebru și mai bine conservat sit fiind cel de la Krapina Cea mai mare parte din situri se află pe văile râurilor din Croația de nord iar cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo Vučedol și Baden Din Epoca Fierului s-au păstrat urme ale culturii ilirice timpurii Halstatt și ale culturii celticeLa Tene< ref> Mult mai târziu regiunea a fost colonizată de liburni și iliri în vreme ce primele colonii grecești au fost înființate pe insulele Korčula Hvar În anul 9 en teritoriul Croației de astăzi a devenit parte din Imperiul Roman Împăratul Diocletian a construit un mare palat la Split când s-a retras în anul 305 Perioada ia sfârșit cu invaziile avarilor și slavilor în prima jumătate a secolului al VII-lea și distrugerea aproape tuturor orașelor romane Supraviețuitorii romani s-au retras în poziții mai favorabile pe coaste pe insule și în munți Orașul Dubrovnik a fost înființat de astfel de supraviețuitori din Epidaurum< ref> Etnogeneza poporului croat este un aspect încă neclarificat pe deplin fiind vehiculate mai multe teorii dintre care cele mai cunoscute sunt cele care susțin originea croaților ca fiind slavă sau ariană Cea mai răspândită dintre aceste teorii afirmă că strămoșii croaților sunt un trib slav cunoscut sub numele de „Croații Albi care între secolele V-VII au migrat din regiunea Silezia Polonia de astăzi la solicitarea împăratului bizantin Heraclius 610-641 de a coloniza coasta Dalmației care fusese masiv depopulată în urma invaziilor popoarelor migratoare intenția împăratului fiind ca astfel să întărească apărarea acestei frontiere a imperiului în fața puternicului Regat Avar Cu timpul noii sosiți au intrat în contact cu autohtonii iliri și cu coloniștii romani rămași aici amestecându-se cu aceștia rezultatul sintezeii fiind croații actuali Cea de-a doua teorie mai puțin susținută afirmă că la origine croații ar fi un trib de origine ariană din ramura alano-sarmatică care la un moment ulterior în timp a fost slavizat și a ocupat teritoriul de astăzi al Croației Această teorie se bazează pe așa numitele Tăblițe de la Tanais inscripții în piatră în limba greacă din anticul oraș Tanais lângă orașul Rostov pe Don din zilele noastre datând din secolul III en Aceste inscripții conțin trei nume proprii care au fost interpretate ca având legătură cu etnonimul „croat Χορούαθ Χοροάθος și Χορόαθος Horoúathos Horoáthos și Horóathos< ref> Evul Mediu Conform lucrării De Administrando Imperio scrisă de împăratul bizantin din secolul al X-lea Constantin al VII-lea „croații albi ajunseseră în Croația de astăzi la începutul secolului al VII-lea dar afirmația aceasta este contestată și alte ipoteze datează evenimentul în secolele al VI-lea și al IX-lea În cele din urmă s-au înființat două ducate—Ducatul Panoniei și Ducatul Dalmației conduse de Ljudevit Posavski și de Borna așa cum atestă cronicile lui Einhard începând cu anul 818 Înregistrarea reprezintă primul document despre pământurile croate state vasale ale Franciei la acea vreme Suzeranitatea francă a luat sfârșit în timpul domniei lui Mislav două decenii mai târziu Conform lui Constantin al VII-lea creștinarea croaților a început în secolul al VII-lea dar afirmația este contestată și în general creștinarea este asociată cu secolul al IX-lea Tomislav a fost primul domnitor al Croației denumit rege într-o scrisoare de la Papa Ioan al X-lea datând astfel regatul Croației în anul 925 Tomislav a oprit o invazie maghiară și una bulgară mărind influența regilor croați Când Stjepan al II-lea a murit în 1091 stingându-se astfel dinastia Trpimirović Ladislau I al Ungariei a revendicat coroana croată Opoziția față de revendicarea acestuia a dus la un război și la uniunea personală între Croația și Ungaria în 1102 sub conducerea lui Coloman< ref> În următoarele patru secole Regatul Croației a fost condus de Sabor parlament și un ban numit de rege În acea perioadă țara a fost dominată de nobilimea autohtonă între care familiile Frankopan și Šubić din rândul cărora au fost numiți numeroși bani< ref> Imperiul Habsburgic și Austro-Ungaria În urma victoriilor otomane decisive Croația a fost împărțită între teritorii civile și teritorii militare începând cu 1538 Teritoriile militare aveau să devină cunoscute ca Frontiera militară croată și erau controlate direct de împăratul austriac Înaintarea otomană în teritoriul croat a continuat până la bătălia de la Sisak din 1593 prima mare înfrângere otomană urmată de stabilizarea granițelor În timpul Marelui Război Austro-Turc 1667–1698 a fost recucerită Slavonia dar Bosnia de vest care făcuse parte din Croația înaintea cuceririi otomane a rămas în afara controlului croat Războaiele Croato–Otomane au produs mari schimbări demografice Croații au migrat către Austria și Croații din Burgenland de astăzi se trag din acei coloniști Între 1797 și 1809 Primul Imperiu Francez a ocupat treptat întreaga coastă a Adriaticii și o parte semnificativă din teritoriul continental punând capăt republicilor Veneția și Ragusa înființând Provinciile Ilire Provinciile Ilire au fost capturate de austrieci în 1813 și absorbite de Imperiul Austriac după Congresul de la Viena din 1815 Aceasta a dus la formarea Regatului Dalmației și la readucerea litoralului croat în granițele Regatului Croației ambele sub aceeași coroană habsburgică< ref> Anii 1830 și 1840 au fost anii naționalismului romantic ce a inspirat renașterea națională croată o campanie politică și culturală ce susținea unitatea tuturor slavilor sudici din Imperiul Austriac Scopul său principal era standardizarea unei singure limbi drept contrapondere față de limba maghiară împreună cu promovarea culturii și literaturii croate Până în anii 1860 eșecul politicii a devenit evident și coroborat cu înfrângerea Austriei în Războiul Austro-Prusac a dus la Compromisul austro-ungar din 1867 și divizarea imperiului Imperiul Austriac și Regatul Ungariei aflate în uniune personală Tratatul a lăsat în seama Ungariei problema statutului Croației acesta fiind rezolvat prin înțelegerea croato-maghiară din 1868 când regatele Croația și Slavonia au fost unificate Regatul Iugoslaviei și al Doilea Război Mondial La 29 octombrie 1918 Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor Croaților și Sârbilor Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar abolind unitățile administrative istorice a pus capăt autonomiei croaților Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat HSS condus de Stjepan Radić Dictatura a luat sfârșit oficial în 1931 când regele a impus o constituție mai unitaristă și a schimbat numele țării în Iugoslavia În aprilie 1941 Iugoslavia a fost ocupată de Germania și de Italia După invazie părți din Croația Bosnia și Herțegovina și regiunea Syrmia au fost incorporate în Statul Independent al Croației NDH un stat-marionetă susținut de naziști Părți din Dalmația au fost anexate de Italia și regiunile nordice Baranja și Međimurje au fost anexate de Ungaria horthystă Regimul NDH a fost condus de Ante Pavelić și de gruparea ultranaționalistă Ustaše Regimul a introdus legi antisemite și a efectuat o campanie de purificare etnică și genocid împotriva sârbilor și romilor din NDH înființând lagăre de concentrare ca cele de la Jasenovac și Stara Gradiška Izvoarele sârbe și cele croate dau cifre diferite În același timp circa 200000 de croați au fost uciși în al Doilea Război Mondial tot astfel din mai multe cauze A apărut în curând o mișcare de rezistență La 22 iunie 1941 s-a înființat primul detașament de partizani lângă Sisak ea fiind prima unitate militară formată de o mișcare de rezistență în Europa ocupată de naziști Mișcarea s-a extins cu repeziciune și la Conferința de la Teheran din decembrie 1943 partizanii au fost recunoscuți de Aliați< ref> Republica Federală Iugoslavia și independența După al Doilea Război Mondial Croația a devenit entitate federală socialistă a RSF Iugoslavia guvernată ca partid unic de comuniști dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației În 1967 scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard cerând o mai largă autonomie pentru limba croată Chiar și așa Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente< ref> În anii 1980 situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina Kosovo și Muntenegru În același an primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său Uniunea Democrată Croată HDZ crescând și mai mult tensiunile naționaliste< ref> Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația Restul zonelor ocupate au revenit la Croația după acordul de la Erdut din noiembrie 1995 procesul luând sfârșit în ianuarie 1998< ref> Geografie Croația se află în Europa Centrală și de Sud-Est se învecinează cu Ungaria la nord-est cu Serbia la est cu Bosnia și Herțegovina la sud-est cu Muntenegru la sud-est cu Marea Adriatică la sud-vest și cu Slovenia la nord-vest Ea se află în principal între paralelele de 42° și 47° latitudine nordică și între meridianele de 13° și 20° longitudine estică O parte din teritoriul din sudul extrem din jurul Dubrovnikului este o exclavă legată de restul teritoriului doar prin ape teritoriale pe uscat fiind separată de acesta printr-o fâșie ce aparține Bosniei și Herțegovinei în jurul orașului Neum Teritoriul acoperă fiind format din de uscat și de apă Este a 127-a țară din lume ca mărime Altitudinea variază de la munții Alpilor Dinarici cu cel mai înalt punct în vârful Dinara la la frontiera cu Bosnia și Herțegovina în sud până la țărmul Mării Adriatice care compune întreaga frontieră sud-vestică Croația insulară constă din peste o mie de insule și insulițe de diverse dimensiuni dintre care 48 sunt locuite permanent Cele mai mari insule sunt Cres și Krk fiecare dintre ele cu o suprafață de 405 km² Nordul deluros din Hrvatsko Zagorje și câmpiile estice din Slavonia parte a Câmpiei Panonice sunt traversate de marile râuri Sava Drava Kupa și Dunărea Dunărea al doilea fluviu al Europei ca lungime curge prin orașul Vukovar din estul extrem și formează o mare parte din frontiera cu Serbia Regiunile centrale și sudice de lângă coasta Adriaticii precum și insulele constau din munți de mică altitudine și culmi împădurite Resursele naturale găsite în țară în cantități destul de importante pentru producție sunt petrolul cărbunele bauxita minereul de fier inferior calciul gipsul asfaltul natural silicatul mica argilele sarea și hidroenergia Relieful carstic compune aproape jumătate din Croația și în special se remarcă în Alpii Dinarici Clima Mare parte din Croația are o climă continentală moderat caldă și ploioasă conform clasificării climatice Köppen Temperatura medie lunară se încadrează între în ianuarie și în iulie Cele mai reci părți ale țării sunt Lika și Gorski Kotar unde se găsește zăpadă la altitudini de peste Cele mai calde părți ale țării sunt coasta Adriaticii și mai ales zona din interiorul continentului aflată în imediata apropiere caracterizate de o climă mediteraneană temperaturile extreme fiind moderate de mare În consecință extremele termice sunt mai pronunțate în zonele continentale—cea mai joasă temperatură de s-a înregistrat la 3 februarie 1919 în Čakovec iar maximul istoric de s-a înregistrat la 5 iulie 1950 la Karlovac< ref> Precipitațiile medii anuale se încadrează între și în funcție de regiunea geografică și de tipul de climă Cele mai puține precipitații se înregistrează în insule Vis Lastovo Biševo Svetac și în zonele estice ale Slavoniei deși în cazul celei din urmă aceasta are loc în sezonul vegetativ Nivelele maxime de precipitații se întâlnesc în munții Dinara și în Gorski Kotar Vânturile predominante în interior sunt vânturi dinspre nord-est sau sud-vest moderate iar în zonele de coastă domină vânturile facilitate de trăsături locale de relief Viteze mai mari ale vânturilor sunt cel mai adesea înregistrate în lunile mai reci de-a lungul coastei în general bora și siroco Cele mai însorite zone ale țării sunt insulele în special Hvar și Korčula cu peste 2700 de ore de soare pe an urmate de zona sudică a coastei Adriaticii cea nordică și Slavonia toate cu peste 2000 de ore de soare pe an Biodiversitate Croația poate fi împărțită în mai multe ecoregiuni din cauza climei și geomorfologiei sale ea fiind astfel una dintre cele mai bogate țări europene în termenii biodiversității Exista patru tipuri de regiuni biogeografice în Croatia—ce Mediteraneană de-a lungul coastei și în zona interioară imediată cea Alpină în mare parte din Lika și Gorski Kotar cea Panonică pe Drava și pe Dunăre și continentală în restul teritoriului Habitatele carstice conțin carsturi scufundate cum ar fi cheile și barierele de tuf Zrmanja și Krka precum și habitatele subterane Geologia carstică cuprinde circa 7000 de peșteri și avenuri dintre care unele sunt habitat al singurului vertebrat acvatic de peșteră—olmul Pădurile sunt și ele prezente semnificativ în țară ele acoperind adică 44% din suprafața uscatului țării Celelalte tipuri de habitat sunt zonele umede pajiștile mlaștinile bălțile tufărișurile precum și habitatele marine și de coastă Sunt cunoscute 37000 de specii în Croatia dar numărul lor real este estimat a fi între 50000 și 100000 Afirmația este susținută de cei circa 400 de noi taxoni de nevertebrate descoperiți în Croația în prima jumătate a anilor 2000 Există peste o mie de specii endemice mai ales în munții Velebit și Biokovo pe insulele din Adriatica și în râurile carstice Legislația protejează 1131 de specii Cea mai gravă amenințare la adresa lor este pierderea și degradarea habitatelor O altă problemă o constituie apariția de specii străine mai ales alge caulerpa taxifolia Invazia algelor este monitorizată regulat ele fiind periodic înlăturate pentru a proteja habitatul bentonic Tipurile indigene de plante cultivate și rasele de animale domestice sunt numeroase Între acestea se numără cinci rase de cai cinci rase de vite opt rase de ovine două de porci și una de găini Chiar între speciile indigene se numără nouă care sunt amenințate cu dispariția În Croația există 444 de zone protejate cuprinzând 9% din suprafața țării Printre acestea se numără 8 parcuri naționale două rezervații stricte și 10 parcuri ale naturii Cea mai celebră zonă protejată și cel mai vechi parc național din Croația este Parcul Național Lacurile Plitvice inclus în patrimoniul mondial UNESCO Parcul Naturii Velebit face și el parte din programul UNESCO Omul și Biosfera Rezervațiile stricte și speciale ca și parcurile naționale și ale naturii sunt gestionate și protejate de guvern în vreme ce alte zone protejate sunt gestionate la nivel de canton În 2005 a fost înființată Rețeaua Ecologică Națională primul pas în pregătirea aderării la UE și la rețeaua Natura 2000 Politică Croația este o republică parlamentară democratică și unitară Odată cu prăbușirea partidului unic comunist în RSF Iugoslavia Croația a adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere Puterile în statul croat sunt împărțite în ramurile legislativă executivă și judecătorească Până la încheierea negocierile pentru aderarea la UE la 30 iunie 2010 legislația Croației a fost complet armonizată cu acquis-ul comunitar< ref> Președintele în este șeful statului ales prin vot direct pe un mandat de cinci ani fiind limitat de constituție la maxim două mandate Pe lângă rolul de comandant suprem al forțelor armate președintele are atribuția de a numi primul ministru cu aprobarea parlamentului și are influență asupra politicii externe Guvernul în este condus de primul ministru fiind format din patru vice-prim-miniștri și 17 miniștri cu portofoliu Parlamentul în este corpul legislativ unicameral O a doua cameră Camera Cantoanelor înființată în 1993 în conformitate cu constituția din 1990 a fost desființată în 2001 Numărul membrilor Saborului poate varia de la 100 la 160; ei sunt toți aleși prin vot popular pe mandate de patru ani Ședințele Saborului au loc între 15 ianuarie și 15 iulie și apoi între 15 septembrie și 15 decembrie Croația are un sistem juridic cu trei niveluri format din Curtea Supremă Curțile Cantonale și cele municipale Curtea Constituțională decide în aspecte legate de Constituție Pe lângă acestea mai există tribunale contravenționale tribunale comerciale și de contencios administrativ Împărțire administrativă Croația a fost împărțită în cantoane încă din Evul Mediu Croația aflată sub control comunist ca parte constituentă a Iugoslaviei postbelice a abolit subdiviziunile anterioare și a introdus comunele împărțind Croația direct în circa o sută de comune Cantoanele au fost reintroduse în 1992 semnificativ modificate în termeni de teritoriu relativ la diviziunea dinainte de anii 1920 în 1918 partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar Gospić Ogulin Požega Vukovar Varaždin Osijek și Zagreb iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu< ref> De când s-au reînființat cantoanele în 1992 Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe ultima revizuire având loc în 2006 Cantoanele se împart la rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune Politica externă Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări În 2009 Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene deținea 1381 de angajați și cheltuia 6482 milioane de kune €864 milioane Din 2003 politica externă a Croației s-a orientat și către îndeplinirea scopului strategic de aderare la Uniunea Europeană UE În 2011 Croația a încheiat negocierile de aderare la UE și a semnat tratatul de aderare la Uniune la 9 decembrie 2011 Croația a aderat la UE în acesta fiind sfârșitul unui proces inițiat în 2001 prin semnarea Acordului de Asociere și Stabilizare și cu depunerea candidaturii pentru aderare în 2003 Un alt obiectiv strategic al politicii externe a țării pentru anii 2000 a fost aderarea la NATO Țara se pregătește să adere la Spațiul Schengen până în 2015< ref> Forțele Armate Forțele Armate Croate CAF sunt formate din Armată Marină și Forțele Aeriene pe lângă Comandamentul de Educație și Instrucție și Comandamentul de Suport CAF sunt conduse de Statul Major General subordonat ministrului apărării care la rândul său este subordonat președintelui țării Conform Constituției președintele este comandant suprem al forțelor armate și în caz de amenințare imediată pe timp de război dă ordine direct Statului Major General< ref> După războiul din 1991–1995 cheltuielile cu apărarea au scăzut constant În 2005 cheltuielile militare au fost estimate la 239% din PIB țara fiind atunci pe locul 64 în lume la acest capitol Întrucât prin tradiție se baza pe recruți în stagiul militar obligatoriu CAF a trecut printr-o perioadă de reforme în care s-a concentrat pe reducerea dimensiunilor restructurare și profesionalizare în anii dinaintea aderării la NATO în aprilie 2009 Conform unui decret prezidențial din 2006 CAF urmează să aibă 18100 de militari activi 3000 de civili angajați și 2000 de recruți voluntari între 18 și 30 de ani pe timp de pace Stagiul militar obligatoriu a fost abolit în ianuarie 2008 În aprilie 2011 armata croată avea 120 de membri în țări străine ca parte din forțele ONU de menținere a păcii dintre care 95 făceau parte din UNDOF în Înălțimile Golan< ref> Croația are și un sector important de industrie militară care exporta echipament militar și armament în valoare de circa 120 milioane de dolari în 2010 Economie Croația are o economie de piață cu venit ridicat în anul 2011 în vreme ce PIB-ul în termenii parității puterii de cumpărare a fost de 80334 miliarde de dolari sau dolari pe cap de locuitor Creșterea PIB real în 2007 a fost de 6% În 2007 rata șomajului după definiția dată de Organizația Internațională a Muncii a fost de 91% scăzând constant de la 147% în 2002 În 2009 producția economică a fost dominată de sectorul serviciilor care a produs 736% din PIB urmat de sectorul industrial cu 205% și de agricultură cu 59% din PIB Sectorul industrial este dominat de industria navală alimentară farmaceutică a tehnologiei informației cea biochimică și a lemnului În 2010 exporturile Croației s-au ridicat la 649 miliarde de kune 865 miliarde de euro cu importuri în valoare de 1103 miliarde de kune 147 miliarde de euro Cel mai mare partener comercial al țării este Uniunea Europeană< ref> Privatizarea și tranziția către economia de piață abia începuseră sub noul guvern croat când în 1991 a izbucnit războiul Ca urmare a războiului infrastructura economică a suferit pagube masive în special turismul mare generator de venituri Între 1989 și 1993 PIB-ul a înregistrat o scădere de 405% Statul croat încă mai controlează o mare parte din economie cheltuielile bugetare reprezentând până la 40% din PIB O altă problemă o constituie o datorie națională mare și în creștere ajunsă la peste 34 miliarde de euro sau 891% din PIB Turism Turismul domină sectorul de servicii al economiei croate și produce până la 20% din PIB-ul țării Venitul total al turismului pentru 2011 a fost estimat la 661 miliarde euro Efectele sale pozitive se simt în toată economia țării în termeni de creștere a volumului afacerilor observat în sectorul retail în industria prelucrătoare și în numărul angajaților sezonieri pe timp de vară Turismul este considerat industrie de export deoarece reduce semnificativ dezechilibrul balanței comerciale a țării Grosul activității turistice se concentrează de-a lungul coastei Mării Adriatice Opatija a fost prima stațiune fiind deschisă la jumătatea secolului al XIX-lea Până în anii 1890 ea a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare din Europa Croația se laudă cu marea nepoluată lucru dovedit de numeroasele rezervații naturale și cu cele 116 de plaje cu steag albastru Infrastructura Infrastructura Croației se remarcă prin rețeaua sa de autostrăzi dezvoltată rapid în special la sfârșitul anilor 1990 și la începutul anilor 2000 În septembrie 2011 Croația avea terminați peste de autostrăzi care leagă Zagrebul de majoritatea zonelor țării de-a lungul diferitelor drumuri europene și de-a lungul a patru coridoare pan-europene O largă rețea de drumuri naționale joacă rol auxiliar pe lângă autostrăzi legând între ele toate orașele țării Înalta calitate și înaltul nivel de siguranță al rețelei croate de autostrăzi au fost testate de mai multe programe EuroTAP și EuroTest Croația are și o rețea extinsă de căi ferate de inclusiv de linie electrificată și de linie dublă Aeroporturi internaționale există la Zagreb Zadar Split Dubrovnik Rijeka Osijek și Pula Cel mai aglomerat port maritim de mărfuri din Croația este portul Rijeka și cele mai aglomerate porturi de călători sunt Split și Zadar Pe lângă acestea numeroase porturi mici deservesc un dezvoltat sistem de vase de transport între numeroasele insule și orașe de coastă pe lângă feriboturile care circulă către și dinspre Italia În Croația există de conducte de petrol ce leagă terminalul petrolier de la Rijeka de rafinăriile de la Rijeka și Sisak precum și de câteva terminale de tranzit Sistemul are o capacitate de 20 milioane de tone pe an Producția internă de energie acoperă 85% din cererea națională de gaze naturale și 19% din cea de petrol În 2008 476% din structurile primare de producție a energiei din țară foloseau gaze naturale 477% țiței 18% lemne 84% energie hidroelectrică 254% și alte surse regenerabile de energie 05% În 2009 producția netă totală de electricitate în Croația a ajuns la 12725 GWh și Croația a importat 285% din necesarul de energie electrică Demografie Cu o populație de 429 milioane de locuitori în 2011 Croația se află pe locul 125 în lume Biroul Croat de Statistică prevede că populația ar putea să scadă la 31 milioane de locuitori până în 2051 în funcție de evoluția migrației și natalității În ultimii ani guvernul croat a fost presat an de an să crească cu câte 40% numărul permiselor de muncă pentru străini Scăderea demografică a fost și rezultatul Războiului Croat de Independență În timpul războiului mari grupuri de populație au fost dislocate și emigrația a crescut În 1991 în zonele predominant sârbe peste 400000 de croați și alți nesârbi au fost înlăturați din casele lor de către forțele sârbe sau au fugit din cauza violențelor și poate până la 200000< ref> Croația este locuită predominant de croați 896% în vreme ce printre grupurile minoritare se numără sârbii 45% bosniacii maghiarii italienii slovenii germanii cehii romii și alții 59% Limbi Limba croată este limba oficială a Croației și a 24-a limbă oficială a Uniunii Europene de la aderarea țării în iulie 2013 Limbile minoritare sunt utilizate oficial în administrația publică locală acolo unde cel puțin o treime din populație este formată din minoritari precum și în alte cazuri stabilite prin hotărâri locale Aceste limbi sunt ceha maghiara italiana ruteana sârba și slovaca Croata este o limbă slavă de sud Majoritatea vocabularului croat derivă din ramura slavă a familiei de limbi indo-europene Croata se scrie cu alfabetul latin și are trei mari dialecte dialectul Štokavian folosit ca limbă croată standard; cel și cel Kajkavian care diferă prin lexic fonologie și sintaxă< ref> Între 1961 și 1991 limba oficială a fost sârbo-croata Chiar și în timpul dictaturii comuniste croații își denumeau limba croato-sârbă în loc de sârbo-croată sau croată În 2009 un sondaj a relevat faptul că 78% din croați afirmă că cunosc cel puțin o limbă străină Educația Rata alfabetizării în Croația se ridică la 981 procente Educația primară în Croația începe la șase sau șapte ani și constă din opt clase În 2007 s-a adoptat o lege de extindere a învățământului gratuit neobligatoriu până la vârsta de 18 ani Educația obligatorie constă din opt clase de școală elementară Educația secundară este furnizată de licee și școli vocaționale În 2010 existau 2131 de școli elementare și 713 școli ce oferă diferite forme de educație secundară Educația primară și secundară este oferită și în limbile minorităților naționale predându-se și în cehă maghiară italiană sârbă și germană Există 84 de școli de muzică și arte la nivel elementar și 47 de astfel de școli la nivel secundar precum și 92 de școli pentru copii și tineri cu disabilități și 74 de astfel de școli pentru adulți Croația are opt universități teoretice Universitatea din Zagreb Universitatea din Split Universitatea din Rijeka Universitatea din Osijek Universitatea din Zadar Universitatea din Dubrovnik Universitatea din Pula și Universitatea Internațională Dubrovnik Universitatea din Zadar prima universitate din Croația a fost fondată în 1396 și a funcționat până în 1807 când alte instituții de învățământ superior i-au luat locul până la reînființarea ei în 2002 Există și 11 universități tehnice și 23 de alte instituții de învățământ superior dintre care 19 sunt private În total există 132 de instituții de învățământ superior în Croația la care învață peste 145 mii de studenți În țară funcționează 205 de firme instituții guvernamentale sau educaționale și organizații non-profit ce efectuează cercetare științifică și dezvoltare de tehnologie Împreună ele cheltuiesc peste 3 miliarde de kune 400 milioane de euro și aveau în 2008 10191 angajați full-time Academia Croată de Științe și Arte din Zagreb este o societate academică ce promovează limba cultura artele și știința de la înființarea ei în 1866 Sănătatea Croația are un sistem sanitar universal ale cărui rădăcini stau în Legea Parlamentului Maghiaro-Croat din 1891 prin care se introducea asigurarea obligatorie pentru toți angajații din fabrici și pentru meșteșugari În 2010 Croația a cheltuit 69% din PIB pe sanătate Există sute de instituții sanitare în Croația între care se numără 79 de spitale și clinici cu 23967 de paturi Spitalele și clinicile îngrijesc peste 700000 de pacienți anual și au 5205 medici dintre care 3929 specialiști Există 6379 cabinete private și un număr de 41271 persoane lucrează în domeniul sănătății Există 63 de unități de primire urgențe care răspund la peste un milion de apeluri Cauza principală de deces în 2008 au constituit-o bolile cardiovasculare la 435% din bărbații decedați și 572% din femei urmată de tumori cu 294% la bărbați și 214% la femei În 2009 doar 13 croați au fost infectați cu HIV SIDA și 6 au murit din această cauză Conform datelor OMS din 2003 22% din populația adultă croată suferă de obezitate< ref> Cultura Datorită poziției sale geografice Croația reprezintă un amestec de patru sfere culturale diferite A fost o răscruce a influențelor culturilor occidentale și orientale—încă de la împărțirea Imperiului Roman—precum și între Mitteleuropa și cultura mediteraneană UNESCO a înscris șapte locuri din Croația pe lista patrimoniului mondial O contribuție culturală de anvergură mondială adusă de Croația este cravata purtată la început de mercenarii croați din secolul al XVII-lea aflați în Franța În 2009 Croația are 23 de teatre profesioniste 14 teatre profesioniste pentru copii și 27 de teatre de amatori vizitate de peste două milioane de spectatori pe an Teatrele profesioniste au în total angajați 1100 de artiști Există 24 de orchestre ansambluri și coruri profesioniste în țară atrăgând un public de 323000 de persoane anual Există 117 cinematografe ce deservesc anual peste 35 milioane de spectatori Croația are 175 de muzee vizitate de aproape 22 milioane de oameni în 2009 Mai mult există în țară 1685 de biblioteci cu peste 235 milioane de volume și 15 arhive În 2009 s-au publicat peste 7200 de cărți și broșuri împreună cu 2678 de reviste și 314 de ziare Funcționează 146 de posturi de radio și 21 de televiziune Producția de film din Croația a produs în perioada 2004–2009 cinci filme de lung metraj și între 10 și 51 de filme de scurt metraj împreună cu 76–112 filme de televiziune În 2009 existau 784 de asociații culturale și artistice de amatori și în fiecare an au loc peste 10000 de evenimente culturale educative și artistice Croația are un nivel înalt al dezvoltării umane și al egalității între sexe conform Indicelui Dezvoltării Umane Uniunile civile ale homosexualilor și lesbienelor sunt permise din 2003 dar reglementarea legală a acestui domeniu este considerată neadecvată de activiștii LGBT din țară Artă și literatură Arhitectura din Croația reflectă influențele țărilor vecine Influența austriacă și maghiară se vede în spațiile publice și în clădirile din nord și din zonele centrale arhitectura de-a lungul coastelor Dalmației și Istriei prezintă influențe venețiene De-a lungul coastei arhitectura este mediteraneană cu puternice influențe venețiene și renascentiste în marile zone urbane exemplificate de operele lui Giorgio da Sebenico și Niccolò Fiorentino cum ar fi catedrala Sf Iacob din Šibenik Cele mai vechi exemple păstrate de arhitectură croată sunt bisericile din secolul al IX-lea cea mai mare și mai reprezentativă dintre acestea fiind Sfântul Donatus din Zadar Pe lângă operele de arhitectură ce cuprind cele mai vechi opere de artă din Croația există o lungă istorie a artiștilor din țară până în Evul Mediu În acea perioadă a fost realizat portalul din piatră al catedralei din Trogir de către Radovan care reprezintă cel mai important monument de sculptură romanescă din Balcani Renașterea a avut cel mai mare impact asupra costei Adriaticii întrucât Croația a fost implicată în Războiul Croato-Otoman de 100 de Ani Odată cu declinul Imperiului Otoman arta a înflorit în perioadele barocului și Rococo Secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus afirmarea mai multor artiști croați susținuți de mai mulți patroni ai artelor cum ar fi episcopul Josip Juraj Strossmayer Tăblița de la Baška o piatră inscripționată cu alfabetul glagolitic găsită pe insula Krk și datând din 1100 este considerată a fi cel mai vechi text în limba croată< ref> Mass media Libertatea presei și cuvântului sunt garantate de Constituția Croației Agenția de știri de stat HINA relatează în croată și engleză informații din domeniile politicii economiei societății și culturii< ref> În pofida stipulărilor constituționale Freedom House ONG-ul care monitorizează libertatea presei în toată lumea și care a observat libertatea presei și cuvântului în Croația a clasificat țara ca fiind doar „parțial liberă începând cu 2000 Țara a fost clasată pe locul 86 din 196 de țări Rapoartele Amnesty International arată că în 2009 în Croația a avut loc o creștere a numărului de atacuri fizice și al asasinatelor îndreptate împotriva ziariștilor Incidentele au fost comise mai ales împotriva ziariștilor care anchetau crime de război și crima organizată < ref> În luna octombrie 2011 existau nouă posturi de televiziune naționale necodate în DVB-T Radioteleviziunea Croată HRT Nova TV și RTL Televizija funcționând fiecare cu câte două canale iar restul de trei aparținând Comitetului Olimpic Croat și companiilor Kapital Net doo și Author doo Pe lângă acestea mai există 21 de posturi de televiziune regionale sau locale în DVB-T În 2009 erau 146 de posturi de radio< ref> În Croația funcționează 314 ziare și 2678 de reviste Industria cinematografică este mică și predominant subvențonată de stat mai ales prin granturi aprobate de Ministerul Culturii pentru filme adesea coproduse de HRT Festivalul de film de la Pula în care se decernează premiile naționale din industria cinematografică are loc anual la Pula și este cel mai prestigios eveniment cinematografic cu producții naționale și internaționale Bucătăria Bucătăria tradițională croată diferă de la regiune la regiune Zonele de coastă sunt influențate de bucătăriile greacă romană și în general mediteraneană unde predomină peștele și fructele de mare cu paste și legume gătite precum și condimente cum ar fi uleiul de măsline și usturoiul Bucătăria continentală este influențată de stilurile culinare maghiar austriac și turcesc În acea zonă predomină carnea peștele de apă dulce și legumele< ref> În Croația există două regiuni viticole distincte Zona continentală din nord-estul țării în special Slavonia poate produce vinuri premium îndeosebi albe Pe coasta nordică vinurile de Istria și Krk se aseamănă cu cele produse în Italia vecină deși mai la sud în Dalmația norma este dată de vinurile roșii în stil mediteranean consumul anual pe cap de locuitor a fost de 833 litri în 2008 plasând Croația pe locul 15 în lume< ref> Sport În Croația există peste 400000 de sportivi activi Liga de fotbal Prva HNL atrage cel mai mare număr mediu de spectatori din toate ligile sportive profesioniste din țară În sezonul 2010-2011 întrecerile au atras 458746 de spectatori< ref> Echipa națională s-a calificat de 4 ori la Campionatul Mondial de Fotbal ajungând până în semi-finalele competiției la turneul din Franța în 1998 Ultima calificare a fost la turneul din Brazilia în 2014 naționala croată oprindu-se în faza grupelor Sportivii croați participanți la întreceri internaționale de la independența Croației în 1991 au câștigat 33 de medalii olimpice dintre care zece medali de aur< ref> În plus sportivii croați au câștigat 13 medalii de aur la campionatele mondiale inclusiv două la campionatele mondiale de atletism din 2007 și 2009 una la handbal la campionatul mondial masculin din 2003 una la polo pe apă în 2007 una la canotaj la campionatul mondial din 2010 șase la schi alpin în 2003 și 2005 și două la taekwondo în 2007 și 2011 Tenismenii croați au câștigat Cupa Davis în 2005 Croația a găzduit mai multe competiții sportive importante între care se numără Campionaul Mondial de Handbal Masculin din 2009 Campionatul Mondial de Tenis de Masă din 2007 Campionatul Mondial de Canotaj din 2000 Universiada de Vară din 1987 Jocurile Mediteraneene din 1979 și mai multe campionate europene Autoritatea supremă în sport este Comitetul Olimpic Croat în înființat la 10 septembrie 1991 și recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic la 17 ianuarie 1992 la timp pentru a permite sportivilor croați să participe la Jocurile Olimpice de Iarnă 1992 de la Albertville Franța reprezentând țara proaspăt independentă pentru prima oară la Jocurile Olimpice< ref> Patrimoniu mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Croația Centrul istoric al Dubrovnikului 1979 1994 Centrul istoric al Splitului cu Palatul lui Dioclețian 1979 Parcul național Plitvice 1979 2000 Basilica Euphrasius și centrul istoric din Poreč 1997 Orașul vechi Trogir 1997 Catedrala Sf Iacob din Šibenik 2000 Câmpia Stari Grad de pe Insula Hvar 2008 Note Bibliografie Legături externe 30 mai 2010 Amos News 30 mai 2011 Amos News 25 iunie 2011 Amos News 17 iulie 2011 Adi Dobre Evenimentul zilei 8 iunie 2011 Roxana Grosu România liberă abreviat și câteodată OAV de către vorbitorii englezei sau corespondentul românesc AVO este un termen originând din animația japoneză anime pentru filme animate și seriale făcute special pentru a fi lansate în format de video domestic Majoritatea OVA-urilor sunt lansate direct-pe-video fără a fi difuzate anterior la TV sau în cinematografe deși sunt ocazii mai rare când de exemplu prima parte a unei serii OVA a fost difuzată din motive promoționale Titlurile OVA erau original disponibile în formatul VHS devenind mai târziu populare pe LaserDisc și eventual pe DVD Format La fel ca seriile anime create pentru a fi televizate OVA sunt împărțite în episoade Formatele media OVA casete video DVD-uri sunt vândute conținând un singur episod Durata episoadelor variază de la titlu la titlu și poate varia de la câteva minute la două ore sau mai mult O durată de 30 de minute este foarte comună dar aceasta nu este o regulă În unele cazuri durata episoadelor într-un OVA specific poate varia foarte mult în GaoGaiGar FINAL primele 6 episoade au o durată de 30 de minute pe când ultimele 2 episoade sunt de 40 respectiv 50 de minute; OVA Key the Metal Idol formată din 15 episoade separate cu durate de la 20 de minute la aproape două ore fiecare O serie OVA poate conține un singur episod esențial un film direct-to-video sau o duzină Probabil cea mai lungă serie OVA creată vreodată este Legenda eroilor galactici care conține 110 episoade principale și 52 episoade gaiden Multe serii populare sunt animate la început ca OVA și apoi devin serii de televiziune populare sau filme De exemplu Tenchi Muyo! a început ca OVA pentru ca mai târziu să fie extinsă în mai multe serii TV trei filme și numeroase alte serii bazate pe poveste Alte lansări OVA sunt create ca continuări povești paralele colecții de videoclipuri muzicale sau episoade bonus care continuă serii TV sau filme precum Iubește-o pe Hina din nou și Ploaia lupului Animația OVA este cunoscută pentru calitatea ridicată a producțiilor Titlurile OVA având în general un buget mai mare pe episod decât o serie TV; de aceea și calitatea tehnică a animației este cel mai adesea superioară față de o serie TV; ocazional chiar pară cu cea a filmelor animate Titlurile OVA sunt cunoscute și pentru intrigile detaliate și dezvoltarea personajelor care poate rezulta datorită libertății creative oferită scenariștilor și directorilor ridicată față de alte formate Deoarece episoadele OVA și seria pot avea orice durată directorul poate avea cât timp dorește pentru a prezenta povestea Există mai mult timp pentru o prezentare a istoriei unui personaj și relației protagonist-intrigă Acest lucru este în contrast cu o serie TV care trebuie să încheie un episod în 22 de minute sau filme care rar au o durată mai mare de două ore Totodată nu există nevoia de a se produce "conținut filler" pentru a extinde o intriga scurtă într-o serie TV Titlurile OVA sunt create cel mai adesea pentru o audiență specifică pe când seriile TV și filmele se adresează unei audiențe generale iar seriile OVA nu sunt afectate de restricții de conținut sau cenzura pentru violență nuditate sau limbaj aplicată seriilor de televiziune OVA se adresează tipic fanilor anime de gen masculin Bandai Visual a afirmat într-o conferință în 2004 pentru noile serii OVA adresate femeilor că aproape 50% din clienți care le-au cumpărat DVD anime în trecut erau bărbați între 25-40 de ani pe când doar 13% din clienți erau femei de toate vârstele Seriile OVA adresate special femeilor sunt foarte puține dar există un exemplu fiind Earthian De obicei un volum costă 5800–9800 yen din 2006 mai scump decât alte DVD-uri anime deși unele sunt mai ieftine Ova Mobile Police Patlabor 1988 având un preț de 4800 yen pentru volum Unele OVA bazate pe serii de televiziune mai ales cele bazate pe serii manga pot fi create pentru a finaliza intriga unei serii lucru nereușit în timplul seriei Rurouni Kenshin OVA drept exemplu evidențiază multe din caracteristicile unui OVA se bazează pe capitole din seria manga care nu au fost adaptate în seria anime avea animații de calitate superioară erau mult mai violente și au fost realizate într-un stil mai sumbru și realistic decât episoadele televizate Majoritatea titlurilor OVA sunt compuse din 4–8 episoade și tind să aibă o intrigă complexă și continuă care este apreciată mai bine dacă toate episoadele sunt vizionate consecutiv Acest lucru este în contrast cu o serie TV care conține în general multe "mini-povești" care sunt conectate într-un anumit mod și nu fac parte dintr-o intrigă unificată Multe titluri OVA pot fi considerate "filme lungi" care sunt lansate în părți Datele lansărilor pot varia deoarece unele serii pot progresa mai încet cu 1-2 episoade pe an Unele titluri OVA cu un orar al lansărilor mai extins ajung să rămână neterminate datorite lipsei vânzărilor sau lipsei de suport din partea fanilor Sunt multe OVA de un episod De obicei o astfel de OVA este o poveste înrudită cu o serie TV care a devenit populară În cel mai timpuriu stagiu din istoria OVA ani 1980 OVA de un episod nu erau rare Sute de serii manga care erau populare dar nu destul pentru o serie TV erau adaptate într-un episod OVA uneori foarte scurt sau chiar mai multe Istorie OVA-urile au apărut la sfârșitul anilor 1970 Pe măsură ce aparatele cu casetă video au devenit o dependință larg răspândită în locuințele japoneze industria japoneză de anime a crescut la proporții monstruoase Cererea pentru anime era masivă atât de mare încât consumatorii s-ar fi dus de bună voie direct la magazinele video pentru a cumpăra animații noi pe loc În timp ce "direct-pe-video" era un peiorativ în Statele Unite ale Americii pentru lucrări care nu reușeau să ajungă la TV sau cinema în Japonia cererea era așa de mare încât direct-pe-video a devenit o necesitate Multe seriale populare și influente precum Criza Gumei de Mestecat și Tenchi Muyo! au fost lansate direct pe video ca OVA-uri Cea mai îndepărtată cunoscută tentativă de a lansa primul OVA a fost Pisica Verde a lui Osamu Tezuka parte a seriilor Cărților Leilor in 1983 deși nu poate fi considerată ca fiind prima OVA din moment ce caseta VHS se poate să nu fi fost disponibilă imediat pe lângă faptul că seria era incompletă Așadar prima lansare oficială OVA care să fie atestată astfel a fost Dallos din 1983 regizată de Mamoru Oshii și lansată de Bandai Alte OVA-uri timpurii faimoase având premiera la scurt timp după aceea au fost Luptă!! Iczer Unu și Megazone 23 cel original Alte companii au fost rapide la preluarea ideii și pe la mijlocul către sfârșitul anilor 1980 piața era inundată cu OVA-uri În acest timp cele mai multe serii OVA erau noi titluri de sine stătătoare Pe măsură ce economia Japoniei se înrăutățea în anii 1990 inundația de noi titluri OVA s-a redus la un picurat OVA-urile erau făcute încă dar în numere mai mici Multe seriale TV anime țin un număr economic de treisprezece 13 episoade mai degrabă decât tradiționalul de douăzeci și șase 26 de episoade pe sezon Noile titluri erau adesea proiectate să fie lansate la TV dacă se apropiau de aceste lungimi Pe deasupra popularitatea crescândă a rețelelor prin cablu și satelit cu regulile de cenzură mai puțin stricte tipice lor a permis multor titluri noi să fie difuzate direct către public când anterior aceasta ar fi fost imposibil Așadar multe seriale violente ecchi și fanservice au devenit seriale TV obișnuite când anterior aceste titluri ar fi fost OVA-uri Pe durata acestei perioade de timp majoritatea conținutului OVA-urilor a fost limitat la acela legat de titlurile existente și stabilite Totuși în 2000 și mai târziu un nou val OVA a început Producătorii au lansat multe seriale TV fără difuzări normale a tuturor episoadelor – ci lansând unele episoade pe DVD-uri ale serialelor Exemple ale acestui lucru includ al XXV-lea episod din Iubește-o pe Hina exclusiv pe DVD în timp ce câteva episoade din serialul TV Ah! Dumnezeițo sunt exclusiv pe DVD În plus ultimul episod al Excel Saga a fost oferit numai ca OVA în mare parte din cauza problemelor de conținut care ar fi făcut difuzarea TV imposibilă În aceste cazuri serialele ca întreg nu pot fi numite OVA deși anumite episoade sunt Această tendință devine chiar comună și mai mult multe seriale OVA recente pre-difuzează episoadele și lansează DVD-ul needitat și cu calitate mai bună animații revizuite – deci estompând în continuare granița dintre animeul TV și cel video Vezi și ONA Referințe Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Robert Fulton n 14 noiembrie 1765 Little Britain astăzi Pennsylvania d 24 februarie 1815 New York a fost un inginer și inventator american creditat incorect pentru mult timp ca fiind constructorul primei nave acționate de forța aburilor Clermont 1807 cu care a întreprins o călătorie de la New York la Albany pe râul fluviul Hudson În schimb în mod corect Fulton poate fi creditat a fi fost autorul planurilor și constructorul efectiv ale primelor nave cu aburi complet operaționale precum și a primului submarin funcțional comandat de Napoleon Bonaparte denumit '' care a fost testat în 1800 Deși lista inginerilor constructorilor și întreprinzătorilor care au încercat să realizeze vase care să fie acționate mecanic este lungă începând cu însuși realizatorul motorului cu aburi cu regulator centrifugal James Watt importanța lui Robert Fulton în istoria ingineriei și a navigației constă în realizarea primelor nave acționate mecanic care erau complet funcționale operaționale și fiabile El a adus un aport important împreună cu John Ericsson Francis Pettit Smith David Bushnell și Josef Ressel la perfecționarea tehnicii navigației Legături externe Secole Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Secolul al XVI-lea Decenii Anii 1410 Anii 1420 Anii 1430 Anii 1440 Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Anii 1500 Anii 1510 Ani 1458 1459 1460 1461 1462 1463 1464 1465 1466 1467 1468 __FARACUPRINS__ Evenimente la 29 martie Regele Ungariei Matei Corvin din casa Huniazilor aprobă Hotărârile Dietei de la Tolna în luna iunie sultanul Mahomed al II-lea cucerește Bosnia Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 24 februarie Giovanni Pico della Mirandola filosof și umanist italian din perioada Renașterii d 1494 Decese 29 noiembrie Maria de Anjou soția regelui Carol al VII-lea al Franței n 1414 Suverani conducători Europa Albania Durres Gheorghe Kastrioti Skanderbeg principe 1443-1468 Anglia Eduard al IV-lea rege din dinastia York 1461-1470 1471-1483 Anjou Rene duce 1434-1471 1480; anterior duce de Lorena 1431-1453; ulterior rege al Neapolelui 1435-1442 Aragon Ioan al II-lea rege din dinastia de Castilia 1458-1479; anterior rege al Navarrei 1425-1479; totodată rege al Siciliei 1458-1479 Austria Anterioară și Tirol Sigismund duce din dinastia de Habsburg ramura veche 1446-1490; arhiduce din 1453 Austria Interioară Frederic al V-lea duce din dinastia de Habsburg ramura tânără 1424-1493; ulterior duce în Austria Superioară și Austria Inferioară 1439-1440; ulterior rege al Germaniei 1440-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Bavaria-Landshut Ludovic al IX-lea cel Bogat duce din dinastia de Wittelsbach 1450-1479 Bavaria-Munchen Johann al IV-lea duce din dinastia de Wittelsbach 1460-1463 Sigismund duce din dinastia de Wittelsbach 1460-1467 și Albert al IV-lea cel Înțelept duce din dinastia de Wittelsbach 1463-1508 Bosnia Ștefan Tomașevic rege din dinastia Kotromanic 1461-1463; anterior despot în Serbia de nord 1459 Bosnia-Herțegovina statul Zahumija Ștefan Vukcic duce din dinastia Kosaca 1435-1466 Brandenburg Frederic al II-lea Dinte de Fier principe elector din dinastia de Hohenzollern 1440-1470 Bretagne Francisc al II-lea duce 1458-1488 Burgundia Filip al III-lea cel Bun duce din casa de Valois 1419-1467; ulterior conte de Hainaut 1425-1427; ulterior 1442 1443-1467 duce de Luxemburg Castilia Henric al IV-lea cel Neputincios rege din dinastia de Trastamara 1454-1474 Cehia Gheorghe de Podebrad rege din dinastia de Podebrad 1458-1471 Cipru Charlotte regină din dinastia de Antiohia-Lusignan 1458-1464 Ludovic de Savoia rege 1459-1464 și Iacob al II-lea Bastardul rege din dinastia de Antiohia-Lusigna 1460 1464-1473 Crimeea Hadji Ghirai I ibn Ghias ad-Din han din dinastia Ghiraizilor 1430?-1434 1435 1441?-1456? 1456?-1466 Danemarca Christian I rege din dinastia de Oldenburg 1448-1481; ulterior rege al Suediei 1457-1464 1465-1467 Ferrara Borso senior din casa d'Este 1450-1471; duce din 1452 Florența Cosimo cel Bătrân senior din familia Medici 1434-1464 Franța Ludovic al XI-lea rege din dinastia de Valois 1461-1483 Genova Ludovico Fregoso doge 1448-1450 1461-1462 1462-1463 și Paolo Fregoso doge 1462 1463-1464 1483-1488 Germania Frederic al III-lea rege din dinastia de Habsburg 1440-1493; anterior duce în Austria Interioară 1424-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Gruzia Gheorghe al VIII-lea rege din dinastia Bagratizilor 1446-1465 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 Imperiul occidental Frederic al III-lea împărat din dinastia de Habsburg 1452-1493; totodată arhiduce de Austria 1424-1493; totodată rege al Germaniei 1440-1493 Imperiul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul sultan din dinastia Osmană 1444-1446 1451-1481 Kazan Halil ibn Mahmutek han 1461-1467 Lituania Cazimir mare duce 1440-1492; ulterior rege al Poloniei 1447-1492 Lorena Superioară Ioan al II-lea duce din dinastia de Lorena-Anjou 1453-1470 Luxemburg Filip al II-lea cel Bun duce din dinastia de Burgundia 1442 1443-1467; totodată duce de Burgundia 1419-1467; anterior conte de Hainaut 1425-1427 Mantova Luigi al III-lea Turcul marchiz din casa Gonzaga 1444-1478 Milano Francesco I duce din familia Sforza 1450-1466 Moldova Ștefan cel Mare domnitor 1457-1504 Monaco Claudina seniorină 1457-1494 și Lamberto senior 1458-1494 Montferrat Giovanni al IV-lea marchiz din dinastia Paleologilor 1445-1464 Moscova Ivan al III-lea Vasilievici cel Mare mare cneaz 1462-1505 Muntenegru Ștefan I principe din dinastia Crnojevic 1426-1465 Nasrizii Saad al-Mustain ibn Ali ibn Iusuf II emir din dinastia Nasrizilor 1453 sau 1454-1462 1462-1464 Navarra Ioan I rege din dinastia de Castilia 1425-1479; ulterior rege al Aragonului 1458-1479; ulterior rege al Siciliei 1458-1479 Neapole Ferdinand Ferrante I Bastardul rege din casa de Aragon 1458-1494 Ordinul teutonic Ludwig von Erlichshausen mare maestru 1450-1467 Polonia Cazimir al IV-lea rege din dinastia Jagiello 1447-1492; totodată mare duce de Lituania 1440-1492 Portugalia Afonso al V-lea rege din dinastia de Aviuz 1438-1481 Reazan Fedor al III-lea Ivanovici mare cneaz 1456-cca 1465 Savoia Ludovic duce 1434 1440-1465 Saxonia Frederic al II-lea cel Blând principe elector 1428-1464 Scoția Iacob al III-lea rege din dinastia Stuart 1460-1488 Sicilia Ioan al II-lea rege din dinastia de Castilia 1458-1479; anterior rege al Navarrei 1425-1479; totodată rege al Aragonului 1458-1479 Statul papal Pius al II-lea papă 1458-1464 Suedia Kristian I de Oldenburg rege din dinastia de Oldenburg 1457-1464 1465-1467; totodată rege al Danemarcei 1448-1481 Transilvania Nicolae de Ujlak voievod 1441-1447 1449-1458 1460 1462-1465; ulterior rege nominal al Bosniei 1471-1477 și Ioan Pongracz de Dindeleag voievod 1462-1465 1468-1472 1475-1476 Tver Mihail al III-lea Borisovici mare cneaz 1461-1485 Ungaria Matia Corvin rege 1458-1490 Valahia Radu cel Frumos domnitor 1462-1473 1473-1474 1474 1474-1475 Veneția Cristoforo Moro doge 1462-1471 Africa Benin Uwaifiokun obba ?-? ? și Ewuare cel Mare obba cca 1440-cca 1480 Buganda Kiyimba kabaka 1434-1464 Califatul abbasid Egipt Abu'l-Mahasin Iusuf al-Mustandjid ibn al-Mutauakkil calif din dinastia Abbasizilor 1455-1479 Ethiopia Zara Yakob Constantin I împărat 1434-1468 Hafsizii Abu Umar Usman ibn Muhammad IV calif din dinastia Hafsizilor 1435-1488 Kanem-Bornu Ghozi Ghaji sultan cca 1458-cca 1463 și Usman al IV-lea sultan cca 1463-cca 1473 Mamelucii az-Zahir Saif ad-Din Khoșkadam sultan din dinastia Burdjizilor 1461-1467 Marinizii Abu Muhammad Abd al-Hakk al II-lea ibn Abu Said Usman emir din dinastia Marinizilor 1428-1465 Munhumutapa Matope Nyanhehwe rege din dinastia Munhumutapa cca 1450-cca 1480 Rwanda Nsoro Samukondo rege cca 1458-cca 1482 Songhay Mari Arandan rege din dinastia Sonni ?-? ? și Salman Dama sau Sulaiman Dandi rege din dinastia Sonni ?-1464 ? Asia Orientul Apropiat Ak Koyunlu Uzun Hassan ibn Ali ibn Usman conducător 1453-1478 Cipru Charlotte regină din dinastia de Antiohia-Lusignan 1458-1464 Ludovic de Savoia rege 1459-1464 și Iacob al II-lea Bastardul rege din dinastia de Antiohia-Lusigna 1460 1464-1473 Imperiul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul sultan din dinastia Osmană 1444-1446 1451-1481 Kara Koyunlu Djihan Șah emir 1438-1467 Mamelucii az-Zahir Saif ad-Din Khoșkadam sultan din dinastia Burdjizilor 1461-1467 Timurizii Abu Said ibn Muhammad ibn Miranșah emir din dinastia Timurizilor 1451-1469; ulterior emir și în Horasan 1458-1469 Asia Orientul Îndepărat Bengal Rukn ad-Din Barbak Șah ibn Mahmud sultan din casa lui Ilias Șah 1459 1460-1474 Birmania statul Arakan Basawpyu Kalimah Șah rege din dinastia de Mrohaung 1459-1482 Birmania statul Ava Narapati rege 1443-1469 Birmania statul Mon Șin Sawbu regină 1453-1472 Cambodgea Chau Ponhea Yat rege 1432-1467 Cambodgea statul Tjampa Pan-lo Tou-ts'iuan rege din cea de a paisprezecea dinastie 1460-1471 China Yingzong Zhu Qizhen împărat din dinastia Ming 1436-1449 1457-1464 Coreea statul Choson Sejo Yi Yu rege din dinastia Yi 1456-1468 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 India Bahmanizii Nizam ad-Din Ahmad al III-lea ibn Humayun sultan 1461-1463 și Șams ad-Din Muhammad al III-lea ibn Humayun sultan 1463-1482 India statul Delhi Bahlul Șah Ghazi sultan din dinastia Lodi 1451-1489 India statul Gujarat Mahmud Șah I Begarha Fath Han ibn Muhammad sultan 1458-1511 India statul Handeș Adil Han al II-lea Humayun ibn Mubarak sultan din dinastia Farukizilor 1457-1503 India statul Vijayanagar Mallikarjuna conducător din dinastia Sangama 1446-1465 Japonia Go-Hanazono împărat 1429-1464 și Yoșinari Yoșimasa principe imperial din familia Așikaga 1443-1474 Kashmir Zain al-Abidin Șahi-han ibn Sikandar sultan din casa lui Șah Mir 1420-1470 Laos statul Lan Xang Thao Lu-Sai Tiakkaphat rege 1438-1479 Statul Madjapahit Hyang Purvavisesa Bhre Vengker rege 1456-1466 Malacca Mansur Șah sultan 1456-1477 Mongolii Mandagholi han 1463-1467 Nepal Jayayakșamalla rege din dinastia Malla 1428-1480 Sri Lanka statul Jaffna Bhuvanekabahu rege 1450-1467; ulterior rege în Kotte 1469-1476 1477 Sri Lanka statul Kotte Parakkamabahu al VI-lea Apa rege 1414-1466 Thailanda statul Ayutthaya Boromtrailokanat rege 1448-1488 Tibet bSod-nams P'yogs-glang panchen lama 1439-1505 Tibet dGe-'dun Grub-pa dalai lama 1417 1419-1474 1476 Timurizii Abu Said ibn Muhammad ibn Miranșah emir din dinastia Timurizilor 1451-1469; ulterior emir și în Horasan 1458-1469 Vietnam statul Dai Viet Le Thanh-tong Thuan huang-de rege din dinastia Le târzie 1460-1497 America Aztecii Moctezuma I Ilhuicamina conducător 1440-1469 Incașii Pachacuti Inca Yupanqui conducător 1438-1471 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Ani 1805 1806 1807 1808 1809 1810 1811 1812 1813 1814 1815 __FARACUPRINS__ Evenimente 11 martie Napoleon se căsătorește cu Marie-Louise a Austriei 9 iulie Napoleon anexează Regatul Olandei 20 iulie Columbia își declară independența față de Spania 12 octombrie Are loc primul festival Oktoberfest Arte științe literatură și filozofie 27 aprilie Beethoven compune faimoasa piesă pentru pian Für Elise Johann Wolfgang von Goethe publică Teoria culorilor Nașteri 12 ianuarie Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii d 1859 22 februarie Frédéric Chopin compozitor polonez d 1849 2 martie Papa Leon XIII d 1903 8 iunie Robert Schumann compozitor german d 1856 29 august Juan Bautista Alberdi scriitor argentinian d 1884 11 decembrie Alfred de Musset poet francez d 1857 Decese 19 iulie Louise de Mecklenburg-Strelitz soția regelui Frederick William al III-lea al Prusiei n 1776 2 noiembrie Prințesa Amelia a Regatului Unit fiica regelui George al III-lea al Regatului Unit n 1783 13 noiembrie Marie Josephine Louise de Savoia soția regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței n 1753 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Napoleon I împărat din familia Bonaparte 1804-1814 1815; anterior prim consul 1802-1804 Gruzia statul Imeretia Solomon al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1789-1810 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Moldova Scarlat Callimachi domnitor 1806 1807-1810 1812-1819 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Neapole Joachim Murat rege 1808-1815 Olanda Ludovic rege din familia Bonaparte 1806-1810 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Serbia Gheorghe Petrovic Karagheorghe principe 1808-1813 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Joseph I rege din familia Bonaparte 1808-1813; anterior rege al Neapolelui 1806-1808 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Carol al XIII-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1809-1818 Toscana Maria Anna Elisa Bacciocchi mare ducesă din familia Bonaparte 1809-1814 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Varșovia Frederic August mare duce din dinastia de Wettin 1807-1812 1815; totodată principe elector și rege al Saxoniei 1763-1827 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Obanosa obba cca 1804-cca 1816 Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Mwambutsa al III-lea Syarușambo Butama mwami din a treia dinastie cca 1801-1810 și Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Adandozan Madogugu rege 1797-1818 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Egwala Seyon Newai Sagad Gwahn împărat 1801-1818 Imerina Andrianampoinimerina Ramboasalama rege 1794-1810 și Radama I rege 1810-1828 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Dunama al VII-lea Lafiami sultan 1808-1811 1814-1817 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Cikombe Yaav mwato-yamvo cca 1810 și Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Chiwayo rege din dinastia Munhumutapa 1790-1810 și Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 și Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Abd al-Karim al II-lea Sabun ibn Salih sultan 1803-1814 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1801-1803 1809-1818; ulterior conducător în Herat 1818-1829 Arabia Saud ibn Abd al-Aziz emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1803-1814 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Ahmad imam 1809-1816 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Khanz al-Alam sultan 1806-1822 Cambodgia Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryopor 1806-1811 1813-1834 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Gilbert Elliot-Murray-Kynynmond guvernator general 1807-1813 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Phra Sai Raja Khativongsa Thao Fay Na rege 1791-1811 Laosul inferior Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Anuruth rege 1787 1791-1815 1817 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al II-lea Sultan Sepuh sultan 1792-1810 1811-1812 1826-1828 și Abd ar-Rahman Amangkubuwono al III-lea Raja sultan 1810-1811 1812-1813 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 Nepal statul Gurkha Gribanjuddha Bikrama Șah rege 1799-1804 1805-1816 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sri Lanka statul Kandy Sri Vikrama Rajasinha rege 1798-1815 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthaloetla Naphalai Rama al II-lea rege din dinastia Chakri 1809-1824 Tibet bLo-bzang Lung-rtogs rgya-mtsho dalai lama 1805-1815 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 America Argentina Cornelio Saavedra conducător de juntă 1810 Chile Mateo de Toro Zambrano y Ureta conducător apoi președinte de juntă 1810-1811 Haiti Henric Christophe Henric I conducător 1806-1820; rege din 1811 și Alexandre Petion președinte 1807-1818 Hawaii Kamehameha I rege 1795-1819 Statele Unite ale Americii James Madison președinte 1809-1817 Henry Cavendish n 10 octombrie 1731 d 24 februarie 1810 a fost fizician și chimist englez Este cunoscut în special pentru descoperirea hidrogenului în 1766 a sintezei apei în 1784 și a celebrului experiment omonim experimentul Cavendish din anii 1797 1798 în care savantul englez a măsurat forța de atracție dintre două mase suspendate cu ajutorul unei balanțe de torsiune iar ca rezultante derivate a putut calcula pentru prima dată constanta atracției universale și masa Pământului Legături externe Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Ani 1781 1782 1783 1784 1785 1786 1787 1788 1789 1790 1791 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 18 septembrie Regele Christian al VIII-lea al Danemarcei și al Norvegiei d 1848 Decese 25 mai Pedro al III-lea al Portugaliei n 1717 nedatat István Ágh cel bătrân scriitor ecleziastic unitarian și autor de manuale școlare maghiar episcop unitarian n 1709 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Iosif al II-lea arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Bavaria Carol Teodor principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1777-1799 Cehia Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Florența Leopold I mare duce din dinastia Habsburg-Lorena 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1790-1792; ulterior rege al Cehiei 1790-1792; ulterior rege al Ungariei 1790-1792; ulterior rege al Germaniei 1790-1792; ulterior împărat occidental 1790-1792 Franța Ludovic al XVI-lea rege din dinastia de Bourbon 1774-1792 Genova Gian Carlo Pallavicino doge 1785-1787 Germania Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Gruzia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1762-1798; anterior rege în Kakhetia 1744-1762 Gruzia statul Imeretia David rege din dinastia Bagratizilor 1784-1789 Imperiul occidental Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Liechtenstein Alois I principe 1781-1805 Modena Ercole al III-lea Rinaldo duce din casa d'Este 1780-1796 Moldova Alexandru Mavrocordat Firaris domnitor 1785-1786 și Alexandru Ipsilanti domnitor 1786-1788; anterior domnitor în Valahia 1774-1782 1796-1797 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Olanda Wilhelm al V-lea stathouder ereditar din dinastia de Orania 1751-1795 Parma și Piacenza Ferdinand duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1765-1802 Polonia Stanislaw August Poniatowski rege 1764-1795 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 și Pedro al III-lea rege 1777-1786 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 și Frederic Wilhelm al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1786-1797 Rusia Ekaterina a II-a Alekssevna cea Mare împărăteasă din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1762-1796 Sardinia Vittorio Amedeo al III-lea rege din casa de Savoia 1773-1796 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1788; anterior duce de Parma și Piacenza 1731-1736; anterior rege al Siciliei 1734-1759 Statul papal Pius al VI-lea papă 1775-1799 Suedia Gustav al III-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1771-1792 Transilvania Samuel Brukenthal guvernator 1774-1787 Ungaria Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790 Valahia Mihai Șuțu domnitor 1783-1786 1791-1793 1801-1802; ulterior domnitor în Moldova 1792-1795 și Nicolae Mavrogheni domnitor 1786-1790 Veneția Paolo Renier doge 1779-1789 Africa Așanti Osei Kwame așantehene 1777-cca 1801 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga I mbang 1785-1806 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Junju și Semakokiro kabaka 1764-1794 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Mutaga al III-lea Sebidingwa mwami din a treia dinastie cca 1768-cca 1801 Dahomey Kpengla Adunzu Gnansunu rege 1774-1789 Darfur Muhammad Tairab ibn Ahmad Bakr sultan cca 1756 1757-1787 Ethiopia Iyasu al III-lea Ba'ala Segab împărat 1784-1788 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kanem-Bornu Ali al IV-lea sultan cca 1753-cca 1793 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Sidi Mohammed III ibn Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1757-1790 Munhumutapa Nyambandu al II-lea rege din dinastia Munhumutapa 1785-1790 Oyo Abiodun rege cca 1770-cca 1789 Rwanda Cyilima al II-lea Rujugira rege cca 1768-cca 1792 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Timur Șah suveran din dinastia Durrani 1772-1793 Arabia Abd al-Aziz ibn Muhammad emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1765-1803 Bahrain Ahmad I al-Fatih ibn al-Khalifah emir din dinastia al-Khalifah 1783-1796 Iran Agha Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1779-1797 Iran Horasan Șahruh șah din dinastia Afșarizilor 1748-1796 Iran Isfahan Jafar șah din dinastia Zand 1785-1789 Iran Safavizii Hussain al II-lea șah din dinastia Safavidă 1753-1786 și Mohammad șah din dinastia Safavidă 1786 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Said ibn Ahmad imam din dinastia Bu Said 1783-cca 1786 și Hamid ibn Said imam din dinastia Bu Said cca 1786-1792 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Muhammad Șah sau Tuanku Muhammad sultan 1781-1795 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Chongjo Yi Sun rege din dinastia Yi 1777-1800 India John Macpherson guvernator general 1785-1786 și Charles Mann guvernator general 1786-1793 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ieharu principe imperial din familia Tokugaua 1760-1786 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Nanta-Sen Chao Nan rege 1782-1792 Laosul superior Sulinga-Vongsa rege 1769 1781-1787 1791 Maldive Nur ad-Din Hadji Hassan sultan 1778-1798 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono I sultan 1755-1792 Mataram Surakarta Pakubowono al II-lea Prabu Swarga sultan 1755-1788; anterior sultan în Mataram 1749-1755 Nepal statul Gurkha Rana Bahadur Șah Nirjunanda Svami rege 1778-1799 Sri Lanka statul Kandy Rajadhi Rajasinha rege 1782-1798 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthayodfa Chulaloke Rama I rege din dinastia Chakri 1782-1809 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 și Le Man De rege din dinastia Le târzie 1786-1789 Vietnam Tay-son Nguyen Van-Nhac conducător 1778-1793 Vietnam Hue Nguyen Phuc Anh rege din dinastia Nguyen 1778-1802; ulterior împărat în statul Vietnam 1802-1820 Vietnam Taydo Trinh Khai rege din dinastia Trinh 1782-1786 și Trinh Bong rege din dinastia Trinh 1786-1787 Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Gaius Aurelius Valerius Diocletianus 244–311 cunoscut drept Dioclețian a fost împărat roman de la 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305 Viața Născut într-o familie săracă din Salona în Dalmația Dioclețian își începe cariera militară ca simplu soldat devenind comandantul gărzii personale a lui Numerianus La moartea acestuia este proclamat Augustus pentru armata din Orient 20 noiembrie 284 După bătălia de la Margus primăvara anului 285 și dispariția lui Carinus rămâne unicul împărat desemnându-l pe tovarășul său de arme Maximian Caesar la 1 aprilie 285 Apoi la 1 martie 286 îl numește Augustus deci coîmpărat și îl însărcinează cu apărarea Occidentului La 1 martie 293 Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare el inițiază o reformă constituțională originală sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi Auguști li se subordonează doi Cezari Galerius și Constanțiu I Dioclețian cu reședința la Nicomedia răspundea de administrarea provinciilor orientale având subordonat pe Caesarul Galerius care de la Sirmium asigura paza Iliriei Macedoniei și Greciei Căsătoria lui Maximian și a lui Galerius cu fiicele lui Dioclețian precum și a lui Constanțiu I cu fiica lui Maximian vizau întărirea tetrarhiei în care rolul lui Dioclețian rămânea predominant Între 297-298 Dioclețian poartă un război victorios împotriva Persiei sasanide fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii imperiului roman în Orient Încercarea de a reforma viața religioasă prin reactivarea vechilor culte cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu duce în anii 303-304 la promulgarea a 4 edicte anticreștine care declanșează cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii rămase în istorie sub denumirea de persecuția lui Dioclețian Pe plan intern și extern imperiul depășește în timpul domniei lui Dioclețian criza secolului III Puterea militară este separată de cea civilă toate numirile în aparatul administrativ și militar rămân în apanajul împăratului O grijă deosebită este acordată întăririi limesului și construirii de numeroase castella și drumuri care fac din graniță o zonă fortificată Efectivele militare sporesc la cca 500 000 de soldați numărul legiunilor la cca 60 mai mici și mai mobile Dobrogea este separată de Moesia Inferior și transformată în provincie separată sub numele de Scythia cu reședința în orașul Tomis aparținând diocezei Tracia și apărată de 2 legiuni cu garnizoana la Noviodunum și Troesmis În dorința de a impune noul sistem constituțional Dioclețian și Maximian abdică în aceeași zi 1 mai 305 cedând locul celei de-a doua tetrarhii și redevin persoane particulare Dioclețian se retrage până la moarte în palatul său din Spalatum azi Split în Croația Referințe Legături externe 11 aprilie 2013 Adrian Agachi Ziarul Lumina 18 aprilie 2013 Adrian Agachi Ziarul Lumina 9 mai 2013 Adrian Agachi Ziarul Lumina 16 mai 2013 Adrian Agachi Ziarul Lumina Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Vasile Ursu Nicola cunoscut ca Horea n 1731 la Arada azi Horea d 28 februarie 1785 la Alba Iulia a fost alături de Ion Oargă Cloșca și Marcu Giurgiu Crișan conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania A fost un țăran ager la minte care a făcut serviciul militar în Austria unde a învățat limba germană Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784 Revolta a început în satele Curechiu și Mestecăniș extinzându-se apoi în părțile de vest ale Ardealului Armata austriacă a înăbușit revolta iar capii răscoalei au fost arestați fiind trădați Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia prin frângere cu roata la 28 februarie 1785 Răscoala În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789 Libertate egalitate fraternitate Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania dar în doar câteva săptămâni este înăbușită în principal de către nobilii maghiari Pe 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta și să se ascundă până în primăvara anului 1785 când dorea să reia răscoala Se ascunde împreună cu Cloșca în pădurile din jurul satului său natal Albac însă sunt capturați de trupele austriece pe 27 decembrie 1784 Printre trădători se numărau iobagi din zonă și se pare că unii îi erau rude La o lună după prinderea lui Horea și Cloșca a fost capturat și Crișan al treilea conducător al răscoalei tărănești În continuare prezentarea continuă cu veștmintele lui Horea care arată că era îmbrăcat cu suman negru împodobit pe margini cu cusături vinete și cioareci strâmți cojoc de piele de oaie și căciulă neagră Horea și Cloșca au fost întemnițați în cetatea Alba Iulia și supuși interogatoriilor în special pentru că nobilii maghiari doreau să afle cum s-a propagat răscoala atât de repede și pe întindere atât de mare Interogatoriul a constat din 118 întrebări dar cei doi capi ai răscoalei au refuzat să mărturisească sau au negat orice legătură cu răscoala iobagilor români În perioada 28 ianuarie 24 februarie 1875 Horea și Cloșca au fost interogați în șase rânduri dar anchetatorii nu au obținut nimic Pentru ca românii să se poată convinge că fruntașii răscoalei au fost prinși Horea și Cloșca au fost purtați timp de câteva săptămâni prin satele revoltate Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea și Cloșca capturați a urmat următorul traseu la dus Alba Iulia-Vințu de Jos-Șibot-Orăștie-Deva iar la întoarcere Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia Cei doi au fost transportați fiecare într-un car escortați de 40 husari din Regimentul de Toscana și 35 soldați din Regimentul Orosz Moartea Condamnat la moarte Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785 alături de Cloșca pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia Horea și-a scris testamentul pe 25 februarie 1785 în celula în care era deținut documentul fiind scris de preotul Nicolae Rațiu Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac Pentru rebeliune motiv pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia nu tragerea pe roată S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură rezervată în mod normal doar tâlharilor și ucigașilor Primul a fost executat Cloșca iar al doilea Horea Dacă Cloșca a fost torturat cu cruzime extremă primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de grație Horea a primit doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept Vezi și Răscoala lui Horea Cloșca și Crișan Cloșca Crișan Țebea Biserica de lemn din Cizer Gorunul lui Horea Galerie de imagini Note Bibliografie Constantin C Giurescu Istoria românilor vol III București Editura Bic All 2007 ISBN 978-973-571-710-0 David Prodan Răscoala lui Horea Editura Științifică și Enciclopedică București 1979 volumele I-II Ion Rusu Abrudeanu Moții calvarul unui popor eroic dar nedreptățit 1924 Magazin istoric Anul II nr 7-8 16-17 iulie-august 1968 Magazin istoric Anul XIX nr 2 215 februarie 1985 Magazin istoric Anul II nr 10 19 octombrie 1968 Bibliografie suplimentară Horea în publicistica românească de acum un veac Nicolae Edroiu Editura Dacia 1985 Legături externe „Horea la Negreni de Traian Vedinaș Teodora Rosca Lumea credinței anul II nr 421 Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Wikipedia pronunțat în română sau iar în engleză este o enciclopedie generală disponibilă pe Internet în mai multe limbi având conținut deschis tuturor atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare Este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația non-profit Wikimedia Face parte din fenomenul numit Web 20 Prefixul din denumirea Wikipedia se referă la metoda „wiki de a edita pagini de web în colaborare o metodă simplă și rapidă care permite participarea unui mare număr de persoane la redactarea aceluiași material În limba hawaiiană wiki wiki scris și wiki-wiki înseamnă „iute-iute Proiectul a început în limba engleză la 15 ianuarie 2001 la inițiativa lui Jimmy Wales și Larry Sanger Ediția în limba engleză cea mai dezvoltată dintre versiuni a depășit în anul 2007 pragul de 2 milioane de articole iar numărul de articole în toate limbile a depășit 9 milioane Ediția în limba română are în prezent aproximativ de articole Ulterior noi proiecte au început să construiască Wikipedia în alte limbi în prezent existând peste 200 de proiecte dintre care circa 100 sunt active Wikipedia folosește software liber fiind inspirată de ideile lui Richard Stallman fondator al Free Software Foundation probabil primul care a propus existența unei enciclopedii complet libere Același nume Wikipedia desemnează și situl Wikipediaorg unde se pot accesa articolele scrise în cadrul proiectului și unde voluntarii participă la dezvoltarea lui Autori La scrierea articolelor din Wikipedia poate contribui oricine Pentru a modifica articolele sau a adăuga altele noi nu este necesară nicio identificare a persoanelor și nicio verificare a competenței lor În general acest caracter liber al proiectului este privit cu suspiciune întrucât este greu de imaginat că în urma unui astfel de proces neîngrădit se poate crea o lucrare enciclopedică de calitate Vizitatorii sitului Wikipedia întreabă adesea „Bine dar atunci orice neștiutor sau răuvoitor poate să scrie în articole absolut orice! Mai mult oricine poate să șteargă contribuțiile valoroase făcute de alții! Nu e periculos? Deși într-adevăr articolele sunt uneori vandalizate de răuvoitori modificările operate sunt permanent supravegheate de către comunitatea de utilizatori care în timp s-au organizat și pe lângă activitatea de dezvoltare continuă a proiectului reușesc și să facă față atacurilor Imediat ce apare o modificare nepotrivită ea este anulată iar persoana respectivă avertizată totul petrecându-se de obicei într-un interval de câteva minute În plus administratorii sitului au și posibilitatea de a bloca accesul la editare al răuvoitorilor Printre contribuitori se află oameni din toate părțile lumii și toate categoriile de vârstă singurele condiții fiind accesul la internet și dorința de a participa la scrierea unei enciclopedii Desigur sunt preferați editorii care cunosc suficient de bine un domeniu și care pot redacta articolele într-un stil propriu unei enciclopedii< ref> Wikipedia în limba română Wikipedia în limba română abreviată uneori „rowp a început în luna iulie 2003 Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie În 15 iulie Bogdan Stăncescu cu numele de utilizator a primit statutul de Referitor la începuturile Wikipediei în limba română Bogdan Stăncescu a mărturisit următoarele Pe mine m-a încântat conceptul pe care l-am descoperit la Wikipedia în engleză și i-am întrebat pe cei de acolo cum aș putea să ajut la cultivarea site-ului în română Am și acum răspunsul în arhiva de mailuri Oh you just want to be a sysop? Done! Tot ce vrei este să fii un sysop? S-a făcut! Așa că m-am apucat de treabă Am tradus toată interfața — neașteptat de mult de lucru și tot au scăpat niște greșeli pe care mi le-au semnalat contribuitorii mai târziu — și m-am pus pe scris articole care să dea o formă și o direcție site-ului Până la sfârșitul aceluiași an Wikipedia în limba română avea deja nu mai puțin de 3000 de articole și ocupa astfel locul 16 în clasamentul edițiilor Wikipediei Proiectul s-a dezvoltat în continuare ajungând la 10000 de articole la 13 decembrie 2004 50000 de articole la 5 ianuarie 2007 depășind 100000 de articole la data de 11 ianuarie 2008 În prezent există aproximativ de articole la Wikipedia în limba română și circa de utilizatori înregistrați De-a lungul existenței sale Wikipedia în limba română s-a aflat în fața mai multor probleme Astfel crearea automată a unei serii de proiecte în alte limbi pe baza standardelor internaționale a dus printre altele la apariția unei Wikipedii în limba moldovenească urmare a faptului că această limbă avea în standardul ISO 639 codurile mo și mol separate de limba română Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic forma moldovenească de dinainte de 1989 dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română După numeroase și aprinse discuții proiectul a fost în cele din urmă înghețat în anul 2006 pe baza faptului că limba moldovenească și limba română sunt identice și că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic În anul 2010 Wikipedia în limba română a trecut la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română mai exact virgule sub ș și ț care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile Acest proces a putut fi în mare măsură automatizat astfel încât dacă cineva scrie sau caută cu diacritice greșite acestea sunt acum corectate automat Note Vezi și Legături externe adevărulro California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Wilhelm Carl Grimm n 24 februarie 1786 Hanau — 16 decembrie 1859 Berlin a fost un filolog folclorist și scriitor romantic german Este co-autor împreună cu fratele său Jacob Grimm al Dicționarului limbii germane precum și al unor celebre culegeri de povești inspirate din motive populare germane Scrieri 1812 1815 și 1819 1822 Povești pentru copii "Kinder- und Hausmärchen" culegere de povești cuprinzând și folclor german 1816 1818 Legendele germane "Deutsche Sagen" unde textele sunt studiate mai ales din punct de vedere filologic Vezi și Frații Grimm Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi San Francisco al cărui nume oficial complet este City and County of San Francisco în limba română Orașul și Comitatul San Francisco pe scurt doar San Francisco este cel de-al patrulea oraș ca mărime din California și al paisprezecelea ca mărime a populației din Statele Unite ale Americii având în 2012 o populație estimată la 837442 de locuitori în Statele Unite ale Americii Istorie În 1776 coloniștii spanioli s-au stabilit în vârful peninsulei San Francisco construind o fortareață la Golden Gate și o parohie numită în cinstea Sfantului Francisc din Assisi Ca rezultat al goanei după aur in California în 1848 orașul a intrat într-o perioadă de creștere rapidă După ce a fost devastat de cutremurul și incendiul din 1906 orașul a fost reconstruit rapid De văzut FișierMission San Francisco de Asis oldjpg|Biserica misionară „San Francisco cea mai veche clădire din oraș FișierMission Dolores old ChapelJPG|Biserica „San Francisco 2008 ImagineDSC_0305JPG|Centru < gallery> Note Legături externe 26 septembrie 2007 Revista Magazin 21 decembrie 2010 Adevărul Patricia Kaas n 5 decembrie 1966 Forbach Franța este o cântăreață cantautoare și compozitoare franceză Patricia Kaas a crescut în Stiring Wendel un oraș între Forbach și Saarbrücken iar primul său mare succes l-a avut în cadrul unui concurs de căutare a tinerelor talente Fiind remarcată de compozitorul-arhitect Bernard Schwartz interpreta a debutat în 1985 fără să se bucure de succes Ulterior Patricia Kaas devine cunoscută și apreciată grație materialelor sale discografice care au fost comercializate în peste șaisprezece milioane de exemplare la nivel internațional Discografia sa cuprinde opt albume de studio cele mai proeminente discuri fiind Mademoiselle chante 1998 Scène de vie 1990 și Je te dis vous 1993 Interpreta este recunoscută pentru vocea sa gravă caracteristică altistelor Având un timbru ușor gutural Kaas a fost adesea comparată cu Marlene Dietrich sau cu Édith Piaf Cântăreață câștigătoare a multiple distincții și merite vezi aici Kaas debutează ca actriță în pelicula And now Ladies And Gentlemen 2002 Biografie Anii copilăriei Primele activități muzicale 1966 — 1984 Patricia Kaas s-a născut pe 5 decembrie 1966 în Forbach Franța și este mezina familiei sale având cinci frați și o soră Tatăl său de origine franceză Joseph era miner iar mama sa Irmgard avea cetățenie germană Patricia a crescut în Stiring Wendel un oraș între Forbach și Saarbrücken iar până la vârsta de șase ani a vorbit într-un dialect german Mama sa a încurajat-o să cânte încă de mică La opt ani Kaas interpreta șlagărele Sylviei Vartan Dalidei Claudei Francoi Mireillei Mathieu dar și „New York New York la diverse evenimente Primul ei mare succes l-a avut în cadrul unui concurs de căutare a tinerelor talente Într-un interviu acordat televiziunii Antena 1 odată cu venirea sa în România din 2009 interpreta a declarat„Când eram mică visam să cânt pentru că era pentru mine un mod de a mă exprimaMama mea avea o voce foarte subțire înaltă eu sunt foarte încântată că am vocea gravă Mamei îi plăcea teatrul iar tatălui meu îi plăcea să danseze La 13 ani cu ajutorul fratelui său Egon a semnat un contract cu un cabaret local Saarbrücken Club Rumpelkammer și a luat numele de scenă Pady Pax după formația Pax Majorettes din Stiring-Wendel În adolescență Kaas a cântat împreună cu sora sa Carine iar la șaisprezece ani a devenit membra unei agenții de modele din Metz< ref> Debutul și Mademoiselle chante le blues 1985 — 1989 În 1985 Patricia Kaas îl întâlnește pe actorul francez Gérard Depardieu care acceptă să îi producă o înregistrare demonstrativă Cu toate acestea el nu se implică direct în procesul de creație soția sa Élisabeth preluând controlul artistic asupra materialului Cântecul rezultat conlucrării celor doi intitulat „Jalouse este lansat pe disc single la scurt timp Doi ani mai târziu în 1987 fiind dezamăgită de evoluția piesei „Jalouse Patricia Kaas l-a întâlnit în încercarea sa de a se afirma pe compozitorul francez Didier Barbelivien În același an apare primul șlagăr al interpretei „Mademoiselle chante le blues care s-a bucurat de succes notabil în clasamentele radio din Franța De pe albumul său de debut mai sunt lansate două piese „Elle voulait jouer cabaret și „Quand Jimmy dit Ambele compoziții obțin clasări bune iar Mademoiselle chante ajunge pe locul secund în topul albumelor din Franța În 1989 Patricia Kaas primește două premii Victoires de la musique la categoriile „Debutul anului și „Cântăreața cu cele mai mari vânzări în străinătate În același an pe 16 mai mama interpretei Irmgard avea să moară bolnavă de cancer Evoluția muzicală 1990 — 1994 La data de 12 ianuarie 1990 are loc inaugurarea primului turneu mondial al Patriciei Kaas compus dintr-o serie de aproximativ două sute de concerte Nemulțumită de campania de promovare a casei de discuri PolyGram ea încheie colaborarea cu aceasta preferând un parteneriat cu Sony Musique CBS Records Cel de-al doilea album Scène de vie este lansat în aprilie 1990 și devine primul său disc care ajunge pe prima poziție în clasamentele de specialitate din Franța Albumul a rămas timp de zece săptămâni consecutive pe primul loc În primăvara anului 1990 piesa „Les hommes qui passent este lansată pe disc single în Europa Centrală fiind însoțită de un videoclip alb-negru Deși se bucură de succes în Franța cântecul nu primește niciun certificat dar rămâne cel mai cunoscut single al materialului Scène de vie În decembrie 1990 Patricia Kaas primește un premiu Bambi la categoria „Interpreta anului De asemenea pe parcursul „erei Scène de vie cântăreața a fost nominalizată la premiile ECHO alături de Cher Madonna Tina Turner și Whitney Houston la categoria „Cea mai bună interpretă pe plan internațional În timp ce albumul Scène de vie obține discul de platină în Canada Kaas lansează o nouă piesă „Les Mannequins d'osier care devine la scurt timp un hit în regiunile francofone În ianuarie 1991 începe prima parte a turneului Scène de vie format dintr-o serie de treizeci de recitaluri susținute în Rusia Germania Canada și Japonia În iulie 1991 albumul Scène de vie este lansat în SUA iar Patricia participă la câteva emisiuni televizate de renume precum Good morning America sau Entertainment tonight Concomitent interpreta acordă interviuri publicațiilor de înalt tiraj Times și Vanity Fair iar albumul său primește discuri de platină în Franța Belgia și Elveția Cea de-a doua secțiune a turneului Scène de vie debutează în septembrie 1991 iar succesul acesteia este confirmat de numărul mare de bilete vândute peste 750000 Tot în 1991 este lansat primul album în concert al interpretei Carnets de scène înregistrat pe parcursul turneului Scène de vie pe care Patricia îl dedică fanilor săi În ianuarie 1992 cântărețul și compozitorul francez Jean-Jacques Goldman produce un duet împreună cu Patricia „Je te promets pe care îl interpretează pe scena concertului anual Les Enfoirés Fondurile obținute în urma comercializării acestui disc sunt donate unor fondații care sprijină bolnavii de SIDA Pe parcursul anului 1992 Patricia Kaas se retrage din lumina reflectoarelor preferând să petreacă o perioadă de timp alături de familia sa În 1993 se lansează albumul Je te dis vous care va deveni cel mai bine vândut album al Patriciei din toate timpurile — 3 milioane de exemplare vândute Je te dis vous conține prima piesă înregistrată de Patricia Kaas în limba germană „Ganz und gar produsă de Marius Müller-Westernhagen De asemenea albumul include trei cântece în engleză printre acestea numărându-se o preluare a șlagărului „Its a Mans Mans Mans World de James Brown Primul single promovat de pe albumul Je te dis vous intitulat „Entrer dans la lumière a fost lansat în Europa Centrală în primăvara anului 1993 În 1994 Kaas pleacă într-un nou turneu mondial iar succesul acesteia este confirmat de numărul mare de bilete vândute peste 750000 Cântăreața susține peste 150 de recitaluri în diferite regiuni ale Asiei precum Vietnam Coreea sau Cambodgia Tot în 1994 este lansat cel de-al doilea album în concert al interpretei Tour de charme înregistrat pe parcursul turneului Je te dis vous Materiale discografice noi 1995 — 1999 La începutul anului 1995 Patricia Kaas încearcă să debuteze cu adevărat în industria muzicală din țările anglofone odată cu lansarea unui nou album intitulat Black Coffee Pe parcursul înregistrărilor pentru acest disc care au loc la New York Kaas colaborează cu producătorul Phil Ramone alături de care imprimă douăsprezece piese clasice din jazz Black Coffee conține preluări ale unor șlagăre celebre lansate de Billie Holiday sau Bill Withers Cu toate că albumul fusese înregistrat pe vinil în 1995 el nu a fost niciodată lansat oficial fiind imprimate doar trei mii de exemplare Interpreta ia o pauză de câteva luni reîntoarcerea sa în studiourile de înregistrări fiind consemnată în iunie 1996 odată cu producerea noului său album Apărut într-un stil pop cu influențe jazz și soul albumul Dans ma chair reprezintă o reinventare a Patriciei Kaas având un stil muzical nou neutilizat în trecut de interpretă Albumul conține o mixtură de muzică jazz-blues care o plasează pe Kaas într-o categorie mult mai comercială; Tatăl Patriciei Kaas trece în neființă la data de 16 mai 1996 interpreta găsindu-și alinarea în persoana lui Philippe Bergman pe care presa avea să îl numească „bărbatul vieții sale Discul Dans ma chair este lansat în primăvara anului 1997 și primește la scurt timp discul de platină în Franța câștigurile din urma comercializării acestuia fiind considerabile În 1998 Patricia Kaas pleacă în turneul Rendez-vous În luna octombrie Kaas este invitată în emisiunea televizată Sacrées femmes unde are ocazia de a cânta piesa „La vie en rose în fața Madonnei idolul său O lună mai târziu turneul Rendez-vous se încheie iar cățelul cântăreței care a însoțit-o pe parcursul turneelor sale Lolita moare Cu ocazia sărbătorilor de iarnă din același an tenorii Plácido Domingo și Alejandro Fernández o invită pe Patricia Kaas să participe la concertul „Christmas in Vienna Ulterior concertul a fost transmis la televiziunile din Europa și a fost lansat în 1999 pe format CD și DVD purtând numele Christmas in Vienna VI În mai 1999 după trei ani în care nu a lansat niciun album de studio nou Patricia Kaas se întoarce cu un stil nou cu influențe din muzica pop versurile pieselor sale fiind mai romantice mai melancolice Discul intitulat Le mot de passe a fost produs de un grup restrâns de muzicieni format din Pascal Obispo Didier Golemanas Lionel Florence și Zazie Tot în 1999 presa pariziană specula că Patricia și-ar dori să aibă primul său copil împreună cu Philippe Bergman Kaas a preferat să păstreze private motivele despărțirii În iunie 1999 Patricia Kaas participă la unul dintre concertele organizate de Michael Jackson numite „Michael Jackson & Friends care a avut loc în Korea profiturile îndreptându-se către asociația „Nelson Mandela Children's Fund Crucea Roșie și UNESCO Tot în 1999 în septembrie conform sondajului național francez Marianne Kaas ocupă poziția a treia în clasamentul celor mai reprezentative personalități din „Hexagon primele două locuri fiind obținute de manechinele Laetitia Casta și Estelle Hallyday La finele aceluiași an interpreta pleacă într-un turneu mondial intitulat Ce sera nous pentru a promova albumul Le mot de passe Piano Bar și Sexe fort 2000 — 2007 La începutul noului mileniu Kaas înregistrează piesa „Casser la voix în numele organizației Restaurants du Cœur Tot în 2000 pe 14 iulie când Franța sărbătorea Ziua Independenței Patricia Kaas susține un recital gratuit în Grădinile Luxemburg din Paris Fiind acompaniată instrumental de Orchestra Filarmonică din Lille interpreta este aclamată de grupul de primari prezenți În vara anului 2000 Kaas decide să ia o pauză dorindu-și să iasă din lumina reflectoarelor pentru o perioadă Planurile sale sunt anulate în momentul în care regizorul Claude Lelouch cunoscut pentru producerea filmului Un bărbat și o femeie lansat în 1966 îi propune acesteia un rol principal în viitoarea sa peliculă de lung metraj În ianuarie 2001 Patricia Kaas susține din nou organizația Restaurants du Cœur; purtând o perucă neagră aceasta cântă în duet cu Elsa piesa „Les brunes ne comptent pas pour des prunes La sfârșitul anului 2001 Patricia Kaas și-a lansat primul disc de colecție Rien ne sarrête ro — „Nimic nu se oprește Albumul conține optsprezece piese dintre care 17 deja binecunoscute „Mon mec à moi „Mademoiselle chante le blues „Les hommes qui passent „Il me dit que je suis belle șa și una nouă – „Rien ne sarrête Discul s-a bucurat de succes în Europa Centrală fiind comercializat în peste 500000 de copii Deși filmările pentru pelicula And Now Ladies and Gentlemen sunt în plină desfășurare interpreta decide să înregistreze un nou album Intitulat Piano bar discul a fost lansat în noiembrie 2002 primind recenzii mixte din partea criticilor Albumul a obținut discul de platină în Franța și Elveția fiind comercializat în peste 100000 de exemplare La scurt timp Patricia Kaas a primit premiul Golden Europa fiind numită „Cântăreața anului În septembrie 2002 Kaas pleacă în turneul mondial Piano Bar Live promovând ultimele două discuri Rien ne s'arrête și Piano bar Interpreta a susținut câteva recitaluri și în SUA șase dintre acestea desfășurându-se cu sălile pline Deși inițial Kaas și-a dorit ca interpretările sale din Los Angeles San Francisco sau Broadway să fie publicate pe un album în concert acest lucru nu s-a întâmplat La finele anului 2003 Patricia Kaas revine cu un noul album de studio Sexe fort Concomitent Kaas primește Ordinul Național „Pentru Merit în Germania distincție primită de foarte puțini interpreți francezi În 2004 interpreta pornește cel de-al șaptelea turneu internațional Sexe fort pe parcursul căruia a avut peste 175 de concerte fiind comercializate 500000 de bilete Discul conține și două piese noi „Toute la musique que j'aime și „Herz eines Kämpfers ambele fiind lansate pe disc single în anul 2005 La finele anului 2005 Patricia Kaas decide să ia o pauză care va dura până la începutul anului 2008 Era Kabaret Eurovision și Kaas chante Piaf 2008 — prezent Dorindu-și să revină pe piața muzicală Patricia Kaas înregistrează un duet în limba rusă împreună cu grupul Uma2rman Discul care apare la finele anului 2008 este un tribut adus marilor cântărețe de șansonete din anii 1930 Greta Garbo Suzy Solidor și Martha Graham Deși a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate albumul a promovat modest în clasamente< ref> La data de 30 ianuarie 2009 televiziunile din Hexagon anunțau că Patricia Kaas va reprezenta Franța la Concursul Muzical Eurovision 2009 La scurt timp interpreta confirma într-un matinal participarea sa la ESC iar prima piesă lansată pe disc single de pe albumul Kabaret intitulată „Et s'il fallait le faire urma să participe în finala competiției< ref> Pentru a promova cântecul Kaas a concertat extensiv în Europa având ca destinații țări precum Rusia Germania Belgia Elveția Finlanda și Turcia În martie albumul Kabaret a fost relansat conținând interpretări live ale unor șlagăre mai vechi ale lui Kaas dar și piese contemporane< ref> Fiind sponsor principal al concursului Eurovision alături de Regatul Unit Germania și Spania Franța a fost direct calificată în finala competiției În ultima etapă a ESC ce s-a desfășurat pe data de 16 mai 2009 în Moscova Patricia Kaas s-a clasat pe locul 8 în clasamentul general datorită unui total de 107 puncte primite Pentru a promova albumul Kabaret Patricia Kaas a pornit cel de-al optulea turneu internațional din cariera sa În noiembrie 2009 a început comercializarea celui de-al treilea album de compilație al interpretei numit 19 par Patricia Kaas care conține nouăsprezece dintre cele mai cunoscute piese ale sale În octombrie 2012 Kaas va lansa un album tribut în memoria renumitei cântărețe Édith Piaf numit Kaas chante Piaf; Stilul muzical În copilărie Patricia Kaas interpreta muzica multor cântărețe de renume internațional însă Sylvie Vartan Dalida Claude Francoi și Mireille Mathieu au fost principalele sale surse de inspirație Discul Kabaret lansat la finele anului 2008 este un tribut adus marilor cântărețe de șansonete din anii 1930 Greta Garbo Suzy Solidor și Martha Graham personaje care au influențat-o pe Kaas în cariera sa recentă Interpreta este recunoscută pentru vocea sa gravă caracteristică altistelor Recent tânăra interpretă franceză Karine a fost comparată cu Patricia Kaas o publicație din Hexagon scriind „Asemănarea sa atât fizică cât și vocală cu magnifica cântăreață cu voce suavă este tulburătoare„< ref> Site-ul allmusic comenta lansarea discului Piano Bar astfel „ este o colecție romantică de cântece seducătoare care îmbină armonios șansonete tradiționale și ritmuri contemporane De asemenea vocea Patriciei nu este niciodată ostentativă dar devine ademenitoare Ulterior cântăreața a fost complimentată pentru modul în care își conturează glasul pentru a fi în concordanță cu liniile melodice ale pieselor sale Aceași sursă allmusic compara vocea lui Kaas cu „o forță a naturii Site-ul face o legătură între Kaas și o mare personalitate a muzicii pop-rock Pat Benatar Din punct de vedere al stilurilor muzicale adoptate discurile Patriciei Kaas variază de la șansonete clasice până la pop-rock contemporan Kaas fiind cunoscută și pentru faptul că folosește coruri și orchestre dar și alte tehnici muzicale precum recitări< ref> Turnee Mademoiselle chante 1990 — 1991 a fost primul turneu al interpretei Recitalurile au durat șaisprezece luni în total fiind comercializate peste 600000 de bilete Pe parcursul turneului Kaas a cântat pe scena unuia dintre cele mai cunoscute teatre muzicale din Paris Olimpia dar și în câteva orașe din SUA precum New York sau Washington DC Scène de vie 1991 — 1992 a fost al doilea turneu mondial al Patriciei Kaas Succesul acestuia este confirmat de numărul mare de bilete vândute peste 750000 Pe parcursul turneului Kaas înregistrează primul său album în concert Carnets de scène pe care îl dedică fanilor săi Je te dis vous 1993 — 1994 a fost al treilea turneu al interpretei Pe parcursul acestuia Kaas susține peste 150 de recitaluri în diferite regiuni ale Asiei precum Vietnam Coreea sau Cambodgia Concomitent este lansat cel de-al doilea album în concert al interpretei Tour de charme înregistrat pe parcursul acestui turneu Dans ma chair cunoscut și sub denumirea Rendez-vous Tour 1997 — 1998 a însemnat reîntoarcerea cântăreței la turnee după ce luase o pauză de trei ani Pe parcursul turneului Kaas a cântat din nou pe scena teatrului Olimpia interpretare care a fost înregistrată și lansată în format DVD Le Mot de passe sau Ce sera nous 1999 — 2000 a fost cel de-al cincilea turneu mondial al interpretei Pe parcursul acestuia Kaas susține recitaluri alături de Orchestra Hannover Pops dirijor fiind Georges Phelivanian În 2000 apare un nou album în concert intitulat Live disponibil în format CD și DVD discurile fiind imprimate pe parcursul turneului adiacent Piano Bar Live 2002 — 2003 a fost cel de-al șaselea turneu al Patriciei Kaas Promovând albumele Rien ne s'arrête și Piano bar interpreta a susținut câteva recitaluri și în SUA șase dintre acestea desfășurându-se cu sălile pline Deși inițial Kaas și-a dorit ca interpretările sale din Los Angeles San Francisco sau Broadway sau fie publicare pe un album în concert acest lucru nu s-a întâmplat Sexe fort 2005 — 2006 a fost cel de-al șaptelea turneu internațional al interpretei Pe parcursul acestuia Kaas susține peste 175 de concerte fiind comercializate 500000 de bilete În același timp Patricia înregistrează un nou album în concert Toute la musique care este lansat pe DVD în anul 2005 Kabaret 2008 — 2009 este al optulea turneu al cântăreței Promovând feminismul și senzualitatea turneul reprezintă punerea în scenă a unui cabaret recitaluri fiind susținute în multe locații din Europa și Asia Concomitent Kaas lansează un nou album în concert intitulat Kabaret 2009 disponibil doar în format DVD Patricia Kaas în România Patricia Kaas a vizitat pentru prima oară România în iunie 1992 când a susținut un recital în cadrul festivalului internațional Cerbul de Aur Având o ținută lejeră Kaas a interpretat șlagărele care au consacrat-o una dintre cele mai aclamate piese fiind „Mon mec à moi Printre personalitățile prezente s-au numărat Johnny Logan Angela Similea și Gabriel Cotabiță În anul 1998 Kaas revine în România Referitor la onorariul lui Kaas presa a speculat că interpreta ar fi cerut o sumă mai mult simbolică comparativ cu banii încasați în urma unui concert obișnuit< ref> Interpreta a revenit în România în vara anului 2009 când a susținut un concert la București Recitalul parte componentă a turneului Kabaret a avut loc la data de 14 iunie la Sala Palatului În ziua care a succedat concertul Mediafax scria „Rafinat feminin și senzual spectacolul pe care Kaas l-a prezentat la București alături de o trupă de instrumentiști și de o dansatoare a încântat publicul din Capitală care a fredonat alături de ea refrenele cunoscute aplaudând cu putere evoluția cântăreței< ref> Patricia Kaas va reveni în România pe 23 iunie 2013 pentru a susține un concert ce face parte din turneul Kaas chante Piaf< ref> Patricia Kaas în Republica Moldova La data de 15 august 2001 Patricia Kaas a susținut un concert privat la Chișinău în fața unui public format din mai puțin de o sută de persoane În anul 2009 Kaas revine în Republica Moldova aducând la Chișinău turneul Kabaret Toate biletele puse în vânzare au fost comercializate iar presa din Chișinău denumea recitalul „evenimentul anului< ref> Discografie Albume de studio Mademoiselle chante 1988 Scène de vie 1990 Je te dis vous 1993 Dans ma chair 1997 Le Mot de passe 1999 Piano bar 2002 Sexe fort 2003 Kabaret 2008 Kaas chante Piaf 2012 Albume live Carnets de scène 1990 Tour de charme 1994 Rendez-vous 1998 Live 2000 Les Indispensables de Patricia Kaas 2001 Toute la musique 2005 Alte albume Black Coffee 1997 Christmas in Vienna VI 1999 Rien ne s'arrête 2001 Ma Liberté contre la tienne 2007 19 par Patricia Kaas 2009 Distincții și merite Următoarea listă prezintă cele mai notabile distincții și merite ale Patriciei Kaas Referințe Bibliografie François Bruneau Patricia Kaas La fille de l'est Edition Semic Lyon 2000 ISBN 2-914082-06-1 Legături externe pe site-ul All Music Guide pe site-ul All Movie Guide pe site-ul αCharts pe site-ul Eurovision Interviuri 1 iulie 2009 Corina Stoica Revista Tango Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Ludovic-Filip de Orléans n 6 octombrie 1773 Paris d 26 august 1850 Surrey Anglia a fost rege al francezilor în perioada Monarhiei din Iulie între 1830 și 1848 Face parte din dinastia Bourbon-Orléans Înainte de Revoluție 1773–1789 Ludovic-Filip d'Orléans s-a născut la palatul regal reședința familiei Orléans din Paris fiu al lui Louis Philippe Joseph Duce de Chartres care a devenit Louis Filip al II-lea Duce de Orléans de asemenea cunoscut drept "Philippe Égalité" în timpul Revoluției franceze și al Louise Marie Adélaïde de Bourbon Începând cu anul 1782 Ludovic-Filip a avut-o ca profesoară pe Contesa de Genlis Ea a fost cea care i-a insuflat idei liberale Când bunicul lui Ludovic-Filip a murit în 1785 tatăl său i-a succedat ca Duce de Orléans iar Ludovic-Filip a devenit Duce de Chartres În 1788 când se profila Revoluția franceză tânărul Ludovic-Filip și-a arătat simpatiile liberale când a ajutat la spargerea ușii unei celule de închisoare în Mont Saint-Michel în timpul unei vizite acolo cu Contesa de Genlis Din octombrie 1788 până în octombrie 1789 palatul regal a fost loc de întâlnire pentru revoluționari Revoluție 1789–1793 Ludovic-Filip a crescut într-o perioadă care a schimbat Europa în ansambul său Urmând puternicul suport pentru Revoluție al tatălui său Ludovic-Filip s-a implicat ct timp a fost arestat împreună cu ceilalți doi fii ai săi Antoine Philippe Duce de Montpensier și Louis Charles Conte de Beaujolais Între timp Louis-Filip a fost forțat să trăiască în umbra evitând atât revoluționarii pro-republicani cât și centrele emigranților legitimiști francezi S-a mutat în Elveția sub nume fals și s-a întâlnit cu contesa de Genlis și sora sa Adélaïde la Schaffhausen De acolo au plecat la Zürich unde autoritățile elvețiene au declarat că pentru a a-l menține sub protecția neutralității elvețiene Louis-Filip trebuie să părăsească orașul Au plecat la Zug unde Louis-Filip a fost descoperit de un grup de emigranți În această perioadă Louis-Filip n-a stat niciodată într-un loc mai mult de 48 de ore În cele din urmă în octombrie 1793 Louis-Filip a fost numit profesor de geografie istorie matematică și limbi moderne la o școală de băieți Școala deținută de Monsieur Jost era în Reichenau un sat de pe cursul superior al Rinului vizavi de Elveția Salariul lui era de 1400 de franci și a predat sub numele de Monsieur Chabos A stat la școală timp de o lună când a auzit vești din Paris tatăl său a fost ghilotinat la 6 noiembrie 1793 după un proces în fața Tribunalului revoluționar Călătorii La începutul anului 1794 Louis-Filip a început s-o curteze pe Marianne Banzori bucătăreasa de la școala Reichenau La sfârșitul anului 1794 Jost a descoperit că Marianne era însărcinată Aceasta a pus capăt carierei academice a lui Louis-Filip iar Jost a trimis-o pe Marianne la Milano unde s-a născut copilul în decembrie 1794 și apoi a fost plasat într-un orfelinat Louis-Filip a călătorit foarte mult El a vizitat Scandinavia în 1795 și apoi s-a mutat în Finlanda Timp de aproape un an el a stat la Muonio pe valea râului Tornio sub numele Müller ca oaspete al vicarului luteran local Aici a întâlnit-o pe sora soției vicarului Beata Caisa Wahlbom care era menajeră Fata în vârstă de 22 de ani s-a îndrăgostit de prințul de 28 de ani La scurt timp după ce Louis-Filip a părăsit Scandinavia Beata Caisa Wahlbom a născut un fiu pe care l-a numit Erik De asemenea Louis-Filip a vizitat Statele Unite timp de patru ani locuind în Philadelphia unde frații săi Antoine Philippe și Louis-Charles erau exilați New York și Boston În Boston a predat limba franceză În timpul petrecut în Statele Unite Louis-Filip s-a întâlnit cu politicieni americani și oameni din înalta societate inclusiv cu George Clinton John Jay Alexander Hamilton și George Washington Căsătorie În 1809 Louis-Filip s-a căsătorit cu Marie Amalie de Bourbon-Sicilies fiica regelui Ferdinand al IV-lea al Neapolelui și a Mariei Carolina de Austria Au avut 10 copii Ferdinand-Philippe d'Orléans 3 septembrie 1810–1842 căsătorit cu Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin Louise d'Orléans 3 aprilie 1812–1850 căsătorită cu Leopold I al Belgiei Marie d'Orléans 12 aprilie 1813–1839 căsătorită cu Ducele Alexandru de Württemberg 1804–1881 Louis d'Orléans Duce de Nemours 25 octombrie 1814–1896 căsătorit cu Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Kohary Françoise d'Orléans 28 martie 1816–1818 Clémentine d'Orléans 3 iunie 1817–1907 căsătorită cu August de Saxa-Coburg-Kohary François d'Orléans Prinț de Joinville 14 august 1818–1900 căsătorit cu Francisca a Braziliei Charles Duce de Penthièvre 1 ianuarie 1820–1828 Henri d'Orléans Duce de Aumale 16 iunie 1822–1897 căsătorit cu Prințesa Maria Carolina Augusta de Bourbon-Două Sicilii Antoine d'Orléans Duce de Montpensier 31 iulie 1824–1890 căsătorit cu Luisa Fernanda a Spaniei Restaurația Bourbonilor 1815–1830 După abdicarea lui Napoleon Louis-Filip cunoscut ca Louis Philippe al III-lea Duce de Orléans s-a întors în Franța în timpul domniei vărului său Ludovic al XVIII-lea Louis-Filip împăcase familia Orléans cu Ludovic al XVIII-lea în exil Cu toate acestea resentimentele sale la felul cum a fost tratată familia sa o ramură inferioară a Casei de Bourbon în timpul Vechiului Regim a cauzat fricțiuni între el și Ludovic al XVIII-lea Louis-Filip era în termeni mult mai prietenoși cu fratele lui Ludovic al XVIII-lea și succesorul Carol al X care a accedat la tron în 1824 Rege al Franței 1830–1848 În 1830 Revoluția din Iulie l-a răsturnat pe Carol al X-lea care a abdicat în favoarea nepotului său de 10 ani Henri Duce de Bordeaux și l-a numit pe Louis-Filip Lieutenant général du royaume care avea sarcina să anunțe Camerei Deputaților dorința sa ca nepotul său să-i succeadă Ludovic-Filip nu a făcut acest lucru cu scopul de a-și crește șansele sale de succesiune Ca o consecință Camera l-a proclamat pe Louis-Philippe care timp de unsprezece zile a fost regent pentru vărul său mai mic noul rege al Franței Carol al X-lea și familia lui inclusiv nepotul său au plecat în exil în Marea Britanie Tânărul ex-rege Ducele de Bordeaux care în exil a luat titlul de conte de Chambord mai târziu a devenit pretendent la tronul Franței și a fost susținut de legitimiști Printr-o ordonanță pe care a semnat-o la 13 august 1830 noul rege a definit maniera în care copiii săi și sora sa iubită vor continua să poarte numele "d'Orléans" și stema Orléans declarând că fiul său cel mare ca Prinț Regal nu Delfin va purta titlul de Duce de Orléans că fiii mai mici vor continua să dețină titlurile anterioare iar sora și fiicele sale vor avea titlul de Prințesă de Orléans nu a Franței În 1832 fiica sa Prințesa Louise-Marie s-a căsătorit cu primul rege al Belgiei Leopold I al Belgiei În iulie 1835 Louis-Philippe a supraviețuit unei tentative de asasinat a lui Giuseppe Mario Fieschi în Paris În 1842 fiul și moștenitorul său Ferdinand Philippe Duce de Orléans a murit într-un accident Ludovic-Filip a domnit într-un mod modest evitând fastul și cheltuielile generoase ale predecesorilor săi În ciuda acestui aspect exterior de simplitate sprijinul său a venit din partea burgheziei bogate La început el a fost iubit și numit "Regele Cetățean" și "monarhul burghez" dar popularitatea lui a suferit guvernul său a fost perceput ca fiind din ce în ce mai conservatoar și monarhic în ciuda deciziei sale de a aduce în Franța rămășițele lui Napoleon Sub conducerea sa condițiile claselor muncitoare s-au deteriorat iar diferența de venituri a crescut considerabil Criza economică din 1847 a condus la Revoluția din 1848 și abdicarea lui Ludovic-Filip Abdicare și deces 1848–1850 La 24 februarie 1848 în timpul revoluției din februarie 1848 regele Ludovic Filip a abdicat în favoarea nepotului său în vârstă de nouă ani Filip conte de Paris Temându-se de ceea ce i s-a întâmplat lui Ludovic al XVI-lea Ludovic Filip a părăsit repede Parisul deghizat Inițial Adunarea Națională a plănuit să-l accepte pe micul Filip ca rege însă puternicul curent al opiniei publice a respins acest lucru La 26 februarie a fost proclamată A Doua Republică Franceză Prințul Louis Napoléon Bonaparte a fost ales președinte la 10 decembrie același an; la 2 decembrie 1851 el s-a autoproclamat președinte pe viață apoi împăratul Napoleon al III-lea în 1852 Ludovic Filip și familia sa au rămas în exil în Anglia la Claremont Surrey unde el a murit la 26 august 1850 la vârsta de 76 de ani În 1876 rămășițele lui și cele ale soției lui au fost aduse în Franța și îngropate la Chapelle royale de Dreux necropola familiei Orléans pe care mama lui a construit-o în 1816 și care a fost mărită și înfrumusețată după moartea ei Cicnirile dintre legitimiști și orleaniști din 1830 și 1848 legate de monarhul de drept au fost reluate în anii 1870 După căderea celui de-al doilea imperiu Adunarea Națională dominată de monarhiști a oferit tronul pretendentului legitimist Henri conte de Chambord sub numele de Henric al V-lea Cum el nu avea copii moștenitorul lui ar fi fost exceptând legitimiștii extremi nepotul lui Ludovic Filip Prințul Filip Conte de Paris Astfel la moartea contelui de Chambord Casa de Bourbon s-ar fi unit cu Casa de Orléans Totuși contele de Chambord a refuzat tronul până când steagul tricolor al Revoluției nu va fi înlocuit cu steagul cu flori de iriși al Vechiului Regim Acest lucru Adunarea n-a vrut să-l facă S-a proclamat a Treia Republică Franceză deși mulți spuneau că e ceva temporar și va fi înlocuită de o monarhie constituțională după decesul contelui de Chambord Contele a trăit mai mult decât se așteptau În momentul morții lui în 1883 suportul pentru monarhie era în declin iar opinia publică era pentru continuarea celei de-a Treia Republicii ca formă de guvernământ Unii au sugerat o restaurare monarhică sub contele de Paris după căderea regimului de la Vichy însă acest lucru nu s-a întâmplat Majoritatea monarhiști francezi privesc pe descendenții nepotului lui Ludovic Filip care deținea titlul de conte de Paris ca pretendenții de drept ai tronului; alții legitimiștii consideră că Don Luis-Alfonso de Borbón Duce de Anjou numit de susținători "Ludovic al XX-lea" ar fi pretendentul de drept El este descendentul pe linie masculină a lui Filip Duce de Anjou al doilea nepot al Regelui-Soare Ludovic al XIV-lea Totuși Filip Duce de Anjou regele Filip al V-lea al Spaniei a renunțat la drepturile sale asupra tronului Franței când a acceptat tronul Spaniei pentru a preveni o uniune Franța-Spania Arbore genealogic Vezi și Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea Legături externe Caricatures of Louis Philippe and others published in La Caricature 1830–1835 |- |- |- |- Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Gaburici este licențiat în economie la Universitatea Slavonă pentru alolingvi din Chișinău Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell din R Moldova iar ulterior a fost promovat în funcția de director al unei companii de telefonie mobilă din Azerbaidjan până în 2014 Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Agorand 19 Feb 2015 < ref> Referințe Fool Spiritul Scenei este un personaj ficțional din seria anime și manga Kaleido Star Se proclamă "Spiritul Scenic" deoarece puține persoane sunt înzestrate cu darul de a-l vedea și auzi Este prezentat ca având două țeluri în anime găsirea unei persoane care să execute Manevra Legendară și aflarea persoanei care să devină un adevărat Kaleido Star iar ambele vise sunt îndeplinite de către Sora Cu toate că este un spirit Fool este observat ca fiind capabil să interacționeze cu diverse obiecte precum un fermoar de costum o telecomandă sau o casetă video Este dublat de către Takehito Koyasu în limba japoneză și în limba engleză de către Jay Hickman Descriere Prima serie Fool apare catre sfarsitul primului episod in momentul cand Sora se pregateste sa se stabileasca in dormitorul ei Este inspaimantata de Fool numindu-l "papusa vorbitoare" si incearca sa il ignore Nu reuseste acest lucru acesta continuand sa ii inrautateasca credinta referitoare la fantome Sora va incerca sa isi schimbe camera apeland la Sarah insa mai tarziu va uita de aceasta optiune Cand Sora este obosita Fool ii sugereaza sa faca un dus sau o baie; acest lucru releva faptul ca Fool are si o latura perversa in ciuda maretiei sale ca Spirit al Scenei Oricand incearca sa o spioneze pe Sora sau prietenele ei la dus Fool este prins de catre Sora si ascuns intr-un sertar este legat cu o ata sau lansat pe distante lungi In prima serie Fool vegheaza asupra Sorei si ii prezice viitorul prin Tarot Atunci cand spectacolul Libertatea a fost creat de Sora si prietenii ei pentru a uni acrobatii de la Kaleido Stage inainte ca acesta sa fie preluat de Yuri Sora si-a pierdut puterea de a-l vedea pe Fool Dezamagita ca nu-l va mai vedea niciodata se va intalni cu Layla iar discutia cu ea ii readuce increderea in sine Simtind ca nu este inca timpul sa renunte la scena Sora il va revedea pe Fool care ii arata cartea Soarelui afirmand ca ea trebuie sa urmeze viitorul stralucit Cand Layla va putea sa il vada pe Fool acesta le povesteste despre Manevra Legendara manevra care a ucis multi acrobati care au executat-o si care pare imposibila de realizat Locul lor de antrenament este la Marele Canion impreuna cu Kalos Cu toate ca Sora se antreneaza foarte mult Fool este ferm in decizia lui de a nu le dezvalui in ce consta Manevra inainte sa fie pregatite Cand Layla este in spital datorita ranirii la umar ambele fete il infrunta pe Fool spunand ca nu se tem de moarte si ca vor executa Manevra indiferent de ce va urma Fool atunci le va revela fetelor Manevra cei din jur si privitorul nu o pot auzi iar Manevra va fi executata cu succes A doua serie Nu se remarca o schimbare majora cu exceptia imbunatatirii relatiei de prietenie dintre Fool si Sora Deoarece a gasit pe cele care au executat Manevra Legendara isi propune ca gaseasca pe cea care va deveni un adevarat Kaleido Star Foloseste o bila de cristal observand constelatiile Sorei si a prietenilor ei Sora este Sagetator Layla este Leu Rosetta este Berbec Yuri este Pesti Leon este Scorpion si May este Taur Cand Sora executa Manevra Ingerului si devine un star adevarat Rosetta poseda abilitatea de a-l observa pe Fool replica lui finala fiind "Si astfel visul de a deveni un adevarat Kaleido Star a trecut la un alt nesabuit" Kaleido Star OVA Printesa fara zambet Fool are un rol minor in primul OVA al seriei Kaleido Star unde Sora si Rosetta sunt partenere intr-un urmator spectacol Se pare ca Rosetta se intelege foarte bine cu Fool numindu-l Maestrul Fool Acest lucru il induioseaza pe Fool care incepe sa planga cand este numit "maestru" si isi da masca jos pentru prima data spre socul Sorei Mai tarziu Sora va descoperi o pictura a unei printese si a unui bufon care seamana izbitor cu Rosetta si Fool Spiritul Scenei este aruncat de catre Sora in momentul cand incearca sa o pacaleasca pe Rosetta prin metodele sale perverse si se va reintoarce fara masca Incepe sa o intrebe pe "printesa" care manevra ar dori sa execute Legendara Manevra sau Acrobatia Ingerului Sora incearca sa vorbeasca cu Fool insa acesta este intr-o transa indusa de amintirea printesei care vorbea cu bufonul Acesta afirma ca daca el este ingerul ea este demonul sugereaza Acrobatia Ingerului Deodata un barbat intra brusc in incapere si il ataca pe Fool cu o sabie si isi va reveni din transa lucru ce ar sugera chiar posibilitatea ca Fool sa fie acelasi bufon din pictura< ref> Rosetta va gasi masca lui Fool pe o panza de paianjen la o statie de autobuz si vede toate amintirile inchise in ea Masca lui va disparea si va fi inlocuita de alta Înfățișare Fool este de marimea unei papusi avand parul foarte lung si o pelerina evocata doar in primul episod Kaleido Stage Relațiile sale cu membrii Kaleido Stage Sora Naegino Layla Hamilton Rosetta Passel Ken Robbins Note Bibliografie Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Nikita Sergheevici Hrușciov în n 15 aprilie 1894 – d 11 septembrie 1971 a fost un om politic rus care a condus Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece A ocupat funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice între 1953 și 1964 și pe cea de președinte al consiliului de miniștri între 1958 și 1964 Hrușciov a rămas în istorie pentru Uniunii Sovietice pentru susținerea primelor progrese ale și pentru mai multe reforme de un relativ liberalism în unele arii ale politicii interne Colegii de partid l-au înlăturat de la putere în 1964 înlocuindu-l cu Leonid Brejnev ca secretar general al PCUS și cu Alexei Kosîghin ca premier Hrușciov s-a născut în satul în 1894 aproape de actuala frontieră între Rusia și Ucraina A lucrat ca muncitor siderurgic în tinerețe și în timpul Războiului Civil Rus a fost comisar politic Cu ajutorul lui a avansat în ierarhia sovietică A susținut epurările lui Iosif Stalin și a aprobat mii de arestări În 1939 Stalin l-a trimis să guverneze Ucraina sovietică unde a continuat epurările În al Doilea Război Mondial Hrușciov a fost din nou comisar servind ca intermediar între Stalin și generalii săi Hrușciov a fost prezent la sângeroasa bătălie de la Stalingrad fapt cu care s-a mândrit apoi toată viața sa După război a revenit în Ucraina înainte de a fi rechemat la Moscova pentru a fi unul din cei mai apropiați consilieri ai lui Stalin În lupta pentru putere declanșată de moartea lui Stalin în 1953 Hrușciov a ieșit victorios după câțiva ani La 25 februarie 1956 la el a ținut „Discursul Secret în care a denunțat epurările staliniste și prin care a deschis în Uniunea Sovietică Politicile sale interne ce au avut ca scop ameliorarea vieții cetățenilor obișnuiți au avut doar rareori succes în special în domeniul agriculturii Sperând că în cele din urmă se va baza pe rachete în domeniul apărării Hrușciov a redus mult forțele convenționale În ciuda acestor reduceri anii lui Hrușciov au fost printre cei mai tensionați din Războiul Rece ei culminând cu criza rachetelor cubaneze Unele din politicile lui Hrușciov au fost văzute de unii colegi de partid și în special de către din ce în ce mai numeroșii săi rivali ca fiind dezordonate iar acești rivali au acumulat treptat putere și l-au înlăturat în octombrie 1964 El nu a mai fost ucis ca unii dintre înfrânții mai vechilor lupte pentru putere din cercurile sovietice dar a fost pensionat cu un apartament în Moscova și cu o dacea la țară Și-a scris memoriile iar benzile de magnetofon pe care erau înregistrate au fost scoase clandestin din țară și publicate parțial în Occident în 1970 Hrușciov a murit de o boală cardiacă în 1971 Primii ani Hrușciov s-a născut la 15 aprilie 1894 la un sat din actuala regiune Kursk a Rusiei aproape de granița actuală cu Ucraina Părinții săi Serghei Hrușciov și Ksenia Hrușciova erau țărani săraci de origine rusă și în afara lui Nikita au mai avut o fată cu doi ani mai mică Irina Serghei Hrușciov a lucrat în mai multe locuri din zona Donbas a Ucrainei estice ca muncitor feroviar miner și într-o fabrică de cărămidă Salariile în Donbas erau mult mai mari ca în regiunea Kursk iar Serghei Hrușciov își lăsa familia la Kalinovka întorcându-se când avea destui bani Kalinovka era o așezare rurală; învățătoarea lui Hrușciov Lidia Șevcenko a afirmat ulterior că nu văzuse vreodată un sat atât de sărac cum era Kalinovka Nikita a lucrat ca păstor încă din copilărie A mers la școală în total patru ani o parte la școala parohială din sat și o parte în clasa învățătoarei Șevcenko în școala de stat din Kalinovka În memoriile sale Hrușciov scrie că Șevcenko era o liber-cugetătoare iar faptul că nu se ducea la biserică îi deranja pe săteni Când o vizita fratele ei tânărul Nikita primea de la el cărți interzise de regimul țarist Ea l-a încurajat pe Nikita să continue școala dar precaritatea finanțelor familiei nu i-a permis În 1908 Serghei Hrușciov s-a mutat în orașul Iuzovka din Donbas; în același an Nikita care acum avea paisprezece ani l-a urmat și Ksenia Hrușciova și fata au sosit și ele ulterior Iuzovka oraș denumit Stalino în 1924 și apoi Donețk după 1961 se afla în inima uneia dintre cele mai industrializate regiuni ale Imperiului Rus După ce a lucrat scurt timp în alte domenii părinții i-au găsit lui Hrușciov un post de ucenic de montor metalurgic La terminarea uceniciei adolescentul Hrușciov s-a angajat într-o fabrică Și-a pierdut slujba după ce a strâns bani pentru familiile victimelor după care s-a angajat ca reparator de echipamente miniere la o mină de lângă Rutcenkovo unde a contribuit la distribuirea copiilor ziarului Pravda organizând și lecturi în public Ulterior el a afirmat că s-a gândit să emigreze în Statele Unite pentru un salariu mai bun Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914 Hrușciov a fost scutit de înrolare întrucât era muncitor metalurgic calificat Angajat într-un atelier ce deservea zece mine Hrușciov a fost implicat în mai multe greve prin care se cereau salarii mai mari condiții de muncă mai bune și sfârșitul războiului În 1914 s-a căsătorit cu Iefrosinia Pisareva fiica operatorului ascensorului de la mina Rutcenkovo În 1915 ei au avut o fiică Iulia și în 1917 un fiu Leonid După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în 1917 noul guvern provizoriu rus de la Petrograd avea o influență redusă asupra Ucrainei Hrușciov a fost ales în sovietul muncitoresc din Rutcenkovo iar în mai a devenit președintele sovietului El s-a alăturat bolșevicilor abia în 1918 an în care Războiul Civil Rus între bolșevici și o coaliție de adversari ai acestora denumită Armata Albă a căpătat amploare Biograful sugerează că întârzierea lui Hrușciov în a se ralia bolșevicilor a fost cauzată de faptul că el se simțea mai aproape de menșevici care acordau prioritate progresului economic în timp ce bolșevicii doreau puterea politică În memoriile sale Hrușciov a arătat că a așteptat deoarece erau multe grupuri și era dificil să fie înțelese În martie 1918 după ce guvernul bolșevic a semnat pace separată cu Puterile Centrale germanii au ocupat Donbasul și Hrușciov s-a refugiat la Kalinovka La sfârșitul lui 1918 sau la începutul lui 1919 a fost mobilizat în Armata Roșie drept comisar politic Acest post fusese recent introdus întrucât bolșevicii ajunseseră să se bazeze mai puțin pe muncitori activiști și mai mult pe recruți din armată; rolul său cuprindea îndoctrinarea recruților cu ideile bolșevismului precum și îmbunătățirea moralului trupelor și a nivelului de pregătire pentru luptă La început comisar al unui pluton de geniu Hrușciov a devenit comisar la nivel de batalion și a fost retras de pe front pentru un curs politic de două luni Tânărul comisar s-a găsit și în situații de conflict armat deși multe dintre poveștile de război pe care avea să le spună ulterior erau mai ales centrate pe stângăciile culturale ale lui și ale soldaților și mai puțin pe lupte În 1921 războiul a luat sfârșit iar Hrușciov a fost demobilizat și numit comisar într-o brigadă de muncă în Donbas în care a trăit în condiții sărăcăcioase împreună cu oamenii săi Războaiele cauzaseră mari devastări și foamete iar una dintre victimele foametei și bolilor a fost soția sa Iefrosinia care a murit de tifos la Kalinovka în timp ce Hrușciov era în armată Comisarul s-a întors acasă pentru înmormântare și loial principiilor bolșevice a refuzat să permită intrarea sicriului soției sale în biserică Cum la Kalinovka intrarea în cimitir se făcea exclusiv prin biserică a cerut ca sicriul să fie ridicat peste gardul cimitirului ceea ce a produs rumoare între săteni Oficial al Partidului Comunist Anii din Donbas Prin intervenția unui prieten Hrușciov a fost numit în 1921 director adjunct pentru afaceri politice la mina Rucenkovo din regiunea Donbas unde lucrase înainte La acea vreme erau încă puțini bolșevici în zonă mișcarea fiind divizată de Noua Politică Economică a lui Lenin care permitea o anumită pondere a întreprinderilor private și era considerată de unii bolșevici a fi o cedare ideologică Deși responsabilitatea lui Hrușciov era în mare parte politică el s-a implicat și în detaliile practice ale reluării producției în mină după haosul anilor de război El a ajutat la repornirea mașinilor documentația și unele piese-cheie fuseseră înlăturate de proprietarii pre-sovietici și își purta vechiul costum de muncă în mină când mergea în inspecție Hrușciov a avut mult succes la mina Rutcenkovo și pe la jumătatea lui 1922 i s-a oferit postul de director al minei Pastuhov aflată în apropiere El a refuzat însă oferta întrucât dorea să fie numit la tehnikum din Iuzovka deși superiorii săi nu doreau să-l lase să plece Întrucât avea doar patru clase de educație formală s-a înscris în programul de pregătire rabfak atașat la tehnikum program prin care se dorea aducerea elevilor sub-educați la nivel de liceu nivel necesar pentru admiterea la tehnikum În timp ce era înscris la rabfak Hrușciov și-a continuat și activitatea la mina Rutcenkovo Unul dintre profesorii săi l-a descris ulterior ca fiind un elev slab A avut însă mai mult succes în a urca treptele ierarhiei Partidului Comunist; la scurt timp după admiterea în rabfak în august 1922 a fost numit secretar de partid pe întregul tehnikum și a devenit membru al biroului — consiliul administrativ — al comitetului de partid pentru orașul Iuzovka rebotezat în 1924 Stalino S-a alăturat pentru scurt timp susținătorilor lui Leon Troțki împotriva celor ai lui Iosif Stalin pe problema democrației în cadrul partidului Toate aceste activități îi lăsau prea puțin timp pentru învățătură și deși el a susținut ulterior că a absolvit cursurile rabfak nu este clar dacă această afirmație este adevărată În 1922 Hrușciov a cunoscut-o pe a doua sa soție Marusia al cărui nume de fată nu se cunoaște Cei doi s-au despărțit însă la scurt timp deși Hrușciov a ajutat-o pe Marusia în anii ce au urmat mai ales când fiica Marusiei dintr-o relație anterioară a suferit de o boală fatală La scurt timp după căsnicia nereușită Hrușciov a cunoscut-o pe Nina Petrovna Kuharciuk o organizatoare de partid bine educată fiică a unor țărani ucraineni înstăriți Cei doi au trăit împreună ca soț și soție tot restul vieții lui Hrușciov deși și-au oficializat relația abia în 1965 Împreună au avut trei copii fiica Rada s-a născut în 1929 fiul Serghei în 1935 și fiica Elena în 1937 În vara lui 1925 Hrușciov a fost numit secretar de Partid al raikomului Petrovo-Marinski de lângă Stalino Raikomul avea o suprafață de circa iar Hrușciov se deplasa constant pe acest teritoriu interesându-se și de chestiuni minore La sfârșitul lui 1925 Hrușciov a fost ales ca membru-delegat fără drept de vot pentru de la Moscova Protejat al lui Kaganovici Hrușciov îl cunoștea pe încă din 1917 În 1925 Kaganovici a devenit lider al Partidului în Ucraina și Hrușciov intrat sub patronatul lui a fost promovat rapid A fost ridicat până la rangul al doilea în aparatul de partid pe orașul Stalino la sfârșitul lui 1926 După nouă luni superiorul său Konstantin Moiseienko a fost înlăturat ceea ce Taubman afirmă că s-ar fi datorat instigărilor lui Hrușciov Kaganovici l-a transferat pe Hrușciov la Harkov pe atunci capitală a Ucrainei sovietice ca șef al Departamentului Organizatoric al CC al Partidului Comunist Ucrainean În 1928 Hrușciov a fost transferat la Kiev unde a fost al doilea la comanda organizației de Partid În 1929 Hrușciov a încercat din nou să progreseze cu educația urmându-l pe Kaganovici acum la Kremlin ca apropiat al lui Stalin la Moscova și înscriindu-se la Hrușciov nu și-a terminat niciodată studiile acolo dar cariera sa în Partid a înflorit Când celula de Partid la nivel de școală a ales mai multe persoane cu idei de dreapta la conferința Partidului celula a fost atacată în Pravda Hrușciov a ieșit victorios în lupta de putere ce a urmat devenind secretar de Partid pe școală aranjând retragerea delegaților și epurând celula de „deviaționiști Hrușciov a avansat rapid prin ierarhie mai întâi devenind lider pe raionul Bauman unde se afla Academia înainte de a se muta pe un post similar în raionul Krasnopresnenski cel mai mare și mai important raion al Capitalei Până în 1932 Hrușciov devenise secundul lui Kaganovici la conducerea organizației de Partid a orașului Moscova iar în 1934 a devenit lider de Partid pe oraș și membru al Comitetului Central al Partidului Hrușciov a pus această rapidă ascensiune pe seama relației cu colega sa de la Academie Nadejda Allilueva soția lui Stalin În memoriile sale Hrușciov a afirmat că Allilueva îl lăuda soțului ei Biograful William Tompson nu crede că aceasta este o posibilitate afirmând că Hrușciov era prea jos în ierarhia de Partid pentru a se bucura de patronajul lui Stalin și că dacă a existat o influență asupra carierei lui Hrușciov în această etapă ea ar trebui atribuită lui Kaganovici În timp ce era lider al organizației de Partid pe orașul Moscova Hrușciov a supravegheat construcția Metroului din Moscova un proiect deosebit de costisitor cu Kaganovici la conducerea de ansamblu În fața unei date-limită de deschidere deja anunțată de 7 noiembrie 1934 Hrușciov și-a asumat riscuri considerabile la lucrări și și-a petrecut mare parte din timp în tuneluri Când au apărut și inevitabilele accidente de muncă ele au fost prezentate ca sacrificii eroice pentru o cauză măreață Metroul s-a deschis abia la 1 mai 1935 dar Hrușciov a primit Ordinul Lenin pentru rolul său în construcția metroului Mai târziu în același an a fost ales ca lider al organizației de Partid pe regiunea Moscova care avea o populație de 11 milioane de locuitori Implicarea în epurări Biroul lui Stalin deținea stenograme de ședințe cu participarea lui Hrușciov încă din 1932 Cei doi au construit treptat o relație bună Hrușciov îl admira mult pe dictator și prețuia întâlnirile informale cu acesta la dacea lui Stalin în timp ce Stalin ținea și el la tânărul său subordonat Începând cu 1934 Stalin a început o campanie de represiuni politice denumite astăzi „Marea Epurare în cadrul cărora au fost executate sau deporatate în Gulag milioane de persoane Campania s-a centrat pe Procesele de la Moscova o serie de procese-spectacol ale liderilor din Partid și din armată epurați În 1936 în toiul proceselor Hrușciov își exprima vehement susținerea Toată lumea care se bucură de reușitele din țara noastră de victoriile Partidului nostru condus de marele Stalin vor găsi un singur cuvânt pentru câinii mercenari și fasciști ai găștii troțkisto-zinovieviste Acel cuvânt este execuția Hrușciov a contribuit la epurarea multor prieteni și colegi ai săi din regiunea Moscova Din 38 de înalți oficiali de Partid din oraș și din regiune 35 au fost uciși — cei trei supraviețuitori fiind transferați în alte părți ale URSS Dintre cei 146 de secretari de Partid ale orașelor și districtelor din jurul Moscovei în regiune doar 10 au supraviețuit epurărilor În memoriile sale Hrușciov nota că aproape toți cei care lucraseră cu el au fost arestați Prin protocolul Partidului era necesară aprobarea lui Hrușciov pentru efectuarea arestărilor iar el a făcut puțin sau nimic pentru a-și salva prietenii și colegii Liderii de partid primiseră cote de „dușmani ai poporului care să fie arestați și predați În iunie 1937 Biroul Politic a stabilit o cotă de 35000 de dușmani ce trebuiau arestați în regiunea Moscova; 5000 dintre aceștia urmau să fie executați Ca răspuns Hrușciov a cerut ca 2000 de țărani înstăriți culaci din Moscova să fie uciși ca parte a îndeplinirii cotei În orice caz la doar două săptămân după ce a primit ordinul Biroului Politic Hrușciov a putut transmite lui Stalin că 41305 „elemente criminale și culăcești fuseseră arestate Hrușciov susținea că dintre cei arestați 8500 meritau să fie executați Hrușciov nu avea motive să se considere imun față de epurări iar în 1937 și-a mărturisit lui Kaganovici propria sa cochetare cu troțkismul din 1923 care conform lui Hrușciov „a pălit întrucât păcatele protejatului său îi puteau afecta propria situație și l-a sfătuit să-i spună lui Stalin Dictatorul i-a primit mărturisirea din mers și după ce la început l-a sfătuit să nu spună nimic i-a sugerat apoi să-și spună povestea în fața conferinței de Partid pe Moscova Hrușciov a procedat întocmai și a primit aplauze și a fost imediat reales în funcție Hrușciov relata în memoriile sale că fusese denunțat și de un coleg arestat Stalin i-a spus personal lui Hrușciov de acuzație privindu-l în ochi și așteptând un răspuns Hrușciov speculează în memoriile sale că dacă Stalin s-ar fi îndoit de reacția sa atunci ar fi fost pe loc categorisit ca dușman al poporului Hrușciov a devenit însă membru-candidat al Biroului Politic în ianuarie 1938 și membru cu drepturi depline în martie 1939 Spre sfârșitul lui 1937 Stalin l-a numit pe Hrușciov șef al Partidului Comunist Ucrainean iar Hrușciov a plecat imediat de la Moscova la Kiev redevenit capitală a Ucrainei în ianuarie 1938 Ucraina fusese locul unor epurări majore între cei uciși numărându-se profesori din Stalino pe care Hrușciov îi respecta mult Nici cei de rang înalt din Partid nu erau imuni; Comitetul Central al Ucrainei era atât de devastat că nu putea întruni quorumul După sosirea lui Hrușciov ritmul arestărilor a accelerat Toți membrii Biroului Politic al organizației ucrainene cu o singură excepție au fost arestați Aproape toți oficialii guvernamentali și comandanții Armatei Roșii au fost înlocuiți În primele luni după sosirea lui Hrușciov aproape toți cei arestați au fost condamnați la moarte Biograful William Taubman sugerează că întrucât Hrușciov a fost din nou denunțat fără succes în timp ce se afla la Kiev în mod cert el știa că unele dintre denunțuri nu erau adevărate și că oameni nevinovați sufereau În 1939 Hrușciov s-a adresat celui de al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Ucrainean spunând „tovarăși trebuie să demascăm și să distrugem fără milă toți dușmanii poporului Dar trebuie să nu permitem să pățească ceva nici măcar un singur bolșevic cinstit Trebuie să luptăm împotriva calomniatorilor Al Doilea Război Mondial Ocuparea estului Poloniei Când în urma Pactului Ribbentrop-Molotov trupele sovietice au invadat jumătatea estică a Poloniei la 17 septembrie 1939 Hrușciov a însoțit armata la cererea lui Stalin În zona invadată care astăzi formează Ucraina de Vest trăiau numeroși etnici ucraineni de aceea o bună parte dintre locuitori au salutat invazia deși sperau că în cele din urmă vor putea crea un stat ucrainean independent Rolul lui Hrușciov a fost acela de a se asigura că locuitorii teritoriilor ocupate votează pentru unirea cu URSS Printr-o combinație de propagandă minciuni privind obiectul votului și fraudă fățișă sovieticii s-au asigurat că noile teritorii aleg adunări care să ceară în unanimitate anexarea la URSS Când noile adunări au acționat exact astfel cererile lor au fost „acceptate de Sovietul Suprem al URSS iar Ucraina de Vest a devenit parte a RSS Ucrainene la 1 noiembrie 1939 Unele stângăcii ale sovieticilor cum ar fi popularea organizațiilor din vestul Ucrainei cu est-ucraineni sau transferul terenurilor confiscate către ferme colective colhozuri în loc de a-l redistribui țăranilor i-au înstrăinat însă rapid pe vest-ucraineni și au dăunat eforturilor lui Hrușciov de a realiza unitate Confruntarea cu Germania Când germanii au invadat URSS în iunie 1941 Hrușciov era încă la post în Kiev Stalin l-a numit comisar politic iar Hrușciov a fost prezent pe mai multe fronturi ca intermediar între comandanții militari și conducătorii politici de la Moscova Stalin l-a folosit pe Hrușciov pentru a-și ține comandanții în frâu în vreme ce aceștia din urmă încercau să-l influențeze pe Stalin prin intermediul său Pe măsură ce germanii înaintau Hrușciov a colaborat cu armata într-o încercare de a apăra și de a salva Kievul Handicapată de ordinele lui Stalin ca orașul să nu fie abandonat sub nicio condiție Armata Roșie s-a văzut în curând încercuită de germani În timp ce germanii afirmau că au luat 655000 de prizonieri conform sovieticilor 150541 de oameni din 677085 au scăpat din încercuire Izvoarele istorice dau date diferite privind implicarea lui Hrușciov în acest moment Mareșalul Gheorghi Jukov scria la câțiva ani după ce Hrușciov l-a concediat în 1957 acesta din urmă îl convinsese pe Stalin să nu evacueze trupele din Kiev Hrușciov scria în schimb în memoriile sale că el și mareșalul au propus redesfășurarea forțelor sovietice pentru a evita încercuirea până la sosirea mareșalului Semion Timoșenko de la Moscova cu ordine pentru soldați de a menține poziția Mark Frankland autorul unei mai vechi biografii a lui Hrușciov sugerează că credința acestuia în conducătorul țării a fost atunci zdruncinată pentru prima oară de înfrângerile Armatei Roșii Hrușciov scria în memoriile sale Dar să revin la străpungerea dușmanului în zona Kiev încercuirea grupului nostru și distrugerea Armatei a 37-a Ulterior și Armata a 5-a a pierit  Toate acestea au fost stupide și din punct de vedere militar o dovadă de ignoranță incompetență și analfabetism  Iată rezultatul refuzului de a face un pas înapoi Nu am putut să salvăm acești soldați deoarece nu i-am retras și ca urmare pur și simplu i-am pierdut  Și totuși se putea să nu fie lăsate să se întâmple acestea În 1942 Hrușciov era pe frontul sud-vestic și împreună cu Timoșenko a propus o contraofensivă masivă în zona Harkov Stalin a aprobat doar o parte din plan dar 640000 de soldați ruși aveau totuși să fie implicați în ofensivă Germanii deduseseră însă că sovieticii urmau să și au pus la cale o capcană Începând cu 12 mai 1942 ofensiva sovietică părea la început reușită dar în cinci zile germanii pătrunseseră adânc în flancul sovietic iar soldații Armatei Roșii erau în pericol de a fi încercuiți Stalin a refuzat să oprească ofensiva și diviziile Armatei Roșii s-au găsit înconjurate de germani URSS a pierdut circa 267000 de soldați inclusiv peste 200000 căzuți prizonieri iar Stalin l-a retrogradat pe Timoșenko și pe Hrușciov l-a rechemat la Moscova Deși a dat de înțeles că-l va aresta și executa pe Hrușciov Stalin l-a lăsat pe comisar să se întoarcă pe front trimițându-l la Stalingrad Hrușciov a ajuns pe în august 1942 la puțin timp după începutul bătăliei pentru oraș Rolul său în apărarea Stalingradului nu a fost major — generalul care conducea apărarea orașului îl amintește pe Hrușciov doar pe scurt în memoriile publicate în timp ce Hrușciov era premier — dar a fost mândru de acest rol până la sfârșitul vieții Deși l-a mai vizitat pe Stalin la Moscova cu câteva ocazii el a rămas în Stalingrad mare parte din bătălie și era să fie ucis cel puțin o dată El a propus un contraatac doar pentru a afla că Jukov și alți generali deja puseseră la cale Operațiunea Uranus un plan de a ieși de pe poziții și de a-i încercui și distruge pe germani plan ce era ținut secret Înainte de lansarea lui Uranus Hrușciov a petrecut mult timp verificând pregătirea de luptă și moralul soldaților interogând prizonieri naziști și recrutând câțiva în scopuri de propagandă Curând după Stalingrad Hrușciov a suferit o tragedie personală fiul său Leonid pilot de vânătoare fiind aparent doborât și ucis în luptă la 11 martie 1943 Circumstanțele morții lui Leonid râmân obscure și controversate întrucât niciunul dintre camarazii săi piloți nu a declarat că l-ar fi văzut doborât și nici nu s-a mai găsit trupul lui sau epava avionului Ca rezultat soarta lui Leonid a fost subiect de considerabile speculații O teorie este că Leonid ar fi supraviețuit prăbușirii și că ar fi colaborat cu germanii și că ar fi fost recapturat de sovietici iar Stalin ar fi ordonat execuția lui în ciuda rugăminților lui Nikita Hrușciov Această presupusă ucidere este folosită pentru a explica și de ce Hrușciov l-a denunțat ulterior pe Stalin în Discursul Secret Deși nu există în dosarele sovietice nicio dovadă care să susțină această presupunere unii istorici susțin că dosarul lui Leonid Hrușciov a fost modificat după război În anii care au urmat un camarad al lui Leonid Hrușciov a afirmat că a văzut cum avionul acestuia s-a dezintegrat dar că nu a raportat Biograful Taubman speculează că această omisiune a fost făcută cel mai probabil pentru a evita posibilitatea de a fi văzut drept complice la moartea fiului unui membru al Biroului Politic În vara lui 1943 soția lui Leonid Liuba Hrușciova a fost arestată acuzată de spionaj și condamnată la cinci ani de muncă silnică iar fiul ei din altă relație Tolea a trecut prin mai multe orfelinate Fiica lui Leonid Iulia a fost crescută de Nikita Hrușciov și de soția sa După ce Uranus i-a obligat pe germani să se retragă Hrușciov a fost și pe alte fronturi ale războiului A fost atașat trupelor sovietice la bătălia de la Kursk în iulie 1943 când a fost respinsă ultima ofensivă majoră germană pe pământ sovietic Hrușciov a relatat că a interogat un dezertor din SS aflând că germanii intenționau să atace — afirmație respinsă de biograful Taubman ca „aproape sigur exagerată A însoțit soldații sovietici în recucerirea Kievului în noiembrie 1943 pătrunzând în orașul devastat în timp ce soldații încă mai curățau orașul de trupe germane Pe măsură ce forțele sovietice obțineau mai multe succese împingându-i pe naziști către Germania Nikita Hrușciov s-a implicat din ce în ce mai mult în munca de reconstrucție în Ucraina A fost numit premier al RSS Ucrainene cumulat cu postul anterior pe linie de partid o rară situație în care conducerea de partid și de stat a Ucrainei sovietice au fost deținute de o singură persoană Conform biografului William Tompson este dificil de evaluat contribuția lui Hrușciov la război întrucât cel mai adesea a acționat ca parte a unui sfat militar și nu se poate ști în ce măsură a influențat el deciziile și în ce măsură doar a contrasemnat ordinele inițiate de ofițeri Tompson arată însă că cele câteva menționări ale lui Hrușciov în memoriile militarilor publicate în perioada Brejnev erau în general favorabile într-o vreme când era „aproape imposibil să fie amintit Hrușciov în vreo lucrare tipărită în orice fel de context Tompson sugerează că aceste amintiri favorabile indică faptul că ofițerii îl respectau pe Hrușciov Cucerirea puterii Întoarcerea în Ucraina Aproape întreaga Ucraină fusese sub ocupație germană iar Hrușciov s-a întors pe domeniul său la sfârșitul lui 1943 găsindu-l devastat Industria ucraineană fusese distrusă iar agricultura se confrunta cu lipsuri critice Deși milioane de ucraineni fuseseră duși în Germania ca muncitori sau prizonieri de război existau insuficiente locuințe pentru cei ce rămăseseră Unul din șase ucraineni a murit în al Doilea Război Mondial Hrușciov dorea să reconstruiască Ucraina dar și să termine munca la acea vreme întreruptă de a-i impune sistemul sovietic deși spera ca epurările din anii 1930 să nu mai aibă loc După ce Ucraina a fost recucerită militar s-a impus serviciul militar obligatoriu și 750000 de bărbați cu vârste între 19 și 50 de ani au primit o pregătire militară minimală și au fost trimiși în Armata Roșie Alți ucraineni s-au alăturat forțelor de partizani ce doreau o Ucraină independentă Hrușciov a călătorit din raion în raion în toată republica cerând eforturi mai mari de la epuizata forță de muncă A efectuat o scurtă vizită în satul său natal Kalinovka unde a găsit o populație înfometată după ce doar o treime dintre cei plecați în război s-au mai întors Hrușciov a făcut ce a putut pentru a-și ajuta satul natal În ciuda eforturilor lui Hrușciov în 1945 industria ucraineană era la doar un sfert din valorile dinainte de război iar recolta a fost și mai slabă decât cea din 1944 când încă nu fusese recucerit întregul teritoriu al Ucrainei În încercarea de a crește producția agricolă colhozurile au primit prerogativa de a-i da afară pe țăranii care nu contribuiau suficient Președinții de colhozuri au profitat de aceasta pentru a scăpa de dușmanii lor personali de invalizi și de bătrâni aproape 12000 de oameni fiind trimiși în părțile estice ale Uniunii Sovietice Hrușciov considera această politică drept una foarte eficace și a recomandat lui Stalin adoptarea ei și în alte republici A depus eforturi și să impună colectivizarea în Ucraina de Vest Deși Hrușciov spera să o ducă la bun sfârșit până în 1947 lipsa de resurse și rezistența armată a partizanilor au încetinit procesul Partizanii dintre care mulți erau organizați în Armata Insurecțională Ucraineană au fost treptat învinși miliția și armata sovietică raportând uciderea a 110825 de „bandiți și capturarea a încă un sfert de milion între 1944 și 1946 Circa 600000 de vest-ucraineni au fost arestați între 1944 și 1952 o treime fiind executați iar restul încarcerați sau deportați în Siberia Anii de război 1944 și 1945 au adus recolte agricole reduse iar în 1946 Ucraina și vestul Rusiei au suferit de secetă Cu toate acestea colhozurile erau obligate să predea guvernului 52% din recoltă Guvernul sovietic dorea să strângă cât mai multe cereale pentru a-și aproviziona aliații comuniști din Europa de Est Hrușciov a stabilit cote ridicate ceea ce l-a făcut pe Stalin să aștepte o cantitate nerealist de mare de cereale de la Ucraina Hrana era raționalizată — dar muncitorii rurali care nu activau în agricultură nu au primit cartele de rație Inevitabila foamete a fost restrânsă mai ales la zonele rurale izolate și a trecut aproape neobservată în afara URSS Hrușciov înțelegând situația disperată de la sfârșitul lui 1946 i-a cerut în mod repetat ajutorul lui Stalin primind din partea dictatorului doar opoziție și reacții nervoase Cum scrisorile adresate lui Stalin nu aveau efect Hrușciov a mers la Moscova și și-a pledat personal cauza Stalin a acordat în sfârșit Ucrainei ajutor alimentar și bani pentru Poziția politică a lui Hrușciov a avut însă de suferit și în februarie 1947 Stalin a sugerat ca Lazar Kaganovici să fie trimis în Ucraina pentru a-l „ajuta pe Hrușciov În luna următoare Comitetul Central ucrainean l-a înlăturat pe Hrușciov din funcția de lider al partidului în favoarea lui Kaganovici deși Hrușciov a rămas premier La scurt timp după venirea lui Kaganovici la Kiev Hrușciov s-a îmbolnăvit și a mai fost văzut abia în septembrie 1947 În memoriile sale Hrușciov arată că a suferit de pneumonie; unii biografi au presupus însă că boala lui avea cauze cu totul politice și provenea din teama ca pierderea poziției sale să nu fie primul pas către decădere și asasinat Copiii lui Hrușciov își amintesc că tatăl lor fusese grav bolnav Odată ce a putut să iasă din pat a plecat împreună cu familia în prima sa vacanță de după război la o stațiune pe litoralul Letoniei Hrușciov a ieșit însă din rutina plajelor și a mers la vânătoare de rațe și apoi într-o vizită la Kaliningradul recent anexat de URSS unde a vizitat cariere de piatră și fabrici Până la sfârșitul lui 1947 Kaganovici fusese rechemat la Moscova și Hrușciov a redevenit prim-secretar de Partid pe Ucraina Ulterior el a renunțat la șefia guvernului ucrainean în favoarea lui protejatul său personal Ultimii ani ai lui Hrușciov în Ucraina au fost în mare parte liniștiți industria republicii revenindu-și forțele sovietice distrugând rezistența partizanilor iar anii 1947 și 1948 aducând recolte mai bune decât se aștepta Colectivizarea a fost impusă în Ucraina de Vest iar Hrușciov a implementat mai multe politici ce încurajau colectivizarea și descurajau fermele private Acestea au produs însă și efecte nedorite o taxă pe animalele deținute de țărani a dus la sacrificarea în masă a animalelor În ideea de a elimina diferențele de atitudine între orașe și zona rurală și de a transforma țărănimea într-un „proletariat rural Hrușciov a conceput ideea de „agro-oraș În loc ca muncitorii agricoli să trăiască în sate pe lângă ferme ei urma să trăiască la distanță în orașe mai mari care ar fi oferit servicii urbane cum ar fi utilități și biblioteci care nu erau prezente în sate El a terminat un singur astfel de oraș înainte de întoarcerea la Moscova în decembrie 1949 și i l-a dedicat lui Stalin la aniversarea lui de 70 de ani În memoriile sale Hrușciov își descria amintirea plăcută pe care i-o aducea Ucraina sovietică pe care a guvernat-o timp de un deceniu Voi spune că ucrainenii m-au tratat bine Îmi amintesc cu căldură anii petrecuți acolo A fost o perioadă plină de responsabilități dar plăcută deoarece a adus satisfacții  Dar departe de mine să-mi exagerez importanța Întreg poporul ucrainean depunea mari eforturi  Pun succesele Ucrainei pe seama poporului ucrainean în ansamblul lui Nu voi mai da alte detalii dar în principiu e foarte ușor de demonstrat Eu însumi sunt rus și nu vreau să-i jignesc pe ruși Ultimii ani ai lui Stalin Hrușciov a pus rechemarea sa la Moscova pe seama unei boli mintale a lui Stalin care se temea de conspirații la Moscova de tipul un dosar fabricat în care mulți dintre oficialii de Partid fuseseră acuzați pe nedrept de trădare Hrușciov a fost din nou șef al Partidului în orașul și regiunea Moscova Biograful Taubman sugerează că Stalin l-a chemat pe Hrușciov la Moscova cel mai probabil pentru a contrabalansa influența lui Gheorghi Malenkov și a șefului securității Lavrenti Beria care erau văzuți ca moștenitori ai lui Stalin La acea vreme bătrânul lider sovietic rareori mai convoca ședințe ale Biroului Politic Mare parte din deciziile de guvernare la nivel înalt se luau în schimb în dineuri organizate de Stalin Aceste întâlniri la care participau Beria Malenkov Hrușciov Kaganovici Kliment Voroșilov Veaceslav Molotov și Nikolai Bulganin care alcătuiau cercul de apropiați ai lui Stalin începeau cu vizionări de filme cu cowboy care îi plăceau dictatorului Furate din Occident ele nu aveau subtitrări Dictatorul servea cina pe la orele 1 am și insista ca subordonații săi să rămână cu el și să bea până în zori La o astfel de întâlnire Stalin l-a pus pe Hrușciov care avea aproape 60 de ani să danzeze Hrușciov s-a conformat și a spus ulterior că „dacă ești înțelept când îți spune Stalin să dansezi dansezi Hrușciov încerca să doarmă pe la orele prânzului ca să nu adoarmă în prezența lui Stalin; în memoriile sale își amintea că „lucrurile mergeau foarte rău pentru cei care adormeau la masa lui Stalin În 1950 Hrușciov a început un program de construcții de locuințe în Moscova pe scară largă Mare parte din locuințe erau organizate sub forma unor blocuri de cinci sau șase etaje care au devenit omniprezente în toată Uniunea Sovietică și multe sunt încă locuite și astăzi Hrușciov a promovat folosirea plăcilor prefabricate de beton accelerând mult construcția Aceste structuri au triplat ritmul de construcție al clădirilor de locuințe din Moscova față de perioada 1946–1950 nu aveau ascensoare și nici balcoane și au fost poreclite de oamenii din popor joc de cuvinte pe baza cuvântului rusesc pentru „ghetou trușcebî Aproape 60000000 de persoane din fostele republici sovietice încă mai locuiesc în aceste blocuri În noul său post Hrușciov și-a continuat schema de consolidare a colhozurilor reducând numărul de ferme colective din regiunea Moscova cu circa 70% Aceasta a avut ca rezultat ferme prea mari pentru a putea fi gestionate de un singur președinte Hrușciov a încercat să-și implementeze ideea lui de agro-orașe dar când lungul său discurs pe această temă a fost publicat în Pravda în martie 1951 Stalin l-a dezaprobat Ziarul a publicat în grabă o notă prin care afirma că discursul lui Hrușciov este doar o propunere nu o politică În aprilie Biroul Politic a respins propunerea amenajării de agro-orașe Hrușciov se temea că Stalin îl va demite dar conducătorul a râs de Hrușciov după care a lăsat episodul să treacă La 1 martie 1953 Stalin a suferit un atac cerebral masiv aparent când s-a trezit din somn Stalin lăsase ordine să nu fie deranjat și au trecut douăsprezece ore până când starea lui a fost descoperită Chiar și în timp ce medicii îngroziți încercau să-l trateze Hrușciov și colegii săi s-au angajat în dezbateri intense pe tema noului guvern La 5 martie Stalin a murit În timp ce Hrușciov și alți înalți oficiali plângeau lângă patul lui Stalin Beria a ieșit în grabă din cameră cerând să i se aducă mașina Hrușciov scria despre Stalin în memoriile sale Stalin îi făcea „dușmani ai poporului pe toți cei care nu erau de acord cu el Spunea că ei vor să restaureze vechea ordine și că în acest scop „dușmanii poporului erau în cârdășie cu forțele reacționare internaționale Ca urmare au pierit multe sute de mii de oameni cinstiți Toată lumea trăia în frică pe vremea aceea Toată lumea se aștepta în orice moment să i se bată la ușă în miez de noapte și ca acea bătaie în ușă să se dovedească fatală  Oamenii care nu îi conveneau lui Stalin erau anihilați membri de partid cinstiți oameni ireproșabili muncitori loiali pentru cauza noastră care trecuseră prin școala luptei revoluționare sub conducerea lui Lenin Era de un arbitrar total și absolut Și acum toate acestea să fie iertate și uitate? Niciodată!  Lupta pentru putere La 6 martie 1953 a fost anunțată moartea lui Stalin precum și noua conducere a țării Malenkov urma să fie noul președinte al Consiliului de Miniștri iar Beria care și-a consolidat controlul asupra agenturilor de securitate Kaganovici Bulganin și fostul ministru de externe Veaceslav Molotov ca prim-vice-prim-miniștri Membrii prezidiului Comitetului Central recent promovați de Stalin au fost retrogradați Hrușciov a fost înlăturat din funcția de la nivelul Moscovei pentru a se concentra asupra unor sarcini nespecificate la Comitetul Central al Partidului The New York Times îi dădea pe Malenkov și pe Beria ca primul și al doilea în conducerea prezidiului de zece oameni — și pe Hrușciov îl punea pe ultimul loc La 14 martie însă Malenkov a demisionat din funcția de secretar al Comitetului Central din cauza unor îngrijorări că acumulează prea multă putere Principalul beneficiar era Hrușciov Numele său a apărut pe prima poziție într-o listă revizuită de secretari—arătând că el era acum în fruntea partidului Comitetul Central l-a ales oficial în funcția de secretar general în septembrie Chiar înainte de înmormântarea lui Stalin Beria a declanșat o lungă serie de reforme comparabile doar cu cele ale lui Hrușciov din perioada sa de putere și chiar cu cele ale lui Mihail Gorbaciov de după o treime de secol Propunerile lui Beria aveau scopul de a-l denigra pe Stalin și de a da vina pe el pentru crimele înfăptuite de Beria Una din propunerile adoptate a fost o amnistie care în cele din urmă a dus la eliberarea a peste un milion de deținuți O alta neadoptată a fost pemiterea unirii Germaniei de Est cu cea de vest într-o Germanie neutră în schimbul unor compensații din partea Occidentului — propunere considerată de Hrușciov ca fiind anticomunistă Hrușciov s-a aliat cu Malenkov pentru a bloca multe din propunerile lui Beria și cei doi au primit treptat susținerea altor membri ai prezidiului Campania lor împotriva lui Beria a fost ajutată de temerile că Beria pune la cale o lovitură de stat militară și după cum afirmă Hrușciov în memoriile sale de convingerea că „Beria ne pregătește cuțitele La 26 iunie 1953 Beria a fost arestat într-o ședință a prezidiului după pregătiri militare extinse efectuate de Hrușciov și de aliații săi Beria a fost judecat în secret și executat în decembrie 1953 împreună cu cinci dintre apropiații săi Execuția lui Beria s-a dovedit a fi ultima oară când învinsul unei lupte pentru putere la vârful regimului totalitar sovietic plătește cu viața Lupta pentru putere în prezidiu nu a fost însă rezolvată prin eliminarea lui Beria Puterea lui Malenkov stătea în aparatul central al statului pe care încerca să-l extindă prin reogranizarea guvernului dându-i-se și alte puteri în dauna partidului unic El a căutat și susținere publică reducând prețurile la bunurile de consum și scăzând minimul obligatoriu de achiziție de titluri de stat de către cetățeni Hrușciov pe de altă parte cu baza de putere în Partid încerca să întărească Partidul și poziția sa în cadrul acestuia Deși în sistemul totalitar sovietic Partidul Comunist era singurul partid legal și rolul lui în procesul decizional era proeminent puterile lui fuseseră reduse de către Stalin care izolase mare parte din acea putere în mâinile lui personale și în cele ale Biroului Politic ulterior prezidiul CC Hrușciov a înțeles că atâta timp cât prezidiul este în conflict Partidul și Comitetul Central ar putea să devină din nou puternice Hrușciov a cultivat cu grijă înalți oficiali de Partid și a numit mulți susținători ai săi în funcții de baroni locali care apoi au ocupat locuri în Comitetul Central Hrușciov s-a prezentat ca fiind un activist cu picioarele pe pământ și pregătit să-și asume orice provocare spre deosebire de Malenkov care deși sofisticat părea incolor Hrușciov a aranjat ca Kremlinul să fie deschis publicului gest cu „mare rezonanță publică Deși atât Malenkov cât și Hrușciov dorau să reformeze agricultura propunerile lui Hrușciov erau mai vaste și cuprindeau și prin care sude de mii de tineri voluntari urmau să se stabilească în Siberia de Vest și în Kazahstanul de Nord și să practice agricultura Deși această schemă a devenit un uriaș dezastru pentru agricultura sovietică la început părea să aibă succes În plus Hrușciov deținea informații incriminatoare despre Malenkov luate din dosarele secrete ale lui Beria În timp ce procurorii sovietici anchetau atrocitățile ultimilor ani ai lui Stalin inclusiv cazul Leningrad au dat peste dovezi privind implicarea lui Malenkov Începând cu luna februarie 1954 Hrușciov i-a luat locul lui Malenkov în scanunul de onoare de la întrunirile prezidiului; în iunie Malenkov nu mai era primul pe lista membrilor prezidiului care a fost de atunci organizată în ordine alfabetică Influența lui Hrușciov a continuat să crească dobândind fidelitatea liderilor de Partid la nivel local și obținând numirea în fruntea KGB-ului pentru un om de încredere La o ședință a Comitetului Central din ianuarie 1955 Malenkov a fost acuzat de implicare în atrocități iar comitetul a adoptat o rezoluție prin care îl acuza de implicarea în cazul Leningrad și de facilitarea ascensiunii lui Beria În luna următoare la o întrunire a Sovietului Suprem structură cu rol în mare parte decorativ Malenkov a fost retrogradat în favoarea lui Bulganin spre suprinderea observatorilor occidentali Malenkov a rămas în prezidiu ca ministru al centralelor electrice Conform biografului William Tompson „poziția lui Hrușciov ca primul între membrii era acum dincolo de orice îndoială La conducerea Uniunii Sovietice 1955–1964 Politica internă Consolidarea puterii; Discursul Secret După retrogradarea lui Malenkov Hrușciov și Molotov au colaborat bine la început iar vechiul ministru de externe chiar a propus ca Hrușciov și nu Bulganin să-i ia locul lui Malenkov ca premier Cei doi însă aveau din ce în ce mai des opinii politice divergente Molotov se opunea politicii Pământurilor Nedesțelenite propunând în schimb investiții mari pentru creșterea producției agricole în zonele deja dezvoltate pe care Hrușciov nu le considera fezabile din cauza lipsei de resurse și de forță de muncă instruită în agricultură Cei doi erau în dezacord și în ce privește politica externă; puțin după ce Hrușciov a preluat puterea el a căutat să încheie un tratat de pace cu Austria ceea ce ar fi permis trupelor sovietice care ocupau o parte din această țară să se retragă Molotov se opunea dar Hrușciov a aranjat o vizită la Moscova pentru o delegație austrică și pentru negocieri de pace cu acea delegație Deși Hrușciov și alți membri ai prezidiului l-au atacat pe Molotov la o ședința a Comitetului Central pe la jumătatea lui 1955 acuzându-l că a dus o politică externă care a întors întreaga lume împotriva URSS Molotov a rămas în funcție Până la finalul lui 1955 mii de deținuți politici se întorseseră acasă și povestiseră experiența lor în lagărele de muncă ale gulagului Continuarea anchetării abuzurilor a relevat succesorilor lui Stalin întreaga complexitate a crimelor dictatorului Hrușciov credea că odată înlăturată pata stalinismului Partidul va inspira cetățenilor loialitate În luna octombrie 1955 Hrușciov a început să insiste să prezinte crimele lui Stalin delegaților de la Unii din colegii săi între care Molotov și Malenkov se opuneau dezvăluirii lor și au reușit să-l convingă să-și prezinte remarcile într-o ședință închisă Al XX-lea Congres al Partidului a început la 14 februarie 1956 În cuvântarea de deschidere Hrușciov l-a denigrat pe Stalin când a cerut delegaților să păstreze un moment de reculegere în memoria liderilor comuniști care muriseră de la congresul anterior și până atunci și când i-a enumerat pe aceștia pe Stalin l-a pus pe același nivel ca și bețivul și cvasinecunoscutul La primele ore ale dimineții de 25 februarie Hrușciov a ținut așa-numitul „Discurs Secret într-o ședință închisă a Congresului limitată la delegații sovietici În patru ore el a demolat reputația lui Stalin Hrușciov scria în memoriile sale că „congresul m-a ascultat în liniște Cum se spune puteai să auzi cum cade un ac A fost totul atât de brusc și neașteptat Hrușciov le-a spus delegaților Aici Stalin și-a demonstrat Stalin într-o întreagă serie de cazuri intoleranța brutalitatea și abuzul de putere  adesea alegea calea represiunii și anihilării fizice nu doar împotriva unor dușmani adevărați ci și împotriva unor indivizi care nu comiseseră nicio crimă împotriva partidului sau împotriva guvernului sovietic Deși nu a produs schimbări fundamentale în societatea sovietică Discursul Secret a avut o gamă largă de efecte El a fost un factor declanșator pentru agitațiile din Polonia și pentru revoluția din Ungaria din același an în timp ce apărătorii lui Stalin au generat în Georgia sa natală în iunie cerând demisia lui Hrușciov și preluarea puterii de către Molotov În ședințele în care se recitea Discursul Secret comuniștii îl condamnau chiar și mai dur pe Stalin dar și pe Hrușciov și unii au cerut chiar alegeri pluripartite Stalin nu a fost însă denunțat în public portretul lui rămânând afișat în toată Uniunea Sovietică de la aeroporturi până în biroul lui Hrușciov de la Kremlin Mihail Gorbaciov pe atunci oficial al Komsomolului își amintea că deși sovieticii tineri și educați erau emoționați de discurs mulți alții îl deplângeau fie luând apărarea lui Stalin fie afirmând că nu are niciun rost dezgroparea trecutului Patruzeci de ani mai târziu după căderea URSS Gorbaciov l-a aplaudat pe Hrușciov pentru curajul de a-și asuma un risc politic atât de mare dând dovadă că era „până la urmă un om moral Termenul de „Discurs Secret s-a dovedit a fi cu totul eronat Deși participanții la lecturarea discursului erau doar sovietici delegaților est-europeni li s-a permis să-l asculte în seara următoare citit rar pentru a le permite să-și ia notițe Până la 5 martie se trimiteau în toată țara prin poștă copii ale lui marcate „nu pentru presă în loc de „strict secret În termen de o lună a apărut în Polonia o traducere oficială; polonezii au mai tipărit 12000 de copii dintre care una a ajuns în scurt timp în Occident Fiul lui Hrușciov Serghei a scris ulterior „Evident tata a încercat să se asigure că ajunge la urechile cât mai multora În curând era citit la ședințele Komsomol; asta a însemnat încă optsprezece milioane de ascultători Dacă numeri și rudele acestora prietenii cunoștințele poți spune că întreaga țară înțelesese discursul  Abia venise primăvara și discursul făcea ocolul lumii" Minoritatea anti-Hrușciov din prezidiu a fost întărită de cei ce se opuneau propunerilor lui de a descentraliza autoritatea asupra industriei ceea ce lovea direct în inima bazei de putere a lui Malenkov În prima jumătate a lui 1957 Malenkov Molotov și Kaganovici au colaborat pentru a aduna susținere în vederea demiterii lui Hrușciov La o ședință a prezidiului din 18 iunie de la care lipseau doi susținători ai lui Hrușciov complotiștii au propus ca Bulganin care li se alăturase să prezideze lucrările precum și alte modificări care ar fi avut efectul de a-l retrograda pe Hrușciov și de a-l pune pe el la comandă Hrușciov s-a opus argumentând că nu au fost anunțați toți membrii prezidiului obiecție ce ar fi fost înlăturată rapid dacă Hrușciov nu ar fi controlat ferm armata prin ministrul apărării mareșalul Jukov și departamentele de securitate Timp de mai multe zile au avut loc îndelungate ședințe ale prezidiului Cum au început să circule zvonuri despre lupta de putere membrii Comitetului Central controlat de Hrușciov au început să vină la Moscova mulți aduși cu avioanele militare și au cerut să fie primiți în ședință Deși nu li s-a permis accesul s-au strâns la Moscova în scurt timp suficienți membri ai CC pentru a convoca un Congres de urgență al Partidului ceea ce a avut ca efect obligarea conducerii să permită o ședință a Comitetului Central La acea ședință principalii trei conspiratori au fost denumiți „Grupul Anti-Partid acuzați de facționalism și de complicitate la crimele lui Stalin Cei trei au fost excluși din prezidiu și din Comitetul Central ca și fostul prim ministru și protejat al lui Hrușciov care li se alăturase acestora Molotov a fost trimis ambasador în Mongolia; ceilalți au fost trimiși directori de întreprindere și de institut departe de Moscova Mareșalul Jukov a fost răsplătit pentru susținerea sa cu statutul de membru deplin al prezidiului dar Hrușciov se temea de puterea și de popularitatea lui În octombrie ministrul apărării a fost trimis într-un tur al Balcanilor iar Hrușciov a pregătit o ședință de prezidiu în care să-l demită Jukov a aflat ce se întâmplă și s-a întors în grabă la Moscova doar pentru a fi notificat oficial de demiterea sa La o ședință a CC ținută după câteva săptămâni numeni nu a spus niciun cuvânt în apărarea lui Jukov Hrușciov a dus la bun sfârșit consolidarea puterii sale aranjând să-l înlocuiască pe Bulganin în funcția de premier Bulganin a fost numit președinte al '' și înființând un Consiliu de Apărare a URSS condus de el prin care a devenit efectiv comandant suprem al armatei Deși acum era incontestabil numărul unu Hrușciov nu avea puterea absolută de care se bucurase Stalin Liberalizarea și artele După ce a preluat puterea Hrușciov a permis puțină libertate a artelor Romanul de Vladimir Dudințev despre un inginer idealist în luptă cu birocrații rigizi a fost permis și publicat în 1956 deși Hrușciov l-a denumit „fals la bază În 1958 Hrușciov a ordonat în schimb un atac dur asupra lui Boris Pasternak după ce romanul său a fost publicat în străinătate nu i s-a permis publicarea lui în Uniunea Sovietică Pravda a descris romanul ca fiind „o pastișă reacționară de proastă calitate iar autorul a fost exclus din Uniunea Scriitorilor Mai rău decât atât din punctul de vedere al lui Hrușciov Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură pe care după mari presiuni l-a refuzat După aceasta Hrușciov a ordonat oprirea atacurilor la adresa lui Pasternak În memoriile lui Hrușciov spune că a ezitat mult în ce privește romanul că a fost aproape să-i permită publicarea și că ulterior a regretat că nu l-a permis După căderea de la putere Hrușciov a obținut o copie a romanului și a citit-o anterior citise doar câteva extrase și a spus „nu trebuia să-l interzicem Trebuia să-l citesc și eu Nu e nimic antisovietic în el Hrușciov credea că URSS poate atinge standardele de viață ale Occidentului și nu se temea să-i lase pe cetățenii sovietici să vadă realizările occidentale Stalin primise doar câțiva turiști în URSS și lăsase foarte puțini sovietici să călătorească în străinătate Hrușciov a permis sovieticilor să iasă din țară peste 700000 de cetățeni sovietici ieșiseră din țară în 1957 și a permis oricăror turiști străini să viziteze Uniunea Sovietică unde aceștia au devenit o imensă curiozitate În 1957 Hrușciov a autorizat organizarea la Moscova a celui de în acea vară I-a instruit pe oficialii Komsomol să-i „sufoce pe oaspeții străini cu îmbrățișările „Carnavalul socialist ce a urmat a implicat peste trei milioane de moscoviți care s-au alăturat celor 30000 de tineri vizitatori de la grupuri de discuții în tot orașul până la evenimente la Kremlin Conform istoricului Vladislav Zubok festivalul „a spart clișeele propagandiste despre occidentali și a permis moscoviților să-i vadă cu ochii lor În 1962 impresionat de romanul ' de Aleksandr Soljenițîn a convins prezidiul să-i permită publicarea Acest dezgheț reluat a luat sfârșit la 1 decembrie 1962 când Hrușciov a fost dus la să vadă o expoziție în care erau prezente mai multe lucrări de Văzându-le Hrușciov a explodat de furie descriindu-le ca „rahat de câine și declarând că „și un măgar poate să mânjească cu coada o pânză și să iasă artă mai reușită După o săptămână Pravda a lansat un apel pentru puritate artistică Când scriitorii și cineaștii au luat apărarea artiștilor plastici Hrușciov s-a înfuriat și pe ei În ciuda furiei premierului însă niciunul dintre artiști nu a fost arestat sau exilat Expoziția de la Galeria Manej a rămas deschisă o vreme după vizita lui Hrușciov și a înregistrat o creștere considerabilă a numărului de vizitatori după articolul din Pravda' Reforma politică Sub Hrușciov tribunalele speciale operate de agențiile de securitate au fost abolite Aceste tribunale denumite troika adesea ignoraseră legile și procedurile legale După reforme nimeni nu mai putea fi pus sub acuzare pentru o infracțiune politică nici măcar în tribunalele obișnuite fără aprobarea comitetului local de Partid Această aprobare se obținea rareori și în timpul lui Hrușciov nu au mai avut loc procese politice majore și în total cel mult câteva sute de procese politice minore În schimb disidenților li se impuneau alte sancțiuni între care pierderea slujbei sau a poziției universitare sau excluderea din Partid În timpul conducerii lui Hrușciov s-a introdus spitalizarea forțată a celor ce prezentau „pericol social Conform autorului Roy Medvedev care a scris o analiză timpurie a anilor în care Hrușciov a fost la putere „teroarea politică ca metodă cotidiană de guvernare a fost înlocuită de Hrușciov cu mijloace administrative de represiune În 1958 Hrușciov a deschis o ședință a Comitetului Central prezenței a sute de oficiali sovietici; unii au avut chiar dreptul de a lua cuvântul Pentru prima oară lucrările Comitetului au fost publicate sub forma unei cărți practică ce a continuat și la ședințele ulterioare Această deschidere i-a permis însă de fapt lui Hrușciov să-și exercite mai eficient controlul asupra Comitetului întrucât orice opozant s-ar fi văzut obligat să-și argumenteze poziția în fața unei mulțimi mari care îl dezaproba În 1962 Hrușciov a împărțit comitetele de nivel regional ale Partidului în două structuri paralele una pentru industrie și alta pentru agricultură Decizia a fost una nepopulară în rândul unor apparatciki și a dus la derută privind ierarhia de cadre întrucât niciunul dintre secretarii de comitet nu era superiorul celuilalt Întrucât fiecare regiune avea un număr limitat de locuri în Comitetul Central această împărțire a deschis posibilitatea unor rivalități între facțiuni și conform lui Medvedev aveau potențialul de a crea un sistem bipartid incipient Hrușciov a ordonat și ca o treime din membrii fiecărui comitet de la consiliile inferioare până la Comitetul Central să fie înlocuiți la fiecare alegere Acest decret a produs tensiuni între Hrușciov și Comitetul Central și i-a deranjat pe liderii de partid care îl susținuseră pe Hrușciov în ascensiunea lui spre putere Politica agricolă Începând cu anii 1940 Hrușciov susținuse cultivarea porumbului în Uniunea Sovietică ceea ce îi adusese porecla de kukuruznik „porumbistul În Ucraina el a înființat un institut al porumbului și a ordonat cultivarea a mii de hectare de porumb în „Pământurile Nedesțelenite În februarie 1955 Hrușciov a ținut un discurs prin care a susținut crearea în URSS a unei centuri a porumbului similară cu cea din Iowa și o delegație sovietică a vizitat statul american în acea vară Deși intenția lor era de a vizita doar ferme mici șeful delegației a fost abordat de fermierul și negustorul de porumb care l-a convins să vină în vizită cu delegația la Iowanul a vizitat la rândul său în septembrie Uniunea Sovietică unde s-a împrietenit cu Hrușciov iar Garst a vândut Uniunii Sovietice de porumb de sămânță Garst i-a sfătuit pe sovietici să cultive porumbul în zona sudică a țării și să se asigure că au stocuri suficiente de îngrășământ insecticide și erbicide Sovieticii nu i-au urmat indicațiile întrucât Hrușciov dorea să cultive porumb chiar și în Siberia și fără chimicalele necesare Deși însuși Hrușciov avertiza împotriva celor „care ar vrea să cultivăm toată planeta cu porumb el era foarte pasionat de porumb într-atât încât atunci când a vizitat un colhoz din Letonia a afirmat franc că se aștepta ca cei din audiență să se întrebe probabil „va spune Hrușciov ceva despre porumb sau nu? A spus și i-a mustrat pe colhoznici că nu au cultivat mai mult porumb Experimentul cu porumbul nu a avut mare succes și ulterior își amintea că unii colhoznici cultivaseră prea mult porumb doar pentru a-i face pe plac fără a pregăti corespunzător solul și „ca urmare porumbul cultivat ca a fost discreditat — și la fel și eu Hrușciov a încercat să abolească Stațiile Mașini-Tractoare care nu doar că dețineau mare parte din mașinile agricole mari cum ar fi tractoare sau combine ci și efectuau servicii cum ar fi aratul El a transferat echipamentele și funcțiile acestora direct colhozurilor și sovhozurilor După un test reușit implicând stațiile care deserveau fiecare doar câte un singur mare colhoz Hrușciov a cerut o tranziție treptată — după care s-a răzgândit și a accelerat ritmul În trei luni peste jumătate din Stațiile Mașini-Tractoare fuseseră închise iar colhozurile erau obligate să-și cumpere echipamentul fără să primească reducere în schimbul casării mașinilor vechi sau defecte Angajații Stațiilor nefiind dornici să se lege de colhozuri și să-și piardă statutul de angajați ai statului și dreptul de a-și schimba locul de muncă s-au refugiat în orașe ducând la o penurie de personal calificat să opereze mașinile Costurile mașinilor plus costul construcției de spații pentru garaj și de rezervoare de combustibili a dus la sărăcirea multor colhozuri Facilitățile pentru reprarații erau inadecvate Fără Stațiile Mașini-Tractoare piața sovietică a echipamentelor agricole s-a prăbușit iar colhozurile nu mai aveau nici bani nici achizitori calificați pentru echipamente noi Unul din consilierii lui Hrușciov a fost care promisese mari creșteri ale producției cu investiții minime Asemenea scheme erau atractive pentru Hrușciov care a ordonat implementarea lor Lîsenko a reușit să-și păstreze influența asupra lui Hrușciov în ciuda eșecurilor repetate; cum eșua un plan de-al lui susținea altul Influența lui Lîsenko a întârziat mult dezvoltarea geneticii în Uniunea Sovietică În 1959 Hrușciov a anunțat planul de a depăși Statele Unite la producția de lapte carne și unt Oficialii locali încurajați de Hrușciov s-au angajat la planuri mari de producție Aceste planuri s-au îndeplinit doar pe hârtie obligând colhozurile să-și sacrifice vitele de prăsilă și să cumpere carne de la magazinele de stat pe care apoi s-o revândă guvernului crescând artificial producția În iunie 1962 prețurile la alimente au fost crescute în special la carne și unt cu 25–30% ceea ce a produs nemulțumiri În orașul of Novocerkassk din sudul Rusiei nemulțumirile au escaladat producând o grevă și o împotriva autorităților Revolta a fost înăbușită de armată Conform relatărilor oficiale sovietice 22 de persoane au murit și 87 au fost rănite 116 demonstranți au fost condamnați pentru implicarea în revoltă și șapte dintre ei au fost executați Informațiile despre revoltă au fost complet suprimate în URSS dar s-au răspândit prin Samizdat și au deteriorat reputația lui Hrușciov în Occident În 1963 Uniunea Sovietică a fost lovită de secetă; recolta a scăzut la de cereale de la maximul înregistrat în 1958 de Au apărut cozi la pâine fapt ce i-a fost ascuns lui Hrușciov la început Nedorind să cumpere alimente din Occident dar pus în fața alternativei de a răspândi foametea Hrușciov a epuizat valuta forte a țării cheltuind o parte din rezervele de aur ale țării achiziționând cereale și alimente Educația În vizita efectuată în SUA în 1959 Hrușciov a fost profund impresionat de programul de educație agricolă de la și a încercat să-l imite în Uniunea Sovietică La acea vreme principalul colegiu agricol din URSS era la Moscova iar studenții nu efectuau munca manuală de cultivare Hrușciov a propus mutarea programelor în zonele rurale Nu a reușit din cauza opoziției profesorilor și studenților care deși erau de acord cu premierul pe fond nu erau dornici să-i ducă propunerile la îndeplinire Hrușciov își amintea în memoriile sale „e bine să locuiești la Moscova și să lucrezi la E o veche și venerabilă instituție o mare unitate economică cu profesori calificați dar este în oraș! Studenții nu tânjesc să lucreze la fermele colective pentru că pentru a face asta ar trebui să plece în provincie și să trăiască pe câmp Hrușciov a înființat mai multe orașe universitare cum ar fi Premierul credea că știința occidentală înflorește deoarece mulți oameni de știință trăiesc în orașe universitare cum ar fi Oxford izolați de distracțiile marilor orașe având acolo condiții de trai plăcute și salarii bune El a încercat să duplice aceste condiții în Uniunea Sovietică Tentativa lui a avut în general succes deși noile orașe și centre științifice tindeau să atragă oameni de știință tineri cei mai în vârstă nefiind dornici să plece din Moscova sau din Leningrad Hrușciov a propus și restructurarea liceelor sovietice În timp ce liceele predau un curriculum ce pregătea elevii pentru facultate puțini tineri urmau această cale Hrușciov dorea să mute atenția școlilor secundare către învățământul vocațional elevii urmau să petreacă mai mult timp ca ucenici sau lucrând în fabrici și doar o mică parte aveau să rămână în școli În practică școlile și-au dezvoltat legături cu întreprinderile locale iar elevii lucrau acolo doar una sau două zile pe săptămână; directorii de fabrici la rândul lor nu doreau să aibă activitatea perturbată de activități educative în timp ce elevii și familiile lor se plângeau că nu au de ales ce meserie să învețe Deși propunerea învățământului vocațional nu avea să supraviețuiască căderii lui Hrușciov o schimbare mai de durată a constituit-o înființarea unei rețele de licee specializate pentru elevii dotați sau pentru cei ce doreau să urmeze un subiect științific Aceste școli erau modelate după școlile de limbi străine înființate la Moscova și la Leningrad începând cu 1949 În 1962 s-a înființat o școală de vară specială la Novosibirsk pentru a-i pregăti pe elevi pentru o olimpiadă de matematică și științe pe Siberia În anul următor Școala-Internat de Matematică și Științe Novosibirsk a devenit prima școală rezidențială permanentă specializată în matematică și științe Au mai fost înființate și alte asemenea școli în Moscova Leningrad și Kiev Până la începutul anilor 1970 se înființaseră peste 100 de școli specializate în matematică științe arte muzică și sport Educația preșcolară a fost extinsă ca parte din reformele lui Hrușciov și la momentul plecării din funcție circa 22% din copiii sovietici mergeau la grădiniță — aproape jumătate din cei din orașe dar numai 12% din cei din zonele rurale Politica externă și apărarea Când Hrușciov a preluat controlul lumea din exterior încă știa foarte puține despre el și la început nu era impresionată Scund greoi îmbrăcat mereu cu costume care nu îi veneau „radia energie dar nu și intelect și mulți îl considerau un bufon care nu avea să dureze mult Ministrul britanic de externe se întreba „cum poate acest om gras și vulgar cu ochii aceia de porc și care vorbește întruna să fie conducătorul — țarul aspirant al atâtor milioane de oameni? Biograful Tompson îl descria astfel pe liderul sovietic Putea fi fermecător sau vulgar exuberant sau ursuz era predispus la accese publice de furie adesea premeditate și la exces de hiperbole în retorica sa Dar oricum ar fi fost și oricum ar fi părut era mai uman decât predecesorul său sau chiar mai mult decât majoritatea omologilor să străini și pentru mare parte din lume aceasta era suficient pentru a face URSS mai puțin misterioasă sau amenințătoare Statele Unite și aliații Primele relații și vizita în SUA 1957–1960 Hrușciov a căutat o soluție pe termen lung la problema Germaniei divizate și la cea a enclavei Berlinul Occidental aflat în adâncul teritoriului est-german În noiembrie 1958 denumind Berlinul Occidental o „tumoare malignă el a dat Statelor Unite Regatului Unit și Franței un termen de șase luni să încheie un tratat de pace cu ambele state germane și cu Uniunea Sovietică Dacă unul din tratate nu ar fi fost semnat spune Hrușciov Uniunea Sovietică va încheia tratat de pace cu Germania de Est Aceasta ar fi însemnat că Germania de Est care nu era parte a tratatelor prin care puterile occidentale aveau acces la Berlin ar fi căpătat controlul asupra rutelor către oraș Acest ultimatum a produs disensiuni între aliații occidentali care nu erau dornici să declanșeze un război din acest motiv Hrușciov însă a prelungit în mod repetat termenul limită Hrușciov a încercat să elimine multe arme convenționale și să apere Uniunea Sovietică cu rachete El credea că dacă nu se face această schimbare uriașa armată sovietică va continua să consume resurse complicând scopul lui Hrușciov de a îmbunătăți calitatea vieții sovieticilor În 1955 Hrușciov a abandonat planurile lui Stalin de a crea o marină mare crezând că noile vase vor fi prea vulnerabile față de atacuri nucleare sau convenționale În ianuarie 1960 Hrușciov a profitat de ameliorarea relațiilor cu SUA pentru a comanda reducerea cu o treime a dimensiunii forțelor armate sovietice afirmând că armele mai avansate vor compensa pierderile de efective Deși serviciul militar rămânea obligatoriu pentru tinerii sovietici scutirile de serviciu militar au devenit din ce în ce mai frecvente mai ales pentru studenți Sovieticii aveau puține rachete balistice intercontinentale RBIC; totuși Hrușciov se lăuda în public cu programul de rachete sovietic afirmând că armele sovieticilor sunt diverse și numeroase Secretarul general spera că ideea că sovieticii sunt mai avansați va avea ca efect o presiune psihologică asupra Occidentului și că astfel va o obține mai multe concesiuni politice Programul spațial sovietic pe care Hrușciov l-a susținut cu fermitate părea să-i confirme afirmațiile când URSS a lansat pe orbită satelitul Sputnik 1 lansare pe care mulți occidentali inclusiv vicepreședintele american Richard Nixon o considerau o farsă Când a devenit clar că lansarea este reală și că Sputnik 1 este pe orbită guvernele occidentale au concluzionat că programul sovietic de RBIC este mai avansat decât în realitate Hrușciov a încurajat această imagine greșită afirmând într-un interviu din octombrie 1957 că URSS are toate rachetele de orice capacitate de care avea nevoie Ani de zile Hrușciov a obișnuit să efectueze o lansare de rachetă înainte fiecărei importante deplasări în străinătate spre inconfortul gazdelor sale Statele Unite au aflat de starea primitivă a programului sovietic de rachete din survoluri efectuate la sfârșitul anilor 1950 dar numai înalții oficiali americani știau de truc În ianuarie 1960 Hrușciov a declarat prezidiului CC că rachetele sovietice au făcut posibil acordul cu SUA deoarece „americanii de rând au început să tremure de frică pentru prima oară în viețile lor Această a dus la considerabile investiții în apărare din partea Statelor Unite În 1959 în timpul vizitei lui Nixon în URSS Hrușciov a luat parte la ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „ în care Nixon și Hrușciov au avut o aprinsă discuție în contradictoriu într-o bucătărie-model de la din Moscova fiecare apărând sistemul economic al țării sale Hrușciov a fost invitat să viziteze Statele Unite și a făcut-o în luna septembrie petrecând acolo treisprezece zile Hrușciov a sosit la Washington DC în prima sa vizită în SUA la 15 septembrie 1959 Prima vizită a unui premier sovietic în SUA a avut ca efect un spectacol media prelungit Hrușciov a venit cu soția sa Nina Petrovna și cu copiii săi adulți deși nu era obișnuit ca oficialii sovietici să călătorească cu familiile Premierul a vizitat New York City Los Angeles San Francisco unde a fost într-un supermarket statul Iowa unde a vizitat Pittsburgh și Washington încheind cu o întâlnire cu președintele american President Eisenhower la Camp David Hrușciov trebuia să viziteze și Disneyland dar vizita a fost contramandată din motive de securitate spre nemulțumirea sa A vizitat-o însă pe Eleanor Roosevelt la casa ei din Hyde Park New York În vizită la o fabrică IBM din California Hrușciov și-a exprimat dezinteresul față de calculatoare dar a admirat mult cantina cu autoservire și la întoarcere a introdus autoservirea și în Uniunea Sovietică Vizita în SUA a lui Hrușciov a avut ca rezultat un acord neoficial cu președintele american Dwight Eisenhower să nu mai existe niciun termen-limită ferm pentru Berlin ci să se țină o întâlnire la vârf între cele patru puteri în care să se încerce rezolvare problemei iar premierul a părăsit SUA în bună înțelegere Hrușciov a revenit acasă convins că reușise să clădească o relație personală puternică cu Eisenhower care de fapt nu a fost deloc impresionat de liderul sovietic și că poate să realizeze o destindere a relațiilor cu americanii A insistat pentru organizarea imediată a summitului dar președintele francez Charles de Gaulle l-a amânat până în 1960 an în care Eisenhower urma să efectueze și el o vizită în URSS Criza U-2 și a Berlinului 1960–1961 Un motiv constant de deteriorare a relațiilor sovieto-americane îl constituia survolul teritoriului sovietic de către avioanele-spion americane La 9 aprilie 1960 Statele Unite au reluat aceste survoluri după o lungă pauză Sovieticii protestaseră din cauza lor și în trecut dar Washingtonul îi ignorase Mulțumit de ceea ce el considera o puternică relație personală cu Eisenhower Hrușciov a fost uimit și s-a enervat după reluarea zborurilor și a concluzionat că ele ar fi fost ordonate de șeful CIA fără știrea președintelui american La 1 mai un avion U-2 ; pilotul a fost prins în viață Crezând că Powers a fost ucis SUA au anunțat că a pierdut un avion meteorologic lângă frontiera turco-sovietică Hrușciov risca stricarea summitului care urma să înceapă la 16 mai la Paris dacă anunța doborârea dar avea să pară slab în ochii armatei și forțelor de securitate dacă nu făcea nimic În cele din urmă la 5 mai Hrușciov a anunțat doborârea și capturarea lui Powers punând survolul pe seama „cercurilor imperialiste și militariste care-și au fortăreața la Pentagon și sugerând că avionul fusese trimis fără știrea lui Eisenhower Eisenhower nu putea să lase să se creadă că există elemente de la Pentagon care acționează fără știrea sa și a recunoscut că el ordonase zborurile spunând că sunt o necesitate dezagreabilă Aceasta l-a uimit pe Hrușciov și a transformat afacerea U-2 dintr-un posibil triumf într-un dezastru perntru el și a cerut chiar ajutorul ambasadorului american Hrușciov nu era hotărât ce să facă la summit nici măcar când era în zbor spre Paris În cele din urmă în urma consultărilor cu consilierii săi din avion și cu membrii prezidiului de la Moscova s-a hotărât să pretindă scuze din partea lui Eisenhower precum și promisiunea că nu se vor mai efectua zboruri U-2 în spațiul aerian sovietic Nici Eisenhower și nici Hrușciov nu au comunicat unul cu altul în zilele dinaintea summitului la care Hrușciov și-a anunțat cererile și la care a nunțat și că summitul nu are rost și că trebuie amânat pentru șase până la opt luni adică până după alegerile prezidențiale din 1960 Președintele american nu și-a cerut scuze dar a afirmat că zborurile sunt suspendate și nu vor mai fi reluate reiterându-și propunerea lui pentru prin care urma să se permită liber survol reciproc Nu era suficient pentru Hrușciov care a părăsit summitul Eisenhower l-a acuzat pe Hrușciov „de sabotarea acestei întâlniri în care atât de multă lume și-a pus speranțele Vizita lui Eisenhower în Uniunea Sovietică pentru care premierul construise chiar și un teren de golf pentru ca președintele american să practice sportul său preferat a fost anulată de Hrușciov Hrușciov a făcut a doua și ultima sa vizită în SUA în septembrie 1960 Nu avea invitație dar se numise singur șef al delegației URSS la ONU A petrecut mare parte din acest timp încercând să atragă de partea sa cât mai multe din statele din lumea a treia recent devenite independente Guvernul american nu l-a lăsat să părăsească insula Manhattan cu vizite la o proprietate a guvernului sovietic aflată în Long Island Celebrul incident al lovirii cu pantoful în masă a avut loc în timpul unei dezbateri din ziua de 12 octombrie din cauza unei rezoluții sovietice prin care se deplângea colonialismul Înfuriat de o declarație a delegatului filipinez care i-a acuzat pe sovietici de dublu standard pentru că deplâng colonialismul în timp ce domină Europa de Est Hrușciov a cerut să răspundă imediat acuzându-l pe Sumulong că este „un lacheu lingușitor al imperialiștilor americani Sumulong și-a reluat discursul și i-a acuzat pe sovietici de ipocrizie Hrușciov și-a scos pantoful și a început să lovească cu el în masa de lucru Acest comportament al lui Hrușciov a scandalizat propria delegație Hrușciov îl considera pe vicepreședintele american Nixon un extremist și s-a bucurat de înfrângerea lui în alegerile prezidențiale din 1960 Pe învingător senatorul de Massachusetts John F Kennedy îl considera un partener mult mai probabil pentru o destindere dar a fost dezamăgit de discursul dur al noului președinte și de acțiunile acestuia din primele ale administrației Hrușciov a obținut o victorie de propagandă în aprilie 1961 cu iar Kennedy a suferit o înfrângere odată cu eșecul Deși amenințase că va apăra Cuba cu rachete sovietice Hrușciov se mulțumise cu remarci agresive post-factum Eșecul din Cuba l-a determinat pe Kennedy să nu admită nicio concesie la planificat pentru 3 iunie 1961 Atât Kennedy cât și Hrușciov au adoptat o linie mai dură Hrușciov cerând un tratat prin care să fie recunoscute cele două state germane și refuzând să cedeze pe restul aspectelor ce mai stăteau în calea unui tratat de interzicere a testelor nucleare Pe de altă parte Kennedy fusese făcut să creadă că tratatul de interzicere a testelor nucleare poate fi agreat la summit și considera că o înțelegere pe tema Berlinului trebuie să aștepte reducerea tensiunilor est–vest Kennedy a descris negocierea cu Hrușciov fratelui său Robert ca „și cum ai negocia Doar să dai și să nu primești nimic O amânare pe termen nelimitat a acțiunilor privind Berlinul nu era acceptabilă pentru Hrușciov dacă nu din alt motiv atunci pentru că Germania de Est suferea o constantă pierdere de resurse umane pe măsură ce est-germanii cu educație superioară se refugiau constant în vest prin Berlin Deși fusese fortificată în alte zone Berlinul administrat de cele patru puteri aliate rămânea deschis Încurajat de afirmațiile fostului ambasador american la Moscova și ale președintelui comisiei Senatului SUA pentru relații externe că Germania de Est are toate drepturile să-și închidă granițele afirmații nedezavuate de administrația Kennedy Hrușciov l-a autorizat pe liderul est-german să înceapă construcția a ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Zidul Berlinului care avea să înconjoare Berlinul Occidental Pregătirile de construcție au fost efectuate în cel mai mare secret iar granița a fost închisă la primele ore ale zilei de duminică 13 august 1961 când majoritatea muncitorilor est-germani care câștigau valută forte muncind în Berlinul Occidental erau la casele lor Zidul a fost un dezastru propagandistic și a pus capăt tentativelor lui Hrușciov de a încheia un tratat de pace între cele patru puteri și cele două țări germane Acel tratat nu avea să fie semnat decât în septembrie 1990 ca preludiu al reunificării germane Relațiile diplomatice cu Cuba Relațiile diplomatice între Uniunea Sovietică și Cuba au fost reluate oficial în mai 1960 Criza cubaneză și tratatul de interzicere a testelor nucleare 1962–1964 Tensiunile între superputeri au culminat cu criza rachetelor cubaneze denumită de sovietici „criza caraibiană din octombrie 1962 după ce Uniunea Sovietică a încercat să instaleze rachete nucleare cu rază medie de acțiune în Cuba la circa de coasta SUA Președintele cubanez Fidel Castro se ferea să accepte rachetele și după ce s-a lăsat convins l-a avertizat pe Hrușciov să nu transporte rachetele în secret Castro a afirmat după treizeci de ani „aveam un drept suveran să acceptăm rachetele Nu încălcam legislația internațională De ce să o facem în secret — de parcă n-am avea dreptul? L-am avertizat pe Nikita că secretul le va da imperialiștilor avantajul La 16 octombrie Kennedy a fost informat că zborurile U-2 peste Cuba descoperiseră ceea ce păreau a fi facilități de lansare de rachete cu rază medie de acțiune și deși el și consilierii săi s-au gândit să-l abordeze pe Hrușciov pe canale diplomatice nu au găsit o cale de a face acest lucru fără a lăsa o impresie de slăbiciune La 22 octombrie Kennedy s-a adresat națiunii la televiziune dezvăluind prezența rachetelor și anunțând o blocadă a Cubei Informat în avans de acest discurs dar numai cu o oră înainte Hrușciov și consilierii săi s-au temut de o invazie a Cubei Chiar înainte de discursul lui Kennedy ei au ordonat comandanților sovietici din Cuba să folosească împotriva unui atac toate armele pe care le aveau la dispoziție — cu excepția celor atomice Pe măsură ce criza înainta tensiunile în SUA escaladau; nu însă și în Uniunea Sovietică unde Hrușciov a avut câteva apariții publice după care s-a dus la să-l asculte pe cântărețul american de operă care cânta la Moscova Până la 25 octombrie timp în care sovieticii nu erau siguri de intențiile lui Kennedy Hrușciov a hotărât ca rachetele să fie retrase din Cuba După două zile i-a oferit lui Kennedy condițiile pentru retragere Hrușciov a acceptat să-și retragă rachetele în schimbul angajamentului american că nu va invada Cuba și că va retrage rachetele din Turcia din apropierea URSS La cererea SUA termenii nu au fost făcuți publici și nu au fost cunoscuți decât cu puțin timp înainte de moartea lui Hrușciov în 1971 iar rezoluția a fost considerată o mare înfrângere pentru sovietici contribuind la căderea lui Hrușciov după doi ani Castro îi ceruse lui Hrușciov să lanseze un atac nuclear preventiv împotriva SUA în cazul oricărei invazii a Cubei iar rezultatul l-a deranjat și față de Hrușciov a avut numai cuvinte grele; Hrușciov l-a invitat la Moscova ulterior și a reușit să restaureze bunele relații După criză relațiile între superputeri s-au ameliorat Kennedy ținând un discurs conciliant la la 10 iunie 1963 recunoscând suferințele poporului sovietic în al Doilea Război Mondial și lăudându-le realizările Hrușciov a spus despre discurs că este cel mai bun al unui președinte american de la Franklin Roosevelt și în iulie a negociat cu negociatorul american și cu din Regatul Unit Planurile pentru un al doilea summit Hrușciov-Kennedy au fost anulate din cauza asasinatului din noiembrie 1963 Noul președinte american Lyndon Johnson spera să continue îmbunătățirea relațiilor dar atenția lui a fost captată de alte probleme și nu a mai avut ocazia să dezvolte o relație cu Hrușciov înainte ca premierul sovietic să fie înlăturat din funcție Europa de Est Discursul Secret combinat cu moartea liderului comunist polonez Boleslaw Bierut care a suferit un infarct în timp ce citea discursul a declanșat ample liberalizări în Polonia și în Ungaria În Polonia o grevă a muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956 Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali liderii polonezi au ignorat acuzațiile și au făcut concesii muncitorilor Cum atitudinile antisovietice deveniseră din ce în ce mai frecvente în Polonia și cum se apropiau alegerile pentru conducerea poloneză Hrușciov și alți membri ai prezidiului s-au deplasat la Varșovia Deși sovieticilor li s-a refuzat accesul în plenul Comitetului Central polonez în care se țineau alegerile ei au avut întâlniri cu prezidiul polonez Sovieticii au acceptat să permită noii conduceri poloneze să preia funcțiile primind în schimb asigurări că nu vor fi schimbări în relațiile sovieto-polone Înțelegerea cu Polonia i-a încurajat pe maghiari care au hotărât că Moscova poate fi sfidată O demonstrație de masă ținută în Budapesta la 23 octombrie s-a transformat într-o revoluție populară Ca răspuns liderii Partidului Comunist Maghiar l-au adus la putere pe premierul Imre Nagy Forțele sovietice care ocupau orașul încă de la al Doilea Război Mondial s-au ciocnit cu maghiarii și chiar au tras în demonstranți murind sute de maghiari dar și soldați sovietici Nagy a cerut încetarea focului și retragerea trupelor sovietice cerere acceptată de o majoritate a Prezidiului sovietic în frunte cu Hrușciov care au ales să dea o șansă noului guvern maghiar Hrușciov a presupus că dacă Moscova anunță liberalizarea în relațiile cu aliații săi atunci Nagy va adera de bună voie la alianța cu Uniunea Sovietică La 30 octombrie însă Nagy a anunțat alegeri cu mai multe partide și a doua zi dimineața că Ungaria se retrage din Pactul de la Varșovia La 3 noiembrie doi membri ai guvernului Nagy au apărut în Ucraina ca lideri autoproclamați ai unui guvern provizoriu și au cerut sovieticilor să intervină ceea ce ei au și făcut A doua zi trupele sovietice au înăbușit revoluția maghiară represiune soldată cu moartea a 4000 de maghiari și a câtorva sute de soldați sovietici Nagy a fost arestat și ulterior executat În ciuda scandalizării opiniei publice internaționale din cauza intervenției Hrușciov și-a apărat acțiunile tot restul vieții Relațiile externe sovietice au avut mult de suferit și ar fi avut și mai mult de suferit dacă nu ar fi apărut la timp criza Suezului care a distras atenția lumii După aceste crize internaționale Hrușciov a făcut celebra sa afirmație „vă vom îngropa în Deși mulți occidentali au luat această afirmație ca o amenințare explicită Hrușciov a făcut-o în contextul unui discurs pe tema coexistenței pașnice cu Occidentul Când a fost întrebat despre această afirmație în timpul vizitei în SUA din 1959 Hrușciov a afirmat că nu se referă la o îngropare propriu-zisă ci voia să spună că printr-o inexorabilă evoluție istorică comunismul va înlocui capitalismul și că îl va „îngropa Hrușciov a îmbunătățit mult relațiile cu Iugoslavia care se răciseră total în 1948 când Stalin a înțeles că nu-l poate controla pe liderul iugoslav Josip Broz Tito Hrușciov a condus o delegație sovietică la Belgrad în 1955 Deși Tito încă ostil a făcut tot ce a putut pentru a-i face pe sovietici să cadă drept proști inclusiv făcându-i să se îmbete în public Hrușciov a reușit să reia relațiile punând capăt perioadei în relațiile sovieto-iugoslave În timpul crizei din Ungaria Tito l-a susținut la început pe Nagy dar Hrușciov l-a convins de necesitatea intervenției Totuși intervenția din Ungaria a făcut rău relațiilor Moscovei cu Belgradul pe care Hrușciov a încercat timp de mai mulți ani să le repare Îl încurca faptul că China dezaproba viziunea liberală a Iugoslaviei în ce privește comunismul iar încercările de a concilia Belgradul înfuriau Beijingul China După ce a dus la bun sfârșit preluarea controlului asupra Chinei continentale în 1949 Mao Zedong a cerut Uniunii Sovietice ajutor material precum și retrocedarea teritoriilor care îi fuseseră răpite de Rusia Țaristă După ce a preluat comanda URSS Hrușciov a mărit ajutorul acordat Chinei trimițând și un mic corp de experți care să ajute la dezvoltarea noului stat comunist Această asistență a fost descrisă de istoricul William Kirby ca fiind „cel mai mare transfer de tehnologie din istoria lumii Uniunea Sovietică a cheltuit 7% din venitul național între 1954 și 1959 pe ajutoare pentru China În vizita efectuată în China în 1954 Hrușciov a acceptat să retrocedeze și Dalian deși l-a deranjat insistența lui Mao ca sovieticii să-și lase artileria în urmă Mao s-a opus ferm tentativelor lui Hrușciov de a ajunge la o reconciliere cu statele est-europene mai liberale cum era Iugoslavia Guvernul lui Hrușciov se ferea la rândul său să susțină dorințele lui Mao pentru o mișcare revoluționară mondială fermă întrucât prefera să învingă capitalismul prin creșterea nivelului de trai în țările blocului comunist Relațiile dintre cele două țări au început să se răcească în 1956 când Mao s-a supărat din cauza Discursului Secret dar și din cauza faptului că chinezii nu au fost consultați în avans pe tema lui Mao credea că destalinizarea este o greșeală și o posibilă amenințare la adresa autorității sale personale Când Hrușciov a vizitat Beijingul în 1958 Mao a refuzat propunerile de cooperare militară Sperând să torpileze eforturile lui Hrușciov de destindere a relațiilor cu SUA Mao a provocat în curând descriind insulele taiwaneze pe care le-a bombardat ca „bagheta cu care Eisenhower și Hrușciov sunt ținuți într-un dans balansându-se încoace și încolo Nu vedeți ce minunate sunt? Sovieticii plănuiau să ofere Chinei o bombă atomică cu documentație completă dar în 1959 în condițiile răcirii relațiilor sovieticii au distrus dispozitivul și documentele Când Hrușciov a efectuat în septembrie o vizită în China la scurt timp după reușita sa vizită în SUA a fost întâmpinat cu răceală iar Hrușciov a părăsit țara în ziua a treia a vizitei ce trebuia să dureze șapte zile Relatiile au continuat să se deterioreze în 1960 când atât URSS cât și China s-au folosit de Congresul al VII-lea al Partidului Muncitoresc Român drept ocazie de a lansa atacuri reciproce După ce Hrușciov a atacat China în discursul său de la Congres liderul chinez Peng Zhen l-a ironizat pe Hrușciov afirmând că politica externă a premierului era aceea de a sufla cald și rece către Occident Ca urmare Hrușciov a retras experții sovietici din China Înlăturarea de la putere Începând cu luna martie 1964 șeful Sovietului Suprem Leonid Brejnev a început să discute cu colegii săi înlăturarea de la putere a lui Hrușciov Deși Brejnev s-a gândit la început să-l aresteze pe Hrușciov la întoarcerea dintr-o vizită în Scandinavia efectuată în iunie el s-a hotărât să petreacă un timp convingând membrii Comitetului Central să susțină înlăturarea de la putere a lui Hrușciov amintindu-și cât de crucială a fost susținerea CC-ului atunci când Hrușciov a învins complotul Grupării Anti-Partid Brejnev a beneficiat de mult timp pentru a-și pune în mișcare conspirația; Hrușciov a lipsit din Moscova în total cinci luni între ianuarie și septembrie 1964 Conspiratorii în frunte cu Brejnev prim-vice-prim-ministrul și președintele KGB au acționat în octombrie 1964 în timp ce Hrușciov se afla în vacanță la Pitsunda în La 12 octombrie Brejnev l-a sunat pe Hrușciov să-l anunțe că a doua zi va avea loc o ședință specială a Prezidiului chipurile pe tema agriculturii Deși Hrușciov a bănuit care este motivul real al întâlnirii el s-a dus la Moscova unde a fost atacat de Brejnev și de alți membri ai Prezidiului pentru eșecurile politicilor lui și pentru ceea ce colegii săi considerau a fi comportament instabil Hrușciov nu a opus multă rezistență și în aceeași seară l-a contactat pe prietenul și colegul său din prezidiu Anastas Mikoian și i-a spus Sunt bătrân și obosit Să se descurce ei Eu am făcut principalul Putea cineva să viseze să-i spună lui Stalin că nu mai este potrivit funcției și să-i sugereze să se retragă? N-ar mai fi rămas nici măcar o pată umedă acolo unde stăteai dacă ziceai așa ceva Acum totul este altfel Frica s-a dus și putem vorbi ca egali Asta e contribuția mea N-o să mă lupt cu ei La 14 octombrie 1964 Prezidiul și Comitetul Central au votat ambele pentru a accepta demisia „voluntară a lui Hrușciov pe motive de „vârstă înaintată și sănătate precară Brejnev a fost ales prim secretar ulterior secretar general iar Alexei Kosîghin i-a urmat lui Hrușciov în funcția de premier Viața la pensie Hrușciov a primit o pensie de 500 de ruble pe lună și a fost asigurat că va putea petrece tot restul vieții în casa lui și că-și va putea păstra și dacea După înlăturarea de la putere Hrușciov a căzut într-o profundă depresie Primea puțini vizitatori mai ales pentru că paznicii săi țineau evidența vizitelor și le raportau venirile și plecările În toamna lui 1965 el și soția sa au primit ordin să-și părăsească casa și dacea și să se mute într-un apartament și într-o dacea mai mică Pensia i-a fost redusă la 400 de ruble pe lună sumă care continua însă să-i asigure un trai confortabil după standardele sovietice Depresia a continuat Doctorul i-a prescris somnifere și tranchilizante dar și cu ele când unul dintre nepoții săi a fost întrebat ce face fostul premier la pensie băiatul a răspuns „bunicul plânge A fost înlăturat atât de insistent din viața publică încât Marea Enciclopedie Sovitică de treizeci de volume i-a omis numele dintr-o listă a comisarilor politici importanți din timpul celui de al Doilea Război Mondial Cum noii conducători și-au făcut cunoscut conservatorismul în materie de arte Hrușciov a căpătat o imagine mai favorabilă în rândul artiștilor și scriitorilor dintre care unii i-au făcut vizite Un vizitator pe care Hrușciov a regretat că nu l-a întâlnit a fost fostul vicepreședinte american Nixon pe atunci în „anii din sălbăticie dintre înfrângerea la alegerile din 1960 și revenirea în politică din 1966 Nixon a venit la apartamentul lui Hrușciov în timp ce fostul premier se afla la dacea sa Începând cu 1966 Hrușciov a început să-și înregistreze memoriile El le dicta pe bandă de magnetofon și după ce a încercat să înregistreze afară și nu a reușit din cauza zgomotelor de fundal s-a întors înăuntru știind că fiecare cuvânt va fi auzit de KGB Agenția de securitate nu a încercat însă să se amestece până în 1968 când Hrușciov a primit ordin să predea benzile ordin pe care a refuzat să-l îndeplinească În timp ce Hrușciov era spitalizat pentru o boală cardiacă fiul său Serghei a fost însă abordat de KGB care i-a spus că există un complot al agenturilor străine pentru a-i fura memoriile Întrucât deja făcuse copii și chiar trimisese un rând de copii unei edituri occidentale și cum KGB putea oricum să fure originalele Serghei Hrușciov a predat materialele KGB-ului dar a dat și instrucțiuni ca memoriile deja scoase din țară să fie publicate ceea ce s-a și întâmplat în 1970 sub titlul Hrușciov își amintește Pus sub presiune Nikita Hrușciov a semnat o declarație cum că nu dăduse materialele niciunei edituri iar fiul său a fost transferat la un loc de muncă mai puțin convenabil După publicarea memoriilor sale în Occident Izvestia le-a denunțat drept un fals Când radioul sovietic de stat a anunțat declarația lui Hrușciov era pentru prima oară în șase ani de zile când i se pronunța numele la radio În ultimele sale zile Hrușciov și-a vizitat ginerele și fostul adjunct și i-a spus „niciodată să nu regreți că ai trăit în vremuri furtunoase și că ai lucrat cu mine la Comitetul Central Lumea își va aminti de noi! Hrușciov a murit de infarct într-un spital de lângă apartamentul său din Moscova la 11 septembrie 1971 și este înmormântat în din Moscova după ce i s-au refuzat funeralii naționale și înmormântarea în De teama demonstrațiilor autoritățile nu au anunțat moartea lui Hrușciov decât la ora înmormântării și au înconjurat cimitirul cu soldați Chiar și așa unii artiști și scriitori s-au alăturat familiei la înmormântare Pravda a dat un anunț de o singură propoziție despre moartea fostului premier; ziarele occidentale au scris însă ample articole Corespondentul veteran al ziarului New York Times la Moscova Harry Schwartz scria despre Hrușciov „Dl Hrușciov a deschis ușile și ferestrele unei structuri pietrificate A lăsat să intre aer proaspăt și idei noi producând schimbări pe care timpul deja le-a dovedit ireversibile și fundamentale Amintirea Multe dintre inovațiile lui Hrușciov au fost răsturnate după căderea sa Obligația ca o treime din oficiali să fie înlocuiți la fiecare alegeri a fost anulată și la fel a fost și împărțirea structurii Partidului între sectoarele industrial și agricol S-a renunțat și la programul de educație vocațională și la cel de a trimite instituțiile agricole în zonele în care se practica agricultura studiată acolo Noile instituții agricole și vocaționale au fost însă înființate începând de atunci în afara marilor orașe Când s-au construit noi locuințe mare parte au fost în blocuri mai înalte decât cele mici ale lui Hrușciov care nu aveau balcoane și ascensoare Unele din proiectele agricole ale lui Hrușciov au fost și ele răsturnate cu ușurință Porumbul a devenit atât de nepopular în 1965 încât suprafețele cultivate au scăzut la nivelul minim din perioada postbelică chiar și colhozurile care înregistraseră succese cu el în Ucraina și în alte zone sudice ale URSS refuzând să mai cultive porumb Lîsenko a pierdut puterea decizională Stațiile Mașini-Tractoare au rămas însă închise iar problemele de bază din agricultură pe care Hrușciov încercase să le rezolve au persistat Deși nivelul de trai în URSS a crescut mult în cei zece ani de după căderea lui Hrușciov mare parte din creștere s-a datorat progresului industrial; agricultura a continuat să rămână mult în urmă ceea ce a dus la crize agricole și alimentare repetate mai ales în 1972 și în 1975 Brejnev și succesorii săi au continuat precedentul lui Hrușciov de a achiziționa cereale din Occident pentru a evita penuriile și foametea Nici Brejnev și nici colegii săi nu erau persoane cu popularitate iar noul guvern s-a bazat pe puterea autoritară pentru a-și asigura continuarea KGB și Armata Roșie au primit puteri crescute Tendințele conservatoare ale guvernului aveau să ducă la înăbușirea „Primăverii de la Praga din 1968 Deși strategia lui Hrușciov a eșuat în îndeplinirea obiectivelor sale principale Aleksandr Fursenko care a scris o carte în care analiza politicile externă și militară ale lui Hrușciov a afirmat că strategia sa a pus anumite constrângeri asupra Occidentului Angajamentul Statelor Unite că nu vor invada Cuba a fost respectat Refuzul lumii occidentale de a recunoaște Germania de Est s-a erodat treptat și în 1975 Statele Unite și alte țări din NATO au semnat cu URSS și cu țările Pactului de la Varșovia inclusiv cu Germania de Est stabilind standarde pentru drepturile omului în Europa Percepția lui Hrușciov în rândurile publicului rus a rămas diversă Conform unui sondaj efectuat în Rusia singurele perioade ale secolului al XX-lea pe care rușii le evaluau pozitiv erau cele din timpul domniei lui Nicolae al II-lea și cea a lui Hrușciov Un sondaj în rândurile tinerilor ruși a constatat că ei consideră că Nicolae al II-lea a făcut mai mult bine decât rău și toți ceilalți lideri ruși ai secolului al XX-lea au făcut mai mult rău decât bine — cu excepția lui Hrușciov unde părerile erau împărțite aproximativ egal Biograful William Tompson a pus în legătură reformele premierului cu alte reforme ce au urmat De-a lungul anilor lui Brejnev și de-a lungul îndelungatului interregnum care le-a urmat generația care s-a maturizat în timpul primei primăveri rusești din anii 1950 își aștepta rândul la putere Pe măsură ce Brejnev și colegii săi mureau sau ieșeau la pensie erau înlocuiți de oameni pentru care Discursul Secret și primul val de destalinizare fuseseră o experiență formatoare și acești Copii ai celui de al XX-lea Congres au preluat puterea sub conducerea lui Mihail Gorbaciov și a colegilor săi Epoca Hrușciov a dat acestei a doua generații de reformatori atât inspirație cât și un exemplu Vezi și Istoria Uniunii Sovietice 1953-1985 Note de completare Bibliografie Note Lucrări ;Lucrări tipărite fee for article articol cu plată fee for article ;Periodice și reviste articol cu plată articol cu plată Legături externe 4 Martie 2006 Evenimentul zilei 17 martie 2013 Ionel Stoica Virgil Burlă Evenimentul zilei 15 august 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 22 februarie 23 februarie 24 februarie 25 februarie 26 februarie 24 februarie este a 55-a zi a calendarului gregorian Evenimente 303 Împăratul roman Galerius publică edictul prin care se începe persecuția creștinilor în Imperiul Roman de Răsărit 1340 Prima mențiune documentară a Târgului Siret 1525 Francisc I al Franței este învins în bătălia de la Pavia de către trupele imperiale germane Suveranul francez cade prizonier în mâinile lui Carol al V-lea 1538 Tratatul de pace de la Oradea prin care se pune capăt luptelor dintre Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg pentru stăpânirea Transilvaniei 1582 Papa Grigore al XIII-lea introduce o reformă a calendarului care în noua structurare comportă o eroare de o zi la 3000 de ani Calendarul gregorian 1607 L'Orfeo opera compusă de compozitorul italian Claudio Monteverdi este pentru prima oară interpretată pe scenă la Mantua Ducatul Mantua acum în Italia 1711 Premiera la Londra a operei Rinaldo de Georg Friedrich Händel prima operă italiană scrisă pentru stagiunea londoneză 1717 Convenția dintre Ioan Mavrocordat și generalul Sainville Trupele imperiale evacuează Muntenia dar păstrează Oltenia Convenția va fi invocată de austrieci pentru a justifica anexarea Olteniei 1821 Mihail Șuțu domnul Moldovei solicită țarului Alexandru I trimiterea unui corp de oaste pentru a face față eteriștilor care conduși de Alexandru Ipsilanti trecuseră Prutul la 22 februarie 1821 1848 Regele Louis-Philippe al Franței abdică 1856 S-a înființat la Iași Facultatea de Drept 24 februarie 7 martie 1870 S-a inaugurat în prezența domnitorului noua clădire a Monetăriei Statului de pe Șoseaua Kiseleff nr3 unde s-au bătut primii Caroli de aur 20 de lei cu efigia lui Carol I realizată de gravorul Kullbrich 1920 Adolf Hitler la o întrunire a Partidului Muncitoresc German schimbă numele partidului în Partidul Nazist 1942 Inaugurarea postului de radio american Vocea Americii 1945 Guvernarea Rădescu A avut loc la București o violentă demonstrație în cursul căreia grupuri de agitatori bolșevici au deschis focul asupra armatei și a demonstranților Acest eveniment a permis ca AIVâșinski ministrul adjunct de Externe al URSS și președinte al Comisei Aliate de Control pentru România să impună prin forță guvernul Groza 1946 Juan Perón este ales președinte al Argentinei 1948 Demiterea abuzivă a lui Lucrețiu Pătrășcanu din funcția de ministru al Justiției; demiterea a fost urmată de arestarea judecarea și executarea lui Pătrășcanu în Penitenciarul Jilava în aprilie 1954 1948 Prin lege a fost desființată Adunarea Deputaților a fost convocată Marea Adunare Națională iar puterea legislativă a trecut asupra Guvernului 1960 A început procesul intentat pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale unor intelectuali acuzați că au citit și răspândit operele lui Mircea Eliade; principalii inculpați erau Constantin Noica Constantin Dinu Pillat Al O Teodoreanu și Nicolae Steinhardt 1975 Trupa rock Led Zeppelin lansează dublul album Physical Graffiti 1981 Palatul Buckingham anunță logodna Prințului de Wales cu Lady Diana Spencer 1987 În urma meciului de la Monte Carlo cu Dinamo Kiev câștigătoarea Cupei Cupelor în 1986 echipa de fotbal Steaua București a cucerit Supercupa Europei 1989 După părăsirea aeroportului din Honolulu Hawaii are loc accidentul United Airlines Flight 811 soldat cu nouă victime 2008 Fidel Castro se retrage din funcția de președinte al Cubei după aproape cincizeci de ani Îi succede fratele său Raul Castro 2011 Lansarea finala a navetei spațiale Discovery OV-103 Nașteri 1103 Împăratul Toba al Japoniei d 1156 1304 Ibn Battuta explorator arab d c1368 1463 Giovanni Pico della Mirandola umanist italian d 1494 1500 Carol Quintul împărat al Sfântului Imperiu Roman rege al Castiliei Aragonului Neapolelui și al Siciliei d 1558 1536 Papa Clement al VIII-lea d 1605 1545 Don Juan de Austria lider militar spaniol d 1578 1597 Vincent Voiture poet francez d 1648 1622 Johannes Clauberg teolog filosof german d 1665 1684 Matthias Braun sculptor ceh d 1738 1771 Johann Baptist Cramer pianist compozitor german d 1858 1774 Prințul Adolphus Duce de Cambridge d 1850 1786 Wilhelm Grimm filolog și folclorist german d 1859 1788 Johan Christian Dahl pictor norvegian d 1857 1822 Aloisiu Vlad jurist român d 1888 1831 Leo von Caprivi cancelar al Germaniei d 1899 1934 Bettino Craxi prim-ministru al Italiei d 2000 1842 Arrigo Boito compozitor poet italian d 1918 1866 Piotr Nikolaevich Lebedev fizician rus d 1912 1885 Stanisław Ignacy Witkiewicz scriitor pictor polonez d 1939 1903 Vladimir Bartol scriitor sloven d 1967 1927 Emmanuelle Riva actriță franceză 1929 Marga Barbu actriță română de teatru și film d 2009 1932 Eugen Cizek istoric literar român 1934 Renata Scotto soprană italiană 1939 Richard Oschanitzky compozitor român d 1979 1942 Mihai Mocanu fotbalist român d 2009 1955 Alain Prost pilot francez de Formula 1 1955 Steven P Jobs fondator Apple Inc vizionar inventator și om de afaceri d 2011 1967 Brian Schmidt astrofizician australian laureat Nobel 1974 Mircea Badea prezentator de televiziune și actor român Decese 616 Regele Ethelbert de Kent 1563 François de Guise militar și om de stat francez n 1519 1704 Marc-Antoine Charpentier compozitor francez n 1643 1777 Iosif I al Portugaliei n 1714 1810 Henry Cavendish fizician chimist englez n 1731 1815 Robert Fulton inventator american n 1765 1856 Nikolai Ivanovici Lobacevski matematician rus n 1792 1923 Edward Williams Morley chimist și fizician american n 1838 1925 Hjalmar Branting prim-ministru al Suediei laureat Nobel n 1860 1939 Elena Alexandrina Bednarik pictoriță română n 1883 1953 Mihai Popescu actor român n 1909 1953 Gerd von Rundstedt mareșal german n 1875 1975 Nicolai Bulganin prim-ministru al Uniunii Sovietice n 1895 2003 Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 2014 Nicolae Herlea bariton român n 1927 2014 Harold Ramis actor și regizor american n 1944 Sărbători în calendarul ortodox Întâia și cea de-a doua aflare a capului Sf Ioan Botezătorul în calendarul greco-catolic Prima și cea de-a doua găsire a capului Sf Ioan Botezătorul în calendarul romano-catolic Modest episcop de Trier d 486 în spațiul de limbă maghiară Gerhard Sagredo primul episcop de Cenad d 1046 patronul Budapestei sub numele de „Gellért" în spațiul de limbă germană Sf Matia Apostolul în calendarul lutheran Matia Apostolul în calendarul anglican Matia Apostolul Dragobetele Cap de primăvară – este o sărbătoare populară semnificând venirea primăverii Estonia Ziua națională; aniversarea proclamării independenței 1918 Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Ani 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 1851 1852 1853 __FARACUPRINS__ 1848 MDCCCXLVIII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 6 ianuarie Johann Strauss fiul prezintă un concert la București 13 martie Izbucnirea revoluției la Paris și Viena 20 martie Regele Ludwig I al Bavariei abdică 8 aprilie În casa lui CA Rosetti se desfășoară adunări secrete ale revoluționarilor munteni pentru stabilirea datei începerii revoluției 10 mai Se constituie "Comitetul Revoluționar din Țara Românească" și se hotărăște declanșarea revoluției la 9 iunie 15 mai Adunarea de la Blaj proclamă națiunea română din Transilvania drept egală cu celelalte națiuni din Marele Principat protestează împotriva iminentei uniri a Transilvaniei cu Ungaria și afirmă fidelitatea românilor din Transilvania față de împăratul de la Viena 29 mai Dieta Transilvaniei hotărăște unirea Transilvaniei cu Ungaria 9 iunie Asupra domnitorului Gheorghe Bibescu care venea de la plimbare fără escortă s-au tras dintr-o trăsură șase focuri de armă fără a-l răni doar sfâșiindu-i epoletul stâng Rănit a fost Alecu Villara ministrul de interne și totodată cuscrul domnitorului care îl însoțea la plimbare 11 iunie Ofițerii munteni se prezintă la palat și prezintă domnitorului proclamația lor Domnitorul este obligat să semneze proclamația și să accepte revendicările trecute în constituție Guvernul a fost destituit iar Gh Bibescu a semnat ordonanțele de numire a noilor miniștri din Guvernul Provizoriu Nicolae Golescu ministru de interne Ștefan Golescu ministru de justiție Gheorghe Magheru ministru de finanțe IH Rădulescu ministru al instrucțiunilor publice Nicolae Bălcescu secretar de stat CA Rosetti aga poliției 13 iunie Domnul Țării Românești Gheorghe Bibescu abdică Țara este condusă de Guvernul Provizoriu 14 iunie Are loc unirea celor două guverne de la Islaz și București 15 iunie Pe câmpia Filaretului numită apoi prin decret Câmpia Libertății are loc o mare adunare populară la care participă cca 30000 de oameni S-a citit Proclamația s-au sfințit steagurile tricolore care purtau deviza "Dreptate-Frăție"; s-a depus jurământul de către guvern gardă națională oștire și popor 19 iunie Guvernul Provizoriu este arestat ca urmare a unui complot al boierimii reacționare cu complicitatea unor ofițeri superiori Nu au fost arestați nefind la palat N Golescu și IC Brătianu În final colonelul Ioan Odobescu conducătorul oștirii este arestat și guvernul eliberat 25 iunie Este desființată "Eforia școalelor" și învățământul devine gratuit în Țara Românească 26 iunie Guvernul revoluționar decretează eliberarea robilor țigani ai boierilor; aceștia devin oameni liberi începând cu 10 iulie 1848 29 iunie La mitropolitul Neofit are loc o adunare a boierilor reacționari Se proclamă restaurarea vechiului regim formându-se o cămăicămie 30 iunie Bucureștenii se ridică împotriva regimului reacționar instaurat de mitropolitul Neofit obligându-l să proclame înlăturarea cămăicămiei și rechemarea Guvernului Provizoriu 19 iulie Oastea otomană condusă de Suleiman Pașa a intrat pe teritoriul Țării Românești 22 iulie Trimisul lui Suleiman Pașa aduce la cunoștință că Turcia consideră ilegal guvernul provizoriu și că trebuie să se constituie o cămăicămie 25 iulie Guvernul provizoriu demisionează 28 iulie Este aleasă o Locotenență Domnească formată din Nicolae Golescu Ion Heliade Rădulescu și Christian Tell care acceptă să modifice constituția conform dorințelor sultanului Abdul Mejid I Ei au condus Țara Românească până la 13 septembrie 1848 29 iulie O delegație formată din N Bălcescu D Brătianu și Șt Golescu este trimisă la Istanbul pentru a obține recunoașterea însă nu este primită august Pentru informarea asupra Revoluției din Țara Românească Guvernul provizoriu trimite pe AG Golescu la Paris Dimitrie Brătianu la Viena și Budapesta prof Ion Maiorescu la Dieta germană de la Frankfurt și Ion Ghica la Constantinopol 3 august Membrii Locotenenței Domnești trimit un memoriu sultanului pentru recunoașterea Proclamației; ei denunță abuzurile domnitorului Gheorghe Bibescu și neajunsurile Regulamentului Organic 2 septembrie Noul comisar al Porții Fuad Pașa pornește cu armata dinspre Giurgiu spre București 6 septembrie La București "Cărțile blestemate" exemplarele originale ale Regulamentului Organic și Arhondologia sunt duse la Mitropolie unde în cadrul unei mari adunări populare mitropolitul este obligat să afurisească regulamentul și pe cei care vor dori să-l reintroducă La final cărțile sunt rupte și arse filă cu filă 13 septembrie Fuad Pașa i-a convocat în tabăra turcească campată la Cotroceni pe mitropolit și notabilitățile orașului pentru a le comunica hotărârea Înaltei Porți Le-a fost citită o proclamație prin care sultanul cerea "să piară cu totul orice urmă a revoluției" și a prezentat firmanul sultanului prin care Locotenența Domnească era dizolvată în locul ei fiind numit caimacam logofătul C Cantacuzino Nicolae Bălcescu și ceilalți revoluționari protestează ei sunt arestați și trimiși în exil 13 septembrie Bătălia din Dealul Spirii Un corp al armatei turcești cca 5000 de oameni condus de Kerim-pașa s-a întâlnit cu trupa pompierilor din București comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu la 300 m de poarta cazarmei Alexandria Locul era îngust și pompierii au început să se îmbrâncească cu cavaleria și infanteria turcească; s-au încăierat și s-au tras focuri de armă Turcii au deschis focul asupra cazarmei și din cazarmă li s-a răspuns cu foc Lupta corp la corp dusă de pompieri mult inferior ca număr a fost crâncenă Românii au pierdut 50 de ostași și 57 au fost răniți După 12 ani în 1860 Alexandru Ioan Cuza îl va avansa pe căpitanul Pavel Zăgănescu la grad de colonel îl va numi la comanda pompierilor din București și va acorda medalia "Pro virtute militari" și pensii veteranilor de la 13 septembrie 1848 15 septembrie Trupe rusești intră în Țara Românească 16 septembrie Poarta îl numește caimacam pe Constantin Cantacuzino 1800-1875 El va domni până în iunie 1849 când este numit domnitor Barbu Știrbei 25 septembrie Prin decret majoritatea conducătorilor Revoluției sunt exilați Cei mai mulți au ajuns la Constantinopol și de aici în Asia Mică la Brussa unde au stat ca pensionari ai guvernului turc Frații Golești au fugit în Franța unde și-au cheltuit toată averea Ceilalți s-au refugiat în Transilvania sau în Franța 2 octombrie Măsura eliberării robilor țigani luată de Guvernul provizoriu este revocată octombrie Trupele rusești sub comanda generalului Lüders ocupă jumătate din București dreapta Dâmboviței Începe o perioadă de dublă ocupație rusească și turcească care va dura până în aprilie 1851 2 decembrie Ferdinand I împărat al Austriei abdică în favoarea nepotului său Franz Josef I 10 decembrie Prințul Louis-Napoleon Bonaparte este ales primul președinte al celei de-A Doua Republici Franceze Nedatate Începutul revoluției pașoptiste în Muntenia Adunarea de la Islaz Ion Heliade Rădulescu citește Proclamația de la Islaz programul revoluției din Țara Românească Anul revoluțiilor în Europa Johann Strauss fiul John Stuart Mill publică Principiile economiei politice Alexandre Dumas tatăl publică Omul cu masca de fier Alexandre Dumas fiul publică Dama cu camelii A apărut la Londra Manifestul Partidului Comunist redactat de Karl Marx și Friedrich Engels Constantin DRosenthal pictează tabloul România rupându-și cătușele pe Câmpia Libertății având-o ca model pe Maria Rosetti litografiat în 1850 Nașteri 6 ianuarie Hristo Botev revoluționar bulgar d 1876 18 ianuarie Ioan Slavici scriitor român d 1925 5 februarie Joris-Karl Huysmans scriitor francez d 1907 16 februarie Octave Mirbeau jurnalist romancier și autor dramatic francez d 1917 25 februarie Regele Wilhelm al II-lea de Württemberg d 1921 18 martie Prințesa Louise a Regatului Unit al șaselea copil al reginei Victoria d 1939 30 martie Carlos Duce de Madrid pretendent carlist la tronul Spaniei și pretendent legitimist la tronul Franței d 1909 27 aprilie Regele Otto al Bavariei d 1916 7 iunie Paul Gauguin pictor francez d 1903 9 iulie Robert I Duce de Parma ultimul suveran Duce de Parma d 1907 22 iulie Adolphus Frederic al V-lea Mare Duce de Mecklenburg d 1914 21 septembrie Prințesa Marie Isabelle d'Orléans nfantă a Spaniei și Contesă de Paris d 1919 8 noiembrie Gottlob Frege matematician logician și filosof german d 1925 13 noiembrie Albert I Prinț de Monaco d 1922 Decese 20 ianuarie Regele Christian al VIII-lea al Danemarcei și al Norvegiei n 1786 20 februarie Prințul Alexandru al Țărilor de Jos n 1818 18 februarie Joseph Gerhard Zuccarini botanist german n 1797 23 februarie John Quincy Adams președinte al SUA4 martie 1825 3 martie 1829 n 1767 8 aprilie Gaetano Donizetti compozitor italian n 1797 14 aprilie Haceatur Abovian scriitor armean n 1805 27 mai Prințesa Sofia a Regatului Unit n 1777 4 iulie François-René de Chateaubriand scriitor francez n 1768 7 august Jöns Jakob Berzelius chimist suedez n 1779 13 septembrie Maria Isabela a Spaniei regină a Regatului celor Două Sicilii n 1789 24 noiembrie Lord Melbourne prim-ministru al Marii Britanii n 1779 19 decembrie Emily Brontë scriitoare engleză n 1818 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Ferdinand I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 și Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 și Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 și Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al VIII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1839-1848 și Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Jonas Furrer președinte 1848-1849 1855 1858 Franța Ludovic-Filip rege din dinastia de Bourbon-Orleans 1830-1848 și Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al II-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată rege al Olandei 1840-1849 Modena Francesco al V-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1846-1859 Moldova Mihail Sturdza domnitor 1834-1849 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Petru al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1830-1851 Olanda Wilhelm al II-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată mare duce de Luxemburg 1840-1849 Parma Carol al II-lea Carlo Lodovico duce din dinastia de Bourbon 1847-1849; anterior rege al Etruriei 1803-1807 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Alberto Magnanimul rege din casa de Savoia ramura Carignan 1831-1849 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Iosif Teleki de Szek guvernator 1842-1848 și Emerik Miko guvernator 1848 Ungaria Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848 și Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Valahia Gheorghe Bibescu domnitor 1842 1843-1848 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abd al-Kadir al II-lea mbang 1846-1858 Barotse Sebitwane litunga cca 1840-1851 Benin Ogbebo obba cca 1816-? ? și Osemwende obba ?-ca 1850 ? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Nyabongo al II-lea Mugenyi mukama cca 1835-cca 1848 și Olimi al V-lea Rwakabale mukama cca 1848-cca 1852 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ibrahim conducător din dinastia Muhammad Ali 1848 și Abbas I Hilmi Pașa conducător 1848 1849-1854 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1834-1848 și Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Muhammad imam 1844-1849 și al-Mansur Ahmad imam 1848-1849 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Pagan Min rege din dinastia Alaungpaya 1846-1852 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Honjong Yi Whan rege din dinastia Yi 1835-1849 India James Andrew Broun guvernator general 1848-1856 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 Laos statul Champassak Chao Nak rege 1841-1850 Laosul superior Sukha-Som rege 1836 1839-1850 1851 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Juan Manuel de Rosas dictator 1835-1852 Bolivia Eusebio Guilarte președinte 1847-1848 Jose Miguel de Velasco președinte 1828 1829 1839-1841 1848 și Manuel Isidoro Belzu președinte 1848-1855 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Bulnes președinte 1841-1851 Columbia Tomas Cipriano de Mosquera y Arboleda președinte 1845-1849 1862-1864 1866-1867 Costa Rica Jose Maria Castro Madriz președinte 1847-1849 1866-1868 Republica Dominicană Pedro Santana dictator 1844-1848 1853-1856 1859-1861 și Manuel Jimenez președinte 1848-1849 Ecuador Vicente Ramon Roca Rodriguez președinte 1845-1849 El Salvador Eugenio Aguilar președinte 1846 1846-1848 Tomas Medina președinte 1848 Jose Felix Quiros președinte 1848 și Doroteo Vasconcellos președinte 1848-1849 1850-1851 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Juan Antonio Martinez președinte 1848 Jose Bernardo Escobar președinte 1848 și Mariano Paredes președinte 1848 1849-1851 Haiti Faustin Soulouque Faustin I președinte 1847-1859; împărat din 1849 Honduras Felipe Bustillo președinte 1847-1848 și Juan Nepomuceno Fernandez Lindo y Zelaya președinte 1847 1848-1852 Mexic Pedro Maria Anaya președinte 1847-1848 Manuel de la Pena y Pena președinte 1847 1848 și Jose Joaquin de Herrera președinte 1844 1844-1845 1848-1851 Nicaragua Jose Guerrero președinte 1847-1849 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii James Knox Polk președinte 1845-1849 Uruguay Joaquin Suarez del Rondelo președinte 1828 1830 1843-1852 Venezuela Jose Tadeo Monagas președinte 1847-1851 1855-1858 1868 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Secolul al XVI-lea Decenii Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Anii 1500 Anii 1510 Anii 1520 Anii 1530 Anii 1540 Anii 1550 Ani 1495 1496 1497 1498 1499 1500 1501 1502 1503 1504 1505 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte științe literatură și filozofie Sandro Botticelli pictează Nativitate mistică Nașteri 24 februarie Carol al V-lea Împărat Roman d 1558 3 noiembrie Benvenuto Cellini sculptor italian d 1571 Decese 29 mai Bartolomeu Diaz explorator portughez n c 1450 Suverani conducători Europa Anglia Henric al VII-lea rege din dinastia Tudor 1485-1509 Astrahan Abdulkerim ibn Muhammad ibn Kucuk Muhammad han 1480-1509 Austria Maximilian I arhiduce din dinastia de Habsburg 1493-1519; totodată rege al Germaniei 1493-1519; ulterior împărat occidental 1508-1519 Bavaria-Landshut Georg cel Bogat duce din dinastia de Wittelsbach 1479-1503 Bavaria-Munchen Albert al IV-lea cel Înțelept duce din dinastia de Wittelsbach 1463-1508 Brandenburg Joachim I Nestor principe elector din dinastia de Hohenzollern 1499-1535 Bretagne Ana ducesă 1488-1514 și Ludovic duce din dinastia de Valois 1498-1514; totodată rege al Franței 1498-1515; ulterior duce de Milano 1499-1500 1500-1512; ulterior rege al Neapolelui 1501-1503 Cehia Vladislav al II-lea rege din dinastia Jagiello 1471-1516; ulterior rege al Ungariei 1490-1516 Crimeea Mengli Ghirai I ibn Hadji han din dinastia Ghiraizilor 1466-1467? 1469-1474 sau 1475 1478 sau 1479-1515 Danemarca Ioan I rege din dinastia de Oldenburg 1481-1513; ulterior rege al Suediei 1497-1501 Ferrara Ercole I duce din casa d'Este 1471-1505 Franța Ludovic al XII-lea rege din dinastia de Valois 1498-1515; totodată duce de Bretagne 1498-1514; ulterior duce de Milano 1499-1500 1500-1512; ulterior rege al Neapolelui 1501-1503 Germania Maximilian I rege din dinastia de Habsburg 1493-1519; totodată arhiduce de Austria 1493-1519; ulterior împărat occidental 1508-1519 Gruzia Constantin al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1478-1505 Gruzia statul Imeretia Alexandru I rege din dinastia Bagratizilor 1484 1491-1510 Gruzia statul Kakhetia Alexandru I rege din dinastia Bagratizilor 1476 1492-1511 Hoarda de Aur Șeih Ahmed han 1481-1502 Imperiul otoman Baiazid al II-lea Veli sultan din dinastia Osmană 1481-1512 Kazan Abdulatif han 1497-1502 Lituania Alexandru mare duce 1492-1506; ulterior rege al Poloniei 1501-1506 Lorena Superioară Rene al II-lea duce din dinastia de Lorena-Vaudemont 1473-1508 Mantova Francesco al II-lea marchiz din casa Gonzaga 1484-1519 Milano Ludovic duce din dinastia de Valois 1499-1500 1500-1512; totodată rege al Franței 1498-1515; totodată duce de Bretagne 1498-1514; ulterior rege al Neapolelui 1501-1503 și Ludovic I Maurul duce din familia Sforza 1494-1499 1500 Moldova Ștefan cel Mare domnitor 1457-1504 Monaco Giovanni al II-lea senior din casa Grimaldi 1494-1505 Montferrat Guglielmo al VII-lea marchiz din dinastia Paleologilor 1494-1518 Moscova Ivan al III-lea Vasilievici cel Mare mare cneaz 1462-1505 Navarra Catherine regină din casa de Foix 1483-1517 și Ioan al III-lea rege 1484-1516 Neapole Frederic rege din casa de Aragon 1496-1501 Ordinul teutonic Frederic mare maestru 1498-1510; totodată principe elector de Saxonia 1486-1525 Polonia Ioan I Albert rege din dinastia Jagiello 1492-1501 Portugalia Manuel I cel Mare rege din dinastia de Aviz 1495-1521 Reazan Ivan al V-lea Vasilievici mare cneaz 1483-1500 și Ivan al VI-lea Ivanovici mare cneaz 1500-cca 1520 Savoia Filibert al II-lea cel Frumos duce 1497-1504 Saxonia linia Albertină Albrecht cel Curajos duce din dinastia de Wettin 1485-1500; anterior principe elector de Saxonia 1464-1485 și Georg cel Bogat duce din dinastia de Wettin 1500-1539 Saxonia linia Ernestină Frederic al III-lea cel Înțelept principe elector din dinastia de Wettin 1486-1525; ulterior mare maestru al Ordinului teutonic 1498-1510 Scoția Iacob al IV-lea rege din dinastia Stuart 1488-1513 Sicilia Ferdinand al II-lea Catolicul rege din dinastia de Castilia 1479-1516; anterior rege al Castiliei 1474-1479; totodată rege al Spaniei 1479-1516; ulterior rege al Neapolelui 1504-1516 Spania Isabela I regină 1479-1504; anterior regină a Castiliei 1474-1479 și Ferdinand al V-lea rege 1479-1516; anterior rege al Castiliei 1474-1479; totodată rege al Siciliei 1479-1516; ulterior rege al Neapolelui 1504-1516 Statul papal Alexandru al VI-lea papă 1492-1503 Suedia Ioan al II-lea rege din dinastia de Oldenburg 1497-1501; totodată rege al Danemarcei 1481-1513 Transilvania Petru de Szentgyorgy voievod 1499-1510 Ungaria Vladislav al II-lea Jagiello rege din dinastia Jagiello 1490-1516; totodată rege al Cehiei 1471-1516 Valahia Radu cel Mare domnitor 1495-1508 Veneția Agostino Barbarigo doge 1486-1501 Africa Benin Ozolua obba cca 1481-? ? Buganda Nakibinge kabaka 1494-1524 Califatul abbasid Egipt Abu'l-Sabr Iakub al-ustamsik ibn al-Mutauakkiș calif din dinastia Abbasizilor 1497-1508 1509 1516 1517-1517 1518 Congo Nzinga a Nkuwu mani kongo ?-1509 Ethiopia Na'od Anbasa Badar împărat 1494-1508 Hafsizii Abu Abdallah Muhammad al V-lea al-Mutauakkil ibn al-Hassan ibn Masud ibn Usman calif din dinastia Hafsizilor 1494-1526 Imerina Rafohy regină cca 1500-cca 1520 Kanem-Bornu Ali Ghazi Ghajideni sultan cca 1479-cca 1507 Mamelucii az-Zahir Kansuh sultan din dinastia Burdjizilor 1498-1500 și al-Așraf Djanbalat sultan din dinastia Burdjizilor 1500-1501 Munhumutapa Chikuyo Chisamarengu Kakuyo Komunyaka rege din dinastia Munhumutapa cca 1494-cca 1530 Rwanda Ruganzu I Bwimba rege cca 1482-cca 1506 Songhay Muhammad I Ture rege din dinastia Askia 1493-1528 Asia Orientul Apropiat Ak Koyunlu Muhammad-mîrza ibn Iusuf ibn Hassan conducător 1498-1502 Imperiul otoman Baiazid al II-lea Veli sultan din dinastia Osmană 1481-1512 Mamelucii az-Zahir Kansuh sultan din dinastia Burdjizilor 1498-1500 și al-Așraf Djanbalat sultan din dinastia Burdjizilor 1500-1501 Timurizii Mahmud ibn Abu Said emir din dinastia Timurizilor 1494-1500 Timurizii din Horasan Hussein Baikara Sultan Hussein emir din dinastia Timurizilor 1470-1506 Asia Orientul Îndepărat Bengal Sayyid Ala ad-Din Hussain Șah ibn Said Așraf sultan din casa lui Hussain Șah 1493-1519 Birmania statul Arakan Salingathu rege din dinastia de Mrohaung 1494-1501 Birmania statul Ava Minhkaung al II-lea rege 1481-1502 Birmania statul Mon Binnya Ran al II-lea rege 1492-1526 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Moha Thommo Reachea Dharmaraja rege 1473-1494 1504 China Xiaozong Zhu Youtang împărat din dinastia Ming 1488-1505 Coreea statul Choson Yonsangun Yi Yung rege din dinastia Yi 1495-1505 Hoarda de Aur Șeih Ahmed han 1481-1502 India Bahmanizii Șihab ad-Din Mahmud ibn Muhammad III sultan 1482-1518 India statul Delhi Nizam Han Sikandar ibn Bahlul sultan din dinastia Lodi 1489-1517 India statul Gujarat Mahmud Șah I Begarha Fath Han ibn Muhammad sultan 1458-1511 India statul Handeș Adil Han al II-lea Humayun ibn Mubarak sultan din dinastia Farukizilor 1457-1503 India statul Vijayanagar Immadi Narasimha Dhama Tamaraya conducător din dinastia Saluva 1491-1505 Japonia Go-Tsuch-imikado împărat 1465-1500 și Yoșizumi principe imperial din familia Așikaga 1493-1508 Kashmir Fath Șah ibn Adam Șah ibn Șah-han sultan din casa lui Șah Mir 1490-1498 1499-1500 și Muhammad ibn Hassan sultan din casa lui Șah Mir 1489-1490 1498-1499 1500-1526 1529-1533 Laos statul Lan Xang Thao Som-Phu rege 1496-1501 Malacca Mahmud Șah sultan 1488-1511 Mongolii Dayan hagan Batu Mongke han 1470-1543 Nepal Benepa Ranamalla rege din dinastia Malla cca 1480-1500 și Suvarnamalla rege din dinastia Malla ?-? ? Nepal Bhadgaon Rayamalla rege din dinastia Malla cca 1480-cca 1519 Nepal Kathmandu Amaramalla rege din dinastia Malla ?-? ? Sri Lanka statul Jaffna Singai Pararajesekaran al VI-lea rege 1478-1519 Sri Lanka statul Kotte Dharma Parakkamabahu al IX-lea rege 1489-1513 Thailanda statul Ayutthaya Ramathibodi al II-lea rege 1491-1529 Tibet bSod-nams P'yogs-glang panchen lama 1439-1505 Tibet dGe-'dun rgya-mtsho dalai lama 1474 1476-1540 Timurizii Mahmud ibn Abu Said emir din dinastia Timurizilor 1494-1500 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Due hoang-de rege din dinastia Le târzie 1497-1504 America Aztecii Ahuitzotl conducător 1486-1503 Incașii Huayna Capac Wayna Qhapac conducător 1493-1525 Edward Williams Morley n 29 ianuarie 1838 d 24 februarie 1923 a fost un chimist și fizician american El este cunoscut în primul rând pentru colaborarea cu Albert Michelson și ulterior cu Dayton Miller în realizarea experienței Michelson-Morley experiență care a infirmat teoria eterului universal și a condus la elaborarea teoriei relativității de către Albert Einstein Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Contele Giovanni Pico della Mirandola n 24 februarie 1463 Mirandola – 17 noiembrie 1494 Florența a fost un filozof și învățat umanist italian din perioada Renașterii Biografie Pico della Mirandola provenea dintr-o veche familie de nobili din Italia de nord cu reședința în castelul Mirandola în apropiere de orașul Modena Doritor să se instruiască renunță la privilegiile de familie în favoarea fraților săi și la vârsta de 14 ani începe studiul dreptului canonic la vestita Universitate din Bologna prima Universitate europeană! cu intenția unei cariere ecleziastice Este atras totuși mai mult de studiul filozofiei și teologiei și timp de șapte ani vizitează cele mai renumite universități ale Europei din Ferrara Padova și Paris studiind pe lângă filozofia scolastică aristoteliană și limbile latină greacă ebraică arameică și arabă dobândind încă din tinerețe renumele de poliglot În 1484 se duce la Florența în acel timp centrul vieții spirituale umanistice unde Marsilio Ficino conducea noua "Academie Platoniciană" încurajat și susținut de familia Medici Sub influența lui Ficino Pico della Mirandola înclină mai mult către filozofia lui Platon în opoziție cu scolastica dominată de învățătura lui Aristotel aflată în declin și devine unul din cei mai activi participanți la discuțiile în care se căuta realizarea unei unități între idealismul platonician și spiritualitatea creștină Pico della Mirandola era însă un eclectic datorită cunoștințelor sale vaste în domeniul misterelor antice doctrinei pythagoreice învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino precum și în urma studiului Kabbalei și Talmudului întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului un creștinism purificat aprofundat și extins al cărui exponent ar fi dorit să devină Urmând această idee scrie "Heptaplus" 1480 o interpretare mistico-alegorică a creației conformă expunerii din Biblie În aceeași perioadă publică "De ente et uno" care cuprinde explicații ale unor pasagii din scrierile lui Moise Platon și Aristotel În anul 1486 Pico della Mirandola pleacă la Roma și publică 900 de teze asupra tuturor temelor filozofice și teologice posibile din acel timp adunate sub titlul "Conclusiones philosophicae cabalisticae et theologicae" cu o introducere "Oratio de dignitate hominis" care mai târziu va deveni unul din cele mai renumite texte filozofice ale umanismului italian La discuția acestor teze ar fi vrut să invite la Roma pe toți învățații Europei Papa Inocențiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice și întâlnirea proiectată este interzisă Deși Pico della Mirandola încearcă să se apere în lucrarea "Apologia J Pici Mirandolani Concordiae comitis" 1489 este condamnat și caută refugiu în Franța unde este găsit de emisarii papei și arestat În urma intervenției lui Lorenzo de Medici este eliberat și se poate întoarce la Florența Aici trăiește retras și este tot mai mult influențat de predicile lui Savonarola în care acesta critica moravurile vremii și preconiza crearea unui stat ecleziastic fundamentalist Pico della Mirandola consacră ultimii ani ai vieții scrierilor religioase în apărarea creștinismului împotriva iudaismului mahomedanismului și astrologilor O parte a acestor scrieri a apărut postum în 1495 la Bologna sub titlul "Disputationes adversus astrologiam divinatricem" contribuind la combaterea credințelor astrologice atât de răspândite în Evul Mediu și respingând astfel posibilitatea determinării destinului omenesc prin poziția și mișcarea stelelor Pico della Mirandola moare la 17 noiembrie 1494 în Florența Opera filozofico-teologică Concepțiile de bază ale lui Pico della Mirandola au fost expuse în "Oratio de dignitate hominis" Ele reprezintă o sinteză ambițioasă a tradiției scolastico-aristoteliene cu temele noi ale umanismului Pico della Mirandola vede această sinteză în filozofia neoplatoniciană stabilind o ierarhie a existenței de la corpurile neînsuflețite urcând diverse trepte până la ființa supremă Dumnezeu Dumnezeu a creat pe om și l-a situat în centrul lumii de aceea omul nu este nici muritor nici nemuritor nici pământesc nici celest Stă în întregime în puterea lui să aleagă în ce direcție a existenței se dezvoltă Omul se deosebește de alte viețuitoare prin faptul că nu este legat de un anumit destin sau de o anumită lege dimpotrivă el are capacitatea să-și determine în mod liber modul și forma existenței să se înjosească până la o treaptă animalică sau să se apropie de divinitate care stă la propria sa origine Calea care duce la acest scop este eliberarea de pornirile simțurilor și purificarea prin cugetarea și contemplația filozofică Legături externe Anglia în este cea mai mare și cea mai dens populată țară din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Până în anul 1707 Anglia a fost un regat independent Regatul Angliei În 1707 acesta a fuzionat cu Scoția dând astfel naștere la Regatul Marii Britanii Pentru unii Anglia este sinonim cu Marea Britanie sau chiar cu Regatul Unit lucru care însă este incorect și-i atinge pe scoțieni galezi și nord-irlandezi Etimologie Numele "Anglia" vine de la "Țara anglilor" în Engleză "England" pentru "Land of the Angles" referindu-se la angli trib germanic de vest care s-a așezat în insulă în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda azi Germania și Danemarca Alături de aceștia s-au așezat încă alte 2 triburi germanice de vest Iuții tot din peninsula Iutlanda și saxonii din nord-vestul Germaniei de azi Numele Angliei în limba cornică este Pow Sowse care înseamnă "Țara Saxonilor" Istorie Preistorie și antichitate Oasele și uneltele din piatră cremene găsite în Norfolk și Suffolk dovedesc că Homo erectus a trăit pe teritoriul Angliei de azi acum 700000 de ani La acea vreme Marea Britanie era legată de continentul European Ceea ce astăzi este Canalul Mânecii English Channel era atunci un fluviu ce curgea spre vest și era alimentat de afluenți care mai târziu au devenit Tamisa și SenaSeine Această zonă a fost depopulată în perioada Marii Glaciațiuni așa cum au fost și alte regiuni ale Insulelor Britanice În timpul recolonizării după dezgheț cercetarea genetică arată că Anglia de azi a fost ultima zonă a Insulelor Britanice care a fost repopulată cam acum 13000 de ani Popoarele migratoare care au ajuns în această perioadă contrastează cu ceilalți locuitori ai Insulelor Britanice venind de pe continent din sud-estul Europei în timp ce locuitorii care au venit mai devreme au sosit din nord de-a lungul coastei din Iberia Acești migratori au adoptat cultura Celtică care a devenit dominantă în mare parte a Europei vestice Până la 43 dHr momentul marii invazii romane Britania fusese deja ținta unor frecvente invazii plănuite de forțele Republicii Romane și ale Imperiului Roman A fost invadată pentru prima oară de dictatorul roman Iulius Cezar în 55 îHr dar a fost pe deplin cucerită de împăratul Claudius în 43 dHr Ca și alte regiuni aflate la marginea imperiului Britannia s-a bucurat o perioadă lungă de legături comerciale cu romanii și influența lor economică și culturală a avut o semnificație deosebită asupra epocii de fier pre-romană a britanicilor în special în sud Odată cu căderea Imperiului Roman 400 de ani mai târziu romanii au părăsit Provincia Britannia teritoriu care în mare parte a stat la baza a ceea ce s-a numit apoi Anglia Evul Mediu Istoria Angliei anglo-saxone acoperă Anglia medievală timpurie de la sfârșitul Britanniei Romane și stabilirea regatelor anglo-saxone din secolul al V-lea până la Cucerirea Normandă din 1066 Din jurul anului 500 dHr se crede că Anglia era împărțită în 7 regate mici cunoscute ca „Heptarhia Northumbria Mercia East Anglia Essex Kent Sussex Wesse Temele dominante din secolul al VII-lea până în secolul al X-lea au fost răspândirea creștinismului și unificarea politică a Angliei Creștinismul a pătruns din trei direcții de la Roma în sud și respectiv Scoția și Irlanda în nord și vest Aceste regate anglo-saxone tindeau să se unească prin război Încă de pe timpul lui Ethelbert din Kent un rege nu putea fi recunoscut ca Bertwalda Lord of Britain În general titlul a revenit regilor din Northumbria în secolul al VII-lea; în secolul al VIII-lea celor din Mercia; în secolul al IX-lea lui Egbert a Wessex-ului care în 825 a învins pe Merciani în Bătălia de la Ellendun În secolul următor familia sa a domnit în Anglia Inițial Anglia a fost mai degrabă un termen geografic care a descris partea Britaniei ocupată de anglo-saxoni decât un nume dat unui stat cu o națiune individuală A devenit unită politic prin expansiunea regatului Wessex al cărui rege Athelstan a adus pentru prima dată toată Anglia sub un singur conducător în 927 deși unificarea nu a devenit permanentă până în 954 când Edred l-a înfrânt pe Eric Bloodaxe și a devenit Regele Angliei În 1016 Anglia a fost cucerită de regele danez Canute cel Mare și a devenit centru guvernamental pentru imperiul său care a durat foarte puțin Odată cu ascensiunea lui Edward Confesorul moștenitor al dinastiei engleze autohtone în 1402 Anglia a devenit din nou un regat separat Legăturile și natura sa au fost total schimbate după Cucerirea Normandă din 1066 Cele câteva sute de ani ce au urmat au poziționat Anglia ca o parte majoră a expansiunii și decăderii imperiilor; în Franța Regii Angliei au folosit Anglia ca o sursă de trupe timp de ani de zile pentru a-și mări proprietățile personale în Franța Războiul de 100 de Ani începând cu Edward al III-lea; de fapt coroana engleză nu a renunțat la ultimul ei punct de sprijin pe continent în Franța până când nu a fost pierdut Calais-ul în 1558 în timpul domniei Mariei Tudor insulele Canalului sunt încă dependente de coroană dar nu sunt parte a Regatului Unit În secolul al XIII-lea Țara Galilor Wales a fost luată prin cucerire sub controlul monarhilor englezi Acestei cuceriri i s-a dat o formă prin Statutul lui Rhuddlan din 1284 și astfel Țara Galilor a fost anexată legal Regatului Angliei prin Actele Legilor din Wales din 1535-1542 Țara Galilor a împărțit cu Anglia o identitate legală deoarece entitatea care s-a alăturat a fost inițial numită Anglia iar apoi Anglia și Țara Galilor În vara anului 1348 "Moartea Neagră" epidemia de ciumă a lovit întâi Anglia apoi Europa Ciuma a ucis între o treime și două treimi din populația Europei Anglia singură a pierdut 70% din populația ei care a trecut de la 7 milioane la 2 milioane în 1400 Molima s-a întors în repetate rânduri în Anglia bântuind-o de-a lungul secolelor al XIV-lea–al XVII-lea Marea Molimă The Great Plague din Londra din anii 1665-1666 a fost ultima care a izbucnit Modernism În timpul Reformei engleze din secolul al XVI-lea autoritatea externă a bisericii Romano-Catolice din Anglia a fost abolită și înlocuită cu Actele Hotărârile Supremației Regale și întemeierea Bisericii Anglicane sub guvernarea supremă a monarhului englez Aceasta s-a întâmplat în timpul domniei lui Henric al VIII-lea Reforma engleză a fost diferită de celelalte reforme din Europa prin faptul că-și avea rădăcinile în politică mai mult decât în teologie Reforma engleză a netezit calea spre răspândirea anglicanismului în biserică și alte instituții Perioada cunoscută ca Războiul Civil 1642-1651 a fost martora uneltirilor politice și conflictelor armate între suporterii Parlamentului Lung Roundheads și regele Carol I Regaliștii între 1642-1645 și 1648-1649 urmată de conflictul dintre suporterii Parlamentului Rump și regele Carol al II-lea între 1649-1651 Războiul s-a terminat cu victoria parlamentară prin Bătălia de la Worchester la 3 septembrie 1651 Ea a condus la procesul și execuția lui Carol I exilul fiului său Carol al II-lea înlocuirea monarhiei engleze cu Commonwealth-ul Angliei 1649-1653 și conducerea țării de Oliver Cromwell pe timpul Protectoratului 1653-1659 După moartea lui Oliver Cromwell în 1659 o scurtă revenire o încercare condusă de fiul lui Cromwell un om slab la conducerea Commonwealth-ului a avut loc înainte ca Parlamentul să-l invite pe Carol al II-lea să se reîntoarcă în Anglia în 1660 și să restaureze monarhia În timpul acestui interregn monopolul bisericii din Anglia asupra creștinismului s-a sfârșit și influența dominantă Protestantă s-a consolidat în Irlanda Din punct de vedere constituțional războaiele au stabilit un precedent ca monarhii britanici să nu poată guverna fără aprobare parlamentară deși lucrul acesta va deveni bine consolidat abia în secolul următor odată cu Revoluția Glorioasă Deși aflate în conflict de secole Regatul Angliei și Regatul Scoției se apropiaseră tot mai mult de la Reforma Protestantă a secolului al XVI-lea și în 1603 cu urcarea pe tronul Angliei a regelui scoțian Iacob al VI-lea cele două țări au intrat într-o uniune personală fiind conduse de aceeași dinastie Stuart După câteva încercări de a uni regatele s-a căzut de acord asupra unui Tratat de Uniune la 22 iulie 1706 de către parlamentarii englezi și cei scoțieni și a fost pus în aplicare prin Actele Unirii care a dus la unirea politică a celor două state și crearea Regatului Unit al Marii Britanii la 1 mai 1707 Irlanda s-a unit în 1801 iar Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei a existat până în 1922 când Irlanda cu excepția Irlandei de Nord a devenit independentă ceea ce a avut drept rezultat numele de azi al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Guvernare Formă de guvernământ monarhie constituțională Geografie Anglia se întinde pe două treimi din centrul și sudul insulei Marea Britanie plus insulele dinspre coastă din larg dintre care cea mai mare este Insula Wight Anglia se învecinează la nord cu Scoția și la vest cu Țara Galilor Este mai aproape de Europa continentală decât oricare altă parte a Britaniei separată de Franța de 52 km de mare 22 mile nautice Tunelul Canalului lângă Folkstone leagă direct Anglia de Europa continentală Granița anglo-franceză este la jumătatea drumului de-a lungul tunelului Mare parte din Anglia este deluroasă în general muntoasă în nord cu un lanț de munți nu prea înalți Munții Penini Pennines care despart estul de vest Alte zone deluroase în nord și Midlands sunt Ținutul Lacurilor The Lake District the North York Moors Mlaștinile din North York și Districtul Peak Linia aproximativă de demarcație dintre tipurile de teren este adesea indicata de linia Tees-Exe La sud de această linie sunt suprafețe întinse de teren plat incluzând East Anglia și the Fens zonele deluroase incluzând the Cotswolds the Chilterns și the North și South Downs Cel mai mare port natural din Anglia este Poole pe coasta sud-centrală Unii îl consideră al doilea cel mai mare port din lume după Sydney Australia deși lucrul acesta este discutabil Capitală Londra este capitala Angliei dar și capitala Regatului Unit Aglomerația urbană a Londrei numără aproximativ 7350000 de locuitori Împărțire administrativă Anglia nu are un legislativ sau un guvern care să fie responsabil pentru întreaga țară spre deosebire de celelalte trei țări ci este condusă de parlamentul Regatului Unit și implicit de Guvernul Regatului Unit Sunt discuții privind crearea fie a unui parlament separat fie privind acordarea unor puteri legislative celor nouă regiuni ale Angliei Acestea din urmă au fost înființate ca urmare a hotărârii Uniunii Europene în urma Tratatului de la Maastricht În afară de Londra puterile regiunilor sunt foarte limitate Regiunea Londrei este divizată în City of London și 31 de "Burguri ale Londrei" ce sunt numite împreună Londra Mare și sunt administrate de Autoritatea Londrei Mari Celelalte regiuni sunt formate din comitate ce pot fi metropolitane sau ne-metropoilitane Acestea sunt la rândul lor subdivizate în districte ce pot fi numite orașe burg-uri burg-uri regale burguri metropolitane sau simplu districte În unele locuri comitatele și districtele funcționează împreună ca o "autoritate unitară" Sub nivelul districtelor funcționează fără o distribuție uniformă sau care să acopere întreg teritoriul nivelul parohiilor civile Consiliile parohiilor civile sau consiliile orașelor există în principiu doar pentru orașe mici și în mediul rural fiind rar întâlnite în orașele mari și interzise în interiorul Londrei Mari Climat Anglia are o climă temperată cu multă ploaie în timpul anului deși anotimpurile sunt foarte variate în temperatură Oricum temperaturile rar scad sub -5 grade C sau se ridică peste 30 grade C Vântul predominant suflă din sud-vest aducând o vreme blândă și umedă dinspre oceanul Atlantic Este cel mai uscat în est și cel mai cald în sud care este și cel mai apropiat de continental European Zăpada poate cădea în timpul iernii și primăverii timpurii Economie Infrastructură Anglia a jucat un rol important în progresul arhitecturii vestice Ea este leagănul celor mai notabile castele și forturi medievale din lume incluzând Castelul Warwick Turnul Londrei Tower of London Castelul Windsor Windsor Castle-cel mai mare castel locuit din lume și cel mai îndelung locuit în timp Anglia este cunoscută pentru numeroasele case grandioase de la țară pentru bisericile și catedralele medievale și mai târzii ca York Minster Arhitecții englezi și-au adus contribuția la multe stiluri de-a lungul secolelor incluzând arhitectura Tudor Barocul englez stilul Georgian și mișcările Victoriene ca Reînvierea Goticului Printre cei mai bine cunoscuți arhitecți contemporani englezi se află Norman Foster și Richard Rogers Demografie Populație Populație 53012456 locuitori recensământul din 2011 Limbă Limbi engleză în Scoția limba galică în Țara Galilor se vorbește și limba galeză Religie Structura religioasă conform recensământului din 2011 Educație Oxford Mai mult decât un centru universitar Oxford este unul din cele mai frumoase orașe ale Angliei Excelent conservat acesta este un conglomerat de alei înguste case construite din piatră de culoarea mierii și străjuite de statui reprezentând animale fantastice Complexul universitar include 40 de colegii independente cel mai vechi dintre acestea și din toată țara fiind înființat în 1200 Tot aici se găsește Bodleian Library una din primele biblioteci ale lumii care și-a deschis porțile în 1602 Pe rafturile acesteia sunt adăpostite circa 5 milioane de cărți rare printre care și o colecție de manuscrise deosebit de valoroase Cambridge Cambridge Canterbury Stratford-upon-Avon prezentare generală Cambridge Leagănul celei de-a doua universități britanice Cambridge și-a deschis porțile pentru studenți începând din secolul al XIII-lea În semn de recunoștință fiecare generație de arhitecți a ridicat aici câte un grup de clădiri reprezentând spiritul epocii astfel încât în prezent aici sunt reunite cele mai frumoase edificii din toată Anglia Cel mai mare dintre colegiile complexului Trinity College a fost înființat de către Henric al VIII-lea în 1546 Se remarcă prin frumoasa curte din secolul al XVII-lea unde se ridică o splendidă bibliotecă proiectată de Christopher Wren Deasupra masivei gherete a portarului se află Great Tom un ceas de mari dimensiuni care anunță sonor trecerea fiecărei ore și pe care e posibil să-l fi admirat fără să știți în filmul Carele de foc Printre elevii de marcă ai colegiului se numără prințul Charles care l-a frecventat în anii '60 Cultură Anglia are o cultură vastă și cu influență care cuprinde atât elemente vechi cât și noi Cultura modernă a Angliei este uneori dificil de identificat și greu de separat de cultura întregului Regat Unit deoarece națiile ei sunt atât de întrepătrunse Oricum cultura tradițională și istorică engleză rămâne distinctă cu diferențe regionale substanțiale Moștenirea engleză este un organ guvernamental cu o remitere largă a siturilor istorice artefacte și împrejurimi ale Angliei Muzeul Britanic Londonez Biblioteca Britanică și Galeria Națională conțin cele mai frumoase colecții din lume Englezii au jucat un rol important în dezvoltarea artelor și științelor Multe din cele mai importante figuri din gândirea vestică științifică și filozofică modernă fie că s-a născut sau la un moment dat s-a aflat aici sau chiar a trăit în Anglia Gânditori englezi marcanți de o importanță internațională include oameni de știință ca Sir Isaac Newton Francis Bacon Michael Faraday Charles Darwin și Ernest Rutherford născut în Noua Zeelandă filozofi ca John Locke John Stuart Mill Herbert Spencer Bertrand și Thomas Hobbes și economiști ca David și John Maynard Keynes Sport Sporturile moderne au fost sistematizate în Anglia în timpul secXIX printre acestea cricketul uniunea și liga de rugby fotbalul tenisul și badmintonul Dintre acestea asociația de fotbal cricket și rugby rămân cele mai populare sporturi ale țării Echipa națională de fotbal a Angliei este poziționată a 15-a de către FIFA și a 8-a de Elo și a câștigat Cupa Mondială în 1966 care a avut loc în Anglia De atunci nu a reușit să obțină o finală la nici o competiție sportivă internațională majoră deși a ajuns în semi-finalele Cupei Mondiale în 1990 în sferturile de finală în 2002 și 2006 și Euro 2004 Echipa națională de rugby a Angliei a câștigat Cupa Mondială la rugby din 2003 și au terminat pe locul 2 în 2007 Cluburile de rugby ca Leicester Tigers London Wasps și Northampton Saints au avut succes în Cupa Heinekena EuropeiEchipa ligii naționale de rugby a Angliei este considerată de către Liga de Rugby pe locul 3 din lume și prima în Europa Ea a luat parte la 3 Cupe Mondiale terminând pe locul 2 în 1975 și 1995 la ultima fiind gazdă În 2008 a jucat pentru Cupa Mondială în Australia Fotbaliști renumiți Alan Shearer Bobby Charlton Rio Ferdinand Kevin Keegan Steven Gerrard Frank Lampard Manchester City David Beckham Wayne Rooney Note Bibliografie Legături externe Vezi și Listă de localități din Anglia Prim-ministrul Republicii Moldova conform Constituției< ref> conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia respectînd atribuțiile ce le revin În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia Președintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern Prim-miniștri ai RD RSSA și RSS Moldovenești 1917-1991 Președinți ai Consiliului Director din RD Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească Președinți ai Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească Prim-miniștri ai RSS Moldovenească până la declararea independenței Prim-miniștri ai Republicii Moldova Cronologie ImageSize width800 heightauto barincrement12 PlotArea top10 bottom50 right130 left20 AlignBars late DateFormat dd mm yyyy Period from01 01 1990 till01 06 2015 TimeAxis orientationhorizontal ScaleMajor unityear increment2 start1990 Colors idpostsoviet valuergb05051 BarData barsetPM PlotData width5 alignleft fontsizeS shift5-4 anchortill barsetPM from 25 05 1990 till 28 05 1991 colorpostsoviet text"Druc" fontsize10 from 28 05 1991 till 01 08 1992 colorpostsoviet text"Muravschi" fontsize10 from 01 08 1992 till 24 01 1997 colorpostsoviet text"Sangheli" fontsize10 from 24 01 1997 till 12 03 1999 colorpostsoviet text"Ciubuc" fontsize10 from 12 03 1999 till 21 12 1999 colorpostsoviet text"Sturza" fontsize10 from 21 12 1999 till 19 04 2001 colorpostsoviet text"Braghiș" fontsize10 from 19 04 2001 till 31 03 2008 colorpostsoviet text"Tarlev" fontsize10 from 31 03 2008 till 14 09 2009 colorpostsoviet text"Greceanîi" fontsize10 from 14 09 2009 till 25 09 2009 colorpostsoviet text"Pîrlog" fontsize10 from 25 09 2009 till 25 04 2013 colorpostsoviet text"Filat" fontsize10 from 25 04 2013 till 18 02 2015 colorpostsoviet text"Leancă" fontsize10 from 18 02 2015 till 18 04 2015 colorpostsoviet text"Gaburici" fontsize10 < timeline> Vezi și Președintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului Republicii Moldova Referințe Legături externe Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Wikimedia Foundation WMF este o organizați non-profit din San Francisco California care a creat o serie de wiki Cele mai cunoscute sunt Wikipedia Wiktionary Wikiquote Wikibooks Wikisource Wikinews și Meta-Wikipedia Jimmy Jimbo Wales șeful fundației împreună cu compania sa „Bomis au anunțat crearea fundației la 20 iunie 2003 Numele ei „Wikimedia a fost ales de către Sheldon Rampton întrebând utilizatorii de pe lista de destinatari „mailing list WikiEN-I în martie 2003 Proiectele Wikimedia Datele de lansare din tabelul de mai jos sunt datele când s-au stabilit numele oficiale ale domeniilor Internet respective sau și datele lansării versiunii „beta stadiu de testare imediat anterior dării în folosință a proiectului Nu au fost luate în considerație alte domenii și nici versiuni de testare mai timpurii Lista proiectelor Wikimedia Referințe și note Legături externe Charlie Hebdo este o revistă satirică franceză cu apariție săptămânală care publică în mare parte ilustrații caricaturi și desene dar și reportaje articole polemice și glume Având puternice vederi de stânga și anti-religioase revista este caracterizată de poziția ei critică față de de islamism catolicism iudaism și extremismul de dreapta Revista a fost fondată în 1969 apărând până în 1981 După o întrerupere de peste zece ani publicarea a fost reluată în 1992 Conducătorii ei au fost François Cavanna 1969–1981 Philippe Val 1992–2009 și Stéphane Charbonnier 2009-2014 Amenințată în mod repetat de fundamentaliștii islamiști revista a răspuns la provocări menținându-și tonul ireverențios Sediul vechi a fost incendiat la 2 noiembrie 2011 La 7 ianuarie 2015 în timpul unei ședințe de redacție a fost atacat și noul sediu din Paris al săptămânalului satiric Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo s-a soldat cu 12 morți și 11 răniți atacatorii fiind uciși după două zile de către forțele speciale ale poliției Legături externe Manga 漫画 este cuvântul japonez pentru benzi desenate uneori folosindu-se de asemenea și komikkuコミック În afara Japoniei termenul este utilizat strict pentru benzile desenate de origine japoneză Istoric Manga este creată dintr-o mixtură între arta japoneză ukiyo-e și stiluri străine de desenat și a preluat forma prezentă la puțin timp după cel de-Al Doilea Război Mondial Constă în principal din desene alb-negru în afară de coperți și câteodată primele cîteva pagini; în unele cazuri este colorată integral Clasificare Demografia publicului cititor Spre deosebire de SUA și Europa unde benzile desenate erau considerate ca fiind adresate copiilor idee de care se încearcă o detașare în ultimi ani în Japonia manga-urile s-au adresat unor variații de vârstă mai largi ajungând să fie citite atât de copii și adolescenti cât și de adulți creându-se astfel edituri specializate adresate unui public țintă Denumirile japoneze pentru aceste categorii de vârstă au ajuns să fie folosite și în occident în privința manga-urilor ele fiind urmatoarele Kodomo adresate copiilor Shōjo tinere fete și adolescente Shōnen băieți și adolescenți Josei Redisu Redikomi adresate tinerelor femei cu vârste între 18-30 fiind citite totuși și de bărbați Seinen bărbaților tineri cu vârste cuprinse între 18-30 dar ajungându-se la un public de până în 40 de ani Genuri Datorită acoperirii unui sector mai mare de piață seriile manga au ajuns să dezvolte un număr mare de subiecte și teme dintre care câteva dintre cele mai des întâlnite sunt Acțiune Aventură Romance Sport și jocuri întreceri sportive Drame istorice Horror Science fiction și fantezie Mister Comedie Sexualitate Afaceri și comerț Mahō shōjo literalmente fată magică Jidaimono istorice Robot Mecha Shōjo-ai iubire între persoane de sex feminin Shōnen-ai iubire între persoane de sex masculin Ecchi conținut erotic Hentai conținut pornografic Yuri echivalent pornografic al Shōjo-ai Yaoi echivalent pornografic al Shōnen-ai Diversitatea temelor și subiectelor întâlnite în manga combinate cu popularitatea lor în Japonia au condus la o vastă adaptare a celor mai de succes titluri sub diverse forme cum ar fi anime-uri filme seriale jocuri Trebuie observat totuși faptul că fenomenul este reciproc seriile anime de succes precum și jocuri populare fiind adesea transformate în serii manga Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Kaleido Star este un serial anime produs de Gonzo Digimation al cărui director este Junichi Sato iar scenarist este Reiko Yoshida și este licențiat în Statele Unite ale Americii de către ADV Films Acest anime a cuprins două serii și acestea au fost urmate de trei OVA-uri Totodată este sursa de inspirație pentru un roman Primul episod din adaptarea în limba engleză a apărut în ediția din ianuarie 2004 în revista Newtype< ref> Luci Christian a dublat în versiunea anglofonă și pe Sarah Dupont și pe doctorița Kate Ea a declarat într-un interviu că apariția acestui lucru determină „despărțirea vocilor personale prin anumite șabloane vocale< ref> Acrobatul japonez Dio Kobayashi este menționat ca fiind consultant special în 2002 Acțiunea anime-ului planează asupra unei fete de 16 ani din Japonia pe nume Sora Naegino''The anime encyclopedia a guide to Japanese animation since 1917'' de Jonathan Clements și Helen McCarthy pagina 322< ref> Pe parcursul anime-ului va întâlni numeroase obstacole ce o vor ajuta să dobândească o maturizare mentală și spirituală Va fi ajutată de numeroșii ei prieteni și de Spiritul Scenei Fool Subiect Prima serie Sora Naegino o tânără acrobată japoneză ajunge în America cu speranța că va fi admisă la Kaleido Stage un circ faimos la nivel mondial care a fermecat-o de mică Cu toate acestea se află în dificultate de cum ajunge în America Se rătăcește pe drum spre Kaleido Stage este privită ciudat de către un bărbat misterios iar bagajul ei este furat Folosindu-și abilitățile acrobatice Sora îl urmărește pe hoț și îl prinde Un ofițer de poliție o conduce la Kaleido Stage însă descoperă că își ratase audiția Deși are o explicație pentru întârzierea ei idolul ei o sfătuiește să se întoarcă în Japonia; pentru a o înveseli managerul scenic de la Kaleido Stage o invită să vadă spectacolul din acea zi din culise Sora acceptă iar înainte de începerea spectacolului un acrobat se rănește la mână lui Sora i se oferă rara ocazie de a fi pe scenă de către Kalos Eldo el fiind bărbatul misterios ce se uita la picioarele ei După un efort șovăitor Sora este trimisă de la Kaleido Stage de către Layla și se pregătește să se întoarcă în Japonia însă Kalos se răzgândește și îi spune Laylei că într-o zi lumea va veni doar ca să o vadă pe ea fiind atracția principală de la Kaleido Stage Începutul seriei o prezintă pe Sora ca fiind respinsă de ceilalți deoarece se credea că a fost admisă la Kaleido Stage prin relații cu șeful lor În mod special Layla este persoana care este cea mai rece față de Sora și o consideră deranjantă și amenințătoare Cu ajutorul prietenilor ei managerul scenic Ken Robbins acrobatele Mia Guillem și Anna Heart și tânăra Marion Benigni cu multă determinare și muncă grea Sora va reuși să câștige respectul celor din jurul ei Incredibila ei personalitate îi aduce numeroși prieteni inclusiv cea a unui pui de focă la fel și numeroase roluri principale în producțiile de la Kaleido Stage Peste timp va reuși să se împrietenească cu Layla Cu toate acestea lucrurile par a o lua pe un drum greșit pe măsură ce tatăl Laylei face presiuni asupra ei să renunțe la Kaleido Stage în favoarea unei cariere de actriță iar în interiorul Kaleido Stage se plănuiește preluarea și închiderea acestuia Sora trebuie să se bazeze pe personalitatea ei munca grea și prieteniile puternice pentru a stabiliza scena A doua serie În a doua serie Sora se reîntoarce pe scenă după ce a executat Manevra Legendară cu Layla Această acrobație a condus la rănirea umărului Laylei iar aceasta nu mai poate să fie pe scenă Absența partenerei sale care s-a retras pentru a juca în producții de la Broadway a condus la un declin ușor al Kaleido Stage Leon Oswald un acrobat francez extrem de cunoscut este recrutat de către Kalos pentru a rezolva această problemă Se pare că prezența lui Sora îi amintește de cineva și uneori îl face să se comporte fie amiabil fie nepoliticos cu ea În ciuda acestui lucru Leon nu crede că Sora merită să fie pe scenă cu el iar acest lucru o determină pe cel mai talentat dintre recruții Kaleido Stage May Wong fostă patinatoare din China să provoace poziția lui Sora ca partener al lui Leon și star al spectacolelor Primul țel al lui Sora din acest sezon este să participe la Festivalul de Circ de la Paris însă competitorii vor recurge la orice pentru a putea dobândi titlul de câștigători trădarea înșelarea sau chiar atacarea oponenților Această atmosferă și atitudine nu corespunde perspectivei lui Sora lipsită de griji optimistă ultra-idealistă iar aceasta va renunța în mijlocul reprezentației sale Acrobația Îngeruluiîmpreună cu Yuri Killian lăsându-și prietenii familia și fosta parteneră confuzi și dezamăgiți de către Sora Cea mai mare parte a sezonului se concentrează pe eforturile lui Sora de a își găsi chestiona și urma noi vise După multe încercări și respingeri Sora își propune să devină un „Adevărat Star Kaleido concomitent cu crearea unei scene amuzante și fără conflicte fiind complet opusul celei de la Festival< ref> Uimitoarea prințesă fără zâmbet Primul OVA face referire la o nouă producție care urmează succesului datorat spectacolului Lacul Lebedelor a ajuns la execuția cu numărul 200 Aceasta va prezenta o tânără prințesă și un bufon personal care speră să îi readucă zâmbetul pe buze Mia a fost cea care s-a gândit la această producție fiind inspirată de către un tablou ce avea un personaj foarte similar cu Rosetta și un bufon în fundal care arăta ca Fool Spiritul Scenei care poate fi văzut doar de acrobații foarte talentați Rosetta este desemnată în rolul prințesei ea însăși nu a zâmbit niciodată de când venise prima dată la Kaleido Stage are greutăți în jucarea rolului și pleacă de la repetiții frustrată După ce Rosetta își va pierde abilitatea de a-l vedea pe Fool va fugi de la Kaleido Stage și îi va găsi masca într-o pânză de păianjen din stația de autobuz O va desprinde din pânză și va observa că masca ținea închisă toate amintirile lui inclusiv toate emoțiile simțite de aleși de către scenă Se va întâlni cu Sora îl va revedea pe Fool iar OVA-ul se va încheia cu o iluzie scurtă a Rosettei în costumul purtat la Manevra Legendară observată de Sora și intrarea pe scenă a celor două partenere Legenda Phoenixului ~Layla Hamilton Monogatari~ Layla și Sora se pregătesc să interpreteze în mod diferit același spectacol „Legenda Phoenixului Layla se antrenează la Broadway însă reprezentația ei o dezamăgește Simte că nu poate să interpreteze pe deplin rolul Phoenixului dacă ea nu este pe deplin renăscută ca o nouă Layla Hamilton Într-o încercare disperată de renaștere Layla dispare într-o călătorie cu bicicleta spre New York sperând că se va redescoperi Între timp Sora de asemenea încearcă să își găsească Phoenixul însă când află că Layla a dispărut va porni alături de Ken și May spre New York pentru a o găsi pe Layla Pe parcursul drumului Layla Hamilton va întâlni mulți străini care îi vor conferi numeroase reminiscențe ale copilăriei sale și se gândește cât de mult se schimbase Însă în timp ce încearcă să își găsească o altă personalitate își petrece tot timpul gândindu-se la Sora până în momentul când realizează că aceasta îi fusese o muză Odată ce a realizat acest lucru Layla renăscuse iar când aceasta este găsită de Sora o roagă să-i taie părul pentru a fi schimbată și fizic nu numai psihic La sfârșitul OVA-ului ne sunt prezentate două versiuni diferite ale Phoenixului Good day yo! Goood!! Good day yo! Goood!! este un OVA de 26 de minute A doua secvență este o lecție despre cum să folosim un diabolo de către Rosetta Passel Ultima secvență este o lecție despre jargonul focilor prezentat lui Sora de către Marion și Jonathan Lista episoadelor Influența culturală Serialul a fost difuzat în două serii emisia lui având loc în perioada 3 aprilie 2003-27 martie 2004 Au fost realizate 3 OVA-uri primele două focalizându-se pe viața și evoluția personajelor Rosetta Passel respectiv Layla Hamilton Ultimul OVA este o prezentare mai puțin dramatică în comparație cu restul episoadelor Kaleido Star unde umorul este foarte exploatat Seria Kaleido Star a condus spre elaborarea unui roman numit Acesta a fost lansat la data de 10 februarie 2006 Personajele Sora Naegino este personajul principal al anime-ului Când a fost mică a fost adusă de părinții ei la Kaleido Stage să vadă spectacolul Alice în Țara Minunilor Deși au murit puțin după acea vizită Sora e inspirată de această amintire să devină membră al Kaleido Stage când devine matură La începutul seriei Sora e singura persoană care îl poate vedea pe Fool Spiritul Scenei Acesta îi va dezvălui că este născută pentru a fi pe scenă; în prima serie îi dezvăluie că va realiza Manevra Legendară iar în seria a doua îi spune că are potențial să devină o adevărată Kaleido Star Layla Hamilton este o acrobată desăvârșită și un personaj încăpățânat Tatăl ei deținătorul lanțurilor hoteliere Hamilton dorește ca fiica sa să devină o actriță îndemnând-o să renunțe la ocupația de acrobat Layla refuză și dorește să rămână deoarece își amintește mereu pe scenă cum iubea mama ei Rola în alte variante Laura să meargă la Kaleido Stage Se rănește la umăr în timpul antrenamentelor pentru Legendara Manevră execută Manevra i se spune că nu va mai putea face acrobații la Kaleido Stage se va retrage pe Broadway ca apoi să revină să o provoace pe Sora pentru rolul Odettei din spectacolul Lacul Lebedelor și apoi va efectua un ultim spectacol Legenda Phoenixului Mia Guillem este o prietenă apropiată a lui Sora În al doilea episod ea acceptă prezența lui Sora la Kaleido Stage după executarea Phoenixului de Aur Mai târziu devine persoana care va introduce mai multă literatură în Kaleido Stage fiind scenaristă Anna Heart este de asemenea o prietenă a lui Sora ce o va accepta după execuția Phoenixului de Aur Este foarte talentată jucând în numeroase roluri serioase; își dorește să fie o comediantă la fel ca tatăl ei Jack Barone rugând-o câteodată pe Mia să îi introducă scene comice Dorința îi este aproape tot timpul refuzată Yuri Killian este ca și Layla un acrobat desăvârșit În timpul unui flashback aflăm că tatăl lui Arlon Brass moare executând Legendara Manevră considerându-l pe Kalos principalul vinovat deoarece l-a lăsat să o execute În cea de-a doua serie Yuri o ajută pe Sora la Festivalul de Circ din Paris Este rivalul lui Leon care îl consideră ucigașul surorii sale Sophie Va deveni managerul Kaleido Stage alături de Kalos Fool este misteriosul Spirit al Scenei Este de mărimea unei păpuși și i se arată lui Sora imediat ce apare la Kaleido Stage El îi explică faptul că doar cei care sunt destinați să fie pe scenă și își dedică inima întrutotul acesteia pot să îl vadă Mai târziu și Layla și Rosetta pot să îl observe Fool este cititor al viitorului posibil spunând că deși îi poate spune lucruri cu consecințe uneori negative acțiunile și eforturile ei pot să îi schimbe viitorul În prima serie acest lucru e relevat de citirea unor Cărți de Tarot și în seria a doua prin evidențieri astrologice Sarah Dupont este diva de la Kaleido Stage și managerul dormitoarelor E dorită de numeroase companii deoarece are o voce minunată însă e foarte devotată Kaleido Stage-ului Este un avid fan al artelor marțiale lucru comic în cele mai multe episoade Ken Robbins este managerul scenei de la Kaleido Stage Nu poate fi acrobat din cauza unor probleme cu inima O admiră și iubește pe Sora neavând însă curajul să îi spună acest lucru; totuși aceste lucruri nu îl împiedică să o ajute fiindu-i câteodată antrenor personal avertizând-o de unele pericole din timpul antrenamentelor Este și vocea rațiunii grupului Kalos Eldo este șeful Kaleido Stage și sfătuitorul lui Sora Este cel care îl antrenase pe Alron Brass pentru Manevra Legendară și singurul ce poate să le spună lui Sora și Laylei cum să se antreneze pentru această manevră Jerry este un polițist care se autointitulează "Fanul 1" al lui Sora ajutând-o încă din primul episod O iubește pe Kate doctoriță din Cape Mary și a Kaleido Stage-ului căsătorindu-se cu ea Marion Benigni este fiica lui Jean cel care lucrează la montajele scenice Mama ei Cynthia artistă la trambulină moare din cauza unui accident pe scenă Jonathan este un pui de focă adus de Sora însă datorită politicii interne ce interzicea deținerea de animale încearcă să îl ascundă Secretul e dezvăluit și prin intermediul lui Jean Kalos e de acord să îl țină la Kaleido Stage Devine mascota Kaleido Stage și de-a lungul seriilor Jonathan va lucra doar cu Marion Rosetta Passel este o campioană mondială la Diabolo Deoarece spectacolele ei la Kaleido Stage nu erau amuzante și era amenințată cu rezilierea contractului ei cu Kaleido Stage Sora o ia sub aripa ei învățând-o plăcerea și amuzamentul scenic În schimb Rosetta o învață Diabolo lucru ce îi va fi de folos pentru rolul principal în Nopțile Arabe În seria 2 Rosetta calcă pe urmele lui Sora May Wong este o nouă recrută ce vrea să o înlocuiască pe Sora Se remarcă prin numeroase talente acrobatice și prin patinaj devine partenera lui Leon Oswald în spectacolul Dracula Totuși în timpul unui spectacol Leon o scapă cauzându-i o dislocație a umărului; acest lucru îi îngăduie lui Sora să obțină locul pentru Festivalul de Circ din Paris Înțelegând că atitudinea ei egoistă și copilărească l-a determinat pe Leon să o abandoneze refuză să renunțe la poziția ei întrecând-o pe Sora cu un nou truc executat cu o singură mână învingând-o în sfârșit pe Sora Spre sfârșit va mai înlătura din aroganță și va deveni o persoană mai bună Leon Oswald este un trapezist foarte faimos care sosește în cel de-al doilea sezon El apare ca o persoană arogantă refuzând să presteze cu Sora deoarece nu e destul de talentată pentru el Adevărata sa dorință totuși e dedicată unei promisiuni făcute surorii ei muribunde Sophie să vadă Acrobația Îngerului un act la trapez fără rival și frumos care l-au făcut completă Este rivalul lui Yuri Killian pe care îl învinovățește de moartea Sophiei într-un accident Mr Kenneth este o persoană vârstnică și reprezentantul sponsorilor scenei De obicei este portretizat ca un producător lucru ce îi dă puteri executive ce deseori rivalizează sau le întrec pe acelea ale lui Kalos Are o mare experiență în show business și de obicei o ajută pe Sora Îl cunoaște pe Ken în mod personal însă nu îl strigă niciodată pe numele său real Critică Kaleido Star a fost în general bine privit de către critici majoritatea aclamațiilor fiind datorate primei serii Seria 1 Într-o recenzie a primului volum Kaleido Star Kaleido Star Welcome to the Kaleido Star Anime On DVD de asemenea a observat prestația lui Koyasu calitatea animației în scenele de spectacol și împlinirea apogeului în ultimul episod Underland Online a constatat că seria Kaleido Star este „o serie extraordinară într-o categorie proprie< ref> A doua serie În ciuda faptului că au fost amânate de către episoadele recapitulative Anime News Network au oferit recenzii pozitive despre primul Volum al Kaleido Star New Wings În timp ce acțiunea era criticată ca fiind „deschisă dintr-un scenariu de dramă shōjo recenzia a lăudat efectele vizuale afirmând că „lucrul cel mai bun la Kaleido Star este pe departe cea mai uimitoare animație și valori de producție Scenele de circ sunt de o originalitate sălbatică și câteodată îți ia respirația; calitatea animației nu s-a deteriorat deloc în al doilea sezon Cynthia Martinez de asemenea a fost observată pentru prestația ei vocală în rolul lui Sora Pe baza seriilor Chris Beveridge de la Anime On DVD afirmă că „seria Kaleido Star a fost per total o serie grozavă cu o oarecare serie secundă slabă căreia i-a luat ceva timp să își găsească propria voce dar care „încă este o serie care este foarte ușor de recomandat și care pe deplin merită să fie arătată unei audiențe mai tinere Extra Stage Anime On DVD a numit OVA-ul ca fiind „o parte frumoasă a muncii și cel mai bun mod de a izola unele lucruri pentru un timp fiind orientată spre comedie și partea mai amuzantă a personajelor Este o poveste grozavă cu puțină individualitate care este prezentată în aceeași manieră ca în ultimul episod al seriilor însă nu prezintă la fel de multă anxietate și greutăți asociate acesteia Fiecare sfârșit al discului te lasă zâmbind și râzând Note Legături externe ; Japonia — site oficial ; SUA & Canada ; Korea Bibliografie Japonia în japoneză 日本 se citește Nippon sau Nihon sens literal „originea soarelui este o țară insulară din Asia de Est situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei la est de Peninsula Coreeană Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku textual „Țara de la originea soarelui Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare Potrivit legendei Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale precum și o multitudine de insule mici peste 5000 Istorie Conform legendelor și documentelor japoneze Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic Există un consens aproape unanim că poporul ainu de origine necunoscută studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice altaice și uralice din Siberia a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene provenite din insulele Pacificului din Sud cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic din Coreea China sau Mongolia În secolul al V-lea îen s-au constituit mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea Kinki Kyoto-Osaka Pe la mijlocul sec al VI-lea en începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei atât în organizarea statului și a societății cât și în domeniul artelor și modului de viață Specialiștii japonezi susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China filozofia budistă diverse arte și motive artistice pe care japonezii le-au adaptat impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji 1867-1921 când are loc restaurarea puterii imperiale Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului Are loc o puternică dezvoltare a economiei o perioadă de modernizare depășind rapid structurile feudale Devine un stat capitalist dezvoltat care pe plan extern promovează o politică expansionistă ce marchează trecerea la imperialism Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială ci a fost o revoluție de sus Ca urmare Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial așa-numitul Genrōin În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie fapt care îi va fi de folos în iminentul Război Ruso-Japonez Câștigând războaiele cu China 1894-1895 obține insulele Formosa și Penghu și cu Rusia țaristă 1904-1905 obține partea de sud a insulei Sahalin Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale După instituirea protectoratului asupra Coreei 1905 Japonia o anexează în 1910 În Primul Război Mondial 1914-1918 Japonia participă alături de puterile Antantei ocupând împreună cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și Oceanul PacificQingdao Nauru Papua Noua Guinee etc Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat concomitent cu pregătirile pentru război În 1931 Japonia ocupă Manciuria iar în 1937 declanșează războiul pentru cucerirea Chinei Însă aventura militaristă a Japoniei care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare la Hiroshima și Nagasaki a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945 Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută cu o intensă viață culturală Geografie Japonia este localizată în Asia de Est în nordul Oceanului Pacific fiind formată din 4 insule importante ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei Honshu227414 km2 Hokkaido78411 km2 Kyushu42600 km2 și Shikoku17800 km2 plus numeroase insule mici Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest Japonia este situată deasupra zonei de scufundare pe placa Euroasiatică La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia 50 activi și circa 200 inactivi precum și numărul mare de cutremure circa 1500 pe an Cu toate acestea se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia Izvoarele termale sunt larg răspândite atât în zonele de munte cât și în apropierea zonelor de țărm Totuși lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut de-a lungul timpului efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinarpeste 80% de vârstă relativ recentă în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare 25 de vârfuri depășesc 3000 m altitudinea maximă este Fuji Yama Fuji-san 3776 m Floră Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montanebrad molid și larice la altitudini mari și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați la altitudini mai joase În Honshu întâlnim o floră de tip temperat formată din chiparos pin umbrelâ brad hemlock tisă și pin alb În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse arborii cu frunza lată la altitudini mai mari Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere de foioase etc iar cele subtropicale prin magnolii bambuși liane etc Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri Faună În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord Există 32 de specii de carnivore printre care ursul brun hermina nurca ratonul vulpea lupul morsa și foca În ape se găsesc crabi și crevete Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril Speciile de insecte sunt variate și ăn număr mare Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană ursul japonez maimuța japoneză cocoșul japonez Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale Climă Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic care aduce o cantitate mare de preicipitații pe teritoriul țării Vremea are o dublă influență una a sistemului climatic siberian și a doua a tipului climatic din zona sudică a Pacificului Clima este influențată de prezența Curentului JaponieiKuroshio un curent cald iar nordul este dominat de Curentul KurilOyashio un curent rece care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de Honshu Zona intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului Curentul Tsushima un braț al Curentului Japoniei transportă apă caldă către nord până în Marea Japoniei Umiditatea este destul de ridicată tot timpul anului cu precipitații ce variază în medie de la 1000 la peste 2500 mm Temperatura medie variază de la 17°C în porțiunile sudice la 9°C în extremitatea nordică Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în regiunile sudice care au un climat subtropical Zona Ryukyu este încălzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical Shikoku și Kyushu au un climat subtropical Sezonul taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei în fiecare an câteva taifunuri caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele Clima variază mult de la temperată-rece în nord cu ierni aspre la subtropicală în sud Calamități naturale taifunuri vulcani tsunami cutremure La 11 martie 2011 în Pacific nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei a avut loc un cutremur de magnitudinea 89 cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător V Cutremurul din Sendai 2011 Demografie Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori Principalele grupuri etnice sunt japonezi 99% alțicoreeni chinezi brazilieni filipinezietc 1% Rata fertilității în Japonia este de 14 copii născuți femeie Rata natalității este de 937% iar rata mortalității este 917% Îmbătrânirea populației este o problemă pe termen lung În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume Conform statisticilor publicate de ONU aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori începând din anii 1950 și se preconizează că va ocupa acest loc și în deceniile următoare În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori depășind zonele Ciudad de México și New York amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori În prezent mai 2010 în Japonia există circa 17 milioane de imigranți Religie Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul Totuși majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii într-un proces numit sincretism Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru În general este dificil pentru cei necunoscători să separe religia „adevărată japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând unei religii Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun 766% din japonezi chestionați au declarat că nu cred într-o anumită religie Un studiu de Yomiuri Shimbun din 2005 a arătat că 72% din japonezi nu au nicio afiliere religioasă 25% cred în religie și doar 20% au spus că practică o religie Potrivit lui Steve Heine 2011 mai puțin de 15% dintre japonezi cred în Dumnezeu Într-un studiu studenții din Universității Tokio considerată cea mai bună universitate din Japonia clasificată drept cea mai prestigioasă din Asia au fost rugați să-și numească religiile Răspunsurile au fost după cum urmează budiști 50; creștini 60; atei 1500 agnostici 3000 Cu alte cuvinte 4500 tinerii au renunțat la credințele religioase naționale devenind atei sau agnostici Educație Sistemul educației obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872 ca rezultat al restaurării Meiji Din 1947 educația obligatorie constă în școala primară și gimnaziul care durează 9 ani de la vârsta de 6 la 15 ani Aproape toți copiii își continuă educația la un liceu care durează trei ani iar 96% din absolvenții de liceu merg mai departe la universitate post liceale școli de meserii sau alte instituții de învățământ superior Limbă Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a societății japoneze cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată Japoneza încorporează multe elemente străine Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două seturi de silabare pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezești Deși unele cuvinte sunt native altele au fost împrumutate sau derivate din chineză În perioada modernă limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene din limba engleză în special Aglomerări urbane Societate În prezent 2007 în Japonia sunt 75 de închisori Guvern și politică În studiile academice Japonia este în general considerată o monarhie constituțională bazată în mare parte pe sistemul britanic și având puternice influențe ale unor țări din Europa continentală legea civilă cum ar fi Germania și Franța De exemplu guvernul japonez a stabilit Codul Civil Minpo făcând referință la Codul Civil francez din 1896 Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial codul rămâne valabil chiar și în ziua de azi în Japonia Parlament Constituția Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat" este parlamentul bicameral Dieta Japoniei Dieta constă din Camera Reprezentanților Camera inferioară sau Shūgi-in cu 480 de locuri aleasă prin vot popular la fiecare patru ani sau la dizolvare și o Cameră a Consilierilor Camera superioară sau Sangi-in de 242 de locuri ai cărei membri aleși popular au mandate de șase ani Există vot universal pentru adulți peste 20 de ani cu vot secret pentru toate oficiile elective Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru și miniștri de stat și răspunde direct Dietei Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei și este desemnat de colegii săi Primul Ministru are puterea de a numi sau demite miniștri majoritatea acestora fiind obligatoriu membri ai Dietei toți membrii cabinetului trebuind să fie civili Partidul Liberal Democrat PLD a fost la putere între 1955- 2009 cu excepția unui guvern de coaliție format de partidele de opoziție în 1993; Din septembrie 2009 Partidul Democrat din Japonia de orientare liberal-socială este la guvern în coaliție cu „Partidul Social-Democrat și cu „Noul Partid al Poporului Familia Imperială Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei Constituția Japoniei definește împăratul ca "simbol al statului și al unității poporului" El execută datorii ceremoniale și nu are putere reală nici măcar în situații de urgență Suveranitatea este pusă în mâinile poporului japonez prin constituție Deși statutul său oficial este disputat la ocazii diplomatice împăratul tinde să se comporte doar dacă are susținere publică ca și cum ar fi șef de stat În 2006 Japonia este singura țară din lume condusă de un împărat Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema Între anii 794-1868 Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei În mod oficial împăratul Hirohito și-a renegat genealogia divină în 1946 la sfârșitul războiului dar în multe rituri el împăratul îndeplinește încă o funcție sacerdotală Actualul împărat este Akihito Relațiile externe Japonia este stat membru ONU și un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU De asemenea și-a câștigat și statutul de membru permanent al "G8 Nations" Grupul celor Opt Națiuni Organizare administrativ-teritorială Japonia este o țară insulară fiind alcătuită din aproximativ 3000 de insule dintre care cele mai mari de la nord la sud sunt Hokkaido Honshu Shikoku și Kyushu Japonia are un relief muntos aproximativ 80% din suprafață este ocupată de munți cu vârfuri înalte uneori depășind 3000 metri fiind înconjurați de văi adânci care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor Administrativ Japonia se împarte în următoarele 47 de prefecturi care împreună formează așa numitul sistem Prefecturile sunt mai departe împărțite în și Unele prefecturi cum ar fi Hokkaido sunt divizate în Municipiile mai mari sunt împărțite în și tot în sectoare 23 la număr este divizată porțiunea de este a zonei metropolitane Tokyo În zonele rurale mai există o diviziune administrativă Armată Economie Cooperarea dintre guvern și industrie o etică profesională solidă înalta tehnologie și un segment de apărare redus1% din PIB au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară din lume sub aspect tehnologicdupă SUA și a treia la nivelul parității de cumpăraredupă SUA și China O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii furnizorii și distribuitorii lucrează împreună în grupuri numite "keiretsu" O a doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe În prezent aceste caracterisitici sunt în declin Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții și carburanți Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat cu producții agricole printre cele mai mari din lumevaloare la hectar De obicei cu rezerve suficiente de orez Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente sub aspect caloric Japonia menține una dintre cele mai mari flote de pescuit oceanic realizând 15% din pescuitul de pe glob Timp de trei decenii Japonia a avut o creștere economică rapidă 10% în anii 1960 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980 Datoria publică este de 17% din PIB Sectoare economice -agricultură 16%; -industrie 253%; -servicii 731% Sectoare agricole și zootehnice orez sfeclă de zahăr legume fructe carne de porc și pasăre lactate ouă pește Industrie motoare construcții de mașini echipamente electronice oțel și neferoase nave chimicale textile procesare alimentară Produse exportate echipament de transport motoare de vehicule nave chimicale textile procesare alimentară echipamente electronice Agricultură Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente sub aspect caloric Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile care însă sunt lucrate cu multă grijă Ramura principală este cultura plantelor Principala cultură este orezul care se cultivă în micile cimpii litorale irigate precum și pe pantele munților Datorită selecției chimizării și muncii insistente a țăranului japonez se obțin recolte bogate de orez la hectar Dintre celelalte culturi mai importante sunt bumbacul citricele trestia de zahăr tutunul ceaiul grîul cartoful sfecla de zahăr soia și diverse legume Este foarte răspîndit dudul ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase Japonia de rînd cu China este principalul producător de mătase naturală În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi caracteristici pentru zona temperată și citruși În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume cu un număr impresionant de porturi specializate peste 600 Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de pește după China și Peru Agricultura cultura plantelor orez trestie ceai legume pomi fructiferi Sericicultura creșterea viermilor de mătase Industrie Industria construcții de mașini autoturisme nave maritime Industria siderurgică Industrie chimică ciment textilă Pescuitul Transporturile foarte dezvoltate rutiere legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine cel mai mare tunel are 54 km lungime cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologicdeține 60% din roboții industriali din lume ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la PIB Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia neferoasăfontă oțel și neferoasămai ales aluminiu și plumb electronică constr navalecirca o treime din tonajul lăsat la apă autovehiculecel mai mare producător de autoturisme fiind depășită doar de SUA prelucrarea lemnului petrochimie celuloză și hârtie textile etc Marile concentrări industriale sunt Keihin Hanshin Chukyo Kitakyushu dar ind este bine reprezentată în mai toate centrele urbane Cele mai importante companii sunt Sony Toshiba Fujitsu Nikon Panasonic și Canon la producția de electronice; Toyota Honda Nissan și Mitsubishi la producția de automobile; Hitachi în industria IT Servicii Transport și infrastructură Turism Știință și tehnologie Cultură Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară cultura Jomon la un hibrid contemporan care combină influențe din țări din Asia Europa și America Inițial China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 ÎH și culminând cu introducerea culturilor de orez ceremonialului funerar a olăritului picturii scrisului poeziei etichetei de curte a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VII AD În lunga ei eră medievală Japonia și-a dezvoltat o cultură unică printr-o diversificare treptată a tuturor artelor ikebana origami ukiyo-e meșteșuguri păpuși articole lăcuite oale dans tradițional teatrul kabuki Noh bunraku rakugo tradiții diverse onsen sentō ceremonia ceaiului arhitectură grădini săbii și bucătărie vezi și articolul Festivaluri tradiționale japoneze vezi și articolul Literatura japoneză Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial Între 1993-2013 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 17 obiective culturale sau naturale din Japonia Gastronomie Cinematografie și televiziune Muzică Muzică japoneză Odată cu mijlocul secolului al XIX-lea au început să prevaleze influențele vestice cea americană devenind dominantă după cel de-al Doilea Război Mondial 1945 Aceste influențe sunt vizibile în cultura populară japoneză contemporană care combină influențele asiatice europene și începând cu 1950 americane Deopotrivă în țară sau în străinătate japonezii au cucerit recunoașterea internațională în domeniul modei cinematografiei literaturii al programelor de televiziune al jocurilor video sau pe computer dar și al muzicii Muzica japoneză este de două feluri muzica tradițională și modernă Muzica japoneză modernă este constituită din două genuri muzicale J-popengleză Japanese Pop și J-rockengleză Japanese Rock Trupe J-pop AKB48 Morning Musume Momoiro Clover Z Perfume AAA SKE48 NMB48 Nogizaka46 ℃-ute Berryz Kobo JuiceJuice EXILE Teriyaky Boyz Trupe J-rock ONE OK ROCK Spyair FLOW Ayabie the gazettE Shonen Knife Misaruka Scandal LMC Alice Nine Dir En Grey X Japan Cântăreți cântărețe J-pop și J-rock Kyary Pamyu Pamyu Utada Hikaru Ayumi Hamasaki AZU Piko Gackt Jin Akanishi Abe Mao AK-69 Principalele posturi de televiziune din Japonia sunt NHK ANN FNN și TXN prima dintre ele este televiziunea națională japoneză Aceste posturi de televiziune au regizat filme și seriale care se bucură de succes chiar și pe plan internațional Postul de televiziune NHK produce filme și seriale istorice care poartă denumirea de "Taiga drama" Postul de televiziune Animax este dedicat copiilor și tineretului Sport Sărbători naționale Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Note Bibliografie S N Eisenstadt Japanese Civilization A Comparative View University of Chicago 1995 ISBN 0-226-19558-9 Japan a Profile of Nation Kodansha International 1999 ISBN 4-7700-2384-7 The Cambridge Encyclopaedia of Japan Cambridge Univ Press 1993 ISBN 0-521-40352-9 De Mente The Japanese Have a Word For It McGraw-Hill 1997 ISBN 0-8442-8316-9 Henshall A History of Japan Palgrave Macmillan 2001 ISBN 0-312-23370-1 Jansen The Making of Modern Japan Belknap 2000 ISBN 0-674-00334-9 Japan At A Glance Kodansha 1998 ISBN 4-7700-2080-5 Johnson Japan Who Governs? WW Norton 1996 ISBN 0-393-31450-2 Lionel Lambourne Japonisme Cultural Crossings between Japan and the West Berlin Phaidon Verlag 2005 ISBN 0-7148-105-6 Lonely Planet Japan Lonely Planet Publications 2003 ISBN 1-74059-162-3 Reischauer Japan The Story of a Nation McGraw-Hill 1989 ISBN 0-07-557074-2 Sugimoto et al An Introduction to Japanese Society Cambridge Univ Press 2003 ISBN 0-521-52925-5 Totman A History of Modern Japan 2d ed Blackwell 2005 ISBN 1-4051-2359-1 Van Wolferen The Enigma of Japanese Power Vintage 1990 ISBN 0-679-72802-3 Cărți în limba română Ioan Timuș „Japonia cu 2 volume Japonia viața și obiceiurile și Japonia arta femeia viața socială Editura Casa Școalelor 1924-1925 Ioan Timuș „Ogio-san două ediții Editura Cugetarea 1938 iar a doua Editura Dacia din Cluj-Napoca 1984 Ioan Timuș „Basme Japoneze" Editura Cugetarea 194