Țara Făgărașului uneori și Țara Oltului este un ținut istoric din Transilvania situat de-a lungul cursului mijlociu al râului Olt cu centrul în cetatea medievală Făgăraș În 1876 teritoriul Țării Făgărașului a fost organizat în comitatul Făgăraș unitatea administrativă precursoare a județului Făgăraș Odată cu instaurarea regimului comunist în România ținutul Făgăraș a fost împărțit între județele Brașov și Sibiu Cadrul natural Desfășurată sub forma unei fâșii dispusă pe axa est-vest cu lungimea de 82 km și lățimea variind între 12 și 19 km depresiunea relevă două tipuri principale de relief Acestea se succed dinspre munte sub forma unui vast amfiteatru cu deschiderea către nord spre lunca largă a Oltului și Podișul Hârtibaciului Relieful colinar format din dealurile submontane perșano-făgărășene cu altitudini cuprinse intre 500 si 800m și adânc fragmentat de acțiunea freactica a râurilor montane sugerează o anfiladă de contraforturi naturale care dispar treptat la nord-est de Valea Veneției Această unitate se află în legătură cu alte câteva subunități distincte de relief compuse de la est spre vest din dealurile Perșanilor central-făgăreșene Măgurei și Blidăriei Acest sistem este continuat spre nord de câmpia piemontană care ocupă cca 83% din suprafața totală a depresiunii Câmpia piemontană făgărășeană se extinde de la altitudinea de cca 700 m către munte până la aproximativ 400 m cât măsoară în medie pe Valea Oltului Clima depresiunii înregistrează o temperatură medie anuală de 87 C cu creșteri maxime în luna iulie și scăderi minime în luna ianuarie Precipitații abundente sub formă de ploaie sunt semnalate în lunile mai-august când ating o cantitate maximă de 1284 mm iulie iar sub formă de zăpadă în lunile octombrie-martie Bogată în pajiști și în păduri de foioase etalând o gama variată de soluri prielnice agriculturii irigate de o rețea densă de râuri cu un debit bogat de apă Țara Făgărașului a oferit constant condiții propice de viață Denumirile teritoriului Structura apelativelor atribuite acestui ținut evocate de izvoarele istorice scrise cartografice sau păstrate în tradițiile orale ale locuitorilor săi permite clasificarea lor în funcție de trei criterii geografic etnic și politico-administrativ Populația sa româneasca a utilizat prevalent din evul mediu timpuriu și până în prezent denominația geografică desemnând teritoriul sub numele Țara Oltului Sinonimul său german poartă denumirea Altland Cronologic ulterioare sunt o serie de apelative care enunță realități etnologice din Țara Oltului Toate aceste denumiri sunt compuse din numele formei de organizare teritorial-administrativă și din etnonimul maghiar atribuit românilor Aceste denominații sunt evocate în documente emise în anii 1222 terra Blacorum 1224 silva Blacorum și 1252 terra Olacorum După mijlocul secolului al XIII-lea teritoriul de referință a fost desemnat și prin regionimul Țara Cârței Acest regionim derivat din numele centrului contemporan politico-administrativ al teritoriului și anume localitatea Cârța Românească apare atestat în izvoarele scrise în anul 1252 terra Olacorumde Kyrch fiind utilizat în special de populația germană până în secolele XVII-XVIII Cherrzerland Regionimul Țara Făgărașului este ceva mai recent și datează din prima jumătatea secolului al XIV-lea Această denominație derivă din numele așezării Făgăraș devenită abia în prima jumătate a secolului al XIV-lea centrul politico-administrativ al acestui ținut Prima atestare documentară a regionimului Țara Făgărașului datează din anul 1372 Acreditarea și impunerea acestui regionim in conștiința colectivă s-au produs între secolele XVI-XVII Țara Făgărașului până în secolul al XIII-lea Cele mai timpurii informații scrise cu privire la istoria Țării Făgărașului datează abia din prima jumătate a secolului al XIII-lea Reconstituirea realităților istorice ale Țării Făgărașului din epocile precedente anterioare primelor relatări scrise este posibilă în aceste circumstanțe doar în funcție de rezultatele cercetărilor arheologice lingvistice și toponimice Cercetările arheologice din ultimele decenii au adus la lumină o serie de așezări neolitice la Calbor Hălmeag Făgăraș și Felmer Așezări din epoca bronzului au fost scoase la iveală la Cuciulata Șercaia Beclean Mândra Hoghiz Săvăstreni și la Ungra De data ceva mai recentă din epoca fierului care coincide în parte cu perioada statului dac sunt urmele de locuire constatate printre altele la Comăna de Jos Veneția de Jos Părău Șinca Veche Arpașu de Sus și la Racoș Cucerirea Daciei de către romani 106 aduce cu sine modificări importante și in habitatul Țării Făgărașului populația ținutului cuprins între Olt și Munții Făgăraș fiind în parte evacuată la nordul râului iar zona închisă și supravegheată spre est prin castrul de la Râșnov Cumidava iar spre vest prin castrul de la Turnu Roșu Caput Stenarum De-a lungul Oltului și la nordul Țării Făgărașului romanii au construit castrele militare de la Hoghiz Feldioara și Cincșor Urme de locuire sau doar monede din epoca romană au fost sesizate în Țara Făgărașului la Beclean Făgăraș Șinca Nouă și Veneția de Jos După retragerea administrației romane la sudul Dunării de Jos 271 d Chr o parte a populației evacuată revine la sudul Oltului în Țara Făgărașului Descoperite în anul 1910 în stânga Oltului la Feldioara județul Brașov cele două lingouri de aur cu greutate de 33890 g datate la sfârșitul secolului al IV-lea în perioada împăratului Teodosiu au fost atribuite goților Prezența acestor lingouri de aur în Țara Bârsei și a tezaurului de bronz de la Hoghiz-Ungra în Țara Făgărașului datat de asemenea în secolul al IV-lea argumentează că Valea Oltului a reprezentat o cale importantă de tranziție în epoca migrației popoarelor Penuria descoperirilor arheologice din secolele următoare ar putea fi explicată prin retragea populației localnice în zonele înalte ferite ale Țării Făgărașului determinată de pericolul reprezentat de popoarele migratoare Această discontinuitate majoră de locuire este întreruptă cu începere din secolul al VIII-lea perioadă în care sunt datate câteva monede bizantine și diverse urme de locuire În perioada secolelor VIII-XI sunt datate descoperirile de la Dopca Hălmeag Mateiaș Beclean Săcădate Voila și Breaza atribuite protoromânilor și populației slavo-române Continuitatea de existența a populației romanizate în Țara Făgărașului este confirmată însă de izvoarele toponimice Conservarea de către localnici a numelui antic al râului Olt în într-o formă fonetică corespunzătoare legilor fonologice ale limbii române Olt până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și transmiterea lui în secolele XI-XII populațiilor nou venite argumentează această continuitate Prezența pe teritoriului Țării Făgărașului dar și în zonele sale limitrofe a unor toponime slave Debran Dopca Lisa Ungra Breaza și respectiv Glâmboaca Sadu Bran Câlnic sau Lovnic și conservarea lor în limba română într-o formă fonetică identică sau apropiată celor slave demonstrează conviețuirea slavo-română din secolele X-XI în Țara Făgărașului Popoare migratoare Începând cu secolul al X-lea poate fi datată și apariția unor noi populații migratoare Toponime de genul Iași Avrig Arpaș Porumbac sau Beșimbac azi rebotezat în „Olteț relevă prezența dar și sedentarizarea unor grupuri de alani pecenegi și cumani pe teritoriul Țării Făgărașului Avansarea spre Carpații Meridionali granița naturală a Transilvaniei și stabilirea temporară timp de câteva decenii a hotarelor Regatului Ungariei pe malul nordic al Oltului se produce în prima jumătate a secolului al XII-lea Linia graniței statale a fost marcată de palisade si de o serie de cetăți de pamânt dintre care doar cetatea maghiară de la Ungra datată la mijlocul secolului al XII-lea a fost cercetată sistematic până în prezent Ridicarea cetății de pământ de la Făgăraș pe la mijlocul secolului al XII-lea constituie o primă etapă în procesul aservirii Țării Făgărașului Ocuparea completă a teritoriului și includerea sa în interiorul granitelor statului maghiar s-au produs în ultima treime a veacului al XII-lea Câteva decenii mai târziu în primii ani ai secolului al XIII-lea apar și primele informații scrise provenite din cancelaria regală maghiară cu privire la realități istorice din cuprinsul Țării Făgărașului Țara Făgărașului în secolele XIII-XV Cele mai timpurii izvoare scrise păstrate emise în prima treime a secolului al XIII-lea confirmă imaginea și structura etnică a habitatului Țării Făgărașului din secolele precedente mediată de izvoarele arheologice toponimice și lingvistice Un document emis de cancelaria regală maghiară înainte de 30 noiembrie 1223 care se referă la evenimente consumate în Țara Făgărașului în primii ani ai secolului al XIII-lea între 1205-1206 relatează dotarea mănăstirii cisterciene Cârța cu un domeniu un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români terra exempta de Blaccis Ulterioară acestor evenimente este participarea între anii 1210-1213 a unor combatanți români și pecenegi Olacis et Bissenis proveniți în parte din Țara Făgărașului la oastea comitelui Joachim de Sibiu trimis de regele Andrei al II-lea al Ungariei la Vidin în sprijinul aliatului său țarul bulgar Borilă Asan Informația este relatată de un document emis la Györ la 23 iunie 1250 de regele Béla al IV-lea al Ungariei 1235-1270 O diplomă emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul 1222 ne informează despre obligația cavalerilor teutoni așezați la Feldioara în Țara Bârsei de a plăti vama la trecerea lor prin țara românilor terra Blacorum Confirmând comunității oaspeților germani așezați între Baraolt și Orăștie a Waras usque in Boralt o serie de drepturi și privilegii mai vechi diploma din anul 1224 Andreanum confirmă acum coloniștilor și dreptul de a folosi în comun cu românii și pecenegii apele și pădurea românilor și pecenegilor silva Blacorum et Bissenorum care acoperea teritoriul Țării Făgărașului În anul 1235 Monumente istorice și de artă Cetatea de la Breaza Cetatea din Făgăraș Mănăstirea Cisterciană de la Cârța din județul Sibiu Imagini Note Bibliografie Szádeczky Lajos Fogorasi történeti emlékek in Erdély Múzeum IX 1 Koloszvár 1892 p 329 și urm Bunea Augustin Stăpânii Țerii Oltului în Academia Română Discursuri de recepțiune XXXIV București 1910 Müller Georg Die ursprüngliche Rechtslage der Rumänen im Siebenbürger Sachsenlande în Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde NF vol 38 Hermannstadt 1912 Müller E Georg Die mittelalterlichen Verfassungs- und Rechtseinrichtungen der Rumänen des ehemaligen Ungarn în Siebenbărgische Vierteljahrschrift Bd 61 Heft 1-2 Hermannstadt 1938 p 1-47 Nägler Thomas Cercetările din cetatea de la Breaza Făgăraș în Studii și comunicări Muzeul Brukenthal vol 14 Sibiu 1969 p 89-117 Nägler Thomas Cercetări arheologice în Țara Făgărașului privind feudalismul timpuriu în Academia R S România Memoriile sectiei de științe istorice seria IV tomul II București 1979 p 9-16 Horedt Kurt Siebenbürgen in spätrömischer Zeit Bukarest 1982 passim Overbeck Bernhard Overbeck Mechtild Zur Datierung und Interpretation der spätantiken Goldbaren aus Siebenbürgen anhand eines unpublizierten Fundes von Feldioara in Chiron Bd 15 München 1985 p 199-210 Florina Grecu Ioan Mărculeț Cătălina Mărculeț Robert Dobre Podișul Transilvaniei de sud și unitățile limitrofe Repere geografice Edit Universității din București 2008 Horedt Kurt Siebenbürgen im Frühmittelalter Bonn 1986 passim Györffy György Az Àrpad-kori Magyarország történeti földrajza II Budapest 1987 p 447-453 Șerban Papacostea Românii în secolul al XIII-lea Între Cruciata și Imperiul Mongol București 1993 p 61 76-78 163-167 și passim Literat Valeriu Biserici vechi românești din Țara Oltului Cluj-Napoca 1996 Lukács Antal Țara Făgărașului în Evul mediu Secolele XIII-XVI București 1999 Busuioc-von Hasselbach Dan Nicolae Țara Făgărașului în secolul al XIII-lea Mănăstirea cisterciană Cârța vol I-II Cluj-Napoca 2000 I p 171-338 și II p 7-118 Kideckel David Colectivism și singurătate în satele românești Țara Oltului în perioada comunistă și în primii ani după Revoluție Polirom Iași 2006 Legături externe Țara Loviștei este o microregiune istorică din nordul actualului județ Vâlcea fiind situată între masivele Parâng și Făgăraș pe cursul mijlociu al râului Olt Este străbătută de asemenea de râul Lotru În centrul acestei regiuni se află depresiunea Loviștei Cele mai importante localități din regiune sunt Brezoi Voineasa Câineni și Perișani Regiunea este străbătută de una dintre cele mai importante artere de circulație care face legătura dintre Transilvania și sudul României În trecut regiunea era străbătută de numeroase puncte vamale A aparținut Țării Românești Are 200 km p la distantă egala între Sibiu Rm Valcea și Curtea de Arges Atestată în 1233 într-un document din colecția Hurmuzaki Pământ străvechi de locuire dacica pe cetățile cărora s-au ridicat cnezatele lui Seneslau apoi a lui Tihomir tatăl lui Basarab apoi Basarab ctitorul țării dintre Carpați si Dunăre Aici în apropiere de Perisani într-un clește de stânci a fost Posada înfrângerii lui Carol Robert d'Anjou de către Basarab Întemeietorul pecetluindu-se în 1330 ființa Munteniei și implicit libertatea Lovistei In aceasta "țară" strabătută cândva de faimoșii lotri care au dat nume munților și râului Lotru trăiesc oameni străvechi strămilenari care respectă portul străbun al dacilor legendele folclorul strămoșilor azi celebre Aici la poalele IEZERULUI oamenii au nume cu rezonanță de cronică atestate de sute de ani Legături externe 24 septembrie 2011 Dorel Țîrcomnicu Adevărul Secole Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Secolul al XVI-lea Decenii Anii 1390 Anii 1400 Anii 1410 Anii 1420 Anii 1430 Anii 1440 Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Ani 1438 1439 1440 1441 1442 1443 1444 1445 1446 1447 1448 __FARACUPRINS__ Evenimente 22 mai prima atestare documentară a satului Racovița Sibiu Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 23 februarie Matei Corvin rege al Ungariei între anii 1458 și 1490 d 1490 5 decembrie Papa Iulius al II-lea d 1513 1 decembrie Magdalena de Valois fiica regelui Carol al VII-lea al Franței regentă a Navarei d 1495 Decese Suverani conducători Europa Albania Durres Gheorghe Kastrioti Skanderbeg principe 1443-1468 Anglia Henric al VI-lea rege din dinastia Lancaster 1422-1461 1470-1471 Anjou Rene duce 1434-1471 1480; anterior duce de Lorena 1431-1453; ulterior rege al Neapolelui 1435-1442 Aragon Alfonso al V-lea Magnanimul rege din dinastia de Castilia 1416-1458; totodată rege al Siciliei 1416-1458; ulterior rege al Neapolelui 1442-1458 Austria Interioară Frederic al V-lea duce din dinastia de Habsburg ramura tânără 1424-1493; ulterior duce în Austria Superioară și Austria Inferioară 1439-1440; ulterior rege al Germaniei 1440-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Austria Superioară și Austria Inferioară Ladislau Postumul duce din dinastia de Habsburg 1440-1457; arhiduce din 1453; ulterior duce ereditar de Luxemburg 1440-1457; ulterior rege al Ungariei 1444 1453-1457; ulterior rege al Cehiei 1453-1457 Bavaria-Ingolstadt Ludovic al VII-lea duce din dinastia de Wittelsbach 1413-1443 și Ludovic al VIII-lea cel Șchiop duce din dinastia de Wittelsbach 1443-1445 Bavaria-Landshut Henric al IV-lea duce din dinastia de Wittelsbach 1393-1450; ulterior duce de Bavaria-Ingolstadt 1445-1450 Bavaria-Munchen Albert al III-lea ce Pios duce din dinastia de Wittelsbach 1438-1460 Bizanț Ioan al VIII-lea împărat din dinastia Paleologilor 1425-1448 Bosnia Ștefan Tvrtko al II-lea Tvrtkovic rege din dinastia Kotromanic 1404-1409 1421-1443 Radivoj Ostojic pretendent 1432-1435 1443-1446 și Ștefan Tomaș rege din dinastia Kotromanic 1443-1461 Bosnia-Herțegovina statul Zahumija Ștefan Vukcic duce din dinastia Kosaca 1435-1466 Brandenburg Frederic al II-lea Dinte de Fier principe elector din dinastia de Hohenzollern 1440-1470 Bretagne Francisc I duce 1442-1450 Burgundia Filip al III-lea cel Bun duce din casa de Valois 1419-1467; ulterior conte de Hainaut 1425-1427; ulterior 1442 1443-1467 duce de Luxemburg Castilia Ioan al II-lea rege din dinastia de Trastamara 1406-1454 Cipru Ioan al II-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1432-1458 Crimeea Hadji Ghirai I ibn Ghias ad-Din han din dinastia Ghiraizilor 1430?-1434 1435 1441?-1456? 1456?-1466 Danemarca Christofor al III-lea de Bavaria rege 1439 1440-1448; ulterior rege al Suediei 1441-1448; ulterior rege al Norvegiei 1442-1448 Ferrara Leonello senior din casa d'Este 1441-1450 Florența Cosimo cel Bătrân senior din familia Medici 1434-1464 Franța Carol al VII-lea rege din dinastia de Valois 1422-1461 Genova Raffaele Adorno doge 1443-1447 Germania Frederic al III-lea rege din dinastia de Habsburg 1440-1493; anterior duce în Austria Interioară 1424-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Gruzia Wakhtang al IV-lea rege din dinastia Bagratizilor 1442-1446 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 Imperiul otoman Murad al II-lea sultan din dinastia Osmană 1421-1444 1446-1451 Kazan Ulugh Muhammad han 1437 1438-1445; anterior han al Hoardei de Aur 1419-1424 1427-1437 1438 Lituania Cazimir mare duce 1440-1492; ulterior rege al Poloniei 1447-1492 Lorena Superioară Isabela ducesă din dinastia de Lorena-Anjou 1431-1453 și Rene I duce din dinastia de Anjou 1431-1453; ulterior duce de Anjou 1434-1471 1480; ulterior rege al Neapolelui 1435-1442 Luxemburg Elisabeta de Gorlitz ducesă 1412-1451 Ladislau Postumul duce ereditar din dinastia de Habsburg 1440-1457; totodată duce în Austria Superioară și Inferioară 1440-1457; ulterior rege al Ungariei 1444 1453-1457; ulterior rege al Cehiei 1453-1457 și Filip al II-lea cel Bun duce din dinastia de Burgundia 1442 1443-1467; totodată duce de Burgundia 1419-1467; anterior conte de Hainaut 1425-1427 Mantova Gian Francesco conte din casa Gonzaga 1407-1444; marchiz din 1433 Milano Filippo Maria duce din familia Visconti 1412-1447 Moldova Ștefan domnitor 1433-1435 1436-1447 Monaco Pomellina Fregoso seniorină 1438-1454 Montferrat Giangiacomo marchiz din dinastia Palelologilor 1418-1445 Moscova Vasili al II-lea Vasilievici Tomnâi mare cneaz 1425-1433 1434-1446 1447-1462 Muntenegru Ștefan I principe din dinastia Crnojevic 1426-1465 Nasrizii Muhammad al IX-lea as-Saghir ibn Nasr ibn Muhammad V emir din dinastia Nasrizilor 1419-1427 1430-1432 1432-1445 1447-1453 sau 1454 Navarra Ioan I rege din dinastia de Castilia 1425-1479; ulterior rege al Aragonului 1458-1479; ulterior rege al Siciliei 1458-1479 Neapole Alfons I Magnanimul rege din casa de Aragon 1442-1458; totodată rege al Aragonului 1416-1458; totodată rege al Siciliei 1416-1458 Norvegia Cristofor al III-lea de Bavaria rege 1442-1448; totodată rege al Danemarcei 1439 1440-1448; totodată rege al Suediei 1441-1448 Ordinul teutonic Conrad von Erlichshausen mare maestru 1441-1449 Polonia Vladislav al III-lea Warnenczyk rege din dinastia Jagiello 1434-1444; totodată duce suprem al Lituaniei 1434-1440; ulterior rege al Ungariei 1440-1444 Portugalia Afonso al V-lea rege din dinastia de Aviuz 1438-1481 Reazan Ivan al IV-lea Fedorovici mare cneaz între 1423 și 1427-1456 Savoia Ludovic duce 1434 1440-1465 Saxonia Frederic al II-lea cel Blând principe elector 1428-1464 Scoția Iacob al II-lea rege din dinastia Stuart 1437-1460 Serbia de nord Gheorghe Brancovic cneaz din dinastia Brancovic 1427-1456; despot din 1429; anterior conducător în Kosovo și Metohija 1397-1427 Sicilia Alfonso I Magnanimul rege din dinastia de Castilia 1416-1458; totodată rege al Aragonului 1416-1458; ulterior rege al Neapolelui 1442-1458 Statul papal Eugeniu al IV-lea papă 1431-1447 și Felix al V-lea antipapă 1439 1440-1449; anterior duce de Savoia 1391-1434 1440 Suedia Cristofor de Bavaria rege 1441-1448; totodată rege al Danemarcei 1439 1440-1448; ulterior rege al Norvegiei 1442-1448 Transilvania Iancu de Hunedoara voievod 1441-1446 1448; ulterior guvernator al Ungariei 1446-1453 și Nicolae de Ujlak voievod 1441-1447 1449-1458 1460 1462-1465; ulterior rege nominal al Bosniei 1471-1477 Tver Boris Aleksandrovici mare cneaz 1425-1461 Ungaria Vladislav I Jagiello rege din dinastia Jagiello 1440-1444; totodată rege al Poloniei 1434-1444; anterior duce suprem de Lituania 1434-1440 Valahia Basarab al II-lea domnitor 1442-1443 și Vlad Dracul domnitor 1436-1442 1443-1447 Veneția Francesco Foscari doge 1423-1457 Africa Benin Uwaifiokun obba ?-? ? și Ewuare cel Mare obba cca 1440-cca 1480 Buganda Kiyimba kabaka 1434-1464 Califatul abbasid Egipt Abu'l-Rabi Sulaiman al-Mustakfi al II-lea ibn al-Mutauakkil calif din dinastia Abbasizilor 1441-1451 Ethiopia Zara Yakob Constantin I împărat 1434-1468 Hafsizii Abu Umar Usman ibn Muhammad IV calif din dinastia Hafsizilor 1435-1488 Kanem-Bornu Kadai sultan cca 1440-cca 1446 Mamelucii az-Zahir Saif ad-Din Djakmak sultan din dinastia Burdjizilor 1438-1453 Marinizii Abu Muhammad Abd al-Hakk al II-lea ibn Abu Said Usman emir din dinastia Marinizilor 1428-1465 Munhumutapa Nyatsimba Mutota rege din dinastia Munhumutapa cca 1420-cca 1450 Rwanda Samembe rege cca 1434-cca 1458 Songhay Mari Fay Koli Jimo rege din dinastia Sonni ?-? ? și Mari Akrona rege din dinastia Sonni ?-? ? Asia Orientul Apropiat Ak Koyunlu Hamza ibn Usman conducător 1435-1444 Ayyubizii din Hisn Kaifa și Amid al-Malik as-Salih Salah ad-Din Halil ibn Ahmad sultan din dinastia Ayyubizilor 1433-1452 Bizanț Imperiul de Trapezunt Ioan al IV-lea Kaloiannes împărat din dinastia Marilor Comneni 1429-1458 Cipru Ioan al II-lea rege din dinastia de Antiohia-Lusignan 1432-1458 Imperiul otoman Murad al II-lea sultan din dinastia Osmană 1421-1444 1446-1451 Kara Koyunlu Djihan Șah emir 1438-1467 Mamelucii az-Zahir Saif ad-Din Djakmak sultan din dinastia Burdjizilor 1438-1453 Timurizii Șah Ruh ibn Timur emir din dinastia Timurizilor 1405-1447 Asia Orientul Îndepărat Bengal Nasr ad-Din Mahmud Șah sultan din casa lui Ilias Șah 1437-1459 1460 Birmania statul Arakan Meng Khari Ali Khan rege din dinastia de Mrohaung 1434-1459 Birmania statul Ava Minrekyawswa rege 1440-1443 și Narapati rege 1443-1469 Birmania statul Mon Binnya Ran I rege 1426-1446 Cambodgea Chau Ponhea Yat rege 1432-1467 Cambodgea statul Tjampa Maha Vijaya rege din cea de a treisprezecea dinastie 1441-1446 China Yingzong Zhu Qizhen împărat din dinastia Ming 1436-1449 1457-1464 Coreea statul Choson Sejong Yi To rege din dinastia Yi 1419-1450 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 India Bahmanizii Ala ad-Din Ahmad al II-lea ibn Muhammad ibn Daud II 1436-1458 India statul Delhi Muhammad Șah al IV-lea ibn Farid ibn Mubarak sultan din dinastia Saidizilor 1434-1445 India statul Gujarat Muhammad Șah I ibn Ahmad sultan 1442-1451 India statul Handeș Miran Mubarak Han I ibn Adil sultan din dinastia Farukizilor 1441-1457 India statul Vijayanagar Devaraya al II-lea conducător din dinastia Sangama 1422-1446 Japonia Go-Hanazono împărat 1429-1464 Yoșikatsu principe imperial din familia Așikaga 1441-1443 și Yoșinari Yoșimasa principe imperial din familia Așikaga 1443-1474 Kashmir Zain al-Abidin Șahi-han ibn Sikandar sultan din casa lui Șah Mir 1420-1470 Laos statul Lan Xang Thao Lu-Sai Tiakkaphat rege 1438-1479 Statul Madjapahit Suhita regină 1429-1447 Malacca Muhammad Șah Sri Maharaja sultan 1424-1444 Nepal Jayayakșamalla rege din dinastia Malla 1428-1480 Sri Lanka statul Jaffna Kangasuriya Segarajasekaran al VI-a rege 1440-1450 1467-1478 Sri Lanka statul Kotte Parakkamabahu al VI-lea Apa rege 1414-1466 Thailanda statul Ayutthaya Boromaraja al II-lea rege 1424-1448 Tibet bSod-nams P'yogs-glang panchen lama 1439-1505 Tibet dGe-'dun Grub-pa dalai lama 1417 1419-1474 1476 Timurizii Șah Ruh ibn Timur emir din dinastia Timurizilor 1405-1447 Vietnam statul Dai Viet Le Nhan-tong Tuyen huang-de rege din dinastia Le târzie 1442-1459 America Aztecii Moctezuma I Ilhuicamina conducător 1440-1469 Incașii Pachacuti Inca Yupanqui conducător 1438-1471 Secole Secolul al XV-lea Secolul al XVI-lea Secolul al XVII-lea Decenii Anii 1540 Anii 1550 Anii 1560 Anii 1570 Anii 1580 Anii 1590 Anii 1600 Anii 1610 Anii 1620 Anii 1630 Anii 1640 Ani 1588 1589 1590 1591 1592 1593 1594 1595 1596 1597 1598 __FARACUPRINS__ Evenimente octombrie Mihai Viteazul urcă pe tronul Țării Românești Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri Decese 11 iulie Giuseppe Arcimboldo pictor italian n 1527 Suverani conducători Europa Anglia Elisabeta I regină din dinastia Tudor 1558-1603 Austria Graz Ferdinand al II-lea duce din dinastia de Habsburg ramura de Styria 1590 1619-1637; ulterior rege al Ungariei 1618 1619-1637; ulterior arhiduce de Austria-Viena 1619-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637 Austria Innsbruck Ferdinand duce din dinastia de Habsburg ramura de Tirol 1564-1595 Austria Viena Rudolf al V-lea arhiduce din dinastia de Habsburg ramura principală 1576-1608; totodată rege al Germaniei 1576-1612; totodată rege al Cehiei 1576-1611; totodată rege al Ungariei 1576-1608; totodată împărat occidental 1576-1612 Bavaria Wilhelm al V-lea cel Religios duce din dinastia de Wittelsbach 1579-1597 Brandenburg Johann Georg principe elector din dinastia de Hohenzollern 1571-1598 Cehia Rudolf al V-lea rege din dinastia de Habsburg 1576-1611; totodată arhiduce din dinastia de Habsburg 1576-1608; totodată rege al Germaniei 1576-1612; totodată rege al Ungariei 1576-1608; totodată împărat occidental 1576-1612 Crimeea Ghazi Ghirai al II-lea ibn Devlet Bora han din dinastia Ghiraizilor 1588-1596 1597 1597-1607 sau 1608 Danemarca Christian al IV-lea rege din dinastia Oldenburg 1588-1648 Ferrara Alfonso al II-lea duce din casa d'Este 1559-1597; totodată duce de Modena 1559-1597 Florența Ferdinand I mare duce din familia Medici 1587-1609 Franța Henric al IV-lea cel Mare rege din dinastia de Bourbon 1589-1610; anterior rege al Navarrei 1572-1589 1610 Genova Campi Giovanni Agostino Giustiniani doge 1591-1593 și Antonio Grimaldi-Ceba doge 1593-1595 Germania Rudolf al V-lea rege din dinastia de Habsburg 1576-1612; totodată arhiduce din dinastia de Habsburg 1576-1608; totodată rege al Cehiei 1576-1611; totodată rege al Ungariei 1576-1608; totodată împărat occidental 1576-1612 Gruzia Simon I rege din dinastia Bagratizilor 1558-1569 1578-1600 Gruzia statul Imeretia Rostom rege din dinastia Bagratizilor 1588-1589 1590-1604 Gruzia statul Kakhetia Alexandru al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1574-1603 1603-1605 Imperiul occidental Rudolf al V-lea împărat din dinastia de Habsburg 1576-1612; arhiduce din dinastia de Habsburg 1576-1608; totodată rege al Germaniei 1576-1612; totodată rege al Cehiei 1576-1611; totodată rege al Ungariei 1576-1608 Imperiul otoman Murad al III-lea sultan din dinastia Osmană 1574-1595 Lorena Superioară Carol al III-lea sau al II-lea cel Mare duce din dinastia de Lorena-Vaudemont 1545-1608 Mantova Vincenzo I duce din casa Gonzaga 1587-1612 Modena Alfonso al II-lea duce din casa d'Este 1559-1597; totodată duce de Ferrara 1559-1597 Moldova Aron Tiranul domnitor 1591-1592 1592-1595 Monaco Ercole senior din casa Grimaldi 1589-1604 Navarra Henric al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1572-1589 1610; ulterior rege al Franței 1589-1610 Olanda Mauriciu stathouder din dinastia de Orania 1585-1625 Parma și Piacenza Ranuccio I duce din casa Farnese 1592-1622 Polonia Sigismund al III-lea rege din dinastia Vasa 1587-1632; ulterior rege al Suediei 1592-1599 Rusia Fedor I Ivanovici țar 1584-1598 Savoia Carlo Emmanuele I cel Mare duce 1580-1630 Saxonia Christian al II-lea principe elector din dinastia de Wettin 1591-1611 Scoția Iacob al VI-lea rege din dinastia Stuart 1567-1625; ulterior rege al Angliei 1603-1625 Spania Filip al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1556-1598; ulterior rege al Portugaliei 1580-1598 Statul papal Clement al VIII-lea papă 1592-1605 Suedia Sigismund rege din dinastia Wasa 1592-1599; totodată rege al Poloniei 1587-1632 Transilvania Sigismund Bathori principe 1581-1597 1598-1599 1601-1602 Ungaria Rudolf al V-lea rege din dinastia de Habsburg 1576-1608; totodată arhiduce din dinastia de Habsburg 1576-1608; totodată rege al Germaniei 1576-1612; totodată rege al Cehiei 1576-1611; totodată împărat occidental 1576-1612 Valahia Alexandru cel Rău domnitor 1592-1593; anterior domnitor în Moldova 1592 și Mihai Viteazul domnitor 1593-1601; ulterior principe de Transilvania 1599-1600; ulterior domnitor în Moldova 1600 Veneția Pasquale Cicogna doge 1585-1595 Africa Așanti Twun așantehene cca 1570-? și Antwi așantehene ?-? ? Bagirmi Abdullah mbang 1568-1608 Benin Ehengbuda obba 1578-cca 1608 Buganda Sekamanya kabaka 1584-1614 și Kimbugwe kabaka 1584-1614 Congo Alvaro al II-lea Nempanzu a Mini mani kongo 1574-1614 Ethiopia Sartsa Dengel Malak Sagad I împărat 1563-1597 Imerina Ralambo rege cca 1575-cca 1610 Imperiul otoman Murad al III-lea sultan din dinastia Osmană 1574-1595 Kanem-Bornu Idris al III-lea Aloma sultan cca 1580-cca 1617 Munhumutapa Gatsi Rusere rege din dinastia Munhumutapa cca 1589-1623 Oyo Abipa rege cca 1590-cca 1614 Rwanda Yuhi al II-lea Gahina rege cca 1576-cca 1600 Sennar Unsa I ibn Tayyib sultan cca 1592-cca 1604 Songhay Dendi Nuh rege 1591-1599 Asia Orientul Apropiat Iran Abbas I cel Mare șah din dinastia Safavidă 1588-1629 Imperiul otoman Murad al III-lea sultan din dinastia Osmană 1574-1595 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Riayat Șah sultan 1588-1604 Birmania statul Arakan Minpalaung Sikandar Șah rege din dinastia de Mrohaung 1571-1593 și Minrazagyi Salim Șah rege din dinastia de Mrohaung 1593-1612 Birmania statul Toungoo Nandabayin rege 1581-1599 Cambodgea Preah Sattha I rege 1576-1596 China Shenzong Zhu Yijun împărat din dinastia Ming 1573-1620 Coreea statul Choson Sonjo Yi Kweng rege din dinastia Yi 1568-1608 India statul Handeș Radja Ali Han sau Adil Șah al IV-lea sultan din dinastia Farukizilor 1577-1597 India statul Moghulilor Jalal ad-Din Akbar I împărat 1556-1605 India statul Vijayanagar Venkata al II-lea rege din dinastia Aravidu 1585-1614 Japonia Go-Yozei împărat 1586-1611 Laos statul Lan Xang No Keo Kuman rege 1571-1574 1591-1596 Maldive Ibrahim ibn Muhammad sultan 1584-1609 Mataram Suta-Vijaya Panembahan Senapati Ingalaga Mas Ngabehi sultan 1575-1601 Mongolii Tumen Djasaghtu hagan Sasaktu han 1558 1583-1592 1593 și Buyan Setsen hagan han 1593-1603 Nepal Benepa Trailokyamalla rege din dinastia Malla cca 1572-cca 1627 Nepal Kathmandu Sadasivamalla rege din dinastia Malla ?-? ? și Șivasimhamalla rege din dinastia Malla ?-? ? Nepal statul Gurkha Șri Purandar Șah rajah cca 1570-1609 Sri Lanka statul Jaffna Ethiramanasinga Pararajasekaran al VIII-lea rege 1591-1615 Sri Lanka statul Kandy Vimala Dharma Surya I rege 1591-1604 Sri Lanka statul Kotte Dharmapalabahu Dom Joao rege 1551-1597 Thailanda statul Ayutthaya Naresuan cel Mare rege 1590-1605 Tibet Yon-tan rgya-mtsho dalai lama 1588-1616 Tibet Panchen bLo-bzang Ch'os-kyi rgyal mtshan Chokyi Gyaltsen panchen lama 1569-1662 Vietnam statul Dai Viet Le The-tong Nghi hoang-de rege din dinastia Le târzie 1573-1597 Vietnam Hanoi Mac Kinh Chi rege din dinastia Mac 1592-1593 și Mac Kinh Cung rege din dinastia Mac 1593-1623 Vietnam Hue Nguyen Huang rege din dinastia Nguyen 1558-1613 Vietnam Taydo Trinh Tung rege din dinastia Trinh 1570-1623 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Ani 1797 1798 1799 1800 1801 1802 1803 1804 1805 1806 1807 __FARACUPRINS__ Anul 1802 MDCCCII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 16 martie Este înființată Academia militară West Point a Statelor Unite Se va deschide la 4 iulie 19 mai Napoleon Bonaparte înființează Legiunea de Onoare 2 august Printr-un plebiscit Napoleon Bonaparte este confirmat Primul Consul 11 septembrie Regiunea italiană Piedmont devine parte a Primei Republici Franceze Nedatate La Londra Marie Tussaud deschide faimosul său muzeu de ceară Populația estimată a lumii 1 miliard de oameni Arte Știință Literatură și Filozofie 28 martie H W Olbers descoperă asteroidul Pallas Nașteri 6 ianuarie Ion Heliade Rădulescu important om de litere român scriitor filolog îndrumător literar om politic ministru profesor cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă fondator de reviste d 1872 2 februarie Jean-Baptiste Boussingault chimist francez d 1887 9 februarie Emanuil Gojdu avocat renumit și deosebit de bogat ce a lăsat întreaga sa avere Fundației Gojdu care se ocupa de sprijinirea tinerilor ardeleni români de religie ortodoxă pentru a-și efectua studiile peste hotare 26 februarie Victor Hugo scriitor francez d 1885 24 iulie Alexandre Dumas tatăl scriitor francez d 1870 5 august Niels Henrik Abel matematician norvegian d 1829 20 august Frederic Wilhelm Elector de Hesse d 1875 13 septembrie Arnold Ruge scriitor german d 1880 26 octombrie Miguel I al Portugaliei d 1866 Decese 18 aprilie Erasmus Darwin botanist englez bunicul lui Charles Darwin n 1731 17 mai Ducesa Sofia Antonia de Brunswick-Wolfenbüttel străbunica reginei Victoria n 1724 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Etruria Ludovic I rege din dinastia de Bourbon 1801-1803 Franța Napoleon Bonaparte prim consul 1802-1804; ulterior împărat 1804-1814 1815 Germania Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1806; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată împărat occidental 1792-1806 Gruzia statul Imeretia Solomon al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1789-1810 Imperiul occidental Francisc al II-lea împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1806; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Liechtenstein Alois I principe 1781-1805 Moldova Alexandru Șuțu domnitor 1801-1802; ulterior domnitor în Valahia 1806 1806 1818-1821 și Alexandru Moruzi domnitor 1792 1802-1806 1806-1807; totodată domnitor în Valahia 1793-1796 1799-1801 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Parma și Piacenza Ferdinand duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1765-1802 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sardinia Carlo Emmanuele al IV-lea rege din casa de Savoia 1796-1798 1802 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al IV-lea rege din dinastia de Bourbon 1788-1808 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Gustav al IV-lea Adolf rege din dinastia Holstein-Gottorp 1792-1809 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Mihai Șuțu domnitor 1783-1786 1801-1802; totodată domnitor în Moldova 1792-1795 și Constantin Ipsilanti domnitor 1802-1806 1806-1807 1807; anterior domnitor în Moldova 1799-1801 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga I mbang 1785-1806 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Mwambutsa al III-lea Syarușambo Butama mwami din a treia dinastie cca 1801-1810 Dahomey Adandozan Madogugu rege 1797-1818 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Ethiopia Egwala Seyon Newai Sagad Gwahn împărat 1801-1818 Imerina Andrianampoinimerina Ramboasalama rege 1794-1810 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Kanem-Bornu Ahmad Alimi sultan cca 1793-1808 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Chiwayo rege din dinastia Munhumutapa 1790-1810 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Salih Derret ibn Joda sultan 1795-1803 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1801-1803 1809-1818; ulterior conducător în Herat 1818-1829 Arabia Abd al-Aziz ibn Muhammad emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1765-1803 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Sultan ibn Ahmed imam din dinastia Bu Said 1792-1806 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 Cambodgia interregnum 1796-1806 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Richard Colley Wellesley guvernator general 1798-1805 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Phra Sai Raja Khativongsa Thao Fay Na rege 1791-1811 Laosul inferior Intharavong Chao In Sai Settha-thirath rege 1792-1804 1805 Laosul superior Anuruth rege 1787 1791-1815 1817 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al II-lea Sultan Sepuh sultan 1792-1810 1811-1812 1826-1828 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 Nepal statul Gurkha Gribanjuddha Bikrama Șah rege 1799-1804 1805-1816 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sri Lanka statul Kandy Sri Vikrama Rajasinha rege 1798-1815 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthayodfa Chulaloke Rama I rege din dinastia Chakri 1782-1809 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 Vietnam Tay-son Nguyen Quang Toan conducător 1792-1802 Vietnam Hue Nguyen Phuc Anh rege din dinastia Nguyen 1778-1802; ulterior împărat în statul Vietnam 1802-1820 America Haiti Francois Dominique Toussaint-Louverture conducător 1801-1802 Hawaii Kamehameha I rege 1795-1819 Statele Unite ale Americii Thomas Jefferson președinte 1801-1809 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Ani 1810 1811 1812 1813 1814 1815 1816 1817 1818 1819 1820 __FARACUPRINS__ Anul 1815 MDCCCXV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 2 ianuarie Lord Byron se căsătorește cu Anna Isabella Milbanke la Seaham County Durham 3 ianuarie Austria Marea Britanie și Franța formează o alianță defensivă secretă împotriva Prusiei și Rusiei 3 februarie Prima fabrică comerială de brânză este fondată în Elveția 26 februarie Napoleon Bonaparte evadează din insula Elba 16 martie Willem I devine rege al Țărilor de Jos 20 martie Napoleon intră în Paris; începutul "celor 100 de zile" 9 iunie Se semnează actul final al Congresului de la Viena El fixează noi frontiere în Europa 16 iunie Bătălia de la Ligny Napoleon învinge trupele prusace 18 iunie Bătălia de la Waterloo Ducele de Wellington îl învinge pe Napoleon; sfârșitul războaielor napoleniene 22 iunie Napoleon abdică din nou; Napoleon al II-lea 1811–1832 în vârstă de 4 ani domnește pentru două săptămâni 22 iunie 7 iulie 8 iulie Ludovic al XVIII-lea se întoarce la Paris ca rege restaurat el s-a auto-proclamat rege la 8 iunie 1795 după moartea nepotului său în vârstă de 10 ani Ludovic al XVII-lea și a trăit în Westfalia Verona Rusia și Anglia 15 octombrie Napoleon I al Franței începe exilul pe insula Sf Elena din Oceanul Atlantic Statele germane formează o confederație Misionarii englezi ajung în Noua Zeelandă Arte Știință Literatură și Filozofie La Timișoara se înființează biblioteca tipografului Josef Klapka prima bibliotecă publică de împrumut din Imperiul Austriac Nașteri 11 ianuarie John A Macdonald primul prim-ministru al Canadei d 1891 10 februarie Constantin Bosianu jurist și om politic prim-ministru al Principatelor Române d 1882 1 aprilie Otto von Bismarck prim-ministru al Prusiei d 1898 6 aprilie Robert Volkmann compozitor german d 1883 24 aprilie Anthony Trollope scriitor englez d 1882 12 noiembrie Elizabeth Cady Stanton activistă pentru drepturile femeii d 1902 10 decembrie Ada Lovelace matematiciană britanică d 1852 21 decembrie Thomas Couture profesor și pictor francez d 1879 Decese 24 februarie Robert Fulton inginer și inventator american n 1765 26 februarie Prințul Josias de Saxa-Coburg nobil german general în armata austriacă n 1737 4 martie Frances Abington actriță engleză n 1737 5 martie Franz Mesmer creatorul hipnotismului n 1734 7 decembrie Michel Ney general și mareșal francez n 1769 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Ludovic al XVIII-lea rege din dinastia Bourbon 1814-1815 1815-1824 și Napoleon I împărat din familia Bonaparte 1804-1814 1815; anterior prim consul 1802-1804 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Scarlat Callimachi domnitor 1806 1807-1810 1812-1819 Monaco Honore al IV-lea principe 1814-1819 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Neapole Joachim Murat rege 1808-1815 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sardinia Vittorio Emmanuele I rege din casa de Savoia 1814-1821 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Ferdinand al VII-lea rege din dinastia de Bourbon 1808 1814-1833 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Carol al XIII-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1809-1818 Toscana Ferdinand al III-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1790 1791-1801 1814 1815-1824 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Ioan Gheorghe Caragea domnitor 1812-1818 Varșovia Frederic August mare duce din dinastia de Wettin 1807-1812 1815; totodată principe elector și rege al Saxoniei 1763-1827 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Obanosa obba cca 1804-cca 1816 Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Adandozan Madogugu rege 1797-1818 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Egwala Seyon Newai Sagad Gwahn împărat 1801-1818 Imerina Radama I rege 1810-1828 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Dunama al VIII-lea Lafiami sultan din dinastia Saifawa 1808-1811 1814-1817 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Mahmud ibn Muhammad bey din dinastia Husseinizilor 1814-1824 Wadai Iusuf Kharifain ibn Abd al-Karim sultan 1814-1829 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1801-1803 1809-1818; ulterior conducător în Herat 1818-1829 Arabia Abdallah I ibn Saud emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1814-1818 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Ahmad imam 1809-1816 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Khanz al-Alam sultan 1806-1822 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Francis Rawdon-Hastings guvernator general 1813-1822 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Phromma Noi rege 1813-1817 Laosul inferior Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Anuruth rege 1787 1791-1815 1817 și Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al IV-lea Seda Pesijar Jarot sultan 1813-1822 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 Nepal statul Gurkha Gribanjuddha Bikrama Șah rege 1799-1804 1805-1816 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sri Lanka statul Kandy Sri Vikrama Rajasinha rege 1798-1815 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthaloetla Naphalai Rama al II-lea rege din dinastia Chakri 1809-1824 Tibet bLo-bzang Lung-rtogs rgya-mtsho dalai lama 1805-1815 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 America Argentina Gervasio Antonio Posadas director suprem 1814-1815 Carlos Maria de Alvear director suprem 1815 și Jose Rondeau director suprem 1815-1816 1819-1820; ulterior conducător al guvernului Uruguayului 1828-1830 Haiti Henric Christophe Henric I conducător 1806-1820; rege din 1811 și Alexandre Petion președinte 1807-1818 Hawaii Kamehameha I rege 1795-1819 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Statele Unite ale Americii James Madison președinte 1809-1817 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Ani 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 __FARACUPRINS__ Anul 1876 MDCCCLXXVI a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 10 martie Alexander Graham Bell a făcut cu succes primul apel telefonic spunând "Mr Watson come here I want to see you" "D-le Watson vino aici vreau să îți vorbesc" aprilie-mai În sudul Dunării se declanșează răscoala bulgară după ce insurgenții au cerut la 30 aprilie printr-un memoriu adresat sultanului să le acorde autonomia 10 mai A 10-a aniversare a urcării pe tron a domniorului Carol I a fost sărbătorită cu un ceremonial deosebit 17 mai Hristo Botev și cetncii luipleacă din București spre Giurgiu pentru a reîncepe răscoala înăbușită între timp de turci 30 mai Abdul-Aziz sultan al Imperiului Otoman este deposedat și succedat de nepotul său Murat V 1 iulie Serbia declară război Turciei 2 iulie Muntenegru declară război Turciei 8 iulie Țarul Rusiei Alexandru al II-lea și împăratul Franz Joseph al Austriei se întâlnesc la Reichstadt și încheie un acord secret cu următoarea alternativă dacă bulgarii sârbii și muntenegrenii vor fi înfrânți cele două imperii vor susține statu-quo ante bellum dacă turcii vor avea eșec Austro-Ungaria va anexa o parte din Bosnia-Herțegovina iar Rusia sudul Basarabiei și portul Batumi din Armenia 1 august Colorado este admis cel de-al 38-lea stat al SUA 31 august Murat al V-lea sultan al Imperiului Otoman este deposedat și succedat de fratele său Abdul Hamid II 21 octombrie Trupele sârbe fiind înfrânte Milan Obrenovici cere intervenția Rusiei care dă un ultimatum Turciei 26 decembrie Textul noii Constituții turcești nemulțumește România; conform textului România și Serbia erau considerate provincii provilegiate ale Imperiul Otoman Nedatate Prima Constituție a Turciei Primul ministru Lascăr Catargiu este atacat în curtea Adunării Naționale fiind lovit puternic cu o bâtă de un individ care s-a dovedit a fi un funcționar destituit pentru deturnare de fonduri Din inițiativa lui Carol Davila se organizează la București Societatea Națională de Cruce Roșie a României Arte Știință Literatură și Filozofie Ion Creangă publică Danilă Prepeleac Povestea porcului A apărut la București ziarul "Timpul" organul de presă al Partidului Conservator la care au lucrat Mihai Eminescu Ion Slavici și IL Caragiale Mark Twain publică The Adventures of Tom Sawyer Pierre-Auguste Renoir pictează Le moulin de la Galette Vândută în 1990 pentru 781 milioane $ Filisoful englez Herbert Spencer începe publicarea operei sale Principes de Sociologie Compozitorul austriac Johann Strauss fiul compune valsul ''Dunărea albastră" Arheologul german Heinrich Schliemann descoperă vestigiile Mycènes Brevetarea telefonului La aceeași dată Alexander Graham Bell și Elisha Gray au depus o cerere de brevet la Biroul pentru brevete din New York primul la ora locala 1200 iar al doilea la ora 1400 Pe această diferență s–au bazat cei ce i–au adjudecat lui Bell invenția în procesul ce i–a opus multă vreme pe cei doi inventatori Nikolaus August Otto tehnician german obține brevet de invenție pentru motorul cu explozie în patru timpi alimentat cu benzină și prevăzut cu supape laterale Nașteri 5 ianuarie Konrad Adenauer politician creștin-democrat german cancelar al Germaniei d 1967 12 ianuarie Jack London scriitor american d 1916 15 ianuarie Ibn Saud al Arabiei Saudite d 1953 19 ianuarie Milan Begović poet romancier dramaturg croat d 1948 19 februarie Constantin Brâncuși sculptor român d 1957 2 martie Papa Pius al XII-lea d 1958 3 martie Prințesa Maria Georgievna a Greciei Marea Ducesă a Rusiei d 1940 12 martie Wilhelm Frick avocat german ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei d 1946 26 martie Wilhelm de Wied Prinț al Albaniei d 1945 19 aprilie Prințul Hendrik al Țărilor de Jos Prinț Consort al Țărilor de Jos d 1934 3 iunie Frederic al VIII-lea al Danemarcei d 1912 10 iunie Wilhelm Ernest Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach d 1923 2 iulie Harriet Brooks fiziciană canadiană d 1933 25 iulie Elisabeta de Bavaria regină consort a Belgiei d 1965 7 august Mata Hari dansatoare exotică spion de origine olandeză d 1917 14 august Sibilla Aleramo scriitoare italiană d 1960 14 august Alexandru I al Serbiei d 1903 2 septembrie Francesc Cambó om politic catalan d 1947 8 octombrie Prințul Harald al Danemarcei d 1949 12 octombrie Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei d 1938 5 noiembrie Raymond Duchamp-Villon pictor și sculptor francez d 1918 15 noiembrie Ana de Noailles poetă de origine română d 1933 19 noiembrie Tatiana Afanasieva matematiciană rusă d 1964 23 noiembrie Manuel de Falla compozitor spaniol d 1946 25 noiembrie Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha Mare Ducesă a Rusiei sora reginei Maria a României d 1936 8 decembrie Hortensia Papadat-Bengescu scriitoare română d 1955 8 decembrie Constantin Moisil profesor de istorie arheolog și numismat român d 1958 Decese 3 ianuarie Nikolai Karlovici Krabbe amiral al marinei imperiale ruse n 1814 21 februarie Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei n 1819 24 februarie Joseph Jenkins Roberts președintele Liberiei n 1809 25 februarie Seweryn Goszczyński scriitor polonez n 1803 5 martie Francesco Maria Piave libretist italian n 1810 30 martie Antoine Jérôme Balard chimist francez n 1802 22 aprilie Infanta Isabel Maria a Portugaliei n 1801 23 mai Janko Kráľ poet slovac n 1822 29 mai Friedrich Christian Diez filolog și romanist german n 1794 7 iunie Josephine de Leuchtenberg soția regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei n 1807 1 iunie Caroline Charlotte Mariane de Mecklenburg-Strelitz prințesă moștenitoare a Danemarcei n 1821 1 iunie Hristo Botev poet și revoluționar bulgar n 1848 8 iunie George Sand nuvelistă franceză n 1804 21 iunie Antonio López de Santa Anna lider politic mexican general și președinte al Mexicului n 1794 27 iunie Christian Gottfried Ehrenberg zoolog naturalist anatomist german n 1795 1 iulie Mihail Bakunin revoluționar rus considerat „tatăl anarhismului modern n 1814 15 iulie Aleksander Fredro scriitor polonez n 1793 16 iulie Elena Maria Catargiu soția lui Miloș Obrenovici amanta lui Alexandru Ioan Cuza n 1835 2 august Wild Bill Hickok erou popular din Vestul Sălbatic american n 1837 28 septembrie Costache Negri scriitor și om politic român n 1812 8 noiembrie Maria Vittoria dal Pozzo soția regelui Amadeo al Spaniei n 1847 26 noiembrie Karl Ernst von Baer biolog geolog meteorolog geograf și naturalist german n 1792 28 noiembrie Gheorghe Costaforu politician profesor și jurist român n 1820 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Emil Welti președinte 1869 1872 1876 1880 1884 1891 Franța Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon președinte 1873-1879 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 și Mwanawina al II-lea litunga 1876-1878 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 și James Springs Payne președinte 1868-1870 1876-1878 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Abd ar-Rahman ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1875-1876 1889-1891 Muhammad al-Arafa Gazlan ibn Saud ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1876 și Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Muhammad ibn Thani emir din dinastia at-Thani 1868-1876 și Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Thomas George Baring guvernator general 1872-1876 și Edward Robert Bulwer-Lytton guvernator general 1876-1880 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Nicolas Avellaneda președinte 1874-1880 Bolivia Tomas Frias y Baptista președinte 1872-1873 1874-1876 și Hilarion Daza președinte 1876-1879 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Frederick Temple Hamilton-TBlackwood guvernator general 1872-1878 Chile Federico Errazuriz Zanartu președinte 1871-1876 și Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 Columbia Santiago Perez președinte 1874-1876 și Aquileo Parra președinte 1876-1878 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 Aniceto Esquivel Saenz președinte 1876 și Vicente Herrera Zeledon președinte 1876-1877 Republica Dominicană Ignacio Maria Gonzalez președinte 1874-1876 1876 1878 Ulises Francisco Espaillat președinte 1876 Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Antonio Borrero y Cortazar președinte 1875-1876 și Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Santiago Gonzalez președinte 1871-1872 1872-1876 Andres Valles președinte 1876 și Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 și Jose Maria Samayo președinte 1876 Haiti Michel Dominique președinte 1874-1876 și Boisrond Canal președinte 1876-1879 Honduras Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 Crescensio Gomez președinte 1864 1865-1866 1872 1876 1876 Ponciano Leiva președinte 1873-1875 1876 1885 1886 1891-1893 Marcelino Mejia președinte 1876 și Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Sebastian Lerdo de Tejada președinte 1872-1876 Jose Maria Iglesias președinte 1876-1877 și Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Pedro Joaquin Chamorro președinte 1875-1879 Paraguay Juan Bautista Gill președinte 1874-1877 Peru Manuel Pardo președinte 1872-1876 și Mariano Ignacio Prado președinte 1876-1879 Statele Unite ale Americii Ulysses Sidney Grant președinte 1869-1877 Uruguay Pedro Varela președinte 1868 1875 1875-1876 și Lorenzo Latorre dictator 1876-1879 1879-1880 Venezuela Antonio Guzman Blanco caudillo 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă George Augustus Constantine Phipps administrator 1874-1879 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1913 1914 1915 1916 1917 1918 1919 1920 1921 1922 1923 __FARACUPRINS__ 1918 MCMXVIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 4 ianuarie A apărut la Paris a doua serie a publicației săptămânale „La Roumanie până la 12 iun 1919 8 ianuarie Președintele american Woodrow Wilson formulează Cele 14 puncte 13 ianuarie Guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România 13 26 ianuarie În legătură cu tezaurul României sovietul comisarilor poporului al RSFS Ruse declară "Tezaurul României aflat în păstrare la Moscova se declară intangibil pentru oligarhia română Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român" 24 ianuarie Republica Democratică Moldovenească își declară independența față de Rusia Sovietică 26 ianuarie Demisia guvernului IICBrătianu–Take Ionescu 26 ianuarie 8 februarie Noul guvern va fi condus de generalul Averescu 28 ianuarie Crearea Armatei Roșii 1 februarie Rusia Sovietică adoptă calendarul gregorian data de 1 devine 14 Ca o consecință aniversarea Revoluției din Octombrie de acum încolo va cădea în noiembrie 16 februarie Lituania își declară independența față de Uniunea Sovietică și față de Germania 24 februarie Estonia își declară independența față de Rusia 3 martie Tratatul de la Brest-Litovsk 7 martie Primul Război Mondial Finlanda formează o alianță cu Germania 12 martie Noua conducere bolșevică reinstalează capitala Rusiei la Moscova de la Sankt Petersburg 9 aprilie 27 martie cf calendarului iulian Unirea Basarabiei noul stat independent Republica Democratică Moldovenească cu România 15 aprilie Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu devenind prima casă memorială din România 24 aprilie Tratatul de pace de la București dintre România pe de o parte și Germania Austro–Ungaria Bulgaria și Turcia pe de altă parte Pacea înrobitoare pentru țara noastră nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand tratatul devenind nul 7 mai România fiind separată de aliații din vest este forțată să semneze tratatul de pace de la București cu Puterile Centrale 23 mai Peste 60 de personalități marcante românești aflate la Paris au semnat un protest împotriva tratatului impus României de Puterile Centrale 1 iunie Primul Război Mondial Pe Frontul de Vest începe Bătălia din pădurea Belleau Se va finaliza la 26 iunie cu victoria Aliaților 12 iunie Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei este executat în suburbiile orașului Perm devenind primul Romanov ucis de bolșevici 17 iulie Din ordinul Partidului bolșevic și îndeplinit de CEKA Țarul Nicolae al II-lea soția lui Alexandra Feodorovna și copii lor Olga Tatiana Maria Anastasia și Alexei sunt executați în Casa Ipatiev din Ekaterinburg Rusia 17 iulie Vasul RMS Carpathia este torpilat și scufundat în largul coastei de est a Irlandei de submarinul german U-55; 218 oameni din cei 223 aflați la bord sunt salvați august "Gripa Spaniolă" omoară peste 25 milioane de oameni în următoarele 6 luni de trei ori mai mulți decât au murit în timpul războiului 30 august La Moscova a avut loc atentatul lui Fania Kaplan asupra lui Lenin însă acesta supraviețuiește În aceeași zi la Petrograd șeful CEKA este asasinat 9 septembrie Constituirea din inițiativa lui Constantin Parhon a Societății de neurologie psihiatrie și psihologie din Iași din 1921 și de endocrinologie 25 septembrie La Berlin se semnează protocolul prin care Dobrogea este cedată în întregime Bulgariei 3 octombrie Polonia își declară independența față de Rusia 18 octombrie Înființarea Societății simfonice "George Enescu" din Iași 27 octombrie Guvernul român a adresat trupelor Puterilor Centrale un ultimatum de 24 de ore prin care le-a cerut să părăsească teritoriul Transilvaniei și Banatului 28 octombrie Cehoslovacia își câștigă independența față de Austro-Ungaria 28 octombrie Crearea Tineretului Comunist în Rusia 31 octombrie La Timișoara este proclamată Republica bănățeană 9 noiembrie Împăratul Wilhelm al II-lea abdică și alege să trăiască în exil în Olanda 11 noiembrie Sfîrșitul Primului Război Mondial la ora 11 în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918 tratatul de pace de la Compiègne dintre Germania și Franța Împăratul Carol I al Austriei abdică 12 noiembrie Austria devine republică 14 noiembrie Cehoslovacia devine republică 15 noiembrie Armata sârbă intră în Timișoara 16 noiembrie Ungaria își declară independența față de Austria 15 noiembrie pe stil vechi valabil în Vechiul Regat 28 noiembrie pe stil nou valabil în Bucovina Unirea Bucovinei cu România 17 noiembrie Apare la București săptămânal sau bisăptămânal "Socialismul" organul Partidului Socialist și al Uniunii sindicale 18 noiembrie Regele Ferdinand Regina Maria și Guvernul aflați în exil la Iași se reîntorc triumfal în București În aceleași momente la Alba Iulia unde calendarele arătau 1 decembrie conform stilului nou adoptat în Austro-Ungaria se proclamă Unirea Transilvaniei cu Țara vezi mai jos 29 noiembrie Demisia guvernului C Coandă formarea cabinetului liberal condus de IIC Brătianu 1 decembrie La Alba Iulia se proclamă unirea Transilvaniei cu Regatul României Vezi și Proclamația de la Alba Iulia Ziua Națională a României 3 decembrie Armatele coloniale franceze sosesc în Timișoara pentru a evita orice posibil conflict între Serbia și România Serbia Muntenegru Macedonia Slovenia Croația Dalmația Voivodina și Bosnia și Herțegovina se unesc în "regatul sârbilor croaților și slovenilor" 14 decembrie Pentru prima oară femeile din Marea Britanie au drept de vot la alegerile generale 16 decembrie Decret privind exproprierea pământului Începutul reformei agrare între 1918–1921 s–au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pământ circa 66% din suprafața funciară ce au fost împărțite țăranilor modificându–se astfel structura proprietății în noua Românie Nedatate Constituția sovietică din 1918 Nașteri 15 ianuarie David Kendall matematician și statistician englez membru de onoare al Academiei Române d 2007 20 ianuarie Ion Frunzetti antropolog cultural critic și istoric de artă scriitor și traducător profesor d 1985 26 ianuarie Nicolae Ceaușescu conducătorul comunist al României între 1965-1989 d 1989 19 februarie Walter Biemel filozof german de origine română 10 martie Carl Ludwig de Habsburg-Lorena fiu al împăratului Carol I al Austriei d 2007 9 aprilie Ervin Abádi Aharon Abadi scriitor redactor și grafician maghiar de origine evreiască d 1979 18 aprilie André Bazin critic și teoretician de film francez d 1958 11 mai Richard Feynman fizician evreu american laureat Nobel d 1988 14 iunie TM Aluko scriitor nigerian d 2010 14 iulie Ingmar Bergman regizor suedez d 2007 15 iulie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat Nobel d 2003 18 iulie Nelson Mandela președinte al Africii de Sud laureat Nobel d 2013 25 august Leonard Bernstein pianist dirijor și compozitor american d 1990 3 septembrie Ada Zevin artistă plastică basarabeană d 2005 8 septembrie Derek Barton chimist britanic laureat Nobel d 1998 17 octombrie Rita Hayworth actriță americană d 1987 11 decembrie Aleksandr I Soljenițîn scriitor dramaturg istoric rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 d 2008 14 decembrie Radu Beligan actor român 23 decembrie Helmut Schmidt politician german cancelar al Germaniei Decese 6 februarie Gustav Klimt pictor austriac n 1862 10 februarie Abdul-Hamid al II-lea sultan otoman n 1842 23 februarie Adolphus Frederic al VI-lea Mare Duce de Mecklenburg n 1882 25 martie Claude Debussy compozitor francez n 1862 20 aprilie Karl Ferdinand Braun fizician și inventator german laureat al Premiului Nobel n 1850 21 aprilie Manfred von Richthofen pilot de elită german n 1892 22 aprilie Frederic al II-lea Duce de Anhalt n 1856 29 aprilie Barbu Ștefănescu Delavrancea scriitor orator și avocat român n 1858 3 mai Prințesa Marie Anne de Saxa-Altenburg n 1864 9 mai George Coșbuc poet român n 1866 4 iunie Aristizza Romanescu actriță română n 1854 12 iunie Prințesa Ana a Prusiei n 1836 12 iunie Marele Duce Mihail Alexandrovici executat n 1878 17 iulie Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei executat n 1868 17 iulie Țarina Alexandra Feodorovna executată n 1872 17 iulie Marea Ducesă Olga a Rusiei executată n 1895 17 iulie Marea Ducesă Tatiana a Rusiei executată n 1897 17 iulie Marea Ducesă Maria a Rusiei executată n 1899 17 iulie Marea Ducesă Anastasia a Rusiei executată n 1901 17 iulie Țareviciul Alexei al Rusiei executat n 1904 18 iulie Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna executată n 1864 18 iulie Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei executat n 1869 18 iulie Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei executat n 1886 18 iulie Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei executat n 1891 18 iulie Prințul Igor Constantinovici al Rusiei executat n 1894 25 iulie Árpád Abonyi Csiba scriitor poet și jurnalist maghiar n 1865 4 septembrie Fania Kaplan revoluționară rusă care a atentat la viața lui Lenin n 1888 10 septembrie Antal Acsay scriitor istoric și critic literar maghiar n 1861 13 septembrie Eduard Duce de Anhalt n 1861 28 septembrie Eduard von Keyserling scriitor german n 1855 14 octombrie Ducesa Maria de Mecklenburg n 1878 9 noiembrie Guillaume Apollinaire poet francez n 1880 Premii Nobel Fizică Max Planck Chimie Fritz Haber Medicină Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Literatură Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Pace Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Albania Turhan Pașa Permeti președinte 1918-1920 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Carol I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1916-1918; totodată rege al Cehiei 1916-1918; totodată rege al Ungariei 1916-1918 și Karl Seitz președinte 1918-1920 Bavaria Ludovic al III-lea Leopold Josef Maria Alois Alfred rege din dinastia de Wittelsbach 1913-1918 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 și Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehia Carol I rege al Cehiei din dinastia de Habsburg-Lorena 1916-1918; totodată împărat al Austriei 1916-1918; totodată rege al Ungariei 1916-1918 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Felix Ludwig Calonder președinte 1918 Finlanda Pehr Evind von Svinhufvud regent 1918; ulterior președinte 1931-1937 și Kaarlo Gustav Emil Mannerheim regent 1918-1919; ulterior președinte 1944-1946 Franța Raymond Poincare președinte 1913-1920 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia Alexandru rege din dinastia Glucksburg 1917-1920 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 și Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1918-1921; anterior rege al Serbiei 1903-1918 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Marie-Adelaide mare ducesă din dinastia de Nassau 1912-1919 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Jozef Pilsudski președinte 1918-1922 Portugalia Sidonio Bernardino Cardoso da Silva Pais președinte 1917-1918 și Joao de Canto e Castro Silva Antunes președinte 1918-1919 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Rusia Iakob Mihailovici Sverdlov președinte 1917-1919 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Benedict al XV-lea papă 1914-1922 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Carol al IV-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1916-1918; totodată împărat al Austriei 1916-1918; totodată rege al Cehiei 1916-1918 Africa Africa de sud Sydney Charles Buxton guvernator general 1914-1920 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 și Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 și Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Daniel Edward Howard președinte 1912-1919 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 și Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kuwait Salim ibn Mubarak emir din dinastia as-Sabbah 1917-1921 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Feng Guozhang președinte 1917-1918 și Xu Shichang președinte 1918-1922 India Frederick John Napier Thesiger vicerege 1916-1921 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Iakob Mihailovici Sverdlov președinte 1917-1919 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Hipolito Yrigoyen președinte 1916-1922 1928-1930 Bolivia Jose N Gutierrez Guerra președinte 1917-1920 Brazilia Wenceslao Bras Pereira Gomes președinte 1914-1918 și Francisco de Paula Rodrigues Alves președinte 1902-1906 1918-1919 Canada Victor C W Cavendish guvernator general 1916-1921 Chile Juan Luis Sanfuentes președinte 1915-1920 Columbia Jose Vicente Concha președinte 1914-1918 și Marcos Fidel Suarez președinte 1918-1921 Costa Rica Federico Tinoco Granados președinte 1917-1919 Cuba Mario Garcia Menocal președinte 1913-1921 Republica Dominicană Francisco Henriques y Carvajal președinte 1916-1922 Ecuador Alfredo Baquerizo Moreno președinte 1916-1920 El Salvador Carlos Melendez președinte 1913-1914 1915-1918 și Alfonso Quinones Molina președinte 1914-1915 1918-1919 1923-1927 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Philippe Sudre d'Artiguenave președinte 1915-1922 Honduras Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 Mexic Venustiano Carranza președinte 1914-1920 Nicaragua Emiliano Chamorro Vargas președinte 1917-1920 1926 Panama Ramon M Valdes președinte 1916-1918 Ciro Luis Urriola președinte 1918 Pedro Antonio Diaz președinte 1918 și Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Manuel Franco președinte 1916-1919 Peru Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 Statele Unite ale Americii Thomas Woodrow Wilson președinte 1913-1921 Uruguay Feliciano A Viera președinte 1915-1919 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă Arthur William de Brito Savile Foljambe guvernator 1912-1920; guvernator general din 1917 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 și Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Ani 1926 | 1927 | 1928 | 1929 | 1930 | 1931 | 1932 | 1933 | 1934 | 1935 | 1936 __FARACUPRINS__ 1931 MCMXXXI a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 29 ianuarie Demonstrație a peste 10000 de muncitori ceferiști din București împotriva "curbei de sacrificiu" Doi muncitori sunt uciși 10 februarie New Delhi devine capitala Indiei 31 martie Un cutremur a distrus Managua Nicaragua; au murit 2000 de oameni 14 aprilie În Spania se proclamă cea de-a doua Republică Spaniolă 17 aprilie La Calcutta India are loc un accident aviatic în urma căruia aviatorul Radu Beller moare iar principele GV Bibescu este grav rănit 18 aprilie Începutul guvernului Nicolae Iorga 27 aprilie George Enescu a terminat orchestrația operei Oedip creație pe care a dedicat–o Mariei Rosetti–Tescanu 1 mai Este terminată construcția clădirii Empire State în New York City 4 mai Kemal Atatürk a fost reales președinte al Turciei iunie Marea criză economico-financiară se resimte și în România Banca Generală falimentează urmată de falimentul băncilor „Bercovici „Marmorosch-Blank et Co 26 iunie Are loc căsătoria principesei Ileana cu arhiducele Anton de Hasburg 17 iulie Legea privind autonomia universitară în România Legea prevedea și transformarea Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică în Academia de Muzică și Artă Dramatică 15 august A apărut ilegal primul număr al ziarului "Scânteia" 31 august Corneliu Zelea Codreanu a fost ales deputat 7 septembrie Nicolae Titulescu a fost reales în funcția de președinte al celei de-a XII-a Sesiuni ordinare a Adunării Societății Națiunilor; a fost un caz unic în istoria Ligii Națiunilor când un fost președinte al Ligii a fost reales pentru o noua sesiune 22 septembrie La propunerea lui Nicolae Iorga președinte al Consiliului de Miniștri Constantin Brâncuși a fost decorat cu ordinul "Meritul cultural pentru artă plastică" 10 octombrie Se constituie Federația Română de Handbal 17 octombrie Al Capone a fost condamnat pentru evaziune fiscală și închis pentru 11 ani noiembrie Prințul Nicolae se căsătorește cu Ioana Doletti-Săveanu fără a avea încuviințarea Casei Regale 8 noiembrie Canalul Panama este închis pentru două săptămâni timp în care se repară pagubele cauzate de un număr de cutremure 22 noiembrie Se deschide pentru public Muzeul de Istorie a Bucureștiului în Casa Moruzi din Calea Victoriei 117 După 1959 colecțiile muzeului vor fi adăpostite în incinta Palatului Șuțu din 1999 poartă denumirea de Muzeul Municipiului București 5 decembrie Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova a fost distrus de un ordin de Iosif Stalin Arte științe literatură și filozofie Apare la București „Revista istorică română condusă de un comitet format din CC Giurescu PP Panaitescu și Gh Brătianu Lucian Blaga publică Eonul dogmatic Nașteri 4 ianuarie Nora Iuga și romancieră traducătoare română 9 ianuarie Ion Cojar regizor român de teatru profesor de Arta Actorului la UNATC fondatorul școlii românești de metodă în arta actorului ca artă a trăirii scenice 25 ianuarie Ion Hobana autor român de literatură science-fiction d 2011 8 februarieJames Deanactor american de film si teatru d1955 14 februarie Octavian Cotescu actor român profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică d 1985 2 martie Mihail Gorbaciov președinte al Uniunii Sovietice laureat al Premiului Nobel 26 martie Mircea Ivănescu scriitor poet eseist și traducător român d 2011 27 martie Virgiliu N Constantinescu inginer român membru și președinte al Academiei Române d 2009 7 aprilie Amza Pellea actor român profesor la IATC d 1983 14 iunie Béla Abody scriitor critic literar traducător redactor maghiar d 1990 20 iunie Vasile Pintea artist plastic pictor grafician gravor 17 august Ștefan Ruha violonist dirijor si profesor român d 2004 4 septembrie Anthony de Mello preot iezuit scriitor d 1987 19 septembrie Jean-Claude Carrière actor și scenarist francez 4 octombrie Richard Rorty filosof american d 2007 17 octombrie José Alencar politician brazilian 26 noiembrie Adolfo Pérez Esquivel activist argentinian laureat al Premiului Nobel 1 decembrie Johnny Răducanu muzician român de jazz d 2011 6 decembrie Aurora Cornu poetă română fosta soție a lui Marin Preda 30 decembrie Teofil Vâlcu actor român director al Teatrului Național din Iași d 1993 Decese 3 ianuarie Joseph Joffre mareșal francez n 1852 4 ianuarie Louise a Marii Britanii fiica regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit n 1867 23 ianuarie Anna Pavlova balerină rusă n 1881 26 februarie Otto Wallach chimist german laureat al Premiului Nobel pentru chimie n 1847 7 martie Akseli Gallen-Kallela pictor și grafician finlandez n 1865 27 martie Arnold Bennett scriitor englez n 1867 8 aprilie Erik Axel Karlfeldt poet suedez laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931 n 1864 10 aprilie Khalil Gibran poet filozof și prozator poet și eseist libanez n 1883 15 aprilie Thomas al 2-lea Duce de Genova n 1854 26 aprilie George Herbert Mead filozof sociolog și psiholog american n 1863 9 mai Albert Michelson fizician american laureat al Premiului Nobel pentru fizică 1907 n 1852 6 iunie Alexandru Voevidca folclorist și muzicolog român n 1862 4 iulie Prințul Emanuele Filiberto Duce de Aosta verișor primar cu Victor Emanuel al III-lea al Italiei n 1869 12 iulie Nathan Söderblom arhiepiscop de Upsala fondatorul termenului și noțiunii de Ecumenism laureat al premiului Nobel pentru pace în 1930 n 1866 19 iulie Nicolae Paulescu medic unul dintre precursorii insulinei n 1869 16 septembrie Omar Mukhtar organizatorul rezistenței libiene n 1858 3 octombrie Carl Nielsen dirijor violonist și compozitor danez n 1865 18 octombrie Thomas Edison inventator american n 1847 5 decembrie Vachel Lindsay poet american n 1879 Premii Nobel Fizică Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Chimie Carl Bosch Friedrich Bergius Medicină Otto Warburg Literatură Erik Axel Karlfeldt Pace Jane Addams Nicholas Murray Butler Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Wilhelm Miklas președinte 1928-1938 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Heinrich Haberlin președinte 1926 1931 Finlanda Lauri Kristian Relander președinte 1925-1931 și Pehr Evind von Svinhufvud președinte 1931-1937; anterior regent 1918 Franța Gaston Doumergue președinte 1924-1931 și Paul Doumer președinte 1931-1932 Germania Paul von Hindenburg președinte 1925-1934 Grecia Alexandros T Zaimis președinte 1929-1935 Irlanda James McNeill guvernator general 1927 1928-1932 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Alexandru I rege din dinastia Karagheorghevic 1921-1934 Liechtenstein Franz principe 1929-1938 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Ignacy Moscicki președinte 1926-1939 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 și Niceto Alcala Zamora y Torres președinte 1931-1936 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Alexander Cambridge guvernator general 1924-1931 și George Herbert Hyde Villiers guvernator general 1931-1937 Așanti Prempeh I așanteșene 1888-1900 1924-1931 și Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Lura șeic din dinastia Kanembu 1922-1937 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 și Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Nadir Șah rege din dinastia Barakzay 1929-1933 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal I rege din dinastia Hașemită 1921-1933 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Charles Debbas președinte 1926-1934 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Jiang Jieshi Jiang Zhongsheng președinte 1928-1931 1943-1949 și Chen Mingshu președinte 1931-1932 India George Joachim Goschen de Hawhurst vicerege 1929-1931 și Freeman Freeman-Thomas vicerege 1931-1934 1934-1936; anterior guvernator general în Canada 1926-1931 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Langone președinte 1930-1934 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Pokklao Chaoyuhua Prajadhipok Rama al VII-lea rege din dinastia Chakri 1925-1935 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Jose Felix Uriburu președinte 1930-1932 Bolivia Daniel Salamanca președinte 1931-1934 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada Freeman Freeman-Thomas guvernator general 1926-1931; ulterior vicerege în India 1931-1934 1934-1936 și Vere Brabazon Ponsonby guvernator general 1931-1935 Chile Carlos Ibanez del Campo președinte 1927-1931 Pedro Opaso Letelier președinte 1931 Juan Esteban Montero Rodriguez președinte 1931 1931-1932 și Manuel Trucco Franzani președinte 1931 Columbia Enrique Olaya Herrera președinte 1930-1934 Costa Rica Cleto Gonzalez Viquez președinte 1906-1910 1928-1932 Cuba Gerardo Machado y Morales președinte 1925-1933 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Isidro Ayora președinte 1926-1931 și Luis A Larrea Alba președinte 1931 El Salvador Pio Romero Bosque președinte 1927-1931 Arturo Araujo președinte 1931 și Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jose Maria Reina Andrade președinte 1931 și Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Vicente Mejia Colindres președinte 1929-1933 Mexic Pascual Ortiz Rubio președinte 1930-1932 Nicaragua Jose Maria Moncada președinte 1929-1932 Panama Florencio Harmodio Arosemena președinte 1928-1931 Harmodio Arias președinte 1931 1932-1936 și Ricardo Jovane de Alfaro președinte 1931-1932 Paraguay Jose Patricio Guggiari președinte 1928-1931 1932 și Emiliano Gonzalo Navero președinte 1908-1910 1912 1931-1932 Peru Luis Miguel Sanchez Cerro președinte 1930-1931 1931-1933 Ricardo Leoncio Elias președinte 1931 Gustavo A Jimenez președinte 1931 și David Samanez Ocampo președinte 1931 Statele Unite ale Americii Herbert Clark Hoover președinte 1929-1933 Uruguay Juan Campisteguy președinte 1927-1931 și Gabriel Terra președinte 1931-1938 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia John Lawrence Baird guvernator general 1925-1931 și Isaac Alfred Isaacs guvernator general 1931-1936 Noua Zeelandă Charles Bathurst guvernator general 1930-1935 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1935 1936 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 __FARACUPRINS__ Evenimente Ianuarie-Martie 8 ianuarie Al doilea război mondial Bătălia de la Suomussalmi Armata finlandeză învinge a 44-a Divizie Sovietică de Asalt 8 ianuarie Sunt instituite rațiile de alimente în Marea Britanie 10 februarie Al doilea război mondial Prima din patru deportări majore ale populației poloneze către Siberia Sunt trimiși aproape 220000 funcționari publici oficiali guernamentali mici fermieri și pădurari 5 martie Al doilea război mondial Stalin decide aplicarea "soluției capitale" pentru prizonierii de război din închisorile Kozielsk Starobielsk și Ostaszkow cât și a celor 11000 închiși în Ucraina și Belarus Execuțiile au început în aprilie 1940 și s-au concretizat în Masacrul de la Katyn 18 martie Al doilea război mondial Adolf Hitler și Benito Mussolini se întâlnesc la Brenner pentru a decide o alianță împotriva Franței și a Marii Britanii 29 martie Comisarul poporului la Externe Molotov a ținut în Sovietul Suprem al URSS un discurs asupra raporturilor cu România Molotov a explicat că există o chestiune litigioasă aceea a Basarabiei a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de URSS Aprilie-Mai 3 aprilie Al doilea război mondial Primul grup de 62 prizonieri de război polonezi este dus de la Kozielsk la Katyn unde este executat de către NKVD și aruncat într-un mormânt comun 7 aprilie La București a avut loc deschiderea oficială a Institutului Cultural German 8 aprilie Al doilea război mondial Submarinul polonez Orzeł aflat sub comandă britanică scufundă nava germană Rio de Janeiro conținând materiale pentru ocuparea Norvegiei 9 aprilie Al doilea război mondial Germania invadează Danemarca și Norvegia 13 aprilie Al doilea război mondial Al doilea val din patru deportări majore ale polonezilor către Siberia Sunt aleși 230 000 de membrii ai familiilor celor care-au scăpat de arestările trecute care fugiseră în străinătate negustori și fermieri 27 aprilie Al doilea război mondial Heinrich Himmler ordonă construirea lagărului de extrminare de la Auschwitz mai Al doilea război mondial Începutul "programului german de pacificare" Aktion AB destinat exterminării rezistenții și intelectualității poloneze Acțiunea este coordonată simetric cu eforturile URSS-ului în același sens 4 mai Al doilea război mondial Distrugătorul polonez Grom este scufundat în apropiere de Narvik 8 mai Al doilea război mondial Brigada poloneză Podhalanska parte a forțelor Aliaților aterizează pe insula norvegiană Hinnoy și se pregătește să atace Narvik ocupat de Germania 10 mai Winston Churchill devine prim-ministru al Marii Britanii în urma demisiei premierului Neville Chamberlain Al doilea război mondial Germania invadează Franța Belgia Olanda și Luxemburg 11 mai Al doilea război mondial Ultimii 50 de prizonieri de război polonezi sunt transportați de la Kozielsk la Katyn unde sunt executați Din totalul de 4200 de prizonieri de la Kozielsk 245 sunt cruțați În total 27000 de polonezi ai trupelor Aliaților sunt uciși la ordinele lui Stalin 14 mai Al doilea război mondial Rotterdam este bombardat de aviația germană; Olanda se predă Germaniei 17 mai Al doilea război mondial Germania ocupă orașul Bruxelles Belgia 26 31 mai Al doilea război mondial Distrugătorul polonez Blyskawica ia parte la evacuarea Trupei Adiționale britanice din Dunkirk 27 mai Acord economic româno–german Olwaffen Pakt "pactul petrolului" care adâncește dependența economiei naționale române față de Germania hitleristă România renunță la declarația de neutralitate din 7 septembrie 1939 28 mai Al doilea război mondial Belgia se predă Germaniei 29 mai Al doilea război mondial Trupele Aliate Adiționale recuceresc Narvik din mâinile germanilor Iunie-Iulie iunie Al doilea război mondial În cursul a 10 luni de la invazia Germaniei asupra Poloniei generalul polonez Wladyslaw Sikorski organizează în Franța o armată formată din 85000 de refugiați polonezi pentru a lupta împotriva Germaniei 3 iunie Al doilea război mondial Se încheie bătălia de la Dunkirk cu victoria germanilor 8 iunie Al doilea război mondial Submarinul Orzel este scufundat în apele norvegiene având la bord un echipaj de 6 ofițeri și 49 marinari 10 iunie Al doilea război mondial Italia declară război Franței și Marii Britanii Canada declară război Italiei Norvegia se predă forțelor germane 14 iunie Al doilea război mondial Armata germană ocupă Parisul declarat "oraș deschis" Al doilea război mondial Primii 728 de prizonieri polonezi sunt aduși la Auschwitz În următoarele 21 de luni lagărul este folosit în genere pentru închiderea polonezilor 17 iunie Al doilea război mondial URSS invadează Estonia Letonia și Lituania cu o jumătate de milion de soldați Sute de mii de cetățeni sunt deportați în Siberia Radiodifuziunea Franceză transmite discursul lui Philippe Pétain președintele Consiliului de Miniștri francez în care cerea poporului francez să predea armele și să înceteze lupta contra armatei naziste "Cu inima strânsă va spun astăzi ca trebuie să încetam lupta" 18 iunie Al doilea război mondial Celebrul discurs al Generalului francez Charles de Gaulle la postul de radio BBC în care cere compatrioților săi să continue lupta contra Germaniei naziste cotropitoare Al doilea război mondial Prima Divizie poloneză de Grenadieri apără sectorul său într-o bătălie de două zile împotriva Germaniei la Lagarde Franța 19 iunie Al doilea război mondial Pe măsură ce Franța se pregătește să capituleze generalul polonez Sikorski anunță că Polonia va continua lupta Trupele poloneze trec în Marea Britanie Elveția și Africa 20 iunie Al doilea război mondial Majoritatea membrilor Diviziei a II-a poloneze 14000 soldați trec de bariera dintre Franța și Elveția după căderea Franței 20 21 iunie Al doilea război mondial 378 de prizonieri polonezi de la închisoarea Pawiak sunt executați de către naziști în apropiere de Palmiry 22 iunie Al doilea război mondial Noul guvern francez condus de mareșalul Pétain semnează cu Germania armistițiul de la Rethondes 23 iunie Al doilea război mondial A III-a din patru deportări masive a polonezilor către Siberia Sunt aleși 240000 dintre cei ce scăpaseră trupelor naziste mici comercianți doctori profesori și jurnaliști 28 iunie Al doilea război mondial În urma pactului Ribbentrop-Molotov Uniunea Sovietică ocupă Basarabia Bucovina și Basarabia de sud 1 12 iulie Al doilea război mondial Gestapo deportează 80 de avocați ai Baroului polonez care refuzau să excludă avocații evrei din Barou către Auschwitz 10 iulie Al doilea război mondial Începe bătălia Marii Britanii 26 iulie La Salzburg Austria are loc o întrevedere între Ion Gigurtu prim-ministru al României și Mihail Manoilescu ministru de externe pe de o parte și Adolf Hitler și Joachim von Ribbentrop de cealaltă parte; Guvernului român i s-a cerut să răspundă pozitiv revendicărilor teritoriale ale Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe August-Decembrie 5 august Al doilea război mondial Aviația poloneză este reconstituită în Marea Britanie ca parte din Royal Air Forces RAF 7 august Al doilea război mondial A fost încheiat acordul dintre Churchill și De Gaulle privind organizarea Forțelor Franceze Libere 14 august Al doilea război mondial Escadrila poloneză RAF 302 Poznan intră în luptă 16 august Începerea tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin Eșecul acestora a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940 21 august Lev Troțki creatorul Armatei Roșii și tovarăș al lui Lenin în Revoluția bolșevică a fost asasinat din ordinul lui Stalin în locuința sa din Mexic unde se exilase de frica lui Stalin 30 august Al doilea război mondial A fost încheiat al doilea protocol al Dictatului de la Viena România a fost nevoită să cedeze Ungariei nord vestul Transilvaniei inclusiv orașul Cluj Escadrila RAF 303 Kosciuszko intră în război odată cu doborârea de către un pilot polonez a unui bombardier german în timpul unui zbor de antrenament Escadrila va fi creditată cu 126 de victime cea mai mare în comandamentul aviatic 5 septembrie – Regele Carol al II-lea al României suspendă Constituția din februarie 1938 și cedează generalului Ion Antonescu principalele prerogative regale 6 septembrie Sub presiunea lui Ion Antonescu Regele Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său Mihai Începe cea de-a doua domnie a lui Mihai I 1940-1947 7 septembrie Al doilea război mondial Tratatul de frontieră dintre România și Bulgaria prin care sub presiunea Germaniei partea de sud a Dobrogei Cadrilaterul adică județele Durostor și Caliacra sunt cedate Bulgariei Germania lansează Blitzkrieg-ul o serie de bombardamente surpriză asupra orașelor Marii Britanii mai ales asupra Londrei 9 septembrie Asasinatele hortyste din comuna Treznea judetul Sălaj Au fost uciși sau răniți 263 de români; drama populației românești din Transilvania de Nord-Est a continuat și în celelalte zile în perioada 1 septembrie 1940 1 septembrie 1942 fiind asasinați 991 de români în comuna Ip au fost asasinati în noaptea de 13-14 septembrie 156 de români 13 septembrie Al doilea război mondial Italia invadează Egiptul 14 septembrie – A început guvernarea Ion Antonescu Generalul Antonescu se autodeclară Conducătorul Statului Român și președinte al Consiliului de Miniștri Horia Sima este numit ministru secretar de Stat vicepreședinte al Consiliului de Miniștri Prin decret regal România este proclamată "Stat național-legionar" 20 septembrie – A început procesul de evacuare a populației din teritoriul cedat Bulgariei Cadrilaterul în urma tratatului de la 7 septembrie 1940 proces încheiat la 1 octombrie 1940 27 septembrie – Al doilea război mondial Este încheiat la Berlin "Pactul Tripartit" între Germania Italia și Japonia prin care cele trei țări își promit ajutor multilateral pentru instaurarea unei "noi ordini" mondiale 28 octombrie Al doilea război mondial Italia invadează Grecia 11 noiembrie Reformă administrativă în Moldova din 1940 14 noiembrie Al doilea război mondial Avioanele germane bombardează orașul britanic Coventry devastându-l 20 noiembrie Al doilea război mondial România Ungaria și Slovacia se alătură Axei 26 noiembrie Al doilea război mondial 400000 de evrei sunt puși la zid și executați în ghetoul din Varșovia Naziștii numesc 2 500 evrei ca "Poliția evreiască" Judenrat 27 noiembrie Nicolae Iorga este asasinat cu brutalitate de un comando legionar la Strejnic în Județul Prahova 4 decembrie – Este semnat la Berlin "Protocolul asupra colaborării româno–germane la realizarea unui plan de 10 ani pentru refacerea economiei românesti" unul din principalele instrumente pentru punerea economiei române sub control german România devenea un important furnizor de materii prime și cel mai mare furnizor de produse agricole al celui de–al treilea Reich 5 decembrie – Într–o scrisoare adresată lui Ion Antonescu CICBrătianu îi cerea generalului să pună capăt dezordinii create de legionari dezordine ce ar putea amenința chiar independența țării Arte științe literatură și filozofie 11 ianuarie – Are loc premiera baletului "Romeo și Julieta" de Serghei Prokofiev la Leningrad 6 mai John Steinbeck este laureatul premiului Pulitzer pentru romanul său Fructele mâniei Constantin Noica publică Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou Emil Cioran publică Amurgul gândurilor Nașteri 1 ianuarie Frank Langella actor american 1 ianuarie Helmut Jahn arhitect german 23 ianuarie Ileana Mălăncioiu poetă română 10 martie Slavco Almăjan poet romancier eseist și publicist din Voivodina 10 martie Chuck Norris actor american 12 aprilie Mircea Martin critic literar teoretician literar și eseist român 13 aprilie Jean-Marie Gustave Le Clézio scriitor francez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 10 mai Wayne Dyer psiholog și scriitor american 13 mai Mircea Ciobanu poet romancier și eseist român d 1996 24 mai Iosif Brodski poet eseist și dramaturg rus d 1996 25 iunie A J Quinnell scriitor britanic d 2005 3 iulie Jerzy Buzek politician polonez prim-ministru și președinte al Parlamentului European 4 iulie Nursultan Nazarbayev președinte al Kazahstanului 15 august Gudrun Ensslin teroristă germană d 1977 19 august Vlada Barzin poet sarb d 2006 3 septembrie Emil Șimăndan ziarist publicist și scriitor român 2 octombrie Gheorghe Gruia handbalist român 7 octombrie Sergiu Cioiu actor și cântăreț român 9 octombrie John Lennon muzician englez The Beatles d 1980 16 octombrie Valentin Timaru compozitor și muzicolog român 23 octombrie Pelé fotbalist brazilian 24 octombrie Eugen S Cucerzan profesor universitar si filosof român 8 septembrie Marioara Tănase interpretă română de muzică populară și romanțe 22 decembrie Cristina Deleanu actriță română Nicolae A Anastasiu geolog român membru corespondent al Academiei Române Decese 26 februarie Nicolae Tonitza pictor și grafician român n 1886 10 martie Mihail Bulgakov scriitor rus n 1891 16 martie Selma Lagerlöf scriitoare suedeză laureată a Premiului Nobel în 1909 n 1858 15 martie Nae Ionescu filosof logician pedagog și scriitor român n 1890 24 martieGheorghe conte Wassilko de Serecki politician austro-român membru ereditar al Camerei Superioare al imperiului austriac și mareșal al Ducatului Bucovinei n 1864 18 aprilie Lajos Ady scriitor istoric literar pedagog maghiar n 1877 29 iunie Paul Klee artist elvețian n 1879 21 august Lev Troțki revoluționar rus n 1879 30 august Sir Joseph John Thomson fizician englez laureat al Premiului Nobel n 1856 9 noiembrie Neville Chamberlain prim ministru al Marii Britanii n 1869 27 noiembrie Nicolae Iorga critic literar dramaturg enciclopedist istoric memorialist prim-ministru profesor universitar scriitor român n 1871 21 decembrie F Scott Fitzgerald scriitor american n 1896 Petre Andrei filosof sociolog și politician român membru al Academiei Române n 1891 Premii Nobel Fizică O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Chimie O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Medicină O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Literatură O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Pace O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Marcel Pilet-Golaz președinte 1934 1940 Finlanda Kyosti Kallio președinte 1937-1940 și Risto Heikki Ryti președinte 1940-1944 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 și Henri Philippe Petain șef al statului 1940-1944 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 și Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Seeiso rege 1939-1940 și Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Emile Edde președinte 1936-1941 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 și Wang Jingwei președinte 1940-1944 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Roberto Maria Ortiz președinte 1938-1940 și Ramon S Castillo președinte 1940-1943 Bolivia Carlos Quintanilla președinte 1939-1940 și Enrique Penaranda del Castillo președinte 1940-1943 1943 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada John Buchan guvernator general 1935-1940 și Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Pedro Aguirre Cerda președinte 1938-1941 Columbia Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 Costa Rica Leon Cortes Castro președinte 1936-1940 și Rafael Angel Calderon Guardia președinte 1940-1944 Cuba Federico Laredo Bru președinte 1936-1940 și Fulgencio E Batista y Zaldivar dictator 1940-1944 1952-1954 1954-1958 Republica Dominicană Jacinto Bienvenudo Peynado președinte 1938-1940 și Manuel de Jesus Troncoso de la Concha președinte 1940-1942 Ecuador Andres Fernandez de Cordoba Nieto președinte 1939-1940 și Carlos Alberto Arroyo del Rio președinte 1940-1944 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 și Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Augusto Samuel Boyd președinte 1939-1940 și Arnulfo Arias Madrid președinte 1940-1941 1949-1951 1968 Paraguay Jose Felix Estigarribia președinte 1939-1940 și Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Eleazar Lopez Contreras președinte 1935-1941 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă George Vere Arundell Monckton-Arundell guvernator general 1935-1941 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Ani 1947 | 1948 | 1949 | 1950 | 1951 | 1952 | 1953 | 1954 | 1955 | 1956 | 1957 Anul 1952 MCMLII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 26 ianuarie România Hotărârea Consiliului de Miniștri prin care se declanșează reformă monetară la un raport de 1 leu nou 20 lei vechi 6 februarie Elisabeta a II-a a fost proclamată Regină a Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord după moartea tatălui ei George VI 14 februarie Se deschid Jocurile Olimpice de Iarnă la Oslo Norvegia 15 februarie Au loc funeraliile regelui George al VI-lea la capela St George de la Castelul Windsor 18 februarie Grecia și Turcia aderă la NATO 26 februarie Primul ministru al Marii Britanii Winston Churchill anunță că țara sa deține bomba atomică 23 aprilie Teste nucleare în deșertul Nevada mai Epurare în Partidul Comunist Român Ana Pauker este eliminată din Biroul Politic Vasile Luca este închis acuzat de deviaționism condamnat la moarte însă pedeapsa a fost comutată la douăzeci de ani în închisoare Teohari Georgescu fusese arestat în februarie însă nu a fost condamnat Lothar Rădăceanu cade în dizgrație 13 mai Pandit Nehru formează primul său guvern în India 2 iunie Începe guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej 13 iunie Gheorghe Cucu a realizat primul zbor fără motor din țara noastră pe o distanță de 300 km Cluj-Siliștea-Buzău 23 iunie Bombardarea Coreei de Nord de către Statele Unite 29 iunie Finlandeza Armi Kuusela câștigă titlul de Miss Universe 19 iulie Se deschid Jocurile Olimpice de Vară la Helsinki Finlanda 29 iulie La JO de la Helsinki Iosif Sârbu este medaliat cu aur la tir Prima medalie de aur olimpică a României 11 august După abdicarea lui Talal I Hussein a fost proclamat suveran al Regatului Hașemit al Iordaniei 14 august Mátyás Rákosi devine prim-ministru al Republicii Populare Ungaria 19 septembrie Prin Decretul 331 numărul de regiuni din România a fost redus de la 28 la 18 24 septembrie A doua Constituție comunistă care definește aservirea totală față de URSS 5 octombrie-14 octombrie Al XIX-lea Congres al PCUS primul după 1939 19 octombrie Medicul francez Alain Bombard începe călătoria sa solitară la bordul unei bărci pneumatice din Insulele Canare spre Barbados Va ajunge la destinație la 23 decembrie după ce a călătorit 4400 km și a pierdut 25 de kg 4 noiembrie Cutremur de 825 grade pe scara Richter în Kamchatka 4 noiembrie În alegerile prezidențiale ale Statelor Unite republicanul Dwight D Eisenhower îl învinge pe democratul Adlai Stevenson 20 noiembrie Rudolf Slánský Secretarul General al Partidului Cehoslovac și alți 13 lideri comuniști sau funcționari de rang înalt au fost acuzați și condamnați că ar fi participat la o conspirație troțkisto-titoisto-sionistă Procesul a fost orchestrat la ordinul Moscovei prin intermediul consilierilor sovietici aflați în țară Slánský va fi spânzurat la 3 decembrie 1952 5 decembrie La Londra începe Marele Smog care va dura 4 zile 20 decembrie Căsătoria dintre actrița Brigitte Bardot și regizorul Roger Vadim Nedatate Charles Chaplin este expulzat din SUA Alegeri legislative în România Începe construcția clădirii Casa Scânteii; se va finaliza în 1957 80% din comerțul sovietic se realizează cu țările satelite Arte literatură și filozofie 8 septembrie Scriitorul american Ernest Hemingway publică Bătrânul și marea Biserica Catolică interzice cărțile lui André Gide La Paris editura Gallimard publică Images et symboles de Mircea Eliade John Steinbeck publică La răsărit de Eden Samuel Beckett publică Așteptându-l pe Godot Premiera piesei lui Eugen Ionescu Scaunele Premiera filmului american Cântând în ploaie Știință Michael Ventris descifrează sistemul antic de scriere denumit LinearB unul dintre sistemele utilizate în Creta Adriaan Blaauw arată că expansiunea roiului zeta-Persei a început acum 13 milioane de ani demonstrând că în galaxia Calea Lactee se nasc încontinuu noi stele Alan Lloyd Hodgkin și Andrew Fielding Huxley formulează teoria modemă a excitației nervilor bazată pe modificarea numărului de ioni de sodiu și de potasiu din celulele nervoase; la trecerea unui impuls nervos ionii de sodiu invadează celula iar cei de potasiu sunt expulzați Joshua Lederberg descoperă că virușii care atacă bacteriile pot transmite material genetic de la o bacterie la alta un pas semnificativ spre dezvoltarea ingineriei genetice Printre reziduurile primei explozii termonucleare Glenn T Seaborg descoperă einsteiniul un element chimic artificial cu numărul atomic egal cu 99 Vulcanul Paricutin din Mexic care înainte de 1943 nici n-a existat încetează să erupă lăsând un con înalt de 2 km 6265 picioare James Alfred Van Allen dezvoltă un gen de rachetă lansată dintr-un balon pentru a studia caracteristicile fizice ale straturilor atmosferice superioare În SUA izbucnește o epidemie de poliomielită; 3300 mor și 57000 de copii rămân paralizați Medicul britanic Douglas Bevis dezvoltă amniocenteza o metodăa de examinare a moștenirii genetice a fătului încă din viața intrauterină Jean Dausset descoperă că în organismele oamenilor cărora li s-au făcut transfuzii repetate de sânge se dezvoltă anticorpi pentru sângele introdus prin transfuzie; mai târziu această observație va fi folosită pentru stabilirea tipului de țesut care trebuie folosit la transplanturi Prima operație chirurgicală din lume de modificare a sexului unei persoane i se face lui George Jorgenson care va fi cunoscut în toată lumea sub numele de Christine Prima separare chirurgicală cu succes a unor siamezi la un spital din Ohio SUA Jonas Edward Salk dezvoltă un vaccin împotriva poliomielitei pe bază de viruși uciși; începînd din 1954 acesta va fi utilizat pentru inocularea în masă a populației prevenind cu succes îmbolnăvirile deși mai târziu va fi înlocuit cu vaccinul lui Albert Sabin obținut din viruși vii Robert Wallace Wilkins descoperă că hiposerpilul este un preparat tranchilizant primul tranchilizant descoperit; el îl folosea la tratamentul hipertensiunii Primul accident survenit într-un reactor nuclear are loc la Chalk River în Canada unde o eroare datorată operatorilor duce la explozia conteinerului cu material fisionabil Primul reactor care produce simultan atât plutoniu cât și energie generată cu ajutorul uraniuluraniului din categoria reactoarelor care produc mai mult material fisionabil decât consumă este construit de Comisia pentru Energie Atomică a SUA Cosmotron-ul de la Brookhaven New York un nou tip de sincrotron accelerează protonii până la energii de peste 1 miliard de electronvolți 1 GeV Sir Charles Frank lanseză ideea că deși obținerea cristalelor icosaedrice este imposibilă în lichidele răcite pînă la temperaturi aflate sub punctul lor de înghețare apar regiuni de simetrie icosaedrică; cercetările ulterioare vor demonstra că fenomenul are loc atunci când metalele sunt răcite atât de rapid încât capătă structura sticlei; aceste materii se numesc sticle metalice Donald Glaser observă traiectoriile radiației cosmice cu ajutorul camerei sale de barbotare care constă dintr-un mic glob de sticlă umplut cu eter observând bulele care se ridică într-un pahar cu bere O echipă de oameni de știință condusă de fizicianul ungaro-american Edward Teller concepe primul dispozitiv termonuclear cunoscut sub denumirea de bomba H; cea dintâi bombă de acest tip care funcționează pe bază de fuziune nucleară este testată pe 6 noiembrie în atolul Eniwetok din Pacificul de Sud Rețeaua de televiziune CBS utilizează un computer UNIVAC pentru a aprecia rezultatele alegerilor prezidențiale ale SUA; primul rezultat fumizat de UNIVAC prevede foarte exact eșecul unui anumit candidat dar operatorii îl consideră greșit și reprogramează în grabă computerul care prognozează incorect un rezultat strâns Se introduce primul produs comercializabil care utilizează tranzistori în loc de tuburi electronice cu vid; este vorba despre un aparat auditiv Firma Sony realizează un aparat de radio tranzistorizat de buzunar Nașteri 14 ianuarie Călin Popescu Tăriceanu politician român fost prim-ministru al României 20 ianuarie Petru Cimpoeșu scriitor român 19 februarie Petru Lakatos politician român 19 februarie Ryu Murakami scriitor și regizor japonez 21 februarie Ludovic Abiței politician român 5 martie Alan Clark muzician britanic Dire Straits 6 martie Mircea Valer Pușcă politician român 12 martie Gregorian Bivolaru fondatorul și mentorul spiritual al Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut 13 martie Florin Șlapac scriitor poet traducator român 7 aprilie Nichita Danilov poet filolog român 10 aprilie Richard Wagner scriitor german din România 16 aprilie Petre Ungureanu politician român 18 aprilie Eugen Cristea actor român 20 aprilie Karl Friedrich Prinț de Hohenzollern Șeful Casei de Hohenzollern-Sigmaringen 20 mai Christian Klar terorist german 7 iunie Orhan Pamuk scriitor turc laureat Nobel 16 iunie Eugen Mihăescu scriitor român 25 iunie Octavian Știreanu politician român 30 iunie Mircea Grosaru politician român 3 iulie Horia Surianu compozitor român 4 iulie Vladimir Tismăneanu politolog de origine română 8 iulie Vasile Pușcaș politician român 21 iulie Robin Williams actor american 28 iulie Vajiralongkorn prinț moștenitor al Thailandei 11 august Marian-Jean Marinescu politician român 2 septembrie Jimmy Connors jucător american de tenis de câmp 11 septembrie Cornel Știrbeț politician român 22 septembrie Mihăiță Calimente politician român 26 septembrie Viorel Constantinescu politician român 27 septembrie Dumitru Prunariu primul cosmonaut român 7 octombrie Vladimir Putin președinte al Rusiei 27 octombrie Francis Fukuyama filosof economist american de origine japoneză 28 octombrie Ionesie Ghiorghioni politician român 9 noiembrie Jack Szostak laureat al premiului Nobel pentru medicină în 2009 22 decembrie Mircea Grabovski handbalist din România Decese 19 ianuarie Arhiducele Maximilian Eugen al Austriei n 1895 22 ianuarie Albert Prinț de Thurn și Taxis n 1867 26 ianuarie Horloogiin Cioibalsan conducător comunist al Mongoliei n 1895 4 februarie Louise d'Orléans n 1869 6 februarie Regele George al VI-lea al Angliei n 1895 19 februarie Knut Hamsun scriitor norvegian laureat al Premiului Nobel n 1859 5 martie Sir Charles Scott Sherrmgton neurolog englez laureat al Premiului Nobel n 1857 7 martie Paramahansa Yogananda guru indian n 1893 15 martie Nevil Vincent Sidgwick chimist englez n 1873 27 martie Ion Alexandru Bassarabescu scriitor român n 1870 1 aprilie Alexandru Tzigara-Samurcaș istoric de artă român n 1872 2 aprilie Bernard Ferdinand Lyot astronom francez n 1897 28 aprilie Prințesa Louise Sophie de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg n 1866 11 iulie Valeriu Traian Frențiu episcop al Lugojului n 1875 26 iulie Eva Peron soția lui Juan Peron n 1919 28 octombrie Mircea Vulcănescu filosof sociolog economist și profesor de etică n 1904 9 noiembrie Chaim Weismann chimist ruso-britanico-israelian primul președinte al Israelului n 1874 18 noiembrie Paul Eluard poet francez n 1895 20 noiembrie Benedetto Croce critic italian filozof idealist și politician n 1866 28 noiembrie Elena de Muntenegru regină a Italiei și a Albaniei împărăteasă a Etiopiei n 1873 29 noiembrie Vladimir Nikolaevici Ipatieff chimist ruso-american n 1867 7 decembrie Forest Ray Moulton astronom american n 1872 14 decembrie Fartein Valen compozitor din Norvegia n 1887 28 decembrie Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei n 1879 Premii Nobel Fizică Felix Bloch Edward Mills Purcell Chimie Archer John Porter Martin Richard Laurence Millington Synge Medicină Selman Abraham Waksman Literatură François Mauriac Pace Albert Schweitzer Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Ani 1968 1969 1970 1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 __FARACUPRINS__ 1973 MCMLXXIII este un an nebisect al calendarului gregorian care începe într-o luni Evenimente 1 ianuarie Marea Britanie Irlanda și Danemarca intră în Comunitatea Europeană care mai târziu va deveni Uniunea Europeană Astfel Europa celor 6 devine Europa celor 9 2 ianuarie Asteroidul este desoperit de N S Chernykh la Observatorul Astrofizic din Crimeea 6 ianuarie Richard Nixon este declarat oficial câștigător al Alegerilor prezidențiale din Statele Unite din 1972 7 ianuarie La Paris Henry Kissinger consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și Le Duc Tho conducătorul delegației nord-vietnameze duc negocieri de pace cu privire la războiul din Vietnam 23 ianuarie Președintele american Richard Nixon a anunțat încheierea unui acord care a dus la încetarea ostilitățiilor militare din Vietnam Acordul va fi semnat pe 27 ianuarie la Paris 17 ianuarie Ferdinand Marcos devine președinte pe viață al Filipinelor 7 februarie Afacerea Watergate Senatul Statelor Unite votează cu 77–0 pentru stabilirea unui comitet restrâns care să investigheze Watergate 10 februarie ABBA cântă "Ring Ring" în concursul care selectează piesa Suediei în viitorul Eurovision; va termina pe locul trei 7 martie Cometa Kohoutek este descoperită de astonomul ceh Luboš Kohoutek 17 martie Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a deschis noul London Bridge 29 martie Ultimul soldat american părăsește Vietnamul 5 aprilie La clinica chirurgicală nr 2 din Târgu Mureș o echipă de medici condusă de Prof Dr Ioan Pop de Popa efectuează prima operație pe cord deschis din România 6 aprilie NASA lansează Pioneer 11 cu misiunea de a studia sistemul solar 3 mai Sears Tower din Chicago devine cea mai înaltă clădire din lume cu o înălțime totală de 527 m 26 mai În cursul vizitei oficiale de stat în Italia Nicolae Ceaușescu a fost primit în audiență de papa Paul al VI-lea Ceaușescu s-a arătat interesat de reglementarea situației Bisericii Române Unite prin trecerea greco-catolicilor la ritul latin romano-catolic propunere respinsă de Vatican 1 iunie Junat greacă militară abolește monarhia și proclamă republică 5 iunie Ilie Năstase a câștigat turneul de tenis de la Rolland Garros 24 iunie Leonid Brejnev este primul lider sovietic care se adresează poporului american într-o emisiune televizată 30 iunie Cea mai lungă eclipsă totală de soare a secolului XX 6 min 20 s 17 septembrie Cenaclul Flacăra a fost înființat și condus vreme de 12 ani de Adrian Păunescu 6 octombrie A început Războiul de Yom Kippur 30 octombrie În Istanbul președintele turc Fahri Korutürk inaugurează Podul Bosfor al patrulea cel mai lung suspendat pod din lume în acel moment 3 decembrie Nicolae Ceaușescu ajunge în Statele Unite pentru o vizită oficială Va fi primit cu toate onorurile posibile Ceaușescu își dorea obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate ce presupunea facilități vamale pentru produsele românești importate de SUA Mai dorea de asemenea un credit de 500-600 milioane de dolari pe termen lung cu o dobândă de 2% Creditul a spus Ceaușescu la Washington urma să fie folosit de România pentru achiziționarea unor tehnologii americane necesare industriei românești Va părăsi SUA fără să obțină clauza și împrumutul 20 decembrie A fost inaugurată noua clădire a Teatrului Național "ILCaragiale" din București Arte Știință Literatură și Filozofie 24 martie Trupa rock Pink Floyd lansează albumul Dark Side of the Moon Apare "Cahiers roumains detudes littéraires" sub conducerea lui Adrian Marino Aleksandr Soljenițîn publică Arhipelagul Gulag Eugen Ionescu publică la Paris romanul Însinguratul Constantin Noica publică Creație și frumos în rostirea românească Mircea Eliade publică la Paris Fragments d'un journal 1945-1969 Emil Cioran publică la Paris De linconvénient dêtre né Despre neajunsul de a te fi născut Nașteri 5 ianuarie Irinel Ioan Stativă politician român 20 ianuarie Liana Dumitrescu politician român de etnie macedoneană 25 ianuarie Vasile Cosmin Nicula politician român 1 februarie Yuri Landman constructor de instrumente muzicale 11 februarie Varg Vikernes muzician norvegian 24 februarie Philipp Rösler politician german 30 martie Jan Koller fotbalist ceh 31 martie Cătălin Țăranu jucător de go român 26 martie Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu politician român 16 aprilie Aliaune Thiam cântăreț senegalezo-american 5 mai Radu Ghidău politician român 14 mai Ionela Bruchental-Pop politician român 24 mai Ruslana cântăreață ucrainiană 1 iunie Heidi Klum fotomodel și moderatoare TV nord-americană de origine germană 28 iunie Kjetil-Vidar Haraldstad baterist norvegian 20 iulie Haakon Prințul Moștenitor al Norvegiei 25 iulie Kevin Phillips fotbalist englez 9 august Filippo Inzaghi fotbalist italian 19 august Mette-Marit Prințesă a Norvegiei soția Prințului Moștenitor al Norvrgiei Haakon 8 septembrie Petre Marin fotbalist român 12 septembrie Paul Walker director si actor d 2013 13 septembrie Abbath Doom Occulta muzician norvegian 17 septembrie Anastacia cântăreață americană 7 octombrie Dida fotbalist brazilian 22 octombrie Ichiro Suzuki jucător de baseball japonez 24 octombrie Adrian George Scutaru politician român 29 noiembrie Ryan Giggs fotbalist galez 2 decembrie Jan Ullrich ciclist german 2 decembrie Monica Seleș jucătoare de tenis din fosta Iugoslavie emigrată în SUA 5 decembrie Ciprian Vălcan eseist și filozof român 13 decembrie Eduard-Stelian Martin politician român 16 decembrie Scott Storch rapper producator american 24 decembrie Stephenie Meyer scriitoare americană 24 decembrie Grutle Kjellson muzician norvegian 26 decembrie Elena Udrea politician român ministru al Turismului Decese 6 martie Pearl S Buck scriitoare americană laureată a Premiului Nobel n 1892 18 martie Demostene Botez scriitor român n 1893 8 aprilie Pablo Picasso pictor spaniol n 1881 21 mai Grigore Moisil matematician român n 1906 20 iulie Bruce Leeactor chinez-american instructor de arte marțiale filozof regizor producător scenarist și întemeietorul categoriei de artă marțială cunoscută sub numele de Jet Kune Do n 1940 17 august Conrad Aiken scriitor american n 1889 31 august John Ford regizor american n 1895 2 septembrie JRR Tolkien scriitor englez n 1892 23 septembrie Pablo Neruda poet chilian laureat al Premiului Nobel n 1904 29 septembrie Wystan Hugh Auden scriitor englez n 1907 26 octombrie Semion Budionnîi comandant militar sovietic n 1883 28 noiembrie Martha Bibescu poetă om politic memorialistă de origine română n 1889 Premii Nobel Fizică Leo Esaki Ivar Giaever Brian David Josephson Chimie Ernst Otto Fischer Geoffrey Wilkinson Medicină Karl von Frisch Konrad Lorenz Nikolaas Tinbergen Literatură Patrick White Pace Henry A Kissinger Lê Ðức Thọ Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 20 mai 21 mai 22 mai 23 mai 24 mai 22 mai este a 142-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1377 Papa Grigore al XI-lea emite cinci bule papale care denunță doctrinele teologului englez John Wycliffe 1455 Războiul celor Două Roze în prima bătălie de la St Albans Richard Duce de York învinge și capturează pe regele Henric al VI-lea al Angliei 1859 Regele Francisc al II-lea urmează în Regatul celor Două Sicilii tatălui său Ferdinand al II-lea 1939 Al Doilea Război Mondial Germania și Italia semnează Pactul Steel 1948 Guvernul Petru Groza îi retrage cetățenia regelui Mihai I și altor membri ai familiei regale În 1997 fostului rege Mihai i se redă cetățenia română 1960 Un cutremur de 95 pe scara Richter a lovit Chile; cel mai puternic seism înregistrat 1990 Microsoft lansează sistemul de operare Windows 30 1990 Yemenul de Nord și de Sud sunt unite și formează Republica Yemen 2004 În capitala Spaniei Madrid are loc căsătoria dintre Prințul Felipe și jurnalista Letizia Ortiz Rocasolano 2005 Ziariștii români răpiți în Irak au fost eliberați 2009 Conventul General din Debrecen a reînffințat Biserica Reformată Maghiară din care fac parte și cele două episcopii ale Bisericii Reformate din România 2010 FC Internazionale Milano câștigă Liga Campionilor 2009-2010 2012 Tokyo Skytree este deschis pentru public Este cel mai înalt turn din lume 634 m și a doua structură cea mai înaltă din lume după Burj Khalifa 8298 m Nașteri 1770 Prințesa Elisabeta a Regatului Unit d 1840 1808 Gérard de Nerval scriitor francez d 1855 1813 Richard Wagner compozitor german d 1883 1844 Mary Cassatt pictoriță americană d 1926 1859 Sir Arthur Conan Doyle scriitor britanic d 1930 1893 Armand Călinescu economist politician român d 1939 1907 Sir Laurence Olivier actor britanic d 1989 1912 Herbert C Brown chimist englez laureat Nobel d 2004 1924 Charles Aznavour cântăreț actor compozitor francez 1927 George Andrew Olah chimist maghiar laureat Nobel 1935 Nicolae Corjos regizor și scenarist român 1939 Răzvan Teodorescu critic și istoric de artă politician român 1942 Vasile Andru scriitor român 1946 George Best fotbalist nord irlandez d 2005 1948 Florea Dumitrache fotbalist român d 2007 1964 Marius Oprea poet și eseist român 1970 Naomi Campbell fotomodel englez Decese 337 Constantin cel Mare împărat roman n 272 1667 Papa Alexandru al VII-lea n 1599 1859 Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii n 1810 1868 Julius Plücker matematician fizician german n 1801 1873 Alessandro Manzoni scriitor italian n 1785 1885 Victor Hugo scriitor francez n 1802 1910 Jules Renard romancier și dramaturg francez n 1864 1933 Ștefan Dimitrescu pictor român n 1886 1957 George Bacovia George Vasiliu poet român n 1881 2001 Ștefan Iacobescu grafician și gravor român n 1937 2007 Ralu Filip jurist și jurnalist român n 1959 Sărbători Ziua Internațională a Diversității Biologice Ziua Unicității Reformate Maghiare Ziua Republicii în Sri Lanka Legături externe 22 mai 2012 Mediafax Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 24 februarie 25 februarie 26 februarie 27 februarie 28 februarie 26 februarie este a 57-a zi a calendarului gregorian Evenimente 364 Valentinian I este proclamat împărat al Imperiului Roman 1794 Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu Reconstrucția a durat până în 1828 dar clădirea nu a mai fost folosită ca reședință regală devenind sediul al Parlamentului danez 1815 Napoleon Bonaparte a evadat de pe Insula Elba unde fusese exilat cu un an în urmă 1848 Este proclamată a doua republică franceză 1861 Împăratul Franz Joseph promulgă Patenta din Februarie constituția "erei liberale" a Imperiului Austriac 1860-1867 1891 S-a înființat Societatea Arhitecților Români 1914 HMHS Britannic sora vaporului RMS Titanic este lansată în Belfast 1935 Adolf Hitler semnează un decret care autoriza înființarea Reich Luftwaffe fiind al treilea serviciu militar german alături de armata și marina Reich-ului 1952 Primul ministru Winston Churchill al Marii Britanii anunță că națiunea sa deține bomba atomică 1980 Egiptul și Israel stabilesc relații diplomatice 1988 Declarația guvernului SUA prin care anunță hotărârea de a retrage României începând cu data de 3 iulie 1988 clauza națiunii celei mai favorizate; în replica guvernul român declară că renunță la clauza națiunii celei mai favorizate în relațiile cu SUA 1993 A fost înregistrat primul atentat cu bombă la baza unuia din cele două turnuri ale ansamblului arhitectural "World Trade Center"; 5 victime 2001 Talibanii dinamitează două statui uriașe ce-l reprezentau pe Buddha în Bamiyan Afghanistan 2006 Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino Italia Nașteri 1564 Christopher Marlowe poet și dramaturg englez d 1593 1587 Stefano Landi compozitor italian d 1639 1715 Claude Adrien Helvétius filosof francez d 1771 1802 Victor Hugo scriitor francez d 1885 1829 Levi Strauss creatorul jeans–ilor d 1902 1861 Nadejda Krupskaia revoluționară marxistă soția lui Lenin d 1939 1877 Carel Steven Adama van Scheltema poet olandez d 1924 1880 Apcar Baltazar pictor român de etnie armeană d 1909 1889 Mariska Ady poetă maghiară d 1977 1930 Lazar Berman pianist rus d 2005 1940 Alexandru Repan actor român de teatru și film 1947 Irina Gărdescu actriță română 1955 Virgil Popescu compozitor român 1958 Michel Houellebecq scriitor francez 1962 Elena Cârstea compozitoare și interpretă română de muzică ușoară 1973 André Tanneberger producător și DJ german 1985 Sanya Richards atletă americană Decese 1561 Jorge de Montemayor scriitor spaniol 1723 Thomas d'Urfey scriitor englez n 1653 1815 Prințul Josias de Saxa-Coburg nobil german general în armata austriacă n 1737 1918 Pietro Blaserna matematician și fizician italian n 1836 1931 Otto Wallach chimist german laureat al Premiului Nobel n 1847 1940 Nicolae Tonitza pictor grafician și critic de artă român n 1886 1969 Karl Jaspers psihiatru german n 1883 1971 Fernandel Fernand Joseph Desire Constandin actor francez n 1903 1974 Tivadar Ács scriitor jurnalist și istoric maghiar n 1901 1991 Dimitrie Ioan Mangeron matematician român membru corespondent 1990 al Academiei Române n 1906 1999 Cristian Popișteanu istoric român n 1932 2000 Giovanna a Italiei soția regelui Boris al III-lea al Bulgariei n 1907 2013 Naarghita cântăreață română n 1939 Sărbători Milenii Mileniul I îHr Mileniul I Mileniul al II-lea Secole Secolul al III-lea Secolul al IV-lea Secolul al V-lea Decenii Anii 310 Anii 320 Anii 330 Anii 340 Anii 350 Anii 360 Anii 370 Anii 380 Anii 390 Anii 400 Anii 410 Ani 359 360 361 362 363 364 365 366 367 368 369 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Științe Literatură și Filozofie Nașteri Decese Iovian împărat roman n 331 Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alba Iulia în româna veche Bălgrad în în trad Cetatea Albă a lui Iuliu în latina medievală Alba Iulia; în antichitate pe locul actualei cetăți s-a aflat castrul roman Apulum este un municipiu reședință a județului Alba din România situat în zona de sud-vest a Transilvaniei pe malul râului Mureș Orașul a fost între anii 1541 și 1711 reședința principilor Transilvaniei și astfel capitala politică a Principatului Transilvaniei Între 1595-1596 sub Sigismund Báthory respectiv între 1600-1601 sub Mihai Viteazul a fost reședința conducătorului politic al Moldovei Transilvaniei și Țării Românești aflate în uniune personală La 1 decembrie 1918 a fost locul de desfășurare a Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia care a legitimat popular unirea Transilvaniei și a Banatului cu Regatul României În anul 1922 a avut loc la Alba Iulia ceremonia oficială de încoronare a regilor României Mari Ferdinand I și Maria moment care a consfințit importanța simbolică a orașului datorită rolului său de capitală istorică Etimologie Înainte de cucerirea romană în apropierea actualului oraș exista localitatea dacică Apoulon important centru fortificat menționat pe hărțile vremii După cucerirea Daciei de către Traian orașul s-a numit Apulum iar fortificația dacică preexistentă a fost extinsă prin efortul soldaților Legiunii a XIII-a Gemina staționate aici Ruinele zidului roman și ale porții sunt foarte bine conservate și pot fi vizitate în „Traseul celor trei fortificații din cartierul Cetate După retragerea administrației romane sub Aurelian în anul 271 viața urbană s-a stins treptat În evul mediu orașul apare din nou atestat în anul 1199 de această dată sub numele de Alba Iulia centru al administrației Regatul Ungariei din Transilvania colonizat cu sași și devenit reședință a Episcopiei Catolice a Transilvaniei iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei În documentele medievale redactate în limba slavonă orașul apare sub numele Bălgrad Cetatea Albă Mihai Viteazul și-a făcut intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreței de la episcopul Dumitru Napragyi stabilindu-și reședința în Palatul Principilor Numele orașului a fost asociat ulterior cu dezideratul de unitate a românilor desăvârșită la 1 decembrie 1918 prin decizia Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia Stemă Stema municipiului Alba Iulia se compune dintr-un scut rotunjit cu marginile triunghiulare scut tăiat în bandă și în bară cu trei cartiere În primul cartier de azur se află pasărea cruciată a Țării Românești de aur însoțită de soare în dreapta și de lună în stânga tot de aur În cartierul doi în câmp roșu este reprezentat capul de bour al Moldovei de argint însoțit în dreapta de o rază luminoasă și în stânga de semilună crai nou tot de argint Între coarnele bourului se află o stea de argint cu cinci raze În vârful scutului în câmp de aur pe o terasă neagră din șapte dealuri se află doi lei rampanți afrontați de culoare roșie ținând între labe o spadă neagră În șef în câmp de hermină se regăsește coroana de oțel a României în culoare naturală Scutul este surmontat de o acvilă cruciată ieșind Semnificațiile elementelor însumate Coroana din șef plasată pe hermină este coroana României Ea amintește atât de independența României obținută în anul 1877 cât și de înfăptuirea Marii Uniri în anul 1918 Acvila cruciată capul de bour și leii rampanți sunt simbolurile tradiționale pentru provinciile României a căror unitate s-a desăvârșit în anul 1918 Acvila cruciată aflată pe coroana murală semnifică rangul de capitală a Principatelor Unite în timpul lui Mihai Viteazul și este semnul distinctiv adoptat pentru toate localitățile foste capitale ale românilor în decursul istoriei Coroana murală cu șapte turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de municipiu reședință de județ Istorie Numeroase izvoare atestă înainte de a ne fi fost transmis numele sau prin documente istorice scrise existența pe acest teritoriu și în împrejurimile lui imediate a unor așezări preistorice datând din mileniul al V-lea îC; în partea de nord a orașului s-a descoperit o importantă așezare neolitică 5000-1900 îC care a fost locuită de triburi de păstori și agricultori În numeroase puncte de pe teritoriul orașului La vii Platoul romanilor au fost scoase la iveală obiecte din epoca bronzului 1700-1000 îC Demnă de menționat este și cetatea de pământ din epoca fierului descoperită pe înălțimile din stânga Mureșului la Teleac 4 km spre nord-est de Alba Iulia Această cetate datată pe la jumătatea mileniului I îC este fortificată cu valuri de pământ și șanțuri îngloband un teren de aproape 30 ha Aici pe cursul mijlociu al Mureșului a fost probabil un centru tribal tracic de seamă O ramură a tracilor va atinge în curând un apogeu politic social și economic al acestor locuri și aceștia sunt dacii Ei pun bazele unei așezări puternice Apoulon ce se va impune mai târziu În jurul castrului întemeiat de romani au luat naștere două orașe cu numele de Colonia Aurelia Apulensis și Colonia Nova Apulensis Înainte de a fi învins de invadatorii maghiari ducele voievodul Geula sau Gyulas-a botezat după ritul romano-bizantin și a construit la Alba Iulia cea mai veche biserică bizantină din Transilvania în jurul anului 950 Ruinele bisericii bizantine au fost descoperite in 2011 In această biserică a activat episcopul Hierotheus primul episcop al orașului Alba Iulia Orașul a Alba Iulia a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane din Regatul Ungariei în perioada dinastiei Arpadiene După ce conform tradiției Papa Silvestru al II-lea i-ar fi trimis regelui Ștefan I al Ungariei o coroană de aur cu nestemate iar în ianuarie 1001 o scrisoare de binecuvântare prin care îl recunoștea oficial ca rege creștin al Ungariei politica de stat ungar bazând pe creștinim a recăpătat o nouă forță Chiar dacă tatăl lui Ștefan voievodul Géza fost deja creștin și a inițiat reformarea statului după modelul feudal Ștefan I a fost cel care afăcut posibil emanciparea la marile puteri europene În acest context a avut loc eliberarea ordonațelor regale prin care a fost stabilit structura administrativă și religioasă a țării în urma căreia la Alba Iulia a fost stabilit reședință episcopală După învingerea trupelor regale asupra fratelui Koppány trupul acestuia a fost tăiat în patru și unul a din cele patru bucăți a fost trimis pentru orașul Alba Iulia Între anii 997-1006 Ștefan a reușit nu înainte de consumarea unui violent conflict armat care a opus proaspăt unsul rege 25 decembrie 1001 Ștefan cel Sfânt și pe Gyula cel tânar Alba Iulia a fost capitala principatului Transilvaniei 1542-1690 dupa ce in prima faza a depins de episcopul Transilvaniei Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea dupa dezmembrarea Regatului Ungar în urma înfrângerii suferite în Bătălia de la Mohács 1526 Transilvania devine tributară Porții otomane bucurându-se de o deplină autonomie internă Palatul principilor Transilvaniei inițial unul episcopal a fost refacut din temelii de catre Ioan II Sigismund 1540-1551 1556-1571 Bathoreștii au fost cei care i-au dat stralucirea Primul în ordine cronologică Ștefan Báthory l-a refacut în stil italian El si-a legat numele si de alte constructii cum ar fi podul peste Mureș și apeductul din palat Iar nepotul său principele Sigismund 1581-1597 1598-1599 1600-1601 s-a remarcat si el prin mici adaosuri În 1590 a cerut să fie reconstruită orga catedralei distrusă în timpul confruntărilor religioase din 1566 În data de 14 decembrie 1576 principele Ștefan Báthory a fost ales rege al Poloniei iar Transilvania a fost guvernată în numele lui Ștefan Báthory de fratele acestuia Cristofor Báthory iar apoi de Sigismund Báthory fiul lui Cristofor Autoritatea centrală a principelui a fost consolidată iar drepturile Dietei au fost restrânse În anul 1584 atât Aron Vodă domnul Moldovei cât și Mihai Viteazul domnul Țării Românești au recunoscut suzeranitatea lui Sigismund Báthory ceea ce a însemnat prima unire politică a Transilvaniei Moldovei și Țării Românești La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul a intrat în Alba Iulia realizând unirea politică a Transilvaniei Moldovei și Țării Românești sub cârmuirea sa Cheile orașului i-au fost înmânate de episcopul Demetrius Napragyi cel care deținea funcția de cancelar al Transilvaniei La 7 octombrie 1698 a avut loc la Alba Iulia Sinodul de Unire cu Biserica Romei sinod prezidat de mitropolitul Atanasie Anghel Unirea Transilvaniei Banatului Crișanei și Maramureșului cu România a fost proclamată la 1 decembrie 1918 prin Declarația de la Alba Iulia Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc în data de 15 octombrie 1922 în fața Catedralei Încoronării act care a simbolizat unirea tuturor provinciilor istorice ale României sub sceptrul aceluiași monarh La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Național-Țărănesc în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal o adunare la care au participat circa 100000 de cetățeni În anul 1933 orașul nord-italian Alessandria a donat orașului Alba Iulia o copie a Statuii Lupoaicei Lupa Capitolina ca semn al moștenirii culturale latine comune La data de 13 aprilie 2007 a avut loc inaugurarea oficială a „Pieței Allessandria în Alba Iulia în care este amplasată statuia „Lupa Capitolina ca simbol al înfrățirii dintre Alba Iulia și Alessandria În urma reformei administrative din 1968 orașul a devenit municipiu La 1 decembrie 1990 la Alba Iulia s-a sărbătorit pentru prima oară ziua națională a României Date geografice Municipiul Alba Iulia este situat la o altitudine de 270 m la o distanță de 340 km de București 100 km de Cluj 70 km de Sibiu și la 241 km de Arad Municipiul este așezat în perimetrul format de râul Ampoi râul Sebeș crestele munților Apuseni și Podișul Transilvaniei Orașul propriu-zis este așezat pe prima terasă a Mureșului care formează spre est un șes lung de 8-10 km și lat de 2-4km Partea de vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut 630 m Spre est peste Mureș se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean erodate de râurile Mureș Sebeș și Secaș acestea formând un șir de râpe cu forme interesante și vegetație rară Spre partea de sud se văd culmile munților Sebeșului cu Vârful Șurianu 2245 și cu vârful Pătru 2130 Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean la 46°05 latitudine nordică și 23°34 longitudine estică 330 m altitudine într-o zonă de interferență a dealurilor ce coboară din Munții Trascăului cu șesurile din valea cursului mijlociu al Mureșului Demografie Conform recensământului efectuat în 2011 populația municipiului Alba Iulia se ridică la de locuitori în scădere față de recensământul anterior din 2002 când se înregistraseră  locuitori Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși 8131% dar există și minorități de penticostali 215% greco-catolici 193% romano-catolici 188% și baptiști 151% Pentru 885% din populație nu este cunoscută apartenența confesională
Sport Alba Iulia are o echipă de fotbal Unirea Alba Iulia și o echipă de baschet Universitatea 1 Decembrie Alba Iulia Liga I Stadionul Cetate din Alba Iulia are o capacitate de 18000 mii de locuri dintre care 8500 pe scauneStadionul a fost inaugurat in anul 1982Stadionul dispune de o pistă de atletism și de un mini-hotel la care sunt cazati jucatorii echipei Unirea Alba Iulia La Alba Iulia funcționează un bazin olimpic de înot precum și mai multe baze sportive moderne piste pentru biciclete etc Administrație și politică Primarul municipiului Alba Iulia este Mircea Hava ales în iunie 2012 Componența Consiliului Local Alba Iulia 21 de consilieri ales în 10 iunie 2012 este următoarea Administrație regională În Alba Iulia își are sediul o curte de apel cu competență teritorială asupra județelor Alba Sibiu și Hunedoara Direcția Națională Anticorupție are un serviciu teritorial la Alba Iulia cu competență teritorială identică cu cea a Curții de Apel Alba Iulia Municipiul Alba Iulia este centrul administrativ al Regiunii de Dezvoltare Centru cu județele Alba Brașov Sibiu Harghita Covasna și Mureș în componență În Alba Iulia își are sediul central Federația Agențiilor Române de Energie FAREN La Alba Iulia funcționează singurul birou de reprezentanță al ARE Adunarea Ansamblului Regiunilor Europene din Europa Centrală și de Sud-Est La Alba Iulia își au sediul Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia înființată în anul 1009 cu jurisdicție asupra întregii Transilvanii și Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia înființată în anul 1600 unită la sfârșitul secolului al XVII-lea cu Biserica Romei reînființată în 1975 cu jurisdicție asupra județelor Alba și Mureș Obiective turistice Principala zonă istorică a orașului este Cetatea Alba Carolina dezvoltată foarte mult de Carol al VI-lea Habsburgii au redenumit orașul în Karlsburg în onoarea sa Fortăreața în stil Vauban cu 7 bastioane în formă de stea a fost construită în perioada 1716-1735 dupa un plan al arhitectului italian Giovanni Morando Visconti fiind cea mai impresionantă de acest tip din sud-estul Europei în special datorită porților triumfale ce asigurau accesul inițial în număr de șase Principalele obiective turistice care sunt situate în interiorul fortificației sunt Catedrala Romano-Catolică Catedrala Încoronării Muzeul și Sala Unirii Grupul Statuar al Corifeilor Unirii Biblioteca Batthyaneum Celula lui Horea Cloșca și Crișan situată în ansamblul arhitectural al porții a 3-a a cetății Palatul Apor Palatul Principilor Universitatea 1 Decembrie Obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloșca si Crișan Traseul Celor Trei Fortificatii incluzand Poarta Castrului Roman Statuia Ecvestra a Voievodului Mihai Viteazul Monumentul inchinat memoriei lui Avram Iancu Monumentul Custozza Biserica de lemn a primei mitropolii ortodoxe a Ardealului ctitorita de voievodul Mihai Viteazul Busturile Regelui Ferdinand si al Reginei Maria etc În interiorul Catedralei Încoronării se află două importante lucrări de artă care au scăpat de teroarea și prigoana comunismului reprezentându-i pe regele Ferdinand și pe regina Maria În interiorul Catedralei Romano-Catolice este îngropat guvernatorul Ioan de Hunedoara Pe partea laterală stânga a Catedralei Romano-Catolice deasupra unui vitraliu se poate vedea o interesantă poziționare a trei capete de cal cu trei urechi fiecare cap cu câte doua urechi sculptură realizată și poziționată într-un mod interesant În cripta catedralei se află înmormântat episcopul Áron Márton Catedrala romano-catolică Sf Mihail este o remarcabilă operă de arhitectură religioasă în stil romanic tarziu cel mai valoros monument de arhitectura din Transilvania de aceasi varsta cu celebra Catedrala Notre-Dame de Paris 1247 1291 A fost construită în perioada 1247-1291 dezvoltând o basilică din sec 9 distrusă parțial de tătari la marea invazie din anul 1241 și se pare că la elaborarea planurilor inițiale a contribuit și arhitectul francez Villard de Honnecourt Altele Parcul Dendrologic "Dr Ion Vlad" mocanita etc Semnatar al unor convenții naționale și internaționale AMR Asociația Municipiilor din România AIDA – Asociația Intercomunitară de Dezvoltare Alba ALZIAR – Asociația Localităților și Zonelor Istorice de Artă din România AELZI – Asociația Europeană a Localităților și Zonelor Istorice Asociația „Apa Alba Walled Towns Friendship Circle Marea Britanie Relații de colaborare și înfrățire Alba Iulia este înfrățită cu urmatoarele orașe

Chișinău Protocol de înfrățire închieiat la 1 decembrie 2011 odată cu vizita primarului municipiului Chișinău Dorin Chirtoacă la Alba-Iulia cu ocazia zilei Marii Uniri

Arnsberg Germania Protocol încheiat în 1974 și în iunie 1999 Cooperare în domeniul cultural Participări anuale ale tinerilor înotători din Alba Iulia la concursuri organizate în orașul Arnsberg Municipalitatea din Arnsberg a sprijinit construirea și dotarea Serviciului Comunitar pentru protecția Copilului Arnsberg a organizat strângeri de fonduri și donații echipamente și aparatură medicală mobilier pentru dotarea Spitalului Județean Căminului de Bătrâni Contacte între organizații confesionale Camere de Comerț ONG-uri

Székesfehérvár Ungaria Protocol de colaborare din 1990 și înfrățire semnat în 1994 Schimburi Culturale și colaborare între Camerele de Comerț

Nazareth Illit Israel Protocol de înfrăție din 07041997 Relații la nivelul celor două administrații Municipalitatea din Nazareth Illit a organizat strângeri de fonduri și donații

Aeghio Grecia Protocol de înfrățire semnat la 10102000 Relații la nivelul celor două administrații colaborare între Camerele de Comerț

Alcalá de Henares Spania Protocol de înfrățire semnat la 20042002 Relații de colaborare cu administrația colaborări cu Asociația românilor din Alcala de Henares

Sliven Bulgaria Protocol de înfrățire semnat la 20062002 Relații de colaborare cu administrația cele două orașe au fost partenere în cadrul Programului ECOS OUVERTURE – Proiect Aqua Fil finanțat de Comisia Europeană

Duzce Turcia Protocol de înfrățire semat la data de 06062004 Relații la nivel administrativ În 2002 un artist plastic din Duzce a participat la Tabăra Internațională de pictură organizată la Alba Iulia

San Benedetto del Tronto Italia Protocol de înfrățire 25082000 Relații la nivel administrativ În 2002 un artist plastic din San Benedetto de Tronto a participat la Tabăra Internațională de pictură organizată la Alba Iulia

Varese Italia Protocol de înfrățire semnat in anul 2003 Relații la nivel administrativ

Alessandria Italia Protocol de înfrățire 2002 si semnat 2008 Relații la nivel administrativ Protocol de colaborare pentru dezvoltarea unui proiect în domeniul energiilor regenerabile

LanzhouChina Acord de infratire urmand sa se semneze protocolul de infratire Personalități născute în Alba Iulia Gabriel Bethlen 1580 1629 principe al Transilvaniei Martin Opitz 1597-1639 unul din cei mai însemnați poeți din epoca barocului Ignațiu Batthyány 1741 1798 episcop romano-catolic întemeietorul Biblioteca Batthyaneum Iuliu Hossu 1885 1970] episcop greco-catolic unul din conducătorii Adunării din 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia Samoilă Mârza 1886 1967 fotograf Alexandru Borza 1887 1971 preot botanist Áron Márton 1896 1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia Emilian Birdaș 1921 1996 episcop ortodox Romulus Rusan n 1935 scriitor contemporan Vali Șerban n 1953 artist renumit cantautor de muzică folk Marius Moga n 1981 cântăreț compozitor Cultură și educație "Centrul Cultural Augustin Bena" Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia Universitatea „1 Decembrie 1918 din Alba Iulia Festivaluri Congrese anuale Festivalul National de Folclor "Strugurele de Aur" Festivalul de muzica Folk "Ziua de Maine" Congresul Spiritualitatii Romanesti Orașe înfrățite Municipiul Alba Iulia este înfrățit cu următoarele localități Chișinău Moldova Arnsberg Germania Székesfehérvár Ungaria Nazareth Illit Israel Aeghio Grecia Alcalá de Henares Spania Sliven Bulgaria Duzce Turcia San Benedetto del Tronto Italia Varese Italia Alessandria Italia Galerie de imagini Vezi și Castrul roman Apulum Lista monumentelor istorice din județul Alba Listă de localități din județul Alba Listă de comune din județul Alba Listă de cetăți în România Note Bibliografie http wwwdacoromania-albaro nr61 biserica_bizantinahtm Lectură suplimentară Primul episcop din Alba Iulia Sfântul Ierotei episcop de Alba Iulia sec X Editori Ioan Aurel Pop Jan Nicolae Ovidiu Panaite Alba Iulia Edit Reîntregirea 2010 335 p De la Apulum la Alba Iulia fortificațiile orașului Vasile Moga Editura Sport-Turism 1987 Cetatea Alba Iulia Dumitru Berciu 1962 Carte și tipar la Bălgrad 1567-1702 Eugen Pavel Editura Clusium 2001 Șantierul arheologic Alba Iulia Dumitru Protase Editura Academiei Republicii Populare Romîne 1959 descoperiri noi http wwwdacoromania-albaro nr55 adevarul_istoric_alba_iuliahtm Legături externe 1 august 2014 Descoperă '' 11 ianuarie 2013 Dorin Timonea Adevărul 24 mai 2013 Dorin Timonea Adevărul 28 mai 2013 Dorin Timonea Adevărul 7 septembrie 2010 RazvanPascuro 29 noiembrie 2012 RazvanPascuro 26 octombrie 2012 Alexandra MATES Unirea Imagini Fotografii gigapixel 5 ianuarie 2014 Dorin Timonea Adevărul 6 aprilie 2012 Dorin Țimonea Adevărul 7 decembrie 2011 Antoaneta Etves Evenimentul zilei 1 aprilie 2013 Dorin Timonea Adevărul '' Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe ATB născut André Tanneberger la 26 februarie 1973 în Freiberg Saxonia Germania este un DJ german muzician și producător de muzică trance dance chill out Conform revistei de specialitate din lumea DJ-ilor DJ Magazine ATB se afla pe locul 11 în 2009 și 2010 și pe locul 1 în topul celor mai buni DJ ai momentului conform "The DJ List"< ref> Cariera muzicală Tanneberger și-a început cariera muzicală la grupul de muzică dance Sequential One A fost creierul grupului din 1993 până în 2002 În 1998 Tanneberger și-a început cariera solo sub numele ATB Prima lui piesă a apărut sub numele de 9pm Till I come inclusă în albumul „Movin' Melodies care s-a clasat pe primul loc în topurile din Marea Britanie în 1999 Melodia conține un riff de chitară care a devenit foarte popular Acest sunet de chitară care l-a găsit din întâmplare a devenit marca înregistrată a afișării sale timpurii ATB continuă să evolueze și să se schimbe cu fiecare album Stilul lui curent include mai multe voci și sunete variate cu multe note de pian Lansează câteva discuri single în Marea Britanie intitulate „Dont Stop! și „Killer dar și în țara sa natală Germania și în alte părți ale Europei unde a lansat hit-uri ca și „I dont wanna stop și cover-ul „Olives 1996 hit-ul „Youre not alone „Two Worlds realizat în 2000 a fost al doilea lui album Este alcătuit din două CD-uri bazate pe mai multe stiluri de muzică pentru stări diferite Titlurile celor două CD-uri sunt „The world of movement și „The relaxing world Acest album conține două melodii cântate alături de „Heather Nova „Love will find you și „Feel you like a river De asemenea melodia „Let you go întâlnită pe albumul „The world of movemen' a fost cântată alături de Roberta Carter Harrison din formația Canadiană de muzică pop „Wild Strawberries Al treilea album Dedicated a fost realizat în 2002 Include două hit-uri „Hold you și „Youre not alone În 2003 ATB a realizat „Addicted to music care include de asemenea „I dont wanna stop și „Long way home În același an ATB a realizat primul său dvd „Addicted to Music DVD Conține toate video-urile poze și documentare Hit-urile „Ecstasy și „Marrakech aflate pe albumul Addicted to Music DVD „No silence 2004 Marrakech a fost inclus și în coloana sonoră a filmului Mindhunters În 2005 ATB a realizat Seven Years o compilație ce conține 20 de melodii incluzând toate single-urile lui „Seven Years include 6 noi melodii printre care '„Humanity și în 2005 „Let you go prelucrare Multe dintre recentele sale melodii o au ca solistă pe Robertei Carter Harison membră a formației „Wild Strawberries Următorul său album „Trilogy a fost realizat pe 4 mai 2007 Single-ul „Justify a fost lansat pe compilația „The DJ 4 în the Mix Single-ul „Renegade a fost realizat pe 12 aprilie 2007 A treia melodie de pe album a fost „Feel Alive realizat în iulie același an Este căsătorit cu Anna Tanneberger iar melodia A dream about you de pe albumul Trilogy îi este dedicată A concertat în România de mai multe ori pe data de 14 iulie 2007 la Arenele Romane pentru promovarea albumului Triology pe 15 iulie 2011 la clubul Kremlin din Bacău și pe 16 aprilie 2010 la clubul Kasho din Brașov < ref> Al optulea album „Future Memories a fost realizat pe 5 mai 2009 Single-ul „What about us a fost deja lansat și promovat Din 23 septembrie 2010 cea mai nouă melodie a lui ATB „Could You Believe a ajuns pe locul 7 în clasamentul US Billboard Dance Club Play Songs Pe 8 martie 2011 ATB a anunțat numele noului album Distant Earth Pe 10 martie 2011 tot ATB a anunțat că acest album va fi lansat pe 29 aprilie 2011 Discografie Albume 1999 Movin' Melodies 2000 Two Worlds 2002 Dedicated 2003 Addicted to Music 2004 No Silence 2005 '' 2007 Triology 2009 Future Memories 2011 Distant Earth 2014 Contact< ref> Albume remix Distant Earth Remixed 2011 Mix-uri DJ 2003 The DJ in the Mix 2004 The DJ 2 in the Mix 2006 The DJ 3 in the Mix 2007 The DJ 4 in the Mix 2010 The DJ 5 in the Mix 2010 The DJ 6 in the Mix Compilații 1999 Fresh Volume 3 Disc 2 1999 Clubber's Guide To Trance 1999 Kontor – Top Of The Clubs Volume 03 Disc 1 1999 Kontor – Top Of The Clubs Volume 04 Disc 1 2000 GROOVE 2000 Trance Mix USA 2001 Trance Nation America Two Disc 1 2002 Kontor – Top Of The Clubs Volume 16 Disc 1 2010 Sunset Beach DJ Session Referințe și note Legături externe Dicționarele definesc arma nucleară ca un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau fisiune și fuziune Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui mare număr de oameni și sau distrugerii structurilor construite de om sau biosferei în general Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată din explozia a 20000 tone de TNT trinitrotoluen în timp ce prima armă termonucleară cu fisiune și fuziune a eliberat o energie echivalentă cu 10000000 tone de TNT La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau circa 19000 de focoase nucleare din care 4400 sunt menținute în stare operațională gata oricând pentru a fi utilizate Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei entității care posedă arme nucleare Tipuri În prezent există două tipuri de arme nucleare cele bazate exclusiv pe reacția de fisiune nucleară și cele care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de fuziune nucleară Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care formează o masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț Masa supra-critică se realizează fie prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa subcritică metoda proiectilului fie prin comprimarea cu explozivi chimici unei sfere de material fisionabil până se atinge masa supra-critică metoda imploziei Arma nucleară cu fuziune arma termonucleară bomba cu Hidrogen folosește energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia fuzionează Există și arme nucleare cu destinații speciale precum arma cu neutroni sau arma cu contaminare radioactivă Arma cu neutroni este o armă termonucleară construită special pentru a produce un flux mare de neutroni ce produce multe decese dar nu produce contaminare radioactivă și nu afectează construcțiile Arma cu contaminare este o armă cu fisiune învelită cu un material cobalt aur care produce o contaminare radioactivă extrem de puternică Din punct de vedere al strategiei militare armele nucleare se împart în arme strategice care vizează țări sau populații mari sau tactice utilizate numai pe câmpul de luptă Armele nucleare strategice sunt transportate la țintă cu avioane sau rachete Armele tactice sunt transportate cu rachete artilerie torpile etc În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit dispozitive explozive bazate pe energie nucleară pentru scopuri comerciale explozii nucleare pașnice Tratatul de eliminare a testelor nucleare din 1966 a interzis toate exploziile nucleare indiferent de scopul lor Efecte Explozia nucleară are efecte imediate și întârziate Unda de șoc radiația termică radiația ionizantă promptă produc distrugeri mari în câteva secunde sau minute de la detonare Efectele întârziate precum căderile radioactive acționează pe perioade mari de timp de la ore la ani Unda de șoc produce modificarea bruscă a presiunii aerului și vânturi puternice Construcțiile mari sunt distruse de modificarea presiunii aerului în timp ce vânturile puternice distrug vegetația și omoară oamenii Dacă explozia are loc la suprafața sau în apropierea solului se produce un crater din care materialul este ridicat în atmosferă de unde revine sub forma de depuneri radioactive Circa 35% din energia exploziei este sub forma de radiație luminoasă și termică căldură Radiația luminoasă produce orbirea prin arderea retinei Radiația termică produce arsuri ființelor vii și incendierea materialelor combustibile Efectele radiațiilor nucleare directe sunt în general mai mici decât cele ale undei de șoc sau radiației termice La armele cu neutroni spre exemplu efectul radiației directe neutroni este cel mai puternic Iradierea directă cu radiații nucleare duce la deces sau în cazul dozelor mai mici la boala de iradiere Particulele radioactive ridicate în atmosferă norul în formă de ciupercă revin pe pământ în apropierea locului exploziei Ele nu produc multe decese deoarece afectează zona unde oamenii au fost deja uciși de celelalte efecte În funcție de condițiile meteorologice norul radioactiv poate fi deplasat la distanțe mari iar depunerile pe sol pot afecta zonele mai îndepărtate Undele electromagnetice produse de explozie rezultă prin absorbția radiației gama în aer și în sol Pulsul de unde electromagnetice generează câmpuri electrice de mii de volți pe durate extrem de scurte Consecințele privesc în special comunicațiile și rețelele electrice Istoric Istoria armei nucleare începe cu scrisoarea trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939 președintelui Franklin D Roosevelt La scurt timp guvernul SUA a lansat proiectul de realizare a armei nucleare cunoscut sub numele de Proiectul Manhattan Deoarece pentru realizarea armei nucleare era nevoie de uraniu îmbogățit a fost construită la Oak Ridge – Tennessee o instalație de îmbogățire prin procedeul de difuzie gazoasă pus la punct de Harold Urey iar la Universitatea California Ernest Lawrence a pus la punct procedeul separării magnetice a izotopilor uraniului Pe parcursul a șase ani 1939-1945 în proiectul Manhattan au fost cheltuiți peste 2 miliarde de dolari La proiectul Manhattan au participat a pleiadă de savanți conduși de Robert Oppenheimer David Bohm Leo Szilard Eugene Wigner Otto Frisch Rudolf Peierls Felix Bloch Niels Bohr Emilio Segre Enrico Fermi Klaus Fuchs Edward Teller Prima armă nucleară a fost testată la 16 iulie 1945 în deșertul New Mexico Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori și anume în anul 1945 în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial când SUA au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki Primul eveniment a avut loc în dimineața zilei de 6 august 1945 când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol cu uraniu cu codul „Little Boy Băiețelul asupra orașului Hiroșhima Al doilea eveniment a avut loc după trei zile la 9 august 1945 când un dispozitiv tip implozie cu plutoniu cu codul „Fat Man Grasul a fost aruncat asupra orașului Nagasaki Norul sau „ciuperca acestei bombe s-a înălțat mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei Folosirea acestor 2 bombe din care a rezultat moartea imediată a aproximativ 100000 – 200000 de oameni majoritatea civili și chiar și mai mulți cu trecerea timpului a fost și rămâne controversată Criticii spun că a fost un act de omucidere în masă inutil în timp ce alții sunt de părere că de fapt s-a limitat numărul de victime de ambele părți prin grăbirea sfârșitului războiului și evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei; de asemenea se aduce argumentul reducerii înaintării sovietice și comuniste în Asia drept una din consecințele acestor bombe Dezarmarea și neproliferarea Tratatul de neproliferare nucleară are ca obiectiv prevenirea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor de fabricare a acestora promovarea cooperării în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare și în final dezarmarea nucleară< ref> Deschis pentru semnare în 1968 tratatul a intrat vigoare în 1970 și în prezent este semnat de 190 de state inclusiv cele 5 state deținătoare în mod oficial de arme nucleare Pentru asigurarea neproliferării și întărirea încrederii între statele semnatare tratatul stabilește un sistem de garanții nucleare în reponsabilitatea AIEA Tratatul promovează cooperarea și accesul egal al statelor la utilizarea pașnică a energiei nucleare și în același timp previne deturnarea materialului fisionabil pentru fabricarea de arme Riscul proliferării armelor nucleare nu este complet eliminat deoarece unele țări precum India 80-110 focoase active Pakistan 90-110 focoase active Coreea de Nord 10 focoase active și Israel 75-200 focoase active nu au semnat tratatul și au dezvoltat în secret arsenale nucleare< ref> În 1996 la solicitareaONU Curtea Internațională de Justițiea emis o opinie consultativă privind Legalitatea amenințării sau folosirii armelor nucleare Curtea a stabilit că amenințarea sau folosirea armelor nucleare ar putea viola diferite articole ale dreptului internațional inclusiv Convenția de la Geneva Convenția de la Haga carta ONU și Declarația universală a drepturilor omului< ref> Impactul asupra mediului Producerea și testarea armelor nucleare în Rusia fosta URSS a condus la contaminarea excesivă a anumitor regiuni peste limitele admisibile Numai suprafața contaminată de activitățile Minatom depășește 480 km2 O problemă gravă privește stocarea necorespunzătoare a deșeurilor nucleare Circa 650 milioane m3 de deșeuri stocate de Minatom conțin o activitate de 2 miliarde de Ci Alte organizații dețin 12 000 tone de combustibil ars cu o activitate de 82 miliarde de Ci În plus cantități foarte mari de ape puternic contaminate 15 miliarde Ci au fost injectate în subteran sau pur și simplu aruncate în lacurile sau râurile din apropiere Din cele 184 submarine nucleare scoase din uz acum 10-15 ani 104 au rămas cu combustibilul ars la bord iar starea lor precară reprezintă un mare pericol pentru mediu Începând din 1989 SUA a înființat la Departamentul Energiei un oficiu dedicate eliminării riscurilor asociate moștenirii Războiului Rece Cea mai mare parte din această moștenire radioactivă provine din instalațiile de producere a uraniului îmbogățit și a plutoniului minele de uraniu prelucrarea chimică a uraniului îmbogățirea fabricarea combustibilului și a țintelor iradierea în reactor separarea chimică a plutoniului Deșeurile generate la extragerea plutoniului reprezintă 85% din radioactivitatea asociată producerii armamentului nuclear 71 % din apele contaminate și 33 % din terenurile contaminate Activitățile de producere a armamentului nuclear au lăsat o moștenire de 1500 milioane metri cubi de ape contaminate inclusive ape subterane și 73 milioane metri cubi de solide contaminate Vezi și Distrugere reciprocă asigurată Arme de distrugere în masă Rachetă balistică intercontinentală Bombardier strategic Dezarmare nuclearǎ Energie nuclearǎ Note Bibliografie The Effects of Nuclear War- NTIS order PB-296946 May 1979 Closing the Circle on the Splitting of the Atom Carey Sublette Nuclear Weapons Frequently Asked Questions IAEA-TECDOC-1280 Radiation legacy of the 20th century Environmental restoration Legături externe 3 aprilie 2013 Victor Arvunescu Adevărul 26 septembrie 2009 Bogdan Cronț Ziarul Lumina 14 decembrie 2008 Cătălin Turliuc Ziarul Lumina Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo a avut loc la Paris la 7 ianuarie 2015 în jurul orei locale 1130 Procurorii parizieni au confirmat că 12 oameni au fost uciși 10 jurnaliști și 2 polițiști și 11 răniți în atacul asupra sediului săptămânalului satiric Doi atacatori mascați și înarmați au luat cu asalt birourile editoriale și au început să tragă cu arme automate Context Charlie Hebdo este o revistă săptămânală satirică franceză care își asumă un ton provocator a creat frecvent polemici cele mai recente în legătură cu Islamul Cea mai controversată a fost cea privind caricaturile cu profetul Mahomed Desfășurare La 7 ianuarie 2015 două persoane îmbrăcate în negru și cu cagule înarmate cu puști de asalt Kalașnikov au intrat în sediul Charlie Hebdo după ce inițial au greșit adresa intrând la nr6 unde se găsește arhiva Charlie Hebdo înainte de a intra la nr 10 pe strada Nicolas-Appert Charb directorul de redacție era protejat de la publicarea caricaturilor lui Mahomed în 2011 Diverși martori au raportat că atentatorii au strigat Allah akbar și într-o franceză fără accent "On a vengé le prophète Mohamed!" în Potrivit procurorul din Paris doi bărbați au fugit apoi la bordul unui Citroën C3 II negru parcat în fața imobilului Atacatorii s-au întâlnit cu un vehicul de poliție asupra căruia au tras circa zece focuri de armă în parbriz fără a răni polițiștii care se aflau în interior Polițiștii au deschis focul asupra agresorilor care au ripostat În cele din urmă s-au confruntat cu a treia patrulă de poliție pe bulevardul Richard-Lenoir unde un polițist în uniformă în vârstă de aproximativ 40 de ani este executat Urmăriți de poliție atacatorii au lovit un șofer care a fost rănit ușor au abandonat mașina în apropirea parcului Buttes-Chaumont în nord-estul Parisului și au furat un Renault Clio cu care au dispărut< ref> Victimele de la atacul asupra revistei Charlie Hebdo Uciși Frédéric Boisseau 42 muncitor Sodexo ucis în hol Franck Brinsolaro 49 ofițer de poliție a fost desemnat ca bodyguard pentru Charb Cabu 76 caricaturist Elsa Cayat psihanalist și editorialist Charb 47 caricaturist principal al Charlie Hebdo Philippe Honoré 74 caricaturist Bernard Maris 68 economist editor și editorialist Ahmed Merabet 42 ofițer de poliție ucis afară în timp ce răspundea atacului Ofițerul Merabet era musulman Moustapha Ourad corector Michel Renaud editorialist Tignous 57 caricaturist Georges Wolinski 80 caricaturist< ref> Charb1jpg|Charb în 2009 Cabu 20080318 Salon du livre 6jpg|Cabu în 2008 G Wolinski dédicaçant à la fête de l'Huma 2007-02JPG|Georges Wolinski în 2007 Tignous O tour de la Bulle 2010 Montpellier P1490267JPG|Tignous în 2010 < gallery> Răniți jurnalist împușcat în față și în stare critică jurnalist împușcat în picior caricaturist Mai mulți ofițeri de poliție neidentificați< ref> Suspecți Saïd Kouachi și Chérif Kouachi 34 și respectiv 32 de ani Au fost împușcați vineri 9 ianuarie în jurul orei locale 1700 după aproape 54 de ore de la atac Hamyd Mourad 18 ani cumnatul celor doi s-a predat la scurt timp după atac A fost eliberat de poliția franceză după aproape 10 ore de audieri S-a dovedit că acesta nu are nicio legătură cu atentatul terorist aflându-se la cursuri în timpul comiterii atacului Îndoieli privind versiunea oficială În zilele următoare atacului de la Paris au apărut mai multe clipuri video care ridică unele semne de întrebare privitoare la veridicitatea versiunii oficiale Iată unele dintre acestea în clipul video ce surprinde uciderea polițistului mașina în care s-au urcat ucigașii are oglinzile laterale de culoare albă pe exterior în timp ce "mașina abandonată" are oglizi de culoare neagră S-a făcut afirmația că oglinzile fiind cromate pot da iluzii optice Totuși comparând cu sinceritate cele două fotografii se vede clar că acele oglinzi aveau întradevăr culori diferite nefiind vorba de vreo iluzie optică sau reflex De unde ideea că și mașinile din cele două fotografii nu ar fi identice tot din clipul video care surprinde uciderea polițistului se vede după mișcările sigure și precise ale ucigașilor că aceștia erau niste profesioniști bine antrenați Ori aceasta contrastează cu uitarea de către aceștia în mașina părăsită a documentului de identitate Se ridică întrebarea documentul cu pricina aparținea întradevăr "teroristului" incriminat sau nu? Helric Fredou adjunctul șefului serviciului regional al poliției judiciare din departamentul Haute-Vienne cel care se ocupa cu investigarea cazului a fost găsit mort împușcat în cap în noaptea de 10 spre 11 ianuarie Acest eveniment a fost imediat clasat ca fiind sinucidere fără a se mai face alte cercetări Reacții Atacul a fost condamnat pe scară largă de către francezi și alte guverne Președintele francez François Hollande deplasat rapid la locul atacului a denunțat "un atentat terorist" de o "excepțională barbarie" și a adăugat că "mai multe atacuri teroriste în ultimele săptămâni au fost dejucate" președintele rus Vladimir Putin prim-ministru indian Narendra Modi președintele american Barack Obama președintele ucrainean Petro Poroșenko guvernul Spaniei Președintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj spunând că este "un act terorist crud și laș" exprimându-și "compasiunea pentru familiile victimelor" și și-a schimbat poza de profil pe Facebook cu celebrul "Je suis Charlie" Printre măsurile antiteroriste luate de Franța se află și trimiterea portavionului „Charles de Gaulle< span> în Golful Persic pentru a se alătura efortului de luptă împotriva terorismului Printre navele care însoțesc portavionul se află și un submarin nuclear În contextul atentatului terorist islamic de la Paris din 2015 Papa Francisc a declarat că „Nu poți să glumești pe seama religiei sau să insulți credința altora Există o limită Fiecare religie care își respectă oamenii are demnitatea sa Există limite și în libertatea de exprimare Acuzații Komsomolskaya Pravda ziar rus de mare tiraj se întreabă dacă nu cumva americanii sunt în spatele atentatelor Melih Gokcek primarul capitalei Turciei Ankara a sugerat implicarea în atacuri a Mossad-ului Președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a afirmat că „Evenimentele urmează un scenariu scris dinainte și ar trebui să fim conștienți că este vorba de un complot împotriva lumii islamice Note Legături externe Martin Boudot Agence Premières Lignes '' francetv info 7 ianuarie 2015 '' Le Mondefr 7 ianuarie 2015 tempsreelnouvelobscom 7 ianuarie 2015 Balena albastră Balaenoptera musculus este un mamifer marin din subordinul balenelor cu fanoane Mysticeti și cu o masă corporală de peste Lung și zvelt corpul balenei albastre poate avea tente diferite de gri-albăstrui pe partea dorsală Până la începutul secolului al XX-lea balenele albastre erau abundente în aproape toate oceanele de pe Pământ Vânătorii de balene le-au vânat timp de peste o sută de ani până au ajuns aproape de dispariție și au fost protejate de comunitatea internațională în 1966 Un raport din 2002 estima că mai există între 5000 și 12000 de balene albastre în toată lumea Înainte de epoca vânătorii cele mai mari populații se găseau în Antarctica și numărau circa 239000 indivizi între 202000 și 311000< ref> Mai există două concentrații mult mai mici de circa 2000 în grupurile din Pacificul de Nord Antarctica și Oceanul Indian Alte două grupuri există în Atlanticul de Nord și cel puțin două în emisfera sudică Taxonomie Balenele albastre sunt rorquali din familia Balaenopteridae familie ce cuprinde balena cu cocoașă balena nordică balena tropicală balena sei și balena știucă Familia Balaenopteridae este considerată a fi evoluat din alte familii ale subordinului Mysticeti în oligocenul mijlociu Nu se știe când s-au despărțit speciile acestei familii unele de altele Balena albastră este clasificată de regulă ca una dintre cele opt specii ale genului Balaenoptera; o autoritate o plasează într-un gen monotipic separat denumit Sibbaldus< ref> Dacă alte cercetări vor confirma aceste relații va fi necesară o reclasificare a rorqualilor Au existat cel puțin 11 cazuri atestate de adulți hibrizi de balenă albastră cu balenă nordică în sălbăticie Arnason și Gullberg descriu distanța genetică între cele două specii ca fiind aceeași ca între om și gorilă Prima descriere publicată a balenei albastre provine din Phalainologia Nova de Robert Sibbald 1694 În septembrie 1692 Sibbald a găsit o balenă albastră eșuată în estuarul Forthului — un mascul de lungime cu „plăci negre cornoase și „două deschideri albastre mari de formă aproape piramidală Numele specific musculus este un termen latinesc ce poate însemna „mușchi dar și „șoricel știa aceasta și este posibil chiar să fi dorit o denumire ironică cu dublu sens Autoritățile clasifică specia în trei sau patru subspecii B m musculus balena albastră nordică cu populațiile din Pacificul de Nord și Atlanticul de Nord B m intermedia balena albastră sudică din Oceanul Antarctic B m brevicauda balena albastră pigmeu găsită în Oceanul Indian și Pacificul de Sud și mai problematica B m indica marele rorqual indian care se găsește și în Oceanul Indian și deși descris mai devreme ar putea fi aceeași subspecie ca și B m brevicauda Descriere și comportament Balena albastră are un corp alungit cu formă hidrodinamică ce pare mai alungit față de al altor cetacee Capul este turtit în formă de U și are o creastă proeminentă de la orificiile respiratorii până la buza superioară Partea din față a gurii este acoperită cu fanoane; circa 300 de fanoane fiecare de un metru lungime atârnă de maxilar pătrunzând 05 m în interiorul gurii Între 70 și 118 de șanțuri denumite pliuri ventrale se întind de-a lungul gâtului paralel cu lungimea corpului Aceste pliuri ajută la evacuarea apei din gură după hrănire Înotătoarea dorsală este mică Este vizibilă pentru doar un scurt moment în timpul scufundării Aflată la circa trei sferturi din distanță de-a lungul corpului ea are forme diferite de la un individ la altul; unele balene au doar o excrescență abia vizibilă dar altele au înotătoare dorsale proeminente și falciforme în formă de seceră Când se ridică la suprafață pentru a respira balena albastră își scoate umărul și orificiile respiratoare din apă mai mult decât alte cetacee cum ar fi balena înotătoare sau balena sei Această trăsătură poate fi folosită pentru identificarea speciei pe mare Unele balene albastre din Atlanticul de Nord și din Pacificul de Nord își ridică vârful cozii atunci când se scufundă Când respiră balena lansează o spectaculoasă coloană verticală de apă de până la de regulă de Capacitatea pulmonară este de 5000 de litri Balenele albastre au două orificii respiratorii protejate de o membrană mare pentru închidere Înotătoarele pectorale au lungime Părțile superioare sunt cenușii cu o margine subțire albă; părțile inferioare sunt albe Capul și vârful cozii sunt în general uniform cenușii Părțile superioare ale corpului balenei și uneori și înotătoarele pectorale sunt de regulă pestrițe în diverse grade de la individ la individ Unele pot fi de un cenușiu de culoarea ardeziei dar altele prezintă o considerabilă variație de albastru închis cenușiu și roșu toate ușor pestrițe< ref> Balenele albastre pot atinge viteze de pe distanțe scurte de regulă când interacționează cu alte balene dar este o viteză de deplasare mai obișnuită Când se hrănesc încetinesc până la Balenele albastre trăiesc cel mai adesea singure sau cu un singur alt individ Nu se cunoaște cât timp rămân împreună cuplurile în călătorie În locurile unde este o concentrație ridicată de hrană s-au observat până la 50 de balene albastre pe o arie restrânsă Ele nu formează grupurile mari și strâns închegate care au fost observate la alte specii de balene Dimensiuni și caracteristici fizice Balena albastră este cel mai mare animal cunoscut că ar fi trăit vreodată despre care se estimează că ar fi cântărit până la Balenele albastre sunt dificil de cântărit din cauza dimensiunilor lor Ca și în cazul majorității cetaceelor mari care au fost vânate balenele albastre adulte nu au fost niciodată cântărite întregi ci au fost mai întâi tăiate în bucăți mai ușor de prelucrat Din această cauză masa corporală totală a balenei a fost subestimată în urma pierderilor de sânge și alte lichide Cu toate acestea s-au înregistrat măsurători între la animale cu o lungime de Masa totală unui individ de lungime este considerată de către National Marine Mammal Laboratory NMML din SUA a fi de peste Cea mai mare balenă albastră cântărită cu precizie de oamenii de știință de la NMML a fost o femelă ce cântărea În general balenele albastre din Atlanticul și Pacificul de Nord par a fi mai mici în medie decât cele din apele subantarctice Există unele incertitudini privind care este cea mai mare balenă albastră găsită vreodată întrucât majoritatea datelor provin de la balenele albastre ucise în apele antarctice în prima jumătate a secolului al XX-lea și au fost colectate de vânători de balene care nu își însușiseră tehnicile zoologice în ceea ce privește măsurarea și cântărirea lor Cea mai grea balenă cântărită vreodată avea Cea mai lungă balenă măsurată de oamenii de știință de la NMML avea Cea mai lungă balenă găsită în Pacificul de Nord a fost o femelă de prinsă de vânătorii japonezi în 1959 iar cea mai lungă găsită în Atlanticul de Nord a fost o femelă de capturată în Strâmtoarea Davis Datorită dimensiunilor mari mai multe dintre organele balenei albastre sunt cele mai mari din regnul animal Limba unei balene albastre cântărește circa Inima cântărește și este cea mai mare inimă a vreunui animal În primele șapte luni de viață un pui de balenă albastră bea circa de lapte zilnic Puii de balenă albastră cresc rapid în greutate cu până la pe zi Chiar la naștere ei cântăresc până la — cât un hipopotam matur Hrănirea Balenele albastre se hrănesc în general cu krill deși consumă în cantități mai mici și copepode în Pacificul de Nord Euphausia pacifica Thysanoessa inermis Thysanoessa longipes Thysanoessa spinifera Nyctiphanes symplex și Nematoscelis megalops;< ref> iar în Antarctica Euphausia superba Euphausia crystallorophias și Euphausia valentini O balenă albastră adultă poate consuma până la 40 de milioane de exemplare de krill într-o zi Balenele se hrănesc întotdeauna în zonele în care este cea mai mare concentrație de krill consumând uneori până la de krill într-o singură zi Hrănirea lor este afectată de variații sezoniere Balenele albastre se hrănesc masiv cu krill în apele bogate din Antarctica înainte de a migra spre zonele de împerechere din apele mai puțin bogate din preajma Ecuatorului Balena albastră poate acumula de 90 de ori mai multă energie decât consumă ceea ce îi permite constituirea de considerabile rezerve de energie< ref> Întrucât krillul se deplasează balenele albastre se hrănesc de regulă la adâncimi de peste în timpul zilei hrănindu-se și la suprafață dar numai pe timp de noapte Duratele scufundărilor sunt de regulă de 10 minute la hrănire deși sunt frecvente și scufundări de până la 20 de minute Cea mai lunga scufundare înregistrată a fost de 36 de minute Balena se hrănește efectuând un salt înainte înspre un grup de krill luând în gură numeroase animale și o mare cantitate de apă Apa este apoi împinsă afară printre fanoane de presiunea exercitată de sacul ventral și de limbă Odată gura eliberată de apă restul krillului care nu trece prin fanoane este înghițit Balena albastră poate consuma întâmplător și ocazional și pești mici crustacei și cefalopode pe care le prinde împreună cu krillul Ciclul de viață al balenei albastre Sezonul de împerechere începe la sfârșitul toamnei și continuă până la sfârșitul iernii în vreme ce în emisfera sudică aceste lungimi sunt de 226 m și respectiv 24 m În emisfera sudică la maturitate lungimea medie a masculilor este de 25 m și a femelelor de 265 m – deși a fost găsită o femelă de 265 m eșuată lângă Pescadero California în 1979< ref> Oamenii de știință estimează că balenele albastre pot trăi cel puțin 80 de ani dar cum nu există înregistrări individuale din epoca vânătorii de balene acest lucru nu va fi cunoscut cu siguranță mulți ani Cel mai îndelungat studiu atestat al unui singur individ are 34 de ani pe un exemplar din Pacificul de Nord-Est Studiile au arătat că până la 25% din balenele albastre mature au cicatrici rezultate în urma atacurilor unor orci Rata mortalității acestor atacuri nu este cunoscută Balenele albastre eșuează pe uscat extrem de rar și datorită structurii sociale a speciei eșuări masive ale unor grupuri de balene nu s-au înregistrat niciodată Când au loc aceste eșuări ele pot intra ușor în atenția publicului În 1920 o balenă albastră a eșuat lângă Bragar pe Insula Lewis din Hebridele Exterioare Scoția Fusese împușcată de vânătorii de balene dar harponul nu a explodat Ca și la alte mamifere instinctul fundamental al balenei a fost de a continua să respire cu orice preț chiar dacă aceasta a însemnat ieșirea pe uscat pentru a evita înecul Două dintre oasele balenei au fost ridicate în formă de monument lângă o șosea principală de pe insulă și rămân în continuare o atracție turistică< ref> Sunetele balenei albastre Estimările făcute de Cummings și Thompson 1971 sugerează că nivelul la sursă al sunetelor produse de balenele albastre se ridică până la maxime aflate între 155 și 188 decibeli la o presiune de referință de un micropascal la un metru Toate grupurile de balene albastre produc sunete la o frecvență fundamentală între 10 și 40 Hz; cea mai joasă frecvență recepționată de urechea umană este de 20 Hz Sunetele produse de balenele albastre durează între zece și treizeci de secunde Exemplarele din largul coastelor Sri Lankăi au fost înregistrate „cântece de patru note cu durate de circa două minute fiecare ce amintesc de celebrele cântece ale balenei cu cocoașă Cum acest fenomen nu a mai fost observat la alte populații cercetătorii cred că este unic subspeciei B m brevicauda pigmeu Motivul vocalizărilor nu este cunoscut Richardson et al 1995 discută șase motive posibile< ref> Păstrarea distanței între indivizi; Recunoașterea speciei și a indivizilor; Transmisia de informații contextuale de exemplu hrănire alarmă curtare; Păstrarea unei organizări sociale de exemplu apeluri de contact între femele și masculi; Poziția unor trăsături geografice; Poziția resurselor de hrană Evoluția populației și vânătoarea de balene Epoca vânătorii de balene Balenele albastre nu sunt ușor de capturat sau de ucis Viteza și forța lor făcea ca ele să fi fost rareori urmărite de primii vânători de balene care se îndreptau mai ales spre cașaloți și spre Deși era la început complicat și avea o rată de succes foarte scăzută Foyn a perfecționat pușca-harpon și în curând s-au înființat mai multe posturi de vânătoare pe coasta Finnmarkului în Norvegia nordică Din cauza disputelor cu pescarii localnici ultimul post de vânători de balene din Finnmark a fost închis în 1904 Curând după aceea balenele albastre erau vânate în largul coastelor Islandei 1883 Insulelor Feroe 1894 Newfoundlandului 1898 și Spitsbergenului 1903 În 1904–05 au fost capturate primele balene albastre în largul Georgiei de Sud Până în 1925 când deja vasele de serie erau dotate cu rampă la pupa și cu propulsie cu aburi rata de prindere a balenelor albastre și a balenelor în general în Antarctica și sub-Antarctica a început să crească semnificativ În sezonul 1930–1931 aceste vase au vânat 29400 de balene albastre doar în Antarctica La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial populațiile erau semnificativ reduse și în 1946 s-au introdus primele cote maxime ce restricționau comerțul internațional cu balene Măsura a rămas ineficientă din lipsa diferențierii între specii speciile rare putând fi vânate pe picior de egalitate cu cele aflate într-o relativă abundență Arthur C Clarke în cartea sa din 1962 Profiles of the Future a fost primul intelectual de marcă ce a atras atenția asupra sorții balenei albastre El a menționat creierul ei mare și a spus „nu cunoaștem adevărata natură a entității pe care o distrugem Vânatul balenei albastre a fost interzis în 1966 de către Comisia internațională pentru vânătoarea de balene și vânătoarea ilegală practicată de URSS a fost oprită în sfârșit în anii 1970 Populația și distribuția actuală De la introducerea interdicției de vânătoare studiile nu au reușit să stabilească dacă populația de balenă albastră crește sau rămâne stabilă În Oceanul Antarctic cele mai bune estimări arată o creștere semnificativă de 73% pe an de la sfârșitul vânatului ilegal practicat de sovietici dar cifrele totale rămân sub 1% din valoarea inițială S-a sugerat și că populațiile islandeză și californiană sunt în creștere dar aceste creșteri nu au semnificație statistică Populația mondială totală a fost estimată între 5000 și 12000 în 2002 deși există mari nivele de incertitudine în estimările disponibile pentru multe zone consideră balena albastră ca specie „periclitată încă de la începuturile acestei liste În Statele Unite le listează ca periclitate conform Legii Speciilor Amenințate Mai rar această populație vizitează și Pacificul de nord-vest între Kamceatka și extremitatea nordică a Japoniei În Atlanticul de Nord sunt recunoscute două grupuri de B m musculus Primul se găsește în largul coastelor Groenlandei Newfoundlandului Novei Scotia și în zona Golfului Sfântul Laurențiu Acest grup este estimat la un total de 500 de exemplare Al doilea mai estic se află în zona Azorelor primăvara și migrează spre Islanda în iulie și august; se consideră că balenele urmează în ruta lor de migrație între cele două insule vulcanice La nord de Islanda balene albastre au fost observate până la insulele Svalbard și Jan Mayen deși foarte rar Oamenii de știință nu știu unde își petrec aceste balene iarna Populația totală a Atlanticului de Nord este estimată a fi între 600 și 1500 În Emisfera Sudică par să existe două subspecii distincte B m intermedia balena albastră antarctică și mai puțin studiata balenă albastră pigmeu B m brevicauda găsită în apele Oceanului Indian Cele mai recente studii de prin 1998 dădeau o estimare de 2280 de balene albastre în Oceanul Antarctic Estimările unui studiu din 1996 arată că 424 de balene albastre pigmeu se aflau numai într-o arie mică de la sud de Madagascar O a patra subspecie B m indica a fost identificată de Blyth în 1859 în nordul Oceanului Indian dar dificultățile de identificare a trăsăturilor sale distinctive au condus la clasificarea acestui taxon ca sinonim pentru B m brevicauda balena albastră pigmeu Datele furnizate de vânătorii sovietici par să indice că dimensiunea femelei adulte este mai apropiată de cea a balenei albastre pigmeu decât de cea a subspeciei B m musculus deși populațiile de B m indica și B m brevicauda par să fie discrete iar sezonul de împerechere diferă cu aproape șase luni< ref> Traseele de migrație ale acestor subspecii nu sunt bine cunoscute De exemplu balenele albastre pigmeu au fost înregistrate în nordul Oceanului Indian Oman Maldive și Sri Lanka unde ar putea forma o populație rezidentă distinctă Eforturile de a calcula cu mai mare precizie populația balenelor albastre sunt susținute de mamalogii de la Universitatea Duke care întrețin baza de date OBIS-SEAMAP o colecție de date de observare a mamiferelor marine provenite din circa 130 de surse Alte amenințări Datorită dimensiunilor enorme forței și vitezei lor balenele albastre nu au practic prădători naturali Există un singur caz documentat în National Geographic Magazine de balenă albastră atacată de orci în largul ; deși orcile nu au reușit să ucidă animalul imediat în cursul atacului balena albastră a fost grav rănită și probabil a murit în urma rănilor după atac Balenele albastre pot fi rănite uneori fatal în urma coliziunii cu vasele oceanice și pot să se încurce în plasele de pescuit Balenele albastre nu mai produc sunete de hrănire D după activarea unui sonar de frecvență medie deși gama de frecvențe a sonarului 1–8 kHz depășește cu mult gama de producere a sunetelor balenelor 25–100 Hz Alte amenințări antropice la adresa refacerii populațiilor de balenă albastră sunt și acumularea de PCB în corpul balenelor Cum încălzirea globală determină topirea rapidă a ghețarilor și permite pătrunderea unei cantități mai mari de apă dulce în oceane există îngrijorări că această scădere a salinității oceanelor ar putea atinge un punct critic cauzând Considerând că traseele de migrație ale balenei albastre se bazează pe temperatura oceanică o perturbare a acestei circulații care deplasează apa caldă și rece pe Glob ar putea avea un efect asupra migrației Schimbarea temperaturii oceanice ar putea afecta și proviziile de hrană ale balenei albastre Încălzirea și scăderea salinității ar putea determina o schimbare semnificativă în abundența și locația krillului< ref> Muzee Muzeul de Istorie Naturală din Londra conține un celebru schelet și un model în mărime naturală al unei balene albastre care au fost ambele primele de felul lor în lume dar au fost de atunci replicate la Universitatea California Santa Cruz De asemenea din New York City are un model în mărime naturală în Sala de Viață Oceanică „Familia Milstein Un schelet de balenă albastră tânără este instalat la din New Bedford Massachusetts din Long Beach California deține un model în mărime naturală al unei balene albastre cu un pui suspendat de tavanul sălii principale Un schelet adevărat de balenă albastră de la din Ottawa a fost dezvelit în mai 2010< ref> Muzeul de Istorie Naturală din Göteborg Suedia deține singura balenă albastră împăiată din lume Scheletul aceleiași balene se găsește lângă ea asamblat pe un perete deține un schelet de balenă albastră pigmeu Croaziere de observare a balenelor Balenele albastre pot fi întâlnite doar rareori în croazierele de '' din Balene albastre pot fi văzute și în largul Californiei de Sud începând încă din martie sau aprilie perioada maximă fiind atinsă între lunile iulie și septembrie< ref> În Chile combină măsuri de conservare pentru populația de balene care se hrănește în largul Insulei Chiloé cu activități de ecoturism cum ar fi whale-watching care aduc beneficii economice localnicilor< ref> Whale-watching care implică în principal balenele albastre se desfășoară și la sud de Sri Lanka< ref> Referințe și note Bibliografie pp 89–93 Mark Cawardine Baleines dauphins et Marsouins Edition Bordas Paris 2006 R Sears J Calambokidis Rapport de situation du COSEPAC sur le rorqual bleu Balaenoptera musculus au Canada Ottawa 2002 pp 1–38}} Arne Odd Johnsen The History of Modern Whaling C Hurst & Co Publishers 1982 ISBN 0-905838-23-8 {{cite web | titleBlue Whale | trans_titleBalena albastră | work American Cetacean Society | url http wwwacsonlineorg factpack bluewhlhtm | accessdate 2005-01-07 | archiveurl http webarchiveorg web 20041229091633 http wwwacsonlineorg factpack bluewhlhtm | archivedate 29 December 2004}} {{cite web | titleBlue whale Balaenoptera musculus | trans_titleBalena albastră Balaenoptera musculus | work MarineBioorg | url http marinebioorg speciesasp?id41 | accessdate 2006-04-21}} Biologia și statutul balenei albastre {{Refend}} Legături externe de la New Bedford Whaling Museum – Laboratorul Cornell de Ornitologie—Programul de Cercetare în Bioacustică {{articol de calitate}} Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica Catolică din gr καθολικός în trad "universal" derivat din κατα ολον "pentru întreg" este societatea tuturor credincioșilor de pe pământ uniți prin credință și sacramente sub conducerea Papei și a episcopilor uniți cu el Aceștia constituie cel mai numeros grup religios din lume cu numeroase ordine de călugări Biserica Catolică este formată dintr-un numar de biserici particulare definite pe criterii teritoriale si rituale In sfera de influență occidentală bisericile particulare sunt numite dioceze iar în sfera de influență orientală eparhii Toate aceste organizații au în fruntea lor un episcop considerat de credincioși ca fiind succesor spiritual direct al apostolilor În fruntea colegiului episcopilor se află episcopul Romei cunoscut sub numele de Papă care este văzut de credinciosii catolici ca succesor direct al lui Petru întâistătătorul colegiului apostolilor lui Isus Christos Biserica catolica are aproximativ 12 miliarde de membri Biserica Catolică desfășoară serviciile religioase după mai multe rituri între care cel mai răspândit este ritul latin practicat de Biserica Romano-Catolică Un loc important îl are ritul bizantin practicat între altele de Biserica Română Unită cu Roma Structura Unirea Bisericii ortodoxe cu cea catolica realizata in 1701se limita la recunoasterea a trei puncte dogmatice dogma filoqueexistenta purgatoriului alaturi de rai si iad si impartasania cu azimaadica painne nedospita si la primatul papeiBiserica rezultatanumita greco catolicaurma sa-si pastreze neschimbat ritulcalendarulsarbatorile sau canoanele ortodoxe Riturile catolice Biserica Romano-Catolică ritul roman Ritul ambrozian Ritul de Braga Ritul latin Ritul cartuzian Ritul mozarab Ritul zairez Ritul tridentin Rituri moarte african celtic galican de Sarum lionez Nidaros de Aquileia de Benevento Rituri siriene de apus Biserica Maronită Biserica Siriană Catolică Biserica Siro-Malankară Rituri siriene de răsărit Biserica Caldeeană Catolică Biserica Siro-Malabară Ritul armean Biserica Armeano-Catolică Ritul bizantin Biserica Greco-Catolică Albaneză Biserica Greco-Catolică Bulgară Biserica Greco-Catolică Greacă Grecia și Turcia Biserica Greco-Catolică Italo-Albaneză Biserica Eparhiei de Krizevci Serbia Biserica Greco-Catolică din Macedonia Biserica Greco-Catolică Melchită Biserica Română Unită cu Roma Biserica Greco-Catolică Rusă Biserica Greco-Catolică Ruteană SUA Biserica Greco-Catolică Slovacă Biserica Ucraineană Catolică Biserica Greco-Catolică Ungară Biserica Greco-Catolică Bielorusă Rituri de origine alexandrină Biserica Coptă Catolică Biserica Etiopiană Catolică Vezi și Biserica Catolică în România Carol cel Mare Legături externe wwwjosemariaescrivainfo 3 august 2012 CrestinOrtodoxro Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Charlie Hebdo este o revistă satirică franceză cu apariție săptămânală care publică în mare parte ilustrații caricaturi și desene dar și reportaje articole polemice și glume Având puternice vederi de stânga și anti-religioase revista este caracterizată de poziția ei critică față de de islamism catolicism iudaism și extremismul de dreapta Revista a fost fondată în 1969 apărând până în 1981 După o întrerupere de peste zece ani publicarea a fost reluată în 1992 Conducătorii ei au fost François Cavanna 1969–1981 Philippe Val 1992–2009 și Stéphane Charbonnier 2009-2014 Amenințată în mod repetat de fundamentaliștii islamiști revista a răspuns la provocări menținându-și tonul ireverențios Sediul vechi a fost incendiat la 2 noiembrie 2011 La 7 ianuarie 2015 în timpul unei ședințe de redacție a fost atacat și noul sediu din Paris al săptămânalului satiric Atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo s-a soldat cu 12 morți și 11 răniți atacatorii fiind uciși după două zile de către forțele speciale ale poliției Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești este un economist om de afaceri și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Chiril Gaburici s-a născut pe 23 noiembrie 1976 în satul Logănești raionul Hîncești RSS Moldovenească pentru alolingvi din Chișinău Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă din Republica Moldova Moldcell iar ulterior a fost promovat în funcția de director al companiei de telefonie mobilă din Azerbaidjan Azercell până în 2014 Chiril Gaburici este căsătorit și are doi copii Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Agorand 19 Feb 2015 < ref> Referințe Christopher Kit Marlowe botezat la 26 februarie 1564 d 30 mai 1593 a fost un dramaturg poet și traducător din epoca elisabetană Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare el este cunoscut pentru deosebitul său vers alb pentru protagoniștii săi care au cucerit publicul precum și pentru propria-i moarte Tinerețe A fost botezat la biserica St George Canterbury pe 26 februarie 1564 A fost fiul unui pantofar prosper din Canterbury numit John Marlowe și al Katherinei Marlowe a fost un elev excepțional și la cinsprezece ani a primit o bursă la King’s School în Canterbury una dintre cele mai vechi școli din Marea Britanie; și-a continuat studiile la Corpus Christy College Cambridge cu bursă și a primit licența în arte în 1584 În 1587 universitatea a ezitat să-i acorde doctoratul datorită unui zvon cum că s-ar fi convertit la religia romano-catolică și că intenționa să meargă la școala engleză din Reims pentru a se pregăti de preoție Însă doctoratul i-a fost acordat la timp atunci când Consiliul de Stat a intervenit pentru el elogiindu-l pentru "comportament loial" și pentru "bune servicii" în slujba reginei Natura serviciilor lui Marlowe nu a fost specificată de Consiliu dar scrisoarea lor pentru autoritățile de la Cambridge a provocat multe speculații și în special aceea că Marlowe ar fi operat ca și agent secret Nici o dovadă directă nu susține această teorie deși Marlowe a servit în mod evident Guvernul într-o anumită măsură Dido regina Cartaginei pare a fi prima operă dramatică existentă a lui Marlowe scrisă probabil la Canterbury cu Thomas Nashe Prima piesă a lui Marlowe jucată pe scena din Londra a fost Tamerlan cel Mare 1587 povestea despre cuceritorul Tamerlan Timur care se ridică de la condiția de păstor umil pentru a purta război cu regii lumii A fost una din primele piese cunoscute engleze în care s-a folosit versul alb și alături de Tragedia spaniolă a lui Thomas Kyd este considerată începutul perioadei de maturitate a teatrului elisabetan Tamerlan cel Mare a fost un succes și a urmat curând și Tamerlan Partea II Evreul din Malta care descrie răzbunarea barbară a unui evreu maltez față de autoritățile orașului redă un prolog transmis de un personaj reprezentându-l pe Machiavelli Este de asemenea o piesă complexă datorită faptului că evreul Baraba este portretizat în mod constant cu simpatie pe când creștinii par a fi zugrăviți cu antipatie iar în uneltirile sale permanente Baraba este adesea legat de autorul însuși Eduard al II-lea este o piesă istorică engleză despre detronarea regelui homosexual Eduard al II-lea de către baronii nemulțumiți și de către regina Franței Masacrul de la Paris este o piesă scurtă schițată portretizând evenimentele din preajma masacrului din Noaptea Sfântului Bartolomeu din 1572 un eveniment pe care protestanții englezi îl invocă adesea ca fiind cel mai negru exemplu de trădare catolică De asemenea prezintă un personaj tăcut "agentul englez" care se presupune că l-ar fi întruchipat pe Marlowe însuși și chiar ar fi fost jucat de acesta Această piesă alături Faust se crede că ar fi fost ultima piesă a lui Marlowe și este privită ca și cea mai periculoasă fiind vorba despre monarhi și politicieni în viață acest lucru fiind considerat act de trădare în acel timp și adresându-se chiar reginei Elisabeta I în ultima scenă Tragica istorie a doctorului Faust bazată pe Cartea lui Faust germană Faustbuch recent publicată a fost prima versiune dramatică a legendei lui Faust povestea omului de știință care are legături cu diavolul Deși versiuni ale Pactului diavolului se pot regăsi în secolul IV Marlowe deviază în mod semnificativ de la acesta prin aceea că el creează un erou incapabil să-și ardă cărțile sau căruia nu-i poate fi anulat contractul de către un zeu milos la sfârșitul piesei Protagonistul lui Marlowe este în schimb sfâșiat de demoni și târât în iad în țipete Doctor Faust reprezintă o problemă textuală pentru cercetători deoarece a fost foarte editată și probabil cenzurată și rescrisă după moartea lui Marlowe Există astfel două versiuni ale piesei versiunea in-quatro din 1604 cunoscută de asemenea ca și textul A și versiunea in-quatro din 1616 sau textul B Se crede că textul A este textul cel mai reprezentativ din opera lui Marlowe și se crede că a fost scos din hârtiile îmbâcsite din copiile manuscriselor necorectate și îngrămădite sugerând astfel că era neterminat la data asasinării lui Marlowe Piesele lui Marlowe aveau un succes enorm datorat în mare parte și fără îndoială prezenței pe scenă a impozantului Eduard Alleyn El era neobișnuit de înalt pentru acea perioadă și rolurile de arogant ale lui Tamerlan Faust și Baraba au fost scrise probabil pentru el Piesele lui Marlowe erau baza repertoriului companiei lui Alleyn The Amrial Men de-a lungul anilor 1590 Marlowe a scris de asemenea și poezie incluzând după cât se pare și o epopee minoră Hero and Leander publicată cu o continuare de George Chapman în 1598 poezia lirică The Passionate Shepherd to His Love Pasionatul păstor iubitei lui și traduceri din Amoruri Ovidiu și prima carte din Farsalia lui Lucan Cele două părți ale piesei Tamerlan au fost publicate în 1590; toate celelalte piese ale lui Marlowe au fost publicate postum În 1599 apar traducerile din Ovidiu Legenda Marlowe La fel cum este și cazul altor scriitori ai perioadei cum ar fi Shakespeare și despre viața lui Marlowe se știu puține lucruri Cele mai multe dovezi se regăsesc în registrele legale și în alte documente oficiale care însă nu conțin multă informație despre el Acest fapt nu i-a împiedicat însă pe scriitorii de ficțiune și nici pe autenticiști să speculeze pe marginea activităților și a caracterului său Marlowe a fost adesea privit ca și spion scandalagiu eretic și homosexual precum și "magician" "duelist" "consumator de tabac" "falsificator" și "desfrânat" Dovezile pentru majoritatea acestor acuzații sunt neînsemnate Datele despre viața lui Marlowe au fost ornate de mulți scriitori cu povești colorate și adesea fanteziste despre lumea interlopă elisabetană Spionajul Marlowe a fost adesea bănuit ca fiind spion al stăpânirii Posibile dovezi ale spionajului Așa cum s-a menționat mai sus în 1587 Consiliul de Stat a ordonat Universității Cambridge să-i acorde doctoratul în arte negând zvonurile cum că el ar fi intenționat să meargă la Colegiul Catolic Englez din Reims spunând în schimb că a fost implicat în "probleme" nespecificate în serviciul reginei Această informație a fost luată dintr-un document datat 29 iunie 1587 din Serviciul de Evidența Populației – Actele Consiliului de Stat Uneori s-a teoretizat că Marlowe a fost "Morley" tutorele Arabellei Stuart în 1589 descris de custodele Arabellei contesa de Shrewsbury Această posibilitate a fost menționată pentru prima dată într-o scrisoare adresată jurnalului Suplimentul literar al ziarului The Times scrisă de E St John Broks în 1937; într-o scrisoare către Notes and Queries John Baker a adăugat că doar Marlowe ar fi putut fi tutorele Arabellei datorită absenței oricărui alt "Morley" cu doctorat în acea perioadă Unii biografi cred că acel "Morely" în discuție ar fi putut fi un frate de-al muzicianului Thomas Morley Dacă Marlowe a fost tutorele Arabellei acesta ar putea fi un indiciu că el a fost spion de vreme ce Arabella nepoata reginei Maria a Scoției și verișoară a lui James al VI-lea al Scoției mai târziu James I al Angliei era la acea dată o candidată puternică la succesiunea pentru tronul reginei Elisabeta În 1592 Marlowe a fost arestat în orașul danez Flushing pentru încercarea de a falsifica monede El a fost trimis la Marele Vistier pentru ca acesta să se ocupe de el dar nicio condamnare sau întemnițare nu par să fi rezultat din aceasta Arestarea și moartea La începutul lui mai 1593 au fost lipite câteva manifeste despre amenințarea Londrei de către refugiații protestanți din Franța și Olanda care s-au stabilit în oraș Unul dintre acestea Pamfletul Biserica daneză scris în vers alb conținea aluzii la câteva din piesele lui Marlowe și a fost semnat "Tamerlan" Pe 11 mai Consiliul de Stat a ordonat arestarea celui responsabil de acest pamflet A doua zi colegul lui Marlowe Thomas Kyd a fost arestat Locuința lui Kyd a fost cercetată și s-a găsit un fragment dintr-un opuscul eretic Kyd a declarat probabil sub tortură că acesta îi aparținea lui Marlowe Cu doi ani înainte ei lucraseră împreună pentru un patron aristocrat probabil Ferdinando Stanley Lord Strange și Kyd a declarat că atunci pe când împărțeau același atelier documentul s-a rătăcit printre hârtiile lui Arestarea lui Marlowe a fost ordonată pe 18 mai Marlowe nu era la Londra ci stătea la Thomas Walsingham vărul lui Sir Francis Walsingham secretar principal al reginei Elisabeta în anii 1580 un om adânc implicat în spionajul de stat Oricum el s-a prezentat așa cum se cuvenea în fața Consiliului de Stat pe 20 mai și i s-a cerut să facă zilnic prezența în fața Domniilor lor până când i se va dicta altfel Pe 30 mai Marlowe a fost asasinat La vremea aceea circulau diverse versiuni asupra morții lui Marlowe Francis Meres spune că Marlowe a fost înjunghiat mortal de către un servitor de la un bordel un rival de-al său în iubirile sale desfrânate drept pedeapsă pentru epicurismul și ateismul său În 1917 în Dicționarul Biografiei Naționale Sir Sidney Lee a scris că Marlowe a fost ucis într-o luptă cauzată de beție și acest fapt este și azi adesea luat ca și realitate Faptele au ieșit la iveală abia în 1925 când savantul Leslie Hotson a descoperit raportul coronerului asupra morții lui Marlowe la Oficiul de Evidență a Populației Marlowe și-a petrecut întreaga zi împreună cu trei bărbați Ingram Frizer Nicholas Skeres și Robert Poley într-o casă nu într-o tavernă așa cum se spune adesea chiar și în unele biografii în Deptford casă deținută de văduva Eleanor Bull Toți trei erau angajați ai familiei Walsingham Skeres și Poley au ajutat la prinderea conspiratorilor în complotul Babington Frizer era un servitor de-al lui Thomas Walsingham Martorii au declarat că Frizer și Marlowe s-au certat asupra manifestului schimbând "tot felul de cuvinte răutăcioase" Mai târziu pe când Frizer stătea la masă între ceilalți doi iar Marlowe stâtea întins pe canapea Marlowe a înșfăcat pumnalul lui Frizer și l-a atacat În lupta ce a urmat conform raportului coronerului Marlowe a fost înjunghiat accidental deasupra ochiului drept murind pe loc Instanța a decis că Frizer a acționat în autoapărare și într-o lună a fost iertat Marlowe a fost înmormântat într-un loc nemarcat în curtea bisericii St Nicholas Deptford pe 1 iunie 1593 Moartea lui Marlowe este considerată de unii asasinat din următoarele motive 1 cei trei oameni care erau cu el în cameră când a murit aveau legături atât cu serviciile secrete de stat cât și cu lumea interlopă londoneză Frizer și Skeres au fost de asemenea cunoscuți ca și cămătari și șarlatani așa cum arată înregistrările de la curte Casa lui Bull avea de asemenea "legături cu rețeaua de spioni a stăpânirii" 2 povestea cum că ei ar fi avut o ieșire de o zi la Deptford este considerată neplauzibilă De fapt ei au petrecut întreaga zi zăvorâți împreună cufundați adânc în discuții De asemenea Robert Poley aducea corespondența confidențială reginei aflată în palatul ei din Nonsuch Surrey dar în loc să livreze corespondența și-a petrecut întreaga zi cu Marlowe și cu ceilalți doi 3 pare o coincidență prea mare că moartea lui Marlowe a avut loc la doar câteva zile după ce a fost arestat pentru erezie 4 modul în care a fost arestat Marlowe sugerează cauze mult mai profunde decât ar indica o simplă acuzație de erezie El a fost eliberat în ciuda probelor prima facie Astfel pare probabil că s-a intenționat ca investigația să fie în primul rând un avertisment pentru politicienii de la Școala Nopții și sau că a avut legătură cu o luptă puternică chiar în cadrul Consiliului de Stat 5 diferitele incidente care conduc la legăturile avute cu Consiliul de Stat precum și faptul că patronul său era Thomas Walsingham văr al doilea al lui Sir Francis care era implicat activ în serviciile secrete Din aceste motive precum și din altele unii cred că au fost mai mulți factori care au contribuit la moartea lui Marlowe decât cei care au ieșit la iveală la anchetă Este de asemenea posibil ca el să nu fi fost ucis deloc și ca moartea lui să fi fost înscenată Oricum pe baza informațiilor existente nu este posibil să se tragă nici o concluzie definitivă asupra a ceea ce s-a întâmplat sau de ce Există teorii diferite și cu grade de probabilitate diferite De vreme ce concluziile trebuie să se bazeze doar pe documente scrise și de vreme ce este probabil ca informațiile cruciale despre moartea lui să nu fi fost niciodată notate în scris este puțin probabil să fie vreodată cunoscute circumstanțele complete ale morții lui Ateism Marlowe a avut reputația de ateu Singura dovadă din zilele noastre vine de la acuzatorul lui Marlowe din Flushing un informator numit Richard Baines Guvernatorul de Flushing a raportat că cei doi s-au acuzat reciproc de instigare la fals și de intenția de a trece de partea catolicilor considerat de către protestanți ateism În urma arestării lui Marlowe sub acuzație de ateism în 1593 Baines a prezentat autorităților pentru cercetare o scrisoare conținând opinia condamnabilă a unui anume Christopher Marly asupra religiei și disprețul acestuia față de cuvântul Dumnezeu El mai pretindea și că Marlowe avea o slăbiciune pentru biserica catolică Alte pasaje sunt mai degrabă sceptice în ton și argumente el convinge oamenii să treacă la ateism încurajând-i să nu se teamă de gogorițe și spiriduși Astfel de afirmații au fost făcute și de Thomas Kyd după ce a fost încarcerat și posibil torturat; atât Kyd cât și Baines îl leagă pe Marlow de matematicianul Thomas Harriot și de cercul lui Walter Raleigh Un alt document susține că Marlowe a citit "o prelegere publică pe tema ateismului" înaintea lui Raleigh Baines își încheie scrisoarea cu afirmația răutăcioasă "Eu cred că toți creștini ar trebui să încerce să închidă gura unui membru atât de periculos" Unii critici cred că Marlowe a încercat să răspândească asemenea puncte de vedere în opera lui și că s-a identificat cu protagoniștii săi rebeli și iconoclaști Oricum piesele trebuia aprobate de către "Maestrul de ceremonii" înainte de a putea fi jucate și cenzura publicațiilor era sub controlul Arhiepiscopului de Canterbury Probabil că aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe cu excepția traducerilor din Amoruri Orientarea sexuală Marlowe este adesea descris astăzi ca și homosexual Unii cred că problema dacă un elisabetan era homosexual sau nu în sens modern este anacronă; pentru elisabetani ceea ce azi este adesea numit homosexual bisexual era mai degrabă recunoscut ca simplu act sexual decât ca orientare și identitate sexuală Două documente sugerează faptul că Marlowe a fost homosexual Cea mai elocventă este declarația lui Richard Baines un informator care a făcut o listă lungă de acuzații împotriva lui Marlowe după arestarea acestuia în Flushing Majoritatea acestor acuzații au în vedere ateismul lui Marlowe dar Baines a pretins de asemenea că Marlowe a spus "toți cei care nu iubesc tutunul și băieții sunt nebuni" În 1593 colegul de cameră și prietenul lui Marlowe Thomas Kyd a fost întemnițat și interogat după ce în camera lui au fost găsite documente ateiste Afirmând că hârtiile aparțin lui Marlowe Kyd a întocmit mai târziu o listă detaliind câteva dintre "opiniile monstruoase" ale lui Marlowe ceea ce includea și afirmația lui Marlowe că "Hristos l-ar fi iubit cu o dragoste extraordinară pe Sfântul Ioan" Pe lângă asta a mai fost scos în evidență și faptul că nu există nici o dovadă a vreunui mariaj sau a vreunei partenere a lui Marlowe Unii savanți susțin că dovezile sunt neconcludente și că notele despre homosexualitatea lui Marlowe ar putea fi doar simple zvonuri exagerate scornite după moartea sa David Bevington și Eric Rasmussen descriu dovezile lui Baines drept "mărturie neverosimilă" și fac următorul comentariu "Acestea și alte afirmații trebuie discreditate pentru exagerarea lor și pentru că au fost produse în circumstanțe legale care ar putea fi privite ca și vânătoare de vrăjitoare" De asemenea s-a menționat că mărturiile lui Kyd au fost făcute sub tortură și astfel pot avea o legătură mică cu realitatea Reputația lui Marlowe printre scriitorii contemporani Oricare ar fi interesul particular al criticilor moderni biografi și romancieri pentru contemporanii lui din lumea literară Marlowe era înainte de toate un artist admirat și influent În săptămânile următoare morții lui George Peele și-a amintit de el ca și "Marley cel iubit de muze"; Michael Draxton a scris că "Avea în el acele lucruri translunare brave Pe care le avuseră primii poeți" iar Ben Jonson a scris despre "trăsătura puternică a lui Marlowe" Thomas Nashe a scris călduros despre prietenul său "bietul decedat Kit Marlowe" Tot astfel a făcut și editorul Edward Blount în dedicația din Hero and Leander pentru Sir Thomas Walsingham Cel mai mare tribut i-a fost plătit lui Marlowe de Shakespeare în piesa Cum vă place unde el nu doar citează un vers din Hero and Leander dar face prin cuvintele clovnului Touchstone referire la moartea lui Marlowe Shakespeare a fost într-adevăr foarte influențat de Marlowe în opera sa de început după cum se poate vedea din re-utilizarea temelor lui Marlowe în Antoniu și Cleopatra Negustorul din Veneția Richard al II-lea și Macbeth Dido Evreul din Malta Eduard al II-lea și Doctor Faust Într-adevăr în Hamlet după întâlnirea cu actorii ambulanți Hamlet începe să discute despre Dido regina Cartaginei citând din ea Deoarece aceasta a fost singura piesă a lui Marlowe care nu s-a jucat la teatrul public putem observa că Shakespeare a fost chiar discipol marlovian; și într-adevăr în Zadarnicele chinuri ale dragostei copiind Masacrul din Paris al lui Marlowe Shakespeare aduce un personaj numit Marcade cuvântul francez pentru Mercur – mesagerul zeilor – o poreclă pe care Marlowe a folosit-o pentru el însuși care sosește ca să întrerupă "veselia" cu vești despre moartea regelui; un tribut potrivit adus cuiva căruia îi plăcea distrugerea în piesele sale Marlowe sau Shakespeare? Date fiind inconsistențele de nepătruns cu privire la povestea morții lui Marlowe a apărut continuu în prim-plan o teorie a conspirației centrată pe faptul că Marlowe ar fi putut să-și însceneze moartea și apoi să continue să scrie sub presupusul nume de William Shakespeare Opere Datele despre redactare sunt aproximative Teatru Dido regina Cartaginei 1586scrisă probabil împreună cu Thomas Nashe Tamerlan cel Mare partea I 1587 Tamerlan partea a II-a 1587-1588 Evreul din Malta 1589 Doctor Faust 1589 sau 1593 Eduard al II-lea 1592 Masacrul din Paris 1593 Poezie Traduceri din Farsalia lui Lucan nu se cunoaște data Traduceri din Amorurile lui Ovidiu 1580? Pasionatul păstor iubitei lui Hero and Leander 1593 neterminat; completat de George Chapman 1598 Legături externe 30 august 2009 Costin Tuchilă Amos News Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Croația în pronunțat oficial Republica Croația în „este un stat al bunăstării democratice unitar și indivizibil din Europa situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice pe țărmul Mării Adriatice Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb Țara este împărțită în 20 de diviziuni administrative „županije și orașul Zagreb Croația acoperă și are o climă diversă predominant temperat continentală și mediteraneană Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de insule Populația țării este de 429 milioane de locuitori majoritatea croați și majoritatea romano-catolici Între secolele V-VII „croații albi s-au stabilit în Croația actuală Statul lor era la sfârșitul secolului al IX-lea organizat în două ducate Tomislav a devenit primul rege în 925 ridicând Croația la rang de regat Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri atingând maxima expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir Croația a intrat într-o uniune personală cu Ungaria în 1102 În 1527 în fața cuceririi otomane parlamentul croat l-a ales pe Ferdinand I din Casa de Habsburg pe tronul croat În 1918 după Primul Război Mondial Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor Croaților și Sârbilor care și-a declarat independența față de Austro–Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist După război Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia sub denumirile de Republica Populară Croația și Republica Socialistă Croația În iunie 1991 Croația și-a declarat independența care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat Fondul Monetar Internațional clasifică Croația din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică în categoria economiilor emergente și dezvoltate în timp ce în clasificarea Băncii Mondiale este inclusă în categoria economilor cu nivel mare al veniturilor peste 12480 US$ locuitor Croația este membră a Uniunii Europene a Organizației Națiunilor Unite a Consiliului Europei a NATO a Organizației Mondiale a Comerțului a CEFTA și membru-fondator a Uniunii pentru MediteranaCa participant activ la forțele ONU de menținere a păcii Croația a contribuit cu trupe la misiunea condusă de NATO în Afganistan și a deținut un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2008–2009 Sectorul serviciilor domină economia Croației fiind urmat de industrie și agricultură Turismul este o sursă importantă de venituri în timpul verii Croația clasându-se pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinații turistice din lume Statul controlează o parte din economie având un nivel substanțial al cheltuielilor guvernamentale Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Croației Începând cu 2000 guvernul croat a investit în infrastructură mai ales în dezvoltarea infrastructurii de transport situată pe traseele coridoarelor pan-europene Croația își asigură cea mai mare parte din necesarul energetic și de electricitate din surse interne diferența fiind importată Croația are un sistem public de sănătate universal precum și un sistem educațional care asigură gratuitatea învățământului primar și gimnazial susținând cultura prin numeroase instituții publice și prin investiții corporatiste în mass-media și edituri Croația este o țară cu importante contribuții culturale artistice științifice și în domeniul sportului la nivel mondial Ea este totodată renumită pentru gastronomia tradițională și calitatea vinurilor locale Istorie Originea termenului de „croat „Croația este incertă fiind vehiculate mai multe teorii cele mai cunoscute afirmând că el reprezintă fie o denumire gotică fie una indo-ariană dată unui trib slav< ref> Prima atestare certă a unui termen amintind de Croația este o găsim în așa numita „Inscripție Branimir săpată într-un ancadrament de piatră descoperit printre ruinele unei biserici din secolul al IX-lea Inscripția în limba latină din 888 face referire la „BRANIMIRO COM … DUX CRUATORVM COGIT… un „Branimir duce al Croaților< ref> Mai există și un hrisov din 852 atribuit ducelui Trpimir tot în limba latină în care Trpmir se autointitulează „ din mila lui Dumnezeu Duce al Croaților „Dux Chroatorum iuvatus munere divino iar domeniul său „Regatul Croaților „Regnum Chroatorum Originalul s-a pierdut fiind păstrată doar o copie din 1568 ceea ce face să existe îndoieli privind autenticitatea sa Cea mai veche mențiune scrisă în limba croată a termenului „croat xъrvatъ este întâlnită în tăblița Baška care îl menționează pe „Zvonimir rege croat zvъnъmirъ kralъ xrъvatъskъ< ref>< Preistorie și antichitate Pe teritoriul de astăzi al Croației au fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică Fosile de neanderthalieni datând de la jumătatea paleoliticului au fost găsite în nordul Croației cel mai celebru și mai bine conservat sit fiind cel de la Krapina Cea mai mare parte din situri se află pe văile râurilor din Croația de nord iar cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo Vučedol și Baden Din Epoca Fierului s-au păstrat urme ale culturii ilirice timpurii Halstatt și ale culturii celticeLa Tene< ref> Mult mai târziu regiunea a fost colonizată de liburni și iliri în vreme ce primele colonii grecești au fost înființate pe insulele Korčula Hvar În anul 9 en teritoriul Croației de astăzi a devenit parte din Imperiul Roman Împăratul Diocletian a construit un mare palat la Split când s-a retras în anul 305 Perioada ia sfârșit cu invaziile avarilor și slavilor în prima jumătate a secolului al VII-lea și distrugerea aproape tuturor orașelor romane Supraviețuitorii romani s-au retras în poziții mai favorabile pe coaste pe insule și în munți Orașul Dubrovnik a fost înființat de astfel de supraviețuitori din Epidaurum< ref> Etnogeneza poporului croat este un aspect încă neclarificat pe deplin fiind vehiculate mai multe teorii dintre care cele mai cunoscute sunt cele care susțin originea croaților ca fiind slavă sau ariană Cea mai răspândită dintre aceste teorii afirmă că strămoșii croaților sunt un trib slav cunoscut sub numele de „Croații Albi care între secolele V-VII au migrat din regiunea Silezia Polonia de astăzi la solicitarea împăratului bizantin Heraclius 610-641 de a coloniza coasta Dalmației care fusese masiv depopulată în urma invaziilor popoarelor migratoare intenția împăratului fiind ca astfel să întărească apărarea acestei frontiere a imperiului în fața puternicului Regat Avar Cu timpul noii sosiți au intrat în contact cu autohtonii iliri și cu coloniștii romani rămași aici amestecându-se cu aceștia rezultatul sintezeii fiind croații actuali Cea de-a doua teorie mai puțin susținută afirmă că la origine croații ar fi un trib de origine ariană din ramura alano-sarmatică care la un moment ulterior în timp a fost slavizat și a ocupat teritoriul de astăzi al Croației Această teorie se bazează pe așa numitele Tăblițe de la Tanais inscripții în piatră în limba greacă din anticul oraș Tanais lângă orașul Rostov pe Don din zilele noastre datând din secolul III en Aceste inscripții conțin trei nume proprii care au fost interpretate ca având legătură cu etnonimul „croat Χορούαθ Χοροάθος și Χορόαθος Horoúathos Horoáthos și Horóathos< ref> Evul Mediu Conform lucrării De Administrando Imperio scrisă de împăratul bizantin din secolul al X-lea Constantin al VII-lea „croații albi ajunseseră în Croația de astăzi la începutul secolului al VII-lea dar afirmația aceasta este contestată și alte ipoteze datează evenimentul în secolele al VI-lea și al IX-lea În cele din urmă s-au înființat două ducate—Ducatul Panoniei și Ducatul Dalmației conduse de Ljudevit Posavski și de Borna așa cum atestă cronicile lui Einhard începând cu anul 818 Înregistrarea reprezintă primul document despre pământurile croate state vasale ale Franciei la acea vreme Suzeranitatea francă a luat sfârșit în timpul domniei lui Mislav două decenii mai târziu Conform lui Constantin al VII-lea creștinarea croaților a început în secolul al VII-lea dar afirmația este contestată și în general creștinarea este asociată cu secolul al IX-lea Tomislav a fost primul domnitor al Croației denumit rege într-o scrisoare de la Papa Ioan al X-lea datând astfel regatul Croației în anul 925 Tomislav a oprit o invazie maghiară și una bulgară mărind influența regilor croați Când Stjepan al II-lea a murit în 1091 stingându-se astfel dinastia Trpimirović Ladislau I al Ungariei a revendicat coroana croată Opoziția față de revendicarea acestuia a dus la un război și la uniunea personală între Croația și Ungaria în 1102 sub conducerea lui Coloman< ref> În următoarele patru secole Regatul Croației a fost condus de Sabor parlament și un ban numit de rege În acea perioadă țara a fost dominată de nobilimea autohtonă între care familiile Frankopan și Šubić din rândul cărora au fost numiți numeroși bani< ref> Imperiul Habsburgic și Austro-Ungaria În urma victoriilor otomane decisive Croația a fost împărțită între teritorii civile și teritorii militare începând cu 1538 Teritoriile militare aveau să devină cunoscute ca Frontiera militară croată și erau controlate direct de împăratul austriac Înaintarea otomană în teritoriul croat a continuat până la bătălia de la Sisak din 1593 prima mare înfrângere otomană urmată de stabilizarea granițelor În timpul Marelui Război Austro-Turc 1667–1698 a fost recucerită Slavonia dar Bosnia de vest care făcuse parte din Croația înaintea cuceririi otomane a rămas în afara controlului croat Războaiele Croato–Otomane au produs mari schimbări demografice Croații au migrat către Austria și Croații din Burgenland de astăzi se trag din acei coloniști Între 1797 și 1809 Primul Imperiu Francez a ocupat treptat întreaga coastă a Adriaticii și o parte semnificativă din teritoriul continental punând capăt republicilor Veneția și Ragusa înființând Provinciile Ilire Provinciile Ilire au fost capturate de austrieci în 1813 și absorbite de Imperiul Austriac după Congresul de la Viena din 1815 Aceasta a dus la formarea Regatului Dalmației și la readucerea litoralului croat în granițele Regatului Croației ambele sub aceeași coroană habsburgică< ref> Anii 1830 și 1840 au fost anii naționalismului romantic ce a inspirat renașterea națională croată o campanie politică și culturală ce susținea unitatea tuturor slavilor sudici din Imperiul Austriac Scopul său principal era standardizarea unei singure limbi drept contrapondere față de limba maghiară împreună cu promovarea culturii și literaturii croate Până în anii 1860 eșecul politicii a devenit evident și coroborat cu înfrângerea Austriei în Războiul Austro-Prusac a dus la Compromisul austro-ungar din 1867 și divizarea imperiului Imperiul Austriac și Regatul Ungariei aflate în uniune personală Tratatul a lăsat în seama Ungariei problema statutului Croației acesta fiind rezolvat prin înțelegerea croato-maghiară din 1868 când regatele Croația și Slavonia au fost unificate Regatul Iugoslaviei și al Doilea Război Mondial La 29 octombrie 1918 Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor Croaților și Sârbilor Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar abolind unitățile administrative istorice a pus capăt autonomiei croaților Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat HSS condus de Stjepan Radić Dictatura a luat sfârșit oficial în 1931 când regele a impus o constituție mai unitaristă și a schimbat numele țării în Iugoslavia În aprilie 1941 Iugoslavia a fost ocupată de Germania și de Italia După invazie părți din Croația Bosnia și Herțegovina și regiunea Syrmia au fost incorporate în Statul Independent al Croației NDH un stat-marionetă susținut de naziști Părți din Dalmația au fost anexate de Italia și regiunile nordice Baranja și Međimurje au fost anexate de Ungaria horthystă Regimul NDH a fost condus de Ante Pavelić și de gruparea ultranaționalistă Ustaše Regimul a introdus legi antisemite și a efectuat o campanie de purificare etnică și genocid împotriva sârbilor și romilor din NDH înființând lagăre de concentrare ca cele de la Jasenovac și Stara Gradiška Izvoarele sârbe și cele croate dau cifre diferite În același timp circa 200000 de croați au fost uciși în al Doilea Război Mondial tot astfel din mai multe cauze A apărut în curând o mișcare de rezistență La 22 iunie 1941 s-a înființat primul detașament de partizani lângă Sisak ea fiind prima unitate militară formată de o mișcare de rezistență în Europa ocupată de naziști Mișcarea s-a extins cu repeziciune și la Conferința de la Teheran din decembrie 1943 partizanii au fost recunoscuți de Aliați< ref> Republica Federală Iugoslavia și independența După al Doilea Război Mondial Croația a devenit entitate federală socialistă a RSF Iugoslavia guvernată ca partid unic de comuniști dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației În 1967 scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard cerând o mai largă autonomie pentru limba croată Chiar și așa Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente< ref> În anii 1980 situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina Kosovo și Muntenegru În același an primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său Uniunea Democrată Croată HDZ crescând și mai mult tensiunile naționaliste< ref> Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația Restul zonelor ocupate au revenit la Croația după acordul de la Erdut din noiembrie 1995 procesul luând sfârșit în ianuarie 1998< ref> Geografie Croația se află în Europa Centrală și de Sud-Est se învecinează cu Ungaria la nord-est cu Serbia la est cu Bosnia și Herțegovina la sud-est cu Muntenegru la sud-est cu Marea Adriatică la sud-vest și cu Slovenia la nord-vest Ea se află în principal între paralelele de 42° și 47° latitudine nordică și între meridianele de 13° și 20° longitudine estică O parte din teritoriul din sudul extrem din jurul Dubrovnikului este o exclavă legată de restul teritoriului doar prin ape teritoriale pe uscat fiind separată de acesta printr-o fâșie ce aparține Bosniei și Herțegovinei în jurul orașului Neum Teritoriul acoperă fiind format din de uscat și de apă Este a 127-a țară din lume ca mărime Altitudinea variază de la munții Alpilor Dinarici cu cel mai înalt punct în vârful Dinara la la frontiera cu Bosnia și Herțegovina în sud până la țărmul Mării Adriatice care compune întreaga frontieră sud-vestică Croația insulară constă din peste o mie de insule și insulițe de diverse dimensiuni dintre care 48 sunt locuite permanent Cele mai mari insule sunt Cres și Krk fiecare dintre ele cu o suprafață de 405 km² Nordul deluros din Hrvatsko Zagorje și câmpiile estice din Slavonia parte a Câmpiei Panonice sunt traversate de marile râuri Sava Drava Kupa și Dunărea Dunărea al doilea fluviu al Europei ca lungime curge prin orașul Vukovar din estul extrem și formează o mare parte din frontiera cu Serbia Regiunile centrale și sudice de lângă coasta Adriaticii precum și insulele constau din munți de mică altitudine și culmi împădurite Resursele naturale găsite în țară în cantități destul de importante pentru producție sunt petrolul cărbunele bauxita minereul de fier inferior calciul gipsul asfaltul natural silicatul mica argilele sarea și hidroenergia Relieful carstic compune aproape jumătate din Croația și în special se remarcă în Alpii Dinarici Clima Mare parte din Croația are o climă continentală moderat caldă și ploioasă conform clasificării climatice Köppen Temperatura medie lunară se încadrează între în ianuarie și în iulie Cele mai reci părți ale țării sunt Lika și Gorski Kotar unde se găsește zăpadă la altitudini de peste Cele mai calde părți ale țării sunt coasta Adriaticii și mai ales zona din interiorul continentului aflată în imediata apropiere caracterizate de o climă mediteraneană temperaturile extreme fiind moderate de mare În consecință extremele termice sunt mai pronunțate în zonele continentale—cea mai joasă temperatură de s-a înregistrat la 3 februarie 1919 în Čakovec iar maximul istoric de s-a înregistrat la 5 iulie 1950 la Karlovac< ref> Precipitațiile medii anuale se încadrează între și în funcție de regiunea geografică și de tipul de climă Cele mai puține precipitații se înregistrează în insule Vis Lastovo Biševo Svetac și în zonele estice ale Slavoniei deși în cazul celei din urmă aceasta are loc în sezonul vegetativ Nivelele maxime de precipitații se întâlnesc în munții Dinara și în Gorski Kotar Vânturile predominante în interior sunt vânturi dinspre nord-est sau sud-vest moderate iar în zonele de coastă domină vânturile facilitate de trăsături locale de relief Viteze mai mari ale vânturilor sunt cel mai adesea înregistrate în lunile mai reci de-a lungul coastei în general bora și siroco Cele mai însorite zone ale țării sunt insulele în special Hvar și Korčula cu peste 2700 de ore de soare pe an urmate de zona sudică a coastei Adriaticii cea nordică și Slavonia toate cu peste 2000 de ore de soare pe an Biodiversitate Croația poate fi împărțită în mai multe ecoregiuni din cauza climei și geomorfologiei sale ea fiind astfel una dintre cele mai bogate țări europene în termenii biodiversității Exista patru tipuri de regiuni biogeografice în Croatia—ce Mediteraneană de-a lungul coastei și în zona interioară imediată cea Alpină în mare parte din Lika și Gorski Kotar cea Panonică pe Drava și pe Dunăre și continentală în restul teritoriului Habitatele carstice conțin carsturi scufundate cum ar fi cheile și barierele de tuf Zrmanja și Krka precum și habitatele subterane Geologia carstică cuprinde circa 7000 de peșteri și avenuri dintre care unele sunt habitat al singurului vertebrat acvatic de peșteră—olmul Pădurile sunt și ele prezente semnificativ în țară ele acoperind adică 44% din suprafața uscatului țării Celelalte tipuri de habitat sunt zonele umede pajiștile mlaștinile bălțile tufărișurile precum și habitatele marine și de coastă Sunt cunoscute 37000 de specii în Croatia dar numărul lor real este estimat a fi între 50000 și 100000 Afirmația este susținută de cei circa 400 de noi taxoni de nevertebrate descoperiți în Croația în prima jumătate a anilor 2000 Există peste o mie de specii endemice mai ales în munții Velebit și Biokovo pe insulele din Adriatica și în râurile carstice Legislația protejează 1131 de specii Cea mai gravă amenințare la adresa lor este pierderea și degradarea habitatelor O altă problemă o constituie apariția de specii străine mai ales alge caulerpa taxifolia Invazia algelor este monitorizată regulat ele fiind periodic înlăturate pentru a proteja habitatul bentonic Tipurile indigene de plante cultivate și rasele de animale domestice sunt numeroase Între acestea se numără cinci rase de cai cinci rase de vite opt rase de ovine două de porci și una de găini Chiar între speciile indigene se numără nouă care sunt amenințate cu dispariția În Croația există 444 de zone protejate cuprinzând 9% din suprafața țării Printre acestea se numără 8 parcuri naționale două rezervații stricte și 10 parcuri ale naturii Cea mai celebră zonă protejată și cel mai vechi parc național din Croația este Parcul Național Lacurile Plitvice inclus în patrimoniul mondial UNESCO Parcul Naturii Velebit face și el parte din programul UNESCO Omul și Biosfera Rezervațiile stricte și speciale ca și parcurile naționale și ale naturii sunt gestionate și protejate de guvern în vreme ce alte zone protejate sunt gestionate la nivel de canton În 2005 a fost înființată Rețeaua Ecologică Națională primul pas în pregătirea aderării la UE și la rețeaua Natura 2000 Politică Croația este o republică parlamentară democratică și unitară Odată cu prăbușirea partidului unic comunist în RSF Iugoslavia Croația a adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere Puterile în statul croat sunt împărțite în ramurile legislativă executivă și judecătorească Până la încheierea negocierile pentru aderarea la UE la 30 iunie 2010 legislația Croației a fost complet armonizată cu acquis-ul comunitar< ref> Președintele în este șeful statului ales prin vot direct pe un mandat de cinci ani fiind limitat de constituție la maxim două mandate Pe lângă rolul de comandant suprem al forțelor armate președintele are atribuția de a numi primul ministru cu aprobarea parlamentului și are influență asupra politicii externe Guvernul în este condus de primul ministru fiind format din patru vice-prim-miniștri și 17 miniștri cu portofoliu Parlamentul în este corpul legislativ unicameral O a doua cameră Camera Cantoanelor înființată în 1993 în conformitate cu constituția din 1990 a fost desființată în 2001 Numărul membrilor Saborului poate varia de la 100 la 160; ei sunt toți aleși prin vot popular pe mandate de patru ani Ședințele Saborului au loc între 15 ianuarie și 15 iulie și apoi între 15 septembrie și 15 decembrie Croația are un sistem juridic cu trei niveluri format din Curtea Supremă Curțile Cantonale și cele municipale Curtea Constituțională decide în aspecte legate de Constituție Pe lângă acestea mai există tribunale contravenționale tribunale comerciale și de contencios administrativ Împărțire administrativă Croația a fost împărțită în cantoane încă din Evul Mediu Croația aflată sub control comunist ca parte constituentă a Iugoslaviei postbelice a abolit subdiviziunile anterioare și a introdus comunele împărțind Croația direct în circa o sută de comune Cantoanele au fost reintroduse în 1992 semnificativ modificate în termeni de teritoriu relativ la diviziunea dinainte de anii 1920 în 1918 partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar Gospić Ogulin Požega Vukovar Varaždin Osijek și Zagreb iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu< ref> De când s-au reînființat cantoanele în 1992 Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe ultima revizuire având loc în 2006 Cantoanele se împart la rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune Politica externă Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări În 2009 Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene deținea 1381 de angajați și cheltuia 6482 milioane de kune €864 milioane Din 2003 politica externă a Croației s-a orientat și către îndeplinirea scopului strategic de aderare la Uniunea Europeană UE În 2011 Croația a încheiat negocierile de aderare la UE și a semnat tratatul de aderare la Uniune la 9 decembrie 2011 Croația a aderat la UE în acesta fiind sfârșitul unui proces inițiat în 2001 prin semnarea Acordului de Asociere și Stabilizare și cu depunerea candidaturii pentru aderare în 2003 Un alt obiectiv strategic al politicii externe a țării pentru anii 2000 a fost aderarea la NATO Țara se pregătește să adere la Spațiul Schengen până în 2015< ref> Forțele Armate Forțele Armate Croate CAF sunt formate din Armată Marină și Forțele Aeriene pe lângă Comandamentul de Educație și Instrucție și Comandamentul de Suport CAF sunt conduse de Statul Major General subordonat ministrului apărării care la rândul său este subordonat președintelui țării Conform Constituției președintele este comandant suprem al forțelor armate și în caz de amenințare imediată pe timp de război dă ordine direct Statului Major General< ref> După războiul din 1991–1995 cheltuielile cu apărarea au scăzut constant În 2005 cheltuielile militare au fost estimate la 239% din PIB țara fiind atunci pe locul 64 în lume la acest capitol Întrucât prin tradiție se baza pe recruți în stagiul militar obligatoriu CAF a trecut printr-o perioadă de reforme în care s-a concentrat pe reducerea dimensiunilor restructurare și profesionalizare în anii dinaintea aderării la NATO în aprilie 2009 Conform unui decret prezidențial din 2006 CAF urmează să aibă 18100 de militari activi 3000 de civili angajați și 2000 de recruți voluntari între 18 și 30 de ani pe timp de pace Stagiul militar obligatoriu a fost abolit în ianuarie 2008 În aprilie 2011 armata croată avea 120 de membri în țări străine ca parte din forțele ONU de menținere a păcii dintre care 95 făceau parte din UNDOF în Înălțimile Golan< ref> Croația are și un sector important de industrie militară care exporta echipament militar și armament în valoare de circa 120 milioane de dolari în 2010 Economie Croația are o economie de piață cu venit ridicat în anul 2011 în vreme ce PIB-ul în termenii parității puterii de cumpărare a fost de 80334 miliarde de dolari sau dolari pe cap de locuitor Creșterea PIB real în 2007 a fost de 6% În 2007 rata șomajului după definiția dată de Organizația Internațională a Muncii a fost de 91% scăzând constant de la 147% în 2002 În 2009 producția economică a fost dominată de sectorul serviciilor care a produs 736% din PIB urmat de sectorul industrial cu 205% și de agricultură cu 59% din PIB Sectorul industrial este dominat de industria navală alimentară farmaceutică a tehnologiei informației cea biochimică și a lemnului În 2010 exporturile Croației s-au ridicat la 649 miliarde de kune 865 miliarde de euro cu importuri în valoare de 1103 miliarde de kune 147 miliarde de euro Cel mai mare partener comercial al țării este Uniunea Europeană< ref> Privatizarea și tranziția către economia de piață abia începuseră sub noul guvern croat când în 1991 a izbucnit războiul Ca urmare a războiului infrastructura economică a suferit pagube masive în special turismul mare generator de venituri Între 1989 și 1993 PIB-ul a înregistrat o scădere de 405% Statul croat încă mai controlează o mare parte din economie cheltuielile bugetare reprezentând până la 40% din PIB O altă problemă o constituie o datorie națională mare și în creștere ajunsă la peste 34 miliarde de euro sau 891% din PIB Turism Turismul domină sectorul de servicii al economiei croate și produce până la 20% din PIB-ul țării Venitul total al turismului pentru 2011 a fost estimat la 661 miliarde euro Efectele sale pozitive se simt în toată economia țării în termeni de creștere a volumului afacerilor observat în sectorul retail în industria prelucrătoare și în numărul angajaților sezonieri pe timp de vară Turismul este considerat industrie de export deoarece reduce semnificativ dezechilibrul balanței comerciale a țării Grosul activității turistice se concentrează de-a lungul coastei Mării Adriatice Opatija a fost prima stațiune fiind deschisă la jumătatea secolului al XIX-lea Până în anii 1890 ea a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare din Europa Croația se laudă cu marea nepoluată lucru dovedit de numeroasele rezervații naturale și cu cele 116 de plaje cu steag albastru Infrastructura Infrastructura Croației se remarcă prin rețeaua sa de autostrăzi dezvoltată rapid în special la sfârșitul anilor 1990 și la începutul anilor 2000 În septembrie 2011 Croația avea terminați peste de autostrăzi care leagă Zagrebul de majoritatea zonelor țării de-a lungul diferitelor drumuri europene și de-a lungul a patru coridoare pan-europene O largă rețea de drumuri naționale joacă rol auxiliar pe lângă autostrăzi legând între ele toate orașele țării Înalta calitate și înaltul nivel de siguranță al rețelei croate de autostrăzi au fost testate de mai multe programe EuroTAP și EuroTest Croația are și o rețea extinsă de căi ferate de inclusiv de linie electrificată și de linie dublă Aeroporturi internaționale există la Zagreb Zadar Split Dubrovnik Rijeka Osijek și Pula Cel mai aglomerat port maritim de mărfuri din Croația este portul Rijeka și cele mai aglomerate porturi de călători sunt Split și Zadar Pe lângă acestea numeroase porturi mici deservesc un dezvoltat sistem de vase de transport între numeroasele insule și orașe de coastă pe lângă feriboturile care circulă către și dinspre Italia În Croația există de conducte de petrol ce leagă terminalul petrolier de la Rijeka de rafinăriile de la Rijeka și Sisak precum și de câteva terminale de tranzit Sistemul are o capacitate de 20 milioane de tone pe an Producția internă de energie acoperă 85% din cererea națională de gaze naturale și 19% din cea de petrol În 2008 476% din structurile primare de producție a energiei din țară foloseau gaze naturale 477% țiței 18% lemne 84% energie hidroelectrică 254% și alte surse regenerabile de energie 05% În 2009 producția netă totală de electricitate în Croația a ajuns la 12725 GWh și Croația a importat 285% din necesarul de energie electrică Demografie Cu o populație de 429 milioane de locuitori în 2011 Croația se află pe locul 125 în lume Biroul Croat de Statistică prevede că populația ar putea să scadă la 31 milioane de locuitori până în 2051 în funcție de evoluția migrației și natalității În ultimii ani guvernul croat a fost presat an de an să crească cu câte 40% numărul permiselor de muncă pentru străini Scăderea demografică a fost și rezultatul Războiului Croat de Independență În timpul războiului mari grupuri de populație au fost dislocate și emigrația a crescut În 1991 în zonele predominant sârbe peste 400000 de croați și alți nesârbi au fost înlăturați din casele lor de către forțele sârbe sau au fugit din cauza violențelor și poate până la 200000< ref> Croația este locuită predominant de croați 896% în vreme ce printre grupurile minoritare se numără sârbii 45% bosniacii maghiarii italienii slovenii germanii cehii romii și alții 59% Limbi Limba croată este limba oficială a Croației și a 24-a limbă oficială a Uniunii Europene de la aderarea țării în iulie 2013 Limbile minoritare sunt utilizate oficial în administrația publică locală acolo unde cel puțin o treime din populație este formată din minoritari precum și în alte cazuri stabilite prin hotărâri locale Aceste limbi sunt ceha maghiara italiana ruteana sârba și slovaca Croata este o limbă slavă de sud Majoritatea vocabularului croat derivă din ramura slavă a familiei de limbi indo-europene Croata se scrie cu alfabetul latin și are trei mari dialecte dialectul Štokavian folosit ca limbă croată standard; cel și cel Kajkavian care diferă prin lexic fonologie și sintaxă< ref> Între 1961 și 1991 limba oficială a fost sârbo-croata Chiar și în timpul dictaturii comuniste croații își denumeau limba croato-sârbă în loc de sârbo-croată sau croată În 2009 un sondaj a relevat faptul că 78% din croați afirmă că cunosc cel puțin o limbă străină Educația Rata alfabetizării în Croația se ridică la 981 procente Educația primară în Croația începe la șase sau șapte ani și constă din opt clase În 2007 s-a adoptat o lege de extindere a învățământului gratuit neobligatoriu până la vârsta de 18 ani Educația obligatorie constă din opt clase de școală elementară Educația secundară este furnizată de licee și școli vocaționale În 2010 existau 2131 de școli elementare și 713 școli ce oferă diferite forme de educație secundară Educația primară și secundară este oferită și în limbile minorităților naționale predându-se și în cehă maghiară italiană sârbă și germană Există 84 de școli de muzică și arte la nivel elementar și 47 de astfel de școli la nivel secundar precum și 92 de școli pentru copii și tineri cu disabilități și 74 de astfel de școli pentru adulți Croația are opt universități teoretice Universitatea din Zagreb Universitatea din Split Universitatea din Rijeka Universitatea din Osijek Universitatea din Zadar Universitatea din Dubrovnik Universitatea din Pula și Universitatea Internațională Dubrovnik Universitatea din Zadar prima universitate din Croația a fost fondată în 1396 și a funcționat până în 1807 când alte instituții de învățământ superior i-au luat locul până la reînființarea ei în 2002 Există și 11 universități tehnice și 23 de alte instituții de învățământ superior dintre care 19 sunt private În total există 132 de instituții de învățământ superior în Croația la care învață peste 145 mii de studenți În țară funcționează 205 de firme instituții guvernamentale sau educaționale și organizații non-profit ce efectuează cercetare științifică și dezvoltare de tehnologie Împreună ele cheltuiesc peste 3 miliarde de kune 400 milioane de euro și aveau în 2008 10191 angajați full-time Academia Croată de Științe și Arte din Zagreb este o societate academică ce promovează limba cultura artele și știința de la înființarea ei în 1866 Sănătatea Croația are un sistem sanitar universal ale cărui rădăcini stau în Legea Parlamentului Maghiaro-Croat din 1891 prin care se introducea asigurarea obligatorie pentru toți angajații din fabrici și pentru meșteșugari În 2010 Croația a cheltuit 69% din PIB pe sanătate Există sute de instituții sanitare în Croația între care se numără 79 de spitale și clinici cu 23967 de paturi Spitalele și clinicile îngrijesc peste 700000 de pacienți anual și au 5205 medici dintre care 3929 specialiști Există 6379 cabinete private și un număr de 41271 persoane lucrează în domeniul sănătății Există 63 de unități de primire urgențe care răspund la peste un milion de apeluri Cauza principală de deces în 2008 au constituit-o bolile cardiovasculare la 435% din bărbații decedați și 572% din femei urmată de tumori cu 294% la bărbați și 214% la femei În 2009 doar 13 croați au fost infectați cu HIV SIDA și 6 au murit din această cauză Conform datelor OMS din 2003 22% din populația adultă croată suferă de obezitate< ref> Cultura Datorită poziției sale geografice Croația reprezintă un amestec de patru sfere culturale diferite A fost o răscruce a influențelor culturilor occidentale și orientale—încă de la împărțirea Imperiului Roman—precum și între Mitteleuropa și cultura mediteraneană UNESCO a înscris șapte locuri din Croația pe lista patrimoniului mondial O contribuție culturală de anvergură mondială adusă de Croația este cravata purtată la început de mercenarii croați din secolul al XVII-lea aflați în Franța În 2009 Croația are 23 de teatre profesioniste 14 teatre profesioniste pentru copii și 27 de teatre de amatori vizitate de peste două milioane de spectatori pe an Teatrele profesioniste au în total angajați 1100 de artiști Există 24 de orchestre ansambluri și coruri profesioniste în țară atrăgând un public de 323000 de persoane anual Există 117 cinematografe ce deservesc anual peste 35 milioane de spectatori Croația are 175 de muzee vizitate de aproape 22 milioane de oameni în 2009 Mai mult există în țară 1685 de biblioteci cu peste 235 milioane de volume și 15 arhive În 2009 s-au publicat peste 7200 de cărți și broșuri împreună cu 2678 de reviste și 314 de ziare Funcționează 146 de posturi de radio și 21 de televiziune Producția de film din Croația a produs în perioada 2004–2009 cinci filme de lung metraj și între 10 și 51 de filme de scurt metraj împreună cu 76–112 filme de televiziune În 2009 existau 784 de asociații culturale și artistice de amatori și în fiecare an au loc peste 10000 de evenimente culturale educative și artistice Croația are un nivel înalt al dezvoltării umane și al egalității între sexe conform Indicelui Dezvoltării Umane Uniunile civile ale homosexualilor și lesbienelor sunt permise din 2003 dar reglementarea legală a acestui domeniu este considerată neadecvată de activiștii LGBT din țară Artă și literatură Arhitectura din Croația reflectă influențele țărilor vecine Influența austriacă și maghiară se vede în spațiile publice și în clădirile din nord și din zonele centrale arhitectura de-a lungul coastelor Dalmației și Istriei prezintă influențe venețiene De-a lungul coastei arhitectura este mediteraneană cu puternice influențe venețiene și renascentiste în marile zone urbane exemplificate de operele lui Giorgio da Sebenico și Niccolò Fiorentino cum ar fi catedrala Sf Iacob din Šibenik Cele mai vechi exemple păstrate de arhitectură croată sunt bisericile din secolul al IX-lea cea mai mare și mai reprezentativă dintre acestea fiind Sfântul Donatus din Zadar Pe lângă operele de arhitectură ce cuprind cele mai vechi opere de artă din Croația există o lungă istorie a artiștilor din țară până în Evul Mediu În acea perioadă a fost realizat portalul din piatră al catedralei din Trogir de către Radovan care reprezintă cel mai important monument de sculptură romanescă din Balcani Renașterea a avut cel mai mare impact asupra costei Adriaticii întrucât Croația a fost implicată în Războiul Croato-Otoman de 100 de Ani Odată cu declinul Imperiului Otoman arta a înflorit în perioadele barocului și Rococo Secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus afirmarea mai multor artiști croați susținuți de mai mulți patroni ai artelor cum ar fi episcopul Josip Juraj Strossmayer Tăblița de la Baška o piatră inscripționată cu alfabetul glagolitic găsită pe insula Krk și datând din 1100 este considerată a fi cel mai vechi text în limba croată< ref> Mass media Libertatea presei și cuvântului sunt garantate de Constituția Croației Agenția de știri de stat HINA relatează în croată și engleză informații din domeniile politicii economiei societății și culturii< ref> În pofida stipulărilor constituționale Freedom House ONG-ul care monitorizează libertatea presei în toată lumea și care a observat libertatea presei și cuvântului în Croația a clasificat țara ca fiind doar „parțial liberă începând cu 2000 Țara a fost clasată pe locul 86 din 196 de țări Rapoartele Amnesty International arată că în 2009 în Croația a avut loc o creștere a numărului de atacuri fizice și al asasinatelor îndreptate împotriva ziariștilor Incidentele au fost comise mai ales împotriva ziariștilor care anchetau crime de război și crima organizată < ref> În luna octombrie 2011 existau nouă posturi de televiziune naționale necodate în DVB-T Radioteleviziunea Croată HRT Nova TV și RTL Televizija funcționând fiecare cu câte două canale iar restul de trei aparținând Comitetului Olimpic Croat și companiilor Kapital Net doo și Author doo Pe lângă acestea mai există 21 de posturi de televiziune regionale sau locale în DVB-T În 2009 erau 146 de posturi de radio< ref> În Croația funcționează 314 ziare și 2678 de reviste Industria cinematografică este mică și predominant subvențonată de stat mai ales prin granturi aprobate de Ministerul Culturii pentru filme adesea coproduse de HRT Festivalul de film de la Pula în care se decernează premiile naționale din industria cinematografică are loc anual la Pula și este cel mai prestigios eveniment cinematografic cu producții naționale și internaționale Bucătăria Bucătăria tradițională croată diferă de la regiune la regiune Zonele de coastă sunt influențate de bucătăriile greacă romană și în general mediteraneană unde predomină peștele și fructele de mare cu paste și legume gătite precum și condimente cum ar fi uleiul de măsline și usturoiul Bucătăria continentală este influențată de stilurile culinare maghiar austriac și turcesc În acea zonă predomină carnea peștele de apă dulce și legumele< ref> În Croația există două regiuni viticole distincte Zona continentală din nord-estul țării în special Slavonia poate produce vinuri premium îndeosebi albe Pe coasta nordică vinurile de Istria și Krk se aseamănă cu cele produse în Italia vecină deși mai la sud în Dalmația norma este dată de vinurile roșii în stil mediteranean consumul anual pe cap de locuitor a fost de 833 litri în 2008 plasând Croația pe locul 15 în lume< ref> Sport În Croația există peste 400000 de sportivi activi Liga de fotbal Prva HNL atrage cel mai mare număr mediu de spectatori din toate ligile sportive profesioniste din țară În sezonul 2010-2011 întrecerile au atras 458746 de spectatori< ref> Echipa națională s-a calificat de 4 ori la Campionatul Mondial de Fotbal ajungând până în semi-finalele competiției la turneul din Franța în 1998 Ultima calificare a fost la turneul din Brazilia în 2014 naționala croată oprindu-se în faza grupelor Sportivii croați participanți la întreceri internaționale de la independența Croației în 1991 au câștigat 33 de medalii olimpice dintre care zece medali de aur< ref> În plus sportivii croați au câștigat 13 medalii de aur la campionatele mondiale inclusiv două la campionatele mondiale de atletism din 2007 și 2009 una la handbal la campionatul mondial masculin din 2003 una la polo pe apă în 2007 una la canotaj la campionatul mondial din 2010 șase la schi alpin în 2003 și 2005 și două la taekwondo în 2007 și 2011 Tenismenii croați au câștigat Cupa Davis în 2005 Croația a găzduit mai multe competiții sportive importante între care se numără Campionaul Mondial de Handbal Masculin din 2009 Campionatul Mondial de Tenis de Masă din 2007 Campionatul Mondial de Canotaj din 2000 Universiada de Vară din 1987 Jocurile Mediteraneene din 1979 și mai multe campionate europene Autoritatea supremă în sport este Comitetul Olimpic Croat în înființat la 10 septembrie 1991 și recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic la 17 ianuarie 1992 la timp pentru a permite sportivilor croați să participe la Jocurile Olimpice de Iarnă 1992 de la Albertville Franța reprezentând țara proaspăt independentă pentru prima oară la Jocurile Olimpice< ref> Patrimoniu mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Croația Centrul istoric al Dubrovnikului 1979 1994 Centrul istoric al Splitului cu Palatul lui Dioclețian 1979 Parcul național Plitvice 1979 2000 Basilica Euphrasius și centrul istoric din Poreč 1997 Orașul vechi Trogir 1997 Catedrala Sf Iacob din Šibenik 2000 Câmpia Stari Grad de pe Insula Hvar 2008 Note Bibliografie Legături externe 30 mai 2010 Amos News 30 mai 2011 Amos News 25 iunie 2011 Amos News 17 iulie 2011 Adi Dobre Evenimentul zilei 8 iunie 2011 Roxana Grosu România liberă „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Granița Militară Transilvăneană în a fost un teritoriu militarizat care a făcut parte din fâșia strategică Militärgrenze Granița Militară care în secolul al XVIII-lea se întindea din Voivodina până în Năsăud Înființarea graniței militare transilvănene După desființarea organizației plăieșilor și a pușcașilor Curtea de la Viena a hotărât militarizarea regiunilor transilvănene de la granița cu Moldova și Țara Românească prin înființarea pe aceste teritorii a unor regimente grănicerești formate din rândurile populației locale Considerentele care au stat la baza acestei hotărâri au fost Dorința Vienei de a-și întări dominația pe plan militar prin înființarea unor noi unități compuse din soldați bine instruiți și disciplinați capabili în timp de pace să se susțină din produsele gospodăriei propri ceea ce echivala cu economii însemnate la visteria împărătească iar în timp de război să poată fi folosite ca forță combatantă Această hotărâre urma să pună capăt vechiului sistem de recrutare forțată prin prinderea cu arcanul cu câinii prin tragerea la sorți etc sistem care genera mai întotdeauna fuga recruților în păduri sau emigrarea lor peste munți Întărirea pazei granițelor atât pentru stăvilirea deselor emigrări cunoscute în istoriografie și sub denumirea de "morbus transilvanicus" proces care ducea implicit la scăderea populației și la diminuarea veniturilor statului cât și întărirea cordonului sanitar împotriva "molimelor răsăritului" care decimau în mod frecvent populația țării Consolidarea unirii cu Biserica Romei și zdruncinarea din temelii a mișcărilor religioase conduse de călugării Visarion Sarai și Sofronie din Cioara Oportunitatea statului de a avea trupe credincioase care să poată fi folosite împotriva nobilimii Folosirea regimentelor grănicerești ca instrument de represiune împotriva mișcărilor populare interne Combaterea contrabandei Înființarea celor 7 regimente grănicerești din Transilvania 5 de infanterie două românești și trei secuiești Un regiment de cavalerie românesc de dragoni Un regiment de cavalerie secuiesc de husari a fost încredințată la data de 5 iulie 1761 generalului de cavalerie baron Adolf Nikolaus von Buccow numit în acest sens atât în funcția de comandant general al trupelor împărătești transilvănene cât și guvernator al țării În misiunea sa Buccow a fost ajutat de un corp de generali și ofițeri de stat major precum și de către Samuel Brukenthal viitorul guvernator al Transilvaniei Proiectul de înființare a "Miliției Naționale Grănicerești" încheiat la data de 13 octombrie 1761 a fost aprobat la data de 16 aprilie 1762 de către împărăteasa Maria Terezia cu toată împotrivirea nobilimii și a aristocrației cărora acestă măsură urma să îi lipsească de mii de iobagi fără a lua în considerare teama față de urmările înarmării românilor Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare Pe parcursul anului 1763 au avut loc mai multe incidente legate de organizarea regimentelor grănicerești În data de 10 mai 1763 cu ocazia consacrării drapelelor de luptă de la Salva un bătrân dezertor a stârnit o revoltă împotriva recrutărilor revoltă căreia i-a dat o turnură religioasă Conducătorii mișcării Tănase Tudoran împreună cu trei coautori au fost prinși judecați și condamnați la moarte Executarea pedepsei a avut loc în data de 13 noiembrie 1764 Pe parcursul anului și unii secui s-au opus înrolărilor iar revolta lor a culminat în Masacrul de la Siculeni În anul 1764 după constituirea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud precum și a celor secuiești s-a trecut la înființarea Regimentului I de graniță cu sediul la Orlat căruia i s-a încredințat misiunea de a păzi granița dinspre Țara Românească începând de la Porțile de Fier și până la Tohan în preajma Brașovului Operațiunea a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic ajutat de contele Lazar și cancelarul transilvan Nicolae Bethlen deoarece Buccow murise Prin patentă împărătească întreg teritoriul supus militarizării a fost declarat liber viitorii grăniceri urmând a fi scoși starea de iobăgie și scutiți de toate taxele excepție făcând "taxa capului"capitația "taxa marhelor"vitelor de un așa zis impozit comercial și unul pe case stabilit în funcție de sursele de venit ale grănicerului respectiv Și în acest caz grănicerii urmau să plătească totuși 2 3 din valoarea acestora comparativ cu ceilalți locuitori ai țării Ca urmare grănicerii prestau serviciul militar obligatoriu începând de la vârsta de 16 ani și până la 64 de ani cu hainele și "merindele" hrana lor acestea fiind suportate de stat numai pe timp de campanie Pentru perioadele de pace se prevedea ca doar 1 7 din efectivul activ să fie în serviciu Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie cu grănicerești în suprafață de cel puțin 15 jugăre ca 863 hectare care se puteau moșteni însă numai pe linie bărbătească Ei erau scutiți de prestații și sarcini publice precum și de încartiruiri fiii lor putând urma în mod gratuit cursurile școlilor grănicerești de orice fel inclusiv institutele superioare de învățământ militar pentru a deveni ofițeri Instrucția militară urma să se facă în toate zilele de duminică și de sărbătoare după terminarea serviciului divin precum și în trei zile lucrătoare pe an la reședința de companie Din când în când instrucția trebuia să se facă și în cadrul diviziei sau batalionului iar la trei patru ani în cadrul regimentului Pe timpul concentrărilor se plătea o soldă de doi florini lunar iar grănicerii care reușeau să-i prindă pe fugari și să-i aducă la locurile de unde au fugit puteau primi câte un galben pentru fiecare din aceștia la fel și pentru contrabandiști Armele care erau în dotare atât cele albe cât și cele de foc împreună cu muniția erau puse la dispozitie de către stat grănicerii fiind obligați să le păstreze și să le întrețină în bună stare pe cheltuiala lor Paza graniței se făcea atât în puncte fixe numite "cordoane" pichete cât și prin patrulare un schimb durând două săptămâni serviciul fiind remunerat cu câte patru cruceri pe zi Din această soldă după înființarea așa zisului "Fond de montură" în 1771 grănicerilor li se rețineau câte 10-15 cruceri pentru uniformă Pe timp de pace grănicerii erau obligați să facă pază la "ștabul" comandament regimentului să asigure serviciul poștal să participe cu brațele și cu carul la repararea și întreținerea cazărmilor și a celorlalte clădiri grănicerești etc Când nu erau de serviciu se ocupau de gospodărie de agricultură și de creșterea vitelor de cărăușii și comerț etc Pe timp de război grănicerii plecau în campanie "cu țocu-n poc" formă alterată a expresiei germane "mit Sack und Pack" cu sensul de "cu totul" respectiv cu întregul echipament de război pe această perioadă familiile celor plecați pe câmpul de luptă fiind scutite de dările obișnuite Paza graniței rămânea în grija rezerviștilor și a invalizilor iar economia în cea a femeilor bătrânilor și copiilor Prevederile de mai sus au fost completate în 12 noiembrie 1766 o dată cu apariția unui nou "Regulament al graniței militare" care cu mici modificări a rămas în vigoare până la data desființării regimentelor grănicerești în 1851 La data apariției sale "Erstes Walachisches Siebenbürger Granz-Infanterie Regiment" care ulterior a primit numărul 16 corespunzător celorlalte regimete grănicerești ale imperiului era deja format Acest Statut adevărată constituție pentru teritoriul graniței militare tipărit în limba română a format temelia intituțiilor militare social-economice cultural-religioase juridice și financiare din această regiune prevederile fiind obligatorii pentru întreaga populație grănicerească Vezi și Granița Militară Granița militară bănățeană Regimente de grăniceri din Transilvania Primul Regiment Secuiesc de Infanterie Regimentul I de Graniță de la Orlat Compania a VII-a Districtul Grăniceresc Năsăud Istoria comunei Racovița Școala comunei Racovița Legături externe Bibliografie Mathias Bernath Die Errichtung der Siebenbürgischen Militärgrenze und die Wiener Rumänienpolitik in der frühjosephinischen Zeit în Südost-Forschungen 19 1960 pag 164-192; Andrei Sanda Der Status der rumänischen Gebiete im Bereich der siebenbürgischen Militärgrenze în Gruppenautonomie in Siebenbürgen 500 Jahre siebenbürgisch-sächsische Nationsuniversität editor Wolfgang Kessler 1990 pag 245-254 Cornel Lupea "Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene" Casa de presă și Editura Tribuna Sibiu 1995 Cornel Lupea "Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene" vol I-III mss la Biblioteca ASTRA Note Imperiul Roman este termenul utilizat în mod convențional pentru a descrie statul roman post-republican caracterizat de o formă de guvernământ autocratică și de stăpânirea unui imens teritoriu în jurul Mării Mediterane Ultimul împărat roman din Italia a fost detronat în 476 dar pe atunci regiunile din estul imperiului erau administrate de un alt împărat roman ce se afla în capitala imperială de est Constantinopol Imperiul Roman de Răsărit Bizantin a continuat să existe deși își micșora încet-încet teritoriul până la dispariția sa efectivă în 1453 când Constantinopolul a fost cucerit de otomani Statele succesoare din vest Regatul Franc și Sfântul Imperiu Roman și din est țaratele ruse au folosit titluri preluate din practicile romane chiar și până în perioada modernă Influența Imperiului Roman în limbă guvernare drept arhitectură precum și în multe alte aspecte ale vieții de zi cu zi a devenit inevitabilă Imperiul Roman antic 27 îHr 395 dHr După ce Gaius Octavius nepotul lui Iulius Cezar și-a consolidat poziția prin înfrângerea rivalului său la putere Marc Antoniu în bătălia de la Actium din anul 31 îHr acesta a declanșat un amplu proces de restructurare a tuturor instituțiilor statului fiind conștient că anii de război civil au lăsat Roma într-o stare de anarhie și că societatea romană nu era încă pregătită să accepte controlul total al unui despot Bun tactician Octavius sau Octavianus a știut să câștige simpatia tuturor Mai întâi a desființat armatele sale și a organizat alegeri în urma cărora a fost ales în funcția de consul În 27 îHr a returnat în mod oficial puterea Senatului Romei și s-a oferit să renunțe și la supremația militară peste Egipt Dar Senatul Roman nu numai că l-a refuzat dar i-a dat chiar controlul asupra Spaniei Galiei și Siriei Puțin mai târziu Senatul i-a dat și titlul de Augustus tradus „cel venerat Această dată 27 îHr este considerată în mod convențional drept începutul Imperiului Roman deși numele de "Republica Romana" a fost folosit mai departe în mod oficial timp de câteva secole Augustus a reușit să mai acapereze și funcția de tribun care îi permitea să convoace Senatul după voința sa și să-i stabilească agenda În afară de aceasta a inventat și o nouă funcție în anul 23 îHr anume cea de Împărat al Romei; această funcție era pe viață și îi oferea controlul întregii armate romane Totuși el folosea adesea titlul civil Princeps sau „Primul Cetățean La 19 august 14 dHr Augustus a fost succedat de Tiberius 14-37 fiul soției sale Livia Drusilla dintr-o altă căsătorie În vremea împăratului Claudius 41-54 imperiul s-a extins în Britania iar după o scurtă criză în vremea împăratului Nero 54-68 imperiul și-a atins maxima întindere în vremea împăratului Traian 98-117 Traian a cucerit Dacia Mesopotamia și părți din Arabia Împăratul Hadrian 117-138 succesorul lui Traian a decis însă să abandoneze Mesopotamia și părțile Daciei de est care fuseseră incluse în provincia Moesia Inferior După aceasta a urmat o perioadă de pace cu excepția unor conflicte militare din vremea împăratului Marcus Aurelius 161-180 În anul 212 împăratul Caracalla 211-217 a oferit cetățenia romană tuturor oamenilor liberi din imperiu În pofida acestor măsuri secolul III a fost dominat de o perioadă de anarhie militară în timpul căreia unele legiuni își proclamau comandanții ca împărați și au avut loc foarte multe războaie civile În această perioadă împăratul Aurelian 270-275 care a avut meritul să restaureze integritatea imperiului deoarece în urma conflictelor civile se formase în vest un imperiu galo-roman și în est unul palmyrean a decis să abandoneze în 271 provincia Dacia Aceasta se justifica strategic prin ideea scurtării frontului plin de conflicte cu populațiile migratoare barbare de pe linia Dunării de Jos Criza secolului III se consideră că a luat sfârșit cu Dioclețian 284-306 Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fata imperiului Cu el se consideră că începe perioada dominatului marcând sfârșitul perioadei principatului care începuse cu Augustus împăratul devenind în mod oficial un monarh autocrat A reorganizat administrația in mai multe prefecturi și dioceze și va împarți imperiul în 286 el luând răsăritul linia de împărțire fiind între Italia și Dalmația având capitala la Nicomedia Va instaura și Tetrarhia prin care imperiul va fi condus în continuare de 2 Auguști și 2 Cezari câte un August și un Cezar pentru fiecare parte apus și răsărit În urma unor războaie civile împăratul Constantin I 306-337 va reunifica imperiul În 313 el va da un edict de toleranță religioasă la Mediolanum în urma căruia creștinismul va deveni o religie favorizată până atunci fusese persecutată de foarte multe ori în special în vremea lui Dioclețian iar în 325 la Niceea s-a ținut primul sinod ecumenic la care arianismul a fost recunoscut ca erezie deși se pare ca la acea vreme Constantin îi favoriza mai mult pe arianiști În 330 el va înființa de asemenea o noua capitală pe locul vechiului oraș Bizanț aceasta capitala va avea inițial numele oficial "Roma Secunda" a doua Roma mai târziu va deveni "Roma Nova" Noua Romă însă orașul va deveni cunoscut popular cu numele de "Constantinopol" orașul lui Constantin În 332 Constantin va duce o campanie contra vizigoților la nord de Dunăre restaurând pentru o vreme niște părți din fosta provincie romană Dacia În 337 Imperiul va fi împărțit între fii lui Constantin I Constant 337-350 care va lua Italia și Illyricum includea atunci și Moesia de vest Macedonia și Grecia Constantin al II-lea 337-340 care va lua restul provinciilor occidentale vestice iar Constanțiu al II-lea 337-361 care va lua orientul și în cele din urmă întreg imperiul În 364 imperiul a fost iar împărțit de Valentinian I 364-375 care a luat occidentul care includea și Illyricum și a dat orientul fratelui sau Valens 364-378 În vremea lui Valens vizigoții fiind atacați de huni au cerut azil în imperiu dar apoi datorită modului migrant de viață și dificultăților de adaptare la condițiilor grele de aprovizionare de la sud de Dunăre s-au revoltat contra romanilor învingându-i în 378 în bătălia de la Adrianopol Ultimul împărat care va conduce o scurtă vreme întreg imperiul va fi Theodosius I 379-395 numai din anul 394 Acesta va proclama Creștinismul ortodox adică nearianist ca religie oficială în 380 iar în 381 va fi ținut la Noua Romă Constantinopol al doilea sinod ecumenic În 395 imperiul va fi împărțit fiilor lui Theodosius Arcadius 395-408 în Răsărit est iar Honorius 395-423 în Apus când Illyricum a fost atribuit părții de răsărit dar fără Dalmația Declinul Imperiului Roman de Apus 395 476 După 395 niciun împărat nu va mai conduce singur un imperiu care să se întindă din Britania până în Egipt Însă oficial nu erau doua imperii ci un imperiu cu doi împărați Imperiul din occident va intra în declin în 410 vizigoții conduși de Alaric vor devasta Roma care n-a mai fost devastată din 387 î Hr însă Roma nu mai era capitala imperiului încă din 285 capitala fiind la Mediolanum iar apoi în vremea lui Honorius mutată la Ravenna Declinul imperiul de vest se va accentua în vremea lui Valentinian al III-lea 423-455 continuând să piardă din teritoriu iar în 439 vandalii conduși de Gaiseric au cucerit Cartagina și o parte considerabilă din nordul Africii În anul 451 generalul Flavius Aetius a reușit să-i învingă pe hunii conduși de Attila în bătălia de la Chalons dar declinul imperiului de vest a continuat împărații ajungând sa fie niște marionete ale unor comandanți germanici În anul 476 un comandant german din armata romană pe nume Odoacru l-a înlăturat pe împăratul de la Ravenna Romulus Augustulus 475-476 și a refuzat să mai pună o alta marionetă preferând să-l recunoască pe împăratul din răsărit Zenon 474-491 ca singurul împărat roman și să conducă Italia romană în numele lui deși un alt împărat din occident Iulius Nepos 474-480 continua să conducă Dalmația În anul 487 după niște neînțelegeri cu Odoacru Zenon îl va convinge pe regele ostrogot Theodoric care se afla în Balcani în partea imperiului de răsărit să plece și să-l înlocuiască pe Odoacru ca guvernator al Italiei Imperiul Roman de Răsărit 476 1453 Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident Însă în secolul al VI-lea împăratul Iustinian 527-565 a decis să încerce să recucerească occidentul roman El se va baza în special pe generalul Belisarius iar apoi pe Narses Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534 însă războaiele cu ostrogoții din Italia vor fi mult mai lungi ele durând din 535 până în 554 În cele din urmă romanii au recucerit Italia dar efortul de război a ruinat economia romană În afară de Nordul Africii și Italia va mai fi recucerita și o parte din sudul Spaniei și pentru o vreme și câteva teritorii la nord de Dunăre În vremea lui Iustinian a fost dat un nou cod de legi care va rămâne cunoscut cu numele de "Codul lui Iustinian" și a fost reconstruită catedrala Hagia Sophia Sfânta Înțelepciune în forma ei actuală între ani 532-537 Recuceririle din vremea lui Iustinian nu vor dura Italia va fi atacată de lombarzi în 568 iar sudul Spaniei va fi pierdut din nou în câteva decenii iar conflictele cu persii vor reîncepe în vremea lui Iustinian romanii au plătit un tribut scump ca să păstreze pacea orientând atenția imperiului la est Însă împăratul Mauricius 582-602 a reușit sa restabilească pacea cu persii ajutându-l pe regele perșilor Chosroes al II-lea într-un război civil și a reorganizat apărarea Balcanilor contra avarilor și slavilor Dar în 602 soldații lui Mauricius nemulțumiți că au fost obligați să petreacă iarna la nord de Dunăre s-au revoltat și l-au pus împărat pe Phocas 602-610 Conflictele cu persii vor reîncepe ceea ce va duce la ignorarea apărării din Balcani iar astfel vor intra slavii Phocas va fi înlăturat în anul 610 de Heraclius 610-641 care va reuși în cele din urmă să-i învingă pe persi Heraclius va schimba de asemenea limba oficiala a imperiului în greacă totuși multe din provinciile imperiului erau multi-etnice Însă în secolul VII vor începe atacurile arabilor islamici care vor cuceri întreaga Persie apoi provinciile romane Siria Palestina Egipt cucerirea lor a fost atât de ușoară și datorită faptului că aici erau majoritari ca religie miafizitii și Nordul Africii iar în secolul al VIII-lea aceștia au cucerit și regatul vizigot din Spania ajungând pana în Francia În 751 lombarzii vor cucerii Ravenna capitala exarhatului roman din Italia acest lucru a fost grăbit și datorită confruntărilor religioase din cauza iconoclasmului care duseseră la rebeliunea vechii Rome Deși iconoclasmul a fost condamnat în 787 la al șaptelea sinod ecumenic de la Noua Romă imperiul nu va mai recăpăta vechea Roma aceasta ajungând sub influenta francilor În 800 papa de la Roma Leo al III-lea îl va încorona pe regele francilor Charlemagne ca împărat al romanilor ceea ce va duce la formarea Imperiului Romano-german 800-1806 Imperiul Roman de răsărit va începe să-și revină în vremea dinastiei macedonene 867-1056 atingând apogeul în vremea lui Vasile al II-lea 976-1025 În această perioadă vor fi recucerite părți din estul Anatoliei Siria Armenia toată peninsula Balcanica sudul Italiei și insule din Mediterana Creta Cipru În secolul al XI-lea va începe iar un declin ce va duce la pierderea Italiei de sud în favoarea normanzilor și a Anatoliei care a fost cucerită de turcii selgiucizi cu excepția unor părți din vest și nord dar împăratul Alexius I Comnen 1081-1118 a reușit să salveze imperiul De asemenea în această perioadă au început cruciadele contra musulmanilor deși imperiul inițial a profitat în cele din urma vor începe conflictele dintre occidentul medieval și imperiu În 1204 cruciada a patra a devastat Constantinopolul și a fondat Imperiul Latin al Romaniei 1204-1261 capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma însă alte doua state romane s-au desprins acum Despotatul Epirului 1204-1337 și Imperiul din Trapezunt 1204-1461 Cei din Niceea vor reuși în 1261 să recucerească Constantinopolul dar imperiul nu-și va mai reveni și va continua să cadă în declin În secolul al XIV-lea Anatolia va fi pierdută la turci iar otomanii vor trece în Europa în 1354 ocupând Gallipoli În 1453 după mai multe conflicte otomanii reușesc sa cucerească Constantinopolul iar apoi în 1461 și Trapezuntul Referințe Bibliografie Edward Gibbon Decline and Fall of the Roman Empire JM Dent & Sons London 1966 Edward Gibbon Istoria declinului și a prăbușirii imperiului roman Editura Minerva București 1976 Jean-Michel Carrié et Aline Rousselle LEmpire romain en mutation Des Sévères à Constantin 192-337 t 10 Le Seuil coll Points Histoire Nouvelle Histoire de lAntiquité 2003 ISBN 2-02-025819-6 notice BnF no FRBNF37052012v Jean-Pierre Martin Alain Chauvot et Mireille Cébeillac-Gervasoni Histoire romaine Paris Armand Colin coll collection U 2001 ISBN 2200265875 notice BnF no FRBNF37659555 Yann Le Bohec L'armée romaine sous le Bas-Empire Paris Picard 2006 ISBN 2-7084-0765-1 notice BnF no FRBNF409209405 Paul Petit Histoire générale de l'Empire romain Le Seuil coll Points Histoire 1978 Paul Petit Le Haut-Empire 27 av J-C-161 apr J-C t 1 ISBN 2-02-004969-4 notice BnF no FRBNF34608092c Paul Petit La Crise de l'Empire Des derniers Antonins à Dioclétien t 2 ISBN 2-02-004970-8 notice BnF no FRBNF34608093 Paul Petit Le Bas-Empire 284-395 t 3 ISBN 2-02-004971-6 notice BnF no FRBNF34608094 André Piganiol L'Empire chrétien Paris Presses universitaires de France 1972 ISBN 2-13-032125-9 notice BnF no FRBNF35303167v Roger Rémondonon La Crise de l'Empire romain De Marc-Aurèle à Anastase Paris Presses universitaires de France coll La Nouvelle Clio 1980 ISBN 2-13-031086-9 notice BnF no FRBNF41677283v Philippe Richardot La fin de l'armée romaine 284-476 Paris Economica 2005 3e éd ISBN 2-7178-4861-4 notice BnF no FRBNF40027748h Legături externe alimentația religia filozofia sistemul juridic calendarul medicina costumație cultura etc 8 februarie 2012 Irina-Maria Manea Historia 13 octombrie 2011 Irina Manea Historia 28 iunie 2010 Mihaela Stanescu Descoperă 4 iunie 2008 Nicu Parlog Descoperă 17 ianuarie 2013 Adrian Agachi Ziarul Lumina de Marius Cosmeanu 20 august 2014 România liberă online Vezi și Imperiul Roman de Răsărit Sfântul Imperiu Roman Elba este o insulă în Marea Mediterană aparținând regiunii Toscana Italia la circa 20 km de coasta Grosseto Este cea mai mare insulă din Arhipelagul Toscanei și a treia ca mărime dintre insulele italiene Insula Elba și alte insule din Arhipelagul Toscanei Pianosa Capraia Montecristo Giglio și Giannutri sunt protejate în Parcul Național al Arhipelagului Toscanei Istoric Pe această insulă a fost exilat Napoleon între 4 mai 1814 și 1 martie 1815 Ioan de Hunedoara cunoscut și ca Iancu de Hunedoara alternativ Ioan Ion Huniade sau Ioan Corvin n ca 1407 d 1456 în în în în sîrbă Janko Sibinjanin în slovacă Ján Huňadi a fost Ban al Severinului din 1438 Voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și Regent al Ungariei între 1446-1452 mare comandant militar tatăl regelui Matia Corvin Origini Iancu s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată în 1409 pentru merite deosebite de către Sigismund de Luxemburg rege al Ungariei Tatăl lui Iancu a fost un român sau cuman Mama lui Ioan a fost Erzsébet Morzsinai Elisabeta de Margina După obiceiul epocii Voicu a luat numele Hunyadi de Hunedoara când a primit în 1409 de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii Conform unei legende lansate în secolul al XVI-lea de către Gáspár Heltai Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al regelui Sigismund de Luxemburg cu nobila Erzsébet Morzsinai având un frate tot cu numele Ioan — duplicarea numelui era un obicei când unul dintre copii avea tatăl diferit< ref> Domnia și luptele duse de Ioan de Hunedoara Ioan Huniade a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei care își avea domeniul feudal la Hunedoara A devenit ulterior Ban al Severinului Comite de Timișoara Voievod al Transilvaniei și Regent al Ungariei Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său Moartea prematură a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări în Ungaria legate de succesiunea la tron Marea majoritate a magnaților ungari printre care familiile Cillei Gara Ujlaki și Szécsi o sprijineau pe regina văduvă Elisabeta care aștepta un copil viitorul Ladislau V Postumul în speranța că o vor putea domina cu ușurință și pe această cale își vor subordona puterea de stat Iancu a susținut candidatura regelui polon Vladislav al III-lea Jagello la tronul Ungariei Nobilimea mică și mijlocie în frunte cu Ioan Huniade cu palatinul Lőrinc Héderváry și cu episcopul Simon Rozgonyi dorea în fruntea țării un rege capabil să o conducă în împrejurările dificile generate de expansiunea otomană Alegerea acestora s-a oprit asupra lui Vladislav al III-lea Jagello rege al Poloniei din 1434 Acceptarea coroanei Ungariei de către Vladislav al III-lea al Poloniei devenit astfel Vladislav I al Ungariei la 6 martie 1440 venirea acestuia în regat la 21 mai și încoronarea sa la 17 iulie la Alba Iulia au dus la declanșarea unui sângeros război civil în provinciile de sud și nord ale Regatului ungar astăzi Slovacia care a durat până în 1441 Devenind adevăratul conducător al grupării favorabile regelui Vladislav I al Ungariei Ioan de Hunedoara a fost răsplătit din plin de acesta demnitatea cea mai importantă ce i-a fost încredințată în 1441 fiind aceea de voievod al Transilvaniei Astfel el a reușit să imprime Ungariei o linie politică predominant antiotomană conflictele din Europa Centrală cu Frederic III de Habsburg 1440-1493 și cu Jan Jiskra aliatul acestuia și adevăratul stăpân al Slovaciei trecând pe un plan secundar Liniștea internă a fost obținută prin încheierea în vara anului 1443 a unui armistițiu pe doi ani cu Frederic III de Habsburg tutorele după moartea reginei Elisabeta al viitorului rege al Ungariei Ladislau V Postumul 1453-1457 După moartea prematură în 1444 a regelui Vladislav I Ioan de Hunedoara se impune politic și este numit regent al Ungariei în 1446 devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei s-a sprijinit și pe serbi și astfel în "Campania cea Lungă" 1443-1444 produce importante pierderi Semilunei otomane; această campanie se încheie printr-o pace favorabilă semnată pe 10 ani Efectiv pacea nu a fost una de durată -coroana ungară la insistențele papalității organizeaza o nouă cruciadă antiotomană Cruciada de la Varna care se încheie cu un dezastru pentru creștini regele Ungariei pierzându-și acolo viața În Dieta din februarie 1445 s-a format un guvern provizoriu alcătuit din cinci Căpitani generali Ioan de Hunedoara primind în guvernare Transilvania Banatul și Crișana Deoarece anarhia rezultată ca urmare a acestei diviziuni a scăpat de sub control Iancu a fost ales regent al Ungariei Regni Gubernator la data de 5 iunie 1446 în numele regelui Ladislau V Prima sa acțiune ca regent a fost să-l atace pe împăratul romano-german Frederic al III-lea pentru refuzul acestuia de a-l elibera pe Ladislau După ce a înfrânt ducatele Stiria Carintia și Carniola și a amenințat chiar Viena datorită dificultăților din alte zone Ioan de Hunedoara a fost nevoit să semneze un armistițiu cu Frederic care a durat doi ani După înfrângerea de la Kossovopolje Iancu intră în Moldova și îl inscăuneaza pe vărul său Bogdan al II-lea tatăl lui Ștefan cel Mare În 1448 Iancu de Hunedoara a primit titlul de Prinț Princeps de la Papa Nicolae al V-lea și continuat luptele împotriva otomanilor A fost învins în bătălia de la Kosovo 1448 din octombrie 1448 din cauza superiorității numerice a turcilor și a trădării lui Dan al II-lea pretendent la tronul Valahiei și a vechiului său rival Gheorghe Branković care i-a interceptat ajutoarele sosite din Albania și conduse de Skanderbeg împiedicându-le să ajungă la locul bătăliei Branković l-a luat prizonier pe Ioan de Hunedoara aruncându-l pentru o perioadă în temnițele fortăreței Smederevo de unde a fost răscumpărat de aliații săi După rezolvarea diferendelor cu numeroșii săi oponenți din Ungaria Ioan de Hunedoara a condus o expediție punitivă împotriva prințului serb care a fost nevoit să accepte condiții de pace foarte aspre În 1450 în orașul liber regesc Pozsony citește Pojoni; astăzi Bratislava Ioan de Hunedoara a negociat cu Frederic al III-lea termenii predării lui Ladislau al V-lea dar nu au ajuns la un acord Mai mulți dușmani ai săi l-au acuzat de o conspirație politică împotriva regelui Pentru a reduce tensiunile crescânde pe plan intern Ioan de Hunedoara a renunțat la titlul și funcția de regent al Ungariei Reîntors în Ungaria la începutul anului 1453 Ioan de Hunedoara a fost numit de Ladislau conte de Bistrița-Năsăud și Căpitan general al regatului Totodată regele a inclus în blazonul familiei „Leii de Bistrița Asediul Belgradului Moartea Turcii au rupt armistițiul în 1454 și au asediat Semendria dar Iancu a repurtat o nouă victorie împotriva lor la Krusevac se pronunță Crușevaț unde i-a zdrobit cu desăvârșire Miza cea mai mare era cetatea Belgradului pe care sultanul Mahomed al II-lea se pregătea intens să o cucerească La rândul lui Iancu a luat măsuri pentru întărirea ei și a chemat oameni de la orașe și sate să ia parte la război Pentru a avea un aliat în Țara Românească l-a ajutat pe Vlad Țepeș să-și recapete tronul și a reușit să adune din Transilvania 20000 de soldați și mici nobili De această dată a beneficiat și de un sprijin mai consistent din Apus De asemenea a reușit să adune o armată de oameni simpli cu arme proprii coase furci prăștii de circa 27-28000 de țărani cu toată opoziția nobililor și a orășenilor Asediul Belgradului de către turci a început la 4 iulie 1456 și a fost deosebit de puternic Însă flota cruciată a câștigat bătălia pe apă distrugând în 14 iulie flota turcească ce împiedica aprovizionarea orașului Lupta decisivă s-a dat între 21-23 iulie Atacul musulman a fost respins în 21 iulie iar în 23 iulie creștinii atacau tabăra turcilor Concepția strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forțe defavorabil creștinilor și să obțină cea mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor Ca omagiu papa Calixt al III-lea elogiază victoria obținută de Iancu de Hunedoara ca fiind „cel mai fericit moment al vieții sale și a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa de atunci încoace să fie trase în fiecare amiază ca o chemare zilnică a credincioșilor la rugă pentru apărarea orașului Această practică a trasului clopotelor de amiază este atribuită în mod tradițional sărbătoririi internaționale a victoriei în bătălia de la Belgrad contra oștirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului Tot Papa Calixt al III-lea l-a numit pe Iancu de Hunedoara „atletul cel mai puternic unic al lui Cristos Iancu de Hunedoara a murit în 11 august 1456 de ciumă în tabăra de la Zemun S-a instaurat după victoria creștinilor de la Belgrad o perioadă de 70 de ani de liniște relativă la granița de sud est a regatului maghiar Iancu de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia în Catedrala Sf Mihail Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii Până și sultanul Mahomed al II-lea Mehmed II i-a adus omagiul său „Cu toate că a fost inamicul meu la moartea lui m-am întristat pentru că lumea nu a mai cunoscut niciodată un asemenea om Arborele genealogic al familiei Huniade Mengu-Timur │ Thocomerius │ Basarab I │ Cneaz cuman ∞ Basarab │ │ |─────────┐──────| │ Both │ ┌───────────┴──────────┐ Csorba Sorb Șerb∞Édua Rados │ ┌──────────────┬────────────────────|─────────────────────────────────-┐ Rados Magos Vajk Voicu∞Erzsébet Morzsinai Elisabeta de Margina Candachia │ ┌───────────|─────——────────────────┐─────────┐──────——──┐─────——──┐─────——──┐ János Ioan de Hunedoara János∞Erzsébet Szilágyi Iván Vajk Erzsébet Klára Mária 1395-1400 1407-1456 ┌───────────┴─────────┐ László Matia Corvin Matei Corvin o-o Borbála Edelpeck 1431-1457 1443-1490 ++ │ Ion Corvin ∞Frangepán Beatrix 1473-1504 │ ┌───────────┴─────────┐ Elisabeta Corvin Kristóf Corvin 1496-1508 1499-1504 ++ ++ Referințe Bibliografie Manole Neagoe Pagini legendare din istoria poporului român Editura Ion Creangă București 1981 Adrian Andrei Rusu Întregiri și interpretări privitoare la itinerariile lui Iancu de Hunedoara în AIIX XXVII 1990 Lectură suplimentară Iancu de Hunedoara monografie Camil Mureșan Editura Știinifică 1968 Ioan de Hunedoara și Românii din vremea sa studii Adrian Andrei Rusu Editura Presa Universitară 1999 John Hunyadi Defender of Christendom Camil Mureșanu Editura Center for Romanian Studies 2001 Legături externe la enciclopediaromanieiro 5 decembrie 2005 Carmen Preotesoiu Jurnalul Național 21 martie 2007 Stefan Ciocan România liberă 22 iulie 2013 Adevărul '' Vezi și Familia Huniade Istoria Timișoarei Listă de voievozi ai Transilvaniei Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Acest articol dezvoltă o secțiune a articolului principal comuna Racovița Sibiu Istoria comunei Racovița a fost determinată de poziționarea sa geografică în partea de sud a Transilvaniei la intrarea în defileul Oltului și la confluența a trei regiuni istorice Mărginimea Sibiului Țara Loviștei și Țara Făgărașului Această amplasare a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876 Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi jumătate din prediul cătunul Reken — Racovița de astăzi Fiind localitate de frontieră satul a fost asimilat de timpuriu în unitățile de plăieși și pușcași culminând cu militarizarea sa totală în cadrul Companiei a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlatîn perioada 1765–1851 În perioada 1698–1765 premergătoare înființării graniței militare populația s-a confruntat cu conflicte interconfesionale cauzate de procesul de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica Catolică Cu ocazia evenimentelor revoluționare din 1848 grănicerii racoviceni conduși de colonelul David Urs au participat la Marea Adunare de la Blaj din 15 mai 1848 fiind cea mai numeroasă delegație din împrejurimile Sibiului O dată cu desființarea graniței militare din anul 1851 satul a avut o serie de personalități care s-au implicat în gestionarea fondului școlastic al fostului regiment orlățean precum și membri activi ai Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român Racovița s-a remarcat în Primul Război Mondial prin activitatea ostașilor trimiși pe frontul „Poloniei rusești ale Galiției Albaniei Italiei Serbiei și chiar ale Franței Descoperiri arheologice și mențiuni documentare Din cauza puținelor descoperiri arheologice făcute în zona localității Racovița cercetătorii au recurs la studierea toponimiei și folclorului local pentru a putea stabili vechimea așezării Astfel se menționează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetățuică dat ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului și „Valea Mârșa ar fi făcut parte dintre „cetățile dacice puțin cunoscute astăzi< ref> Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie și „Cetății aflată la altitudinea de în pădurea „Braniștea pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig însă istorici mai noi datează „Cetatea în a doua jumătate a secolului al XIII-lea Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie – 1443– urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin în 1972 Este vorba de un toporaș de mână cioplitor unifacial confecționat din silex folosit atât pentru lovit și tăiat cât și pentru cioplit și răzuit aparținând așa-zisei „culturi de prund Având o vechime de cca 600000 îdH descoperirea a permis specialiștilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie din Sibiu Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrișurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecționat din piatră șlefuită datat la sfârșitul epocii neolitice a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof Iuliu Paul la 3600 ani Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului și adunate de către familia de preoți Florianu după 1855 dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi jumătate din prediul cătunul Reken — Racovița de astăzi — ceea ce arată că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu Pentru a putea face față noii situații regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453 dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune — uniune teritorial-administrativă săsească cu sediul în Sibiu — domeniul feudal al Tălmaciului de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal Din acest moment Racovița va apărea în perioada 1453–1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal vizând donații și arendări vânzări cumpărări și răscumpărări zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum au fost Cristofor Sigismund și Ștefan Báthory George Basta și alții Racovița apare în diploma latină a regelui Ungariei Ladislau al V-lea din anul 1453 prin care „Scaunul filial al Tălmaciului a fost încorporat la cele „Șapte Scaune ale provinciei Cibiniensis și dat în administrarea celor Șapte Juzi Tălmaciul împreună cu alte șase comune românești componente Turnu Roșu Boița Tălmăcel Plopi dispărută de 400 de ani Sebeșu de Jos și Sebeșu de Sus Ca urmare directă a trecerii Transilvaniei sub stăpânirea austriacă după anul 1688 în istoria Racoviței se înscriu două evenimente care-i marchează sfârșitul secolului al XVII-lea unirea cu Biserica Romei și întocmirea primei conscripții cunoscute a localității respectiv cea din 1698 care va inaugura pe cele din secolele următoare cele mai cunoscute sunt întocmite pentru anii 1721–1722 1733 1750 1765–1766 1851 1910 și 1930 Până în anul 1766 Racovița a aparținut de două unități administrativ-politice complet diferite „granița dintre ele formând-o valea care trece prin mijlocul ei Două treimi ale așezării cu hotarul aferent stătea sub jurisdicția Scaunului Sibiului motiv pentru care se numea „partea scăunală Partea dinspre Avrig respectiv cealaltă treime se afla sub stăpânirea a numeroși domni de pământ și se numea „partea iobăgită fiind sub ascultarea autorităților comitantese Racovița înainte de înființarea graniței militare Ca urmare a dezvoltării agriculturii comerțului meșteșugurilor și nu în ultimul rând a apartenenței satului la așa numitul „Pământ crăiesc ca parte al domeniului feudal al Tălmaciului obștile sătești încep să se destrame Locuitorii liberi au devenit „iobagiones castri iobagi ai cetății cu certe obligații militare în apărarea marginilor de la Lotru Turnu Roșu și Tălmaciu Pe lângă obligațiile militare racovicenii erau obligați și la plata diferitelor taxe atât față de oficialitățile locale sau superioare cât și față de cele bisericești Principalele taxe erau contribuțiile în bani plătite Cetății Sibiului ' care consta din cereale oi furaje miere etc și așa zise-le taxe „naturale oferite diferiților stăpâni cu prilejul sărbătorilor religioase compuse din lemne de foc fructe unt păsări pește etc Astfel racovicenii din „partea scăunală anterior anului 1700 erau obligați în fiecare iarnă să plătească castelanului de la Turnu Roșu 50 de care de lemne 4 care de fân și 16 câble de ovăz În anul 1749 valoarea taxelor plătite a fost de 145847 florini echivalent cu prețul a 140 de boi în timp ce „partea iobăgită a plătit impozite în valoare de 29010 florini În plus față de plata acestor taxe se executau diverse munci obligatorii cum ar fi ' — o săptămână din trei în extrasezonul muncilor agricole și „cât era nevoie în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de crâșmărit'; obligații militare etc Din punct de vedere al componenței sociale în sat trăiau iobagi dotați cu „sesii iobăgești în suprafață de 10–15 jugăre; jeleri fără dar obligați să presteze și ei anumite „robote; plăieși ce erau obligați a păzi granițele țării; pușcași curieri și libertini unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga menționat în anul 1765 căsătorit cu Maria una din surorile lui Ștefan Hadju nobil de Racovița Racovița în timpul graniței militare 1765–1851 Înființarea graniței miliare transilvănene și militarizarea Racoviței În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Tereza Curtea de la Viena decide înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762 După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud în anul 1764 s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat context în care a fost militarizată în întregime și Racovița operație ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic Hotărârea de înființare a fost luată în 24 februarie 1765 hotărâre ce a stat la baza întocmirii unei conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea numărului de locuitori ce puteau fi încorporați precum și cuantumul despăgubirilor ce trebuia să fie plătite de către autoritățile militare „proprietarilor satului La data de 30 octombrie 1765 Racovița a fost aleasă ca sediu al Companiei a VII-a comandată de către căpitanul Graf von Dietrichstein Conscripția din 1765 pentru „partea iobăgită consemnează două familii nobiliare Ștefan Hajdu de Racovița a cărui moșie era delimitată de „Ulița Donului vale și „Hudița Piști și familia nobiliară Martin Biro — înființată prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte era vizavi de prima familie începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii cum au fost Bánffy Bethlen Bornemisa Lázar Toröczkai Vaida Din documentele istorice precum și din tradiția orală reiese că racovicenii nu s-au înrolat de bună voie în miliția de graniță și ca urmare o mare parte dintre ei au fost expulzați în sat rămânând foarte puține familii printre care se numără Bobanga Cîndea și Doican Familiile expulzate printre care Banciu Bănceu Cîrțău Durdun Faur Frăsie Hoandră Ionuș Lazăr Nicula Ritivoi Sarchiz Tîlvan Totan Urzică s-au stabilit în Sebeșu de Sus și Sebeșu de Jos Porcești actualul Turnu Roșu Bradu și Săcădate unde s-au apucat de „boștănărit" Satul a fost repopulat cu familii — uneori și familii cu statut de „boieri ce nu prestau corvezi militare — ce apar în evidențele militare nu după numele lor ci după cel al localităților de unde au venit cum ar fi Arpășan — din satul Arpașu de Sus sau de Jos; Buciumean — din Bucium; Comănean — la Comăna; Fogoroș — la Făgăraș; Mărginean — la Mărgineni etc Toți acești noi veniți în calitate de grăniceri au fost împroprietăriți cu și gospodăriile celor expulzați sau fugiți Situația social-economică în timpul graniței militare Cu toate avantajele derivate din statutul de grănicer racovicenii nu s-au adaptat ușor la rigorile militare ce trebuiau a fi respectate În plus s-au confruntat și cu abuzuri de ordin religios precum și de altă natură toate acestea generând conflicte violente între grăniceri și autorități soldate în final cu numeroase dezertări Astfel se consemnează în documentele vremii că în anul 1766 în al doilea an după militarizare numărul grănicerilor racoviceni a scăzut la 68 fapt ce a dus la arondarea localităților Porumbacu de Jos Porumbacu de Sus și Scoreiu pentru întregirea efectivelor Această situație a dăinuit până la desființarea graniței militare în 1851 Fluctuațiile din efectivul companiei din Racovița nu au putut fi oprite nici chiar prin aplicarea de pedepse capitale decât după mulți ani de la înființare când autoritățile au început să ridice gradați mai mărunți din rândurile localnicilor cum au fost „fraitărul Onea Metea în 1777; caporalii Ioan Bîrsan în 1784 Anton Cîndea în 1803; Nicolae Sîlca și Nicolae Suciu în 1834 Începând din 1800 apar mărturii scrise despre participarea racovicenilor la campaniile purtate de Imperiul Austriac în Europa Acestea sunt în special în diverse statistici privitoare la numărul de invalizi și semiinvalizi astfel în anul 1800 se consemnează în sat 56 de semiinvalizi și 34 de „Gantze-Invaliden În anul 1797 în cadrul războaielor napoleoniene în lupta de la Monte Zuello din Italia a căzut grănicerul Dumitru Stoichița și în 1813 grănicerul Ioan Stoica O statistică a companiei din 1828 consemnează 150 de case de grăniceri locuite de 451 bărbați și 461 femei În gospodăriile lor aceștia aveau 103 cai 345 de boi 330 de vaci 520 de oi 121 de capre 390 de porci 58 de stupi și 22 de cazane de fiert țuică Cu 22 de ani mai târziu în 1850 erau 300 de case în care locuiau 578 de bărbați și 667 de femei Drept compensație pentru prestarea serviciului militar grănicerii cultivau sesiile pe care le aveau în folosință pentru asigurarea hranei precum și pentru procurarea uniformei grănicerești numită și „mundir Mărimea sesiei a variat de-a lungul timpului de la doar „10 gălete de semănătură în 1777 respectiv la cca până la în 1851 anul desființării graniței Autoritățile s-au implicat în răspândirea asolamentului trienal în agricultura locală începând din anul 1777 drept pentru care s-a extins cultura porumbului a cartofului și pomăritul Muncile agricole și cele gospodărești se desfășurau după calendare impuse de autorități „la comandă respectiv „slobosul la cules al adusului „bucatelor de pe câmp „slobosul ciurzilor pe miriști prin „otrăvuri sau cucuruze etc Toate aceste „campanii erau anunțate din timp la „poruncile din fața bisericii în zile de sărbătoare prin „suflarea trânghiței sau bătutul „dobei prin sat În anii în care producția agricolă era nesatisfăcătoare regimentul ajuta cu cele necesare familiile grănicerilor urmând ca aceștia să plătească datoria când aveau posibilitatea O grijă specială era îndreptată spre cei ce au dobândit invaliditate în timpul serviciului militar fiind ajutați prin intermediul unui fel de „bancă de păstrare și împrumut care în luna ianuarie 1776 dispunea de un fond în valoare de 190 florini și 5 cruceri ceea ce o situa pe locul al III-lea din regiment Participarea grănicerilor racovițeni la Revoluția din 1848–1849 Desfășurându-se pe fundalul luptei generale împotriva feudalismului a stării de exploatare socială și oprimare națională exercitată de către clasele privilegiate din Transilvania revoluția a fost salutată încă de la izbucnirea ei și de către grănicerii racoviceni A contribuit la această atitudine conștiința națională și de clasă adâncirea sentimentului de libertate și a celui de proprietate asupra pământului pe care-l munceau și nu în ultimul rând mândria lor de a fi purtători de armă drept pe care-l aveau în acea vreme doar clasele privilegiate Grănicerii racoviceni au participat masiv la Marea Adunare de la Blaj de pe Câmpia Libertății din 15 mai 1848 delegația de 172 de persoane în frunte cu comandantul David Urs fiind cea mai numeroasă din împrejurimile Sibiului Confirmarea prezenței se vede și prin faptul că doi dintre conducătorii lor s-au aflat printre delegații aleși pentru a protesta împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria și anume locotenentul David Urs din delegația trimisă la împăratul de la Viena și preotul Ioan Moldovan prezent în delegația trimisă la Dieta din Cluj Faptul că românii nu au vrut să se unească cu Ungaria a determinat guvernul provinciei să treacă la represalii în primul rând prin arestarea membrilor Comitetului Național Român din Sibiu context în care Simion Bărnuțiu s-a refugiat în Racovița punându-se astfel sub scutul grănicerilor de aici De teama represaliilor intelectualii ardeleni și-au găsit adăpost în satele grănicerești ca Orlatul Veștemul și Racovița unde notează George Barițiu „mâna guvernului provincial nu se putea întinde fără știrea și încuviințarea comandei generale printre aceștia fiind și protopopii Ștefan Moldovan de la Mediaș și Elie Farago de la Târgu Mureș Merite deosebite ale grănicerilor racoviceni au fost legate de eliberarea lui August Treboniu Laurian și a grupului său întemnițați la Sibiu după cum consemnează „un copoi al stăpânirii Ca urmare românii reuniți de prin satele vecine s-au adunat în număr de 8–10 mii cei mai mulți înarmați în jurul Sibiului și au obținut eliberarea lui Laurian și Bălășescu ducându-i „înconjurați de facle și de o mare mulțime de popor până la Orlat unde îi așteptau banda militărească și tot poporul În același an 1848 preotul Ioan Moldovan este ales ca „adlatus în conducerea administrației românești instaurată în toamna aceluiași an în Districtul Făgăraș În 1849 sub comanda căpitanului Dionisie Drăgoiu grănicerii racoviceni au luat parte la luptele din noaptea de 15 16 martie pentru apărarea podului de peste Olt dintre Avrig și Bradu fiind învinși de către colonelul Czecz comandant al trupelor maghiare După bătălie maghiarii au ocupat Racovița au devastat clădirile companiei precum și locuințele ofițerilor dedându-se la represalii Odată cu înfrângerea revoluției maghiare de către trupele rusești care au cantonat și marginea satului în „Mestecăniș grănicerii racoviceni s-au întors pe la casele lor campania din acest an fiind ultima confruntare armată la care au mai participat înainte de desființarea graniței militare Desființarea graniței militare și trecerea Racoviței în administrația civilă Desființarea regimentelor românești de graniță s-a făcut în baza decretului împărătesc din 22 ianuarie 1851 el fiind adus la cunoștința populației grănicerești prin Ordinul Comandei generale din Sibiu cu nr 3598 din 18 februarie și pus în aplicare cu data de 1 aprilie a aceluiași an După 86 de ani de viață militară s-a trecut la predarea în administrație civilă a Racoviței în ziua de 30 martie 1851 Foștilor grăniceri le-au rămas în posesiune sesiile personale în suprafață de circa 15 jugăre de pământ pădurile pășunile precum și dreptul de folosință asupra așa-zișilor „Munți Revendicați Presa vremii menționează că la adunarea care a avut loc cu acest prilej grănicerii au vărsat „cele din urmă lacrimi de suvenire Ca „predător actele au fost semnate de comandantul companiei locotenentul-major Ioan Poplăcean iar ca „primitor din partea autorităților administrative superioare Ioan Pușcariu Din partea autorităților locale actele sunt semnate de către judele satului Gheorghe Raț precum și de decanul de vârstă al așezării Nicolae Todea Din actele întocmite cu acest prilej rezultă că populația satului era de 1166 oameni dintre care 573 de bărbați și 593 de femei dintre care existau 109 grăniceri și 52 de invalizi De asemenea în sat existau 215 gospodării ale grănicerilor și 28 ale jelerilor 134 de șuri și 151 de grajduri 759 de capete de „vite mari dintre care 123 de cai 229 de boi 407 vaci dintre care doar 6 pentru jug În plus mai erau 519 oi 200 de capre și 732 de porci Ca unelte agricole se mai găseau 139 de pluguri și 171 de căruțe dintre care doar 102 aveau roți „încălțate cu rafuri Grănicerii aveau 1992 5 sesii militare în suprafață de 997 de jugăre 574ha de pământ arabil categoria a III-a și 130 ha de livezi 386 ha de grădini și 1440 ha de păduri Principalele efecte pe care le-a lăsat militarizarea Racoviței sunt Unificarea administrativă a celor doua părți de sat—„partea scăunală și „partea iobăgită—într-o singură unitate destinată a fi sediu de companie; „Spargerea tiparelor vechii așezări și apariția altora noi corespunzătoare statutului militar ceea ce adus în primul rând la desființarea iobăgiei și la primenirea populației băștinașe într-o proporție de 95%; Statutul social-economic privilegiat al racovicenilor și rigoarea militară au dus la formarea unei psihologii proprii cu înalt spirit de disciplină organizare dreptate cinste și omenie Lărgirea orizontului cultural și politic cu prilejul cunoașterii realităților altor țări europene prin care au fost cu ocazia campaniilor la care au luat parte Ca urmare a desființării regimentului de la Orlat Racovița a beneficiat de o cotă-parte din „fondul școlastic creat cu acest prilej fond cu care grănicerii și urmașii lor au finanțat în perioada 1871–1921 „școala grănicerească din sat și au construit în 1904 actuala clădire a școlii generale Graniței militare i se datorează clădirile fostei case parohiale amplasate pe locul actualei locuințe a lui Gheorghe Hulpuș de pe „Vale-n Sus clădirea actualei case parohiale de pe „Ulița Donului și clădirea fostei cancelarii a Companiei a VII-a cunoscută de localnici de „Cănțălărie a fostului „chelțăr comunal ce este acum sediul primăriei Comandanții Companiei a VII-a În anii săi de existență compania din Racovița a avut la comanda ei numeroși ofițeri majoritatea au fost însă străini Lista ce urmează este perfectibilă cu precizarea că anii indicați sunt cei în care ei au semnat acte care le atestă calitatea de comandant Căpitan Graf von Dietrichstein 1765–? venit aici de la Regimentul II grăniceresc român de la Năsăud la a cărui înființare a participat; Căpitan Karl von Kettner 1774–1786 O caracterizare a sa din anul 1777 ni-l prezintă drept „silitor în cele militare cât și în cele economice dar om cam stricat; Căpitan Iohan Caballini–Ehrenburg 1789–? ofițer foarte capabil care mai apoi a fost comandant al Regimentului orlățean; Căpitan-locotenent Frantz Iosef von Grätze 1796–1800 sub comanda căruia se pare ca au luptat grănicerii racoviceni împotriva lui Napoleon; Căpitan Georg Rehland 1800–1811; Căpitan Simion Kossovatz 1817–1822; Căpitan Paul Cornelli 1822–1828 decedat în sat la data de 14 aprilie 1828; Căpitan-locotenent Carl Asselt von Liebler 1828; Căpitan-locotenent Mihai Tulbaș 1829–1832 A fost primul ofițer român care a comandat compania respectivă Cu gradul de maior a făcut parte din deputăția trimisă de către Marea Adunare Națională de la Blaj din 3 15 mai 1848 la Curtea de la Viena; Căpitan-locotenent Carl Grätze 1833; Căpitan-locotenent Ștefan Horvath 1835–1838; Căpitan Brandhuber 1841; Căpitan Carl Tritschler 1842; Căpitan-locotenent Wilhelm Arz 1842–1844; Căpitan Stanislau Philipovich 1844–1848 ultimul comandant străin al companiei Se pare că era bine integrat în viața satului deoarece îl întâlnim cununând frecvent perechi de grăniceri și botezându-le copii acestora; Căpitan David Urs 1848–1849 Adjunct al căpitanului Philipovich încă din 1846 în anii revoluției se pare că a fost comandantul „plin al companiei funcție în care s-a dovedit un exemplu tipic de ofițer român patriot care și-a pus întreaga sa capacitate în slujba națiunii și a poporului din rândurile căruia s-a ridicat El este colonelul David Urs de Mărgineni de mai târziu primul ofițer român din armata austriacă decorat cu Ordinul „Maria Tereza și înnobilat ca atare; Sublocotenentul Vasile Stanciu 1849–1850 Originar din Viștea de Jos el a făcut parte din rândurile Regimentului nr 46 continuatorul Regimentului orlățean până în anul 1859 când a fost pensionat cu gradul de căpitan-locotenent; Locotenent-major Ioan Poplăcean 1850–1851 originar din Orlat ultimul comandant al companiei care a și semnat documentele de desființare a ei Racovița în perioada 1851–1918 „Publicarea pentru populațiunea ambelor regimente române de graniță din 18 februarie 1851 de către baronul Ludovic de Wohlgemut „feldmareșal-locotenente și guvernator civil și militar al Transilvaniei pe lângă că făcea cunoscută grănicerilor „preaînalta mulțumire împărătească pentru credincioasele servicii pe care le-au făcut ca trupe de graniță atât înăuntrul țării cât și înaintea dușmanului recomanda ca după depunerea armelor și „trecerea la viața pașnică foștii grăniceri să rămână alipiți tronului să dea ascultare și să dovedească o credincioasă împlinire a datoriilor către noile dregătorii să fie vrednici și în viitor de numele cel bun câștigat pe dreptate să fie ca și până atunci ostași și cetățeni bravi și loiali Satul și locuitorii săi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea Aproape imediat după trecerea în administrație civilă a Racoviței racovicenii s-au trezit în fața unor autorități ostile lor care nu au uitat atitudinea grănicerilor în anii revoluției din 1848 Astfel că prin dezmembrarea Scaunului filial al Tălmaciului de la „Fundul regesc racovicenii au fost declarați iobagi și li s-a luat dreptul de folosință avut până atunci asupra „munților revendicați Odată cu instaurarea dualismului austro-ungar în 1867 situația racovicenilor a cunoscut o înrăutățire progresivă pe plan social-economic Ea își găsește expresia în „Jălania pe care Eforia școlară și „Diregătoria comunală a înaintat-o în anul 1872 „Comitetului Administrativ al Fondului Școlastic Grăniceresc de la Sibiu În plus față de greutățile care sunt enumerate în „Jălanie se pot adăuga inundațiile Oltului ce compromiteau recoltele numite de localnici esundații și desele epidemii ce afectau atât șeptelul cât și populația astfel că în 1871 mortalitatea infantilă a depășit 30% De asemenea își puneau amprenta frecvent anii secetoși și sau anii cu ierni prelungite Din tradiția orală rezultă că pentru a depăși aceste greutăți locuitorii au început să se ocupe cu recoltarea scoarței de arine de unde le-a venit supranumele de „scorțari nume dat de locuitorii satelor vecine Din aceste vremuri vin locuțiunile a rade scoarța sinonim cu a fi sărac lipit și a rade hireanul aluzie la rădăcinoasa cu care „căsenii își astâmpărau foamea Realizările satului în această perioadă au fost înființarea „școlii grănicerești în 1871 construirea bisericii greco-catolice între anii 1887–1890 din 1948 în folosința BOR construirea actualei școli generale în 1904 și executarea pe întreg teritoriul satului a lucrărilor de cadastru și crearea „Cărții funduare a localității între anii 1871–1886 Implicările oamenilor satului în evenimentele vremii au fost numeroase Astfel fiii parohului greco-catolic Petru Florianu Dionisie și Aurel sunt semnatari ai procesului-verbal din 29 aprilie 1876 prin care „septimanii și „octavanii Blajului s-au decis să sărbătorească aniversarea zilei de 3 15 mai 1848 manifestație interzisă de autorități după anul 1867; Racovicenii s-au implicat în acțiuni de strângere de fonduri constând din sume de bani bandaje îmbrăcăminte la „Apel către române lansat de către „Comitetul de doamne din Sibiu cu prilejul Războiului de Independență al României din 1877 Fondurile au fost trimise prin Comitetul de la Sibiu Societății de „Cruce Roșie din București „notărășița Paraschiva Măcelariu colectând suma de 43 de florini iar „preuteasa Ana P Florianu „pânză cămeși ștergare și lepedeauă Victor Florianu a fost implicat „la unele conversiuni ce s-au înscenat în favorul și onoarea osândiților în procesul Memorandiștilor din vara anului 1893 la Sibiu Procesul dintre racoviceni și avrigeni pentru muntele Suru Procesul a durat aproape 300 de ani 1627–1914 și reprezintă un exemplu tipic al conceptului de justiție al claselor stăpânitoare de „divide et impera El a început în data de 20 mai 1627 când racovicenii au amanetat cămătarului Iacob Felekiensis din Avrig muntele „Suru pe timp de 20 de ani pentru un cal în valoare de 12 florini În opinia lui Cornel Lupea în documentele procesului s-au strecurat intenționat sau nu unele greșeli de localizare și de denominație a munților în litigiu „în realitate muntele în cauză nu a fost Surul care din timpuri imemoriale a fost proprietatea avrigenilor ci doar un picior de-al său cunoscut sub numele de Racoviceanu sau chiar cel de Racoviceanu ăl Mare Racovicenii n-au putut restitui prețul amanetării și muntele a rămas în posesia cămătarului până în anul 1715 când acesta a decedat ca majoritatea celor care au semnat actul de amanet Ca urmare comunitatea din Racovița a reclamat pe avrigeni deoarece aceștia și-au însușit nu numai pe muntele în cauză ci și o pădure alăturată acestuia S-au dat numeroase sentințe după cum au fost dictate de interese sociale politice și de conjunctură reprezentanții părților intervenind adesea pe lângă instanțele de judecată din Sibiu Târgu Mureș Alba Iulia guvernul și Dieta țării Curtea de la Viena și chiar la Maria Tereza și urmașului ei la tron Iosif al II-lea „adesea părțile luând drumul Vienei ca și Horea! Într-o asemenea situație s-a apelat la memoria oamenilor bătrâni „știutori de ocină și moșie care știau rândul hotarelor satului Avrigenii hotărâți să câștige procesul au recurs la un șiretlic judiciar strămoșesc în drum spre „Racoviceanu și-au pus pământ din „Valea Greșilor în opinci și când au ajuns la terenul în litigiu au jurat cu mâna pe „Sfânta cruce că ei stau cu picioarele pe pământ avrigenesc În anul 1914 racovicenii și-au vândut avrigenilor dreptul lor de proprietate asupra celor 746 jugăre din muntele „Racoviceanu pentru suma de 29000 de coroane conform „Încheierii judecătorești nr 8630 1914 Justificarea acestei cedări a dreptului de proprietate după 300 de ani de procese a fost „că muntele era peste mână pe de-o parte prin poziționarea sa și a căilor de acces către el iar în plus de acestea Racovița avea suficientă pădure și pășunat în posesie Racovițenii și Primul Război Mondial Ajungând în tranșeele „Poloniei rusești ale Galiției Albaniei Italiei Serbiei și chiar ale Franței racovicenii au luptat departe de locurile natale ca supuși ai monarhiei Racovicenii au fost repartizați în regimente majoritar românești ce au fost trecute în prima linie încă de la începutul ostilităților fiind nimicite de mai multe ori și recrutate din nou Acestea au fost Regimentul nr 31 infanterie din Sibiu regiment ce și-a mutat garnizoana în Cehia în orașul Brün Brno Regimentul nr 30 și nr 32 infanterie și Regimentul nr 23 honvezi Alte regimente românești au fost regimentele de infanterie nr 2 50 64 și regimentele de honvezi nr 2 5 7 8 și 24 Ca urmare a intrării României în război la data de 14 15 august 1916 Racovița a devenit câmp de luptă încă din prima zi Primele trupe eliberatoare au fost cele din batalioanele 2 și 3 aparținând Regimentului I de grăniceri comandat de către locotent-colonelul Gheorghe Cantacuzino Efectiv Racovița a fost ocupată în ziua de 18 august 1916 de către trupele comandate de sublocotentul Constantin T Stoika ce a avut o primire călduroasă făcută de către localnici fiind întâmpinat de către toți racovicenii în frunte cu protopopul Valeriu Florianu încă de la „Podul Hotărălului cu crucea și Evanghelia în mână Spre jumătatea lunii septembrie a anului 1916 profitând de mutarea unor trupe românești din zona Racoviței pe frontul dobrogean inamicul a concentrat în sudul Transilvaniei Armata a IX-a germană comandată de generalul Erich von Falkenhayn care a reușit să oprească ofensiva română la porțile Sibiului și mai apoi să treacă la contraofensivă Astfel Racovița a devenit din nou teatru de luptă urmele acestuia putându-se vedea și astăzi sub forma tranșeelor care șerpuiesc pe la „Portișoară pe „Dealu Humelor precum și pe „Șanțu Săghișului Satul a fost evacuat de către trupele române după ce în noaptea de 15 16 septembrie 1916 ostașii Diviziei 13 infanterie au dus lupte grele pentru a acoperi retragerea Diviziei 23 infanterie prin defileul Turnu Roșu Satul a rămas astfel sub ocupație suportând ca represalii sechestrarea unor bunuri obligarea locuitorilor la corvezi și încartiruiri De tema represaliilor juristul Victor Florianu și protopopul Valeriu Florianu urmat de fii săi Ovidiu și Liviu au luat drumul pribegiei Această situație a fost curmată prin intervenția energică pe lângă comandamentul german a colonelului Dionisie Florianu din armata austro-ungară intervenție în urma căreia trupele de ocupație au fost obligate să cantoneze în afara satului pe „Părău Vâlcelelor Cu toate acestea mulți racoviceni au avut de suferit în perioada 1916–1917 așa cum a fost Ana Ivan întemnițată la Cluj Prizonierii din Rusia și Italia și înrolarea lor în corpurile de voluntari În cursul primilor doi ani de război 1914–1916 peste 40000 de ostași români ardeleni bănățeni și bucovineni care luptau pe frontul rusesc au căzut prizonieri sau au dezertat la inamic ajungând astfel în diferite lagăre împrăștiate pe teritoriul Rusiei țariste printre aceștia numărându-se numeroși racoviceni Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara anului 1917 au încurajat dorința acestor prizonieri de a se înrola ca voluntari în armata română Dorința lor s-a realizat după ce Ministerul de război al României a aprobat înființarea „Corpului de voluntari transilvăneni și bucovineni la Darnița lângă Kiev condus de șeful statului major colonelul CG Pietraru Președintele Comisiei a 7-a de recrutare a voluntarilor a fost protopopul Valeriu Florianu ajuns aici după refugiul său din toamna anului 1916 și care a îndeplinit și funcția de protoier al acestui corp de voluntari în care calitate a oficiat serviciul divin și în Catedrala mitropolitană din Kiev După terminarea perioadei de instrucție voluntarii racoviceni au fost încadrați în regimentele „Avram Iancu „Alba Iulia și „Turda unii dintre ei ajungând să lupte la Mărășești și Oituz în anul 1917 în cadrul Corpului I de armată O dată cu intrarea României în război la 15 august 1916 împotriva puterilor Antantei comandamentul trupelor austro-ungare precum și cel german nu au mai avut încredere în trupele române ce luptau pe frontul de răsărit contra celor rusești temându-se de fraternizarea cu acestea sau de dezertări în masă În consecință Divizia 35 austro-ungară din rândurile căreia făceau parte mulți români a fost mutată pe frontul italian pentru a lupta contra trupelor italiene și franceze Din cauza intensei propagande de aruncare a armelor și a dezertării în liniile aliate din rândurile racovicenilor au dezertat plutonierii Ioan Doican Nicolae Diac și Gheorghe Drăgoi numit „majoru precum și ostașii Ioan Comănean Gheorghe Breteșan Ioan Catană Dionisie Crișan Gheorghe Crișan Toader Balea Alexandru Dan Ioan Fogoroș David Fogoroș Pamfir Haiduc „străjameșterul sergent-major Gheorghe Ivan sergentul Vasile Ignat Gheorghe Haica Irimie Brudar Gheorghe Murărescu Gavrilă Măierean Vasile Mereș Gheorghe Olaru David Răcean Gheorghe Rășinar Gheorghe Racolta Gheorghe Rusu Toader Săbăduș Gheorghe Stoica și Miron Vasiu Din cauza dezertărilor frecvente pe frontul italian s-a propus formarea unei legiuni de voluntari români care s-a concretizat în regimentele „Horia „Cloșca și „Crișan În fața acestei situații generalizate pe întreg frontul italian Divizia 35 austro-ungară a fost mutată pe frontul francez unde a fost pusă să lupte contra trupelor franceze și americane Așa se face că unii racoviceni au căzut prizonieri în Franța așa cum a fost Gheorghe Bucur Gheorghea Nonului care a reușit să învețe limba franceză pe care apoi spre mirarea tuturor o folosea uneori în conversațiile pe care le avea cu „domnii din sat În 1917 Victor Florianu studentul care odinioară simpatiza cu „Memorandiștii ajunge în Statele Unite ale Americii trecând împreună cu un grup de intelectuali români prin Rusia Siberia Japonia și Canada Pentru a susține cauza națională peste ocean din scrisorile trimise familiei în țară rezultă că alături de Octavian Goga Vasile Stoica și părintele Ioan Moța a participat și el la mobilizarea românilor ardeleni emigranți peste ocean ținând discursuri cum a fost cel din 4 noiembrie 1917 din orașul Canton statul Ohio Pentru faptele lor de vitejie au fost decorați cu medalia „Ferdinand I Bălan Gheorghe Timar Gheorghe Stoica David Aleman Gheorghe Murărescu Vasile Brudar Lazăr Suciu Chirilă și Popa Victor Racovița și Marea Unire de la 1 decembrie 1918 În toamna anului 1918 cu fiecare zi ce trecea destrămarea monarhiei dualiste austro-ungare devenea tot mai iminentă principalul motiv fiind mișcarea revoluționară a popoarelor din întreg imperiul Cercurile politice românești din Transilvania au trecut la o politică activă orientată în direcția desprinderii acestei provincii de Ungaria și unirea ei cu România Continuatori și păstrători ai unor tradiții de luptă pentru emaniciparea socială și națională racovicenii au răspuns la imperativul vremii și sub conducerea preotului local Leonte Opriș s-a format în sat o gardă națională din care au făcut parte locuitorii Aurel Bobanga Gheorghe Bobanga Alexandru Fogoroș Mărtinean Limbășan Precup Lupea Ilie Maxim Grigore Murărescu Costică Olaru Pantelimon Olaru Marcu Rusu Alexandru Sălăgean și frații Ioan și Alexandru Tărîță Înarmați cu armele de pe fronturile de luptă unde au luptat ei au asigurat paza și liniștea localității participând și la dezarmarea unor trupe germane aflate în retragere Sediul gărzii se afla la școala primară fiind subordonată Comandamentului gărzilor naționale din Sibiu În mod firesc întreaga „suflare a satului a subscris pentru unirea Transilvaniei și Banatului cu România documentele „Adeziunea la Unire și „Mărturisirea de credință semnate de racoviceni au rămas încă nedescoperite în arhivele de documente ale Unirii situație care de altfel nu este singulară Se cunoaște însă componența delegației Racoviței care s-a deplasat la Alba Iulia pentru a susține Unirea în frunte cu parohul Leonte Opriș Ioan Aleman Dionisie Crișan Alexandru Gligor David Limbășan Ioan Stoica și David Tărîță Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit pe Dionisie Florianu în Cehoslovacia scriindu-i o scrisoare prietenului său profesorul ceh Jan Urban Jarnik Fidel acestor gânduri el se va stabili ulterior la Sibiu activând în Resortul militar din cadrul Consiliului Dirigent fiind unul dintre primii ofițeri superiori români proveniți din fosta armată austro-ungară care și-au pus întreaga capacitate de muncă în slujba neamului românesc În războiul ce a urmat și care s-a terminat cu succes în 1919 după campania din Ungaria au luat parte numeroși racoviceni din care se remarcă ofițerii de rezervă Mihai Ogreanu Gheorghe Bobanga Ovidiu Florianu precum și ostașii Irimie Balea Mărtinean Limbășan și Ion Tărîță În urma războiului rămas în memoria locului ca „bătaia a mare bilanțul este următorul au fost mobilizați 333 de bărbați dintre care 330 de plugari 45 dintre ei nemaiîntorcându-se acasă rămânând în urma dispăruților 29 de văduve și 46 de orfani comuna suferind o pagubă de 200000 de coroane Racovița în perioada 1919–1944 Primul eveniment major de după Primul Război Mondial a fost transpunerea în practică a Reformei agrare din 1921 de pe urma căreia o parte din foștii combatanți au fost împroprietăriți cu pământ din proprietățile comunei Tălmaciu din hotarul „Peste Olt cu o parcelă de pădure de stejar în „Cioru precum și cu pășunat alpin în „Jidu din Munții Lotrului De asemenea a primit și biserica opt jugăre de teren arabil Principala realizare economică din perioada interbelică a fost electrificarea satului Hotărâtă încă din anul 1924 din lipsă de fonduri lucrarea a fost executată între anii 1929–1931 de către Societatea Electrică Transilvana pe Acțiuni SETA din Sibiu Punerea în funcțiune a avut loc la data de 10 octombrie 1931 alimentarea cu energie electrică făcându-se printr-o linie aeriană „trasă de 15kv de la Tălmaciu Pe plan cultural se poate menționa înființarea „Școlii inferioare de arte și meserii și trecerea la învățământul obligatoriu de șapte clase precum și avântul pe care l-a luat viața cultural-artistică a satului sub auspiciile „Astrei Criza economică din anii 1929–1933 a afectat în mod direct viața satului Ca urmare directă a ei banca „Suru din localitate a dat faliment și „Școala inferioară de arte și meserii a fost declarată extrabugetară și s-a desființat în anul 1938 În aceste condiții economice și sociale un impact pozitiv l-au avut înființarea unor obiective industriale cum au fost fabrica de ață Romanofir și Uzinele Mârșa Fabrica „Romanofir s-a construit și a fost pusă în funcțiune în secolul al XX-lea la sfârșitul deceniului al IV-lea în Tălmaciu și s-a numit ulterior „Firu Roșu La acest obiectiv economic precum și la atelierele și fabricile de postav din Cisnădie s-au consemnat primii muncitori industriali în special femei ai Racoviței Construirea Uzinelor Mîrșa a început în secolul al XX-lea la sfârșitul deceniului al IV-lea și a fost amplasat pe terenurile racovicenilor aceștia rămânând fără o parte din pășunile din „Arini fără fânețele din „Lunci și fără o parte din terenurile arabile de la „Arinii ăi Mari Pentru a-și apăra drepturile de proprietate asupra pământurilor în cauză racovicenii în frunte cu protopopul Valeriu Florianu au protestat violent împotriva exproprierilor de teren făcute în baza unui decret oficial mergând până la regele Carol al II-lea Astfel Uzinele „Mîrșa au absorbit o mare parte a forței de muncă excedentară a Racoviței Racovița în cel de-al Doilea Război Mondial Ca urmare a ultimatumului din 28 iunie 1940 consecință a protocolului adițional secret al Pactului Ribbentrop–Molotov România a evacuat regiunile Basarabia Bucovina de Nord și ținutul Herța Racovița a resimțit efectele acestei decizii prin primirea în sat a numeroși refugiați din aceste zone istorice În cel de-al Doilea Război Mondial Racovița nu a suferit atât de mult ca în Primul Război Mondial lucru explicabil prin conjugarea a doi factori esențiali în al Doilea Război Mondial Racovița nu a mai fost teatru de operațiuni militare iar majoritatea oamenilor recrutați dintre localnici nu au fost trimiși pe front ci au fost „mobilizați pe loc în cadrul „Uzinelor Mîrșa În aceste condiții în luptele purtate de armata română de la trecerea Prutului până la poalele munților Caucaz și în cele de la Iași din primăvara anului 1944 au căzut doar 10 racoviceni Iosif Maxim Iosif Olaru Dionisie Păcuraru Emilian Stoichița Aurel Stoichița Ilie Sîrbu Dionisie Breteșan David Drăgoiu Irimie Drăgoiu și aviatorul Gavrilă Măierean Celor zece li s-au mai adăugat și cinci declarați dispăruți rămași cu acest statut până astăzi David Răcean Miron Doican Toma Haiduc Dionisie Sîrbu și Gheorghe Rusu Racovicenii scăpați cu viață de pe frontul de răsărit cărora li s-au adăugat și cei încorporați din contingentele anilor 1944–1945 au fost trimiși după 23 august 1944 pe frontul de apus pentru eliberarea „Ardealului cedat și mai apoi a Ungariei Cehoslovaciei Vienei și Pragăi Șapte dintre ei au căzut la datorie Ioan Balea Dumitru Fogoroș Ioan Gligor Simion Maxim Simion Popa Simion Stoica și Ilie Trif acesta din urmă fiind decorat post mortem cu medalia „Bărbăție și credință clasa a II-a Racovița între 23 august 1944 și 22 decembrie 1989 După cum spunea Winston Churchill în data de 16 ianuarie 1944 ministrului său de externe Anthony Eden despre teritoriile de la granița de vest a URSS „ mai presus de toate este faptul că rușii s-ar putea ca în curând să intre în posesia efectivă a acestor teritorii și ceea ce este absolut sigur este că noi nu vom trebui niciodată să încercăm a-i îndepărta de acolo și în 2 mai 1944 lui Iosif Vissarionovici Stalin într-o scrisoare „ V-am spus că vă considerăm vioara întâi în materie de politică românească pe baza condițiilor de capitulare asupra cărora ne-am înțeles Evenimentele ce au urmat după 23 august 1944 nu au făcut altceva decât să parafeze înțelegerile pe care le-au avut Aliații Armistițiul de la 23 august 1944 a adus locuitorilor satului comisii de rechiziții luându-li-se nu numai vitele din grajduri dar și cereale și produse alimentare la care s-au adăugat numeroase corvezi precum transporturile de lemne de foc din pădurea „Seșu Moașii până la gara Avrigului La 6 martie 1945 cu sprijin sovietic la București s-a instaurat guvernul „de largă concentrare democrată Doctor Petru Groza care în esența sa a fost un guvern comunist minoritar Reforma agrară din 22 martie 1945 a dus la împroprietărirea foștilor luptători de pe frontul antifascist văduvele și orfanii acestora și țăranii care aveau în proprietate pământ puțin La nivelul Racoviței numărul beneficiarilor acestei reforme a fost mic după cum mică a fost și întinderea loturilor acordate în suprafețele de teren de „La Bradu și „Peste Olt terenuri aflate la acea dată în posesia sașilor din Bradu care au fost deportați în Rusia Bucuria celor împroprietăriți a fost însă de scurtă durată deoarece ei au fost primii care au fost obligați să se înscrie după doar cinci ani în 1950 în Gospodăria Agricolă Colectivă GAC Alegerile din 19 noiembrie 1946 când Partidul Comunist Român și-a legitimat guvernarea „câștigându-le cu un procentaj de 7986% Desfășurarea alegerilor din 19 noiembrie 1946 în Racovița după relatarea unui martor ocular Următorii ani au însemnat pentru racoviceni începerea unei campanii de arestări și deportări precum și „colectivizarea agriculturii În contextul în care „multe cercuri înlăturate de la putere se amăgeau că „vin americanii majoritatea racovicenilor au încercat pe toate căile să se împotrivească noii orânduiri comuniste Americanii n-au venit dar în schimb în Racovița au început să vină tot mai des „lucrătorii Securității pentru a aresta și întemnița pe cei „turnați de către „organele locale și nu numai pe motiv „că aceștia așteptau salvatori Au fost arestați în anul 1948 David Fogoroș Ioan Călin și Gheorghe Joițescu în anul 1949 Iosif Farcaș Ioan Lupea și Dionisie Murărescu acuzați de „uneltire contra ordinei sociale prin faptul că „aveau legături cu organizația subversivă Graiul sângelui a studenților din Cluj în rândurile cărora activau și studenții racoviceni Petre Florianu și Mircea Mureșan Toți aceștia au fost condamnați cu privare de libertate de către Tribunalul Militar din Sibiu În anul 1952 au fost condamnați cu muncă silnică la „stuf și la „Canal Iosif și Petru Mureșan Marcu Rusu Nicolae Rațiu Ioan Ignat soții Ioan și Ana Drăgoiu precum și „chiaburii David Olaru Gheorghe Suciu Dionisie Rusu și Gheorghe Măierean Primii au fost incriminați că au avut legături directe sub diferite forme cu „partizanii din Munții Făgărașului Acestora li s-au adăugat și fostul măcelar David Rațiu care după un proces de sabotaj avut anterior în noaptea de 26 27 decembrie a scăpat de arestare ascunzându-se până în 18 ianuarie 1955 când a fost prins și condamnat la 10 ani de temniță grea și confiscarea averii Capetele de acuzare care le-au fost aduse „chiaburilor au fost acelea că înainte de 23 august 1944 au fost exploatatori și după aceea au sabotat permanent lucrările agricole prin nerealizarea planurilor de însămânțări impuse în mod arbitrar prin neefectuarea la timp a „dezmiriștirilor a arăturilor de toamnă și primăvară că nu au predat la timp „cotele mereu sporite etc În anul 1953 au fost arestați Valeriu Rusu Dionisie Lungu și Gheorghe Balea pentru „vini diverse printre care și nesupunerea sau chiar nesocotirea autorităților locale și centrale S-a ajuns în acest fel până în anul 1964 când au fost eliberați cu toții să nu fie an în care cineva să nu fie arestat și condamnat ceea ce nu s-a întâmplat în sânul obștii „de când s-a pomenit ea Colectivizarea agriculturii racovițene Înființarea GAC Zvonurile despre colectivizarea agriculturii au cuprins întreaga țară ele fiind negate de către Partidul Comunist Român prin mesaje de presă prin care critica „metodele electorale maniste care încercau zadarnic să sperie pe țărani cu basmul răsuflat al așa zisei înființări a colhozurilor!!! Adevărul a fost aflat în 3–5 martie 1949 din „Hotărârea Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român privind transformarea socialistă a agriculturii hotărâre care în esența ei viza în mod direct deposedarea țăranilor de dreptul lor de a fi proprietari asupra oricărei suprafețe agricole Transpunerea în practică a acestei hotărâri în Racovița a fost dusă la îndeplinire cu ajutorul Miliției și Securității cu toate că prin configurația și structura sa hotarul satului nu se preta la așa ceva Astfel în data de 16 iulie 1950 s-a înființat Gospodăria Agricolă Colectivă „23 August 1944 din care au făcut parte la început 52 de familii de țărani săraci și 71 de familii de țărani mijlocași Colhozul sau Colectivul nou înființat așa cum a fost denumit de către localnici până la desființarea „gospodăriei în 1989 era patronat de fabrica textilă „11 Iunie din Cisnădie și a avut la înființare doar 3 vaci 6 boi și 18 cai iar ca unelte agricole „22 de pluguri reformate și 33 grape stricate Înființarea Colectivului a generat mari tensiuni sociale în sat Mulți locuitori de teama de a nu fi înscriși cu forța și-au părăsit gospodăriile și s-au ascuns pe „Valea Lupului și prin „Racovicioară familiile ducându-le pe furiș mâncare cu „straița sau cu „țâchirea Colectivul a primit la înființare prin expropiere întreaga gospodărie a lui Petru Florianu Pătruț precum și proprietățile sale agricole „Mestecănișul și locul de „Peste Olt Fiind terenuri foarte bune Colectivul a obținut din primii ani recolte superioare față de „particulari cei neînscriși generând în felul acesta „modele demn de urmat Astfel în 1952 83 de familii de „individuali care aveau în proprietate terenurile din „La Ferestar și „La Bradu au format o „întovărășire agricolă condusă de Gheorghe Sîn asociație care după trei ani s-a unit cu Colectivul creând astfel premisele „colectivizării totale a satului acțiune terminată în 1962 când numărul familiilor „cooperativizate a ajuns la 803 „Munca de lămurire a localnicilor pentru înscrierea în Colectiv era dusă de echipe de agitatori venite de la „centru ce-și foloseau puterea de convingere verbală și nu numai exercitând presiuni la întreprinderile și instituțiile din jur precum și la școli licee și universități dacă era cazul pentru ca cei în cauză să nu se mai poată întoarce la activitățile curente de muncă și învățătură dacă nu se prezentau cu adeverințe emise de către organele locale din care să reiasă că înscrierea lor în Colectiv s-a realizat Activitatea propagandistică s-a dus nu în ultimul rând prin campanii de presă la radio și mai ales în ziarele sibiene unde se prezenta într-o formă idilică traiul racovicenilor „înscriși precum și nehotărârile și apoi hotărârile „particularilor de a urma calea indicată de partid Semnificativ în acest sens este articolul gazetarului INistor intitulat „Moș Gheorghe Rășinariu s-a înscris în colectivă care la vremea lui a iscat multe discuții în sat Colectivul era organizat în trei unități o fermă hoticolă o fermă zootehnică și o brigadă vegetală aceasta din urmă în Sebeșu de Sus Ferma zootehnică a fost amenajată în clădirile fostei „Școli inferioare de arte și meserii din capul satului Succese remarcabile ale Cooperativei Agricole de Producție CAP au fost în anul 1961 sub conducerea lui Nicolae Balea când Colectivul a fost vizitat de delegații de țărani din Porumbacu de Jos Scoreiu și Veștem pentru a vedea „avantajele muncii înfrățite În acest an s-au realizat cele mai substanțiale venituri din istoria satului un exemplu fiind localnicul Gheorghe Raț care a realizat împreună cu familia sa echivalentul a 772 de zile de muncă și a primit contravaloarea a 4632 kg de cereale 3860 kg de cartofi 4632 kg de furaje 155 kg de zahăr etc precum și suma de 13896 de lei În acest an CAP-ul din Racovița a devenit „milionară remarcându-se în presa sibiană și cea centrală iar în 1979 valoare totală a averii ei era estimat la 5 milioane de lei În 1967 producția de lapte pe cap de vacă furajată a fost de 39 litri în 1981 a ajuns la 05 litri iar în 1988 cea mai mare cantitate din istorie însă fără a se cunoaște nicio cifră care să ateste acest lucru În 1978 în cadrul Colectivului au lucrat 392 persoane din care 131 bărbați și 261 femei În acest an în luna februarie în sat existau 260 de pensionari ai Colectivului care au primit pensii totale de 37000 de lei adică o medie de 142 de lei În cadrul CAP-ului au funcționat și ateliere conexe de tâmplărie rotărie și fierărie De asemenea existau brigăzi de construcții formate din zidari dulgheri și zugravi care în anul 1964 numărau 40 de meseriași ca Iosif Limbășan Ioan și Cornel Stoica Ioan Murărescu și David Murărescu Colectivul deținea 123 de hectare de pomi fructiferi amenajate pe „Valea Lupului și „Dealul Brăniștii livezi care nu au dat niciodată o producție semnificativă de fructe În conformitate cu Legea nr 18 19 februarie 1991 articolul 26 precum și cu „Legea Fondului Funciar adoptată la data de 14 februarie 1991 Colectivul a fost desființat averea fiind împărțită între cooperatori în funcție de averea cu care aceștia au fost înscriși la înființare Tendințe de sistematizare a localității Preocupările de sistematizare ale satului au apărut în contextul directivelor date de către Conferința Națională a PCR din 19-21 iulie 1972 privind „Sistematizarea teritoriului orașelor și satelor și a dezvoltării lor social economice Sistematizarea s-a concretizat un an mai târziu în „Schița de sistematizare a comunei Racovița elaborată de către „Institutul de proiectări Ilfov în proiectul nr13966 1973 În esență schița prevedea măsuri etapizate și concrete privind noi dotări social-culturale cât și sporirea confortului locuitorilor având în vedere economisirea terenului agricol Pe plan edilitar schița prevedea ca artera principală a satului parte componentă a drumului DJ 105G Tălmaciu Racovița Avrig drum modernizat care leagă DN7 E81 de DN1 E68 noile construcții să aibe trei nivele P+2 care să respecte arhitectura locală respectiv construcții din piatră și cărămidă acoperite cu țiglă roșie În vederea „îndesirii construcțiilor în perimetrul construibil al satului de 625 ha se prevedea apariția unor noi nuclee de construcții în parte pe seama expropierii unor terenuri din grădinile localnicilor precum și prin demolarea unor anexe gospodărești În acest scop au fost alese trei zone prima dintre ele viza o parte din grădinile localnicilor de pe „Ulița Donului începând de la cea profesorului Octavian Mânduc și până la cea a Filofteei Păcurar precum și cele de pe „Valen Jos de la casa profesorului Liviu Florianu până la cea a lui Iosif Popa Acesteia urma să-i fie alăturată o suprafață de teren din hotarul numit „La Păr spre cel numit „La Țigănușu În acest cvartal se urmărea construirea a 45 de „apartamente convenționale duplexuri destinate pentru cei circa 150 de locuitori de pe „Vale-n Jos a căror gospodării situate în aval de „Hudița lu' Crișănuț erau amenințate pe atunci cu inundații ale Oltului A doua zonă proiectată viza grădinile locuitorilor de pe „Ulița a Mare începând cu cea a lui Virgil Farcaș și până la cea a lui Valeriu Ivan precum și a celor de pe „Valen Jos de la Gheorghe Dan și sfârșind cu cea a lui Gheorghe Căbunea A treia zonă urma să apară numai pe seama restrângerii suprafețelor unor gospodării situate pe ambele părți ale „Hudiții Piștii a altora din „Bălți precum și a celor de pe „Valen Sus de la Iosif Lungu până la ce a lui Ioan Brudar Noile cartiere urmau să fie prevăzute cu rețele stradale în lungime de 18 km asfaltate cu carosabil de 35m cu rețele electrice și iluminat public precum și cu altele de apă potabilă canalizare etc Noile gospodării nu aveau prevăzute fântâni propri ci doar publice pe stradă amplasate la 100 m una de alta dublate și de hidranți de incendiu La capitolul „Construcții noi se prevedeau un dispensar un bloc de locuințeP+3 cu 12 apartamente care s-ar fi construit în grădina locuitorului Aurel Fogoroș de lângă „Podul Văii la parterul căruia erau prevăzute spații destinate CEC-ului Adas frizerie coafură tutungerie atelier foto precum și o baie populară Acestei prime schițe de sistematizare i s-a opus conducerea locală care în colaborare cu Centrul de proiectare Sibiu a actualizat în 1976 proiectul de sistematizare din 1973 prin Proiectul nr 8186-1976 Descoperiri arheologice Inițiatorii Sabin Adrian Luca Paolo Biagi Michela Spataro Cosmin Suciu unui proiect de excavații arheologice contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din Veneția început în 2005 au considerat că numărul de descoperiri mezolitice este la nivelul Transilvaniei foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României Zona masivului Făgăraș deține un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice la prima vedere Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă au arătat sărăcia descoperirilor la est de râul Olt și mai ales înspre masivul Făgăraș În zona Masivului Făgăraș chiar și dacă se include zona depresiunii Făgăraș se pornește de la premiza că sub acțiunea apelor piesele paleolitice și mezolitice pot fi angrenate și transportate pe distanțe mai mari sunt doar câteva puncte cu astfel de descoperiri Turnu Roșu punct neprecizat M J Ackner menționa în 1852 fără a face alte precizări descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeș de Mammuthus primigenius în Racovița Grădina lui Cărțăoaia În anul 1972 localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secționa panta unui promontoriu la baza căreia cele două pâraie Valea Lupului și Valea Bisericii se unesc pentru a se vărsa în Olt un cioplitor unifacial terminal pe galet oval din silex maroniu-cenușiu având o patină foarte pronunțată și un lustru accentuat 88 x 9 x 36 cm Se afirmă că această piesă aparține unei industrii arhaice a paleoliticului vechi În 2009 dr Petre Beșliu Munteanu a descoperit pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută PB Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice Note Bibliografie Monografii Cornel Lupea Racovița — Monografia unei străvechi așezări sibiene Casa de presă și Editura Tribuna Sibiu 1995 Cornel Lupea „Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene vol I-III mss la Biblioteca ASTRA Lucrări speciale și generale CT Stoika Însemnări din zilele de luptă București 1921 HHStahl Contribuții la studiul satelor devălmașe românești I București 1958 P Nemoianu Prima Alba Iulie Timișoara 1922 V Atanasiu șa România în primul război mondial București 1979 C Dumitrescu Din lunga timpului bătaie Cluj-Napoca 1978 Thomas Nägler Așezarea sașilor în Transilvania București 1992 G Barițiu „Materialu pentru istoria Regimentului I granitiaru din Transilvania în „Transilvania V Frunză Istoria stalinismului în România București 1990 V Cheresteșiu Adunarea Națională de la Blaj București 1966 GATreuenfest Geschichte des kuk Infanterie-Regimentes nr50 Viena 1882 A P Ilarianu Istoria Românilor din Dacia Superioară II Viena 1852 CGöllner Regimente grănicerești din Transilvania 1764-1851 București 1973 E Hulea „Despre contribuția voluntarilor români la înfăptuirea Unirii în „Apulum XIV Alba Iulia 1976 Nicolae Iorga Istoria românilor din Ardeal și Ungaria II București 1915 G Gündisch „Incursiunea turcească din anul 1493 în ținutul Sibiului în „Studii XIV nr 6 1961 I Fruma Problema Universității săsești și a instituției celor șapte juzi Sibiu 1935 Gheorghe Preda Poetul erou Constantin T Stoika București 1974 I Plattner „Aus der Umgebung des Alten Hermannstadt Rakowitza în Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt LIV nr 16325 1927 Iuliu Paul „Noi descoperiri paleolitice în Transilvania în „Transilvania serie nouă II nr 7 1973 T Nägler „Avrigul vechi în „Transilvania serie nouă II nr 9 1973 M J Ackner Die Colonien und Militärischen Standlager der Römer in Dacien im heutigen Siebenbürgen Viena A Ghibu Mărturii din arhivele sibiene despre lupta românilor din Transilvania în perioada primului război mondial pentru realizarea statului național unitar român în „Muzeul Brukenthal — studii și comunicări — vol 20 — arheologie — istorie — Sibiu 1977 P Florianu Unu micu istoricu a basericei greco-catolice din Racoviția cetitu cu ocasiunea consacrărei basericei celei noi din 18 6894 manuscris original aflat în arhiva Cornel LupeaACL Memorii TMoșoiu Memorial de război august–octombrie 1916 Cluj-Napoca 1987 Arhive Arhiva Cornel Lupea Arhiva parohiei ortodoxe române RacovițaAPORR Arhivele Statului BrașovASBrașov sau ASBv Arhivele Statului SibiuASSibiu sau ASS Arhiva Primăriei comunei Racovița Starea Civilă Registrul cununaților Direcția generală a arhivelor statului BucureștiDGASB Kolinda Grabar-Kitarović n 29 aprilie 1968 Rijeka este președinta Croației În turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2015 desfășurat în data de 11 ianuarie 2015 l-a învins pe președintele socialist în funcție Ivo Josipović Legături externe natoint Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Latter Days este un film de dragoste american despre relația amoroasă dintre un misionar mormon care își ascunde adevărata orientare sexuală homosexuală și vecinul său deschis față de orientarea sa Filmul a fost scris și regizat de C Jay Cox În rolurile principale apar Steve Sandvoss în rolul lui Aaron misionarul și Wes Ramsey în rolul vecinului Christian Joseph Gordon-Levitt joacă rolul unui alt misionar Paul Ryder iar Rebekah Johnson pe cel al colegei de apartament a lui Christian Julie Taylor Mary Kay Place Amber Benson și Jacqueline Bisset au roluri secundare Latter Days a avut premiera la Festivalul Internațional din Philadelphia pentru homosexuali și lesbiene pe 10 iulie 2003 A fost lansat în mai multe orașe din Statele Unite următoarele 12 luni dar și în alte țări în special la festivaluri gay A fost primul film care a avut ca subiect conflictul dintre credința mormonă și homosexualitate iar prezentarea în unele state americane a iscat controverse Diferite grupuri religioase au cerut ca filmul să fie retras din cinematografe și din magazinele care aveau DVD-ul amenințând cu boicotarea Filmul a primit recenzii mixte din partea criticilor cu toate că s-a dovedit a fi popular printre participanții la festivaluri de film În 2004 scriitorul T Fabris a transformat Latter Days într-un roman fiind publicat de Alyson Publications Sinopsis Aaron Davis Steve Sandvoss un tânăr misionar mormon din Pocatello Idaho este trimis în Los Angeles alături de alți trei misionari pentru a răspândi credința mormonă Aceștia se mută într-o vilă alături de Christian Markelli Wes Ramsey care își dorește să devină actor și colega lui Julie care își dorește să devină cântăreață Christian lucrează la Lila's un restaurant luxos deținut de o fostă actriță Lila Montagne Jacqueline Bisset Intrigat de noii săi vecini mormoni și sobrii Christian face un pariu pe 50 de dolari cu cinicii săi colegi de servici că poate să-l seducă pe unul dintre ei Acesta realizează în scurt timp că Aaron cel mai neexperimentat dintre misionari este homosexual Aaron și Christian fac cunoștință după câteva întâlniri în complexul de apartamente Când Christian se taie accidental într-o bucată de metal și leșină Aaron îl ajută ducându-l în casă și îi curăță rana Christian profită de situație pentru a-l seduce pe Aaron și aproape reușește însă Aaron este deranjat de faptul că acesta îi spune că sexul „nu trebuie să însemne nimic replicându-i că pentru Christian „sexul este egal cu o strângere de mână iar după ce-l acuză că este superficial pleacă Îngrijorat că Aaron ar putea avea dreptate Christian se alătură proiectului Angel Food pentru a livra mâncare unor bolnavi de SIDA Mai târziu colegul lui Aaron Paul Ryder Joseph Gordon-Levitt are un accident pe bicicletă Reîntors acasă Aaron este întâlnit de Christian care încearcă să-l consoleze cu o îmbrățișare însă ajung să se sărute și nu observă când colegii lui Aaron se întorc acasă Lui Christian i se ordonă să plece Revine la apartamentul misionarilor a doua zi pentru a explica întâmplarea dar i se spune că Aaron a fost trimis acasă în dizgrație Astfel începe o confruntare cu Ryder care este nervos că Christian a „corupt un tânăr decent fără niciun motiv anume Christian recunoaște că inițial voia doar să câștige un pariu dar că „nu mai e vorba despre pariu Observând că Christian chiar este afectat de plecarea acestuia Ryder îi spune că Aaron are o escală de cinci ore în Salt Lake City Christian prinde următorul zbor și-l găsește pe Aaron stând singur în zăpadă pe terminal iar cei doi își mărturisesc dragostea Datorită furtunii de zăpadă toate zborurile sunt anulate astfel că Christian și Aaron petrec o noapte intimă într-un motel din apropiere Totuși când Christian se trezește dimineața observă că Aaron a plecat dar că i-a lăsat ceasul de buzunar ca și amintire Christian se întoarce dezamăgit în Los Angeles Sărutul lui Aaron cu un alt bărbat a încălcat regulile bisericii mormone legate de homosexualitate Ajuns acasă în Idaho Aaron este excomunicat chiar de către tatăl său Jim Ortlieb Acesta este respins de el și este certat cu asprime de către mama lui când îi mărturisește că Christian i-a spus că-l iubește Aceasta îi spune de pariul de 50$ de care aflase și că trebuie să se roage pentru iertare cu toate că Aaron nu este de acord replicându-i că nu e ceva ce a făcut ci ceva ce el este Pentru această afirmație Mary Key îl plesnește făcându-l să plângă Copleșit de disperare încearcă să se sinucidă Aaron este trimis apoi de către părinții lui la un institut pentru a fi „vindecat de homosexualitate Christian este disperat să-l găsească pe Aaron reușind într-un final să-i găsească adresa de acasă și numărul de telefon O sună pe mama lui Aaron care îi spune „Datorită ție fiul meu și-a dus o lamă la vene; mulțumită ție mi-am pierdut fiul Crezând că Aaron este mort Christian își petrece următoarele zile gândindu-se non-stop la acesta purtând mereu ceasul de buzunar cu el Într-o dimineață la ora 3 Julie ajunge acasă de la studioul de înregistrări și-l găsește pe Christian treaz pe canapea Acesta ignoră îngrijorarea Juliei și se reîntoarce în pat Aceasta descoperă o poezie în telefonul lui Christian și se decide s-o folosească ca bază pentru noul ei cântec Christian pleacă în Idaho pentru a găsi familia lui Aaron returnându-i în lacrimi mamei acestuia ceasul Mary Key își dă seama că a fost prea dură în judecata ei dar e prea târziu să-l oprească pe Christian care deja plecase Într-o seară Julie îi arată videoclipul ei ceea ce-l uimește pe Christian care realizează că o parte din versuri proveneau din poemul lui Julie încearcă să-l convingă pe Christian că a sperat că va ieși ceva bun cu toate că acesta se simte trădat de faptul că aceasta i-a citit și folosit jurnalul personal fără să-i ceară voie Într-o noapte în instituția în care era internat Aaron aude o voce de femeie cântând și pleacă să investigheze Descoperă un videoclip la televizor și își dă seama că e colega lui Christian La un moment dat vede pe ecran un mesaj care spunea că piesa descrie un prieten al interpretei ceea ce-l determină pe Aaron să plece în Los Angeles să-l caute pe Christian Ajuns la apartamentul acestuia Aaron este dezamăgit de faptul că un bărbat la bustul gol îi răspunde la ușă Crezând că aceasta este doar o aventură de o noapte și că Christian s-a întors la vechile obiceiuri Aaron se duce la restaurantul Lilei pe care o cunoscuse pe vremea când era misionar ajutând-o să treacă peste moartea partenerului ei de viață Christian este șocat dar bucuros să-l vadă pe Aaron în viață iar cei doi se împăcă după ce Christian îi spune că a subînchiriat apartamentul Filmul se încheie cu o masă de Ziua Recunoștinței la care participă cei doi colegii lui Christian și Lila Producția Latter Days a fost scris de C Jay Cox după succesul scenariului anterior pentru Casă dulce casă Acesta îi oferise lui Cox resursele financiare și aprecierea criticilor putând acum să scrie o poveste de dragoste mai intimă Personajele Christian și Aaron sunt inspirate din viața lui Acesta a fost crescut ca și mormon până să treacă prin procesul de coming out și s-a întrebat ce și-ar fi spus cele două jumătăți ale sale dacă s-ar fi întâlnit Latter Days a fost filmat în 24 de zile cu un buget estimat la 850000$ Finanțarea a venit de la investitori privați care voiau să vadă filmul făcut A fost distribuit de TLA Releasing o companie independentă de distribuție a filmelor printr-un parteneriat cu Funny Boy Films care este specializat în mass-media cu teme gay Distribuția Steve Sandvoss în rolul lui Aaron Davis Aaron este un tânăr mormon din Pocatello Idaho care în timpul misiunii sale de a predica credințele mormone se îndrăgostește de Christian și trebuie să aleagă între sexualitatea sa și biserică Producătorii au trecut prin multe castinguri înainte să-l aleagă pe Sandvoss despre care au spus că „ne-a dat pe spate Wes Ramsey în rolul lui Christian William Markelli Un petrecăreț care dorește să devină actor Christian își schimbă ideea de fericire când se îndrăgostește de noul lui vecin Aaron Ramsey a declarat la interviul inclus pe DVD „Personajul lui Christian a fost pe multe nivele intrigant mie Am fost foarte bucuros și m-am simțit binecuvântat să am șansa să spun povestea prin ochii lui Rebekah Johnson în rolul Juliei Taylor Colega de apartament a lui Christian Julie încearcă să reușească în industria muzicală și să-l ajute pe acesta să-și revină din depresie Amber Benson în rolul lui Traci Levine Traci s-a mutat din New York în Los Angeles pentru a deveni actriță și lucrează la restaurantul Lilei pentru a se întreține Lui Traci nu-i place viața din Los Angeles dar la sfârșit admite că nici New York-ul nu i-a plăcut așa mult Khary Payton în rolul lui Andrew Andrew își dorește de asemenea să devină actor dar petrece majoritatea timpului la Lilla bârfind și spunând glume Este infestat cu HIV pozitiv de ceva timp cu toate că boala nu a început să-și arate efectele Jacqueline Bisset în rolul Lilei Montagne Lila conduce Lila's restaurantul unde Christian Traci Julie și Andrew lucrează Iubitul ei muribund este internat în spital iar ea se află în dilema de a alege dacă să-l mențină în viață sau nu Despre faptul că personajul său este foarte spiritual și sarcastic cu celelalte personaje Bisset a spus „Îmi place umorul așa că chiar mi-a plăcut să fac acele glume Joseph Gordon-Levitt în rolul lui Paul Ryder Un tânăr misionar partenerul lui Aaron Ryder nu este bucuros de faptul că locuiește în LA sau că are un vecin homosexual Gordon-Levitt trebuia inițial să joace rolul lui Aaron dar producătorii l-au crezut perfect pentru rolul lui Ryder Rob McElhenney în rolul lui Harmon Harmon este cel mai mare dintre cei patru misionari fiind considerat liderul lor Dave Power în rolul lui Gilford Elder Gilford este partenerul misionar al lui Harmon Erik Palladino în rolul lui Keith Griffin Keith este un homosexual bolnav de SIDA Cox a spus că interpretarea lui Erik nu era așa cum și-o imaginase el inițial dar că n-ar putea să-și imagineze pe altcineva jucându-l pe Keith Mary Kay Place în rolul lui Gladys Davis Mama habotnică a lui Aaron care nu poate accepta faptul că fiul ei e gay trimițându-l pe acesta la o instituție pentru a-l „vindeca Jim Ortlieb în rolul lui Farron Davis Tatăl lui Aaron care-l excomunică pe acesta din comunitate după ce află despre orientarea sexuală a acestuia Linda Pine în rolul lui Susan Davis Susan sora lui Aaron este singura din familie care acceptă înclinația sexuală a acestuia Ea este cea care a descoperit tentativa de sinucidere a lui Aaron Recepție Critică Latter Days a avut premiera la Festivalul Internațional din Philadelphia pentru homosexuali și lesbiene pe 10 iulie 2003 Audiența a apreciat filmul atât de mult încât i-au oferit ovații și Mexico City În 2005 a primit nouă premii pentru cel mai bun film Latter Days a fost interzis de lanțul de cinematografe Madstone Theaters motivând că „nu se ridică la calitatea noastră artistică Recenziile au fost de-asemenea mixte Scheck Frank de la The Hollywood Reporter a scris că „scenariul lui Cox cu toate că ocazional conține clișee endemice atât de multor filme cu tematică gay în general tratează subiectul neobișnuit cu dignitate și complexitate Criticul de film Roger Ebert i-a dat două stele și jumătate din patru scriind că „filmul ar fi putut fi a o poveste de dragoste gay sau b un atac asupra bisericii mormone dar încearcă să fie c ambele de-odată Au fost și recenzii pozitive un critic spunând că Latter Days a fost „cel mai important film gay din ultimii cinci ani Pe site-ul Rotten Tomatoes 45% din critici i-au dat o recenzie pozitivă producției bazat pe 44 de recenzii cu un scor aproximativ de 54 10 Premii Teme C Jay Cox a declarat că filmul este în special despre povestea de dragoste dintre cele două personaje De asemenea este explorată și atitudinea religioasă în fața homosexualității și dilema homosexualilor religioși nevoiți să aleagă între ceea ce sunt și în ceea ce cred Un film non-ficțional cu teme similare care a fost în contrast cu Latter Days este Trembling before G-d Cox a mai spus că este și o foarte mare ironie atât în film cât și în viața reală că o religie atât de concentrată pe importanța familiei le distruge pe unele prin credința despre homosexualitate Coloana sonoră Eric Allaman a orchestrat coloana sonoră a filmului după ce s-au încheiat filmările compunând o mare parte din ea chiar el Câteva din scenele care prezintă trecerea rapidă a timpului precum cea în care Christian îl caută pe Aaron la aeroport au fost orchestrate în stilul muzicii techno Trei cântece au fost scrise de regizor pentru a fi interpretate de Julie „Another Beautiful Day „More și „Tuesday 3 AM Allaman a fost foarte impresionat de compozițiile lui Cox astfel că cei doi au compus mai multe piese pentru fundalul filmului Albumul ce conține coloana sonoră oficială a fost lansat pe 26 octombrie 2004 Datorită unor motive cauzate de contract Rebekah Johnson nu a apărut pe album piesele interpretate de ea fiind cântate de Nita Whitaker Romanul și alte lansări În 2004 scenariul pentru Latter Days a fost adaptat într-un roman de către T Fabris fiind publicat de Alyson Publications Cartea este o prelucrare fidelă a filmului dar au fost adăugate câteva scene care explică aspecte confuze din film și au fost incluse mai multe informații despre trecutul personajelor De exemplu Ryder îi spune lui Christian unde se află Aaron deoarece el însuși a fost rănit sentimental de o fată în timp ce se pregătea pentru misiune În roman sunt adăugate și scene de dialog scoase din film În Franța titlul filmului a fost schimbat în La Tentation d'Aaron „Tentația lui Aaron iar coperta DVD-ului îl arată pe acesta nud într-o ipostază sugestivă Un nou trailer a fost de asemenea lansat conținând mai mult material sexual decât cel original În Italia Latter Days este distribuit de Fourlab având ca titlu alternativ Inguaribili Romantici Referințe Legături externe Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Mărginimea Sibiului maghiară Szeben-Hegyalja germană Hermannstädter Randgebiet este o zonă care include 18 localități din România aflate în partea de sud-vest a județului Sibiu din Transilvania toate având o moștenire etnologică culturală arhitecturală și istorică unică Poziționare Zona este situată în imediata vecinătate a centrului culturii săsești din Transilvania orașul Sibiu și are o arie de peste 200 km² fiind îngrădită de râul Sadu la sud și râul Săliște la nord Satele sunt situate pe văile râurilor care curg din Munții Cindrel prin platoul transilvan Istoric Cea mai veche așezare din zonă este atestată în anul 1204 sub numele Riuetel aflată pe teritoriul de astăzi al Cisnădiei Cisnădioara este atestată din 1223 iar Amnașul din 1309 Urmează Tălmaciu 1318 Orlat 1322 și Săliște 1354 De-a lungul istoriei aceste așezări au fost în diverse momente feude acordate de regele Ungariei principilor Valahiei împreună cu Țara Făgărașului Un eveniment important în zonă a avut loc în secolul al XVIII-lea când împărăteasa Maria Theresia a decis înființarea Regimentului 1 de graniță la Orlat Populația În Mărginimea Sibiului locuiește o populație preponderent românească În general principala ocupație istorică a populației a fost și este păstoritul motiv pentru care se treceau tot timpul Munții Carpați ceea ce a dus la menținerea unei legături între comunitățile românești aflate la sud respectiv la nord de munți Locuitorii zonei sunt numiți mocani sau mărgineni Pentru evoluția demografică vezi secțiunea aferentă articolului județul Sibiu interbelic Descrierea zonei Zona are o bogăție excepțională a obiceiurilor legate de diferite momente din viață Și astăzi există obiceiul de a purta costumul popular tradițional alb-negru cu o pălărie rotunjită purtată de bărbați la evenimentele importante Pictura pe sticlă este o tradiție în strânsă legătură cu introducerea manufacturilor de sticlă de către autoritățile imperiale austriece tradiție receptată în secolul al XVIII-lea de Biserica Română Unită apoi de Biserica Ortodoxă care s-a reimpus în zonă Arhitectura are influențe puternice săsești cu case mari impunătoare cu o curte interioară închisă din toate părțile Lemnul a fost materialul de construcție tradițional dar în ultima sută de ani a fost însă înlocuit de cărămidă Atracții turistice Cea mai veche biserică românească din zonă se află la Săliște iar picturile din ea datează de la 1674 Alte biserici vechi sunt bisericile din lemn de la Poiana Sibiului 1771 Fântânele Cacova ridicată între 1772-1774 și Tălmăcel 1776 În Rășinari și Săliște există câteva mici muzee ale satului și case memoriale În Sibiel există un muzeu al icoanelor pictate pe sticlă iar la Fântânele Cacova există din anul 1995 un muzeu mixt etnografic și de artă bisericească Lângă Tilișca au fost descoperit urme ale civilizației dacice Un alt muzeu se află la Sadu locul în care a fost construită cea de-a treia uzină hidro-electrică din Europa Personalități Emil Cioran filosof Octavian Goga poet și politician Inocențiu Micu-Klein episcop unit Samuel Micu corifeu al Școlii Ardelene Andrei Oțetea istoric academician Dumitru Roșca istoric academician Dr Ioan Popa n 1920 la FântâneleCacova d 2005 la Erlangen în Germania doctor în economie fost director economic la firma Siemens AG din orașul Erlangen Bibliografie Hanzu Ilie Monografia satului Fântânele Cacova din județul Sibiu Editura Salgo Sibiu 2013 ISBN 978-606-8015-78-1 Mișinger Cornel Monografia Satului Fântânele Cacova din Mărginimea Sibiului Casa de Presă și Editură Tribuna Sibiu 2006 ISBN 973-7749-11-1 Voicu-Vedea Victor Părean Ioan Mărginimea Sibiului Ghid de turism rural Editura Salgo Sibiu 2008 ISBN 978-973-88687-7-9 Mărginenii Sibiului Cornel Irimie Nicolae Dunăre Paul Petrescu Institutul de Cercetări Etnologice și Dialectologice Muzeul Brukenthal Editura Științifică și Enciclopedică 1985 Legături externe ruraltourismro 3 Decembrie 2007 Dragoș Popescu Evenimentul zilei 16 octombrie 2007 Paul Rogojinaru Jurnalul Național 21 iulie 2006 Iulia Barbu Diana Rucinschi Jurnalul Național 24 februarie 2007 Carmen Dragomir Jurnalul Național 13 septembrie 2013 Ramona Găină Adevărul Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Napoleon Bonaparte în franceză Napoléon Bonaparte; n 15 august 1769 Ajaccio Corsica d 5 mai 1821 în insula Sfânta Elena cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte a fost un lider politic și militar al Franței ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții care luptau împotriva Franței În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca Împărat al francezilor În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unor state clientelare franceze Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin În 1813 a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba În mai puțin de un an a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815 Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume Deși considerat un tiran de către oponenții săi el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest Origini și educație Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei șapte copii în casa Buonaparte din orașul Ajaccio Corsica pe 15 august 1769 un an mai târziu după ce insula fusese transferată Franței de către Republica Genova El s-a numit inițial Napoleone di Buonaparte prenumele provenind de la un unchi care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor însă mai târziu a adoptat numele de Napoléon Bonaparte cu o rezonanță mai accentuată în limba franceză Familia corsicană Buonaparte își avea originile în mica nobilime italiană care emigrase în Corsica în secolul al XVI-lea Tatăl său Nobile Carlo Buonaparte un avocat a fost numit reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea în 1777 Influența dominantă în copilăria lui Napoleon a avut-o mama sa Maria Letizia Ramolino a cărei disciplină fermă a temperat un copil turbulent El avea un frate mai mare Joseph și șase mai mici Lucien Elisa Ludovic Pauline Caroline și Jérôme Napoleon a fost botezat catolic cu puțin timp înainte de a împlini doi ani pe 21 iulie 1771 la Catedrala Ajaccio Originea nobilă a lui Napoleon veniturile și cunoștințele familiei i-au oferit oportunități mai importante de studiu decât cele disponibile unui corsican tipic din acea vreme În ianuarie 1779 Napoleon a fost înscris la o școală teologică din Autun în Franța continentală pentru a învăța franceza iar în mai a fost admis la academia militară de la Brienne-le-Château Vorbea cu un accent corsican pronunțat și nu a învățat niciodată să scrie corect Napoleon era tachinat de către ceilalți studenți din cauza accentului său prin urmare s-a concentrat și mai mult pe studiu Un examinator a observat că Napoleon „s-a distins întotdeauna prin talentul său la matematică Are cunoștințe destul de bune despre istorie și geografie Acest băiat ar deveni un marinar excelent După ce și-a terminat studiile la Brienne în 1784 Napoleon a fost admis la École Militaire o școală militară de elită din Paris; acest lucru a pus capăt ambiției sale navale care îl făcuse să ia în considerare înrolarea în Marina Regală britanică În loc de aceasta s-a specializat pe profilul de ofițer de artilerie și a trebuit să termine cursurile de doi ani într-unul singur deoarece moartea tatălui său îi redusese veniturile A fost examinat de faimosul om de știință Pierre Simon Laplace pe care mai târziu Napoleon l-a numit senator Începuturile carierei Devenit absolvent în septembrie 1785 Bonaparte este numit ofițer cu gradul de sublocotenent în regimentul de artilerie La Fère A servit în garnizoanele de la Valence și Auxonne până după izbucnirea Revoluției Franceze în 1789 deși în această perioadă a fost în permisie timp de aproape două luni în Corsica și Paris Un naționalist corsican fervent Bonaparte i-a scris liderului corsican Pasquale Paoli în mai 1789 „Pe când națiunea pierea m-am născut eu Treizeci de mii de francezi au fost vomitați pe malurile noastre înecând tronul libertății în valuri de sânge Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica luptând într-o bătălie complexă între regaliști revoluționari și naționaliștii corsicani El a sprijinit facțiunea revoluționară iacobină a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul de căpitan în iulie 1792 S-a întors în Corsica din nou și a intrat în conflict cu Paoli care hotărâse să se despartă de Franța și să saboteze un asalt francez asupra insulei sardiniene La Maddalena unul dintre liderii expediției fiind chiar Bonaparte Acesta și familia sa au trebuit să fugă în Franța continentală în iunie 1793 din cauza înrăutățirii relațiilor cu Paoli Directoratul Asediul Toulonului În iulie 1793 Napoleon a publicat un pamflet pro-republican Le Souper de Beaucaire Cină la Beaucaire care i-a câștigat admirația și sprijinul lui Augustin Robespierre fratele mai mic al liderului revoluționar Maximilien de Robespierre Cu ajutorul tovarășului său corsican Antoine Christophe Saliceti Bonaparte a fost numit comandantul artileriei forțelor republicane de la asediul Toulonului Orașul se răsculase împotriva guvernului republican și a fost ocupat de trupe britanice El a adoptat un plan pentru a captura poziția de pe un deal care va permite tunurilor republicane să domine portul orașului și să forțeze navele britanice să se retragă Asaltul poziției în timpul căruia Bonaparte a fost rănit la coapsă a dus la capturarea orașului și la promovarea sa în gradul de general de brigadă Acțiunile sale l-au adus în atenția Comitetului de Salvare Publică și a primit comanda artileriei Armatei franceze a Italiei S-a logodit cu Désirée Clary a cărei soră Julie Clary s-a măritat cu fratele mai mare al lui Bonaparte Joseph în 1794 Clary era o familie bogată de negustori din Marsilia Energia sa clocotitoare activitatea neobosită vastele sale cunoștințe acumulate în lecturile nesfârșite l-au impus tuturor începând cu comisarii politici atașați armatei dintre care unul era Augustin Robespierre fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre Zi și noapte în mijlocul soldaților era iubit și apreciat de aceștia care în ziua atacului l-au urmat cu elan și aplicând cu vigoare planul întocmit de el au înfrânt trupele engleze au eliberat orașul și au izgonit flota dușmană din zonă Bătălia de la Toulon acest succes a creat o breșă în frontul coaliției dușmane și a adus micului căpitan gradul provizoriu de general; avea atunci vârsta de 24 de ani Gradul său provizoriu de general de brigadă este confirmat și la 26 decembrie 1793 el este însărcinat să inspecteze litoralul mediteranean de la Marsilia până la Nisa La 4 ianuarie 1794 îi scrie o scrisoare ministrului de război în care îi recomandă acestuia să readucă la stare de funcționare fortul Saint-Nicolas pentru a fi folosit pentru a domina orașul Marsilia La citirea scrisorii Comitetul Salvării Publice ordonă îndată arestarea acestui general prea agitat care vorbea de bombardarea Marsiliei și aducerea acestuia la închisoarea de la Conciergerie din Paris Totuși protejat de Augustin Robespierre și de Salicetti va fi doar arestat la domiciliu sub paza unui jandarm iar Maximilien Robespierre dispune a fi eliberat La 7 februarie Napoleon este numit comandatul artileriei din armata din Italia iar la 16 februarie primește diploma sa de ofițer general Solda lui se ridica la 15000 de livre și șase rații de hrană Păstrându-și funcțiile de inspector al litoralului trebuie să își ocupe însă postul la armata de Italia astfel Bonaparte se instalează la Nisa De la numirea sa la armata din Italia Napoleon a lucrat la un plan de operații care "ar deschide Piemontul armatelor republicii" Planul îl entuziasmează pe Augustin Robespierre și pe colegul său Ricord și cei doi îl impun generalului comandant al armatei din Italia La 6 aprilie divizia Massena ocupă Ventimilie A treia zi părăsind provizoriu bateriile sale Bonaparte trece în fruntea a trei brigăzi de infanterie și atacă fortul Onegalia Soldații piemontezi și englezi sunt decimați La 9 aprilie în fruntea oamenilor săi el pătrunde în Onegalia și câteva zile mai târziu ia parte la cucerirea orașului Ormea În timp ce Masséna îi bate pe austrieci la Muriato și începe marșul victorios spre pasul Tende Bonaparte se întoarce la 25 aprilie spre Nisa El face presiuni pe lângă bolnăviciosul Dumerbion pentru a obține întăriri Pentru a cunoaște și a aprecia forțele de care dispune Genova și fortificațiile ei Augustin Robespierre și Ricord îl trimit la 11 iulie pe Bonaparte la Genova Misiunea este îndeplinită căci vorbind perfect italienește reușește să studieze amănunțit poziția civică și politică a ministrului Republicii Franceze la Genova Tilly La 27 iulie 9 thermidor după calendarul revoluționar pe când Napoleon sosește la Nisa Maximilien Robespierre este declarat în afara legii Augustin i se alătură de bunăvoie iar a doua zi cei doi frați sunt ghilotinați Comitetul Salvării Publice crezându-l pe Napoleon compromis din cauza relației acestuia cu Robespierre trimite la Nisa trei comisari în frunte cu Salicetti care îl suspendă provizoriu din funcțiile sale și este pus în stare de arest la domiciliu Ancheta care urmeaza îl dezvinovățește și îl eliberează pe Bonaparte Generalul Dumberbion comandantul armatei de Italia îi cere sa întocmească un plan de campanie pe care îl va pune însuși în acțiune cam peste un an și jumătate și care va da Franței Italia Dar Lazare Carnot la Paris și Salicetti în sud nu se gândesc decât la recucerirea Corsicii predată de Paoli englezilor În consecință la sfârșitul anului 1794 și la începutul anului 1795 Bonaparte este obligat împotriva voinței sale să pregătească expediția împotriva Corsicii La 2 martie flota franceză părăsește Toulounul cu direcția Corsica În dreptul capului Noli escadra întâlnește flota anglo-napolitană iar după o scurtă luptă francezii pierd 2 vase și se grăbesc să se întoarcă la Toulon Expediția a eșuat Bonaparte și camarazii săi sosesc în capitală la 25 mai 1795 Parisul este cuprins de foamete la 1 prerial mulțimea îl masacrează pe deputatul Feraud este o perioada de neliniște socială Adresându-se ministrului de război Aubry Napoleon primește o vagă funcție la statul-major până la plecarea sa în vest în calitate de general de infanterie al armatei din Vendeea El refuză în repetate rânduri sa le prezinte la armata din vest socotind ca putea acționa mai bine în armata de Italia Se prezintă la 18 august 1795 la Comitetul Salvării Publice își expune din nou planul de campanie pentru Italia dar este atașat la biroul topografic al Comitetului Acest lucru nu-i face deloc plăcere și chiar se gândește să se expatrieze la Constantinopol lucru care nu se va întâmpla El începe să poarte o viață mondenă saloane de modă spectacole plimbări biblioteci Un decret de serviciul cadrelor armatei îl radiază de pe lista ofițerilor generali utilizați dat fiind refuzul său de a se prezenta la postul care îi fusese desemnat Decretul este semnat de Cambaceres care va fi cândva al doilea consul și apoi arhicancelarul imperiului Franța nu este numai în haos dezordine și confuzie ci este și guvernată de o mână de oameni "înecați în datori și crime" La sfârșitul lui septembrie 1795 frământarea se face simțită Convenția agonizează iar unsprezece din membrii săi s-au pus pe lucru și la 5 fructidor 27 august 1795 a fost votată o nouă Constituție cea a anului III Puterea este preluată de un directorat se constituie Consiliul celor Cinci sute și Consiliul Bătrânilor deputați care vor fi luați din rândurile Convenției Secțiile regalistă se revoltă și oamenii sunt chemați la arme împotriva Convenției Paul Barras este numit comandant suprem al Armatei de interior care la 9 thermidor a atacat Primăria orașului unde se afla Robespierre Barras știe prea bine că nu este decât un general de ocazie fără nici un fel de experiență vrea să aibă alături de el un general adevărat de preferință un artilerist dă ordin să-l caute pe Buonaparte Este numit aghiotantul lui Barras dispune să fie adusă artileria de la Sablons organizează opt sute de complete de armament așază personal tunurile din strada Neuve-Saint-Roch și Saint-Honore În data de 13 vendemiar 5 octombrie 1795 are loc o cionire violentă între secționari și soldații comandați de Barras După spusele lui Thiebault ofițer de stat-major și viitor general "bătălia este condusă de generalul Bonaparte personal" Bonaparte reușește să-i învingă pe inamici care-i atacaseră la Tuilerii Cinci zile mai târziu Convenția la propunerea lui Barras îl numește pe generalul Bonaparte comandant secund iar la 16 octombrie Napoleon este avansat în gradul de general de divizie La 26 octombrie Barras devenind unul din cei cinci directori demisionează din funcția sa și Bonaparte îi urmează la comanda Armatei de interior El nu e deloc îmbătat de glorie și pare chiar perfect conștient de lipsa sa de competență în ce privește sarcinile de comandant al garnizoanei și de general comandant al Armatei de interior Thiébault chiar spune că era o persoană care "nu se jena de fel să arate față de subordonații săi cât de multe lucruri în materie nu știa lucruri pe care era de presupus că și ultimul dintre ei le știa la perfecție" Bonaparte o cunoaște pe Joséphine de Beauharnais viitoarea lui soție La 2 martie Bonaparte este numit comandantul armatei de Italia susținut de Barras și de Carnot în Directorat La 8 martie 1796 are loc semnarea actului de căsătorie între Napoleon și Joséphine în cancelaria avocatului Raguideau notarul doamnei de Beauharnais Campania din Italia 1796 Începând să pregătească campania din Italia el perfecționează acel plan de campanie la care se gândește de mai mult de doi ani de când Augustin Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia acel plan conceput în martie 1794 și care îi entuziasmase pe reprezentantul Ricord și pe fratele lui Robespierre Directoratul a hotarât să ducă acest război "de diversiune" cu Piemont-ul și Lombardia dintr-un motiv foarte simplu și anume acela de a umple casieria tezaurului înfiorător de goală În seara zilei de 11 martie 1796 Bonaparte este anunțat că trăsura îl așteaptă la capătul micii alei de tei care duce de la casa lui la strada Chantereine Junot aghiotantul său și Chauvet ordonatorul armatei din Italia se află deja în trăsură Campania din Egipt și Siria 1798-1801 Campania franceză în Egipt și Siria 1798-1801 a fost campania lui Napoleon Bonaparte în Orient aparent pentru a proteja interesele comerciale franceze de a submina accesul Marii Britanii în India și de a stabili demersuri științifice în regiune Acesta a fost scopul principal al campaniei din Marea Mediterană din 1798 care a cuprins o serie de angajamente navale și a inclus ocupația Maltei În ciuda a mai multor victorii decisive și a unei expediții cu succes inițial în Siria trupele lui Napoleon numite Armée d'Orient au fost nevoite să se retragă în cele din urmă după apariția unei discordii politice în Franța a conflictului din Europa precum și datorită înfrângerea flotei franceze de sprijin Bătălia navală de la Abukir a avut loc pe 1 și 2 august 1798 în fața orașului portuar egiptean Abukir situat la 15 km nord-est de Alexandria În această bătălie flota de război britanică sub conducerea amiralului Horatio Nelson a învins flota franceză a lui Napoleon care întreprinsese o expediție militară în Egipt și Siria Cu această victorie Marea Britanie și-a asigurat supremația pe Marea Mediterană Prim Consul al Republicii 1799-1804 Întors din Egipt Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez Profitând de această popularitate el a răsturnat Directoratul și a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799 Prin acest act burghezia și-a consolidat puterea și au fost salvate cuceririle revoluției franceze Noua formă de conducere s-a numit consulat în fruntea căreia se găsea Primul Consul Bonaparte Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Franței Prin măsurile luate corupția și nesiguranța cetățenilor au fost eliminate Economia a fost refacută Franța a devenit prosperă începându-se vaste lucrări publice; s-au pus bazele învățământului modern religia reintrându-și în drepturi Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Napoleon Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost înlăturată prin victoria împotriva Austriei de la Marengo din anul 1800 El cucerește Belgia zonele de la Rin și Italia Prin Concordatul cu papalitatea Napoleon a obținut supremația asupra Italiei În 1802 Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens pacea perpetuă prin care se producea un schimb de posesiuni Franța renunța la Egipt iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor anterioare Napoleon I Împăratul francezilor 1804-1815 Având puterea consolidată de realizările guvernării sale Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul francez în 1804 printr-un senatus-consultus Încoronat în Catedrala Notre-Dame din Paris în prezența papei Pius al VII-lea el a spus cuvintele „Imperiul înseamnă pace Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile absolutiste Rusia Austria Prusia cauzate printre altele de rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambiția lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume Cu o armată mare Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805 prin Bătălia de la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806 Singura putere continentală care îi stătea în cale era Rusia Cu aceasta a încheiat un acord în 1807 prin care Europa era împărțită între împăratul Franței și țarul Rusiei Alexandru I În anul 1812 Napoleon face o încercare dezastruasă de a invada Rusia în care este învins Astfel a început căderea lui Napoleon În Bătălia de la Leipzig din 1813 Napoleon este înfrânt de către cele cinci națiuni Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba în anul 1814 Încoronarea lui Napoleon Încoronarea lui Napoleon este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 1805-1807 Tabloul are dimensiunile 624 cm x 979 cm și se găsește la Muzeul Louvre Paris „Regii au părăsit-o eu am ridicat-o spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor Carol cel Mare când în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804 și-o așază pe cap în catedrala Notre-Dame și este uns chiar de papa Pius al VII-lea venit la Paris în acest scop Apoi împăratul își încoronează soția pe Joséphine David a primit o comandă din partea împăratului pentru un tablou care sa redea încoronarea Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani adaptând realitatea la dorințele clientului său Astfel spre exemplu în spate la tribună o vedem pe Letiția mama împăratului deși ea nu a participat deloc la festivitate Extraordinar de riguros este finisajul David nu omite nici cel mai mic detaliu în ceea ce privește veșmintele perechii imperiale iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice; în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă Lipsește aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralității neoclasiciste Spre deosebire de Sabinele și Jurământul Horațiilor David se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția romană decât din cea greacă Exilul în Insula Elba Lui Napoleon i se permisese să ia cu el în exil câțiva prieteni și servitori printre care Henri-Gratien Bertrand fostul mareșal al palatului și contele Charles-Tristan de Montholon un membru al aristocrației prerevoluționare Bertrand era în slujba lui Napoleon din 1798 dar Montholon era un aderent de ultima oră – după prima abdicare a lui Napoleon se grăbise să-și ofere serviciile monarhiei restaurate dar a trecut de partea împăratului când acesta s-a întors de pe Insula Elba El o adusese cu sine și pe tânăra și atrăgătoarea lui soție ale cărei atenții față de Napoleon și vizitele nocturne pe care le făcea în dormitorul acestuia deveniseră curând subiect de bârfa pe insulă Cele o sută de zile Waterloo Insula Sf Elena La un an după înfrângerea de la Leipzig întreg imperiul s-a prăbușit Burbonii au fost readuși la tronul Franței prin Ludovic al XVIII-lea Aceasta revenire nu s-a bucurat însă de unanimitatea aliaților între care au intervenit repede divergențe Unitatea coaliției a fost însă salvată chiar de Napoleon Înconjurat de dezbinarea aliaților Napoleon părăsește insula Elba și începe ceea ce avea să fie aventura „celor o sută de zile Reîntronat acesta începe să viseze la refacerea marelui imperiu Obține chiar câteva victorii Pentru scurt timp însă căci este înfrânt în bătălia de la Waterloo 18 iunie 1815 Silit să abdice din nou Napoleon a fost exilat pe insula Sf Elena unde a murit în condiții neclare câțiva ani mai târziu la vârsta de 51 de ani 5 mai 1821 Există două teorii importante cu privire la moartea sa otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac A fost înmormântat cu onoruri militare Moartea lui Napoleon Controversele asupra morții împăratului Napoleon nu se mai termină Specialiști în domeniul medicinei legale istorici ai vieții și morții lui Napoleon s-au dedicat încă din anul 1961 cercetărilor cauzei morții acestui om de stat francez Unii spun că moartea s-ar datora unei erori medicale cancerului de stomac și în cele din urmă otrăvirii acestuia cu arsenic Primele două supoziții eroare medicală sau cancer de stomac sunt definitiv respinse de Dr Pascal Kintz Ultimele experiențe conduse de Institutul de Medicină Legală din Strasbourg și Universitatea din Luxembourg demonstrează în mod definitiv că Napoleon a fost otrăvit fiind victima unei intoxicații cronice cu arsenic În fiecare an experți în toxicologia medico-legală se întrunesc în congrese sub auspiciile The International Association of Forensic Toxicologists TIAFT pentru a stabili cauza exactă Toți oamenii de știință care aparțin acestei asociații activează în laboratoare ale poliției spitale tribunale institute de medicină legală laboratoare specializate în diverse domenii înrudite Dupa congresele de la Helsinki 2000 Praga 2001 Paris 2002 a urmat congresul de la Melbourne care a găzduit cel de-al 41-lea Simpozion internațional al asociației între 17-22 noiembrie 2003 În prezentarea susținută la acest simpozion Dr Pascal Kintz a făcut cunoscute ultimele rezultate obținute asupra chestiunii prezenței arsenicului în șuvițele de păr ale împăratului Se menționează în diverse publicații oficiale că „șuvițe de păr aparținând lui Napoleon au fost păstrate cu mare grijă și găsite la diverse persoane din anturajul acestuia Toxicologul francez susține că Napoleon a fost otrăvit cu arsenic în mod lent El a ajuns la această concluzie aprofundând analizele nu numai asupra interiorului firelor de păr ci și a învelișului capilar Dr Kintz crede că otrava a atins măduva spinării pornind de la păr Otrava provenea din alimentele ingerate și a fost împinsă de fluxul sanguin Părul lui Napoleon prezenta o concentrație de substanță toxică de 7-38 de ori superioară dozei „admise Detractorii acestei ipoteze resping afirmația susținând că arsenicul detectat era de origine exogenă și nu a fost absorbit de împărat Ei cred ca această compoziție toxică era în mod normal utilizată în secolul XIX pentru conservarea părului Alți cercetători explică prezența arsenicului în părul lui Napoleon prin folosirea produsului de către viticultorii epocii Aceștia spălau butoaiele cu arsenic după care puneau strugurii la fermentat Și această supoziție a fost respinsă considerându-se că obiceiul viticultorilor epocii de a curăța butoaiele cu arsenic nu era periculos pentru sănătatea omului cu toate că Napoleon era un cunoscut adept al vinului În anul 2000 scriitorul Ben Weider mare admirator și colecționar al unor piese originale care au aparținut lui Napoléon a afirmat cu tărie în conferințele și interviurile acordate la televiziunea canadiană că „Napoleon I Bonaparte a decedat datorită otrăvirii lente cu arsenic și că datorită noilor teste ADN această enigmă ar putea fi elucidată Ben Weider deține suvițe din părul lui Napoleon și este dispus să suporte toate cheltuielile exhumării „Rămâne doar ca guvernul și istoricii francezi să-și dea acordul Specialiștii Institutului medico-legal din Strasbourg confirmă teza avansată de Ben Weider Purtătorul de cuvânt al lui Weider a declarat că dacă îndoielile asupra morții lui Napoleon persistă nu rămâne decât să se treacă la exhumarea împăratului Caracterizări Caracterizări în literatură Petre Țuțea „El face adevărata istorie a Revoluției franceze Un om a refăcut ordinea naturală punând parul pe haimanalele de pe uliță Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard în timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic Napoleon a răspuns N-au intrat armatele Franței ci ideile revoluționare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei cu Napoleon Napoleon și femeile Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult după propria mărturisire este prima lui soție Josefina Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze Josefina era acum văduvă Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt timp s-au căsătorit La început Josefina era infidelă soțului printre cei mai cunoscuți amanți ai ei numărându-se și ofițerul Hippolite Charles Napoleon a început și el sa aibă numeroase aventuri În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska de care s-a îndrăgostit Maria i-a dăruit un copil faimosul Alexandru Walevski de mai târziu Din cauză că Josefina era sterilă în anul 1809 Napoleon a fost nevoit să se despartă de ea S-a recăsătorit cu Maria-Luiza arhiducesă de Austria Au avut un singur copil Napoleon Charles Joseph Francois care a murit fără să domnească vreodată Ultimele cuvinte inteligibile ale lui Napoleon au fost "FrunteArmată" fr „TêteArmée Influența napoleoniană în Franța încă mai este vizibilă și astăzi În onoarea victoriilor sale s-a construit Arcul de Triumf în centrul Parisului Astăzi impactul Codului Napoleonian este simțit în legile tuturor țărilor Europei Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfârșit foarte ambițios și niciodată satisfăcut Napoleon a fost un dictator și a crezut în conducerea oamenilor prin ordine Puțini sunt aceia care nu recunosc că a fost un geniu militar Bonaparte a spus "Waterloo va șterge amintirea victoriilor mele" dar bineînțeles că se înșela deoarece este recunoscut ca unul din cei mai mari generali ai lumii Note Legături externe 11 mai 2010 Ion Oltean Historia 7 Februarie 2012 Irina-Maria Manea Historia 16 ianuarie 2007 Descoperă 19 iunie 2007 Andreea Zaporojanu Descoperă 3 decembrie 2008 Revista Magazin 31 octombrie 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică Nicolae Tonitza n 13 aprilie 1886 Bârlad d 26 februarie 1940 București a fost un pictor și grafician român interpret al "tristețelor luxuriant colorate" și al unor sincere simțăminte de revoltă mocnită și îndelung resemnată Biografie S-a născut la 13 aprilie 1886 la Bârlad primul dintre cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță Frecventează școala primară de băieți nr2 și urmează Gimnaziul real "Manolache K Epureanu" din Bârlad În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare dar nu va putea să își ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenților iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu cu care va lega o lungă prietenie În 1903 cunoaște Italia în cadrul unei excursii a studenților de la Arheologie din București condusă de profesorul Grigore Tocilescu Vacanța următoare rămâne în țară unde împreună cu alți colegi zugrăvește biserica din satul Grozești În 1908 pleacă în Germania la München unde este admis la Königlich Bayerischen Akademie der Bildenden KünsteAcademia Regală Bavareză de Arte Frumoase actualmente Academia de Arte Frumoase München în clasa profesorului Hugo von Habermann Expune la Kunstverein trimite caricaturi la revista Furnica și articolul "Importanța criticii de artă" la revista Arta română din Iași care reprezintă debutul său în publicistică Părăsește Germania fără să-și fi terminat studiile și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța unde rămâne pentru doi ani la Paris La Paris frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate Problemele impresionismului cuceririle postimpresioniștilor și nu mai puțin modul decorativ de a gândi compoziția și fastul stilului belle époque îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice Pictează peisaje portrete și compoziții pe care le expune în atelierul său din Montparnasse Echilibrul hedonismul acea bucurie nereținută în fața fermecătoarelor aparențe ale realității senzualitatea temperată se traduc deja în aceste opere de început pline de strălucirea luminii exaltarea tonurilor și sudura perfectă dintre formă și culoare În 1911 se reîntoarce în țară mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar Participă la expoziția "Tinerimii artistice" În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de "pictor bisericesc" Va zugrăvi bisericile din Scorțeni Siliște Poeni Văleni și altele Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii Catrina și Petru Din cauze economice renunță la pictură câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul IașulÎn 1916 expune la București 94 de picturi și desene împreună cu Ștefan Dimitrescu Mobilizat și trimis pe front cade prizonier în luptele de la Turtucaia de unde va fi trimis în lagărul de prizonieri din Kirjali Bulgaria După război se stabilește la București unde alături de participările la expoziții și ilustrări de cărți colaborează la publicații de orientare socialistă cu desene și cronici artistice În perioada 1921-1924 locuiește la Vălenii de Munte Devine redactor la revista Artele Frumoase În 1922 călătorește în Transilvania unde îl cunoaște pe pictorul sătmărean Aurel Popp cu care se va împrieteni și va purta o vastă corespondență În 1924 expune la Bienala din Veneția iar un an mai târziu se retrage din asociația "Arta Română" și împreună cu Francisc Șirato Oscar Han și Ștefan Dimitrescu întemeiază "Grupul celor patru" În anii următori până în 1934 au loc repetate expoziții ale "Grupului celor patru" Tonitza între timp considerat "cel mai de seamă" pictor român în viață expune și în străinătate Barcelona 1929 Amsterdam 1930 Bruxelles 1935 În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași rămasă vacantă în urma decesului lui Ștefan Dimitrescu iar în 1937 devine rector al Academiei În anii 1933 și 1934 pictează împreună cu Francisc Șirato în Dobrogea realizând o serie de tablouri și desene cu peisaje din Balcic În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" și la expoziția din cadrul "Lunii Bucureștilor" O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze și drept corolar un interes major pentru desen în detrimentul picturii În scurtul său popas parizian face tentative timide de a-și însuși viziunea impresionistă dar preferința lui pentru exprimarea grafică îi va îndrepta atenția spre creațiile lui Daumier Revirimentul cromatic pe care fruntașii picturii franceze nu izbutiseră să-l provoace a fost declanșat de Ștefan Luchian fără ca acest fapt sa-l facă pe Tonița să rămână la o treaptă inferioară deși el și-a descoperit multe afinități cu pictorul "Anemonelor" După această perioadă tablourile realizate între 1930 și 1935 își cuceresc deplina autonomie artistică eliberându-se de orice influențe Grafica plină de maliție și deseori de dramatism a colaborat la numeroase reviste culturale și sociale ale vremii "Rampa" "Flacăra" "Clopotul" "Hiena" etc sunt mărturii ale participării intense la viața epocii Pictura rămâne dincolo de frământările cotidiene de angajarea în evenimentele contemporane senină vorbind despre un ideal estetic clasic despre cultul frumosului despre o artă înțeleasă ca expresie a permanenței valorilor spirituale Această viziune autonomă se conturează în portretele de copii "Ochii lui Tonitza" ochii copiilor pictați de el ne privesc astăzi cu o nostalgică inocență cu o amară melancolie și candoare Ochii aceștia mari rotunzi și expresivi sunt inconfundabila pecete a stilului său de o unică poezie în arta plastică românească De la sobra muzicalitate picturală de o rafinată împletire de poezie și realitate Tonitza trece în ultimii ani ai vieții la o manieră cu reminiscențe orientale datorită fără îndoială farmecului peisajului dobrogean Este perioada premergătoare așa-numitei faze japoneze caracterizată printr-un decorativism excesiv și printr-o simplificare a paletei dusă aproape până la monocromie Galerie imagini FileNicolae Tonitza 1886-1940jpg|Malul Mării FișierNicolae Tonitza Fetita paduraruluijpg|Fetiţa pădurarului 1924 Colecţia Doctor Dona Bucureşti FișierNicolae Tonitza Portret de copiljpg|Portret de copil 1926 Muzeul Zambaccian Bucureşti FișierNicolae Tonitza Gradina din Valenijpg|Grădină din Văleni 1922-1924 Muzeul de Artă Târgu-Mureş FișierNicolae Tonitza Coada la painejpg|Coadă la pâine 1920 FișierNicolae Tonitzajpg|Nicolae Tonitza în 1927 FișierTonitza04jpg|Nicolae Tonitza Autoportret 1911 Colecţie particulară < gallery> Bibliografie Nicolae Tonitza Scrieri despre artă Antologie de Raoul Șorban București 1962 Barbu Brezianu Tonitza București 1967 Raoul Șorban Tonitza București 1973 Baba Corneliu Tonitza Ed Meridiane Bucuresti 1965 Brezianu Barbu Nicolae Tonitza Ed Meridiane Bucuresti 1986 Comarnescu Petru Nicolae Tonitza Ed Tineretului Bucuresti 1962 Nicolae Tonitza catalog de expozitie text de Georgeta Peleanu Bucuresti 1964 Șorban Raul Nicolae Tonitza Ed Meridiane Bucuresti 1965 Zambaccian KrikorNicolae Tonitza Ed de Stat pentru Literatura si Arta f l f a Krikor H Zambaccian București Editura de Stat pentru Literatură și Artă 1957 Referințe Legături externe 20 iulie 2011 Revista Magazin 19 august 2011 Amos News Biserica Ortodoxă cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană sau Biserica Greco-Ortodoxă este o comunitate de credință creștină Astăzi creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe naționale autocefale greacă rusă română sârbă etc aflate în comuniune liturgică euharistică unele cu altele Între bisericile ortodoxe naționale primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului După numărul de credincioși ortodocșii formează în lume a doua comunitate creștină după Biserica Catolică Numele de Ortodoxie vine din limba greacă de la ορθο ortho drept corect și δοξα doxa slăvire sau într-un înțeles mai general opinie traducându-se deci literal „dreapta-slăvire cu înțelesul de „credință opinie corectă sau „dreapta-credință Este de menționat că și unele din celelalte biserici creștine își consideră propriile învățături ca fiind drepte sau chiar singurele drepte Bisericile Ortodoxe Răsăritene reunesc astăzi o parte importantă a credincioșilor creștini Istoric și cultural ele sunt purtătoare ale unei tradiții bogate dezvoltate de-a lungul a două milenii de viață creștină într-o largă zonă geografică Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea Din motive religioase dar și politice geografice și culturale între biserica apuseană romano-catolică și cea răsăriteană ortodoxă s-a produs gradual o separare oficializată în 1054 cunoscută sub numele de Marea Schismă În urma acestui eveniment atât Biserica Ortodoxă cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală καθολικι catolică sau „universală și apostolică ca și deținătoarea dreptei credinței Ορθόδοξια ortodoxă Spre deosebire de biserica Romei ce pune accentul pe universalitate catolicitate cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței de unde diferența de nume Biserica Ortodoxă în integralitatea bisericilor locale ce o compun consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă începută de la apostoli Prezența Bisericii Ortodoxe este dominantă în zone ce s-au aflat în spațiul cultural al imperiilor bizantin și rus Europa de Est și de Sud-est Asia părți ale Orientului Mijlociu și ale Africii În prezent numărul de credincioși ortodocși este majoritar în Belarus Bulgaria Georgia Grecia Macedonia Republica Moldova România Rusia Serbia Muntenegru și Ucraina Mari comunități de creștini ortodocși trăiesc și în Albania aprox 30% Bosnia 314 % precum și în unele state care au aparținut Rusiei țariste respectiv Uniunii Sovietice Țările baltice și Asia Centrală Prezențe ortodoxe semnificative se găsesc în multe alte țări din America de Nord Europa de Vest etc datorate în special comunităților formate prin emigrarea est-europenilor Dogma ortodoxă Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul și Noul Testament Conducătorul "capul" ei este Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu „Păstorul cel bun care îndrumă credincioșii mădularele vii ale Bisericii pe calea spre mântuire Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade ecumenice recunoaște un același Dumnezeu treimic Tatăl Fiul și Sfântul Duh întreit în ipostas persoane dar unul în ființă esență Dumnezeu atotputernic preexistent lumii și complet independent în raport cu orice deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale în care dumnezeul dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent Teologia Bisericii Ortodoxe a celor șapte sinoade are la bază dragostea căci "Dumnezeu este iubire" și este reluat în scrierile teologilor ortodocși care afirmă că Dumnezeu este iubirea Iubirea a fost propovăduită și arătată prin fapte de Iisus Hristos considerat unul din cele trei ipostasuri persoane ale Sfintei Treimi care s-a coborât pe pământ și s-a întrupat ca om și-a jertfit viața și a luat asupra lui păcatele oamenilor pentru a îi mântui de păcat iar prin învierea sa a transfigurat și îndumnezeit θεοσισ trupul omenesc luat Astfel definitorie pentru înțelegerea în ortodoxie a venirii lui Hristos în trup este formula Sf Atanasie cel Mare "Dumnezeu a devenit om pentru ca și omul să poată deveni dumnezeu" Prin vorbă și faptă Hristos a arătat că se poate trăi în lume făcând voia lui Dumnezeu „Acestea vi le-am grăit ca întru mine pace să aveți În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți Eu am biruit lumea Ioan 1633 și a scos în evidență din cele zece porunci două dar care cuprind totul și care îl fac pe cel ce le îndeplinește să le facă în mod automat și pe restul dragostea de Dumnezeu și de aproapele „El i-a răspuns Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău Aceasta este marea și întâia poruncă Iar a doua la fel ca aceasta Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți În aceste două porunci se cuprind toată legea și prorocii Matei 22 37-40 Teologia acestei Biserici se bazează pe scrierile Bibliei pe Tradiția Bisericii și pe trăirea vieții religioase în cadrul Bisericii singurul loc în care Biblia poate fi corect înțeleasă Se acordă o mare importanță Sfintei Împărtășanii eveniment în urma căruia credincioșii se unesc spiritual și material cu Iisus Hristos Virtuțile faptele bune au o importanță mântuitoare acestea făcând parte din procesul de sfințire teologie împărțit teologic în trei etape curățire luminare și îndumnezeire Lucrarea virtuților se face și în referire la episodul judecății universale formulată în Evanghelia după Matei capitolul XXV Între Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade pe de o parte și catolicism pe de altă parte există deosebiri a se vedea legăturile indicate în continuare Vom menționa doar una ortodocșii consideră că Biserica este formată din mulțimea credincioșilor – mădulare vii – al cărei cap este Iisus Hristos – Mirele În acest context Biserica ca și clădire și ca organizare administrativă are un rol subordonat de a sprijini viața duhovnicească a mulțimii credincioșilor conduse de „Păstorul cel bun Conform istoricului Eusebiu creștinismul ar fi fost adus în Dobrogea chiar de apostolul Andrei deci foarte de timpuriu Prima mențiune scrisă privind martiriul unor creștini pe teritoriul românesc datează din anul 290 și se referă la doi mucenici răsăriteni Epictet și Astion Trăirea în spiritul învățăturii lui Iisus a devenit însă mod de viață și pentru un mare număr de locuitori ai meleagurilor românești Ca dovadă Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și mucenici ultimul dintre aceștia fiind monahul Gheorghe de la Cernica în 2005 fiind sărbătorit pe 3 decembrie Diferențe confesionale Față de Bisericile vechi-orientale sau necalcedoniene Bisericile vechi-orientale care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox" dar nu sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon precum și pe cele care au urmat Ele sunt Biserica Coptă Armeană Siro-iacobită Etiopiană Eritreană și Indiană Diferența principală este una ce ține de hristologie Biserica Ortodoxă susține conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon că Hristos are două naturi φισισ firi omenească și dumnezeiască "nedespărțite neîmpărțite neamestecate și neschimbate" Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură fie într-o formă radicală numită monofizitism Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură fire cea dumnezeiască fie într-o formă mai moderată numită miafizitism Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură dar compusă Deși începând cu secolul al XX-lea se poartă un dialog teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi Față de Biserica Anglicană Deși la începutul secolului al XX-lea se considera că diferențele dogmatice păreau să fi dispărut vorbindu-se chiar de o iminentă unire între ortodoxie și anglicanism în urma evoluțiilor acestuia din urmă după cel de-al Doilea Război Mondial s-a ajuns la o serie de poziții ireconciliabile nemaiputându-se vorbi de un crez comun Pe lângă amplificarea în anglicanism a unor învățături de credință neoprotestante diferendul fundamental cu ortodoxia este dat de viziunea diferită a anglicanilor în privința hirotoniei femeilor și a acceptării homosexualității Față de Biserica Catolică Între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică există o sumă de deosebiri doctrinare Cele mai cunoscute dintre ele poartă numele de punctele florentine Acestea sunt nerecunoașterea primatului episcopului Romei asupra celorlalți episcopi în Biserica Ortodoxă toți arhiereii indiferent de titlul purtat patriarh mitropolit arhiepiscop episcop sunt considerați egali; nerecunoașterea adăugării Filioque din Crez considerat în Biserica Ortodoxă o învățătură greșită cu profunde implicații teologice; nerecunoașterea validității folosirii la Euharistie a azimei adică a pâinii nedospite folosită de Biserica Catolică Biserica Catolică recunoaște ca validă atât folosirea pâinii azime cât și a celei fermentate; nerecunoașterea existența Purgatoriului considerat în Biserica Romano-Catolică a fi un loc de mijloc între rai și iad în care sufletele celor decedați se purifică până la intrarea în Rai Alte diferențe față de Catolicism considerate importante de Biserica Ortodoxă sunt infailibilitatea ex-cathedra a Papei Biserica Ortodoxă consideră că nu poate exista o persoană infailibilă indiferent de poziția eclezială pe care o deține; harul sau grația creată Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiască este necreată ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor; neprihănita zămislire sau imaculata concepție a Fecioarei Maria Biserica Ortodoxă consideră că toți oamenii inclusiv Născătoarea-de-Dumnezeu au fost zămisliți și s-au născut având păcate; ulterior prin conlucrare συνεργια cu Dumnezeu pot ajunge la sfințenie; thesaurus meritorum tezaurul de merite ale sfinților din a cărui supra-abundență consideră Biserica Catolică ar putea lua și restul credincioșilor precum și indulgențele Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu; celibatul clericilor Biserica Ortodoxă acceptă căsătoria preoților și diaconilor cu condiția să se facă înainte de hirotonia acestora; practica botezului prin stropire sau turnare Biserica Ortodoxă practică botezul prin întreită afundare ce simbolizează îngroparea și învierea lui Hristos Biserica Ortodoxă consideră că una dintre deosebirile cele mai importante constă în formula filioque "și de la Fiul" care a fost adăugată de către Biserica Catolică la Simbolul Credinței definit de cele șapte Sinoade Ecumenice Adăugarea se referă la Duhul Sfânt și afirmă că El purcede nu numai din Tatăl ci și din Fiul Ea se bazează pe Evanghelia lui Ioan în care Iisus Hristos învață ucenicii spunându-le „Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl Duhul adevărului Care de la Tatăl purcede Acela va mărturisi despre Mine Catolicii interpretează textul în sensul că dacă Iisus trimite Duhul aceasta ar implica faptul că Sfântul Duh ar purcede din Fiul Ortodocșii subliniază faptul că trimiterea nu este același lucru cu purcederea că faptul că Duhul Sfânt a fost trimis nu implică faptul că în mod obligatoriu El ar fi și purces din Fiul Dacă se omite sublinierea „care din Tatăl purcede fraza în sine nu oferă în realitate un argument definitiv nici uneia dintre concepții ea fiind valabilă în ambele cazuri Iar dacă se ia în considerare textul care din Tatăl purcede – cum este de altfel normal să se procedeze – apare întrebarea că de ce Iisus Hristos odată ce a considerat necesar să afirme purcederea Duhului Sfânt din Tatăl nu a menționat și purcederea din Fiul Un alt aspect foarte important subliniat de Biserica Ortodoxă este acela că dacă Duhul Sfânt ar purcede și din Fiul El ar apare a Îi fi subordonat Se observă faptul că a trimite pe cineva nu înseamnă subordonare pentru că poate apare și între persoane egale în timp ce purcederea Duhului Sfânt din Fiul ar putea semnifica un grad de subordonare fapt care ar fi în contrazicere cu dogma că cele Trei Persoane sunt întru totul egale O cercetare a documentelor relevă faptul că în epoca în care s-a formulat doctrina filioque Vestul era confruntat cu necesitatea combaterii unor erezii astfel încât a apărut posibilitatea ca din dorința de a sublinia anumite aspecte să se ajungă la formulări cu înțelesuri nedorite Se pare că doctrina a apărut în Spania Adăugarea a fost aprobată în anul 809 de către Conciliul de la Aachen și a fost examinată de Papa Leon al III-lea care deși ar fi aprobat doctrina ar fi interzis totuși în mod expres inserarea ei în Crez Atitudinea Papei se vede și mai clar în decizia pe care a luat-o cu acel prilej de a se scrie pe două tăblițe de argint Crezul fără adăugire în limbile latină și greacă pe care a dat ordin să fie așezate pe pereții Catedralei Sfântul Petru din Roma ''Vezi articolul principal Punctele florentine Față de Biserica Luterană nerecunoașterea tezei lui Luther Sola Scriptura Biserica Ortodoxă alătură învățăturilor Bibliei și predania sau tradiția bisericească; respingerea tezei Sola Fide îndreptățirea doar prin credință Biserica Ortodoxă consideră că mântuirea este o conlucrare divino-umană care implică atât credința corectă a omului orthodoxia cât și aplicarea corectă a acestei credințe orthopraxia; nerecunoașterea desființării preoției sacramentale sfințitoare din luteranism; nerecunoașterea desființării monahismului călugăriei; nerecunoașterea a doar două Taine botezul și euharistia în luteranism Biserica Ortodoxă are șapte taine principale botezul mirungerea cununia preoția spovedania împărtășania și maslul dar nu reduce în mod absolut numărul lor la acestea la ele adăugându-se alte "ierurgii" precum sfințirea apei sau aghiasma monahismul înmormântarea etc Biserica suedeză are un episcop care este lesbiană în timp ce bisericile ortodoxe privesc homosexualitatea drept păcat și nu permit femeilor să devină preoți sau episcopi Față de Biserica Calvină reformată În plus față de diferențele amintite mai sus ce privesc Luteranismul Biserica Ortodoxă respinge credința calvină în predestinarea omului potrivit căreia destinul omului este fixat dinainte de Dumnezeu fără a putea fi schimbat prin deciziile libere ale individului și susține libertatea deplină a acestuia de a își alege singur propriul destin Față de Bisericile neoprotestante Pe lângă deosebirile esențiale arătate mai sus privind învățăturile Sola Scriptura și Sola Fide mai există o multitudine de diferențe care variază în funcție de denominația neoprotestantă Dintre acestea amintim cinstirea Fecioarei Maria ca Născătoare-de-Dumnezeu întemeiată pe Luca 142 și practica Bisericii primare; închinarea la icoane chipuri ale lui Iisus Hristos Maicii Domnului și ale sfinților considerate de Biserica Ortodoxă un simbol al persoanei reprezentate; astfel închinarea nu se adresează materiei icoanei ci celui reprezentat; închinarea la moaștele sfinților Biserica Ortodoxă consideră că aceștia asemeni lui Hristos în Schimbarea la Față și-au preschimbat și transfigurat întreg trupul prin lucrarea harului dumnezeiesc acesta devenind astfel nestricăcios; închinarea la sfinți este astfel o cinstire a lui Dumnezeu prezent prin harul dumnezeiesc din acele oseminte sau moaște Biserica Ortodoxă respinge interpretarea simbolică a Euharistiei considerând că pâinea și vinul se preschimbă la Liturghie în adevăratul trup și sânge al lui Hristos Biserica Ortodoxă practică botezul copiilor bazându-se pe obiceiul Bisericii primare când o întreagă familie indiferent de vârsta membrilor săi se convertea la creștinism dar acceptă și botezul adulților Unele grupări neoprotestante acceptă căsătoria între homosexuali considerată un păcat de Biserica Ortodoxă și de majoritatea bisericilor neoprotestante Biserica ortodoxă în ziua de azi Există astăzi 14 biserici ortodoxe locale autocefale și 2 autonome aflate între ele în comuniune euharistică; mai sunt de asemenea una a cărei autocefalie este parțial recunoscută și 5 cu autonomie parțial recunoscută O serie de comunități ortodoxe datorită unor probleme canonice se află în afara acestei comuniuni liturgice dar împărtășesc aceeași credință dogmatică vezi lista de mai jos Bisericile Ortodoxe aflate în comuniune Mai jos sunt enumerate bisericile autocefale ortodoxe aflate în deplină comuniune în ordinea onorifică dintre acestea Unele dintre ele conțin eparhii autonome sau semi-autonome enumerate alături de bisericile la care sunt subordonate Biserici autocefale de sine stătătoare Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului Patriarhia Alexandriei și a toată Africa Patriarhia Antiohiei și a tot Răsăritul Patriarhia Ierusalimului și a toată Palestina Biserica Ortodoxă Rusă Biserica Ortodoxă Sârbă Biserica Ortodoxă Română Biserica Ortodoxă Bulgară Patriarhia Georgiei Biserica Ciprului Biserica Ortodoxă Greacă Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Ortodoxă Poloneză Biserica Cehiei și Slovaciei Biserici autonome cu organizare de sine stătătoare dar al căror primat este ales de o biserică autocefală Biserica Sinaiului autonomă în cadrul Patriarhiei Ierusalimului Biserica Finlandei autonomă în cadrul Patriarhiei Constantinopolului Un statut aparte are Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei semi-autonomă înființată în 1922 printr-un decret al Patriarhului Moscovei care de-a lungul vremii a păstrat comuniunea euharistică doar cu Patriarhia Sârbă și Patriarhia Ierusalimului dar și până în 2007 cu o serie de Biserici aflate în afara acestei comuniuni Bisericile de stil vechi din Grecia România și Bulgaria În 17 mai 2007 Biserica Rusă din afara Rusiei s-a reunit cu Patriarhia Rusă Biserici parțial recunoscute Biserica Ortodoxă din America autocefală recunoscută doar de bisericile rusă bulgară georgiană poloneză și ceho-slovacă include o serie de arhiepiscopii și episcopii autonome recunoscute doar de Biserica Ortodoxă din America Biserica Japoniei autonomă în cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscută doar de aceasta Biserica Ucrainei autonomă în cadrul Patriarhiei Moscovei; recunoscută doar de aceasta Biserica Estoniei autonomă în cadrul Patriarhiei Constantinopolului; recunoscută doar de aceasta Arhiepiscopia Ohridei autonomă în cadrul Patriarhiei Sârbe; recunoscută doar de aceasta Mitropolia Basarabiei autonomă în cadrul Patriarhiei Române; recunoscută doar de aceasta Comunități ortodoxe care nu se află în comuniune cu cele de mai sus O parte din aceste comunități s-au despărțit de una din bisericile autocefale menționate anterior pe motive administrative; în cazul lor ele se suprapun peste o eparhie deja existentă a bisericii de care s-au separat Patriarhia Bulgară a Patriarhului Simeon; Patriarhia Ucraineană a Patriarhului Filaret; Biserica Ortodoxă Ucraineană Autocefală; Biserica Ortodoxă Bielorusă Autocefală; Biserica Ortodoxă Macedoneană MPK; Biserica Ortodoxă Muntenegreană Altele s-au despărțit din cauza unor diferențe de interpretare și aplicare a tradiției și canoanelor Bisericile Ortodoxe de stil vechi din Grecia România Bulgaria etc Există și alte numeroase grupări care se autointitulează ortodoxe precum în România "Biserica Creștinilor Ortodocși Tradiționali a Valahilor de Pretutindeni" a lui Ioan Preoteasa Critici Deși s-a considerat păstrătoarea dreptei credințe biserica ortodoxă dar și reprezentanții ei au săvârșit anumite fapte reprobabile cel puțin din punctul de vedere al criticilor Astfel uciderea savantei Hypatia din Alexandria este atribuită unui grup de creștini copți instigați de Chiril patriarhul Alexandriei Același Chiril din Alexandria poate fi considerat și unul din promotorii antisemitismului pentru a pune capăt conflictelor dintre creștini și evrei decide alungarea din oraș a acestora din urmă În lucrarea sa Adversus Judaeos Ioan Gură de Aur arhiepiscop de Constantinopol incită la ură religioasă împotriva evreilor Astfel în omiliile sale scria "Evreii își sacrifică copii diavolului; ei sunt mai răi decat lighioanele sălbatice Sinagoga este un bordel un cuib de ticăloși un templu dedicat idolatriei o adunătura de evrei criminali" Considerându-se "esența neamului românesc" "păstrătoarea tradițiilor acestuia" Biserica Ortodoxă Română în perioada ascensiunii mișcărilor de dreapta s-a raliat mișcării legionare Vezi și Istoria Europei Istoria Balcanilor Bisericile ortodoxe Lista denominațiilor creștine Biserica Ortodoxă a Greciei Istoria creștinismului Bisericile vechi orientale Referințe Bibliografie „Biserica Ortodoxă din Europa de Est în secolul XX coodonator Christine Chaillot Editura Humanitas 2011 Legături externe 7 decembrie 2007 Parintele Ion Bria CrestinOrtodoxro 26 aprilie 2010 Diac George Aniculoaie Ziarul Lumina 6 iulie 2012 Radu Alexandru CrestinOrtodoxro 21 septembrie 2007 Nicolae Balca CrestinOrtodoxro 30 aprilie 2013 Dr Antoniu-Catalin Pastin CrestinOrtodoxro 26 iulie 2012 CrestinOrtodoxro 26 iulie 2012 Ierod Iustin TANASE Bărăganul Ortodox 28 august 2013 CrestinOrtodoxro Otto Wallach n 27 martie 1847; d 26 februarie 1931 a fost un chimist german laureat al Premiului Nobel pentru chimie 1910                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Pietro Blaserna n 29 februarie 1836 Fiumicello; d 26 februarie 1918 Roma a fost un matematician și fizician italian membru de onoare al Academiei Române Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Prim-ministrul Republicii Moldova conform Constituției< ref> conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia respectînd atribuțiile ce le revin În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia Președintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern Prim-miniștri ai RD RSSA și RSS Moldovenești 1917-1991 Președinți ai Consiliului Director din RD Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească Președinți ai Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească Prim-miniștri ai RSS Moldovenească până la declararea independenței Prim-miniștri ai Republicii Moldova Cronologie ImageSize width800 heightauto barincrement12 PlotArea top10 bottom50 right130 left20 AlignBars late DateFormat dd mm yyyy Period from01 01 1990 till01 06 2015 TimeAxis orientationhorizontal ScaleMajor unityear increment2 start1990 Colors idpostsoviet valuergb05051 BarData barsetPM PlotData width5 alignleft fontsizeS shift5-4 anchortill barsetPM from 25 05 1990 till 28 05 1991 colorpostsoviet text"Druc" fontsize10 from 28 05 1991 till 01 08 1992 colorpostsoviet text"Muravschi" fontsize10 from 01 08 1992 till 24 01 1997 colorpostsoviet text"Sangheli" fontsize10 from 24 01 1997 till 12 03 1999 colorpostsoviet text"Ciubuc" fontsize10 from 12 03 1999 till 21 12 1999 colorpostsoviet text"Sturza" fontsize10 from 21 12 1999 till 19 04 2001 colorpostsoviet text"Braghiș" fontsize10 from 19 04 2001 till 31 03 2008 colorpostsoviet text"Tarlev" fontsize10 from 31 03 2008 till 14 09 2009 colorpostsoviet text"Greceanîi" fontsize10 from 14 09 2009 till 25 09 2009 colorpostsoviet text"Pîrlog" fontsize10 from 25 09 2009 till 25 04 2013 colorpostsoviet text"Filat" fontsize10 from 25 04 2013 till 18 02 2015 colorpostsoviet text"Leancă" fontsize10 from 18 02 2015 till 18 04 2015 colorpostsoviet text"Gaburici" fontsize10 < timeline> Vezi și Președintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului Republicii Moldova Referințe Legături externe Oltul este unul din cele mai importante râuri din România Izvorăște din Carpații Orientali mai precis din Munții Giurgeu de acolo de unde aceștia intră în contact cu Munții Hășmaș prin Trecătoarea Oltului Curge prin județele Harghita Covasna Brașov Sibiu Vâlcea Olt și Teleorman Principalele orașe prin care trece sunt Miercurea Ciuc Sfântu Gheorghe Făgăraș Râmnicu Vâlcea și Slatina Oltul se varsă în Dunăre lângă Turnu Măgurele la Islaz Parcurge un traseu complex Depresiunea Ciucului Depresiunea Brașovului Depresiunea Făgărașului Defileul Turnu Roșu-Cozia Subcarpații și Podișul Getic Câmpia Română Pe Olt există aproape 30 de lacuri de acumulare Are o lungime de 615 km Galerie imagini Harta senzitivă a bazinului hidrografic al Defileului Oltului Note Vezi și Râuri în România Lacuri în România Listă de fluvii din Europa Legături externe 13 aprilie 2013 Mugurel Manea Adevărul 13 aprilie 2013 Ramona Găină Adevărul Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este o țară insulară în Europa de Vest În componența sa intră patru țări componente Anglia Scoția Țara Galilor și Irlanda de Nord în subordinea sa aflându-se mai multe teritorii dependente Capitala Regatului Unit este orașul Londra Regatul Unit este numit în mod obișnuit în românește Marea Britanie însă acest fapt constituie o eroare majoră întrucât Marea Britanie desemnează doar Anglia Scoția și Țara Galilor Regatul Unit nu trebuie însă confundat cu Regatul Marii Britanii dinainte de 1801; format prin unificarea coroanelor Angliei și Scoției nici cu Anglia una din țările constituente statul britanic modern fiind rezultatul unirii dintre monarhiile Marii Britanii și Irlandei Cea mai mare parte a sa este situată lângă coasta continentală de nord-vest a Europei continentale regatul fiind înconjurat de Marea Nordului Canalul Mânecii și de Oceanul Atlantic Istorie Regatul Unit de acum s-a construit în jurul regatelor independente ale Angliei și Scoției ambele existente încă din secolul al X-lea Țara Galilor face parte din Regatul englez începând cu 1535 Prin Legea Uniunii din 1707 Anglia și Scoția se unesc de drept sub un singur monarh formând Regatul Marii Britanii; cele două regate fuseseră conduse de același monarh încă din 1603 După aproape un secol în 1800 parlamentul a votat așa-numitul Legea Uniunii din 1800 care păstra un statut de dominion Partea de nord Irlanda de Nord a rămas în componența Regatului Unit aceasta determinând modificarea denumirii statului în forma lui actuală de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord Treptat beneficiind de puterea sa maritimă ca și de revoluția industrială Regatul englez și mai apoi britanic s-a extins masiv atât înspre răsărit India Oceania cât și înspre apus în America nu demult descoperită de Columb La mijlocul secolului al XIX-lea Regatul britanic era cea mai importantă putere economică și militară a lumii Multe din ideile contemporane ale lumii occidentale despre democrație parlamentară economie de piață și libertate au luat naștere în Imperiul britanic pentru a nu mai aminti de progresele înregistrate în domeniul literaturii și științei La apogeul său Imperiul ocupa o treime din suprafața Pământului De la începutul secolului al XX-lea influența britanică s-a diminuat constant Împreună cu Franța și Rusia formează Antanta coaliție învingătoare în Primul Război Mondial Al doilea război mondial a adus pe lângă serioase probleme economice și dezmembrarea Imperiului prin separarea coloniilor în state independente Aceasta a condus la reinventarea Regatului Unit ca un stat european modern și prosper Regatul Unit este membru al Comunității Economice Europene din 1973 însă atitudinea britanicilor față de piața unică europeană este rezervată fiind alături de cehi cei mai eurosceptici cetățeni europeni Regatul Unit încă refuză adoptarea monedei euro iar euroscepticismul a cunoscut un avânt fără precedent Reforma politică în Regatul Unit este în plină desfășurare În 1997 a fost recreat Parlamentul scoțian descentralizat iar în 1999 s-au înființat Parlamente în Țara Galilor Adunarea Galeză și Irlanda de Nord aceste măsuri având ca obiect descentralizarea sporită a puterii către regiuni Vicepremierul Nick Clegg a anunțat în 2012 că liberal democrații din coaliția de guvernare doresc reforma cât mai rapidă a Camera Lorzilor Partidul Liberal precursorul PLD de astăzi s-a angajat în 1911 să elimine definitiv caracterul ereditar al apartenenței la camera superioară a Parlamentului iar liberal-democrații sunt hotărâți să modifice legea de funcționare a Camerei pentru ca membrii forului să fie aleși nu nominalizați sau numiți ex officio Monarhia se bucură de o popularitate revenită în vreme ce adepții republicanismului și implicit ai abolirii monarhiei adună între 15% și 25% cotă de popularitate Regatul Unit este membru fondator al Commonwealth-ului membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU și de asemenea un membru-cheie al NATO Este de asemenea una dintre puținele puteri nucleare 4 submarine clasa Vanguard cu 384 de focoase termonucleare MIRV pe rachete Trident II Politică Regatul Unit este o monarhie constituțională în care puterea executivă este atribuită guvernului „Guvernul Majestății Sale condus de David Cameron din anul 2010 și provine de la Parlament Este una din puținele țări actuale care nu au o Constituție Primul ministru este șeful Guvernului și este responsabil în fața Camerei Comunelor camera inferioară a Parlamentului Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub numele de modelul Westminster Suveranul are teoretic puteri largi însă în practică îndeplinește doar funcții ceremoniale Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament De asemenea el deschide în fiecare an sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei care este de fapt un program de guvernare Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări ale Commonwealth-ului Actualul suveran al Regatului Unit este Regina Elisabeta a II-a care a urcat pe tron în 1952 și a fost încoronată în 1953 Parlamentul este instituția legislativă națională a Regatului Este compusă din două Camere Camera Comunelor cu membri aleși și Camera Lorzilor ai cărei membri sunt în general numiți Camera Comunelor are puteri mai mari decât cea a Lorzilor și poate trece legi respinse de către cea din urmă Camera Comunelor este compusă din 650 membri fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție electorală prin sistemul de vot uninominal Camera Lorzilor are 724 de membri din rândurile aristocrației britanice și ale clerului Miniștrii Guvernului sunt aleși prin convenție dintre membrii Camerei Comunelor deși unii provin și din Camera Lorzilor Miniștrii sunt învestiți cu putere executivă dar și legislativă Primul-ministru este în general șeful partidului cu cei mai mulți reprezentanți în Camera Comunelor Actualul Prim-ministru este David Cameron șeful Partidului Conservator în funcție din 2010 Regatul Unit are un sistem de protecție socială foarte cuprinzător și se proclamă un stat social sau "stat de protecție socială" welfare state Bazele sistemului actual de protecție socială au fost puse de economistul William Beveridge în 1942 Acest sistem a rămas cunoscut sub numele de modelul Beveridge Regatul Unit nu are un unic sistem legal din moment ce articolul 19 din Tratatul Uniunii din 1706 a permis continuitatea sistemului legal scoțian În prezent în Regatul Unit există 3 sisteme de legi sistemul Angliei sistemul Irlandei de Nord și sistemul Scoției Afaceri externe Regatul Unit este membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU și membru al G7 G8 G20 NATO Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică Uniunea Europeană și Organizația Mondială a Comerțului Are o strânsă relație specială cu Statele Unite ale Americii Franța Japonia și Portugalia – cea din urmă fiind cea mai veche alianță din lume încă în vigoare datând din 1386 Subdiviziuni Regatul Unit este format din țările constituente Anglia Scoția Țara Galilor și Irlanda de Nord Fiecare țară constituentă are propriile subdiviziuni după cum urmează Anglia este împărțită în nouă regiuni East of England East Midlands Greater London North East North West South East South West West Midlands și Yorkshire and the Humber La rândul lor aceste regiuni sunt împărțite în comitate administrative și autorități unitare cu excepția Londrei Mari care este împărțită în "burguri" Scoția este împărțită în 32 de zone de consiliu; Țara Galilor constă din 22 de autorități unitare 10 "burguri-comitat" 9 comitate și 3 orașe; Irlanda de Nord este divizată în 26 de districte Există și câteva dependențe ce aparțin de coroană Anguilla Gibraltar Insulele Bermude Insulele Canalului Insulele Cayman Insulele Falkland Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud Insula Man Insula Montserrat Insula Pitcairn Insula Sfânta Elena Insulele Turks și Caicos Insulele Virgine Britanice Teritoriul Antarctic Britanic Teritoriul Britanic din Oceanul Indian Geografie Relieful Angliei constă în majoritate din coline joase despărțite de la nord la sud de un lanț de dealuri și munți Cumbria Munții Penini Altitudinile vârfurilor muntoase nu depășesc 1000 m Râurile engleze majore sunt Tamisa Severn Trent și Ouse Cele mai importante orașe sunt Londra Manchester Birmingham Leeds Newcastle upon Tyne Sheffield Bristol Liverpool Leicester Nottingham Tunelul Canalului Mânecii care începe din apropiere de Dover face legătura cu Franța Țara Galilor este în majoritate muntoasă cel mai înalt punct fiind vârful Snowdon cu 1085 m La nord se găsește insula Anglesey Cel mai mare oraș este capitala Cardiff urmat de Swansea Newport și Wrexham Geografia Scoției este variată cu porțiuni joase în sud și est și porțiuni muntoase highlands în nord și vest unde se află și Ben Nevis 1343 m cel mai înalt vârf din Regat În largul coastelor scoțiene se găsesc numeroase insule cele mai importante fiind arhipelagurile Hebride Shetland și Orkney Orașele principale sunt Edinburgh Glasgow Aberdeen și Dundee Irlanda de Nord are un relief predominant colinar Orașele majore sunt Belfast și Londonderry Regatul Unit are o clima temperat-oceanicacu ierni blandeveri moderate si precipitatii care pot dura lunar peste 10 zileTemperatura inregistrata pe timpul iernii este de -10 °Ciar temperatura inregistrata pe timpul verii poate depasi rareori 35 °C Vezi și Listă de orașe din Regatul Unit Economie Regatul Unit are o economie de esență capitalistă a patra ca mărime din lume și este un centru comercial și financiar de frunte al lumii În ultimele decenii guvernul s-a angajat în privatizări majore și a crescut cheltuielile cu protecția socială Agricultura este intensivă puternic mecanizată și foarte eficientă după standardele europene producând 60% din necesarul de hrană cu doar 1% din populația activă Regatul Unit deține mari rezerve de energie constând în cărbune gaze naturale și petrol ultimele două exploatate din Marea Nordului Producția de energie contribuie la PIB cu 10% una din cele mai ridicate rate din toate statele industrializate Serviciile contribuie la PIB în proporția cea mai însemnată îndeosebi serviciile bancare de asigurări și de consultanță de afaceri Ponderea industriei continuă să scadă cu toate că Regatul Unit rămâne cel mai important fabricant european de armament produse din petrol computere televizoare și telefoane mobile Turismul ocupă și el un loc important Regatul Unit fiind a șasea destinație turistică din lume ca popularitate cu 24 milioane de turiști pe an Regatul Unit a devenit în 2007 cel mai mare exportator de echipamente militare din lume Regatul Unit a câștigat din exportul de armament 10 miliarde de GBP în 2007 deținând astfel o cotă de 33% din exporturile mondiale de armament peste cota deținută de Statele Unite Piața autovehiculelor noi din Regatul Unit a fost de peste două milioane de mașini în anul 2010 În prezent iunie 2008 rata șomajului este de 53% Rata șomajului din Regatul Unit ar putea ajunge la 8% până în 2010 potrivit estimărilor companiei de consultanță Capital Economics În anul 2009 investițiile străine directe în Regatul Unit au fost de 456 miliarde de dolari Legislația laxă care reglementează activitățile companiilor din Marea Britanie a făcut din această țară o destinație atractivă pentru crima organizată Discreția de care beneficiază directorii de companii în Marea Britanie obstrucționează de asemenea încercările de a-i identifica pe beneficiarii reali ai acestei scheme Demografie Limba primară de comunicare este engleza Alte limbi locale folosite sunt limbile celtice velșă galeză irlandeză gaelică scoțiană; precum și limba cornică vorbită în Cornwall Imigranții ultimelor decenii vorbesc cantoneză limbi indiene gujarati bengali urdu hindi punjabi sau creolă jamaicană În Regatul Unit se găsesc cei mai mulți vorbitori de limbi indiene din afara subcontinentului indian Orașe Cultură În Regatul Unit se află două dintre cele mai vechi și mai celebre universități ale lumii Oxford și Cambridge Regatul a dat lumii mulți savanți și ingineri străluciți precum Sir Isaac Newton Charles Darwin Michael Faraday Paul Dirac sau Isambard Kingdom Brunel; invenții precum motor cu aburi motorul cu combustie internă locomotiva costumul vaccinul vasele din cristal televiziunea radioul telefonul hovercraft-ul își au originea în Regatul Unit Dramaturgul William Shakespeare este considerat cel mai cunoscut scriitor al lumii Alți autori prestigioși au fost surorile Brontë Charlotte Emily și Anne Jane Austen J K Rowling Agatha ChristieRoald Dahl J R R Tolkien și Charles Dickens Poeți importanți sunt George Gordon Byron Robert Burns Lord Tennyson Thomas Hardy William Blake sau Dylan Thomas Din Regatul Unit au provenit compozitorii William Byrd John Taverner Thomas Tallis și Henry Purcell din secolele XVI-XVII iar mai recent Sir Edward Elgar Sir Arthur Sullivan Ralph Vaughan Williams sau Benjamin Britten Alături de SUA Regatul Unit a fost un contribuitor important la dezvoltarea rock and roll-ului Dintre cele mai importante staruri pop și rock britanice amintim The Beatles Cliff Richard Queen The Rolling Stones Led Zeppelin Black Sabbath Pink Floyd Deep Purple Regatul Unit s-a aflat în avangarda muzicii punk a anilor 1970 prin Sex Pistols sau The Clash precum și a renașterii heavy metal-ului prin Iron Maiden sau Motörhead Regatul Unit a avut foarte mulți filozofi remarcabili precum John Locke George Berkeley David Hume Jeremy Bentham John Stuart Mill Duns Scotus Sir Francis Bacon Adam Smith Thomas Hobbes William de Ockham Bertrand Russell și AJ "Freddie" Ayer În această țară s-au stabilit în timpul vieții Isaiah Berlin Karl Marx Karl Popper și Ludwig Wittgenstein Un mare număr de sporturi își au originea în Regatul Unit fotbal golf cricket tenis squash box rugbi și biliard Turneul de la Wimbledon este unul din cele patru turnee de mare șlem în tenis "Sportul național" al Regatului este fotbalul însă Regatul nu participă în competițiile inter-țări cu o echipă națională unică; fiecare din țările componente are propria federație de fotbal și propria echipă națională Vezi și Sportul în Regatul Unit Stema regală a Regatului Unit Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Note Legături externe Regimentul I de Graniță de la Orlat în a fost un corp de armată în cadrul Graniței Militare din Transilvania în instituită în anul 1764 de autoritățile imperiale drept cordon sanitaire la frontiera sudică a Principatului Transilvania În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Terezia Curtea de la Viena a decis înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762 După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud din anul 1764 s-a început constituirea Regimentul I grăniceresc român operațiune ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic Hotărârea de înființare a fost luata în 24 februarie 1765 hotărâre ce a stat la baza întocmirii unor conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea numărului de locuitori ce puteau fi încorporați precum și cuantumul despăgubirilor ce trebuiau să fie plătite de către autoritățiile militare "proprietarilor" satelor Regimentul I grăniceri era situat la granița sudică a Transilvaniei și ocupa cel mai întins ținut în cadrul graniței militare transilvănene El se întindea de la Porțile de Fier peste părți ale comitatului Hunedoara ale comitatelor Alba de Sus și Alba de Jos prin scaunele Orăștie Sibiu Miercurea peste districtele Făgăraș și Brașov Reședința sa se afla la Orlat lângă Sibiu iar drept centru de greutate al acestuia era prevăzut districtul Făgărașului Cunoscut și sub numele de „Grenzinfanterieregiment Nr 16 regimentul a fost reorganizat în anul 1765 și a purtat denumirea de „1 Romanen Grenzinfanterieregiment din anul 1849 pentru ca din 1851 sa devină „Regimentul de Linie Nr46 având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged Organizare Regimentul I de Graniță de la Orlat avea un efectiv de circa 3000 de oameni împărțiți în trei batalioane care își aveau sediile la Hațeg Orlat și Vaida-Recea În perioadele de campanie unul dintre batalioane participa la lupte altul era menținut în rezervă iar al treilea rămânea în țară Fiecare dintre batalioane erau formate la rândul lor din câte patru companii două de "stat major" și două "de rând"obișnuite Deoarece "compania colonelului" și-a avut sediul la Tânțari unele surse documentare consideră această locație ca sediul inițial al regimentului și numai ulterior acesta a fost mutat la Orlat în anul 1770 Ultima sursă indică drept sediu al Regimentului I grăniceresc român chiar orașul Brașov O companie cuprindea pe grănicerii care locuiau într-una sau mai multe localități comandantul acesteia de regulă cu gradul de căpitan locuind în localitatea de reședință Compania era formată din patru plutoane având următoarele efective Un căpitan sau căpitan-locotenent Un locotenent major Un sublocotenent Un plutonier căruia îi revenea sarcina de a instrui recruții de a repartiza trupa la diferite servicii și a o pregăti pentru marș În cazul când în cadrul companiei era prevăzut și un sergent acesta se îngrijea de hrana și supravegherea bolnavilor de asigurarea pazei steagului iar în lipsa stegarului era purtătorul de drapel Un furier care întocmea și păstra scriptele companiei alegea locul de tabără și asigura încatiruirea trupelor iar în timpul luptelor asigura paza bagajelor O călăuză Opt caporali Doi toboșari Un "muzicant"trompetist 16 fruntași 217 ostași de rând Numărul localităților militarizate pe teritoriul Regimentului de la Orlat nu este același la toți autorii care s-au ocupat cu această problemă George Bariț indică 84 cifra fiind luată din Muster-Liste a regimentului din 1777 în care se menționează că 24 dintre acestea erau militarizate în întregime și 60 numai parțial JHBenigni indică 82 de localități dintre care numai 17 "granz militärisch" date preluate și de IManciulea precum și de Virgil Șotropa CGöllner indică o dată 82 iar altădată doar 76 cu unele erori de transcriere a numelui acestora Într-o altă lucrare de referință numărul localităților militarizate în întregime este de 22 iar a celor "amestecate"parțial de 60 pentru ca o altă sursă să indice doar 79 de localități militarizate Sediile companiilor regimentului În 1851 la data desființării regimentului sediile garnizoanelor au fost Compania I-a Răcăștia Compania a II-a Hațeg Compania a III-a Râu Alb Compania a IV-a Cugir Compania a V-a Jina Compania a VI-a Veștem Compania a VII-a Racovița Compania a VIII-a Viștea de Jos Compania a IX-a Lisa Compania a X-a Mărgineni Compania a XI-a Ohaba Compania a XII-a Tânțari azi Dumbrăvița Ierarhia militară în cadrul regimentului Comandantul regimentului În perioada 1765-1770 avea gradul de locotenent-colonel Obristlieutenant sau Oberstlieutenant Oberstleutnant În perioada 1770-1851 gradul de colonel Obrist sau Oberst Maior Major Căpitan Hauptmann plural Hauptleute- în perioada 1765-1849 Căpitan clasa I-a Hauptmann 1 Classe Klasse după 1849 Căpitan clasa a II-a Hauptmann 2 Classe după 1849 Locțiitor de căpitan căpitan-locotenent Capitän-Lieutenant Kapitän-Leutnant Locotenent-major Oberlieutenant Oberleutnant Sublocotenent Unterlieutenant Unterleutnant în perioada 1765-1849 Sublocotenent clasa I-a Unterlieutenant 1 Classe după 1849 Sublocotenent clasa II-a Unterlieutenant 2 Classe după 1849 Grade speciale intermediare între subofițeri și ofițeri Stegar Fähnrich până în anul 1838 Sublocotenent de rang inferior niederer Unterlieutenant după 1838 Funcțiile ofițerilor Auditor Judecător Auditor căpitanii și maiorii Adjutant Adjutant pentru ofițerii de rang inferior mai rar stegarii Contabil Rechnungsführer locotenenții-majori ulterior și căpitanii Funcțiile speciale ale civililor Medic șef Oberarzt asimilat locotenent-major Medic Arzt asimilat locotenent-major Capelan sau preot militar Feld-Caplan Feldkaplan sau Caplan Kaplan Ofițerii români ai regimentului Vezi Lista Ofițerilor Români Fondul școlastic Anterior anului 1851 an ce marchează desființarea regimentelor grănicerești din cadrul Graniței Militare Transilvănene fiecare comună grănicerească a fost chemată să se pronunțe în ce privește folosirea pe viitor a "Fondului de montură" Majoritatea dintre acestea au optat pentru transformarea lui într-un "Fond Școlastic" din care să se înființeze și să se susțină școli poporale în toate localitățile locuite de foști grăniceri Este important de precizat că la data desființării graniței militare valoarea Fondului de montură al Regimentului I de la Orlat era de 49287 florini și 24 de cruceri sumă însemnată pentru acele timpuri făcând comparație cu întreaga avere a comunității Racovița care abia se ridica la suma de 5116 florini și 26 cruceri Hotărârea foștilor grăniceri a fost sacționată prin rescriptul împărătesc din 27 august 1861 doi ani mai târziu la data de 22-24 aprilie convocându-se la Sibiu în cancelaria "Astrei" prima ședință a reprezentanților foștilor grăniceri Aceasta a fost condusă de către căpitanul pensionar racovicean Dionisie Drăgoiu alegându-se primul său comitet de conducere dintre care au făcut parte și Moise Panga și notarul Ioan Măcelariu În data de 12 decembrie 1863 comitetul ales împreună cu președintele său StezarStejar Constantin a primit confirmarea guvernului țării și a fost însărcinat cu elaborarea "Statutelor" și administrarea fondului Neaprobate de către forurile superioare în redactarea inițială acestea au trebuit modificate primind acceptul prin rescriptul împărătesc nr5530 din 10 martie 1871 Definind scopul "Fondului Școlastic" "Statutele" făceau părtași la el pe toți grănicerii și urmașii lor legitimi administrarea sa urmând a se face de către "Reprezentanța generală a foștilor grăniceri" printr-un comitet ales din rândurile ei al cărui președinte să fie confirmat de către Ministerul cultelor și instrucțiunii publice din guvernul maghiar "Reprezentanța" urma să se întrunească o dată la trei ani la Sibiu în prezența unui comisar regesc ea fiind formată din câte doi deputați de fiecare fostă companie în vârstă de cel puțin 24 de ani persoanele alese având și garanțiile morale corespunzătoare Pentru administrarea locală a fiecărei școli susținute din "Fond" se prevedea alegerea unei eforii școlare subordonată direct "Comitetului administrativ al fondului școlastic" CAFS prin care se repartiza sumele cuvenite acesteia Într-un paragraf impus de către autoritățile politice superioare "Statutele" precizau că școlile grănicerești "vor sta sub supravegherea inspectorilor școlari regești comitatensi" Adunarea reprezentanței generale din 8 mai 1871 alege pe viață în fruntea Comitetului administrativ pe baronul David Urs de Margina Cunoscut în cercurile guvernamentale de la Viena și Budapesta pentru bravurile sale pe câmpurile de luptă drept unul dintre cei mai buni ofițeri ai armatei austriece fiind decorat ca atare Urs întreprinde măsurile necesare în vederea preluării "Fondului școlastic" de la Ministerul cultelor și inspecțiunii publice către comitetul nou ales Intervenția sa reușeste să atragă în administrarea fondului suma de 337914 florini echivalentul a 675000 de coroane Începând din acest moment "Fondul școlastic" mai corect spus "interesele"dobânzile s-au împărțit în 13 părți egale a câte 700 florini fiecare sumă ce urma să se achite anual fiecărei dintre cele foste 12 companii ale regimentului plus "Aripei husarilor de la Dejani" Inițial de aceste sume au beneficiat școlile înființate în fostele localități sedii de companii care în scurt timp au devenit focare de cultură nu numai pentru populația școlară a acestora cât și pentru cea a satelor înconjurătoare De subliniat faptul că începând cu anul 1876 din cota cuvenită Companiei a VII-a a fost susținută și școala grănicerească din Scoreiu De îndată ce "Fondul școlastic" și-a început activitatea CAFS a început organizarea școlilor din subordinea sa La baza organizării a stat actul numit "Normativ privitor la organizarea învățământului în școlile centrale ale Reuniunii grănicerești din fostul regiment de graniță român I " elaborat la data de 17 septembrie 1871 și aprobat de către Reprezentanța generală din 27 septembrie 1871 Cornel Lupea indică pe renumitul pedagog transilvănean Vasile Petri fostul elev de la Năsăud al lui Moise Panga ca fiind principalul autor al "Normativului" deoarece în perioada 1871-1875 acesta a îndeplinit funcția de director suprem al școlilor grănicerești concomitent cu cea de secretar al CAFS Difuzat ulterior tuturor eforiilor școlare însoțit de explicații date atât de către Vasile Petri cât și de către David Urs "Normativul" conținând 37 de articole reglementa toate problemele școlilor grănicerești începând cu caracterul lor drepturile și obligațile elevilor precum și ale docenților structura și durata învățământului atributele Comitetului administrativ precum și ale eforiilor școlare etc El a constituit o adevărată constituție a școlilor grănicerești rămânând în vigoare până în anul 1895 când școlile au fost transformate în școli comunale care însă erau susținute din același fond Rezinstând tendințelor de maghiarizare începute în 1879 și 1907 și culminate cu includerea lor în anul 1917 în așa zisa "zonă culturală maghiară" școlile grănicerești au fost preluate de statul român în 1921 "Fondul școlastic" ajuns la o valoare mai mult simbolică s-a menținut ca instituție juridică până în 1948 când a fost desființat Implicările regimentului în evenimentele din 1848 Vezi și Granița Militară Granița militară bănățeană Granița Militară Transilvăneană Regimentul I de Graniță de la Orlat Compania a VII-a Districtul Grăniceresc Năsăud Istoria comunei Racovița Școala comunei Racovița Legături externe Bibliografie Monografii Nicolae Aron Monografia bisericilor școalelor și reuniunilor române din Făgăraș Făgăraș 1913 Alexandru Bucur Monografia Veștemului manuscris 2001 Gheorghe Codrea Istoricul învățământului poporal din Țara Făgărașului Făgăraș 1933 Colectiv Timișoara 700 pagini din trecut și astăzi Timișoara 1969 Alexandru Dima Sibiu București 1940 Cornel Lupea Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene Casa de presă și Editura Tribuna Sibiu 1995 Cornel Lupea Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene vol I-III mss la Biblioteca ASTRA Cornel Lupea Școlile grănicerești 1871 1921 manuscris dactilografiat 1980 ASTRA Ștefan Manciulea Muzeul Blajului Blaj 1940 Romul Moldovan Momente din trecutul comunei grănicerești Veștem Nicolae Nistor Marinescu-Frăsinei NMircea Sibiul și ținutul în lumina istoriei II Cluj-Napoca 1990 Mircea Păcurariu Două sute de ani de învățământ teologic la Sibiu 1786-1986 Sibiu 1987 Ion Podea Monografia județului Brașov Brașov 1938 Ioan Părean Orlat file de istorie Sibiu 1999 Eusebiu Roșca Monografia Institutului seminarului teologic-pedagogic andreian Sibiu 1911 Constantin Stan Școala poporană din Făgăraș și depe Târnave Sibiu 1928 Nicolau Togan Mediaș Istorie romanțată București 1944 Lucrări speciale și generale Alexandru Bucur și Cornel Lupea Ofițerii români din Regimentul 1 grăniceresc român de la Orlat Editura Etape Sibiu Sibiu 2002 Nicolae Albu Istoria școlilor românești din Transilvania între 1800-1867 București 1971 George Barițiu Istoria regimentului alu II romanescu granitiariu transilvanu Brasiovu 1874 George Barițiu Materialu pentru istoria regimentului I granitiariu din Transilvania 1884 George Barițiu Părți alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani în urmă I-III Sibiu 1889-1891 Josef Heinrich Benigni Statistische Skizze der Siebenbürgische Militärgrenze Hermannstadt 1816 Augustin Bunea Discursuri autonomia bisericească diverse Blaj 1903 Colectiv George Bariț și contemporanii săi București 1976 Victor Cheresteșiu Adunarea națională de la Blaj 3-5 15-17 mai 1848 București 1966 Silviu Dragomir Avram Iancu București 1968 Gheorghe Duzinchevici Date noi relative la istoria Regimentului I de grăniceri români din Transilvania1762-1768 1977 File din istoria militară a poporului român II București 1983 Anuarul III al Societății pentru crearea unui fond de teatru român pe anii 1899-1900 Brașov 1900 Carl Göllner Regimentele grănicerești din Transilvania 1764-1851 București 1973 ME Ionescu- Regimentele grănicerești din Transilvania și Banat și rolul lor în lupta socială și națională a românilor 1983 Nicolae Iorga Pagini alese din însemnările de călătorie prin Ardeal și Banat I-II București 1977 IIonescu Vechimea vieții mănăstirești la români București 1966 J Lukeš Militärischer Maria Theresien-Orden 1850-1890 Wien 1890 GE Marica Studii de istorie și sociologia culturii române ardelene în secolul al XIX-lea Cluj-Napoca 1977 Emil Micu Contribuțiuni la istoricul Regimentului grăniceresc întâi valah București 1943 Alexandru Papiu-Ilarian Istoria românilor din Dacia Superioară II Viena 1852 TAdrian Pascu Ioan Axente Sever 1821-1906 Cluj-Napoca 1986 Ștefan Pascu Starea românilor din Transilvania la trecerea acestui principat sub suzeranitatea Austriei la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea 1943 V Teodor Păcățean Cartea de aur I Sibiu 1943 Mircea Păcurariu Istoria bisericii românești din Transilvania Banat Crișana și Maramureș până la 1918 Cluj-Napoca 1992 Zenobie Pâclișanu Luptele politice ale românilor ardeleni din anii 1790-1792 București 1923 V Repede Ortodoxie sau greco-catolicism? O întrebare încă vie pentru Transilvania 1999 Șematismul venerabilului cler al arhidiecezei mitropolitane a Alba Iuliei și Făgărașului pe anii 1871 1876 1880 1900 și 1906 Blaj Gustav Amon Treuenfest Geschichte des kuk Infanterie-Regimentes nr46 1762 bis 1850 erstes Siebenbürger Romanen-Grenz-Infanterie-Regiment nr16 Wien 1890 Gustav Amon TreuenfestGAT Geschichte des kuk Infanterie-Regimentes nr50 1762 bis 1850 erstes Siebenbürger Romanen-Grenz-Infanterie-Regiment nr17 Wien 1882 Iosif Sterca-Șuluțiu Biografia lui Avram Iancu Sibiu 1897 Eugen Străuțiu Sibiul între medieval și modern Sibiu 2000 Valeriu Șotropa Districtul grăniceresc năsăudean și locul său în lupta pentru progres social și libertate națională a românilor din Transilvania Cluj-Napoca 1975 Virgil Șotropa și Nicolae Drăganu Istoria școalelor năsăudene Năsăud 1913 Ernst Wagner Historisch-statistisches Ortsnamenbuch für Siebenbürgen Köln-Wien 1977 Arhive Arhiva Cornel LupeaACP Arhiva Dorin BogdănelADB Arhiva Haralambie PetrișorAHP Arhiva Ioan PacaAIP Arhivele Naționale BrașovANBv Fondul 168 Regimentul românesc de graniță nr16 infanterie Făgăraș 1768-1856 Fondul Starea civilă Mărgineni Fondul Vicariatul greco-catolic Făgăraș Arhivele Naționale BucureștiANB Fondul Microfilme Ungaria rolele 4-9 Arhivele Naționale ClujANC Fondul Urs de Margina Arhivele Naționale SibiuANSb Fondul Starea civilă Orlat Fondul Starea civilă Racovița Fondul Școli grănicerești Fondul Comandamentul general al trupelor austriece din Transilvania Arhiva Virgil IrimieAVI Biblioteca ASTRA Memorii Simeon Balint și Ioan Axente Sever Două raporturi ale acelor prefecți de legiuni românești cari în anul 1848 9 au susținut luptele cu insurgenții unguri până la intrarea trupelor imperiale în Transilvania Sibiu nr1884 Avram Iancu Ghinda și sabia jurnal de război cu ungurii 1995 Memoriile Secției istorice ale Academiei Române București 1923 P Tudor Avram Iancu în memorialistică Cluj 1972 Note Sașii transilvăneni în colocvial Sachsen sunt o populație de origine etnică germană stabilită în sudul și în nord-estul Transilvaniei începând cu mijlocul secolului al XII-lea Colonizarea sașilor în Transilvania a fost inițiată de regele Géza al II-lea 1141-1162 al Ungariei fiind justificată în esență prin rațiuni de ordin economic și militar Timp de câteva decenii sarcina principală a coloniștilor germani a fost apărarea graniței Regatului Ungar din sudul Transilvaniei Procesul colonizării germane în Transilvania a continuat până spre sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul veacului următor Nume Originea numelui pe care l-au purtat locuitorii în urma colonizării Transilvaniei de către coloniștii germani a căror proveniență de bază a reprezentat-o regiunea Renania este controversată și încă nelămurită în rândul cercetătorilor Deoarece un numar relativ mic al coloniștilor erau de origine saxonă așa cum rezultă și din studiul dialectului săsesc se constată într-un mod surprinzător și paradoxal că numele de "sași" a fost preluat de ei înșiși începând cu secolul al XIV-lea Primele mențiuni documentare din secolul al XII-lea și începutul secolului al XII-lea fac referire la „Flandrenses „Saxones și „Theutonici Documentele din arhivele papale din aceeași perioadă preferă denumirea de „Theutonici iar documentele arpadiene îi numește „Saxones Mult mai rar documentele papale fac referire la „Flandrenses sau „Saxones Wilfried Loth consideră ca și majoritatea cercetătorilor că numele folosite se referă la aceeași populație Denumirea de "sași" Saxones dată coloniștilor este atestată documentar doar în 1206 cînd regele Andrei al II-lea al Ungariei 1205-1235 a conferit privilegii sașilor în din Cricău Krakau Ighiu Krapundorf și Romos Rumes și le-a asigurat un statut juridic propriu Deoarece în cancelaria regală s-a încetățenit denumirea de "sas" germanii din Ardeal au fost denumiți în mod unitar sași Limba vorbită de sași a fost numită de sași în dialectul săsesc saksesch în abia relativ de curând în timp ce țăranii înșiși își desemnau modul de vorbire ca detsch în adică germană în timp ce germana literară în era denumită în dialectul săsesc muëseresch adică „limba soldaților austrieci văzuți de ei ca străini< ref> Karl Kurt Klein a avansat ideea că sașii nefiind „Saxones au primit numele de la cineva din afara Transilvaniei În susținerea conceptului stau numele localităților întemeiate pe timpul colonizării consemnate mai târziu care conțin cuvântul „deutsch exemplu Deutsch-Kreuz Criț Aceste nume au fost comparate cu „Sachsenhausen Săsăuși în dialect „Sessenhousn Cum termenul de „Sassen este folosit în Saxonia Inferioară și îi desemnează pe saxoni induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași Sassen Cuvântul „Sassen în dialectul săsesc „Sessen înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor sau „încetățenit Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „Untergesäss și „Obergesäss nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași dintr-o pronunție nesaxonă „Sachsen Această proveniență a fost stabilită prin studierea foneticii dialectului săsesc rezultând ideea că ar trebui să sune „Sasse dar de fapt era pronunțat „Sachse Alte ipoteze ar fi că germanii din Transilvania au preluat termenul de „Saxones din cancelariile regale termenul de sas ar proveni de la particula „szász pe care ungurii o atașau localităților locuite de către coloniști germani chiar dacă la localitățile similare din Ungaria particula folosită era „németi Acest fapt susține ipoteza că în cancelaria maghiară se dorea o diferențiere netă între germanii din Transilvania și din Spiss față de cei așezați în Panonia Această deosebire apare și în harta publicată de către Mályusz Elemér în 1939 în revista „Századok Așezările medievale Primii coloniști germani franci valoni și flamanzi au provenit din teritoriile situate în bazinele râurilor Rin și Mozela Pe lângă coroana maghiară un rol important în procesul colonizării germane în sudul Transilvaniei l-au jucat Ordinul cavalerilor teutoni mănăstirea cisterciană Igriș din Banat precum și abația cisterciană Cârța din Țara Făgărașului Teritoriul din sudul Transilvaniei colonizat cu germani are o suprafață de aproximativ 30000 km² Sub aspect teritorial-administrativ teritoriile locuite de sași au fost organizate în Comitatul Sibiului sau Provincia Sibiului Ulterior în prima jumătate a veacului al XIV-lea în perioada guvernării regelui angevin Carol Robert de Anjou probabil între anii 1325-1329 sașii s-au organizat în cadrul unor scaune săsești Sașii au trăit conform obiceiurilor lor vechi; se autoguvernau organizați fiind într-o unitate administrativă mare numită Königsboden Existau însă și numeroase așezări săsești situate în afara acestui areal Microregiunile populate de sași erau În sudul Podișului Transilvaniei de la Orăștie până la Drăușeni Altland spațiul dintre Olt și Hârtibaciu Weinland regiunea dintre cele două Târnave Waldland spațiul dintre Hârtibaciu și Târnava Mare Zekeschgebiet rom Ținutul Secașelor Unterwald spațiul din preajma Sebeșului și a Orăștiei La est de munții Perșani Burzenland rom Țara Bârsei În nordul Podișului Transilvaniei Ardealul de Nord Nösnerland regiunea Bistriței Țara Năsăudului Reener Ländchen în preajma Reghinului Sașii au întemeiat așezări urbane și în afara arcului carpatic precum Neamțul și Baia în Moldova respectiv Câmpulung în Muntenia Ultimul comite sas al Câmpulungului a fost comitele Laurențiu Remarcabil este faptul că primii voievozi munteni și moldoveni care și-au afirmat independența față de Regatul Ungariei Basarab I și Bogdan I și-au ales drept loc de reședință orașele germane Câmpulung respectiv Baia Biserici săsești Multe din bisericile săsești care aparțin stilului romanic au fost ridicate în localitățile mai mici cam în aceeași perioadă și au fost construite pe baza unei idei unitare Analizând stilul arhitectonic WHorwath trage concluzia că edificiile așezărilor indică faptul că cele mai vechi construcții romanice au fost construite în capitulul Sibiului și Cincu după care colonizarea s-a desfășurat „radial" Pe aceste teritorii susține WHorwath se diferențiază două tipuri de biserici romanice care ar putea corespunde la două etape de colonizare bineînțeles făcute de două grupuri de coloniști distincte Grupul bisericilor cu turn vestic și plan alungit Sibiu Șelimbăr Cisnădie Cisnădioara Hosman și eventual Bradu și bazilicile de dimensiuni mici fără turn Cașolț Vurpăr Daia Roșia Nocrich Alțâna și eventual Marpod Al doilea grup se extinde la est până la Alțâna de unde colonizarea s-a făcut spre nordGușterița Șura Mică Șura Mare Hamba Slimnic Cristian Rusciori la est de Alțâna facându-și apariția formele sobre ale romanicului De asemenea poate fi urmărită răspândirea stilului romanic spre est până în capitulul Rupea și pe Valea Homorodului Walter Horwath este de părere că în scaunele Miercurei și Sebeșului colonizarea a început mai târziu având ca punct de plecare cetatea Sibiului spre cursul mijlociu al Mureșului și că bisericile ridicate la Drăușeni și Orăștie au fost făcute de abia în perioada gotică Ca direcție principală analizele lui WHorwath făcute pe baza arhitecturii ecleziastice se suprapun în linii mari peste mențiunile din diploma andreană Datările lui WHorwath corectate parțial de Virgil Vătășianu trebuiesc privite cu o oarecare prudență deoarece nu se știe de fapt cam câte generații de locuitori au contribuit la construirea acestor biserici În prezent cercetările specialiștilor au conturat ideea că edificarea bazilicilor romanice din provincia Sibiului nu poate precede anul 1200 chiar și în zonele în care colonizarea a fost timpurie Conform acestei afirmații dacă stabilirea unor coloniști s-ar fi făcut de exemplu în anul 1150 începerea edificării unei biserici de piatră romanice putea fi demarată abia de la a treia generație de locuitori Este adevărat că au fost și biserici care au fost construite în deceniile 2 și 3 ale secolului al XIII-lea Un exemplu edificator fiind biserica de la Cisnădioara a cărei datare este plasată la începuturile arhitecturii ecleziastice săsești Conform cercetărilor făcute de arheologul Radu Heitel această biserică care a fost donată de Gocelinus cistercienilor din Cârța în 1223 era abia începută la momentul donării sale construite fiind doar corul și fundația navelor Bazilica din Cisnădioara a fost cel mai probabil terminată la începutul deceniului 8 al secolului al XIII-lea iar detaliile stilistice din ultima fază a construcției nu pot da indicii la întemeierea așezării datată de altfel în secolul al XII-lea Cercetările arheologice făcute la Mediaș Gîrbova Sebeș Viscri și Drăușeni au evidențiat prezența unor întreruperi în construcția bisericilor săsești timpurii precum și mai multe faze ale edificarii acestora Încercarea lui Horwath de etapizare a colonizării săsești pe baza studierii clădirilor ecleziastice va putea fi fundamentată de abia la încheierea investigațiilor arheologice a tuturor bisericilor din provincia Sibiuluimulte dintre ele precedate de bazilici romanice inclusiv a celor gotice Thomas Nägler susține că încheierea colonizării săsești în Transilvania s-ar fi produs în jurul anului 1224 și că ulterior acestei date doar un numar minor de așezări au mai fost întemeiate prin fenomenul de roire Organizarea medievală Organizarea legală Drepturile și obligațiile coloniștilor germani au fost incluse în așa-numitul Andreanum în germană Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen act emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei Prin acest important document erau confirmate populației germane așezată pe teritoriul cuprins intre Drăușeni și Orăștie autonomia teritorial-administrativă jurisdicțională și bisericească fiind stipulate concomitent și obligatiile sale față de regii Ungariei Comunitățile sătești erau conduse de un primar în < ref> O dată cu introducerea regimului dualist austro-ungar și cu desființarea Universității Națiunii Săsești Sächsische Nationsuniversität sașii și-au pierdut baza autonomiei lor Practic începând cu 1867 principala instituție reprezentativă pentru sași a fost Biserica Luterană care a preluat printre altele administrarea învățământului săsesc Din acest punct de vedere situația nu s-a schimbat în 1918 când Transilvania a devenit parte componentă a României Mari Statul român nu recunoștea drepturi corporative minorităților astfel că Biserica Luterană a trebuit să facă mari eforturi pentru a putea susține financiar învățământul săsesc Această situație a durat până în 1940 când autoritatea asupra școlilor a fost preluată de Grupul Etnic German din România recunoscut ca persoană juridică în urma unui decret-lege emis la 28 noiembrie 1940 de mareșalul Ion Antonescu O dată cu instaurarea comunismului întreg sistemul școlar inclusiv școlile cu predare în altă limbă decât cea română a fost administrat exclusiv de statul român Organizații religioase Pe lângă Ordinul Cavalerilor Teutoni alte organizații religioase importante dezvoltării comunităților germane erau abațiile cisterciene de la Igriș din Banat și Cârța din Făgăraș Cea mai timpurie formă de organizare a sașilor a vizat viața religioasă Prepozitura Sibiului fiind fondată încă înainte de 20 decembrie 1191 În primii săi ani de existență prepozitura includea teritoriile capitlurilor de Sibiu Nocrich și Brașov adică zonele de colonizare primară a sașilor pe teritoriul Transilvaniei Învățământul Încă din secolul al XIV-lea sașii din Transilvania au început să înființeze școli primare astfel că la începutul secolului al XVI-lea exista câte o școală primară în aproape fiecare comună săsească În 1541 s-a înființat primul gimnaziu săsesc iar în anul 1722 s-a introdus învățământul obligatoriu pentru națiunea săsească Regionalismele limbii săsești germană siebenbürgisch-sächsiche Mundart au dus de la începutul istoriei sașilor la necesitatea unei limbi scrise care a fost și este până azi limba germană Fortificarea orașelor Invazia mongolă din 1241 1242 a distrus în mare parte regatul ungar Deși sașii au făcut tot ce au putut pentru a rezista multe așezări ale lor au fost distruse Înaintea invaziei multe orașe transilvănene au fost fortificate și erau dezvoltate economic Multe erau apărate de către Kirchenburgen biserici fortificate cu ziduri masive Expanisunea rapidă a orașelor populate de sași a dat Transilvaniei numele german de Siebenbürgen în făcându-se referire la șapte din orașele fortificate Bistritz Bistrița Beszterce Hermannstadt Sibiu Nagyszeben Klausenburg Cluj Kolozsvár Kronstadt Brașov Brassó Mediasch Mediaș Medgyes Mühlbach Sebeș Szászsebes Schässburg Sighișoara Segesvár Nu se știe cu exactitate care șapte localități săsești au stat la originea denumirii „Siebenbürgen cele "Șapte Cetăți" existând azi opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat așezările săsești care au alcătuit inițial numele lipsesc dovezi scrise în acest sens Clasă privilegiată Împreună cu nobilimea din Transilvania cu cler și cu secui sașii au fost membri ai Unio Fraterna cunoscută mai ales în mod greșit ca Unio Trium Nationum încheiată în 16 septembrie 1437 în contextul Răscoalei de la Bobâlna conduse de Antal Nagy Budai Prin această înțelegere cele patru națiuni în sensul medieval al termenului și-au promis sprijin mutual împotriva primejdiilor din afară expansiunea otomană și dinăuntru răscoalele țărănești fapt care a dus la excluderea tacită a românilor evreilor grecilor și armenilor de la viața politică a Transilvaniei De-a lungul reformei protestante majoritatea sașilor au trecut la Lutheranism Principatul Transilvaniei fiind unul dintre cele mai tolerante state europene în privința religiei sașii și-au putut păstra religia Habsburgii au promovat catolicismul în țările controlate de ei însă în rândul sașilor nu au avut loc treceri semnificative spre acea confesiune În schimb au avut loc treceri ale unor comunități săsești la calvinism ceea ce a dus pe termen lung la introducerea limbii de cult maghiare și asimilarea comunităților săsești respective ex la Cluj Dej Lona Săsească Feneșu Săsesc etc Războaiele purtate de Ungaria și Monarhia Habsburgică împotriva Imperiului Otoman în secolele XVI-XVIII au dus la scăderea numărului sașilor transilvăneni și depopularea unor zone locuite anterior de sași vezi harta alăturată Odată cu intrarea Principatului Transilvaniei sub conducere habsburgică grupul sașilor a început să se revitalizeze Pe de altă parte în sec al XVIII-lea Curtea de la Viena a colonizat în fundus regius protestanți austrieci așa numiții landleri Dintre sașii transilvăneni numeroși au făcut carieră ca ofițeri și înalți funcționari ai Imperiului Austriac și apoi ai Austro-Ungariei Pierderea statutului de clasă privilegiată Împăratul Iosif al II-lea a încercat să desființeze Unio Trium Nationum la sfîrșitul secolului al XVIII-lea în efortul său de modernizare a imperiului și de înlăturare a organizării medievale Deși acțiunile sale nu au avut efectul scontat la intelectualitatea săsească a apărut conștiința minorității ponderea numerică plasându-i pe sași într-o poziție de inferioritate față de naționaliștii unguri și români care începeau să afirme argumentul demografic Pe durata Revoluției de la 1848 unii intelectuali sași au sprijinit încercările românilor de a obține drepturi politice Astfel pastorul Stephan Ludwig Roth care sprijinea idealurile române de obținere a unor drepturi politice a fost executat de revoluționarii maghiari în timpul revoluției Deși încercarea forțelor maghiare de a obține un control mai mare asupra Transilvaniei a fost înfrântă de forțele austriece și ruse în 1849 Ausgleich-ul dintre Austria și Ungaria din 1867 a avut efecte negative asupra drepturilor politice ale sașilor Pe perioada Austro-Ungariei burghezia maghiară a declanșat o vastă politică de maghiarizare pentru a combate naționalismul tuturor celorlate grupuri etnice din partea maghiară a regatului La finalul primului război mondial majoritatea sașilor au sprijinit unirea Transilvaniei cu Regatul României Al doilea război mondial și urmările sale Politica celui de-al Treilea Reich față de România a avut o influență nemijlocită asupra sorții populației germane trăitoare aici Ca urmare a semnării Pactului de neagresiune germano-sovietic pe 26 iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia și Bucovina de Nord incluse de Hitler într-un protocol secret spre a intra în sfera de influență sovietică Înainte de intrarea trupelor sovietice mulți germani din aceste teritorii au fost strămutați forțat în teritorii ale Reichului Danzig din Prusia Răsăriteană în prezent Gdańsk în Polonia Wartheland Silezia Superioară grupuri mai mici în Protectoratul Boemia și Moravia Protektorat Böhmen und Mähren Regiunea Sudetă și în Lorena- Luxemburg Lothringen-Luxemburg în cadrul programului numit Heim ins Reich Ulterior guvernul de la Berlin a convenit cu cel din București și strămutarea germanilor din Bucovina de Sud și din Dobrogea precum și din Vechiul Regat al României Au fost afectate în total 214630 persoane Ca urmare a Dictatului de la Viena Transilvania de Nord a fost anexată Ungariei Cu această ocazie pentru prima dată în istorie teritoriile locuite de sașii transilvăneni au fost despărțite și circa 70000 de germani au redevenit cetățeni ai Ungariei În urma tuturor acestor schimbări teritoriale și prin strămutarea populației numărul de etnici germani care locuiau în România a scăzut cu mai mult de o treime În februarie 1942 respectiv în mai 1943 Germania a încheiat înțelegeri cu Ungaria respectiv cu România în urma cărora etnicii germani apți pentru serviciul militar deși cetățeni ungari în Transilvania de Nord intrată în componența statului ungar prin Dictatul de la Viena sau cetățeni români în Transilvania de Sud rămasă în componența României au putut fi încorporați în unități militare germane regulate în Waffen-SS în întreprinderi cu producție de război ori în Organizația Todt o unitate specială care a avut în timpul războiului misiunea de a construi buncăre și de a executa alte lucrări de geniu Ca urmare a acestor acorduri mulți dintre etnicii germani din România sași transilvăneni și șvabi bănățeni s-au înrolat voluntar în unitățile Waffen-SS în total aproximativ 63000 persoane câteva mii servind în unitățile speciale de intervenție ale Serviciului de Securitate SS SD-Sonderkommandos dintre care cel puțin 2000 etnici germani s-au înrolat în unitățile de pază ale lagărelor de concentrare KZ-Wachkompanien dintre care unii au servit în lagăre de exterminare preponderant în Auschwitz și Lublin Aproximativ 15% din etnicii germani din România care au servit în armata germană au murit în război Din supraviețuitori s-au întors în România numai câteva mii După 23 August 1944 când trupele sovietice au ocupat România mulți din sașii din Transilvania de Nord în special cei din Țara Năsăudului ca și șvabii din Banat au fost evacuați de Germania astfel că circa 100000 dintre ei au fugit din calea Armatei Roșii Pentru cei rămași în România au urmat încadrarea în Detașamente de muncă obligatorie < ref> și deportări în Uniunea Sovietică și în Bărăgan Sașii rămași nu au fost expulzați de guvernarea comunistă Statul român s-a remarcat însă prin așa-numită "vindere" a minorităților care i-a afectat pe etnicii germani din România ca și pe evrei Practic guvernul federal german plătea o anumită sumă de bani pentru fiecare etnic german care primea acordul autorităților de la București de a emigra Fiind considerați Auslandsdeutsche "germani din străinătate" de către guvernul german sașii din Transilvania au primit dreptul la cetățenie germană Cei mai mulți dintre ei au emigrat în Germania atât înainte de căderea comunismului cât și în primii ani de după 1989 Ca urmare a emigrărilor masive numărul sașilor din România a scăzut foarte mult În general ajunși în Germania sașii veniți din Ardeal s-au așezat compact în zone care seamănă cu Transilvania Lângă Köln există o zonă deluroasă similară cu relieful ardelean iar acolo s-a stabilit o comunitate destul de mare de sași La fel s-a întâmplat și în alte părți din Germania Mulți sași emigrați se întorc să viziteze zona din care au plecat Deoarece vin mai ales în timpul concediilor de vară s-au ales cu supranumele de Sommersachsen sași de vară Evoluția demografică a sașilor transilvăneni de-a lungul secolului XX Conform datelor recensământului din 1930 unitățile administrative cu pondere săsească importantă au fost Județul Târnava Mare Plasa Mediaș 481% români 44% maghiari 46% Plasa Sighișoara 421% români 451% maghiari 91% Plasa Agnita 392% români 563% maghiari 33% Județul Târnava Mică Plasa Dumbrăveni 415% români 322% maghiari 197% Județul Sibiu interbelic Județul Brașov interbelic Plasa Bran Plasa Săcele Județul Făgăraș Județul Mureș interbelic Plasa Teaca Județul Năsăud Întâlnirile anuale ale sașilor transilvăneni Întâlnirile tradiționale ale sașilor transilvăneni au loc de Rusalii la Dinkelsbühl începând din anul 1951 respectiv toamna la Biertan din 1990 În anul 2008 întâlnirea sașilor a fost inițial programată să aibă loc la Mediaș însă ca urmare a trecerii primarului Mediașului de la FDGR la PDL < span> Personalități în ordine alfabetică Johann Michael Ackner arheolog și naturalist Arthur Arz general ultimul șef al Marelui Stat Major al armatei imperiale austro-ungare Valentin Bakfark muzician renascentist Wilhelm Georg Berger compozitor muzicolog violist și dirijor Franz Binder explorator Samuel von Brukenthal guvernator al Transilvaniei colecționar de artă Günther Bosch antrenor de tenis Martin Bottesch politician Otto Dahinten arhitect Ricky Dandel solist vocal Christa Depner opozantă a regimului comunist Hermann Fabini arhitect istoric de artă și politician Carl Filtsch pianist Alexandru Adolf Flechtenmacher tatăl sas compozitor violonist dirijor și pedagog Christian Flechtenmacher jurist Franz Friedrich Fronius profesor biolog și etnolog Arnold Graffi oncolog Josef Haltrich pedagog filolog preot și etnograf Johann Martin Honigberger medic și farmacist Johannes Honterus gânditor umanist reformator religios Klaus Johannis politician primar al Sibiului 2000-2014 președintele României Michael Klein fotbalist Peter Maffay cântăreț compozitor actor și producător Hans Mattis-Teutsch artist expresionist pictor sculptor grafician Adolf Meschendörfer scriitor Harald Meschendörfer pictor și grafician Eduard Morres pictor topograf artistic Dieter Nisipeanu după mamă șahist Hermann Oberth fizician Oskar Pastior poet și scriitor Erhard Plesch politician german Stephan Ludwig Roth cărturar reformator al învățământului om politic Iancu Sasul mamă săsoaică domnitor al Moldovei Christian Schesaeus poet umanist Christian Tell jurist Eginald Schlattner scriitor Hellmut Seiler poet traducător și scriitor satiric de limbă germană Martin Siebenbürger primar al Vienei Georg Soterius umanist Georg Daniel Teutsch episcop evanghelic Rudolf Wagner-Régeny compozitor și apoi profesor și decan al conservatorului din Rostock Carl Wolff economist Albert Ziegler pilot constructor și instructor aviatic Walter Ziegler ciclist de performanță Doris Schmidts câștigătoarea concursului Miss Germany 2009 Hans Bergel scriitor și jurnalist Erich Bergel dirijor Friedrich Krasser medic și poet Thomas Nägler istoric Roland Gunnesch handbalist Siegfried Mureșan mama sasoaica politolog si politician Bernd Fabritius politician membru al Bundestagului din partea CSU Dutz Schuster scriitor Melita Rühn gimnastă Johannes Kelpius teolog protestant pietist scriitor și muzician Wilhelm Fabini artist plastic Hans Otto Roth politician Vezi și Așezări săsești cu biserici fortificate din Transilvania Listă de localități întemeiate sau populate de sași în Transilvania Pământul Crăiesc Germanii din România Bibliografie Gündisch Konrad Siebenbürgen und die Siebenbürger Sachsen Bonn Langen Müller 1998 Mărculeț I & Mărculeț C 2009 Germans in Romania between the 1930s and the 2002s – Geographical Aspects Forum geografic VIII8 146-151 http forumgeograficro wp-content uploads 2009 8 Marculetpdf Milata Paul Zwischen Hitler Stalin und Antonescu Rumäniendeutsche in der Waffen-SS Köln Weimar Wien Böhlau Verlag 2007 „Geschichte der NordsiebenburgSachsen Istoria sașilor din nordul Transilvaniei Michael Kroner 2009 Bibliografie suplimentară Așezarea sașilor în Transilvania studii Thomas Nägler Editura Kriterion 1981 Românii și sașii până la 1848 relații economice sociale și politice Thomas Nägler Editura Thausib 1997 Transformări sociale la sașii ardeleni după 1945 Rudolf Poledna Presa Universitară Clujeană 2001 Note Legături externe tandfonlinecom Ambasada Germaniei București 2 Octombrie 2009 Oana Dan Evenimentul zilei 11 aprilie 2007 Lucian Vasilescu Descoperă 1 august 2006 Evenimentul zilei 7 noiembrie 2008 Ruxandra Hurezean HotNewsro Formula AS anul 1999 numărul 388 Biserici săsești Etnografie Istorie 26 iunie 2009 Mihaela Stanescu Descoperă National Geographic România 3 Noiembrie 2006 Cristian Stoichici Cotidianul 25 mai 2013 Irina-Maria Manea Historia Sașii în perioada comunistă Observator cultural Nr 197 2 decembrie 2003 21 Ianuarie 2011 VIRGIL LAZAR România liberă 20 Octombrie 2009 Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 4 Mai 2010 Ziarecom 22 iulie 2011 Ștefan Both Adevărul 6 noiembrie 2006 Christian Levant Adevărul 6 aprilie 2012 Lavinia Betea Adevărul 25 noiembrie 2009 ȘTefan Both Adevărul 28 aprilie 2013 Traian Deleanu Evenimentul zilei Scaunul Sibiului în a fost cea mai importantă unitate administrativă a comunității sașilor transilvăneni înființată în secolul al XII-lea cu sediul la Sibiu Începuturile colonizării După opinia lui Friedrich Teutsch colonizarea așezărilor din capitulul Sibiului a început cu localitățile Sibiu Șura Mare Slimnic și Vurpăr împreună cu hotarul denumit „Braniș folosit în „devălmășie împreună Ca urmare s-au format localitățile surori Hamba Roșia Noul și Daia De asemenea același autor consideră că localitățile Gușterița „Villa Humperti Turnișor „Villa Epponis și Șelimbăr au purtat numele greavilor lor Teutch afirmă că satele Avrig Bradu Cașolț Cisnădie Cisnădioara Cristian și Tălmaciu s-au format mai târziu Pe de altă parte Karl Kurt Klein semnalează faptul că în timpul lui Geza II s-au colonizat în capitulul Sibiului localitățile Cristian „Insula Christiana și Cisnădie-Heltau nume ce ar proveni de la „Heldwin acestea făcând parte din primele colonizări numele lor trăgându-se de la greavii lor În anul 1453 sașilor din Șapte Scaune li s-a atribuit teritoriul cetăților de graniță Grenzburgengebiet pe care l-au administrat până în anul 1867 sub denumirea de "Scaunul filial al Tălmaciului Talmescher Filialstuhl sau Filialstuhl Talmesch Stema Stema Scaunului Sibiului include două spade încrucișate cu mânerele în partea superioară Ele reprezintă Jus Gladii Minus Minor + Jus Gladii Majus Maior dreptul la pedeapsa cu moartea Potrivit heraldicii fondul roșu al scutului împreună cu cele două spade reprezintă dreptul la pedeapsa capitală< ref> Domenii aparținătoare Scaunul Sibiului avea în administrarea sa următoarele localități grupate după cum urmează Localitățile componente principale care erau următoarele Amnaș în în Avrig în în Bradu în în Bungard în în Cașolț în în Cisnădie în în Cristian Sibiu în în Daia Sibiu în în Gura Râului în în Gușterița în în Hamba în în Mohu în în Nou în în Poplaca în în Rășinari în în Râu Sadului în în Roșia în în Rusciori în în Săcădate Sibiu în în Sadu în în Sibiu în în Slimnic în în Șelimbăr în în Șura Mare în în Șura Mică în în Turnișor în în Veștem în în Vurpăr în în Scaunul filial al Tălmaciului în care avea în componență următoarele localități Boița în în Racovița în în Sebeșu de Jos în în Sebeșu de Sus în în Tălmaciu în în Tălmăcel în în Turnu Roșu Porcești în în Scaunul filial al Săliștei în care avea în următoarele localități Cacova Sibiului Galeș Săliște Sibiel Tilișca Vale Alte domenii aparținătoare Apoș în în Bălcaciu în în Cârța în în Cisnădioara în în Cloașterf în în Colun Sibiu în în Cornățel în în Criț în în Feldioara în Jidvei în în Meșendorf în în Orlat în în Rucăr în în Ruși în în Săcel Cernovoda în în Târnava Proștea Mare în în Târănvioara Proștea Mică în în Legături externe Bibliografie AAmlacher Urkundenbuch zur geschichte der Stadt und des Stubles Broos zum Uebergang Siebenburgens unter Erbfursten aus dem Hause Osterreich 1690 în AVSL XL 1879 Arhivele Nationale Direcția Județeană Sibiu Academia Română Istoria Românilor vol IV V VI București 2002 2003 D Avrigeanu Instituția centumvirilor din orașul Sibiu în RA an XL VII 1970 volXXXII nr1 E A Bielz Handbuch der Landeskunde Siebenbürgens Eine physikalisch-statistisch-topographische Beschreibung dieses Landes Sibiu 1857 P Binder Lista iarmaroacelor din Transilvania în vechile calendare din secolele XVI-XVII în AnBr I 1993 Din istoria Transilvaniei I București 1965 Documente privind istoria României veac XIV C Transilvania I 1301-1320 București 1953 Documenta Romaniae H istorica vol XI1356-1360 București 1981 volXII1361-1365 București 1985 J Dulder Zur Geschichte des Überganges Siebenbürgens unter die Herrschaft des Hauses Habsburg Die Jahre 1687-1691 în AVSL XXX 1902 A Dumitrescu-Jipa N Nistor Sibiul și ținutul în lumina istoriei I Cluj-Napoca 1976 Hermann Fabini Atlas des Siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen I Sibiu 1999 JA Grimm Die politische Verwaltung im Grossfürstenthum Siebenbürgen Ein Hilfsbuch Ediția a doua Sibiu 1856 H Gunesch Beitrage zur Siedlungsgeschichte des Brooser Stuhles vom 13 bis 16 Jahrhunderts în AVSL Drite Folge 8 1971 N Iorga Istoria românilor din Ardeal și Ungaria București 1915 Istoria românilor din Ardeal și Țara Ungurească București 1916 Histoire du Roumains de Transylvanie et de Hongrie Ediția a doua București 1940 Zsigmond Jakó Erdélyi Okmánytar Codex diplomaticus Transylvaniae I 1023-1300 Budapesta 1997 K K Klein Geysanum und andreanum Fragmentarische Betrachtungen zur Frühgeschichte der deutschen in Sibenbürgen în AVSL 8 1971 S Kolosvári K Óvári Corpus statutorum Hungariae municipalium I Budapesta 1895 G Kraus Cronica Transilvaniei 1608 1665 București 1965 ILupaș Realități istorice în voievodatul Transilvaniei din secolele XII-XII în AIIN VII 1936-1937 Documente istorice transilvane I1599-1699 Cluj 1940 Sfârșitul suzeranității otomane și începutul regimului habsburgic în Transilvania București 1943 M Lupaș-Vlaicu Aspecte din istoria Transilvaniei București 2001 L J Marienburg Geographie des Grossfürstenthums Siebenbürgen I Sibiu 1813 A Șt Mărginean Competențele administrative ale autorităților urbane din TransilvaniasecXIV în BCȘS 7 2001 Ștefan Meteș Viața agrară economică aRomânilor din Ardeal și Ungaria I 1508-1820 București 1921 O Mittelstrass Ortsnamenbuch Historisch-landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen Heidelberg 1992 G Müller Die urprüngliche Rechtslage der Rumänen in Siebenbürger Sachsenlande în AVSL 38 1912 Thomas Nägler Populația românească din sudul Transilvaniei și caracterul colonizării săsești din secolele XII-XIII în SAI XIII 1969 Așezarea sașilor în Transilvania București 1992 Șt Pascu Voievodatul Transilvaniei I Cluj 1972 G Popa-Lisseanu Sicules et Roumains Un proces de desnationalisation București 1933 Quellen aus sächsischen Archiven 1880 A Sacerdoțeanu Andreanum și alte acte II în Țara Bârsei 2 1935 A Schaser Reformele iosefine în Transilvania și urmările lor în viața socială Sibiu 2000 Fr Schuller Zur Einführung des Königsrichteramtes in den Stühlen der "provincia Cibiniensis" în KVSL VII 6 1884 J Sollner Statistik des Grossfürstenthums Sibenbürgen Sibiu 1856 Otto Mittelstrass Wilfried Heller și Hartmut Asche Historisch- Landeskundlicher Atlas von Siebenbürgen Ortsnamenbuch Publicat de "Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde" Note Evenimente Este un secol între Epoca modernă și Renaștere Americile Civilizația aztecă în Mexic Civilizația inca în Peru 1438-Inceputul expasiunii militare incase 1441-Rascoala triburilor mayase conduse de Xiu 1470-Incasii cuceresc Imperiul Moche 1492-Columb debarca in America Europa Renașterea afectează filosofia arta științele Marea Schismă a Bisericii Catolice se sfârșește în 1417 Sfârșitul Războiului de o Sută de Ani Sfârșitul Imperiului Bizantin 1453 Războiul celor Două Roze 1455-1485 Căderea Constantinopolului 1453 Sfârșitul Reconquistei spaniole 1492 Inchiziția spaniolă Vlad Țepeș primul domn al Țării Românești care își stabilește scaunul la "cetatea București" fapt atestat printr-un document emis la 20 septembrie 1459 Sfantul Imperiu Roman-Accesiunea Hasburgiilor 1410-Alegerea regelui Sigismund ca rege al Germaniei 1439-1457Domnia lui Laszlo V 1477-Olanda este preluata de hasburgi 1493Alegerea lui Maximilian I Elvetia 1476-Batalia de la Grandson si Morat 1477-Batalia de la Nancy Franta 1415-Batalia de la Agincourt 1420-Tratatul de la Troyes 1428-Asediul de la Orleans 1429-Despresurarea orasului Orleans de catre Ioana d'Arc 1435-Tratatul de la Arras Burgundia si Tariile de Jos 1407-Asasinarea lui Ludovic de Orleans 1419-Asasinarea lui Ioan Neinfricatul 1435-Tratatul de la Arras 1467-Carol Temerarul urca pe tron 1456-Batalia de la Grandson si Morat 1477-Batalia de la Nancy Anglia 1455-Inceputul Razboaielor Rozelor 1461-Eduard IV obtine tronul 1471-Executia lui Henric V 1485-Batalia de la Bosworth Incepe domnia lui Henric VII Italia 1409-Schisma Apuseana 1417-Conciliul de la Constanta 1431-1449Conciliul de la Bassel 1433-Gianfrancesco Gonzaga devine margraf de Mantova 1434-1464Cosimo de Medici cel Batran conduce Republica Florenta 1447-Infiintarea bibliotecii Vaticanului 1450-Inceputul stapanirii familiei Sforza de Milano 1452-Dinastia d'Este conduce Ferrara si Reggio 1452-1471Borso d'Este devine duce de Modena si Ferrara 1489-Venetia cucereste Ciprul 1500Dinastia de Medici conduce Florenta Imperiul Bizantin si Imperiul Otoman 1402-Otomanii sunt invinsi de Timur Lenk in Batalia de la Ankara 1449-Constantin XI devine imparat al Bizantului 1451-1481-Domnia lui Mehmet II 1453-Otomanii cuceresc Dardanelel -Otomanii cuceresc Constantinopolul -Ultimul imparat bizantinConstantin XI este ucis 1492-Expulzarea ultimului sultan Boabdil Spania si Portugalia 1415-Cucerirea unor teritorii din nordul Africii 1469-Unificarea Spaniei 1480-Infiintarea primei curti a Inchizitiei in Sevilla 1492-Sfarsitul Reconquistei in Spania 1487-Navigarea in jurul Capului Bunei Sperante 1494-Tratatul de la Tordesillas 1498-Descoperirea rutei maritime spre India Europa de Est 1410-Batalia de la Grunwald 1466-Tratatul de la Torun 1415-Executia lui Jan Hus 1437-Sigismund este recunoscut ca rege al Boemiei 1456-Iancu de Hunedoara pune capat asediului Belgradului 1457-Moare Laszlo V 1458-Otomanii cuceresc Atena 1459-Otomanii anexeaza Serbia 1463-Otomanii cuceresc Bosnia 1468-Albania cade in mainile otomanilor 1476-Uciderea lui Vlad Tepes 1478-Rusia cucereste Novogrodul 1483-Otomanii cuceresc Hertegovina 1490-Vladislav II mosteneste Ungaria Cruciadele 1410-Batalia de la Grunwald 1411-Primul tratat de la Torun 1466-Al doilea tratat de la Torun 1492-Expulzarea evreilor din Peninsula Iberica Extremul OrientImperiul MongolIndiaChina 1402-Timur Lenk ii invinge pe turci 1402-Imparatul Chengzu urca pe tron 1421-Extinderea Marelui Zid Chinezesc 1405-Timur Lenk moare 1409-1449Domnia lui Ulug Beg 1428-1441- Shogunatul Ashikaga Yoshinori 1467-1477-Razboiul de la Onin 1431-Aytthaya distruge Imperiul Khmer 1414-Dinastia Said in India 1451-Dinastia Lodi in India 1469-Abu Said este ucis de triburile turcice Africa Intemeierea Imperiului Monomotapa 1476-Djenne este cucerit 1482-Crestinarea Regatului Congo 1493-Dinastia Askia din Africa Superioara Oameni importanți Ioana d'Arc Domrémy 1412 Rouen 1431 eroină franceză Richard III ultimul rege englez al Casei de York Henric VII rege englez fondator al dinastiei Tudor Mehmed al II-lea Fatih sultan al Imperiului Otoman cuceritor al orașului Constantinopol Matei Corvin Stefan Cel Mare Domn al Moldovei Abu Sa'id al-Afif un samaritean medic Afonso de Albuquerque portughez nobil ofițer naval general George Kastrioti Skenderbeg -Print albanez Ferdinand al II-lea de Aragon co-conducător de Spania cu Isabella I de Castilia Constantin XI ultimul împărat bizantin și împăratul roman Henry Navigatorul- Duce de Viseu Henry V al Angliei regele englez Sir John Everett Millais Edward V al Angliei și fratele său Richard de Shrewsbury primul Duce de York doi fii ai lui Edward IV al Angliei și Woodville Elizabeth Iancu de Hunedoara Regent al Regatului Ungariei Ian Hus gânditor reformator religios Isabella I de Castilia co-conducător al Spaniei cu Ferdinand al II-lea de Aragon Ivan al III din Rusia Marele Duce de Moscova Kazimierz IV Jagiellon rege al Poloniei și Marele Duce de Lituania Ludovic XI rege al Franței Guru Nanak fondatorul religiei Sikh Sejong un monarh coreean Mir Chakar Khan-un rege Baloch Vlad III Dracula domnul Țării Românești Bartolomé Bermejo pictor spaniol Hieronymus Bosch pictor olandez Sandro Botticelli pictor italian Dirk crize pictor olandez Filippo Brunelleschi arhitect italian Robert Campin Maestrul de Flémalle Petrus Christus pictor olandez Gerard David -pictor olandez Albrecht Dürer pictor german grafician și teoretician de la Nürnberg Barthélemy d'Eyck un artist olandez Dionisie pictor rus Hubert van Eyck pictor flamand Jan van Eyck pictor olandez Juan de Flandes pictor olandez Jean Fouquet pictor Francez Piero della Francesca pictor italian Nicolas Froment pictor francez Lorenzo Ghiberti a fost un artist italian Hugo van der Goes pictor olandez Jean Hey artistul cunoscut anterior ca Maestru de Moulins pictor olandez Hans Holbein cel Bătrân pictor german Frații Limburg -pictori olandezi Simon Marmion pictor francez sau burgund Masaccio pictor italian Hans Memling pictor olandez Andrei Rubliov pictor rus Enguerrand Quarton pictor francez Leonardo da Vinci om de stiinta matematician inginer inventator anatomist pictor sculptor arhitect botanist muzician și scriitor Rogier van der Weyden considerat unul dintre cei mai mari exponenți ai picturii olandeze Leon Battista Alberti a fost un autor italian artist arhitect poet lingvist filosof criptograf și general Joseph Albo a fost un evreu filozof și rabin care a trăit în Spania Marsilio Ficino traducator semnificativ a lui Platon John Lydgate a fost un călugăr și poet Sir Thomas Malory a fost un scriitor englez autorul sau compilatorul din Le Morte d'Arthur Pal Engjëlli a fost un albanez catolic cleric Arhiepiscopul de Durres și Cardinalul de Albania Contele Giovanni Pico della Mirandola italian renascentist filozof Afanasy Nikitin negustor călător și scriitor Thomas Occleve poet englez Reginald Pecock a fost un prelat englez și scriitor Christine de Pizan scriitor francez François Villon poet francez Adrien Bazinul Franco-flamand compozitor cântăreț și diplomat al școlii burgunde de la începutul Renașterii Gilles Binchois Franco-flamand compozitor unul dintre primii membrii ai Școlii burgunde Antoine Busnois compozitor francez și poet de la începutul Renașterii Guillaume Dufay Franco-flamand compozitor și teoretician muzical John Dunstaple compozitor de polifonic muzical in limba engleza Hayne van Ghizeghem flamand compozitor de la începutul Renașterii Nicolas Grenon compozitor francez de la începutul Renașterii Robert Morton compozitor de la începutul Renașterii Johannes Ockeghem compozitor flamand Leonel Putere compozitor in limba engleza Johannes Tapissier compozitor și profesor francez de la sfârșitul Evului Mediu Jacobus Vide Franco-flamand compozitor al perioadei de tranziție între medieval și începutul perioadei renascentiste Josquin des Prez Franco-flamand compozitor a Renașterii Johann Schiltberger Călător in Orientul Mijlociu și Asia Centrală Diogo de Azambuja explorator Portughez al Africii John Cabot explorator italian al Angliei A descoperit Terra Nova și a solicitat-o ​​pentru Regatul Angliei Pedro Alvares Cabral navigator portughez și explorator Pero Vaz de Caminha explorator portughez Niccolò Da Conti venețian negustor și explorator născut în Chioggia care a călătorit în India și Asia de Sud-Est Bartolomeu Dias Explorer Portughez-a ajuns la Capul Bunei Sperante Zheng He eunucul amiral chinez si explorator João Fernandes Lavrador Unul din primii europeni care ajunge in Newfoundland și Labrador João da Nova explorator al Atlanticului și Oceanului Indian Amerigo Vespucci explorator italian pentru Spania El a explorat coasta de est a Americii de Sud Cristofor Columb Genova 1451 Valladolid 1506 navigator spaniol Vasco da Gama explorator portughez Georg von Peuerbach a fost un german austriac astronom și matematician Gutenberg inventator al imprimeriei moderne Invenții descoperiri Decenii și ani Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Tălmaciu în dialectul săsesc Talmesch este un oraș în județul Sibiu Transilvania România Orașul cu o populație de 6905 locuitori se află la o distanță de 18 kilometri de municipiul Sibiu în direcția Râmnicu Vâlcea pe drumul național 7 și pe linia de cale ferată care leagă Transilvania de Oltenia Localitatea este străbătută de râul Cibin si râul Sadu-afluenți ai Oltului Istorie Așezarea sa în apropierea defileului Oltului i-au marcat istoria Pe raza localității la Boița Caput Stenarum romanii au construit un castru puternic care păzea ieșirea din trecătoarea drumului alutan ce ducea spre Cedonia Ocna Sibiului și Apulum Tot pentru dominarea defileului regii Ungariei au construit cetatea Landeskrone în pe dealul din vestul localității în apropierea șoselei Sibiu – Râmnicu Vâlcea Conform Dicționarului Transilvaniei Banatului și al Ținuturilor Alipite 1921 suprafața localității era de 13557 iugăre cadastrale Numărul locuitorilor în 1910 1284; în 1920 1269 dintre care 159 români 301 sași și șvabi 738 germani 7 evrei 64 de alte etnii; numărul caselor 193 Localitatea Tălmaciu beneficia în acea perioadă de secretariat comunal judecătorie cercuală de ocol preceptorat al tribunalului Sibiu post de jandarmi filială locală de poștă și telegrafie PTTR gară CFR și o circumscripție sanitară rurală Este atestat documentar în 1265 Tholmach Potrivit mai multor istorici numele localității este amintirea numelui unui trib peceneg Talmaci După colonizarea sașilor Tălmaciu devine centrul scaunului românesc cu același nume cuprinzând localitățile Tălmăcel Boița Turnu Roșu Racovița Sebeșu de Jos și Plopi astăzi dispărut Din 1453 Scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate Scaunului Sibiului ca subunități administrativ-teritoriale subordonate acestuia până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar Din 1987 comuna Tălmaciu este oraș Fiind un punct obligatoriu de trecere spre sudul Carpaților Meridionali Tălmaciu a fost martorul a numeroase evenimente războinice Pe aici au trecut romanii în timpul războaielor daco-romane Multe incursiuni otomane spre Transilvania s-au derulat pe aceeași rută Lânga Tălmaciu s-au regrupat trupele lui Mihai Viteazul în 1599 înaintea Bătăliei de la Șelimbăr În 1848 lângă Tălmaciu au avut loc lupte între trupele țariste și armata generalului Bem pentru controlul defileului iar în 1916 teritoriul localității a fost teatrul operațiunilor militare ale Armatei Române în Bătălia Sibiului Demografie Conform recensământului efectuat în 2011 populația orașului Tălmaciu se ridică la locuitori în scădere față de recensământul anterior din 2002 când se înregistraseră  de locuitori Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși 903% cu o minoritate de creștini după evanghelie 194% Pentru 588% din populație nu este cunoscută apartenența confesională
Obiective turistice Cetatea Tălmaciu Construită la 1370 cetatea este situată la sudul localității pe un deal ce domină trecerea spre defileul Oltului A făcut parte din sistemul de apărare a sud-estului Transilvaniei În două rânduri regii Ungariei dispun demolarea cetății Vladislav 1453 și Matia Corvin 1489 ordinul nefiind respectat din moment ce în anul 1535 zidurile oferă protecție armatei conduse de Ștefan Mailath Primarii orașului 2000 de la 2004 de la 2008 de la 2012 de la 2016 de la Imagini Vezi și Biserici fortificate din Transilvania Note Legături externe Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Transilvania sau Ardealul în în este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic una din regiunile istorice ale României De-a lungul timpului a făcut parte din Dacia din Imperiul Roman din Regatul Ungariei respectiv din Imperiul Austriac Pentru circa 170 de ani între 1526 și 1699 a fost stat independent sub numele de Principatul Transilvaniei În această calitate a jucat un rol însemnat în Războiul de 30 de ani de partea coaliției protestante Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman Transilvania a intrat sub administrație habsburgică însă și-a păstrat formal statalitatea până în 1867 fiind condusă de guvernatori numiți de la Viena În occident și nu numai Transilvania este deseori asociată cu vampirii in principal datorită romanului lui Bram Stoker Dracula și cu genul horror in general deși această regiune este cunoscută și pentru peisajele pitorești ale Munților Carpați și bogata sa istorie Terminologie și localizare geografică Noțiunea Transilvania are sub aspect politico-geografico două accepțiuni distincte prima se referă într-un sens restrictiv doar la regiunea intracarpatică delimitată de Carpații Orientali Carpații Meridionali și la vest de Munții Apuseni Această regiune a fost denumită în Evul Mediu Voievodatul Transilvaniei în latina medievală „țara de dincolo de pădure suprafața ei totală măsurând aproximativ 57000 km² Al doilea sens al denumirii se referă prin extensie de asemeni la Maramureș Crișana Sătmar ținuturi cunoscute și sub denumirea Partium adică „părțile Ungariei alăturate după 1526 nucleului istoric din podișul transilvan constituind împreună Principatul Transilvaniei Este vorba despre comitatele Maramureș Sălaj Satu Mare Bihor și Arad Suprafața regiunii Partium a fost chiar mai mare De exemplu potrivit Tratatului de la Speyer 1570 din Partium făceau parte comitatele Maramureș Bihor Zarand Solnocul Interior Crasna provincia țara Chioarului precum și comitatele Arad și Severin Uneori Transilvaniei i se dă un sens foarte larg aceasta desemnând teritoriul de la vest de Carpații Orientali și nord de Carpații Meridionali astfel incluzând și Banatul Caracterul fluctuant al conținutului termenului se explică prin evoluția complexă istorico-politică a regiunii din epoca postromană până în timpurile moderne Suprafața totală a Transilvaniei împreună cu Banat Crișana Sătmar și Maramureș însumează 100293 km² care repreprezintă 421% din totalul suprafeței României Populația ce trăiește în acest spațiu numără 7221733 locuitori cifră care reprezintă aproximativ o treime din cea a populației României Din punct de vedere geografic Transilvania este un platou înalt separat în sud de Țara Românească prin lanțul Carpaților Meridionali și în est de Moldova prin Carpații Orientali Zona vestică a Transilvaniei Crișana are graniță cu Ungaria La nord se învecinează cu Ucraina regiunile Transcarpatia care cuprinde partea de nord a Maramureșului istoric și Ivano-Frankivsk Platoul cu înălțimi între 305 și 488 de metri este irigat de râurile Mureș Someș afluenți ai Tisei și de râul Olt afluent al Dunării Pe teritoriul Transilvaniei propriu-zise se află zece județe Alba Bistrița-Năsăud Brașov Cluj Covasna Harghita Hunedoara Mureș Sălaj și Sibiu Etimologie Toponimul Transilvania derivat din latina medievală de cancelarie este atestat din anul 1075 „terra ultra silvam drept nume compus din ultra „peste „dincolo și silva „pădure și înseamnă "teritoriul de dincolo de pădure" La începutul secolului al XII-lea teritoriul era menționat cu denumirea Partes Transsylvana sau Transsilvanae de pildă în Legenda Sancti Gerardi „Legenda Sf Gerard În cronica Gesta Hungarorum de la sfârșitul secolului al XII-lea a notarului regal P zis Anonymus este menționat de asemeni sinonimul redat în textul latin „terra ultra silvam sau „transsilvanae prin forma erdeuelu Erdeuelu în maghiara modernă erdő elve și înseamnă "teritoriul de dincolo de pădure" Istoria Transilvaniei Antichitatea târzie Primul mileniu al erei creștine În secolul al IV-lea îHr s-au stabilit pe teritoriul actualei Transilvanii venind dinspre apus primele comunități de celți urmate de alte grupuri venite în cursul aceluiași secol Nu există documente care să ateste un conflict armat între celți și populațiile autohtone Eventualitatea acestui scenariu este sugerată doar de obiectele de uz militar și de armele găsite în multiple morminte dedicate războinicilor celți Notabile sunt cele de la Ciumești județul Satu Mare veritabil tezaur de obiecte aparținând culturii La Tène asociată cu celții Notabil este și faptul că multiple dovezi arheologice din această perioadă atestă conviețuirea pașnică dintre populațiile autohtone dacice și celți În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică la Apahida județul Cluj și Fântânele județul Bistrița-Năsăud În egală măsură în morminte dacice au fost descoperite obiecte celtice de factură La Tène și ceramică celtică Conviețuirea dintre cele doua popoare permitea schimburile culturale dacii din Transilvania adoptând unele podoabe celtice cum ar fi torcul colană ornată rigidă precum și unele motive decorative aplicate pe ceramică imitându-le pe cele celtice Unii autori susțin că gradul de asimilare culturală reciprocă dintre daci și celți a fost atât de mare încât urmele datând din secolele succesive sunt indistinctibile ca apartenență Conviețuirea cu restul celților din Vest probabil a încetat în timpul regelui dac Burebista istoricul Strabo amintind incursiuni ale acestuia împotriva celților din Bazinul Panonic În secolul I d Hr și la începutul secolulul al II-lea pe teritoriul actual al Transilvaniei s-a aflat centrul politic al regatului Dacia la Sarmizegetusa Regia în Munții Orăștiei Regatul dac condus de Decebal a fost cucerit după două războaie în anul 106 d Hr de Imperiul Roman sub conducerea împăratului Traian care a început organizarea noii provincii romane Dacia Primul guvernator provizoriu al acestei noi provincii a fost generalul Longinus colaborator apropiat al lui Traian în războiul romano-dac din anii 101-102 fost consul roman în anii 90 În timpul împăratului Hadrian 117-135 teritoriul actual al Transilvaniei a fost organizat și inclus în provincia Dacia Superior O nouă organizare administrativ-teritorială a fost inițiată în anii 158-159 de împăratul Antoninus Pius 138-161 Teritoriul de astăzi al Transilvaniei a fost inclus în provinciile Dacia porolissensis cu capitala la Porolissum și Dacia apulensis cu capitala la Apulum Așezările mai importante au fost ridicate la rangul de colonii și municipii Așezări importante colonii sau municipii au fost Ulpia Traina Augusta Dacica Sarmizegetusa Apulum Napoca Potaissa sau Patauissa Porolissum Aquae O rețea importantă de drumuri asigura legătura între aceste așezări Concomitent cu organizarea administrativ-teritorială și militară a avut loc și un intens proces de colonizare a Daciei cu cetățeni romani O înflorire deosebită a cunoscut extracția minereului de aur În fața atacurilor insistente ale carpilor daci liberi și