Secole Secolul al XIV-lea Secolul al XV-lea Secolul al XVI-lea Decenii Anii 1410 Anii 1420 Anii 1430 Anii 1440 Anii 1450 Anii 1460 Anii 1470 Anii 1480 Anii 1490 Anii 1500 Anii 1510 Ani 1456 1457 1458 1459 1460 1461 1462 1463 1464 1465 1466 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri Decese Suverani conducători Europa Albania Durres Gheorghe Kastrioti Skanderbeg principe 1443-1468 Anglia Henric al VI-lea rege din dinastia Lancaster 1422-1461 1470-1471 și Eduard al IV-lea rege din dinastia York 1461-1470 1471-1483 Anjou Rene duce 1434-1471 1480; anterior duce de Lorena 1431-1453; ulterior rege al Neapolelui 1435-1442 Aragon Ioan al II-lea rege din dinastia de Castilia 1458-1479; anterior rege al Navarrei 1425-1479; totodată rege al Siciliei 1458-1479 Austria Anterioară și Tirol Sigismund duce din dinastia de Habsburg ramura veche 1446-1490; arhiduce din 1453 Austria Interioară Frederic al V-lea duce din dinastia de Habsburg ramura tânără 1424-1493; ulterior duce în Austria Superioară și Austria Inferioară 1439-1440; ulterior rege al Germaniei 1440-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Bavaria-Landshut Ludovic al IX-lea cel Bogat duce din dinastia de Wittelsbach 1450-1479 Bavaria-Munchen Johann al IV-lea duce din dinastia de Wittelsbach 1460-1463 și Sigismund duce din dinastia de Wittelsbach 1460-1467 Bosnia Ștefan Tomaș rege din dinastia Kotromanic 1443-1461 și Ștefan Tomașevic rege din dinastia Kotromanic 1461-1463; anterior despot în Serbia de nord 1459 Bosnia-Herțegovina statul Zahumija Ștefan Vukcic duce din dinastia Kosaca 1435-1466 Brandenburg Frederic al II-lea Dinte de Fier principe elector din dinastia de Hohenzollern 1440-1470 Bretagne Francisc al II-lea duce 1458-1488 Burgundia Filip al III-lea cel Bun duce din casa de Valois 1419-1467; ulterior conte de Hainaut 1425-1427; ulterior 1442 1443-1467 duce de Luxemburg Castilia Henric al IV-lea cel Neputincios rege din dinastia de Trastamara 1454-1474 Cehia Gheorghe de Podebrad rege din dinastia de Podebrad 1458-1471 Cipru Charlotte regină din dinastia de Antiohia-Lusignan 1458-1464 Ludovic de Savoia rege 1459-1464 și Iacob al II-lea Bastardul rege din dinastia de Antiohia-Lusigna 1460 1464-1473 Crimeea Hadji Ghirai I ibn Ghias ad-Din han din dinastia Ghiraizilor 1430?-1434 1435 1441?-1456? 1456?-1466 Danemarca Christian I rege din dinastia de Oldenburg 1448-1481; ulterior rege al Suediei 1457-1464 1465-1467 Ferrara Borso senior din casa d'Este 1450-1471; duce din 1452 Florența Cosimo cel Bătrân senior din familia Medici 1434-1464 Franța Carol al VII-lea rege din dinastia de Valois 1422-1461 și Ludovic al XI-lea rege din dinastia de Valois 1461-1483 Genova Prospero Adorno doge 1461 1478 Spinetta Fregoso doge 1461 și Ludovico Fregoso doge 1448-1450 1461-1462 1462-1463 Germania Frederic al III-lea rege din dinastia de Habsburg 1440-1493; anterior duce în Austria Interioară 1424-1493; ulterior împărat occidental 1452-1493 Gruzia Gheorghe al VIII-lea rege din dinastia Bagratizilor 1446-1465 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 Imperiul occidental Frederic al III-lea împărat din dinastia de Habsburg 1452-1493; totodată arhiduce de Austria 1424-1493; totodată rege al Germaniei 1440-1493 Imperiul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul sultan din dinastia Osmană 1444-1446 1451-1481 Kazan Mahmud Mahmutek ibn Ulugh Muhammad han 1445-1461 și Halil ibn Mahmutek han 1461-1467 Lituania Cazimir mare duce 1440-1492; ulterior rege al Poloniei 1447-1492 Lorena Superioară Ioan al II-lea duce din dinastia de Lorena-Anjou 1453-1470 Luxemburg Filip al II-lea cel Bun duce din dinastia de Burgundia 1442 1443-1467; totodată duce de Burgundia 1419-1467; anterior conte de Hainaut 1425-1427 Mantova Luigi al III-lea Turcul marchiz din casa Gonzaga 1444-1478 Milano Francesco I duce din familia Sforza 1450-1466 Moldova Ștefan cel Mare domnitor 1457-1504 Monaco Claudina seniorină 1457-1494 și Lamberto senior 1458-1494 Montferrat Giovanni al IV-lea marchiz din dinastia Paleologilor 1445-1464 Moscova Vasili al II-lea Vasilievici Tomnâi mare cneaz 1425-1433 1434-1446 1447-1462 Muntenegru Ștefan I principe din dinastia Crnojevic 1426-1465 Nasrizii Saad al-Mustain ibn Ali ibn Iusuf II emir din dinastia Nasrizilor 1453 sau 1454-1462 1462-1464 Navarra Ioan I rege din dinastia de Castilia 1425-1479; ulterior rege al Aragonului 1458-1479; ulterior rege al Siciliei 1458-1479 Neapole Ferdinand Ferrante I Bastardul rege din casa de Aragon 1458-1494 Ordinul teutonic Ludwig von Erlichshausen mare maestru 1450-1467 Polonia Cazimir al IV-lea rege din dinastia Jagiello 1447-1492; totodată mare duce de Lituania 1440-1492 Portugalia Afonso al V-lea rege din dinastia de Aviuz 1438-1481 Reazan Fedor al III-lea Ivanovici mare cneaz 1456-cca 1465 Savoia Ludovic duce 1434 1440-1465 Saxonia Frederic al II-lea cel Blând principe elector 1428-1464 Scoția Iacob al III-lea rege din dinastia Stuart 1460-1488 Sicilia Ioan al II-lea rege din dinastia de Castilia 1458-1479; anterior rege al Navarrei 1425-1479; totodată rege al Aragonului 1458-1479 Statul papal Pius al II-lea papă 1458-1464 Suedia Kristian I de Oldenburg rege din dinastia de Oldenburg 1457-1464 1465-1467; totodată rege al Danemarcei 1448-1481 Transilvania Sebastian de Rozgony voievod 1458-1460 1461 Tver Boris Aleksandrovici mare cneaz 1425-1461 și Mihail al III-lea Borisovici mare cneaz 1461-1485 Ungaria Matia Corvin rege 1458-1490 Valahia Vlad Țepeș domnitor 1448 1456-1462 1476 Veneția Pasquale Malipiero doge 1457-1462 Africa Benin Uwaifiokun obba ?-? ? și Ewuare cel Mare obba cca 1440-cca 1480 Buganda Kiyimba kabaka 1434-1464 Califatul abbasid Egipt Abu'l-Mahasin Iusuf al-Mustandjid ibn al-Mutauakkil calif din dinastia Abbasizilor 1455-1479 Ethiopia Zara Yakob Constantin I împărat 1434-1468 Hafsizii Abu Umar Usman ibn Muhammad IV calif din dinastia Hafsizilor 1435-1488 Kanem-Bornu Ghozi Ghaji sultan cca 1458-cca 1463 Mamelucii al-Așraf Saif ad-Din Inal sau Aynal al-Adjurd sultan din dinastia Burdjizilor 1453-1461 al-Muayyad Șihab ad-Din ibn Inal sultan din dinastia Burdjizilor 1461 și az-Zahir Saif ad-Din Khoșkadam sultan din dinastia Burdjizilor 1461-1467 Marinizii Abu Muhammad Abd al-Hakk al II-lea ibn Abu Said Usman emir din dinastia Marinizilor 1428-1465 Munhumutapa Matope Nyanhehwe rege din dinastia Munhumutapa cca 1450-cca 1480 Rwanda Nsoro Samukondo rege cca 1458-cca 1482 Songhay Mari Arandan rege din dinastia Sonni ?-? ? și Salman Dama sau Sulaiman Dandi rege din dinastia Sonni ?-1464 ? Asia Orientul Apropiat Ak Koyunlu Uzun Hassan ibn Ali ibn Usman conducător 1453-1478 Ayyubizii din Hisn Kaifa și Amid al-Malik al-Kamil al IV-lea Ahmad ibn Halil sultan din dinastia Ayyubizilor 1452-? ? și al-Malik al-Adil Halaf ibn Muhammad ibn Ahmad sultan din dinastia Ayyubizilor ?-1462 ? Bizanț Imperiul de Trapezunt David împărat din dinastia Marilor Comneni 1458-1461 Cipru Charlotte regină din dinastia de Antiohia-Lusignan 1458-1464 Ludovic de Savoia rege 1459-1464 și Iacob al II-lea Bastardul rege din dinastia de Antiohia-Lusigna 1460 1464-1473 Imperiul otoman Mehmed al II-lea Cuceritorul sultan din dinastia Osmană 1444-1446 1451-1481 Kara Koyunlu Djihan Șah emir 1438-1467 Mamelucii al-Așraf Saif ad-Din Inal sau Aynal al-Adjurd sultan din dinastia Burdjizilor 1453-1461 al-Muayyad Șihab ad-Din ibn Inal sultan din dinastia Burdjizilor 1461 și az-Zahir Saif ad-Din Khoșkadam sultan din dinastia Burdjizilor 1461-1467 Timurizii Abu Said ibn Muhammad ibn Miranșah emir din dinastia Timurizilor 1451-1469; ulterior emir și în Horasan 1458-1469 Asia Orientul Îndepărat Bengal Rukn ad-Din Barbak Șah ibn Mahmud sultan din casa lui Ilias Șah 1459 1460-1474 Birmania statul Arakan Basawpyu Kalimah Șah rege din dinastia de Mrohaung 1459-1482 Birmania statul Ava Narapati rege 1443-1469 Birmania statul Mon Șin Sawbu regină 1453-1472 Cambodgea Chau Ponhea Yat rege 1432-1467 Cambodgea statul Tjampa Pan-lo Tou-ts'iuan rege din cea de a paisprezecea dinastie 1460-1471 China Yingzong Zhu Qizhen împărat din dinastia Ming 1436-1449 1457-1464 Coreea statul Choson Sejo Yi Yu rege din dinastia Yi 1456-1468 Hoarda de Aur Sayyid Ahmed I han cca 1433-cca 1465 și Kucuk Muhammad han cca 1435-cca 1465 India Bahmanizii Ala ad-Din Humayun Zalim ibn Ahmad II sultan 1458-1461 și Nizam ad-Din Ahmad al III-lea ibn Humayun sultan 1461-1463 India statul Delhi Bahlul Șah Ghazi sultan din dinastia Lodi 1451-1489 India statul Gujarat Mahmud Șah I Begarha Fath Han ibn Muhammad sultan 1458-1511 India statul Handeș Adil Han al II-lea Humayun ibn Mubarak sultan din dinastia Farukizilor 1457-1503 India statul Vijayanagar Mallikarjuna conducător din dinastia Sangama 1446-1465 Japonia Go-Hanazono împărat 1429-1464 și Yoșinari Yoșimasa principe imperial din familia Așikaga 1443-1474 Kashmir Zain al-Abidin Șahi-han ibn Sikandar sultan din casa lui Șah Mir 1420-1470 Laos statul Lan Xang Thao Lu-Sai Tiakkaphat rege 1438-1479 Statul Madjapahit Hyang Purvavisesa Bhre Vengker rege 1456-1466 Malacca Mansur Șah sultan 1456-1477 Mongolii interregnum 1454-1463 Nepal Jayayakșamalla rege din dinastia Malla 1428-1480 Sri Lanka statul Jaffna Bhuvanekabahu rege 1450-1467; ulterior rege în Kotte 1469-1476 1477 Sri Lanka statul Kotte Parakkamabahu al VI-lea Apa rege 1414-1466 Thailanda statul Ayutthaya Boromtrailokanat rege 1448-1488 Tibet bSod-nams P'yogs-glang panchen lama 1439-1505 Tibet dGe-'dun Grub-pa dalai lama 1417 1419-1474 1476 Timurizii Abu Said ibn Muhammad ibn Miranșah emir din dinastia Timurizilor 1451-1469; ulterior emir și în Horasan 1458-1469 Vietnam statul Dai Viet Le Thanh-tong Thuan huang-de rege din dinastia Le târzie 1460-1497 America Aztecii Moctezuma I Ilhuicamina conducător 1440-1469 Incașii Pachacuti Inca Yupanqui conducător 1438-1471 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 ianuarie 14 ianuarie 15 ianuarie 16 ianuarie 17 ianuarie 15 ianuarie este a 15-a zi a calendarului gregorian Evenimente 69 Împăratul roman Galba este asasinat Otho este proclamat împărat roman dar după trei luni se va sinucide 1559 Elisabeta I a Angliei este încoronată la Westminster Abbey de către episcopul Owen Oglethorpe în loc de arhiepiscopul de Canterbury 1582 Rusia cedează Letonia și Estonia Poloniei 1759 Se deschide The British Museum 1834 S-a deschis pe lângă Societatea Filarmonică din București "Școala de muzică vocală de declamație și de literatură" ce avea menirea de a pregăti actori calificați Directorul școlii era Ion Heliade Rădulescu 1870 Democrații din SUA au utilizat pentru prima dată ca simbol al partidului lor un măgar 1870 Ministrul de Externe adresează marilor puteri europene o notă prin care cere recunoașterea oficială a denumirii de România 1880 Legea pentru înființarea Casei de Economii 1883 A apărut la Iași revista Recreații științifice până în anul 1888 care a marcat dezvoltarea matematicii în România 1913 A fost inaugurată prima linie telefonică dintre Berlin și New York 1943 Mihai Antonescu viceprim-ministru și ministru de externe al României propune omologului său italian contele Galeazzo Ciano ieșirea simultană din război a Italiei României și Ungariei Propunerea va fi repetată în vara aceluiași an fără rezultate 1943 A fost finalizată construcția clădirii Pentagon-ului american 1959 Fidel Castro și-a asumat funcția de premier al guvernului cubanez 1969 Uniunea Sovietică lansează Soyuz 5 1970 Muammar al-Gaddafi este proclamat premier al Libiei 1971 În Egipt se inaugurează barajul de la Assuan 1990 Prin Decizia civilă nr4 a Tribunalului Municipiului București Partidul Național Liberal reapare oficial în viața politică românească 1992 Comunitatea internațională recunoaște independența Sloveniei și a Croației față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia 1993 Cel de-al III-lea Congres al UDMR ținut la Brașov este în atenția opiniei publice în urma apelului lansat de Gheorghe Funar prin care se cerea convocarea în sesiune extraordinară a Parlamentului pentru interzicerea activității UDMR Această propunere venea în urma intenției UDMR de a aproba în Congres un "Program de autoguvernare pe principii etnice" 1999 A cincea mineriadă Greva minerilor din Valea Jiului este declarată ilegală 1999 Conflictul din Kosovo Un numar de 45 de civili sunt masacrați la Racak în sudul provinciei 2001 Se naște proiectul colaborativ Wikipedia bazat pe o idee a lui Jimmy Wales 2003 Statele Unite cer sprijinul NATO în cazul declanșării unui conflict cu Irakul 2005 A fost lansat primul volum al ediției facsimilate a manuscriselor eminesciene sub egida Academiei Române 2006 La Biblioteca Academiei au fost prezentate următoarele cinci volume ale ediției facsimilate a manuscriselor lui Mihai Eminescu 2009 Liderul nord-coreean Kim Jong-il l-a desemnat la succesiune pe cel de-al treilea fiu al său 2011 Începând cu acest an de ziua poetului Mihai Eminescu va fi sărbătorită "Ziua Culturii Naționale" în urma unei legi promulgate la 6 decembrie 2010 Nașteri 1342 Filip al II-lea Duce de Burgundia d 1404 1432 Regele Afonso al V-lea al Portugaliei d 1481 1622 Molière Jean–Baptiste Poquelin dramaturg și actor francez d 1673 1716 Philip Livingston politician american autor al Declarației Independenței d 1778 1791 Franz Grillparzer poet austriac d 1872 1809 Pierre Proudhon filosof francez d 1865 1812 Peter Christen Asbjørnsen scriitor norvegian d 1885 1833 Luis Paulsen șahist german d 1891 1850 Mihai Eminescu poetul național al românilor d 1889 1867 Maria Teresa de Bourbon-Două Sicilii d 1909 1879 Mazo de la Roche scriitor canadian de limbă engleză d 1961 1882 Prințesa Margaret de Connaught d 1920 1894 Ecaterina Teodoroiu "eroina de la Jiu" căzută în luptele de la Mărașești d 1917 1895 Artturi Ilmari Virtanen chimist finlandez laureat Nobel d 1973 1902 Ion Conea geograf român d 1974 1906 Aristotel Onassis om de afaceri grec d 1975 1908 Edward Teller savant american de origine maghiară creator al bombei cu hidrogen d 2003 1918 Gamal Abdel Nasser politician egiptean d 1970 1919 Boris Cazacu lingvist și filolog român d 1987 1922 Jerzy Kawalerowicz regizor polonez 1929 Martin Luther King laureat al Premiului Nobel pentru Pace cunoscut militant pentru apărarea drepturilor civile ale populației de culoare d 1968 1937 Valeriu Cristea critic și istoric literar român d 1999 1938 Adrian Moisoiu politician român 1940 Nicolae Anastasiu geolog român membru corespondent al Academiei Române 1975 Florentin Petre fotbalist român 1977 Daciana Octavia Sârbu politician român Decese 69 Galba împărat roman n 3 îHr 936 Regele Raoul al Franței 1568 Nicolaus Olahus umanist și istoric de origine română arhiepiscop de Esztergom și guvernator al Ungariei n 1493 1595 Murat al III-lea sultan otoman n 1546 1781 Infanta Mariana Victoria a Spaniei regină regent a Portugaliei n 1718 1815 Emma Lady Hamilton amanta Lordului Nelson n 1761 1891 Leo Delibes compozitor și critic muzical francez n 1836 1919 Roza Luxemburg unul dintre liderii mișcării comuniste germane n 1870 1937 Anton Holban prozator român n 1902 1955 Yves Tanguy pictor francez n 1900 1974 Ovid Caledoniu poet român n 1914 1980 Constantin Motaș biolog ecolog și hidrobiolog român membru al Academiei Române n 1891 1994 Damian Ureche poet român n 1935 2003 Raymond Franchetti coregraf francez n 1921 2004 Felicia Meleșcanu jurnalistă de televiziune n 1941 2013 Prințesa Margarita de Baden n 1932 Sărbători Cuv Pavel Tebeul și Ioan Colibasul calendar creștin-ortodox Sf Paul primul pustnic calendar romano-catolic Sf Pavel Tebanul; Sf Ioan Colibasul calendar greco-catolic România Ziua Culturii Naționale din 2011 Note Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVI-lea Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Decenii Anii 1620 Anii 1630 Anii 1640 Anii 1650 Anii 1660 Anii 1670 Anii 1680 Anii 1690 Anii 1700 Anii 1710 Anii 1720 Ani 1673 1674 1675 1676 1677 1678 1679 1680 1681 1682 1683 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 4 martie Antonio Vivaldi compozitor și violonist italian d 1741 3 mai Amaro Pargo corsar și comerciant spaniol d 1747 19 mai Francesco Farnese Duce de Parma d 1727 6 iunie Louis-Alexandre de Bourbon conte de Toulouse d 1737 26 iulie Iosif I al Sfântului Imperiu Roman d 1711 13 decembrie Împăratul Yongzheng al Chinei d 1735 Decese Suverani conducători Europa Anglia Carol al II-lea rege din dinastia Stuart 1660-1685 Austria Leopold I arhiduce din dinastia de Habsburg 1658-1705; totodată rege al Cehiei 1657-1705; totodată rege al Ungariei 1657-1705; totodată rege al Germaniei 1658-1705; totodată împărat occidental 1658-1705 Bavaria Ferdinand principe elector din dinastia de Wittelsbach 1651-1679 Brandenburg Frederic Wilhelm mare principe elector din dinastia de Hohenzollern 1640-1688; totodată duce de Prusia 1640-1688 Cehia Leopold I rege din dinastia de Habsburg 1657-1705; totodată rege al Ungariei 1657-1705; ulterior arhiduce de Austria 1658-1705; ulterior rege al Germaniei 1658-1705; ulterior împărat occidental 1658-1705 Crimeea Selim Ghirai I ibn Bahadîr han din dinastia Ghiraizilor 1671-1678 1684-1691 1692-1699 1702-1704 și Murad Ghirai ibn Mubarek ibn Selamet Ghirai I han din dinastia Ghiraizilor 1678-1683 Danemarca Christian al V-lea rege din dinastia de Oldenburg 1670-1699 Florența Cosimo al III-lea mare duce din familia Medici 1670-1723 Franța Ludovic al XIV-lea cel Mare rege din dinastia de Bourbon 1643-1715 Genova Giannettino Odone doge 1677-1679 Germania Leopold I rege din dinastia de Habsburg 1658-1705; totodată rege al Cehiei 1657-1705; totodată rege al Ungariei 1657-1705; totodată arhiduce de Austria 1658-1705; totodată împărat occidental 1658-1705 Gruzia Gheorghe al XI-lea Șah Nahwaz al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1676-1688 1703-1709 Gruzia statul Imeretia Bagrat al IV-lea rege din dinastia Bagratizilor 1660-1661 1664-1668 1668-1678 1679-1681 și Archil rege din dinastia Bagratizilor 1661-1663 1678-1679 1690-1691 1695-1696 1698-1699; anterior rege în Kakhetia 1664-1675 Imperiul occidental Leopold I împărat din dinastia de Habsburg 1658-1705; totodată rege al Cehiei 1657-1705; totodată rege al Ungariei 1657-1705; totodată arhiduce de Austria 1658-1705; totodată rege al Germaniei 1658-1705 Imperiul otoman Mehmed al IV-lea sultan din dinastia Osmană 1648-1687 Lorena Superioară Carol al V-lea al IV-lea Leopold duce titular din dinastia de Lorena-Vaudemont 1675-1690 Mantova Ferdinando Carlo duce din casa Gonzaga-Nevers 1665-1708 Modena Francesco al II-lea duce din casa d'Este 1662-1694 Moldova Antonie Ruset domnitor 1675-1678 și Gheorghe Duca domnitor 1665-1666 1668-1672 1678-1683; anterior domnitor în Valahia 1673-1678 Monaco Luigi I principe din casa Grimaldi 1662-1701 Olanda Wilhelm al III-lea stathouder din dinastia de Orania 1672-1702; ulterior rege al Angliei 1689-1702 Parma și Piacenza Ranuccio al II-lea duce din casa Farnese 1646-1694 Polonia Ioan al III-lea Sobieski rege 1674-1696 Portugalia Afonso al VI-lea rege din dinastia de Braganca 1656-1683 Prusia Frederic Wilhelm duce din dinastia de Hohenzollern 1640-1688; totodată mare principe elector de Brandenburg 1640-1688 Rusia Fedor al III-lea Alekseevici țar din dinastia Romanov 1676-1682 Savoia Vittorio Amedeo al II-lea duce 1675-1730; ulterior rege al Siciliei 1713-1718; ulterior rege al Sardiniei 1720-1730 Saxonia Johann Georg al II-lea principe elector din dinastia de Wettin 1656-1680 Spania Carol al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1665-1700 Statul papal Innocențiu al XI-lea papă 1676-1689 Suedia Carol al XI-lea rege din dinastia Pfalz-Zweibrucken-Kleeburg 1660-1697 Transilvania Mihail Apafi I principe 1661-1690 Ungaria Leopold I rege din dinastia de Habsburg 1657-1705; totodată rege al Cehiei 1657-1705; ulterior arhiduce de Austria 1658-1705; ulterior rege al Germaniei 1658-1705; ulterior împărat occidental 1658-1705 Valahia Gheorghe Duca domnitor 1673-1678; anterior domnitor în Moldova 1665-1666 1668-1672 1678-1683 și Șerban Cantacuzino domnitor 1678-1688 Veneția Alvise Contarini doge 1676-1684 Africa Așanti Obiri Yeboa așantehene cca 1660-cca 1680 Bagirmi Dalo Birni mbang 1674-1680 Benin Ahenkpaye obba cca 1675-cca 1684 Buganda Tebandeke și Ndawula kabaka 1674-1704 Congo Pedro al III-lea Nsukia Ntamba de Mbula mani kongo 1667-1679 Alvaro al VIII-lea mani kongo 1667-1678 Garcia al III-lea Nenganga Mbamba mani kongo 1669-1678 Rafael I mani kongo 1678 și Daniel de Gusmao mani kongo 1678-1680 Dahomey Wegbaja Aho Adunzu rege 1645 1650-1680 1685 Darfur Sulaiman Solong sultan cca 1640-? și Musa ibn Sulaiman sultan ?-? ? Ethiopia Yohannes I A'laf Sagad împărat 1667-1682 Imerina Andriamasinavalona rege cca 1675-1710 Imperiul otoman Mehmed al IV-lea sultan din dinastia Osmană 1648-1687 Kanem-Bornu Ali al III-lea Hadj Ali sultan cca 1657-cca 1694 Lunda Naweej I Mwaant Yeev mwato-yamvo cca 1660-cca 1690 Maroc Moulay Ismail sultan din dinastia Alaouită 1672-1727 Munhumutapa Kamharapasu Mukombwe rege din dinastia Munhumutapa 1663-cca 1692 Oyo Kanran rege ?-? ? și Jayin rege ?-? ? Rwanda Kigeri al II-lea Nyamuhesera rege cca 1672-cca 1696 Sennar Badi al II-lea Abu Dikan ibn Rubat sultan cca 1645-1680 Wadai Kharut I al-Kabir ibn Abd al-Karim sultan 1655-1678 și Kharif ibn Kharut sultan 1678-1681 Asia Orientul Apropiat Iran Suleiman I Safi al II-lea șah din dinastia Safavidă 1666-1694 Imperiul otoman Mehmed al IV-lea sultan din dinastia Osmană 1648-1687 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Ahmad ibn al-Hassan imam 1676-1681 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Nur al-Alam Nakiyyat ad-Din Șah principesă 1675-1678 și Inayat Șah Zakiyyat ad-Din Șah principesă 1678-1688 Birmania statul Arakan Sandathudamma rege din dinastia de Mrohaung 1652-1684 Birmania statul Toungoo Minrekyawdin rege 1673-1698 Cambodgea Preah Ang Sor al II-lea Sandech Preah Chea Barommo Suren Reachea Thireach Reamea rege 1674-1695 1696-1699 1701-1702 1704-1706 China Shengzu Xuanye împărat din dinastia manciuriană Qing 1662-1722 Coreea statul Choson Sukchong Yi Sun rege din dinastia Yi 1675-1720 India statul Moghulilor Muhyi ad-Din Muhammad Aurangzeb Alamgir I împărat 1658-1707 Japonia Reigen împărat 1663-1687 și Ietsuna principe imperial din familia Tokugaua 1651-1680 Laos statul Lan Xang Sulignavongsa Surya-varman rege 1654-1694 Maldive Ibrahim Iskandar I sultan 1648-1687 Mataram Amangkurat al II-lea Adipati Anom sultan 1677-1703 Nepal Benepa Jitamitramalla rege din dinastia Malla 1663-1695 Nepal Kathmandu Pratapamalla rege din dinastia Malla 1639-1689 Nepal Lalitpur Nivasamalla rege din dinastia Malla 1657-1701 Nepal statul Gurkha Șri Prithvipati Șah rajah 1669-1714 1716 Sri Lanka statul Kandy Rajasinha rege 1635-1687 Thailanda statul Ayutthaya Narai rege 1656-1688 Tibet rJe bLo-bzang nGag-dbang Tu-btsan Jigs-med rgya-mtsho Pyong-rgyas dalai lama 1617-1682 Tibet Panchen bLo-bzangYe-shes dPal-bzan-po Lobzang Yeshe panchen lama 1663-1737 Vietnam statul Dai Viet Le Hi-tong Chung hoang-de rege din dinastia Le târzie 1676-1705 Vietnam Hue Nguyen Phuc Tan rege din dinastia Nguyen 1648-1687 Vietnam Taydo Trinh Tac rege din dinastia Trinh 1657-1682 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1710 Anii 1720 Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Ani 1764 1765 1766 1767 1768 1769 1770 1771 1772 1773 1774 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 10 ianuarie Michel Ney general și mareșal francez d 1815 13 februarie Ivan Andreevici Krîlov fabulist rus d 1844 23 martie William Smith geolog englez d 1839 15 august Napoleon Bonaparte împărat francez d 1821 23 august Georges Cuvier zoolog și naturalist francez d 1832 14 septembrie Alexander von Humboldt geograf și naturalist german d 1859 Decese Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Maria Terezia arhiducesă din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată regină a Cehiei 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Bavaria Maximilian al III-lea Josef principe elector din dinastia de Wittelsbach 1745-1777 Cehia Maria Terezia regină din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Crimeea Kîrîm Ghirai ibn Devlet han din dinastia Ghiraizilor 1758-1764 1768-1769 și Devlet Ghirai al IV-lea ibn Arslan han din dinastia Ghiraizilor 1769-1770 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Florența Leopold I mare duce din dinastia Habsburg-Lorena 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1790-1792; ulterior rege al Cehiei 1790-1792; ulterior rege al Ungariei 1790-1792; ulterior rege al Germaniei 1790-1792; ulterior împărat occidental 1790-1792 Franța Ludovic al XV-lea cel Iubit rege din dinastia de Bourbon 1715-1774 Genova Marcello Durazzo doge 1767-1769 și Giovanni Battista Negrone doge 1769-1771 Germania Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Gruzia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1762-1798; anterior rege în Kakhetia 1744-1762 Gruzia statul Imeretia Solomon I rege din dinastia Bagratizilor 1751-1765 1768-1784 Imperiul occidental Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Imperiul otoman Mustafa al III-lea sultan din dinastia Osmană 1757-1774 Liechtenstein Josef Wenzel principe 1748-1772 Modena Francesco al III-lea duce din casa d'Este 1737-1780 Moldova Grigore Callimachi domnitor 1761-1764 1767-1769 și Constantin Mavrocordat domnitor 1733-1735 1741-1743 1748-1749 1769; anterior domnitor în Valahia 1730 1731-1733 1735-1741 1744-1748 1756-1758 1761-1763 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Muntenegru Ștefan cel Mic uzurpator 1767-1773 Olanda Wilhelm al V-lea stathouder ereditar din dinastia de Orania 1751-1795 Parma și Piacenza Ferdinand duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1765-1802 Polonia Stanislaw August Poniatowski rege 1764-1795 Portugalia Jose I rege din dinastia de Braganca 1750-1777 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 Rusia Ekaterina a II-a Alekssevna cea Mare împărăteasă din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1762-1796 Sardinia Carlo Emmanuele al III-lea rege din casa de Savoia 1730-1773 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1788; anterior duce de Parma și Piacenza 1731-1736; anterior rege al Siciliei 1734-1759 Statul papal Clement al XIII-lea papă 1758-1769 și Clement al XIV-lea papă 1769-1774 Suedia Adolf Frederik rege din dinastia Holstein-Gottorp 1751-1771 Transilvania Karl Claudiu O'Donnell-Tyrconnel guvernator 1767-1770 Ungaria Maria Terezia regină din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; totodată regină a Cehiei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Valahia Grigore al III-lea Ghica domnitor 1768-1769; totodată domnitor în Moldova 1764-1767 1774-1777 Veneția Alvise Mocenigo al IV-lea doge 1763-1778 Africa Așanti Osei Kwadwo așantehene 1764-1777 Bagirmi Hadji Muhammad al-Amin mbang 1751-1785 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Junju și Semakokiro kabaka 1764-1794 Bunyoro Duhaga I mukama cca 1730-cca 1780 Burundi Mutaga al III-lea Sebidingwa mwami din a treia dinastie cca 1768-cca 1801 Dahomey Tegbessu Avissu rege 1732-1774 Darfur Muhammad Tairab ibn Ahmad Bakr sultan cca 1756 1757-1787 Ethiopia Iyoas I Adjam Sagad al III-lea împărat 1755-1769 Yohannes al II-lea împărat 1769 și Takla Haymanot al II-lea Admas Sagad al II-lea Hayl Sagad Tebab Sagad împărat 1769-1777 Imperiul otoman Mustafa al III-lea sultan din dinastia Osmană 1757-1774 Kanem-Bornu Ali al IV-lea sultan cca 1753-cca 1793 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Sidi Mohammed III ibn Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1757-1790 Munhumutapa Changara rege din dinastia Munhumutapa 1759-1785 Oyo Majeogbe rege 1754-cca 1770 Rwanda Cyilima al II-lea Rujugira rege cca 1768-cca 1792 Sennar Nasr ibn Badi sultan 1762-1769 și Ismail sultan 1769-cca 1772 Tunisia Ali al II-lea ibn Hussein bey din dinastia Husseinizilor 1759-1782 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Ahmad Șah suveran din dinastia Durrani 1747-1772 Arabia Abd al-Aziz ibn Muhammad emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1765-1803 Iran Mohammad Karim Khan șah din dinastia Zand 1750-1779 Iran Horasan Șahruh șah din dinastia Afșarizilor 1748-1796 Iran Safavizii Hussain al II-lea șah din dinastia Safavidă 1753-1786 Imperiul otoman Mustafa al III-lea sultan din dinastia Osmană 1757-1774 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Ahmad ibn Said imam din dinastia Bu Said 1744 sau 1749-1783 Yemen statul Sanaa al-Mahdi al-Abbas imam 1748-1775 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mahmud Șah sau Tuanku Radja sultan 1760-1781 Birmania statul Arakan Apaya rege din dinastia de Mrohaung 1764-1773 Birmania statul Toungoo Hsinbyușin rege din dinastia Alaungpaya 1763-1776 Cambodgea Preah Utey Ang Ton rege 1758-1775 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Yongjo Yi Eum rege din dinastia Yi 1725-1776 India Bengal Harry Verelst guvernator 1767-1769 și John Cartier guvernator 1769-1772 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Go-Sakuramachi împărăteasă 1763-1770 și Ieharu principe imperial din familia Tokugaua 1760-1786 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Ong Bun Bun Sane Thammathevong rege 1760 1767-1778 1781 Laosul superior Intha Som rege 1727 1731-1756 1776 Intha-Vongsa rege 1756 1776 și Sotika Kuman Kotika-kumara rege 1756 1776-1769 1781 și Sulinga-Vongsa rege 1769 1781-1787 1791 Maldive Ghiyas ad-Din Muhammad sultan 1766-1773 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono I sultan 1755-1792 Mataram Surakarta Pakubowono al II-lea Prabu Swarga sultan 1755-1788; anterior sultan în Mataram 1749-1755 Nepal statul Gurkha Șri Prithvi Narayana Șah rajah 1742-1774 1775; rege din 1768 Sri Lanka statul Kandy Kirti Sri Rajasinha rege 1747-1782 Thailanda statul Ayutthaya Phya Taksin rege 1767-1782 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bLo-bzang dPal-ldan Ye-shes Lobzang Palden panchen lama 1737-1780 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 Vietnam Hue Nguyen Phuc Thuan rege din dinastia Nguyen 1765-1778 Vietnam Taydo Trinh Sam rege din dinastia Trinh 1767-1782 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Ani 1827 1828 1829 1830 1831 1832 1833 1834 1835 1836 1837 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 23 ianuarie Édouard Manet pictor francez d 1883 27 ianuarie Lewis Carroll scriitor englez d 1898 22 februarie Gerzson Ádám scriitor și istoric literar maghiar d 1906 19 aprilie José Echegaray inginer dramaturg matematician și politician spaniol de origine bască d 1916 6 iulie Maximilian I al Mexicului d 1867 8 decembrie Bjørnstjerne Bjørnson scriitor norvegian laureat al Premiului Nobel d 1910 15 decembrie Gustave Eiffel inginer francez d 1923 Decese 4 martie Jean-François Champollion egiptolog francez n 1790 22 martie Johann Wolfgang von Goethe scriitor german n 1749 6 iunie Jeremy Bentham filosof englez n 1748 22 iulie François Bonaparte fiul lui Napoleon Bonaparte n 1811 21 septembrie Sir Walter Scott scriitor scoțian n 1771 8 decembrie Bjørnstjerne Bjørnson poet prozator dramaturg ziarist și om politic norvegian m1910 Suverani conducători Europa Anglia William al IV-lea rege din dinastia de Hanovra 1830-1837 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Ludovic-Filip rege din dinastia de Bourbon-Orleans 1830-1848 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Monaco Honore al V-lea principe 1819-1841 Muntenegru Petru al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1830-1851 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 și Miguel I de Braganca rege din dinastia de Braganca 1828-1834 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Alberto Magnanimul rege din casa de Savoia ramura Carignan 1831-1849 Saxonia Anton Klemens Theodor Marie Josef Johann Evangelista Nepomuk Franz Xaver Alois Januar rege din dinastia de Wettin 1827-1836 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Ferdinand al VII-lea rege din dinastia de Bourbon 1808 1814-1833 Statul papal Grigore al XVI-lea papă 1831-1846 Suedia Carol al XIV-lea Johan rege din dinastia Bernadotte 1818-1844 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Ioan Josika de Braniște guvernator 1822-1834 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Africa Așanti Osei Yaw Akoto așantehene 1824-1834 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Ogbebo obba cca 1816-? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Iyasu al IV-lea împărat 1830-1832 Gabra Krestos împărat 1832 și Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo Amodu rege cca 1830-cca 1833 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Hussein al II-lea ibn Mahmud bey din dinastia Husseinizilor 1824-1835 1836 Wadai Abd al-Aziz sultan 1830-1835 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Turki ibn Abdallah imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1823-1834 Bahrain Abdallah ibn Ahmad I emir din dinastia al-Khalifah 1825-1843 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Abdallah imam 1816-1835 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Șah sultan 1824-1836 Birmania statul Toungoo Bagyidaw rege din dinastia Alaungpaya 1819-1837 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India William Cavendish Bentinck guvernator general 1828-1835 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Huy rege 1826-1840 Laosul superior Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang Tshul-khrims rgya-mtsho dalai lama 1822-1838 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Minh Mang Nguyen Thanh-To împărat din dinastia Nguyen 1820-1841 America Argentina Juan Manuel de Rosas guvernator 1829-1832 și Juan Ramon Balcarce guvernator 1832-1833 Bolivia Andres de Santa Cruz președinte 1829-1839; președinte al Perului 1826-1827 1836-1839 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Joaquin Prieto președinte 1831-1841 Columbia Jose Maria Obando președinte 1831-1832 Jose Ignacio de Marquez președinte 1832 1837-1841 și Francisco de Paula Santander președinte 1832-1837 Costa Rica Juan Mora Fernandez președinte 1824-1833 Ecuador Juan Jose Flores președinte 1830-1835 1839-1845 El Salvador Jose Maria Cornejo șef suprem 1829-1830 1830-1832 Francisco Morazan șef suprem 1832 1839-1840; anterior președinte al Hondurasului 1827-1828 1829 1830 Joaquin de San Martin y Ulloa șef suprem 1832 1833-1834 1834 și Mariano Prado șef suprem 1823-1824 1824 1826-1829 1832-1833 Guatemala Mariano Galvez președinte 1831-1838 Haiti Jean Pierre Boyer președinte 1818 1820-1843 Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Honduras Jose Antonio Marquez președinte 1831-1832 și Francisco Milla președinte 1832-1833 Mexic Anastasio Bustamante vicepreședinte 1830-1832 1837-1841 Melchor Muzquiz președinte 1832 și Manuel Gomez Pedraza președinte 1832-1833 Nicaragua Dionisio Herrera președinte 1830-1833 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Peru Agustin Gamarra președinte 1829-1833 1838-1841 Statele Unite ale Americii Andrew Jackson președinte 1829-1837 Uruguay Jose Fructoso Rivera președinte 1830-1834 1838-1839 1839-1843 Venezuela Jose Antonio Paes președinte 1830-1835 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Ani 1847 1848 1849 1850 1851 1852 1853 1854 1855 1856 1857 __FARACUPRINS__ Anul 1852 MDCCCLII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie În Țara Românească intră în vigoare Codul penal și de procedură penală "Condica criminalicească și procedura ei" inspirat de codurile franceze la care lucraseră din 1841 Gh Bibescu Petroniu Constantin etc Codurile vor fi aplicate până în 1865 2 noiembrie Democratul Franklin Pierce este ales președinte al Statelor Unite 11 noiembrie Inaugurarea noului palat Westminster 2 decembrie Proclamând A Doua Republică Louis-Napoléon Bonaparte devine împăratul Napoleon al III-lea 31 decembrie Se inaugurează Teatrul Național din București Timișoara este legată de Viena printr-o linie electrică de telegraf Aceasta este prima linie de telegraf de pe actualul teritoriu al României Frații Capșa deschid la București localul "La doi frați Anton și Vasile Capșa" Arte științe literatură și filozofie Premiera comediei Chirița în provincie de Vasile Alecsandri Filosoful francez Auguste Comte publică Catéchisme positiviste Prozatoarea americană Harriet Beecher Stowe publică Coliba unchiului Tom Medicul german Robert Remak descoperă diviziunea celulară James Prescott Joule a stabilit variația temperaturii unui gaz real la scăderea adiabatică a presiunii prin traversarea unui orificiu îngust sau a unui perete poros efectul Joule-Thompson Nașteri 30 ianuarie Ion Luca Caragiale dramaturg român d 1912 22 aprilie William al IV-lea Mare Duce de Luxemburg d 1912 25 iunie Antoni Gaudi arhitect catalan d 1926 2 septembrie Paul Bourget scriitor francez d 1935 28 septembrie Henri Moissan chimist francez laureat al Premiului Nobel d 1907 2 octombrie William Ramsay chimist scoțian laureat al Premiului Nobel d 1916 9 octombrie Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel d 1919 3 noiembrie Împăratul Meiji al Japoniei d 1912 21 noiembrie Francisco Tárrega compozitor spaniol d 1909 15 decembrie Antoine Henri Becquerel fizician francez laureat al Premiului Nobel d 1908 19 decembrie Albert Michelson fizician american laureat al Premiului Nobel pentru fizică 1907 d 1931 Decese 6 ianuarie Louis Braille profesor francez pentru nevăzători n 1809 25 februarie Thomas Moore poet irlandez n 1779 4 martie Nikolai Gogol scriitor rus n 1809 29 noiembrie Nicolae Bălcescu istoric și scriitor fruntaș al Revoluției de la 1848 din Muntenia n 1819 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Stefano Franscini președinte 1852 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Modena Francesco al V-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1846-1859 Moldova Grigore Alexandru Ghica domnitor 1849-1853 1854-1856 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Danilo al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1851-1860; principe din 1852 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Parma Carol al III-lea duce din dinastia de Bourbon 1849-1854 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Vittorio Emmanuele al II-lea rege din casa de Savoia ramura Carignan 1849-1861; ulterior rege al Italiei 1861-1878 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Karl Borromaeus Schwarzenberg guvernator 1851-1858 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Valahia Barbu Știrbei domnitor 1849-1853 1854-1856 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abd al-Kadir al II-lea mbang 1846-1858 Barotse Sekeletu litunga 1851-1863 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Olimi al V-lea Rwakabale mukama cca 1848-cca 1852 și Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 și Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Abbas I Hilmi Pașa conducător 1848 1849-1854 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 și Mulaji al II-lea a Mbala mwato-yamvo 1852-1857 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Hadi Halib imam 1851-1852 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Pagan Min rege din dinastia Alaungpaya 1846-1852 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 și Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 China Wenzong Yizhu împărat din dinastia manciuriană Qing 1851-1861 Coreea statul Choson Ch'oljong Yi Chung rege din dinastia Yi 1849-1863 India James Andrew Broun guvernator general 1848-1856 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 și Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 Laos statul Champassak Chao Bua rege cca 1850-1852 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Juan Manuel de Rosas dictator 1835-1852 și Justo Jose de Urquiza director 1852-1860; președinte din 1854 Bolivia Manuel Isidoro Belzu președinte 1848-1855 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Montt președinte 1851-1861 Columbia Jose Hilario Lopez președinte 1849-1853 Costa Rica Juan Rafael Mora Porras președinte 1849-1859 Republica Dominicană Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Jose Maria Urbina Viteri conducător suprem 1851-1856 El Salvador Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 și Jose Maria San Martin y Ulloa președinte 1852 1854 1854-1856 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Faustin Soulouque Faustin I președinte 1847-1859; împărat din 1849 Honduras Juan Nepomuceno Fernandez Lindo y Zelaya președinte 1847 1848-1852 Francisco Gomez y Arguelles președinte 1852 1853 și Jose Trinidad Cabanas președinte 1852-1853 1854-1855 Mexic Mariano Arista președinte 1851-1853 Nicaragua Jose Laureano Pineda președinte 1851-1853 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Jose Rufino Echenique președinte 1851-1855 Statele Unite ale Americii Millard Fillmore președinte 1850-1853 Uruguay Joaquin Suarez del Rondelo președinte 1828 1830 1843-1852 Bernardo Prudencio Berro președinte 1852 1860-1864 și Juan Francisco Giro președinte 1852-1853 Venezuela Jose Gregorio Monagas președinte 1851-1855 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1884 1885 1886 1887 __FARACUPRINS__ Evenimente 2 ianuarie Autorul irlandez Oscar Wilde ajunge în Statele Unite pentru un turneu de un an; când a fost întrebat de către un funcționar vamal dacă acesta are ceva să declare el răspunde "Nu am nimic de declarat în afară de geniul meu" 6 martie Principatul Serbia devine Regatul Serbiei iar Milan I devine primul rege 11 martie În discursul său de la Sorbona despre "Ce este o națiune" istoricul francez Ernest Renan exprimă ideea de comunitate europeană 25 martie Mitropolitul primat al Ungrovlahiei Calinic Miclescu săvârșește în premieră la București sfințirea marelui mir pas care înseamnă autocefalia independența Bisericii Ortodoxe Române față de Patriarhia de Constantinopol În 25 aprilie 1885 Patriarhia de Constantinopol a recunoscut explicit autocefalia Bisericii Ortodoxe Române 28 martie În Franța se introduce învățământul obligatoriu 20 mai Se formează „Tripla Alianță între Germania Austro-Ungaria și Italia Nedatate București Se introduce lumina electrică Prima instalație intră în funcțiune la Palatul Regal din Calea Victoriei de unde este alimentat și Palatul Cotroceni apoi urmează Teatrul Național și Grădina Cișmigiu Începe refacerea și întregirea Palatului Regal din București după planurile arhitectului Paul Gottereau Lucrările au durat până în anul 1885 Italianul Ettore Ferrai realizează statuia lui Ion Heliade Rădulescu pe care municipalitatea o va instala în fața Universității lângă statuia lui Mihai Viteazul Este înființată Facultatea de Teologie din București Tratat de pace între Paraguay și Uruguay Arte științe literatură și filozofie Bogdan Petriceicu Hașdeu este ales membru al Societății de lingvistică din Paris Friedrich Nietzsche publică Die fröhliche Wissenschaft „Știința voioasă Mark Twain publică The Prince and the Pauper „Prinț și cerșetor Compozitorul german Richard Wagner scrie opera Parsifal Robert Koch medic și microbiolog german a anunțat descoperirea bacilului tuberculozei Mycobacterium tuberculosis Nașteri 6 ianuarie Emil Monția compozitor român d 1965 6 ianuarie Maria Anna de Austria prințesă de Bourbon-Parma d 1940 15 ianuarie Prințesa Margaret de Connaught d 1920 17 ianuarie Marea Ducesă Elena Vladimirovna a Rusiei d 1957 25 ianuarie Virginia Woolf scriitoare engleză d 1941 30 ianuarie Franklin Delano Roosevelt al 32-lea președinte al Statelor Unite d 1945 2 februarie James Joyce scriitor irlandez d 1941 20 februarie Nicolai Hartmann filosof german d 1950 24 februarie Prințesa Louise de Orléans d 1958 3 martie Ion Mihalache om politic fondator al Partidului Țărănesc d 1963 4 martie Nicolae Titulescu diplomat ministru român de externe președinte al Ligii Națiunilor 9 aprilie Frederic Francisc al IV-lea Mare Duce de Mecklenburg d 1945 14 aprilie Moritz Schlick filozof german d 1936 6 mai Wilhelm Prinț Moștenitor al Germaniei d 1951 13 mai Georges Braque pictor francez d 1963 20 mai Sigrid Undset scriitoare norvegiană laureată Nobel d 1949 8 iunie György Ádám scriitor și filozof maghiar din Transilvania d 1906 12 iunie Ion Antonescu mareșal prim-ministru al României și șef al statului d 1946 13 iunie Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei d 1960 14 iunie Ion Petrovici filosof eseist memorialist scriitor orator și politician român d 1972 17 iunie Igor Stravinsky compozitor rus d 1971 17 iunie Adolphus Frederic al VI-lea Mare Duce de Mecklenburg d 1918 2 iulie Prințesa Marie Bonaparte prințesă a Greciei și Danemarcei d 1962 8 iulie Percy Grainger compozitor și muzician australian d 1961 12 iulie Traian Lalescu matematician și profesor universitar român d 1929 22 iulie Edward Hopper pictor american d 1967 26 august James Franck fizician german laureat al Premiului Nobel d 1964 12 septembrie Ion Agârbiceanu scriitor român membru al Academiei Române d 1963 22 septembrie Wilhelm Keitel feldmareșal german din Al Doilea Război Mondial d 1946 28 septembrie Vasile Pârvan istoric arheolog epigrafist și eseist român d 1927 29 septembrie Prințesa Alexandra de Hanovra și Cumberland d 1963 30 septembrie Hans Geiger fizician german d 1945 29 octombrie Jean Giraudoux dramaturg francez d 1944 19 noiembrie Aurel Vlaicu inginer și pionier al aviației românești d 1913 11 noiembrie Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei d 1973 12 noiembrie Infanta Maria Teresa a Spaniei d 1912 5 decembrie Natalia Negru profesoară poetă prozatoare și traducătoare română d 1962 11 decembrie Max Born fizician german Premiul Nobel pentru Fizică d 1970 Decese 21 martie Constantin Bosianu jurist și om politic prim-ministru al Principatelor Române n 1815 3 aprilie Jesse James bandit american n 1847 10 aprilie Dante Gabriel Rossetti pictor și poet englez n 1828 19 aprilie Charles Darwin naturalist englez n 1809 22 aprilie Vasile Conta filosof scriitor ministru român n 1845 30 aprilie Prințesa Marie de Waldeck și Pyrmont n 1857 2 iunie Giuseppe Garibaldi revoluționar italian n 1807 5 iunie Ernest Courtot de Cissey politician francez prim-ministru al Franței n 1810 31 iulie Friedrich Wöhler chimist german n 1800 29 septembrie Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii n 1849 22 octombrie Ion Andreescu pictor român ales membru al Academiei Române post-mortem n 1850 22 octombrie János Arany scriitor maghiar n 1817 18 noiembrie Sándor Abday scriitor actor și dramaturg maghiar n 1800 3 decembrie Bernhard al II-lea Duce de Saxa-Meiningen n 1800 31 decembrie Léon Gambetta om de stat francez n 1838 Note Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Simon Bavier președinte 1882 Franța Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Kura ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1880-1884 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Anthony William Gardiner președinte 1878-1883 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 și Ali al III-lea ibn Hussein Muddat bey din dinastia Husseinizilor 1882-1902 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Ayyub Khan pretendent 1880-1887 și Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Thibaw rege din dinastia Alaungpaya 1878-1885 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Frederick Samuel Robinson guvernator general 1880-1884 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 și Nur ad-Din Ibrahim sultan 1882-1886 1888-1892 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 Bolivia Narcisio Campero președinte 1880-1884 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada John Douglas Sutherland-Campbell guvernator general 1878-1883 Chile Domingo Santa Maria președinte 1881-1886 Columbia Rafael Nunez președinte 1880-1882 1884-1886 1888 1892-1894 Francisco Javier Zaldua președinte 1882 Climaco Calderon președinte 1882 și Jose Eusebio Otalora președinte 1882-1884 Costa Rica Salvador Lara Zamora președinte 1881-1882 Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 și Prospero Fernandez Oreamuno președinte 1882-1885 Republica Dominicană Fernando Arturo de Merino președinte 1880-1882 și Ulises Heureaux președinte 1882-1884 1887-1899 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 și Jose Maria Orantes președinte 1882-1883 Haiti Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Manuel Gonzalez președinte 1880-1884 Nicaragua Joaquin Zavala președinte 1879-1883 Paraguay Bernardino Caballero președinte 1880-1886 Peru Lisardo Montero președinte 1881-1883 Statele Unite ale Americii Chester Allan Arthur președinte 1881-1885 Uruguay Francisco Antonio Vidal președinte 1879 1880-1882 1886 Alberto Flangini președinte 1882 și Maximo Santos președinte 1882-1886 1886 Venezuela Antonio Guzman Blanco președinte 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă Arthur Charles Hamilton Gordon guvernator 1880-1882 și William Francis Drummond Jervois guvernator 1882-1889 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Ani 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 __FARACUPRINS__ 1904 MCMIV a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 6 februarie Japonia rupe relațiile diplomatice cu Rusia și retrage ambasadorul din Sankt Petersburg 7 februarie Marele incendiu de la Baltimore SUA 9 februarie Flota japoneză atacă pe neașteptate fortăreața rusă Port–Arthur; începe războiul ruso–japonez 1904–1905 încheiat prin tratatul de pace de la Portsmouth 1905 8 aprilie Se semnează Antanta Cordială între Marea Britanie și Franța 18 aprilie La Palatul funcționarilor publici din București situat în Piața Victoriei are loc un mare incendiu care a provocat mari pagube materiale 1 iulie În Statele Unite se deschid Jocurile Olimpice de la Saint-Louis 2 iulie Comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare prijeluiește o serie de evenimente în întreaga Românie 30 iulie Ruperea relațiilor diplomatice dintre Franța și Vatican 15 octombrie Frederic August al III-lea devine ultimul rege al Saxoniei 8 noiembrie Theodore Roosevelt este reales președinte al Statelor Unite 29 noiembrie Protestele de masă la Sankt Petersburg și Moscova împotriva războiului cu Japonia și a regimului țarist 22 decembrie Se formează un guvern conservator prezidat de Gheorghe Grigore Cantacuzino Nedatate Este înființată Societatea Româno-Americana care aplică pentru prima dată la Tețcani Moreni și Păcureți sistemul hidraulic rotativ în săparea sondelor La Ateneul Român se organizează prima expoziție permanentă a lui Theodor Pallady Război civil în Uruguay 1904-1905 Arte Știință Literatură și Filozofie Mihail Sadoveanu publică "Povestiri" "Șoimii" și "Dureri înăbușite" Nașteri 18 ianuarie Cary Grant actor american de origine engleză d 1986 3 martie Mircea Vulcănescu filosof sociolog economist și profesor de etică român d 1952 4 aprilie Aleksandr Afinoghenov dramaturg rus d 1941 11 mai Salvador Dalí pictor spaniol d 1989 17 mai Jean Gabin actor francez d 1976 12 iulie Pablo Neruda poet chilian laureat al Premiului Nobel d 1973 28 iunie Pavel Alexeevici Cerenkov fizician sovietic laureat al Premiului Nobel d 1990 2 octombrie Graham Greene scriitor englez d 1991 Decese 9 aprilie Elisabeta a II–a a Spaniei n 1830 1 mai Antonin Dvorak compozitor ceh n 1841 30 mai Frederic Wilhelm Mare Duce de Mecklenburg n 1819 29 iunie Gheorghe Ionescu Gion istoric român n 1857 5 iulie Abai Kunanbaev scriitor cazac n 1845 14 iulie Anton Cehov scriitor rus n 1860 14 iulie Paul Kruger politician sud african n 1825 Premii Nobel Fizică Lord Rayleigh Chimie Sir William Ramsay Medicină Ivan Pavlov Literatură Frédéric Mistral José Echegaray Pace Institutul Internațional de Drept Suverani conducători Europa Anglia Eduard al VII-lea rege din dinastia Saxa-Coburg-GothaWindsor 1901-1910 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Robert Comtesse președinte 1904 1910 Franța Emilie Loubet președinte 1899-1906 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Adolf mare duce din dinastia de Nassau 1890-1905 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Carlos I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1889-1908 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Georg Ludwig Wilhelm Maximilian Karl Marie Nepomuk Baptist Xaver Zyriak Romanus rege din dinastia de Wettin 1902-1904 și Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Lerotholi rege 1891-1905 Liberia Garretson Warner Gibson președinte 1900-1904 și Arthur Barclay președinte 1904-1911 Maroc Moulay Abd al-Aziz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1894-1908 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al IV-lea ibn Ali al Hadji bey din dinastia Husseinizilor 1902-1906 Wadai Muhammad Saleh Dudmurrah sultan 1902-1911 Zanzibar Ali ibn Hammud sultan din dinastia Bu Said 1902-1911 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Muzaffar ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1896-1907 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur bi-l-lah Muhammad ibn Yahya Hamid ad-Din imam 1890-1904 și al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Brunei Hașim Jalil al-Alam Akam ad-Din sultan 1885-1906 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 și Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Nathaniel Curzon vicerege 1899-1904 1904-1905 și Lord Ampthill vicerege 1904 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Kham Suk Zakarine rege 1888-1904 și Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Thanh Thai Nguyen Buu-Lan împărat din dinastia Nguyen 1889-1907 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 și Manuel Jose Quintana președinte 1904-1906 Bolivia Jose Manuel Pando președinte 1899-1903 1903-1904 și Ismael Montes președinte 1904-1909 1913-1917 Brazilia Francisco de Paula Rodrigues Alves președinte 1902-1906 1918-1919 Canada Gilbert John Elliot-Murray Kynynmond guvernator general 1898-1904; ulterior vicerege în India 1905-1910 și Albert Henry George Grey guvernator general 1904-1911 Chile German Riesco Errazuriz președinte 1901-1906 Columbia Jose Manuel Marroquin președinte 1898 1900-1904 și Rafael Reyes Prieto președinte 1904-1909 Costa Rica Ascension Esquivel Ibarra președinte 1889 1902-1906 Cuba Tomas Estrada Palma președinte 1902-1906 Republica Dominicană Juan Isidro Jimenez președinte 1899-1902 1903-1904 1914-1916 și Carlos F Morales Languaso președinte 1904-1906 Ecuador Leonidas Plaza Gutierez președinte 1901-1905 El Salvador Pedro Jose Escalon președinte 1903-1907 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Pierre Nord-Alexis președinte 1902-1908 Honduras Manuel Bonilla președinte 1903-1907 1912-1913 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Jose Santos Zelaya președinte 1893-1909 Panama Manuel Amador Guerrero președinte 1904-1908 Paraguay Juan Antonio Escuira președinte 1902-1904 și Juan Bautista Guana președinte 1904-1905 Peru Manuel Candamo președinte 1903-1904 Serapio Calderon președinte 1904 și Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 Statele Unite ale Americii Theodore Roosevelt președinte 1901-1909 Uruguay Jose Battle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 Venezuela Cipriano Castro caudillo 1899-1908 Oceania Australia Hallam Tennyson guvernator general 1902 1903-1904 și Henry Stafford Northcote guvernator genera 1904-1908 Noua Zeelandă Uchter John Mark Knox guvernator 1897-1904 și William Lee Plunket guvernator 1904-1910 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Ani 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 __FARACUPRINS__ 1908 MCMVIII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 1 februarie Carol I al Portugaliei și fiul său prințul moștenitor Ludovic Filip sunt asasinați la Lisabona de republicani Începutul domniei lui Manuel al II-lea rege al Portugaliei până la sfârșitul anului 1910 20 martie Sub direcția lui Ion Minulescu apare Revista celorlalți de orientare simbolistă 20 martie Suveranii Bulgariei sosec la București ca oaspeți ai suveranilor României 21 aprilie Americanul Frederick Cook susține că a ajuns la Polul Nord la această dată 27 aprilie Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Londra 28 aprilie A fost înființată Societatea Scriitorilor Români al cărei prim președinte a fost ales Cincinat Pavelescu 24 mai A fost inaugurată noua clădire a Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa din București în prezența regelui Carol I 30 iunie Explozia de la Tunguska 30 iunie Se inaugurează Muzeul Theodor Aman din București 6 iulie Exploratorul american Robert Peary începe navigarea spre Polul Nord 24 iulie Dorando Pietri câștigă proba de maraton olimpic la Londra în una din cele mai dramatice sosiri din istoria Jocurilor Olimpice doar pentru a fi descalificat curând după aceea 26 iulie Crearea în Statele Unite a Biroului Federal de Investigații FBI de Charles Bonaparte ministru al lui Theodore Roosevelt 28 iulie Se introduce "Constituția" în Turcia 28 iulie În Germania se serbează al 100-lea an de la prima reprezentare a piesei "Intrigă și Amor" a lui Schiller 6 septembrie Se deschide la Heidelberg Congresul internațional de filozofie 5 octombrie Bulgaria își declară independența față de Imperiul Otoman – Ferdinand I al Bulgariei devine Țar 5 octombrie Anexarea Bosniei-Herțegovina de Austro-Ungaria 6 octombrie Creta este incorporată Greciei 3 noiembrie Alegerea republicanului William Howard Taft ca președinte al Statelor Unite 2 decembrie Împăratul copil Pu Yi accede pe tronul Chinei la vârsta de doi ani 28 decembrie Un cutremur de 75 pe scara Richter distruge Messina Italia; peste 75000 de victime Se constituie Partidul Conservator-Democrat sub conducerea lui Take Ionescu Nedatate Intră în funcțiune Observatorul Astronomic din București Ia ființă Institutul pentru producerea serurilor și vaccinurilor numit din 1921 Institutul Pasteur din București Nașteri 9 ianuarie Simone de Beauvoir scriitoare feministă franceză d 1986 26 ianuarie Stéphane Grapelli violonist de jazz francez d 1997 6 februarie Geo Bogza scriitor român d 1993 14 martie Maurice Merleau-Ponty filozof francez d 1961 27 martie Șerban Țițeica fizician vicepreședinte al Academiei Române d 1985 29 martie Virgil Carianopol poet român d 1984 1 aprilie Abraham Maslow psiholog american d 1970 6 mai Necil Kazim Akses compozitor turc d 1999 8 mai Cristian Vasile cântăreț român din perioada interbelică d 1974 23 mai John Bardeen fizician american laureat al Premiului Nobel d 1991 25 mai Costin Kirițescu economist român membru al Academiei Române d 2002 30 mai Hannes Alfvén fizician suedez d 1995 25 iunie Willard Van Orman Quine filozof și logician american d 2000 23 august Arthur Adamov dramaturg francez d 1970 20 septembrie Adalbert Boroș pret romano-catolic român d 2003 26 septembrie Edgar Papu eseist și critic literar român d 1993 30 septembrie David Fiodorovici Oistrah violonist rus d 1974 9 octombrie Alexandru Sahia scriitor și publicist român d 1937 10 octombrie Mercè Rodoreda scriitoare spaniolă de limbă catalană d 1983 23 noiembrie Nikolai Nosov d 1976 31 decembrie Simon Wiesenthal evreu celebru „vânător de naziști d 2005 Decese 9 ianuarie Avram Goldfaden poet dramaturg și actor rus de origine evreiască n 1840 1 februarie Regele Carlos I al Portugaliei asasinat n 1863 1 februarie Luís Filipe Prinț Regal al Portugaliei asasinat n 1887 24 iunie Grover Cleveland al 22-lea și al 24-lea președinte american n 1837 25 august Antoine Henri Becquerel fizician francez laureat al Premiului Nobel n 1852 14 noiembrie Împăratul Guangxu al Chinei n 1871 Premii Nobel Fizică Gabriel Lippmann Chimie Ernest Rutherford Medicină Ilya Mechnikov Paul Ehrlich Literatură Rudolf Eucken Pace Klas Pontus Arnoldson Fredrik Bajer Suverani conducători Europa Anglia Eduard al VII-lea rege din dinastia Saxa-Coburg-GothaWindsor 1901-1910 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VIII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1906-1912 Elveția Ernst Brenner președinte 1901 1908 Franța Armand Fallieres președinte 1906-1913 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm mare duce din dinastia de Nassau 1905-1912 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Carlos I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1889-1908 și Manuel al II-lea rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Kohary 1908-1910 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 și Mutaga al IV-lea Nbikije mwami din a patra dinastie 1908-1915 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Letsie al II-lea Letsienyane rege 1905-1913 Liberia Arthur Barclay președinte 1904-1911 Maroc Moulay Abd al-Aziz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1894-1908 și Moulay Abd al-Hafiz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1908-1912 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Lawani rege 1905-1911 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Wadai Muhammad Saleh Dudmurrah sultan 1902-1911 Zanzibar Ali ibn Hammud sultan din dinastia Bu Said 1902-1911 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Mohammad Ali șah din dinastia Kajarilor 1907-1909 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Kasim ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1905-1913 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Sunjong Yi Wang împărat din dinastia Yi 1907-1910 India John Campbell Hamilton-Gordon vicerege 1905-1910; anterior guvernator general în Canada 1898-1904 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Duy Tan Nguyen Vinh-San împărat din dinastia Nguyen 1907-1916 America Argentina Jose Figueroa Alcorta președinte 1906-1910 Bolivia Ismael Montes președinte 1904-1909 1913-1917 Brazilia Afonso Augusto Moreira Penna președinte 1906-1909 Canada Albert Henry George Grey guvernator general 1904-1911 Chile Pedro Montt y Montt președinte 1906-1910 Columbia Rafael Reyes Prieto președinte 1904-1909 Costa Rica Cleto Gonzalez Viquez președinte 1906-1910 1928-1932 Republica Dominicană Ramon Caceres președinte 1906-1911 Ecuador Eloy Alfaro y Arosemena președinte 1895-1901 1906-1911 El Salvador Fernando Figueroa președinte 1885 1907-1911 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Pierre Nord-Alexis președinte 1902-1908 și Anton Francois Simon președinte 1908-1911 Honduras Miguel E Davila președinte 1907-1911 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Jose Santos Zelaya președinte 1893-1909 Panama Manuel Amador Guerrero președinte 1904-1908 și Jose Domingo de Obaldia președinte 1908-1910 Paraguay Benigno Ferreira președinte 1906-1908 și Emiliano Gonzalez Navero președinte 1908-1910 1912 1931-1932 Peru Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 și Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii Theodore Roosevelt președinte 1901-1909 Uruguay Claudio Williman președinte 1907-1911 Venezuela Cipriano Castro caudillo 1899-1908 și Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry Stafford Northcote guvernator general 1904-1908 și William Humble Ward guvernator general 1908-1911 Noua Zeelandă William Lee Plunket guvernator 1904-1910 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Ani 1971 | 1972 | 1973 | 1974 | 1975 | 1976 | 1977 | 1978 | 1979 | 1980 | 1981 __FARACUPRINS__ 1976 MCMLXXVI a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie În Venezuela întreaga industrie de petrol este naționalizată 1 ianuarie În Republica Federală Germania se vor introduce centurile de siguranță pe locurile din față ale mașinilor 26 ianuarie România devine membră a "Grupului celor 77" 4 februarie Se deschide a XII-a ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Innsbruck Austria 26 aprilie Decernarea premiului "Pomme d'or" al Federației internaționale a ziariștilor și scriitorilor de turism FIJET zonei turistice Bucovina din România 19 iunie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei se căsătorește cu Silvia Sommerlath Nunta a fost precedată cu o seară înainte de un spectacol de varietăți unde ABBA a cântat piesa Dancing Queen pentru prima dată ca un tribut adus reginei 20 iunie Cehoslovacia învinge Germania de Vest cu 5-3 la penalty și câștigă "Euro 76" după un meci terminat 2-2 după prelungiri 29 iunie Seychelles devine independent față de Marea Britanie 2 iulie Vietnamul de Nord și Vietnamul de Sud se unesc și formează Republica Socialistă Vietnam 4 iulie Statele Unite ale Americii sărbătoresc 200 de ani de la independența lor 10 iulie Accidentul de la Seveso un accident industrial de mare amploare la un reactor chimic din incinta unei fabrici de pesticide din nordul Italiei 17 iulie Se deschide cea de-a XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară de la Montreal Canada Nadia Comăneci în vârstă de 14 ani devine prima gimnastă care reușește performanța de a lua nota 10 la Olimpiadă România a ocupat locul nouă pe națiuni cu patru medalii de aur nouă de argint și 14 de bronz 17 iulie 1 august 19 iulie În estul Nepalului este înființat Parcul Sagarmatha considerat azi ca făcând parte din Patrimoniul Mondial Natural al UNESCO 20 iulie Nava spațială americană "Viking–1" a atins suprafața planetei Marte 28 iulie Cutremur în orașul Tangshan China; 242769 de victime și peste 164851 răniți 19 septembrie Incidentul OZN de la Tehran observarea vizuală și pe radar a unui obiect zburător neidentificat trecând pe deasupra Teheranului capitala Iranului în primele ore ale dimineții 3 octombrie Alegeri legislative în Germania de Vest Helmut Schmidt este reales cancelar al Germaniei 2 noiembrie La alegerile prezidențiale din Statele Unite democratul Jimmy Carter îl învinge pe republicanul Gerald Ford și devine primul candidat din Sud care învinge de la Războiul Civil Arte științe literatură și filozofie Formatia The Eagles lansează unul din cele mai bine vândute albume Hotel California Constantin Noica publică Despărțirea de Goethe Nașteri 25 ianuarie Laura Vasiliu actriță română 13 februarie Martin Sastre artist uruguayan Cătălin Scânteie muzician și actor român 19 martie Alessandro Nesta fotbalist italian 27 martie Roberta Anastase politician român 1 aprilie Clarence Seedorf fotbalist olandez 2 aprilie Raluca Turcan politician român 6 iunie Adrian-Miroslav Merka politician român 14 iunie Massimo Oddo fotbalist italian 18 iulie Elsa Pataky actriță spaniola 9 august Audrey Tautou actriță franceză 14 august Florentina Marilena Toma politician român 15 septembrie Alexandru Tomescu violonist român 18 octombrie Galder muzician norvegian 18 noiembrie Shagrath muzician norvegian 6 decembrie Ionel Dănciulescu fotbalist român Decese 8 ianuarie Zhou Enlai premier al Consiliului de Stat chinez n 1898 1 februarie Werner Heisenberg fizician german laureat al Premiului Nobel pentru Fizică n 1901 1 februarie Hans Richter artist avangardist german n 1888 4 martie Walter Schottky fizician german n 1886 1 aprilie Max Ernst pictor modernist german n 1891 8 mai Ulrike Meinhof teroristă germană n 1934 12 mai Rudolf Kempe dirijor german n 1910 26 mai Martin Heidegger filosof german n 1889 9 septembrie Mao Zedong om politic chinez lider al Partidului Comunist Chinez n 1893 17 octombrie Franz Altheim istoric și filolog german membru de onoare al Academiei Române n 1898 Milița Petrașcu sculptor român n 1892 Premii Nobel Fizică Burton Richter Samuel Chao Chung Ting Chimie William N Lipscomb Medicină Baruch S Blumberg D Carleton Gajdusek Literatură Saul Bellow Pace Betty Williams Mairead Corrigan Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Ani 1972 | 1973 | 1974 | 1975 | 1976 | 1977 | 1978 | 1979 | 1980 | 1981 | 1982 __FARACUPRINS__ 1977 MCMLXXVII a fost un an nebisect al calendarului gregorian Evenimente Ianuarie Disidenții cehoslovaci publică manifestul vizând drepturile și libertățile omului „Charta 77 semnat de 242 disidenți 7 februarie Uniunea Sovietică lansează Soyuz 24 9 februarie Postul de radio "Europa Liberă" a transmis scrisoarea deschisă prin care scriitorul Paul Goma se solidariză cu protestatarii anti-comuniști ai Chartei 77 din Cehoslovacia 4 martie Cutremurul din România 27 martie Două aeronave aparținând Pan American și respectiv KLM s-au ciocnit în Tenerife ducând la uciderea a 583 de pasageri Trei culori devine imnul național al României până în anul 1989 când va fi înlocuit de Deșteaptă-te române! 28 mai A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani și replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi restaurat de un grup de specialiști români 1-2 iunie Nicolae Covaci liderul formației Phoenix reușește să scoată din țară ascunși în boxe Marshall trei membri ai formației Ovidiu Lipan Țăndărică Josef Kappl și Erlend Krauser 15 iunie A fost inaugurat la Paris atelierul lui Constantin Brâncuși reconstituit pe esplanada Beaubourg 15 iunie Alegeri legislative în Spania primele alegeri de la moartea lui Franco 18 iunie Iustin Moisescu a fost recunoscut de președintele țării Nicolae Ceaușescu ca al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române 13 iulie O pană de curent de 25 de ore a cauzat panică și haos în New York 1 august Începe greva generală a minerilor din Valea Jiului Peste 30000 de mineri au blocat exploatările și au cerut să discute numai cu Nicolae Ceaușescu 1 3 august 16 august Elvis Presley "king of rock and roll" încetează din viață la casa sa din Graceland la vârsta de 42 de ani 5 septembrie NASA lansează Voyager 1 În 2012 Voyager 1 a ieșit din heliosferă și a pătruns în spațiul interstelar devenind primul obiect spațial creat de om care a reușit acest lucru 7 octombrie Constituția sovietică din 1977 19 noiembrie Președintele egiptean Anwar El Sadat devine primul lider arab al Orientului Mijlociu care a efectuat o vizită oficială în Israel 3 decembrie Au fost inaugurate lucrările de construcție a sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier II de la Drobeta-Turnu Severin Arte științe literatură și filozofie Marin Preda publică Viața ca o pradă roman autobiografic Nașteri 6 ianuarie Tom Boxer cântăreț român 3 ianuarie Mayumi Iizuka cântăreață japoneză 9 ianuarie Vlad Gabriel Hogea politician român 3 ianuarie Tiberiu Soare dirijor român 13 ianuarie Orlando Bloom actor englez 15 ianuarie Daciana Octavia Sârbu politician român 28 ianuarie Răzvan-Petrică Bobeanu politician român 2 februarie Shakira cântăreață si actriță din Columbia 8 februarie Rick Ross rapper american 19 februarie Gianluca Zambrotta fotbalist italian 1 martie Silenoz muzician norvegian 2 martie Chris Martin muzician britanic Coldplay 9 aprilie Gerard Way solist american My Chemical Romance 23 aprilie John Cena wrestler american 9 mai Marek Jankulovski fotbalist ceh 25 mai Gabriel Boștină fotbalist român 29 mai Massimo Ambrosini fotbalist italian 13 iunie Dragoș Bucur actor român 30 iunie Monica Iacob-Ridzi politician român 30 iunie CRBL cântăreț coregraf si dansator român 1 iulie Liv Tyler actriță americană 14 iulie Victoria Prințesă Moștenitoare a tronului Suediei fiica regelui Carl XVI Gustaf 9 august Mikaël Silvestre fotbalist francez 17 august Tarja Turunen solistă finlandeză Nightwish 31 august Jeff Hardy wrestler profesionist 11 septembrie Ludacris actor american 19 septembrie Ioana Maria Lupașcu pianistă română 4 octombrie Cabral Ibacka prezentator tv 5 noiembrie Mihai Covaliu scrimer român medaliat olimpic 27 noiembrie Ivar Bjørnson muzician norvegian Decese 4 februarie Mariska Ady poetă maghiară n 1889 4 martie A E Baconski poet român n 1925 Doina Badea cântăreață română n1940 Toma Caragiu actor român n 1925 Daniela Caurea poetă română n 1951 Mihai Gafița scriitor român n 1923 Alexandru Ivasiuc romancier român n 1933 Corneliu M Popescu traducător român n 1958 26 martie Justinian Marina al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române n 1901 7 aprilie Sigfried Buback procuror-general al RFG-ului n 1920 7 mai Xavier Duce de Parma n 1889 8 mai Ion Cârja scriitor român n 1922 2 iulie Vladimir Nabokov scriitor de origine rusă n 1899 16 august Elvis Presley cântăreț și actor american n 1935 16 septembrie Maria Callas soprană americană de origine greacă n 1923 16 septembrie Marc Bolan cântăreț britanic n 1947 18 octombrie Andreas Baader terorist german n 1943 18 octombrie Jan-Carl Raspe terorist german n 1944 18 octombrie Gudrun Ensslin teroristă germană n 1940 18 octombrie Hanns-Martin Schleyer șeful patronilor vest-germani n 1915 25 decembrie Charlie Chaplin actor regizor de origine engleză n 1889 Premii Nobel Fizică Philip Warren Anderson Sir Nevill Francis Mott John Hasbrouck van Vleck Chimie Ilya Prigogine Medicină Roger Guillemin Andrew V Schally Rosalyn Yalow Literatură Vicente Aleixandre Pace Amnesty International Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Thomas Berger romancier scriitor american n 1924 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 2 martie 3 martie 4 martie 5 martie 6 martie __FARACUPRINS__ 4 martie este a 63-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1152 Frederick I Barbarossa este ales rege al germanilor 1275 Astronomii chinezi observă o eclipsă totală de soare în China 1386 Władysław II Jagiełło este încoronat rege al Poloniei 1461 Războiul celor două roze Regele Henric al VI-lea al Angliei care aparținea casei Lancaster este detronat de către vărul său care va deveni regele Eduard al IV-lea și care aparținea casei de York 1665 Regele Angliei Carol al II-lea declară război Țărilor de Jos marcând începutul celui de-Al Doilea Război Anglo-Olandez 1789 Intrarea în vigoare a Constituției SUA 1801 Thomas Jefferson a depus jurământul ca președinte al SUA primul de la inaugurarea noii capitale a SUA la Washington 1821 Revoluția de la 1821 Oastea lui Tudor Vladimirescu supranumită Adunarea norodului ocupă Slatina 1907 Răscoala țărănească din 1907 Peste 2000 de țărani răsculați pătrund în Botoșani unde au loc ciocniri sîngeroase cu armata 1915 Guvernul rus înaintează ambasadorilor Franței și Angliei la Petrograd un memorandum în care își exprimă hotărîrea de anexare la Rusia a Constantinopolului și a strîmtorilor Bosfor și Dardanele Guvernele francez și englez nu s-au împotrivit 1923 Se creează Liga Apărării Național-Creștine LANC organizație extremistă condusă de profesorul universitar AC Cuza din care s-a desprins Garda de Fier 1945 Finlanda declară război Germaniei naziste 1945 Șase avioane americane greșesc ținta cu 480 km și în loc să bombardeze orașul german Freiburg lovesc orașul Zürich Piloții sunt trimiși în fața unei curți marțiale în Anglia Elvețienii neutri se plâng demult că avioanele Aliților invadau frecvent spațiul lor aerian avioane pe care elvețienii le doborau cu avioanele lor de luptă Bf 109 construite de germani Englezii și americanii care îi consideră pe elvețieni o șleahtă de simpatizanți germani sunt tot mai convinși că elvețienii merită un bombardament ca lumea 1946 Frank Sinatra lansează primul său album The Voice Of Frank Sinatra 1947 Semnarea Tratatului de la Dunkerque de alianță între Franța și Marea Britanie 1963 La Paris șase oameni sunt condamnați la moarte pentru conspirație de asasinat asupra președintelui Charles de Gaulle 1966 The Beatles Într-un interviu publicat în „The Evening Standard John Lennon comentează Acum suntem mai populari decât Iisus afirmație ce a creat controverse în SUA 1975 Charlie Chaplin este înnobilat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii 1977 Se produce cel mai grav cutremur din România vezi Cutremurul din 1977 ; peste 1500 de victime 1977 Premiera la București pe scena teatrului „Lucia Sturdza Bulandra a dramei istorice „Răceala de Marin Sorescu 1991 Prințul Sheikh Saad al-Abdulla al-Sabah a devenit primul membru al familiei conducătoare din Kuweit care s-a întors în țară după eliberarea de sub ocupația irakiană Nașteri 1188 Blanche de Castilia soția regelui Ludovic al VIII-lea al Franței d 1252 1394 Prințul Henric Navigatorul infante al Portugaliei geograf d 1460 1678 Antonio Vivaldi compozitor italian d 1741 1822 Jules Antoine Lissajous matematician francez d 1880 1875 Mihály Károlyi fost prim ministru și președinte al Ungariei d 1955 1876 Léon-Paul Fargue poet francez d 1947 1878 Piotr Uspenski filosof rus d 1947 1882 Nicolae Titulescu jurist diplomat și om politic român d 1941 1898 Georges Dumézil filolog francez d 1986 1901 Francis Turville-Petre arheolog britanic d 1941 1904 George Gamow fizician și astrofizician american de origine rusă d 1968 1948 Chris Squire basist englez The Syn Yes XYZ Conspiracy 1948 Shakin' Stevens Michael Barratt cântăreț britanic 1951 Chris Rea cântăreț englez 1972 Nocturno Culto muzician norvegian 1987 Alexandru Tudose fotbalist român Decese 1807 Abraham Baldwin politician american n 1754 1832 Jean-François Champollion egiptolog francez n 1790 1852 Nicolai Vasilievici Gogol scriitor rus n 1809 1971 Constantin Cândea profesor universitar doctor inginer în chimie rectorul Universității „Politehnica Timișoara n1887 1976 Walter Schottky fizician și inventator german n 1886 1977 Toma Caragiu actor român de teatru și film n 1925 Alexandru Ivasiuc prozator român n 1933 A E Baconski poet prozator eseist român n 1925 Savin Bratu critic istoric și teoretician literar român n 1925 Daniela Caurea poetă română n 1951 Mihail Petroveanu critic și istoric literar român n 1923 Veronica Porumbacu poetă și prozatoare română n 1921 Mihai Gafița critic și istoric literar român n 1923 Alexandru Bocăneț regizor român de televiziune n 1944 Doina Badea interpretă română de muzică ușoară n 1940 Eliza Petrăchescu actriță română de teatru și film n 1911 Tudor Dumitrescu pianist și compozitor român n 1957 Ioan Siadbei lingvist și istoric literar român n 1903 Constantin Baciu prozator și publicist român n 1911 Florin Ciorăscu fizician român n 1914 Paul C Petrescu fizician român n 1915 Filofteia Lăcătușu solistă de muzică populară n 1947 1978 Aurel Lambrino prozator și publicist român n 1911 1997 Robert Dicke fizician american n 1916 1999 Vlad Mușatescu scriitor și traducător român n 1922 2007 Șerban Georgescu compozitor român n 1952 Sărbători Ziua mondială de rugăciune a femeilor inițiată de femeile palestiniene în anul 1991 În calendarul romano-catolic Sf Cazimir 1458-1484 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 7 septembrie 8 septembrie 9 septembrie 10 septembrie 11 septembrie 9 septembrie este a 252-a zi a calendarului gregorian și a 253-a zi în anii bisecți Evenimente 9 O alianță de triburi germanice condusă de Arminius a atacat forțele romane conduse de Publius Quinctilius Varus în bătălia de la Teutoburger Wald învingând trei legiuni în următoarele zile 1087 William al II-lea devine rege al Angliei 1543 Maria Stuart în vârstă de nouă luni este încoronată oficial "Regină a Scoției" în orașul scoțian Stirling 1743 Rescriptul împărătesei Maria Terezia prin care s-a dat dreptul copiilor de iobagi români din Transilvania de a frecventa școala 1791 Washington DC capitala Statelor Unite este numită după președintele George Washington 1804 Incendiu violent în București; Curtea Domnească și o bună parte a orașului sunt distruse 1850 Ca parte a compromisului din 1850 California a devenit cel de-al 31-lea stat american 1886 S-a adoptat la Berna prima Convenție internațională pentru protecția operelor literare și artistice intră în vigoare în România la 5 17 decembrie 1887 9 21 1901 Sunt reluate relațiile diplomatice dntre Austro-Ungaria și Mexic Ele au fost întrerupte de la moartea împăratului Maximilian I fratele împăratului Franz Joseph I în 1867 1911 A fost efectuată prima cursă poștală cu avionul în Europa 1912 A fost dezvelit bustul generalului dr Carol Davila lucrare a lui Constantin Brâncuși și primul monument al lui Brâncuși la București 1918 Constituirea din inițiativa lui C I Parhon a Societății de neurologie psihiatrie și psihologie din Iași din 1921 și de endocrinologie 1940 Asasinatele hortyste din comuna Treznea judetul Salaj Au fost uciși sau răniți 263 de români; drama populației românești din Transilvania de Nord-Est a continuat și în celelalte zile în perioada 1 septembrie 1940 1 septembrie 1942 fiind asasinați 991 de români în comuna Ip au fost asasinati în noaptea de 13-14 septembrie 156 de români 1948 Kim Il-sung proclamă Republica Democratică Populară Coreea 1956 Elvis Presley apare pentru prima dată în emisiunea The Ed Sullivan Show Elvis a interpretat piesele Don't Be Cruel și Hound Dog 1973 Peștera Eberstadt descoperită în 1971 cu ocazia unor lucrări cu exploziv la cariera de calcar și apreciată că ar avea o vârstă de circa 2 milioane de ani este deschisă pentru public 1989 Între 9 septembrie și 17 noiembrie 1989 s-a desfășurat primul și cel mai rapid înconjur al lumii cu automobilul A fost efectuat de Mohammed Salahuddin Choudhury și de soția sa Neena din India în 69 de zile 19 ore și 15 minute având ca punct de plecare și sosire orașul Delhi India 1991 Tadjikistanul și-a declarat independența față de URSS 1997 Kim Jong Il fiu și moștenitorul desemnat al fostului lider nord-coreean Kim Ir Sen a fost numit oficial președinte al RPD Coreene după 3 ani de doliu păstrat în memoria tatălui său 2002 Canalul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o banda sonoră în care Osama bin Laden revendica pentru prima dată explicit atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA 2004 Secretarul de stat american Colin Powell a declarat că violențele din provincia sudaneză Darfur constituie o gravă încalcare a drepturilor omului și a invocat Convenția internațională din 1948 asupra prevenirii și pedepsirii crimelor de genocid; conflictul din vestul Sudanului a început în februarie 2003 când milițiile proguvernamentale numite de localnici "diavolii călări" au silit populația de culoare să-și părăsească locuințele terorizând și exterminând zeci de mii de persoane; ONU a declarat cu privire la criza din Darfur că este cea mai gravă criză umanitară în curs de desfășurare din lume Nașteri 214 Aurelian împărat roman 270-275 d 275 384 Honorius împărat al Imperiului Roman de Apus 395-423 d 423 1585 Armand Jean du Plessis Cardinal Richelieu om politic francez d 1642 1737 Luigi Galvani medic fizician și filosof italian d 1798 1778 Clemens Brentano poet dramaturg și prozator german d 1842 1826 Frederic I Mare Duce de Baden d 1907 1827 Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei fiul Țarului Nicolae I vicerege al Poloniei președinte al Consiliului de Miniștri d 1892 1828 Lev Tolstoi scriitor rus d 1910 1845 Ignác Acsády Ignác Adler scriitor publicist și istoric maghiar de origine evreiască d 1906 1863 Agatha Bârsescu actriță română d 1939 1885 Victor Vâlcovici matematician român membru al Academiei Române d 1970 1894 Mihail Andricu compozitor român d 1974 1899 Brassaï pictor francez d 1984 1908 Cesare Pavese scriitor italian d 1950 1908 Victor Weisskopf fizician american d 2002 1917 Kató Ács Márta Körmendi scriitoare jurnalistă și activistă comunistă maghiară d 1989 1922 Hans Georg Dehmelt fizician american de origine germană laureat al Premiului Nobel pentru Fizică 1989 1923 Daniel Carleton Gajdusek virusolog american laureat al Premiului Nobel pentru Medicină 1976 1936 Nicolae Sulac cântăreț de muzică populară moldovean 1946 Costin Cazaban compozitor și muzicolog 1949 Susilo Bambang Yudhoyono om politic indonezian președinte al Indoneziei 1952 Dave Stewart membru al formatiei "Eurythmics" 1960 Hugh Grant actor britanic 1963 Roberto Donadoni fotbalist și antrenor italian 1970 Lucian Mic episcop ortodox al Caransebeșului 1977 Gina Gogean gimnastă română Decese 1087 Regele William I al Angliei 1438 Regele Eduard al Portugaliei n 1391 1487 Chenghua împărat al Chinei din dinastia Ming n 1447 1513 Regele Iacob al IV-lea al Scoției n 1473 1569 Pieter Bruegel cel Bătrân pictor flamand n 1525 1891 Jules Grévy om politic francez președinte al Franței n 1807 1896 Matei Millo actor și cântăreț autor de texte dramatice român n 1814 1898 Stéphane Mallarmé scriitor francez n 1842 1901 Henri de Toulouse-Lautrec pictor francez n 1864 1931 Matilda Cugler-Poni poetă română n 1851 1941 Hans Spemann biolog german laureat al Premiului Nobel n 1869 1947 Victor Horta arhitect și designer belgian n 1861 1945 Zinaida Gippius poet rus n 1869 1976 Mao Zedong om politic chinez conducător al R P Chineze între 1949 și 1976 n 1893 1981 Jacques Lacan psiholog și psihanalist francez n 1901 1984 Yilmaz Guney regizor scenarist actor și producător turc n 1937 1985 Paul Flory chimist american laureat al Premiului Nobel pentru Chimie 1974 1990 Samuel Doe președinte al Liberiei 1980-1990 n 1951 1992 Margareta Sterian pictor ceramist artist decorator și poetă n 1897 2003 Edward Teller om de știință american de origine maghiară considerat părintele bombei atomice n 1908 Sărbători Sf și Drepții părinți Ioachim și Ana; Sf Cuv Dimitrie de la Vorona; Sf Mc Severian; Cuv Teofan Mărt calendar ortodox Ziua mondială a frumuseții – Se marchează la inițiativa Comitetului Internațional al esteticii și cosmeticii SIDESKO Coreea de Nord Ziua națională – Proclamarea Republicii Populare Democrate Coreene 1948 Tadjikistan Ziua națională – Proclamarea independenței 1991 Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Antonio Lucio Vivaldi n 4 martie 1678 Veneția d 28 iulie 1741 Viena a fost un compozitor italian de profesie preot catolic Este considerat drept cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian A murit ca urmare a unei îmbolnăviri subite și a fost înmormântat în cimitirul din dreptul Porții Carintiei Kärtnertor din Viena pe locul în care se află în prezent clădirea centrală a Universității Tehnice din Viena Viața S-a născut în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi violonist în orchestra Domului San Marco și a Camillei Calicchio Îmbrățișând de timpuriu calea preoției Antonio Vivaldi a fost supranumit și Il Prete Rosso Preotul Roșu datorită culorii părului său moștenit de la tatăl său Primul nucleu al familiei Vivaldi despre care există referințe documentare certe a ajuns la Veneția în prima jumătate a anului 1665 Bunicul Agostino fusese brutar sau croitor și murise la Brescia probabil în 1665 sau 1666 Bunica Margherita părăsise acest oraș fie cu puțin înainte fie după moartea soțului ei și era insoțită de cei doi fii ai lor Agostino [n vârstă de 21 de ani și Giovanni Battista de 11 ani Cel din urmă avea să devină în 1678 tatăl compozitorului Antonio Vivaldi Adolescentul Antonio a primit tonsura la 15 ani și a fost hirotonit preot la vârsta 25 ani Atins de o maladie cronică despre care se presupune că era astm Il Prete Rosso s-a îndepărtat cu încetul de îndatoririle sale ecleziastice începând din 1703 iar din acel moment a putut să se consacre compoziției și învățământului Numit profesor insegnante instructor de vioară la Ospedale della Pietà așezământ rezervat orfanelor și fiicelor ilegitime abandonate în pofida unor întreruperi uneori foarte lungi mai mult de doi ani la Mantova între 1718 și 1720 Vivaldi avea să rămână fidel acestei funcții până în 1740 În ciuda sănătății precare a început să călătorească din ce în ce mai mult ca virtuoz și compozitor la Roma în 1722 și 1724 unde a cântat în fața Papei; probabil la Dresda și în Darmstadt; cu siguranță la Amsterdam unde a fost publicată cea mai importantă parte a creației sale; la Florența Praga și la Viena unde a murit uitat de prieteni și rude La Ospedale della Pietà a instruit și dirijat orchestra de fete a Instituției devenită celebră în întreaga Europă și să compună intens pentru concertele publice pe care așezământul le oferea duminica Acestor ocupații deja solicitante pentru un om care se plângea fără încetare de sănătatea sa șubredă din 1713 li s-a adăugat o debordantă activitate de impresar și de compozitor de opere domenii în care a căpătat o autoritate suficient de mare pentru a provoca rivalități tenace concretizate chiar într-un pamflet redactat de Benedetto Marcello Il Teatro alla moda 1720 Se pare că de-a lungul întregii vieți Vivaldi a fost considerat ca un artist aflat în afara normelor extravagant de bună voie chiar scandalos dușmanii lui aveau cum să răspândească bârfe mai ales în legatură cu atracția lui afișată față de bani si de fast sau cu iubirile lui reale sau presupuse printre altele față de o mezzo-soprană pe nume Anna Girò fiică a unui peruchier francez numit Giraud și pentru care a scris un mare număr de pagini vocale; după ce s-au cunoscut Anna Girò a fost primadonă în aproape toate operele lui Vivaldi Consacrarea în toate genurile muzicale avea să-i confere compozitorului o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii Mulți călători care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe "Preotul roșu" de la Edward Wright la violonistul Pisendel de la flautistul J J Quantz epistolarul De Brosses și până la regele Friedrich al IV-lea al Danemarcei Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate unor personalitati ale vremii Ferdinand al III-lea al Toscanei L'Estro armonico 1711; Contele Morzin Il Cimento dellarmonia e dellinvenzione 1725 culegere conținând Anotimpurile; Carol al VI-lea de Habsburg La Cetra 1728 Culegeri tipărite și copii în manuscris mai ales concerte ale lui Vivaldi au circulat în întreaga Europă până în jurul anului 1750 și se știe că începând din 1720 Johann Sebastian Bach a avut pentru aceste lucrări un asemenea entuziasm încât a recopiat sau a transcris un mare număr dintre ele cea mai cunoscută și mai interesantă dintre aceste transcripții fiind aceea a Concertului pentru patru viori Op 3 Nr 10 în Concertul pentru patru clavecine BWV 1065 asigurând astfel fără să fi intenționat supraviețuirea lucrărilor modelului său Creații Importanța creației lui instrumentale simbolizată ideal de seria celor patru concerte inspirate de cele patru anotimpuri vine din autoritatea cu care el a știut să respingă structura de concerto grosso a lui Corelli pentru a impune foarte repede forma mai scurtă între opt și zece a concertului cu solist în doar trei mișcări simetrice repede-lent-repede Solist el însuși Vivaldi practica cu mare naturalețe această formă concertantă atunci când sonata simfonia sau cvartetul erau de asemenea pe punctul de a-și face apariția Înzestrat cu un auz excepțional virtuoz curajos care improviza cu plăcere și dirijor celebru unul dintre primii din istorie Vivaldi și-a consacrat întregul geniu descoperirii neîncetate a unor noi combinații ritmice și armonice și a unor îmbinări imprevizibile de instrumente conferind un rol de prim-plan personajelor noi destinate a-și face un loc în orchestră precum violoncelul 27 de concerte sau fagotul 39 fără a uita oboiul și nici flautul pe care le trata întotdeauna într-o manieră foarte personală și chiar alte instrumente încă mai marginale ca mandolina sau trompeta Din practicile de la San Marco a moștenit atracția pentru a face să dialogheze mai multe "coruri" de instrumente Spiritul concertant vivaldian Vivaldi este unanim considerat a fi compozitorul care a dat cea mai mare strălucire genului numit concerto în perioada barocului De altfel o analiză în grilă concerto a întregii creații vivaldiene ar putea constitui argumentul principal al ideii spiritului concertant care traversează de la un capăt la altul nu numai creația sa instrumentală dar și cea de scenă sau religioasă Dezvoltându-se la fel ca și sonata în tipurile da chiesa și da camera concertul baroc italian a fost alcătuit la început ca o suită din cinci părți apoi s-a redus la trei-patru după care la începutul sec al XVIII-lea s-a stabilizat la trei părți având ca model tiparul uverturii italiene Partea întâi și a treia vor fi mișcări repezi sau moderate cuprinzând o serie de expoziții fie complete fie parțiale ale unei teme de multe ori fiind vorba despre expoziții duble sau în stil fugat în tonalități diferite legate între ele prin divertismente iar uneori partea a treia este compusă în formă de rondo Partea din mijloc va fi dimpotrivă lentă de formă binară cu o încărcătură emoțională pronunțată fiind în unele cazuri înlocuită de un dans precum ciaccona sau sarabanda Concertul italian al lui Vivaldi va aduce cu sine încă o cucerire apariția cadenței înainte de coda care dă posibilitate solistului să-și pună în valoare calitățile sale tehnico-expresive Nu întotdeauna această cadență era scrisă ci se lăsa un punct de orgă care marca locul în care se oprea orchestra pentru a-i face loc solistului care va da frâu liber virtuozității sale Concertul baroc de tip vivaldian va cunoaște o dezvoltare fără precedent si se va extinde cu repeziciune și în restul Europei prin creațiile unor compozitori ca Jean-Philippe Rameau Franța GPhTelemann GFr Händel și JSBach Germania Genul de concert se împarte în trei categorii 1 Concertul fără soliști în care se „întrec grupuri cu un număr relativ egal de instrumentiști Din acest tip va rezulta mai târziu Simfonia concertantă sau Concertul pentru orchestră din zilele noastre Vivaldi a scris aproape 60 de concerte ripieni sau concerte pentru corzi fără solist care au trăsături asemănătoare cu ale simfoniei operatice; câteva din aceste trăsături demonstrează perspicacitatea pentru scriitura de fugă 2 Concertul cu un singur solist unde solistul poartă un dialog cu orchestra A apărut în urma definitivării primelor două tipuri de concerte fiind inaugurat de italianul Giuseppe Torelli 1658-1709 compozitor italian El se impune ca deschizǎtor de drumuri în istoria Concertelor pentru un singur instrument cu acompaniament de orchestrǎ El ajunge la alternanța de trei mișcǎri o parte lentǎ cantabilǎ fiind încadratǎ de douǎ pǎrți cu mișcarea rapidǎ model asemǎnǎtor uverturii italiene din concepția contemporanului sǎu Alessandro Scarlatti Aceasta este forma ce se va impune în desfǎșurarea concertului solistic pânǎ în zilele noastre De aici reies primele „concerti care se afirmǎ clar în culegerea op8 – publicatǎ postum în 1709 ¬- când vioara se desparte de grupul concertino fiind instrument solist având ca acompaniament un ansamblu orchestral restrâns Concerti grossi con una pastorale per il santissimo Natale Concertul în re minor pentru vioarǎ orchestrǎ de coarde și cembalo – se găsește în op8 ¬– este considerat ca fiind primul concert solistic cu acompaniament din istoria genului Torelli a conturat trăsăturile exterioare a stabilit forma și principiul concertului pentru solist dar intensitatea expresivă caracteristică acestui gen se observa începând de la Vivaldi Totul se explică prin deosebirile de temperament clar reliefate dintre cei doi muzicieni tendințele individualismului vivaldian evidente în aproape toate cele 12 concerte din L’estro armonico op 3 sunt mult mai accentuate decât ale lui Torelli și ajung uneori până la dramatism În op 3 în care grupul concertino este format din două viori și un bas muzicianul venețian spre deosebire de predecesorul său acordă uneia din viori un rol predominant Modul cum sunt repartizate rolurile fiecărui solist reprezintă una din trăsăturile de fond ale sufletului venețian; compozitorul era dominat de sentimentul că viața este o scenă pe care evoluăm într-o veșnică mișcare Cel mai căutat tip de concert care domina după anul 1710 a fost concertul pentru un instrument solo și orchestră de coarde De obicei partea solistă era încredințată unei violine dar mai târziu în L’estro armonico op 3 rolul solist s-a încredințat mai multor instrumente Ca o extindere particulară s-a folosit violoncelul oboiul și flautul transversal După cum se pare contrabasul și viola nu erau instrumente soliste însă de când Telemann a scris un concert pentru violă acest instrument nu era exclus cu desăvârșire În timpul evoluției sale concertul pentru un singur solist este preferat în mod special de clasici și romantici Datorită faptului că instrumentele își perfecționau tot mai mult tehnica compozitorii erau tentați să ofere unui singur interpret partida solistă dându-i posibilitatea să-și demonstreze calitățile Dacă în concerto grosso grupul concertino format din câțiva dintre cei mai talentați interpreți din orchestră rămânea oarecum anonim în ansamblu în acest tip de concert solistul se remarcă printr-un statut profesional și social nou El este plasat în fața orchestrei pentru a fi auzit dar și pentru a fi văzut mai bine de către public asumându-și pe deplin responsabilitatea artistică a interpretării sale Concertul pentru un singur solist are în general trei părți Allegro – Adagio – Allegro pe când la concerto grosso numărul mișcărilor variază Primul allegro are două expoziții din care prima este încredințată orchestrei iar a doua o introduce solistul Adagio are forma de arie iar ultimul allegro poate fi un rondo sau un mebuet Pe parcursul acestor trei mișcări solistul în prima parte își poate etala forța de exprimare în partea a doua calitatea exprimării iar în partea a treia își exprimă virtuozitatea Dintre cele 350 de concerte scrise pentru un instrument solo cu coarde peste 230 sunt pentru vioară Alte instrumente solo pe care le folosește Vivaldi sunt fagotul violoncelul oboiul flautul viola d’amoure o vioară adoptată să sune ca o trompetă maritimă block-flöte și mandolină 3 Concertul cu mai mulți soliști și orchestră unde cântă alternativ ansamblul sau orchestra Formează o categorie mai deosebită caracteristică stilului baroc Concertul cu mai mulți soliști a apărut la începutul secolului al XVIII-lea la Torelli Vivaldi și Händel au dezvoltat această formă unde se va simți ulterior influența sinfoniei În forma sa concertul are proporții considerabile; acompaniamentul orchestral primește din ce în ce mai multă importanță în timp ce partida destinată solistului este caracterizată prin virtuozitate Compozitori importanți – începând de la Vivaldi la Dallapiccola – au scris concerte aproape pentru toate instrumentele Concerto grosso este constituit în funcție de planul sonatei baroce îmbogățind instrumentația; astfel se produce alternanța dintre ripieno și concertino Concertele pentru două instrumente solo chiar dacă erau aceleași instrumente sau erau instrumente diferite sunt în termeni structurali identice cu cele pentru un instrument solo Problema care se pune este cum pot cânta împreună doi soliști în partea solo S-au dat patru soluții cele două instrumente să cânte concomitent în terțe sau în sexte să cânte alternativ realizându-se un dialog să cânte în imitație sau în alt fel de contrapunct și un instrument să cânte o melodie în timp ce instrumentul celălalt să asigure acompaniamentul Concertele pentru mai mulți soliști urmează același model Este adesea exploatată posibilitatea de a cânta instrumente solo în mod special cele de suflat în părțile independente din secțiunea tutti La englezi nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști germanii având Gruppenkonzert care reprezintă ansamblul de concert Prin creația sa instrumentală Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante în clasicismul vienez prin reprezentanții săi cei mai de seamă Haydn Mozart și Beethoven Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct respectiv concertelor sau sonatelor ci asupra muzicii baroce în ansamblul ei încât pe bună dreptate se poate vorbi despre un anume spirit concertant vivaldian care a revoluționat și a animat întreaga creativitate muzicală barocă venețiană și europeană Notă Paragrafele introductive din Capitolul Biografia Viața Capitolele Spiritul concertant vivaldian și Lista lucrărilor vivaldiene selecțiuni precum și imaginile care ilustrează articolul sunt preluate din eseul Barocul muzical venețian Antonio Vivaldi de Ioan Mihai Cochinescu Biblioteca Academiei Naționale de Muzică București 2005 Lista lucrărilor selecție Potrivit recensământului efectuat de Peter Ryom catalog RV în 1977 erau cunoscute 768 de lucrări sau fragmente autentice vivaldiene cărora li se adăugau 68 de lucrări atribuite În timpul vieții Vivaldi a publicat 40 de culegeri de sonate și concerte dintre care 13 sunt numerotate ca opusuri ca de ex op3 L'Estro Armonico 1712 op4 La Stravaganza 1712-1713 op8 Il cimento dellarmonia e dellinvenzione 1725 cuprinzând ciclul de concerte Anotimpurile op9 La Cetra 1728 op 13 Il Pastor Fido 1737 etc Antonio Vivaldi a scris și un număr de 90 de opere precum Ottone in villa 1713 Orlando finto pazzo 1714 Nerone fatto Cesare 1715 L'incoronazione di Dario 1716 Montezuma 1733 Feraspe 1739 șa Muzica sacră vocală și corală mise psalmi antifoane imnuri cânturi motete oratorii arii cantate serenade Gloria RV 589 Juditha triumphas devicta Holofenis Barbarie RV 644 oratoriu 1716 Magnificat RV 610 șa Legături externe 4 aprilie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei 2 iulie 2009 Diac Ioniță Apostolache Ziarul Lumina Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Austro-Ungaria cunoscută și ca Monarhia Dunăreană în germană Donaumonarchie nu s-a numit niciodată oficial „Imperiul Austro-Ungar ci Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn în germană și Osztrák Birodalom és Magyar Királyság în maghiară adică "Imperiul austriac și regatul maghiar" Austro-Ungaria a fost un stat dualist alcătuit pe de o parte din Cisleithania adică statele regate ducate etc din administrarea austriacă aflate dincolo de râul Leitha din partea vestică și nordică a statului austro-ungar și pe de altă parte din Transleithania adică statele aparținând Regatului Ungariei la care a fost încorporat în 1867 și Marele Principat al Transilvaniei Istorie Statul dualist s-a aflat sub conducerea împăraților dinastiei de Habsburg care din 1527 adoptaseră și titlul de regi ai Ungariei Astfel au survenit și denumirile „Imperiul Cezaro-Crăiesc sau „Dubla Monarhie în germană Kaiserliche und Königliche Doppelmonarchie Monarhia dualistă imperială și regală O prescurtare des întâlnită a acestei denumiri este „KuK sau și „kuk referitoare nu numai la monarhie ci și la statul Austro-Ungaria și epoca respectivă Conform etichetei monarhice numele complet al federației era „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial și Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan în germană Die im Reichsrat vertretenen Königreiche und Länder und die Länder der heiligen ungarischen Stephanskrone Austro-Ungaria a fost întemeiată în urma unui compromis între burghezia maghiară și monarhia habsburgică cu scopul de a menține vechiul Imperiu Austriac după înfrângerea suferită în Bătălia de la Königgrätz în războiul din anul 1866 contra Prusiei Din punct de vedere etnic Austro-Ungaria era un imperiu multinațional în care națiunile germană și ungară erau politic dominante în jumătățile lor Cisleithania respectiv Transleithania Celelalte douăsprezece naționalități erau bosniacii cehii croații evreii italienii polonezii românii sârbii slovacii slovenii țiganii și ucrainenii reprezentând două treimi din populația imperiului Secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea fiind o epocă de construcție a identităților pe criteriu național tensiunile existente între cele două națiuni dominante și celelalte națiuni îndeosebi italiană română ucraineană și sârbă au făcut din Austro-Ungaria un stat șubred și săpat de mișcări iredentiste În ciuda acestor dificultăți inerente structurii sale în cei cincizeci și unu de ani de existență ai imperiului 1867-1918 economia acestuia s-a dezvoltat dar inegal între regiuni iar infrastructura a fost modernizată Imperiul s-a dezintegrat însă la sfârșitul Primului Război Mondial ca urmare a incapacității celor două națiuni dominante germană și maghiară de a găsi o soluție la revendicările celorlalte naționalități din cadrul său astfel încât acestea au preferat să formeze state naționale proprii sau în cazul românilor să întregească deja existentul stat național România Structura Imperiului Din punct de vedere constituțional monarhia Austro-Ungară reprezenta o uniune a două state Austria și Ungaria care aveau același suveran apărare finanțe și politică externă comună Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament și un guvern propriu De asemenea existau trei ministere comune ale celor două părți ale Imperiului Apărarea Afacerile Externe și Finanțele La fel cele două părți ale Monarhiei aveau un guvern comun Consiliul Ministerial Comun compus din monarh Împărat-rege al Imperiului Austro-Ungar primii miniștri ai Austriei și Ungariei cei trei miniștri care conduceau ministerele comune anumiți membri ai familiei imperiale Fiecare parlament cel de la Viena și cel de la Budapesta avea o delegație parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun Exista de asemenea o delegație parlamentară comună a celor două parlamente Din Austria făceau parte teritoriile de azi ale Austriei Sloveniei și Cehiei nordul actualei Italii Trentinul Trieste sudul actualei Polonii cu orașul Cracovia vestul Ucrainei cu orașele Lviv și Cernăuți Istria și Dalmația partea de sud a litoralului croat În cadrul Austriei din Imperiul Austro-Ungar teritoriile vechilor formațiuni feudale ex Regatul Boemiei ducatele Carniola și Carinthia Galiția beneficiau de o anumită toleranță culturală ceea ce a permis într-o mică măsură afirmarea identității naționale a cehilor slovenilor italienilor polonezilor românilor din Bucovina și croaților din Dalmația Din Ungaria făceau parte actualele teritorii ale Ungariei și Slovaciei teritorii din vestul Ucrainei regiunea Transcarpatia zisă Rutenia Carpatică jumătatea de nord-vest a României cu Maramureșul Crișana Transilvania din 1867 și Banatul nordul actualei Sârbii provincia Voivodina și nordul Croației și Sloveniei Spre deosebire de partea austriacă Ungaria era administrată în mod centralizat iar politica față de minorități a fost dominată de intenția autorităților de la Budapesta de a maghiariza populațiile nemaghiare care alcătuiau majoritatea procentuală în cadrul Regatului Īn anul 1867 data inaugurării acestei politici ultranaṭionaliste în partea ungară a Imperiului Ungaria număra 13579000 locuitori Dintre aceṣtia erau maghiari numai 5665000 faṭă de 793900 locuitori nemaghiari În anul 1868 Croația partea de nord a actualului stat croat fără orașul Rijeka Fiume a căpătat o anumită autonomie ungurii și croații formând în partea ungară a imperiului un fel de sub-dualism peste celelalte naționalități însă de facto a rămas condusă tot de către administrația maghiară În cadrul dublei monarhii Ungaria avea drept de autoguvernare guvern și parlament propriu și o reprezentare în afacerile imperiului împreună cu landurile vestice și nordice ale Imperiului Austriac În anul 1878 „Dubla Monarhie a căpătat un drept de administrare a Bosniei-Herțegovina teritoriu rămas formal sub suveranitatea Imperiului Otoman Bosnia-Herțegovina a fost anexată în anul 1908 și a fost administrată în comun de către cele două părți ale Imperiului Galerie de imagini Țări noi rezultate din destrămarea Imperiului Austria Ungaria Cehoslovacia partea nordică a Regatului Sârbilor Croațlor și Slovenilor mai târziu Iugoslavia partea sudică a Poloniei Teritorii austro-ungare au fost alipite din motive etnice și din punct de vedere istorico-demografic de Italia Tirolul de Sud Küstenland Fiume Zara și insulele Pelagosa România Transilvania Bucovina precum și părți din Banat Crișana și Maramureș Împărați Habsburgici ai Austriei și totodată Regi ai Ungariei 1867 1916 Franz Joseph 1916 1918 Carol I Note Referințe Bibliografie „Lexikon zur Geschichte und Politik Vol II ISBN 3-462-00781-5 EdKiepenheuer „Balkan Chronik MWWeithmann Ed „Pustet+Ed „Styria Viena "Ardealul pământ românesc" Editura "Vatra Românească" Milton G Lehrer Legături externe 14 octombrie 2010 Ion Bulei Ziarul de Duminică 21 octombrie 2010 Ion Bulei Ziarul de Duminică 28 octombrie 2010 Ion Bulei Ziarul de Duminică http referate-gratiscom istorie austria-imperiul-austro-%E2%80%93-ungar Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Dicționarele definesc arma nucleară ca un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau fisiune și fuziune Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii unui mare număr de oameni și sau distrugerii structurilor construite de om sau biosferei în general Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată din explozia a 20000 tone de TNT trinitrotoluen în timp ce prima armă termonucleară cu fisiune și fuziune a eliberat o energie echivalentă cu 10000000 tone de TNT La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau circa 19000 de focoase nucleare din care 4400 sunt menținute în stare operațională gata oricând pentru a fi utilizate Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei entității care posedă arme nucleare Tipuri În prezent există două tipuri de arme nucleare cele bazate exclusiv pe reacția de fisiune nucleară și cele care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de fuziune nucleară Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care formează o masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț Masa supra-critică se realizează fie prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa subcritică metoda proiectilului fie prin comprimarea cu explozivi chimici unei sfere de material fisionabil până se atinge masa supra-critică metoda imploziei Arma nucleară cu fuziune arma termonucleară bomba cu Hidrogen folosește energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia fuzionează Există și arme nucleare cu destinații speciale precum arma cu neutroni sau arma cu contaminare radioactivă Arma cu neutroni este o armă termonucleară construită special pentru a produce un flux mare de neutroni ce produce multe decese dar nu produce contaminare radioactivă și nu afectează construcțiile Arma cu contaminare este o armă cu fisiune învelită cu un material cobalt aur care produce o contaminare radioactivă extrem de puternică Din punct de vedere al strategiei militare armele nucleare se împart în arme strategice care vizează țări sau populații mari sau tactice utilizate numai pe câmpul de luptă Armele nucleare strategice sunt transportate la țintă cu avioane sau rachete Armele tactice sunt transportate cu rachete artilerie torpile etc În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit dispozitive explozive bazate pe energie nucleară pentru scopuri comerciale explozii nucleare pașnice Tratatul de eliminare a testelor nucleare din 1966 a interzis toate exploziile nucleare indiferent de scopul lor Efecte Explozia nucleară are efecte imediate și întârziate Unda de șoc radiația termică radiația ionizantă promptă produc distrugeri mari în câteva secunde sau minute de la detonare Efectele întârziate precum căderile radioactive acționează pe perioade mari de timp de la ore la ani Unda de șoc produce modificarea bruscă a presiunii aerului și vânturi puternice Construcțiile mari sunt distruse de modificarea presiunii aerului în timp ce vânturile puternice distrug vegetația și omoară oamenii Dacă explozia are loc la suprafața sau în apropierea solului se produce un crater din care materialul este ridicat în atmosferă de unde revine sub forma de depuneri radioactive Circa 35% din energia exploziei este sub forma de radiație luminoasă și termică căldură Radiația luminoasă produce orbirea prin arderea retinei Radiația termică produce arsuri ființelor vii și incendierea materialelor combustibile Efectele radiațiilor nucleare directe sunt în general mai mici decât cele ale undei de șoc sau radiației termice La armele cu neutroni spre exemplu efectul radiației directe neutroni este cel mai puternic Iradierea directă cu radiații nucleare duce la deces sau în cazul dozelor mai mici la boala de iradiere Particulele radioactive ridicate în atmosferă norul în formă de ciupercă revin pe pământ în apropierea locului exploziei Ele nu produc multe decese deoarece afectează zona unde oamenii au fost deja uciși de celelalte efecte În funcție de condițiile meteorologice norul radioactiv poate fi deplasat la distanțe mari iar depunerile pe sol pot afecta zonele mai îndepărtate Undele electromagnetice produse de explozie rezultă prin absorbția radiației gama în aer și în sol Pulsul de unde electromagnetice generează câmpuri electrice de mii de volți pe durate extrem de scurte Consecințele privesc în special comunicațiile și rețelele electrice Istoric Istoria armei nucleare începe cu scrisoarea trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939 președintelui Franklin D Roosevelt La scurt timp guvernul SUA a lansat proiectul de realizare a armei nucleare cunoscut sub numele de Proiectul Manhattan Deoarece pentru realizarea armei nucleare era nevoie de uraniu îmbogățit a fost construită la Oak Ridge – Tennessee o instalație de îmbogățire prin procedeul de difuzie gazoasă pus la punct de Harold Urey iar la Universitatea California Ernest Lawrence a pus la punct procedeul separării magnetice a izotopilor uraniului Pe parcursul a șase ani 1939-1945 în proiectul Manhattan au fost cheltuiți peste 2 miliarde de dolari La proiectul Manhattan au participat a pleiadă de savanți conduși de Robert Oppenheimer David Bohm Leo Szilard Eugene Wigner Otto Frisch Rudolf Peierls Felix Bloch Niels Bohr Emilio Segre Enrico Fermi Klaus Fuchs Edward Teller Prima armă nucleară a fost testată la 16 iulie 1945 în deșertul New Mexico Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori și anume în anul 1945 în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial când SUA au aruncat câte o singură bombă atomică cu fisiune asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki Primul eveniment a avut loc în dimineața zilei de 6 august 1945 când Statele Unite ale Americii au aruncat un dispozitiv tip pistol cu uraniu cu codul „Little Boy Băiețelul asupra orașului Hiroșhima Al doilea eveniment a avut loc după trei zile la 9 august 1945 când un dispozitiv tip implozie cu plutoniu cu codul „Fat Man Grasul a fost aruncat asupra orașului Nagasaki Norul sau „ciuperca acestei bombe s-a înălțat mai mult de 18 kilometri deasupra hipocentrului exploziei Folosirea acestor 2 bombe din care a rezultat moartea imediată a aproximativ 100000 – 200000 de oameni majoritatea civili și chiar și mai mulți cu trecerea timpului a fost și rămâne controversată Criticii spun că a fost un act de omucidere în masă inutil în timp ce alții sunt de părere că de fapt s-a limitat numărul de victime de ambele părți prin grăbirea sfârșitului războiului și evitarea unor lupte sângeroase pe teritoriul Japoniei; de asemenea se aduce argumentul reducerii înaintării sovietice și comuniste în Asia drept una din consecințele acestor bombe Dezarmarea și neproliferarea Tratatul de neproliferare nucleară are ca obiectiv prevenirea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor de fabricare a acestora promovarea cooperării în domeniul utilizării pașnice a energiei nucleare și în final dezarmarea nucleară< ref> Deschis pentru semnare în 1968 tratatul a intrat vigoare în 1970 și în prezent este semnat de 190 de state inclusiv cele 5 state deținătoare în mod oficial de arme nucleare Pentru asigurarea neproliferării și întărirea încrederii între statele semnatare tratatul stabilește un sistem de garanții nucleare în reponsabilitatea AIEA Tratatul promovează cooperarea și accesul egal al statelor la utilizarea pașnică a energiei nucleare și în același timp previne deturnarea materialului fisionabil pentru fabricarea de arme Riscul proliferării armelor nucleare nu este complet eliminat deoarece unele țări precum India 80-110 focoase active Pakistan 90-110 focoase active Coreea de Nord 10 focoase active și Israel 75-200 focoase active nu au semnat tratatul și au dezvoltat în secret arsenale nucleare< ref> În 1996 la solicitareaONU Curtea Internațională de Justițiea emis o opinie consultativă privind Legalitatea amenințării sau folosirii armelor nucleare Curtea a stabilit că amenințarea sau folosirea armelor nucleare ar putea viola diferite articole ale dreptului internațional inclusiv Convenția de la Geneva Convenția de la Haga carta ONU și Declarația universală a drepturilor omului< ref> Impactul asupra mediului Producerea și testarea armelor nucleare în Rusia fosta URSS a condus la contaminarea excesivă a anumitor regiuni peste limitele admisibile Numai suprafața contaminată de activitățile Minatom depășește 480 km2 O problemă gravă privește stocarea necorespunzătoare a deșeurilor nucleare Circa 650 milioane m3 de deșeuri stocate de Minatom conțin o activitate de 2 miliarde de Ci Alte organizații dețin 12 000 tone de combustibil ars cu o activitate de 82 miliarde de Ci În plus cantități foarte mari de ape puternic contaminate 15 miliarde Ci au fost injectate în subteran sau pur și simplu aruncate în lacurile sau râurile din apropiere Din cele 184 submarine nucleare scoase din uz acum 10-15 ani 104 au rămas cu combustibilul ars la bord iar starea lor precară reprezintă un mare pericol pentru mediu Începând din 1989 SUA a înființat la Departamentul Energiei un oficiu dedicate eliminării riscurilor asociate moștenirii Războiului Rece Cea mai mare parte din această moștenire radioactivă provine din instalațiile de producere a uraniului îmbogățit și a plutoniului minele de uraniu prelucrarea chimică a uraniului îmbogățirea fabricarea combustibilului și a țintelor iradierea în reactor separarea chimică a plutoniului Deșeurile generate la extragerea plutoniului reprezintă 85% din radioactivitatea asociată producerii armamentului nuclear 71 % din apele contaminate și 33 % din terenurile contaminate Activitățile de producere a armamentului nuclear au lăsat o moștenire de 1500 milioane metri cubi de ape contaminate inclusive ape subterane și 73 milioane metri cubi de solide contaminate Vezi și Distrugere reciprocă asigurată Arme de distrugere în masă Rachetă balistică intercontinentală Bombardier strategic Dezarmare nuclearǎ Energie nuclearǎ Note Bibliografie The Effects of Nuclear War- NTIS order PB-296946 May 1979 Closing the Circle on the Splitting of the Atom Carey Sublette Nuclear Weapons Frequently Asked Questions IAEA-TECDOC-1280 Radiation legacy of the 20th century Environmental restoration Legături externe 3 aprilie 2013 Victor Arvunescu Adevărul 26 septembrie 2009 Bogdan Cronț Ziarul Lumina 14 decembrie 2008 Cătălin Turliuc Ziarul Lumina Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 Brazilia oficial Republica Federativă a Braziliei '' este o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state Țara este împărțită administrativ în 5564 de municipii și o suprafață de 8511965 km² și aceeași poziție după suprafață Brazilia are astăzi o influență internațională mare atât la nivel regional cât și la nivel global exemple ale acestei bogății fiind Pădurea Amazoniană Pantanal și Cerrado Brazilia se învecinează cu Venezuela Guyana Surinam și Guyana Franceză la nord cu statul columbian la nord-vest cu Peru și Bolivia la vest cu Paraguay și Argentina la sud-vest și cu Uruguay la sud Dintre țările Americii de Sud doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună cu această țară La nord-est est și sud-est Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic De asemenea în larg departe de coastă țara posedă și câteva arhipelaguri cum ar fi Fernando de Noronha Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia acest teritoriu era locuit de aproximativ 5 milioane de amerindieni Oficial cel care a descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral La 22 aprilie 1500 Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene teritoriu care astăzi corespunde aproximativ cu zona în care se află orașul Porto Seguro statul Bahia Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea cetății São Vincente de Martim Afonso de Sousa Mai târziu la 7 septembrie 1822 Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie constituțională Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani perioadă în care a fost condus de doi împărați În 1889 o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo Apoi sub influența mișcării republicane mareșalul Deodoro da Fonseca a proclamat republica și a forțat exilul familiei imperiale După lovitura de stat Imperiul Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei Deodoro da Fonseca devenind primul președinte al Braziliei În secolul al XX-lea s-au remarcat personalități politice precum Getúlio Vargas și Juscelino Kubitschek În ciuda faptului că Brazilia este a cincea țară a lumii ca populație ea are una dintre cele mai mici densități ale populației Brazilia este unica țară americană în care limba oficială este portugheza Brazilia fiind statul cu cel mai mare număr de catolici de pe Glob Etimologie Originile termenului „Brazilia nu pot fi determinate cu exactitate Filologul Adelino José da Silva Azevedo a emis ipoteza că acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice într-o legendă despre o „țară a deliciilor văzută printre nori însă tot el a observat că proveniența termenului se poate găsi chiar și în limba fenicienilor antici< ref> În timpul perioadei coloniale cronicari precum João de Barros Frei Vicente do Salvador și Pero de Magalhães Gandavo au prezentat explicații concordante asupra originii numelui „Brazilia După aceștia numele derivă de la fernambuc Caesalpinia echinata cunoscut în portugheză ca pau-brasil o esență de lemn folosit pentru spălarea țesăturilor Etnonimul „brazilian brasileiro în portugheză a apărut în secolul al XVI-lea referindu-se la început doar la cei care s-au ocupat de afacerile cu fernambuc Înainte de a primi numele „Brazilia teritoriile fostei colonii portugheze au purtat diverse denumiri ca de exemplu Monte Pascoal Muntele Paștelui insula Vera Cruz Adevărata Cruce Terras de Santa Cruz Țările Sfintei Cruci Nova Lusitânia Noua Lusitanie și Cabrália după Pedro Álvares Cabral descoperitorul „oficial al regiunii Numele oficial actual în portugheză este República Federativa do Brasil iar în română Republica Federativă a Braziliei care a intrat în uz în 1967 Denumirile precedente includeau și sintagmele Imperiul Braziliei și apoi în în română „Statele Unite ale Braziliei Istorie Perioada precolonială Amerindienii au trecut în urmă cu 30–25 000 de ani strâmtoarea Bering ce făcea legătura între Siberia și Alaska Determinați de scăderea nivelului mării și de creșterea numărului de calote glaciare aceștia au traversat fâșia îngustă de pământ urmând traseul vânatului În jurul anului 12 000 îHr s-au răspândit în toată emisfera sudică a continentului american Teritoriul care astăzi este controlat de Brazilia era locuit la început de aproximativ cinci milioane de amerindieni și era împărțit între două state europene Castilia și Portugalia chiar înaintea descoperirii sale oficiale Tratatul de la Tordesillas semnat în 1494 a fost un acord important pentru definirea unei viitoare frontiere a Braziliei Conform tratatului linia care leagă orașele Belém statul Pará și Laguna statul Santa Catarina a fost o linie de demarcație a zonelor de influență castiliană apoi spaniolă la vest și portugheză la est Totuși din cauza expansiunii portugheze spre vest linia de demarcație s-a modificat spre apus Începuturile colonizării Oficial descoperitorul Braziliei a fost Pedro Álvares Cabral La 22 aprilie 1500 acesta a luat în stăpânire coastele orientale braziliene teritoriu care astăzi corespunde aproximativ cu zona în care se află orașul Porto Seguro statul Bahia Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea cetății São Vincente de Martim Afonso de Sousa De Sousa a condus două căpitănii — căpitănia São Vicente și cea a Noii Lusitanii astăzi Pernambuco Dintre toate cele douăsprezece căpitănii care au existat în perioada amintită doar acestea două au prosperat De-a lungul secolului al XVI-lea Dezvoltarea economică și invaziile străine Începutul colonizării portugheze pe teritoriul brazilian este reprezentat de prima invazie lusitană Până în acel moment Brazilia sau „Pindorama semnificând „Țara Palmierilor era dominată de tribul de indieni numiți tupi< ref> Tupii s-au opus dominației portugheze de multe ori spre exemplu în Războiul Barbarilor dar fiindcă nivelul lor de dezvoltare tehnologică a fost mult sub cel al colonizatorilor nu au avut nicio șansă să recupereze dominația lor asupra teritoriilor acaparate de coloniștii portughezi În secolul al XVII-lea au avut loc câteva acțiuni militare împotriva francezilor care încercau să stabilească baze proprii în America de Sud baze destinate pirateriei și afacerilor cu fernambuc această intenție ducând la un război între Franța și Portugalia Totul a culminat prin expulzarea francezilor conduși de către Nicolas Durand de Villegagnon ei au construit Fort Coligny în orașul Rio de Janeiro de astăzi și confirmarea hegemoniei portugheze în regiune Tot în secolul al XVII-lea s-a dezvoltat și agricultura Au apărut primele fazende ferme care foloseau ca forță de muncă sclavii negri aduși din Africa unde s-a cultivat tutun și mai ales trestie de zahăr< ref> în statele actuale Bahia Pernambuco și mai târziu Rio de Janeiro Expedițiile din São Paulo ai căror participanți erau numiți bandeirantes stegari au dus la descoperirea aurului și plantelor medicinale în Minas Gerais Partea de nord-est a Braziliei a fost ocupată de olandezi în 1624 și mai apoi între 1630 și 1654 Contele Mauriciu de Nassau numit guvernator al teritoriilor portugheze nou dobândite de către Compania olandeză a Indiilor de Vest a întemeiat o administrație înfloritoare sub numele de „Brazilia olandeză El a părăsit teritoriul în 1644 întorcându-se în Europa Administrația olandeză întemeiată de el nu a rezistat sucombând în urma așa numitei „Revoluții pernambucane ale cărei cele mai importante bătălii În secolul al XVIII-lea deși producerea zahărului nu-și pierduse importanța sa economică atenția Coroanei s-a concentrat asupra regiunii Minas Gerais unde au fost descoperite bogate filoane de aur Acest fapt a dus la îmbogățirea rapidă a Regatului Portughez Totuși filoanele aurifere s-au epuizat înainte de sfârșitul secolului Revolte coloniale La sfârșitul secolului al XVII-lea nemulțumirea coloniștilor a avut drept rezultat apariția primelor mișcări sociale împotriva Coroanei Portugheze Una dintre cauzele acestor revolte a reprezentat-o slăbirea economiei teritoriilor coloniale Două mișcări din această perioadă Inconfidência Mineira Nesupunera de la Minas Gerais și Conjuração Baiana Conjurația de la Bahia se remarcă prin faptul că scopul lor declarat a fost acela de a obține independența față de Portugalia Inconfidência Mineira a fost o mișcare care a apărut în sânul elitei economice din Minas Gerais ca reacție la efectele regresului mineritului din secolul al XVIII-lea Prin trădarea lui Joaquim Silvério dos Reis care a dezvăluit viceregelui numele tuturor conspiratorilor mișcarea a fost anihilată prin arestarea și condamnarea lor pentru crimă de trădare și lezmajestate față de suveranul portughez Conjuração Baiana deși avea aceleași scopuri ca Inconfidência Mineira s-a născut nu în elita socială ci a fost o mișcare mai amplă în toate păturile societății statului Bahia incluzând și sclavii Răzvrătiții au formulat și dezideratul eliberării sclavilor instalarea unui guvern egalitar și introducerea sistemului republican Independența În noiembrie 1807 trupele lui Napoleon Bonaparte au forțat curtea portugheză să se refugieze în Brazilia Regele Ioan al VI-lea a sosit în Rio de Janeiro în 1808 după semnarea alianței defensive cu Anglia< ref> În același an s-au deschis porturile braziliene vaselor națiunilor împrietenite marcând sfârșitul epocii coloniale Când orașul Rio de Janeiro a fost declarat capitală a Regatului Unit al Portugaliei Braziliei și Algarvelor Brazilia s-a transformat de iure din colonie în metropolă act fără precedent în istoria omenirii Noua situație politică a nemulțumit multe grupări influente ale societății portugheze stare ce a culminat prin Revoluția Liberală de la Porto declanșată în 1820 Liberalii au cerut regelui să revină în Portugalia și să restabilească statutul de colonie pentru Brazilia Ioan al VI-lea a revenit în țară în 1821 numind pe fiul lui Pedro în funcția de regent al Braziliei Deși a purtat titlul regal Ioan al VI-lea a pierdut aproape întreaga putere în urma revoluției având în continuare doar rol simbolic și reprezentativ Liberalii au încercat să-l forțeze și pe regent să-și stabilească reședința la Lisabona ceea ce ar fi dus la pierderea tuturor privilegiilor și implicit la revenirea la statutul de colonie al Braziliei Petru a refuzat să dea curs solicitărilor Lisabonei și ca reacție a promulgat o lege conform căreia orice decizie emisă de Lisabona cu privire la fostele teritorii coloniale braziliene trebuia ratificată în Brazilia pentru a se putea pune în aplicare În cele din urmă la data de 7 septembrie 1822 Petru a declarat independența Braziliei proclamându-se ca primul împărat al noii țări Epoca imperială După declararea independenței Brazilia a devenit o monarhie constituțională Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani perioadă în care a fost condus de doi împărați Petru I a revenit totuși în Portugalia pentru a asigura fiicei sale succesiunea la tronul portughez renunțând la coroana braziliană a fost încoronat ca al doilea împărat al Braziliei În această epocă s-a dezvoltat agricultura și s-a construit rețeaua feroviară De asemenea țara a devenit o importantă forță militară maritimă; dispunea de cea de-a patra flotă de război din lume< ref> În ciuda protestelor oligarhiilor din São Paulo Rio de Janeiro și Minas Gerais sclavia a fost abolită în 1888 Cauzele abolirii sclavagismului au fost multiple cea mai importantă fiind regresul traficului sclavilor din Africa și opoziția personală a împăratului față de sclavagism După 1870 au apărut primele mișcări republicane În 1889 o lovitură de stat militară a condus la demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo iar mai apoi sub influența mișcării republicane mareșalul Deodoro da Fonseca a proclamat republica pe 15 noiembrie 1889 și a forțat exilul familiei împăratului Republica După lovitura de stat Imperiul Brazilian s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei Deodoro da Fonseca devenind primul președinte al Braziliei O perioadă a Republicii Vechi a fost cunoscută sub denumirea de „republica de cafea cu lapte ceea ce făcea aluzie la alternarea controlului asupra președinției între reprezentanții statelor dominante São Paulo și Minas Gerais< ref> Junta militară a început să conducă republica în 1930 Getúlio Vargas a fost ales președinte ceva mai târziu și a rămas în funcție ca dictator până în 1945 După restaurarea unei formei de guvernare democratice Vargas a fost ales președinte încă o dată în 1951 și a rămas în funcție până în 1954 când s-a sinucis După 1930 guvernele braziliene s-au concentrat pe dezvoltarea interiorului țării Mandatul lui Juscelino Kubitschek s-a remarcat prin campania politică a cărei deviză a fost „cincizeci de ani în cinci Atunci în 1956 a demarat construirea orașului Brasília care ulterior a devenit capitala Braziliei în 1960; perioada președinției lui Kubitschek s-a caracterizat și prin intensiva dezvoltare a industriei Militarii au acaparat încă o dată controlul asupra statului după o lovitură de stat în 1964 și au rămas la putere până în 1985 când au fost înlăturați în urma luptelor dintre regim și elitele braziliene În 1967 numele statului a fost schimbat la cel actual Republica Federativă a Braziliei Democrația a fost restabilită în 1988 când a fost promulgată actuala constituție iar primul președinte democratic ales după dictatura militară a fost Fernando Collor de Mello În 1992 Congresul Național a votat pentru impeachment-ul împotriva lui Collor după ce acesta a fost implicat într-o serie de scandaluri dezvăluite de mediile de informare Itamar Franco succesorul lui a implementat Plano Real un plan economic al cărui scop primordial a fost îmbunătățirea situației financiare a statului Una dintre reformele introduse prin acest plan a fost înlocuirea monedei de până atunci cruzeiro cu cea nouă denumită real la început fixată ca valoare la paritate cu dolarul american Președintele actual al Braziliei este Dilma Rousseff aleasă în 2010 Guvernul și politica Conform constituției din 1988 Brazilia este o republică federativă prezidențială Forma de guvernământ a fost inspirată de modelul Statelor Unite ale Americii însă sistemul juridic brazilian urmează tradiția romano-germanică a dreptului pozitiv Unitățile federative ale Braziliei nu se bucură de aceeași autonomie ca cele ale Statelor Unite prerogativele de autoguvernare fiind extrem de limitate prin puterea lor redusă privind legiferarea Sistemul politic brazilian este bazat pe principiul separării puterilor în stat al lui Montesquieu puterea legislativă puterea executivă și puterea judecătorească fiind independente și având aceeași importanță< ref> Puterea executivă este exercitată de președintele Republicii care cumulează funcția de șef al statului cu cea de șef al guvernului Este ales pentru o perioadă de patru ani și poate fi reales consecutiv Actualul președinte al Braziliei este Dilma Rousseff Puterea legislativă este reprezentată de Congresul Național împărțit în două camere — Camera Deputaților cu mandat de patru ani și Senatul Federal ai cărui membri au un mandat pe o perioadă de opt ani Puterea judecătorească este exercitată de curți și tribunale Instanța superioară a puterii judecătorești este Tribunalul Federal Suprem compus din unsprezece judecători numiți de președinte cu aprobarea Senatului Legislație Sistemul juridic brazilian este bazat pe tradiția romano-germanică Statele federale componente au propriile lor constituții care de asemenea nu pot fi în contradicție cu cea federală Competența este administrată de către autoritățile din sistemul judiciar cu toate că în unele situații Constituția Federală permite Senatului să intervină în deciziile juridice Există de asemenea instanțe specializate cum ar fi Justiția Militară și Justiția Electorală a Muncii cea mai importantă autoritate în domeniu fiind Curtea Supremă de Justiție Acest sistem a fost criticat în ultimele decenii din cauza timpului îndelungat în care sunt luate deciziile finale Procesele pot dura ani sau chiar mai mult de un deceniu până când sunt finalizate Împărțirea teritorială Brazilia este o federație constituită prin uniunea indisolubilă a celor 27 de unități federative 26 de state membre și Districtul Federal având un număr total de 5564 de municipii< ref> Toate unitățile administrativ-teritoriale dispun de personalitatea juridică a dreptului public astfel similar fiecărei persoane fizice de pe teritoriul național cetățean brazilian sau străin posedă drepturi și îndatoriri stabilite prin Constituția Federală Dispun de autoadministrație autoguvernare și autoorganizare ceea ce înseamnă că au dreptul să-și aleagă liderii și reprezentanții politici și să-și administreze afacerile publice fără ingerințe din partea altor entități administrative Statele și municipiile pot să se separe în mai multe state sau municipii sau să se unească dacă populația aferentă decide în acest sens printr-un referendum De acest drept nu beneficiază și Districtul Federal Politica externă și forțele armate Brazilia este astăzi un lider politic și economic al Americii Latine Între cel de-al Doilea Război Mondial și 1990 guvernele democratice și militare ale țării au încercat să extindă influența Braziliei în lume continuând să practice o politică industrială și externă independentă În ultimii ani țara a schimbat prioritățile politicii sale externe întărind legăturile cu alte state ale Americii de Sud și a inițiat relații politice multilaterale sub egida Națiunilor Unite și Organizației Statelor Americane< ref> Politica externă actuală a Braziliei se bazează pe poziția țării ca forță economică și militară regională în America de Sud statutul de lider printre țările în curs de dezvoltare și aspirația de a dobândi calitatea de o nouă putere mondială Constituția Federală impune puterii politice să caute integrarea economică politică socială și culturală cu vecinii săi și alte state ale Americii Latine Forțele Armate Braziliene sunt formate din Armata Terestră Braziliană Marina Braziliană și Forțele Aeriene Braziliene Geografie Datorită întinderii țării geografia Braziliei este foarte diversificată dispunând de regiuni semi-aride muntoase tropicale subtropicale și de varietăți climatice de la cea secetoasă ploioasă ecuatorială la un climat mai temperat în zonele sudice În Brazilia se regăsesc o serie de superlative mondiale cum ar fi Pantanal în Mato Grosso do Sul una dintre cele mai mari mlaștini ale lumii Insula Bananal cea mai mare insulă fluvială a lumii sau fluviul Amazon cel mai mare fluviu în raport cu debitul apei curgătoare și fluviul ce dispune de cel mai mare bazin hidrografic De asemena Amazonul este și unul dintre cele mai lungi din lume< ref> Clima Din cauza efectelor cumulate a mai multor factori cum ar fi relieful întinderea teritorială și mai ales dinamica maselor de aer clima Braziliei este extrem de diversificată Vânturile influențează atât temperaturile cât și pluviozitatea provocând diferențe climatice la nivel regional Interferențele maselor de aer au loc cel mai frecvent între masa ecuatorială continentală și oceanică cea tropicală continentală și oceanică și cea polară oceanică Clima Braziliei este foarte umedă având caracteristici diverse spre exemplu este foarte umed-călduroasă ecuatorială în ținuturile septentrionale foarte umed-subtropicală în regiunea sudică și São Paulo sau foarte umed-călduroasă tropicală într-o fâșie îngustă a litoralului între orașele Rio de Janeiro și São Paulo Clima umedă se întâlnește și în alte regiuni ale țării umed-călduroasă ecuatorială dominantă în Acre Rondônia și Roraima și cu influențe asupra vremii în Mato Grosso Amazonas Pará și Amapá și tropicală prezentă în São Paulo și Mato Grosso do Sul Diferite varietăți ale climei umede influențează și alte părți ale Braziliei Clima aridă și semi-aridă este limitată la regiunea Nord-Est Deși clima braziliană este foarte variată ea rămâne relativ stabilă iar catastrofele meteorologice au loc cu o frecvență relativ redusă Totuși marele ciclon Catarina a cauzat în anul 2004 pierderi semnificative în regiuni din Rio Grande do Sul și Santa Catarina Cea mai înaltă temperatură înregistrată în Brazilia a fost de 447 °C în Bom Jesus în Piauí la data de 21 noiembrie 2005 Ape Brazilia dispune de cea mai întinsă rețea hidrografică a lumii Principale fluvii care formează cele mai importante bazine sunt Amazon São Francisco Paraná Uruguay și Paraguay Amazonul este cel mai lung fluviu din lume după Nil traversând Brazilia de la vest la est prin Pădurea Amazoniană Bazinul său este cel mai întins cuprinzând fluviul propriu-zis și alte aproximativ 1100 de râuri Amazonul în sine se formează pe teritoriul Braziliei la confluența râului Negro cu râul Solimões Mediul înconjurător Teritoriul Braziliei cuprinde o gamă variată de ecosisteme diferite cum ar fi Pădurea Amazoniană recunoscută că fiind cea mai diversificată din punct de vedere biologic din lume Oamenii de știință estimează că numărul total al speciilor de animale și plante poate să se apropie de patru milioane Printre mamiferele mari se numără puma jaguarul ocelotul câinele sud-american și vulpea Alte specii precum pecarul tapirul furnicarul leneșul oposumul și animalul tatu sunt de asemenea foarte răspândite și au un efectiv mare de indivizi Pădurile din sud sunt populate de cerbi iar maimuțele prezente sub diverse specii sunt foarte răspândite în întinderile păduroase din partea de nord a țării< ref> Problemele Braziliei legate de protejarea mediului înconjurător sunt atât de acute încât au provocat reacții internaționale Moștenirea naturală a țării este amenințată de activitățile economice intensive cum sunt creșterea bovinelor agricultura exploatarea forestieră mineritul extragerea uleiului și gazului pescuitul intensiv urbanizarea incendiile schimbările climatice comerțul cu animale construirea barajelor poluarea apelor și apărarea speciilor invazive În multe părți ale țării dezvoltarea economică rapidă amenință ambianța naturală rezolvarea căreia este alături de cea a problemelor sociale una dintre cele mai importante sarcini de pe agenda guvernului brazilian Demografie Naționalități și etnii Populația Braziliei este compusă din grupări etnice și rasiale diverse Ultimul recensământ realizat de Institutul Brazilian de Geografie și Statistică a pus în evidență următoarele date statistice din punct de vedere rasial o pondere de 77% a populației este reprezentată de Albi 13% — pardo brunii 6% — negri 2% — asiatici iar 1% — reprezentanți ai populației indigene În perioada de stăpânire portugheză aproximativ 700000 de coloniști din Portugalia și peste 2 milioane de sclavi aduși din Africa au populat teritoriul actual al Braziliei Începând cu perioada târzie a secolului al XIX-lea Brazilia și-a deschis frontierele imigranților și au intrat în țară persoane din aproximativ 60 de state 5 milioane de imigranți europeni au ajuns în Brazilia numai între anii 1870 și 1953 majoritatea fiind de origine italiană portugheză spaniolă și germană La începutul secolului al XX-lea fluxul de imigranți din Asia mai ales din Japonia și Orientul Mijlociu a cunoscut o creștere semnificativă în ponderea imigranților cea mai mare populație de origine japoneză din afara teritoriului Japoniei În general majoritatea cetățenilor brazilieni au origine mixtă euro-afro-amerindiană Limbi Unica limbă oficială a Braziliei este portugheza Portugheza este folosită în administrație justiție învățământ medii de informare și afaceri Brazilia este singura țară a Americilor unde această limbă are statut de limbă oficială Limbajul brazilian al semnelor — limbajul semnelor folosite în comunicare de către persoanele surdo-mute — este și el recunoscut ca mijloc de comunicare legal în Brazilia Varianta braziliană a portughezei se deosebește de alte variante mai ales de cea vorbită în Portugalia Ca o consecință a diferențelor geopolitice și culturale dintre Brazilia și Portugalia și a normelor lingvistice diferite care s-au dezvoltat independent de-a lungul anilor în cele două țări portugheza braziliană și portugheza europeană nu au evoluat uniform Sunt multe diferențe atât în limbajul comun cât și în cel literar în special în fonetică ortografie și sistemul pronumelor Cu toate acestea deosebirile existente între cele două versiuni ale limbii nu au condus la imposibilitatea înțelegerii reciproce a limbii vorbite Portugheza braziliană vorbită dispune de o bogată varietate a dialectelor fapt justificat prin diferențele etno-regionale și sociale de pe întinsele teritorii ale statului În Brazilia se vorbesc și limbile minorităților atât cele ale indigenilor cât și cele aparținătoare imigranților multe autohtone dar și limbi europene precum germana italiana dar și japoneza Aglomerări urbane Cele mai importante aglomerări urbane ale Braziliei s-au format în jurul orașelor São Paulo Rio de Janeiro Recife Belo Horizonte Brasília și Fortaleza Exceptând orașele Vitória Espírito Santo și Florianópolis Santa Catarina toate capitalele statelor federale sunt și cele mai mari orașe din respectivele unități administrative Totuși există și alte aglomerări urbane având ca centru un oraș care nu este reședința statului din care face parte cum ar fi Campinas Santos și Vale do Paraíba în statul São Paulo Vale do Aço în Minas Gerais și Vale do Itajaí în Santa Catarina Educație Constituția Federală și Legea Directivelor și Bazelor Educației Naționale impune Guvernului Federal autorităților federative și municipale obligația organizării și administrării sistemelor de învățământ din unitățile teritoriale în care își exercită autoritatea Sistemele de educație publică sunt responsabile pentru propria lor întreținere și de administrarea fondurilor alocate Conform Constituției 25% din bugetul statului și 18% din fondurile colectate din impozite sunt alocate pentru sectorul educației publice Conform datelor PNAD în 2007 1470 milioane de oameni adică 075% din populația Braziliei erau analfabeți iar analfabetismul funcțional atingea o pondere de 06% din numărul total al cetățenilor Procentajul persoanelor care frecventau o formă de învățământ preuniversitar a fost în 2007 de 99% în categoria de vârstă de 6–14 ani și de 921% în categoria 15–17 ani Învățământul superior începe cu conferirea de cursuri secvențiale care pot oferi opțiuni de specializare academică sau profesională În funcție de tipul de școală studenții își pot compensa deficențele educative acumulate prin cursuri pentru adulți stricto sensu sau lato sensu< ref> Sănătate Sistemul public de sănătate din Brazilia este administrat și susținut financiar la toate nivelurile de către guvern în timp ce sistemele private de asigurări de sănătate au un rol auxiliar Economie Brazilia este cea mai mare putere economică națională a Americii Latine ocupând locul opt în lume după produsul intern brut bazat de pe paritatea puterii de cumpărare Produsele principale destinate exportului includ aeronave cafea automobile soia fier suc de portocale oțel etanol țesături pantofi carne de vacă conservată și mașini electrice În 2007 guvernul brazilian a început să realizeze un plan cvadrienal al cărui scop este modernizarea rețelei rutiere statale centralelor electrice și porturilor principale< ref> Realul brazilian R$ a fost legat cu dolarul american între 1994 și 1999 După criza financiară din Asia din anul 1997 datoriile către Rusia din 1998 Brazilia a primit pachetul de salvare de la FMI la jumătatea anului 2002 obținând 554 miliarde de dolari americani Structura economică și energetică Portofoliul investițiilor în economia Braziliei este diversificat Creșterea susținută a economiei a fost posibilă datorită conjuncturilor pieței mondiale favorabile exporturilor braziliene Creșterea prețurilor la principalele mărfuri agro-zootehnice de export cum ar fi carnea și soia a contribuit substanțial la creșterea PIB-ului Agricultura împreună cu sectoarele înrudite silvicultura exploatarea forestieră și pescuitul producea 51% din PIB în anul 2007 Industria braziliană cuprinzând diverse domenii — industria automobilelor producția oțelului și produselor petrochimice industria producerii calculatoarelor aeronavelor și bunurilor durabile — contribuia cu 308% la PIB-ul național Producția industrială atât cea tradițională cât și cea modernă avansată tehnologic se concentrează în partea de sud a țării Brazilia ocupă locul zece pe lista țărilor după consumul de energie electrică Energia electrică se produce atât pe baza resurselor regenerabile mai ales prin valorificarea potențialului hidroenergetic și etanolului cât și pe baza celor clasice reprezentate de energia termoelectrică bazată pe hidrocarburi gaze naturale și păcură Ministerul Minelor și Energiei Consiliul Național pentru Politica Energetică Agenția Națională a Petrolului Gazului Natural și Biocombustibililor și Agenția Braziliană de Reglementare în Domeniul Energetic sunt organele guvernamentale responsabile de politica energetică a țării Transportul Pe teritoriul Braziliei există aproximativ 2500 de aeroporturi incluzând aici și pistele de aterizare doar Statele Unite ale Americii având un număr mai mare de aerogări Dat fiind faptul că Brazilia are 1355000 de kilometri de autostrăzi și drumuri naționale căile rutiere sunt cel mai des folosite în transportul mărfurilor dar și al pasagerilor< ref> Totuși guvernul brazilian a început recent să sprijine și alte infrastructuri de transport mai ales extinderea rețelei de căi ferate un exemplu pentru inițiativele recente în acest sector fiind promovarea unui proiect de construire a unei linii feroviare de mare viteză care ar lega orașele São Paulo și Rio de Janeiro De asemenea pe teritoriul Braziliei există și 37 de porturi maritime internaționale cel mai mare fiind situat în orașul Santos Știința și tehnologia Domeniul științei a început să se dezvolte pe teritoriul brazilian la începutul secolului al XIX-lea după instalarea familiei regale portugheze în Rio de Janeiro Înaintea acestui eveniment Brazilia a fost o colonie săracă fără nicio universitate sau societate științifică ceea ce era în contrast cu fostele colonii spaniole unde — în ciuda procentului mare de analfabeți — încă din secolul al XVI-lea au existat instituții de învățământ superior Cercetările tehnologice în Brazilia sunt în mare parte realizate de universitățile publice și institutele de cercetare Totuși aproximativ 73% din finanțările destinate cercetărilor sunt încă asigurate de surse guvernamentale La data de 14 octombrie 1997 Agenția Spațială Braziliană a semnat un acord cu NASA în vederea construcției unor module pentru Stația Spațială Internațională< ref> Uraniul îmbogățit produs în uzina de combustibil nuclear din Resende Rio de Janeiro este de asemenea folosit pentru asigurarea nevoilor energetice ale statului Brazilia dispune și de un laborator sincrotron un accelerator de particule electroni și pozitroni utilizat în cercetările din domeniul fizicii chimiei și biologiei Cultură Cultura braziliană este foarte diversificată datorită caracterului complex al societății A fost puternic influențată de tradițiile și obiceiurile de origine europeană africană și autohtonă Imigranții europeni mai ales germanii și italienii au contribuit și ei la diversificarea culturii țării Influențele popoarelor autohtone se pot observa mai ales în arta culinară dar și prin numeroasele împrumuturi lingvistice în timp ce sclavii africani eliberați au influențat aproape toate domeniile culturale în special muzica și dansul< ref> Primele opere scrise ale literaturii braziliene datează din secolul al XVI-lea Acestea sunt scrisorile primilor exploratori portughezi care au venit în Brazilia cum ar fi Pêro Vaz de Caminha ce a scris în timp ce naviga cu nava lui Pedro Álvares Cabral Bucătăria prezintă multe diversificări la nivel regional Tocmai această diversitate se află în concordanță cu structura etnică și națională complexă a țării Tradițiile muzicale braziliene sunt de asemenea foarte bogate Stiluri ale muzicii populare includ printre altele samba bossa nova forró frevo și pagode În ce privește alte domenii istoria cinematografiei își are originea la mijlocul secolului al XIX-lea evoluând constant până astăzi perioadă în care a obținut și recunoașterea internațională Carnavalul brazilian cu muzica vibrantă și paradele spectaculoase a devenit unul dintre cele mai răspândite imagini asociate Braziliei fiind simbolul tinereții frumuseții și sexualității Religie În Brazilia coabitează un număr însemnat de religii iar constituția statului garantează deplina libertate confesională Biserica Romano-Catolică este dominantă Brazilia fiind statul cu populația cea mai mare a catolicilor din lume Deși separarea statului de biserică s-a produs târziu în comparație cu alte state abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea Biserica a continuat să aibă de multe ori ingerințe în afacerile statului Numărul total al protestanților este în creștere Până în 1970 majoritatea protestanților o constituia membrii bisericilor protestante tradiționale cum ar fi luteranii prezbiterienii și baptiștii De atunci numărul penticostalilor și neopenticostalilor a crescut semnificativ Credințele tradiționale africane și tradiția catolică au cunoscut o simbioză ce a condus la apariția unor religii afro-braziliene cum ar fi macumba candomblé și umbanda Conform datelor recensământului din 2000 75% dintre brazilieni erau romano-catolici 16% — protestanți 1% — ortodocși și alți creștini 1332% — spiritiști 0309% — practicanți ai unor religii africane 001% — practicanți ai religiilor amerindiene iar 0806% au declarat altă religie De asemenea 7354% din brazilieni s-au declarat ca fiind agnostici atei sau fără credință< ref> Mass-media Primul post de televiziune din Brazilia a fost TV Tupi fondat de către Assis Chateaubriand la data de 18 septembrie 1950< ref> De atunci numărul posturilor de televiziune a cunoscut o creștere vertiginoasă înființându-se mari rețele cum ar fi Rede Globo Rede Record sau SBT Astăzi televiziunea reprezintă un factor important în cultura populară modernă braziliană Prima radioemisiune din Brazilia a fost transmisia discursului președintelui Epitácio Pessoa din data de 7 septembrie 1922 Anii '40 ai secolului al XX-lea au reprezentat epoca de aur a radiodifuziunii braziliene radioul din acea perioadă având un impact social comparabil cu cel al televiziunii din zilele noastre În prezent multe din funcțiile posturilor de radio au fost preluate de televiziune Acum majoritatea posturilor de radio au grila de programe axată pe emisiunile muzicale și știri Anul 1808 este considerat anul nașterii presei din Brazilia Astăzi presa reprezintă atât o sursă de informare zilnică prezentând articole din diverse domenii ale vieții cât și o sursă de informații generale oferind cititorilor o gamă largă de reportaje șamd din diferite domenii Sport Fotbalul este sportul cel mai popular în Brazilia Brazilia a câștigat Cupa Mondială de cinci ori 1958 1962 1970 1994 2002 deținând astfel recordul mondial fiind țara cu cele mai multe astfel de titluri Nelson Piquet în 1981 1983 și 1987 iar Ayrton Senna în 1988 1990 și 1991 Baschetul voleiul și artele marțiale sunt și ele discipline sportive populare futsalul și voleiul cu piciorul — variantele fotbalului capoeira vale tudo și varianta braziliană de jiu-jitsu Brazilia a găzduit o varietate de evenimente sportive țara a organizat ediția din 1950 a Cupei Mondiale la fotbal și a fost aleasă pentru a găzdui Campionatul Mondial de fotbal din 2014 Circuitul situat în São Paulo Autódromo José Carlos Pace găzduiește anual Marele Premiu al Braziliei în cadrul campionatului mondial de Formula 1 În São Paulo s-a organizat de asemenea și Jocurile Pan Americane din 1963 iar în Rio de Janeiro au avut loc Jocurile Pan Americane din 2007 De asemenea Brazilia a încercat pentru a patra oară să organizeze Jocurile Olimpice de Vară la Rio de Janeiro ultima dată participând la selecția pentru ediția din 2016 ea fiind aleasă ca organizatoare a Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro din 2016 Note Lectură suplimentară Legături externe la The World Factbook la UCB Libraries GovPubs la Open Directory Project la Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii 1997 7 septembrie 2010 Amos News ; Guvern și administrație ; Instituții ; Economie și afaceri ; Călătorii și sport ; Reportaje 10 august 2008 Andrada Fiscutean Descoperă Budapesta este capitala Ungariei Orașul este situat pe ambele maluri ale Dunării În partea de est a Dunării se află Pesta care ocupă două treimi din suprafață iar pe partea de vest se află Buda cealaltă treime a orașului Budapesta are cca 17 milioane de locuitori est 1999 Cetatea Buda și zona malurilor Dunării din Budapesta au fost înscrise în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO Geografie Așezarea geografică Teritoriul Budapestei este de 525 km² Este înconjurat de județul Pest județ din care 81 de așezări fac parte din zona metropolitană a orașului Capitala ungară are o diagonală de 25 km în direcția nord-sud de 29 km în direcția est-vest Altitudinea minimă este de 96 metri la cota mijlocie a apei Dunării iar altitudinea maximă o are pe Muntele János de 527 metri Are un rol important în legăturile terestre a Ungariei deoarece de aici pornesc șoselele ungurești și totodată este nodul centralizat al rețelei feroviare Teritoriul orașului este împărțit de Dunăre care traversează capitala ungară în direcția nord-sud Contrastul este evident și geografic pe partea dreaptă a fluviului se situează dealuri munți; iar pe partea stângă câmpia Pestei cu micile dâmburi spre nordest unde încep Dâmburile Gödöllő Partea Buda este zona de locuit și de odihnă a capitalei cu zone economice în nord și în sud iar Pesta este centrul administrativ comercial și industrial cu cartiere mari rezidențiale și cu mari stabilimente de divertisment Pe aria budapestană a Dunării se află trei insule Dintre acestea cea mai mare este Insula Csepel din sudul orașului partea nordică a acestuia constituind sectorul al XXI-lea a cărui nume oficial este și Csepel exact ca numele insulei Ca mărime este urmat de Insula Margareta cu multe bogății istorice iar cea mai mică ca mărime este Insula Óbudei zisă și Hajógyári-sziget Insula șantierului naval În imediata vecinătate spre nord a zonei admistrative a orașului este Insula Szentendrei care ține până Dunakanyar Curbura Dunării Apele flora și fauna Clima Budapesta se află în zonă temperată fiind un oraș cu climat temperat continentală de tranziție media anuală a temperaturii fiind de 110 °C Luna cea mai caldă este luna iulie media temperaturii ajungând la 21°C Recordul de maximă a fost de 407 °C măsurat la data de 20 iulie 2007 Luna cea mai răcoroasă este luna ianuarie media temperaturii fiind în jur de -16 °C Ultima zi geroasă a primăverii este 15 aprilie Numărul anual al orelor însorite este de 2040 Media cantității precipitațiilor este de 516 mm lunile cu cele mai multe precipitații fiind iunie și noiembrie Pe Dunăre de obicei sunt anual 2 valuri de flux primul la sfârșitul iernii flux ghețos iar al doilea la începutul primăverii flux verde Budapesta este o capitală ferită de vânt mulțumită Munților Carpați și Munților transdanubieni Direcția vântului dominant este de Nord-Vest Toamna lipsa vântului duce la creșteri abundente de ceață Repere geografice Istorie Orașul Ak-Ink a fost fondat de celți pe malul drept al Dunării În epoca romană primește numele de Aquincum devenind centrul de guvernare a Pannoniei Inferioare Pe malul stâng al Dunării se construiește un nou oraș cu numele de Trans-Aquincum numit și Contraaquincum Cele două orașe au fost legate de un pod pe bărci astfel fiind asigurat comerțul între cele două maluri ale Dunării În secolul al IV-lea a început să se răspândească creștinismul și în această provincie dar acest lucru a fost oprit de invazia hunilor în 375 Potrivit cronicilor medievale maghiare în jurul anului 450 un frate al lui Attila Buda a rebotezat Aquincumul numit pe vremea respectivă și Sicambria după numele său Potrivit altor surse numele ar veni de la cuvântul slav voda "apă" După destrămarea Imperiului Hunic orașul a fost dominat de goți 493-560 de avari 560-800 de franci 800-880 Din anii 880-889 a devenit teritoriu maghiar Prima atestare scrisă a Pestei datează din 1148 orașul fiind construit pe ruinele Contraaquincum-ului Din secolul al XIII-lea orașele încep să înflorească dar acest lucru este oprit de invazia mongolă din 1241 când ambele au fost incendiate Regele Béla al IV-lea a reconstruit cele două orașe El a mutat capitala la Óbuda A construit o cetate de piatră rezistentă împotriva invaziei mongole din 1285 Orașul devine cunoscut în toată lumea din 1279 când se ține Sinodul din Buda Construcțiile palatului și cetății din Buda au fost demarate de Sigismund de Luxemburg în anul 1417 cu o populație preponderent germană De la aceasta provine și numele de Ofen folosit paralel cu Buda Orașul a ajuns la apogeu sub Matia Corvin El a mărit palatul lui Sigismund și a introdus apa prin conducte de plumb Tot el a fost fondatorul bibliotecii „Corvina cu 50000 de exemplare multe costând peste 1000 de florini de aur În acea epocă Buda se numără între cele mai renumite orașe din Europa pe plan cultural universitar și comercial În anul 1526 Buda a fost cucerită de turci iar dieta Ungariei s-a refugiat la Pojon azi Bratislava În cei 145 de ani de stăpânire turcească au fost construite cele mai multe băi ale orașului precum și monumentul funerar al lui Gül Baba care este și azi loc de pelerinaj pentru turci și arabi Coaliția de armate creștine a eliberat orașul la 2 septembrie 1686 iar împăratul Leopold I i-a recordat privilegiul de oraș liber în 1703 atât și Pestei cât și Budei cea din urmă fiind declarată oficial capitala țării În acești ani începutul anilor 1700 orașele au fost reconstruite complet iar din anul 1749 împărăteasa Maria Terezia a început reconstruirea palatului din Buda În secolul următor se construiește primul pod permanent peste Dunăre Podul cu Lanțuri „Lánchíd 1839-1849 dar și alte clădiri remarcabile ca Universitatea Tehnică 1846 Teatrul Național 1837 Muzeul Național 1838 Între anii 1854-59 a fost edificată Sinagoga de pe strada Dohány una din cele mai monumentale sinagogi din lume După unirea celor trei orașe Óbuda Buda Pest Budapesta a fost împărțită în 10 sectoare iar sistematizarea a fost concepută în așa fel din punct de vedere politic ca în caz de necesitate să poată fi guvernată și de aici toată monarhia austro-ungară După această concepție s-au construit numeroase construcții noi ca Opera Academia de Muzică Gara Nyugati Gara Centrală azi Keleti Se îmbunătățește și circulația în capitală fiind construite cheiuri pe cele două maluri ale Dunării podurile Margit Margareta Szabadság Libertatea și cea feroviară în nordul orașului Se construiesc și bulevarde în formă de semicerc având poduri la ambele capete Sub cetatea Budei se construiește un tunel 1853 iar la Pesta în 1896 primul metrou de pe continent și al doilea din Europa primul fiind la Londra Între 1884-1902 pe malul stâng al Dunării se construiește Parlamentul Ungariei În perioada interbelică se formează suburbia orașului dar primarii din această perioadă nu și-au asumat răspunderea de a înființa Budapesta Mare În anii 1940 o parte din locuitorii orașului au fost deportați războiul având drept consecință bombardarea și distrugerea unei bune părți a Budapestei Au urmat anii comunismului când nu mai conta nici un interes local Budapesta devenind al 20-lea „județ al Ungariei Cele 10 sectoare înființate la unirea celor 3 orașe au fost dezvoltate în 14 sectoare în 1930 iar în 1950 când au fost incluse orașele și comunele suburbane – adică s-a format „Budapesta Mare iar numărul sectoarelor a ajuns la 22 În toamna anului 1956 a avut loc la Budapesta revoluția ungară din 1956 Aceasta a început la 23 octombrie cu un marș studențesc Primul ministru Imre Nagy având și sprijinul armatei a încercat instituirea unui „socialism cu față umană dar revoluția a fost înfrântă de tancurile armatei sovietice centrul Budapestei fiind distrus la doar 11 ani după terminarea celui de-al doilea război mondial Au urmat ani de represalii Din 1960 situația s-a schimbat regimul Kádár ducând o politică mai tolerantă așa zisul "comunism al gulașului" În anii 1970 Ungaria a devenit cea mai liberală țară comunistă Anii ’80 au adus orașului o mișcare politică subterană pe care dictatura slăbită se făcea că o trecea cu vederea La sfârșitul deceniului Ungaria între primele țări est-europene a înlocuit regimul comunist cu o guvernare democratică Primar al Budapestei a devenit Gábor Demszky el fiind și azi primarul capitalei care a continuat dezvoltarea orașului ce fusese suspendată timp de aproape un secol La 30 iunie 1991 din Ungaria s-au retras ultimele formațiuni militare sovietice Evenimentul este comemorat în fiecare an în ultimul sfârșit de săptămână al lunii iunie ca sărbătoarea orașului Nume celebre ce se leagă de Budapesta Istorice În orașele medievale Buda și Pesta mai multe locuri publice au fost legate de sfinții locali Szent Gellért tér Piața Sf Gellért și Gellért-hegy Muntele Gellért după episcopul Gellért Margit-sziget Insula Margareta Margit híd Podul Margareta Margit körút Bulevardul circular Margareta după Margareta a Ungariei fiica regelui Béla al IV-lea După regele Matei Corvin a fost denumită Biserica Mátyás din Cetatea Buda Ocupația otomană de 150 a lăsat urme și în denumiri Dâmbul Rozelor Rózsadomb fiind numit după "Tatăl rozelor" dervișul Gül Baba Amintirea împărătesei Maria Terezia este vie în denumirea sectorului VI Terézváros Orașul Tereziei și Teréz körút Bulevardul circular Terezia Și celelalte sectoare vechi poartă numele împăraților Habsburgi Lipótváros Orașul lui Leopold Krisztinaváros Orașul Cristinei Józsefváros Orașul lui Iosif Ferencváros Orașul lui Francisc Dar cea mai iubită persoană a dinastiei a fost regina Elisabeta Sisi după care au fost numite Erzsébetváros Orașul Elisabetei Erzsébet körút Bulevardul Elisabeta și Erzsébet híd Podul Elisabeta Oameni celebri cu legături de Budapesta Enumerarea lor ar fi un lucru imposibil fiindcă din anii reformei maghiarii celebri au fost în legătură într-un fel cu capitala ungară Putem pomeniastfel pe cei mai renumiți sau cu contribuții esențiele pentru omenire Cei care au făcut să ajungă Budapesta ce este și azi István Széchenyi; Archiducele Iosif Palatinul Regatului Ungar fiul lui Leopold al II-lea; arhitecții renumiți din a doua jumătate a secolul XIX ex Miklós Ybl Frigyes Schulek Imre Steindl; Arhitectul urban Frigyes Podmaniczky; cei mai mari primari ai Budapestei ex Károly Kamermayer primul primar al orașului unit și István Bárczy; și nu în ultimul rând Raoul Wallenberg cetățean de onoare post-mortem al Budapestei salvatorul a 100000 de budapestani în timpul infernului cauzat de Al Doilea Război Mondial Instituții din Budapesta care poartă numele unui maghiar celebru Universitatea Eötvös Loránd numită după Loránd Eötvös; Universitatea Semmelweis numită după Ignac Semmelweis sau Spitalul Korányi numită după Frigyes Korányi Multe nume au fost păstrate de magazinele fabricile fondate de persoanele respective de exemplu producătorul de medicamente Gedeon Richter SA fondat de Gedeon Richter Restaurantul Gundel poartă numele lui Károly Gundel sau Fabrica de Spirtoase Zwack fabricantul bitterului "Unicum" poartă numele dr Zwack doctorul împăratului Iosif al II-lea Instituțiile culturale ca Teatrul Erkel după numele lui Ferenc Erkel Teatrul Karinthy numit după Frigyes Karinthy Muzeul de actori Bajor Gizi numit după Gizi Bajor sau cele sportive ca Stadionul Puskás Ferenc numit după Ferenc Puskás sau Arena Sportivă Papp László după numele boxerului László Papp sunt celelalte clădiri care ne amintesc de oamenii minunați care s-au născut au locuit sau au avut într-un oarecare fel legătură cu Budapesta Stema Capitala maghiară are o stemă în stil gotic un scut francez cu smalț roșu tripartit în fascie în brâuri de o fascie ondulată argintie mai îngustă reprezentând Dunărea În partea de sus este un castel auriu galben cu un singur turn și o singură poartă reprezentând Pesta iar în partea de jos un castel auriu galben cu cu trei turnuri și două porți reprezentând Buda și Óbuda Amândouă cetăți au porțile deschise cu un fundal albastru Ca suport pe partea dreaptă se situează un leu auriu iar pe partea stângă un grifon auriu Deasupra scutului se află Coroana Sfântă Maghiară Stema este folosită oficial și fără suportul de animale de stemă și coroană Administrația orașului Sistemul de autoguvernare Sistemul de vot la alegeri Cu ocazia alegerilor locale sunt aleși cu vot direct primarul general membrii Adunării Generale a Capitalei primarii sectoarelor și membrii consiliilor locale din sectoare Primarul genenal și primarii sectoarelor sunt aleși cu sistem de vot bazat pe majoritate simplă ca și în România membrii consiliilor locale sunt aleși cu sistem de vot mixt fiind combinate sistemul cu majoritate simplă individual și cel cu liste liste de partid Membrii Adunării Generale a Capitalei sunt aleși pe bza sistemului cu liste pragul minim fiind de 4% Un cetățean al capitalei ungare trebuie să-și exprime opțiunea sa cu ocazia alegerilor locale pe cele mai multe buletine de vot din țară dipă cum urmează buletin de vot cu candidații la primăria generală buletin de vot cu candidații la primărie buletin de vot cu candidații individuali pentru consiliile locale din sectorul respectiv buletin de vot cu partidele sau și asociației civice cei care vor să ajungă în Adunărea Generală a Capitalei Sectoarele Budapestei Budapesta inițial a avut 10 sectoare care au fost înfințate la unificarea din anul 1873 a celor trei orașe componente Trei sectoare au fost formate pe malul drept al Dunării pe teritoriul orașelor Buda și Óbuda respectiv 7 sectoare pe malul stâng pe teritoriul orașului Pest Acestea au fost numerotate cu cifre romane tradiție păstrată și astăzi În anul 1930 luând în seamă creșterea populației au mai fost create încă patru sectoare două în Buda și două în partea Pest a capitalei La 1 ianuarie 1950 au fost unite cu Budapesta șapte orașe cu drept de comitat și 16 comune mari numărul sectoarelor crescând la 22 Totodată au fost schimbate hotarele sectoarelor iar cu desfințare sectorului IV de până atunci acest număr de sector a fost atribuit sectorului format din orașul Újpest Restul sectoarelor a fost numerotat de la XV la XXII Din 1994 Budapesta are 23 de sectoare când s-a format Sectorul al XXIII-lea a Budapestei pe teritoriul fostei comune Soroksár cu desprinderea acestei teritorii din sectorul XX Sectoarele Budapestei sunt numerotate în sensul mersului ceasului dinspre interior spre exterior Din cauza că sistemul a fost organizat în trei trepte azi acest sistem de numerotare nu se mai observă ușor Din cele 23 de sectoare 6 se află pe partea Buda 16 pe partea Pest iar una 1 pe insula Csepel situat între cele două părți Consiliile locale – exclusiv între consiliile locale din Ungaria – au derptul la autodenumire În acest fel sectoarele au două denumiri oficiale unul fiind denumirea administrativă statală ex Sectorul III al Capitalei Budapesta iar cealaltă denumirea administrativă consilială ex Óbuda-Békásmegyer Populația Evoluția demografică Structura etnică și confesională Budapesta este din 1993 al doilea sediu al Arhiepiscopiei de Esztergom care de atunci poartă titulatura Archidioecesis Strigoniensis-Budapestinensis Arhidieceza de Esztergom-Budapesta Arhiepiscopul de Esztergom-Budapesta are totodată titlul de „primat al Ungariei Comunități minoritare Comunitatea germană Comunitatea română Comunitatea greacă Economie Transport Transportul de suprafața Budapesta este centrul sistemului de șosele ale Ungariei toate șoselele majore pornesc de aici Metroul Prima linie de metrou a fost dată în funcțiune în anul 1896 A fost a doua linie de metrou din lume Actualmente există trei linii de metrou iar a patra va fi inaugurată în 2008 după 37 de ani de la prima planificare a sa 1972 Transportul feroviar Budapesta este totodată unul dintre importantele noduri feroviare din Europa Centrală Gări Gara Keleti Gara de Est este cea mai tranzitată gară din Budapesta și Ungaria Deasemenea are legături zilnice cu majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est Belgrad Serbia Bratislava Slovacia București România Ljubliana Slovenia Kiev Lvov Ucraina Viena Austria Zagreb Croația Berlin München Hamburg Germania Praga Cehia Sofia Varna Bulgaria Moscova Rusia Veneția Italia Varșovia Cracovia Polonia Zürich Elveția Budapest Nyugati pályaudvarGara de Vest Gara Déli Budapesta Gara de sud Aeroporturi Aeroportul Ferihegy deservește orașul Budapesta și dispune de trei terminale de pasageri Ferihegy 1 Ferihegy 2A și Ferihegy 2B Aeroportul este situat în sectorul XVIII Pestszentlőrinc-Pestszentimre Instituții monumente și obiective turistice Arhitectură Instituții publice Băile Budapestei Universități Sport Echipe sportive Fotbal Echipe cunoscute de fotbal Budapest Honvéd FC Ferencvárosi Torna Club acronim FTC MTK Budapest FC numit și MTK Hungária FC Rákospalotai EAC Újpest Football Club Vasas SC Budapesta de azi În zilele noastre Budapesta apare ca o capitală renăscutăce abundă de monumente și construcții străvechi Pe terenurile rămase goale încă din vremea războaielor s-au construit bănci și case de birouri moderne dar s-a avut grijă de aspectul combinării lor cu clădirile de la începutul secolului XX sau și mai vechi Renașterea se simte și pe teatre băi muzee biblioteci parcuri străzii pasaje mijloacele de transport comun dar și pe instituțiile sanitare și sociale Mai puțin vizibil este dezvoltarea infrastructurii dar are și aceasta puncte vizibile ca noile poduri pe Dunăre Pentru ochiul turistului sunt vizibile și redeschiderea sau renovarea cafenelelor și a restaurantelor istorice dintre anii 1880-1910 sau a galeriilor de artă teatre Viața orașului este plină de festivaluri culturale naționale și internaționale de evenimente sportive internaționale dar și de evenimente muzicale pentru tineri cum ar fi Festivalul de muzică „Sziget sau Parada Budapesta – corespunzătorul Paradei Love din Berlin La începutul secolului XXI Budapesta cu întrarea în UE a Ungariei a început să devină centrul regiunii pe plan economic cultural și turistic devenind cea mai vizitată capitală a Europei Centrale după Praga Orașe înfrățite cu Budapesta Vezi și Locuri din patrimoniul mondial Note Legături externe 17 noiembrie 2005 Evenimentul zilei 13 august 2010 Descoperă Travel Bulgaria în este o țară din Europa de Sud-Est Se învecinează cu România la nord Serbia și Macedonia la vest Grecia și Turcia la sud iar la est are ieșire la Marea Neagră Cu un teritoriu de Bulgaria este a 14-a țară ca mărime din Europa Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor și ulterior de a grecilor și romanilor Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul Imperiu Bulgar care a dominat mare parte din Balcani și a funcționat ca centru cultural al popoarelor slave în Evul Mediu După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396 teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani Războiul Ruso-Turc din 1877–1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc devenit independent în 1908 Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale În 1946 a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989 când Partidul Comunist Bulgar a permis alegeri libere După 1990 Bulgaria a devenit o democrație și o economie de piață Populația de 736 de milioane este predominant urbană fiind concentrată în reședințele celor 28 de regiuni Majoritatea activităților comerciale se concentrează în capitala Sofia Cele mai bine dezvoltate sectoare ale economiei sunt industria grea ingineria energetică agricultura și turismul toate bazându-se pe resurse disponibile local Structura politică actuală datează de la adoptarea unei constituții democratice în 1991 Devenită țară liberă< ref> Bulgaria este o republică parlamentară unitară cu un grad înalt de centralizare politică administrativă și economică Este membră a Uniunii Europene a NATO și a Consiliului Europei membru fondator al OSCE și a făcut parte de trei ori din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite Istorie Preistoria și antichitatea Cele mai vechi urme de picturi rupestre au fost descoperite în peștera Kozarnika și datează de de ani cultura Vinča Conform istoriografiei Bulgariei redată și de Encyclopædia Britannica Primul stat Bulgar Asparuh fiul hanului Vechii Bulgarii Mari Kubrat a migrat împreună cu mai multe triburi bulgare către cursul inferior al fluviilor Dunărea Nistru și Nipru După 670 el și-a extins regatul către peninsula Balcanică trecând Dunărea cu o hoardă de 50000 de oameni Limba sud-slavă locală a fost adoptată treptat și de bulgarii turanici cuceritori care și-au păstrat dominația asupra majorității slave Un tratat de pace semnat cu Bizanțul în 681 și stabilirea unei capitale permanente la Pliska pe malul sudic al Dunării a marcat începutul Primului Imperiu Bulgar< ref> Hanii care s-au succedat au întărit statul bulgar de-a lungul secolelor al VII-lea și al IX-lea—Tervel a făcut din Bulgaria o mare putere militară învingând o armată arabă de 26000 de oameni în al doilea asediu arab al Constantinopolelui și a introdus primul cod de legi scrise Apoi în 864 Boris I a abolit tengriismul trecând la creștinism Războaiele cu croații maghiarii pecenegii și sârbii precum și răspândirea bogomilismului au slăbit Bulgaria după moartea lui Simeon Două invazii consecutive una ruteană și alta bizantină au avut ca rezultat cucerirea capitalei Preslav de către armata bizantină în 971 dar această revenire a luat sfârșit după ce împăratul bizantin Vasile al II-lea a învins armata bulgară la Kliuci în 1014 Samuil a murit la scurt timp după bătălie Al Doilea Imperiu Bulgar După cucerirea Bulgariei a prevenit revoltele și nemulțumirea păstrând la conducere nobilimea locală și recunoscând autocefalia arhiepiscopiei Ohridului Caloian al treilea țar Asan și-a extins teritoriul până la Belgrad și Ohrid El a recunoscut supremația spirituală a Papei și a primit coroană regală de la un legat papal Forța militară și economică a țării a intrat în declin după sfârșitul dinastiei Asăneștilor în 1257 confruntându-se cu conflicte interne atacuri bizantine și maghiare constante și cu dominația mongolă Până la sfârșitul secolului al XIV-lea diviziunile între boieri și răspândirea bogomilismului determinase împărțirea imperiului în trei țarate—Vidin Tărnovo și Țara Cărvunei—și mai multe voievodate semiindependente care se luptau între ele sau cu bizantinii maghiarii sârbii venețienii și genovezii Până la sfârșitul secolului al XIV-lea turcii otomani începuseră să cucerească Bulgaria și ocupaseră majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani Stăpânirea otomană Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393 După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre Boierimea a fost eliminată țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor otomani De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale cele mai cunoscute fiind Prima 1598 și a Doua Răscoală de la Tărnovo 1686 precum și răscoala lui Kărpoș 1689 Celelalte Mari Puteri au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în Balcani să nu le amenințe interesele Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat autonom mult mai mic cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei lăsând mari populații bulgărești în afara granițelor noului stat Bulgaria independentă modernă În anii de după independență Bulgaria s-a militarizat accentuat și a fost denumită adesea „Prusia din Balcani Între 1912 și 1918 Bulgaria s-a implicat în trei conflicte consecutive—două războaie balcanice și Primul Război Mondial După o dezastruoasă înfrângere în al Doilea Război Balcanic Bulgaria s-a găsit din nou în tabăra învinsă ca urmare a alianței sale cu Puterile Centrale în Primul Război Mondial În pofida faptului că peste un sfert din populație a luptat în armata sa de 1200000 de oameni și a obținut câteva victorii importante la Doiran și Monastir țara a capitulat în 1918 Războiul a dus la semnificative pierderi teritoriale un total de 412000 de morți și un val de peste 253000 Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală autoritară a țarului 1918–1943 Bulgaria a intrat în al Doilea Război Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea Barbarossa salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare naziste Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au căpătat avânt După mai multe greve și revolte în septembrie 1944 Frontul pentru Patrie dominat de comuniști a preluat puterea punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la sfârșitul războiului< ref> Lovitura de stat din 9 septembrie 1944 a dus la abolirea monarhiei dar abia în 1946 s-a instaurat dictatura partidului unic comunist proclamându-se republica populară< ref> În contextul prăbușirii blocului comunist la 10 noiembrie 1989 Partidul Comunist Bulgar a renunțat la monopolul politic Jivkov a demisionat iar Bulgaria a intrat în tranziția către o democrație parlamentară Primele alegeri libere din iunie 1990 au fost câștigate de Partidul Socialist Bulgar BSP noul nume al Partidului Comunist Un pachet de reforme drastice promovat în 1997 a readus creșterea economică dar nivelul de trai a crescut mai lent A devenit membră a NATO în 2004 și a Uniunii Europene în 2007 Geografie Bulgaria ocupă o porțiune din estul peninsulei Balcanice învecinându-se cu cinci țări—cu Grecia și Turcia la sud cu Macedonia și Serbia la vest si cu România la nord Frontierele terestre au o lungime totală de iar coasta Mării Negre are o lungime de Suprafața totală a țării este de ceea ce o clasează pe locul 105 în lume Coordonatele geografice ale Bulgariei sunt 43° lat N și 25° long E< ref> Cele mai notabile unități de relief sunt Câmpia Dunării Munții Balcani Câmpia Traciei și Munții Rodopi Extremitatea sudică a Câmpiei Dunării este ușor înclinată până la poalele dealurilor subbalcanice în vreme ce Dunărea formează mare parte din frontiera cu România Câmpia Traciei este aproximativ triunghiulară începând la sud-est de Sofia și lărgindu-se până la coasta Mării Negre Munții Balcani sunt dispuși într-un lanț de la est la vest prin centrul țării Sud-vestul muntos are două masive muntoase—Rila și Pirin care mărginesc Munții Rodopi către est munți mai mici dar mai întinși În Bulgaria se află cel mai înalt punct din peninsula Balcanică Musala la Cel mai lung râu aflat în întregime pe teritoriul bulgar Iskărul are o lungime de Între alte mari râuri se numără Struma și Marița din sud Bulgaria are o climă dinamică rezultată din poziționarea sa la întâlnirea maselor de aer mediteranean și continental cu concursul efectului de barieră al munților Bulgaria de nord are mediile de temperatură cu mai mici și cele de precipitații cu mai ridicate decât regiunile de la sud de Balcani Amplitudinile temperaturii variază semnificativ de la zonă la zonă Cea mai scăzută temperatură înregistrată vreodată în țară este de în vreme ce cea mai ridicată este de < ref> Precipitațiile se ridică la pe an și fluctuează de la în Dobrogea până la peste în munți Masele de aer continental aduc mari cantități de zăpadă iarna Mediu înconjurător și biodiversitate Bulgaria a adoptat protocolul de la Kyoto Poluarea fabricilor și uzinelor metalurgice împreună cu despăduririle continuă să producă mari probleme sănătății populației Bulgaria este singurul stat membru al UE care nu reciclează deșeurile din orașe Situația s-a ameliorat în ultimii ani și mai multe programe finanțate de guvern au fost derulate în tentativa de a reduce nivelul poluării Biodiversitatea Bulgariei este conservată în trei parcuri naționale 11 parcuri naturale Aproape 35% din suprafața uscatului este formată din păduri Flora cuprinde peste 3800 de specii din care 170 sunt endemice și 150 sunt în pericol în vreme ce râsul și acvila de câmp au populații reduse dar în creștere< ref> Politică Bulgaria este o democrație parlamentară în care puterea executivă stă în mâinile primului ministru Sistemul politic are trei ramuri—legislativă executivă și judecătorească dreptul de vot aparținând cetățenilor în vârstă de cel puțin 18 ani Alegerile sunt supravegheate de o Comisie Electorală Centrală independentă din care fac parte reprezentanți ai tuturor marilor partide politice Partidele trebuie să se înregistreze la comisie înainte de a participa la alegeri naționale În mod normal primul ministru ales este șeful partidului care a primit cele mai multe voturi la alegerile legislative Partidele politice se întrunesc în Adunarea Națională un parlament unicameral format din 240 de deputați aleși pe mandate de patru ani prin vot direct Adunarea Națională are puterea de a adopta legi de a aproba bugetul de a organiza alegerile prezidențiale de a alege și a demite primul ministru și ceilalți miniștri de a declara război de a desfășura trupe peste hotare și de a ratifica tratate și acorduri internaționale Președintele este șeful statului și comandant suprem al forțelor armate și are autoritatea de a returna legi la Parlament deși acesta din urmă poate trece peste vetoul președintelui cu o majoritate simplă a tuturor membrilor parlamentului Boiko Borisov din partidul de centru-dreapta Cetățenii pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei GERB a devenit prim ministru la 27 iulie 2009 În 2012 GERB deținea 117 locuri în Adunarea Națională și nu avea aliați politici permanenți guvernul fiind unul minoritar< ref> Legislația civilă este una obișnuită< ref> Aplicarea legii se face de către organizații subordonate Ministerului de Interne NPS are 27000 de ofițeri de poliție în secțiunile sale locale și națională Împărțire administrativă Bulgaria este un stat unitar Între 1987 și 1999 structura administrativă a fost alcătuită din nouă regiuni oblasti singular oblast Noua organizare administrativă a fost adoptată în paralel cu descentralizarea economiei< ref> Ea include 27 de regiuni și o regiune metropolitană a capitalei Sofia-capitala Toate aceste regiuni își iau numele de la capitala lor Regiunile sunt împărțite mai departe în 264 comune obștine Comunele sunt conduse de primari aleși pe patru ani și de consilii locale alese prin vot direct Bulgaria este un stat deosebit de centralizat în care Consiliul de Miniștri numește direct guvernatorii regiunilor și în care toate regiunile și comunele sunt puternic dependente de finanțarea de la centru ;Regiuni Blagoevgrad Burgas Dobrici Gabrovo Iambol Haskovo Kărdjali Kiustendil Loveci Montana Pazardjik Pernik Plevna Plovdiv Razgrad Ruse Silistra Sliven Smolean Regiunea Sofia Stara Zagora Șumen Tărgoviște Varna Veliko Tărnovo Vidin Vrața Armata și relațiile externe Bulgaria a devenit membru al Națiunilor Unite în 1955 și din 1966 a fost membru nepermanent al Consiliului de Securitate de trei ori cel mai recent în 2002–2003< ref> și a devenit membru al Uniunii la 1 ianuarie 2007 < ref> Integrarea euro-atlantică a devenit o prioritate pentru Bulgaria după căderea comunismului deși conducerea comunistă dorea și ea părăsirea Pactului de la Varșovia și aderarea la Comunitățile Europene încă din 1987 Bulgaria are în funcțiune o colaborare economică și diplomatică tripartită cu România și Grecia și Vietnam Bulgaria a găzduit șase avioane KC-135 Stratotanker și 200 de persoane care s-au ocupat cu efortul de război din Afganistan în 2001 aceasta fiind prima staționare de trupe străine pe teritoriul țării de la al Doilea Război Mondial În același an revista Foreign Policy a trecut baza aeriană de la Bezmer pe lista celor mai importante șase baze ale USAF din străinătate datorită apropierii de Orientul Mijlociu< ref> În total 756 de militari sunt desfășurați în străinătate în cadrul diferitelor misiuni sub egida ONU sau NATO Istoric Bulgaria a desfășurat un număr important de militari și consilieri civili în țările aliate din cadrul blocului sovietic cum ar fi Nicaragua și Libia peste 9000 Apărarea țării este responsabilitatea armatei formate în întregime din voluntari formată din forțele terestre marina și forțele aeriene Forțele terestre sunt formate din două brigăzi mecanizate și opt batalioane și regimente independente; forța aeriană operează cu 106 avioane și sisteme de apărare antiaeriană în șase baze aeriene iar marina deține diverse nave elicoptere și măsuri pentru paza coastei< ref> După o serie de reduceri de personal începând cu 1990 numărul militarilor activi a scăzut de la 152000 în 1988 până la 32000 în anii 2000 Inventarul este în principal de origine sovietică cum ar fi avioanele de luptă MiG-29 rachetele sol-aer SA-10 Grumble și rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune SS-21 Scarab După 2020 guvernul va cheltui 14 miliarde de dolari pentru dezvoltarea unor noi avioane de luptă sisteme de comunicații și capabilități pentru războiul informatic Economie Bulgaria are o economie de piață industrializată și în care sectorul privat produce peste 80% din PIB Criza economiilor planificate urmată de pierderea piețelor COMECON în 1990 și apoi de terapia de șoc pentru transformarea într-o economie de piață au avut ca rezultat o scădere abruptă a producției industriale și agricole care a culminat cu colapsul economic din 1997 După 2000 Bulgaria a trecut printr-o perioadă de creștere economică rapidă Salariile reprezintă însă doar jumătate din totalul veniturilor casnice în timp ce costul vieții era 51% din medie Bulgaria nu face parte din zona euro și în ciuda adoptării cursului de schimb fix unii analiști consideră că adoptarea monedei unice europene se va putea face abia după 2015< ref> Rata șomajului a crescut la 126% în aprilie 2012 și creșterea PIB a trecut de la 62% 2008 la −55% 2009 în contextul crizei financiare Criza a avut un impact negativ în principal asupra industriei producând o scădere cu 10% a producției industriale naționale o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale neferoase Corupția rămâne o problemă gravă în țară ea aflându-se pe locul 86 după indicele percepției corupției iar situația se înrăutățește are cele mai scăzute impozite pe venit pentru persoane și pentru firme din Uniunea Europeană În 2011 PIB PPC a fost estimat la 101 miliarde de dolari cu 13597 de dolari pe cap de locuitor Sectorul serviciilor constituie 646% din PIB urmat de industrie cu 301% și agricultură cu 53% Bulgaria este beneficiar net de fonduri europene în 2009 primind 589 million euro Data from different standpoints absolute per capita as proportion of GDP < ref> Zăcămintele locale de fier cupru cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul producător intern Între principalele industrii se numără extracția metalelor și mineralelor industria chimică de mașini industriale și componente de vehicule și producția de oțel Țara este al patrulea producător de aur din Europa și al șaselea producător de cărbune Aproape toate produsele de export ale Bulgariei sunt produse industriale cum ar fi produsele din petrol $224 miliarde cupru $159 miliarde medicamente $493 milioane și echipament militar $358 milioane În contrast cu sectorul industrial agricultura a scăzut în ultimii 10 ani Producția din 2008 se ridica la doar 66% din cea dintre 1999 și 2001 Bulgaria rămâne însă exportator net de produse agricole circa două treimi din exporturile sale mergând către țări din OECD În 2007 a fost lansat un program guvernamental pe cinci ani de modernizare și dezvoltare cu scopul de a întări sectorul agricol cu investiții totale de 32 miliarde de euro< ref> În ultimii ani Bulgaria a devenit o destinație turistică atractivă având unele dintre cele mai ieftine stațiuni din Europa și unele din ultimele plaje neacaparate de industria turistică Lonely Planet a plasat Bulgaria în primele 10 destinații de călătorie pentru 2011 Între principalele destinații turistice se numără capitala Sofia orașul medieval Veliko Tărnovo< ref> stațiunile de pe litoral Nisipurile de Aur și Sunny Beach precum și stațiunile montane Bansko Pamporovo și Boroveț Știință și tehnologie Bulgaria are unul din cele mai mici bugete științifice din Europa cu 025 din PIB în 2010 Subfinanțarea cronică a sectorului după 1990 a obligat mulți profesioniști de înaltă calificare științifică să părăsească țara< ref> Academia Bulgară de Științe este principala instituție științifică și ea este angajatorul majorității cercetătorilor bulgari în multiplele sale ramuri Principalele arii de cercetare și dezvoltare sunt energia nanotehnologia arheologia și medicina dozimetrele de pe Stația Spațială Internațională și de pe Chandrayaan-1 precum și serele spațiale dezvoltate de bulgari de pe stația spațială Mir În 2011 guvernul a anunțat planuri pentru reînceperea programului spațial producând un nou microsatelit și aderând la Agenția Spațială Europeană< ref> În anii 1980 Bulgaria devenise un „Silicon Valley al Blocului Estic datorită exporturilor masive de tehnologie de calcul în țările CAER și operează singurul supercalculator din Balcani un IBM Blue Gene P la Centrul Național pentru Aplicații în domeniul Supercomputingului< ref> < ref> Infrastructură Deși are relativ puține rezerve de combustibili fosili sectorul energetic bine dezvoltat din Bulgaria împreună cu așezarea geografică strategică fac din ea un important nod energetic european și opinia publică susține ferm dezvoltarea energiei nucleare fac din Bulgaria un producător de energie cu una dintre cele mai mari rate de creștere din lume Rețeaua națională de drumuri are o lungime totală de Există legături feroviare cu România Grecia și Serbia iar trenurile express deservesc legături directe cu Kiev Minsk Moscova și Sankt Petersburg Rețelele de telecomunicații sunt în general învechite și necesită modernizări substanțiale Serviciile de telefonie sunt disponibile în majoritatea satelor iar regiunile sunt legate între ele printr-o linie digitală de mare capacitate Există trei operatori de telefonie mobilă activi în Bulgaria—Mtel GLOBUL și Vivacom Bulgaria are cea mai rapidă viteză medie de acces la Internet în bandă largă după Coreea de Sud< ref> Demografie Conform recensământului din 2011 populația Bulgariei era atunci de 7364570 de locuitori în scădere de la maximul de circa nouă milioane înregistrat în 1989 Bulgaria are scădere demografică de la începutul anilor 1990 < ref> când prăbușirea economiei comuniste a determinat circa 937000 oameni—în majoritate adulți tineri—să emigreze înainte de 2005 Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 848% din populație Minoritățile turcilor și romilor formează 88% și respectiv 49%; circa 40 de minorități mai mici compun 07 procente și 08 nu s-au declarat membri ai unei etnii Romii sunt considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior și aproximativ 70000 din ei sunt implicați în activități ilegale Programele de integrare a romilor finanțate de Uniunea Europeană nu au avut succes Cea mai veche limbă slavă scrisă bulgara este diferită de alte limbi din acest grup prin anumite particularități gramaticale cum ar fi lipsa cazurilor substantivului și a infinitivului verbelor precum și prin articolul hotarât sufixat Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic Constituția garantează libertatea religioasă dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională Alte organizații religioase sunt musulmanii 10% romano-catolicii 08% și protestanții 11%; 02% practică alte credințe și 118% nu se identifică cu nicio religie Guvernul estima în 2003 rata alfabetizării la 986% fără diferențe semnificative între sexe Bulgaria are prin tradiție standarde înalte de educație Ministerul Educației Tineretului și Științei finanțează toate instituțiile de educătie publică stabilește criterii pentru manuale și supraveghează publicarea lor Speranța de viață medie este de 736 ani sub media Uniunii Europene Fondul Național de Asigurări de Sănătate NHIF finanțează o porțiune din ce în ce mai mare din serviciile medicale primare Cheltuielile cu sănătatea din bugetul național se ridică la 43% între 2002 și 2004 iar Fondul a contribuit la peste 60% din cheltuielile anuale ale sistemului Bugetul sănătății s-a ridicat în 2010 la 42% din PIB sau circa 13 miliarde de euro deși este o penurie acută de asistente medicale și de personal auxiliar iar calitatea spitalelor este redusă< ref> Majoritatea bulgarilor 725% locuiesc în mediul urban Există și o rată mare de deținere de aparate electrice casnice cum ar fi televizoarele 979 din locuințe frigidere 933% și telefoane 906% și rate relativ mari pentru calculatoare 429% și automobile 419% Ratele medii la toate categoriile sunt substanțial mai ridicate în Sofia al 12-lea oraș ca mărime din Uniunea Europeană cu o populație de peste 1200000 de locuitori Cultură Cultura tradițională bulgară constă în principal din tradiții slave tracice și bulgare împreună cu influențe grecești latine otomane persane și celtice Urme de cultură gotică au apărut în antichitate așa cum arată Biblia Wulfila—prima carte scrisă într-o limbă germanică scrisă la Nicopolis ad Istrum în secolul al IV-lea Bulgaria cuprinde un mare număr de situri arheologice ; numărul lor total este al treilea din Europa după Italia și Grecia Situl a relevat dovezi ale primelor civilizații europene și prima mănăstire creștină din Europa înființată în 344 en Nestinarstvo un dans ritual în jurul focului de sorginte tracică Focul este un element esențial în folclorul bulgăresc fiind folosit pentru a îndepărta spiritele rele și bolile Folclorul bulgăresc personifică bolile sub forma unor vrăjitoare și conține o gamă largă de creaturi mitice între care lamea samodiva veela și karakondjul La 1 martie primăvara este salutată sărbătorind Martenița< ref> Primul și al Doilea Imperiu Bulgar au funcționat ambele ca centre ale culturii slave în mare parte din Evul mediu exercitând o considerabilă influență culturală asupra Bisericii Ortodoxe prin școlile de litere de la Preslav Ohrid și Tărnovo În toate cazurile progresul medieval al Bulgarilor în domeniul artelor și literelor a luat sfârșit odată cu cucerirea otomană când multe opere de artă au fost distruse iar activitățile artistice s-au reluat abia după renașterea națională din secolul al XIX-lea Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe occidentale și orientale Ea conține tonalități și moduri orientale ortodoxe medievale și europene occidentale Compoziția muzicală scrisă din Bulgaria datează din Evul Mediu timpuriu cu lucrările lui Ioan Kukuzel c 1280–1360< ref> Interpreții bulgari au devenit cunoscuți și în alte genuri muzicale cum ar fi rock progresiv FSB electropop Mira Aroyo și jazz Milcio Leviev Artele vizuale religioase cuprind fresce picturi murale și icoane multe produse de școala artistică de la Tărnovo Vladimir Dimitrov Nikolai Diulgheroff și Christo sunt printre cei mai cunoscuți artiști moderni bulgari Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică influență turcească și grecească Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru soiurile traminer muscat și mavrud din care se produc până la 200000 de tone anual Înainte de 1989 Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin< ref> Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte haltere box gimnastică și tenis Fotbalul este de departe cel mai popular sport Între cluburile de fotbal de prim rang se numără ȚSKA Sofia și Levski Sofia Cea mai bună performanță a naționalei la campionatele mondiale a fost obținută în SUA 1994 când a eliminat consecutiv Mexicul și Germania obținând locul al patrulea În total Bulgaria a câștigat până în 2008 inclusiv 218 medalii 52 de aur 86 de argint și 80 de bronz< ref> ceea ce o plasează pe locul 24 în clasamentul tuturor timpurilor Patrimoniul mondial UNESCO UNESCO a inclus pe lista patrimoniului mondial următoarele locuri din Bulgaria< ref> Orașul vechi Nesebăr din 1983 Biserica Boiana din Sofia din 1979 Călărețul din Madara din 1979 Mănăstirea Rila din 1983 Bisericile săpate în stâncă din Ivanovo din 1979 Mormântul tracic de la Kazanlăk din 1979 Mormântul tracic de la Sveștari din 1985 Parcul Național Pirin din 1983 Rezervația naturală Srebărna din 1983 Note Bibliografie Chary Frederick B The History of Bulgaria The Greenwood Histories of the Modern Nations 2011 Crampton R J A Concise History of Bulgaria 2005 Cambridge UK; New York Cambridge University Press ISBN 978-0-521-61637-9 Bell John D ed 1998 Bulgaria in Transition Politics Economics Society and Culture after Communism Westview ISBN 978-0-8133-9010-9 Vezi și Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Listă de monarhi ai Bulgariei "Starele Uniunii Europene Mică enciclopedie" Ioan Mărculeț coord ISBN 978-973-0-16211-0 București 2014 http wwwisjbacauro compartiment-curriculum geografie an-scolar-2013-2014 statele-uniunii-europene-mica-enciclopedie-format-pdf Legături externe 3 martie 2007 Amos News 22 septembrie 2010 Amos News 22 septembrie 2009 Amos News Oficiale Sit guvernamental oficial Situl oficial al președintelui Situl oficial al parlamentului Altele Locul 38 din 139 de țări engleză Turism 3 mai 2013 Mihaela Stanescu Descoperă Travel California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Charles Messier n 26 iunie 1730 Badonviller Meurthe-et-Moselle Lorena d 12 aprilie 1817 Paris a fost un astronom francez Messier a fost un eminent vânător de comete el reușind să descopere nu mai puțin de 20 de comete 13 dintre ele îi poartă numele Messier fiind recunoscut ca primul descoperitor al lor În prezent Messier este mai mult cunoscut prin Catalogul Messier un catalog are cuprinde 110 corpuri cerești galaxii roiuri stelare și nebuloase Pentru multe dintre aceste obiecte Messier a fost primul care le-a observat Un crater de pe lună și asteroidul 7359 Messier îi poartă numele Biografie Charles Messier era al zecelea dintr-o familie numeroasă de doisprezece copii S-a născut la Badonviller Lorena la 26 iunie 1730 Părinții săi Nicolas Messier 1682-1741 și Françoise născută Grandblaise ?-1765 erau de origine modestă Tatăl său era administrator în principatul Salm-Salm în Vosgi Charles Messier a lucrat cu Joseph-Nicolas Delisle la obsevatorul de la Hôtel de Cluny A studiat cu multă scrupulozitate 44 de comete și a descoperit 22 între 1760 și 1801 uneori împreună cu alți astronomi printre care figurează Pierre Méchain și Alexis Bouvard Ludovic al XV-lea l-a numit vânător de comete A fost recunoscut mai ales prin catalogul său de 110 obiecte de pe cerul profund cu aspect difuz roiuri stelare și nebuloase în sensul epocii catalog pe care l-a făcut în intenția căutătorilor de comete cu scopul de a evita orice confuzie cu aceste obiecte fixe însă stranii Astăzi acest catalog nu mai este folosit atât de vânătorii de comete cât de astronomii amatori doritori de a avea o privire asupra obiectelor celor mai spectaculoase pe care le-ar putea găsi pe cerul nocturn A repertoriat într-adevăr cea mai mare parte a roiurilor nebuloaselor și galaxiilor celor mai strălucitoare de pe cerul boreal și în mai mică măsură austral La bătrânețe în 1806 Charles Messier a fost onorat de Napoleon cu Crucea Legiunii de Onoare Apoi Messier și-a pierdut o parte din reputația științifică din cauza unui memoriu în care a dedicat Marea Cometă din 1769 împăratului născut în același an Sfârșitul vieții Charles Messier a murit la Paris la 12 aprilie 1817 la vârsta de 86 de ani A fost înhumat în Cimitirul Père-Lachaise la Paris Comete descoperite de Charles Messier C 1760 B1 Messier C 1763 S1 Messier C 1764 A1 Messier C 1766 E1 Messier C 1769 P1 Messier D 1770 L1 Lexell C 1771 G1 Messier C 1773 T1 Messier C 1780 U2 Messier C 1788 W1 Messier C 1793 S2 Messier C 1798 G1 Messier C 1785 A1 Messier-Mechain Onoruri Canalul Messier din sudul statului Chile asteroidul 7359 Messier și un crater lunar de 11 km au primit numele său Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești este un economist om de afaceri și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Chiril Gaburici s-a născut pe 23 noiembrie 1976 în satul Logănești raionul Hîncești RSS Moldovenească pentru alolingvi din Chișinău Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă din Republica Moldova Moldcell iar ulterior a fost promovat în funcția de director al companiei de telefonie mobilă din Azerbaidjan Azercell până în 2014 Chiril Gaburici este căsătorit și are doi copii Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Agorand 19 Feb 2015 < ref> Referințe Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate între ele dar diferite și istoric foarte contrastate sau chiar după comentatori precum istoricul Stephane Courtois contradictorii o ideologie care oficial promovează un sistem social în care nu există stat clase sociale și proprietate privată asupra mijloacelor de productie și care are scopul de a realiza o societate egalitară; o mișcare politică un partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem; un regim politic care se revendică „comunist „socialist „republică populară sau „democrație populară în care statul există fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea excluzivă a unui singur partid zis „comunist „socialist sau „muncitoresc iar clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate ci prin accesul inegal la uzufructul proprietății colective Teoria Teoretic în comunism toate bunurile aparțin societății ca întreg și toți membrii acesteia se bucură de același statut social și economic Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societăți comuniste ideale este De la fiecare după posibilități fiecăruia după necesități sintagmă preluată aproape literal din Noul Testament Comunismul ideal sau teoretic are astfel o istorie străveche după ce a fost propus în Republica lui Platon el a fost adoptat de apostolii creștinismului ei întemeind o societate comunistă printre primii creștini din Palestina antică Această idee le-a fost dată de Isus Filozofia Sfântului Ioan Gură de Aur avea și ea conotații egalitariste similare Gură de Aur considerând că toate bunurile lumești trebuie egal împărțite între creștini Platon a enunțat în „Republica sa unele principii asemănătoare cu cele folosite de comuniști pentru a atrage simpatia poporului și a prelua puterea dar spre sfârșitul vieții s-a răzgândit schițând în „Legile sale o republică centrată pe proprietate și familie O astfel de formă de organizare socială bazată pe sintagma de mai sus de-a lungul istoriei a mai fost încercată în epoca modernă Se poate da chiar exemplul românesc al Falansterului de la Scăieni județul Prahova de la jumătatea secolului XIX Sau mai nou organizarea chibuțurilor din Israel pentru noii imigranți La origine Liga Comuniștilor fondată la Londra în 1836 sub numele de Liga Celor Drepți a fost o organizație comunist-creștină Karl Marx membru al acestei organizații a apostaziat de la caracterul creștin al organizației transformând-o prin Manifestul comunist într-o organizație cu ideologie materialistă și atee care explică prin „lupta de clasă că fără folosirea violenței revoluționare pentru a răsturna orânduirea socială tradițională sistemul capitalist nu poate fi schimbat; pentru Marx orice formă de religie este un „drog pentru a amorți poporul Karl Marx a arătat mecanismele economice și sociale prin care religiile domină conștiința popoarelor cui folosește acest drog Practica După Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă care a răsturnat monarhia a urmat în Octombrie puciul comunist „bolșevic numit ulterior „Revoluția din Octombrie care a produs un regim inspirat de marxism și de diversele ideologii derivate cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului și de tradițiile politice ruse Potrivit concepției marxist-leniniste a progresului în istorie există patru faze ale dezvoltării economice a societății sclavia feudalismul capitalismul și comunismul Această concepție materialist-istorică a comunismului arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme social juridic cultură De asemeni dezvoltă concepția determinismului potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparține și de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăți comuniste Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX în Rusia sovietică a lui Stalin China și în celelalte state frățești De asemenea comuniștii au naționalizat proprietățile private prin procesul de colectivizare în agricultură sau etatizare în industrie și comerț Tradiția politică rusă reprezintă unul din factorii care au influențat în mod decisiv practica noului regim postrevoluționar rus există o aproape perfectă continuitate de metodă și practică în materie de politici represive și antidemocratice între autocrația țaristă pe de-o parte și regimul bolșevic care a înlocuit-o pe de cealaltă diferențele existând eventual acolo unde ele chiar există la nivel de eficacitate ale acestor politici birocrația și aparatul represiv bolșevice s-au dovedit a fi mai eficiente decât cele aristorcratice țariste cu tot ce-a însemnat asta bine și rău Cenzura pușcăria politică lagărul de muncă siberian cenzura teroarea polițienească crima politică reprimarea libertăților individuale controlul populației prin agenți ai serviciilor secrete toate au existat în Rusia țaristă înainte de a fi folosite de regimul bolșevic Tot parte a influenței tradiției politice ruse asupra practicii comunismului bolșevic este și terorismul aplicat ca metodă de luptă politică de către opoziția clandestină la țarism această opoziție clandestină apărută fiind ca reacție disperată și ultra-radicală la regimul lui Nicolae al 2-lea și al predecesorului lui un important inspirator al bolșevismului Neceaiev anume considera că numai metodele brutale și inumane ale țarismului ale statului polițienesc pot învinge țarismul Unii istorici precum britanicul Orlando Figes consideră tradiția revoluționară rusă a fi chiar elementul cheie în înțelegerea sursei de inspirație a regimului bolșevic comunist mai mult chiar decât marxismul sau faptul că regimul și-a forjat aparatul și practicile într-un violent război civil peste care s-a adăugat și o importantă intervenție militară străină Lenin a devenit revoluționar nu citindu-l pe Marx ci făcând lectura autorilor tradiției revoluționare rusești aceste scrieri cunoscându-le înainte de a-l fi citit pe Marx Disprețul lui Lenin pentru liberalism și democrați fie ei și socialiști ca și înalta apreciere a acestuia pentru metodele dictatoriale își au originea mai mult în tradiția revoluționară rusă decât în scrierile si filozofia lui Marx Marxism-Leninismul este astfel leninist pentru că prima iubire a lui Lenin a fost un individ gen Cernișevschi căci prin scrierile acestuia din urmă a devenit Lenin revoluționar și asta cu mult timp înainte de a-l fi citit pe Marx Când în fine Lenin l-a citit pe Marx acesta era deja înarmat cu ideile lui Cernișevschi Tkaciev și a grupului Voința Poporului și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar ci Lenin a făcut marxismul revoluționar Dacă inițial sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu un regim comunist ulterior sub influența ideilor marxiste răspândite de Plehanov aflat în exilul occidental Lenin renunță temporar atât la ideea loviturii de stat cât și la aceea că teroarea este dezirabilă sau măcar necesară Întru convertirea rușilor la revoluție Cernișevschi a avut o influență mai mare decât toate scrierile lui Marx și Engels împreună Marx de altfel avea temeri în ce privește posibilitatea că dacă izbucnește în Rusia o revoluție aceasta va fi inerent țărănească în caracter și va căpăta "nuanțe asiatice" Practica bolșevicilor a fost inspirată de radicalismul unor oameni precum Neceaiev un individ care n-avea nevoie de intrigile intelectuale ale marxismului pentru a deveni un ultra-radical care să propovăduiască masacrul contra aristocrației burgheziei și în definitiv contra tuturor celor care i se opun și care să exprime ură prin orice por al ființei lui istoria individuală și a familiei lui sunt suficiente acesta născut fiind într-o familie de iobagi și mort în pușcăriile țariste ajunge să muncească într-o fabrică de copil de la 9 ani se dovdește autodidact și învăță singur să scrie și ajunge chiar instructor de religie fără a renunța însă la ura tipică clasei din care provenea pentru toate celelalte clase ură care așa cum declara Vera Jasulici o populistă n-avea nimic în comun cu opiniile intelectuale al "intelighenției" Morala partidului bolșevic datorează tot atât de mult unui individ precum Neceaiev pe cât datorează și lui Marx Neceaiev urmărit de poliție și în exil fiind la un moment dat și copleșit de distrugerea organizației lui secrete de către poliția secretă țaristă va ajunge la concluzia că o astfel de organizație inevitabil clandestină în Rusia vremii pentru a supraviețui trebuie să se bazeze pe principiile lui Machiaveli și să urmeze moto-ul iezuiților "violență pentru trup minciună pentru minte" Vezi și Anticomunism Cartea neagră a comunismului Comintern Comunism creștin Conducerea PCR Listă de comuniști români Manifestul comunist Partid comunist Raportul Tismăneanu România comunistă Note Lectură suplimentară 15 aprilie 2013 Vladimir Tismăneanu Evenimentul zilei Political Culture and Political Change in Communist States Archie Brown Jack Gray Holmes & Meier Publishers 1979 Legături externe 30 Octombrie 2009 Nicolae Drăgușin România liberă 8 mai 2009 Cristina Diac Ilarion Tiu Jurnalul Național 9 noiembrie 2009 Cristina Iana Adevărul 29 iulie 2009 Sînziana Stancu Jurnalul Național 27 ianuarie 2010 Vladimir Tismăneanu Evenimentul zilei 14 noiembrie 2006 România liberă 14 octombrie 2006 România liberă 3 septembrie 2010 Alexandru Mihalcea România liberă 20 august 2010 Alexandru Mihalcea România liberă 7 mai 2010 Gheorghe Boldur-Latescu România liberă Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Croația în pronunțat oficial Republica Croația în „este un stat al bunăstării democratice unitar și indivizibil din Europa situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice pe țărmul Mării Adriatice Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb Țara este împărțită în 20 de diviziuni administrative „županije și orașul Zagreb Croația acoperă și are o climă diversă predominant temperat continentală și mediteraneană Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de insule Populația țării este de 429 milioane de locuitori majoritatea croați și majoritatea romano-catolici Între secolele V-VII „croații albi s-au stabilit în Croația actuală Statul lor era la sfârșitul secolului al IX-lea organizat în două ducate Tomislav a devenit primul rege în 925 ridicând Croația la rang de regat Regatul Croației și-a păstrat suveranitatea aproape două veacuri atingând maxima expansiune în timpul domniei regelui Peter Krešimir al IV-lea și a lui Dmitar Zvonimir Croația a intrat într-o uniune personală cu Ungaria în 1102 În 1527 în fața cuceririi otomane parlamentul croat l-a ales pe Ferdinand I din Casa de Habsburg pe tronul croat În 1918 după Primul Război Mondial Croația a fost pentru scurt timp inclusă în Statul Slovenilor Croaților și Sârbilor care și-a declarat independența față de Austro–Ungaria și a co-fondat apoi Regatul Iugoslaviei Un stat croat independent a existat pentru scurt timp în timpul celui de al Doilea Război Mondial ca stat-marionetă fascist După război Croația a devenit membru-fondator și republică federală constituentă a RSF Iugoslavia sub denumirile de Republica Populară Croația și Republica Socialistă Croația În iunie 1991 Croația și-a declarat independența care a intrat în vigoare la 8 octombrie în același an Războiul de Independență al Croației a durat patru ani după declararea independenței și a fost câștigat Croația de astăzi are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat Fondul Monetar Internațional clasifică Croația din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economică în categoria economiilor emergente și dezvoltate în timp ce în clasificarea Băncii Mondiale este inclusă în categoria economilor cu nivel mare al veniturilor peste 12480 US$ locuitor Croația este membră a Uniunii Europene a Organizației Națiunilor Unite a Consiliului Europei a NATO a Organizației Mondiale a Comerțului a CEFTA și membru-fondator a Uniunii pentru MediteranaCa participant activ la forțele ONU de menținere a păcii Croația a contribuit cu trupe la misiunea condusă de NATO în Afganistan și a deținut un loc nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în 2008–2009 Sectorul serviciilor domină economia Croației fiind urmat de industrie și agricultură Turismul este o sursă importantă de venituri în timpul verii Croația clasându-se pe locul 18 în clasamentul celor mai populare destinații turistice din lume Statul controlează o parte din economie având un nivel substanțial al cheltuielilor guvernamentale Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial al Croației Începând cu 2000 guvernul croat a investit în infrastructură mai ales în dezvoltarea infrastructurii de transport situată pe traseele coridoarelor pan-europene Croația își asigură cea mai mare parte din necesarul energetic și de electricitate din surse interne diferența fiind importată Croația are un sistem public de sănătate universal precum și un sistem educațional care asigură gratuitatea învățământului primar și gimnazial susținând cultura prin numeroase instituții publice și prin investiții corporatiste în mass-media și edituri Croația este o țară cu importante contribuții culturale artistice științifice și în domeniul sportului la nivel mondial Ea este totodată renumită pentru gastronomia tradițională și calitatea vinurilor locale Istorie Originea termenului de „croat „Croația este incertă fiind vehiculate mai multe teorii cele mai cunoscute afirmând că el reprezintă fie o denumire gotică fie una indo-ariană dată unui trib slav< ref> Prima atestare certă a unui termen amintind de Croația este o găsim în așa numita „Inscripție Branimir săpată într-un ancadrament de piatră descoperit printre ruinele unei biserici din secolul al IX-lea Inscripția în limba latină din 888 face referire la „BRANIMIRO COM … DUX CRUATORVM COGIT… un „Branimir duce al Croaților< ref> Mai există și un hrisov din 852 atribuit ducelui Trpimir tot în limba latină în care Trpmir se autointitulează „ din mila lui Dumnezeu Duce al Croaților „Dux Chroatorum iuvatus munere divino iar domeniul său „Regatul Croaților „Regnum Chroatorum Originalul s-a pierdut fiind păstrată doar o copie din 1568 ceea ce face să existe îndoieli privind autenticitatea sa Cea mai veche mențiune scrisă în limba croată a termenului „croat xъrvatъ este întâlnită în tăblița Baška care îl menționează pe „Zvonimir rege croat zvъnъmirъ kralъ xrъvatъskъ< ref>< Preistorie și antichitate Pe teritoriul de astăzi al Croației au fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică Fosile de neanderthalieni datând de la jumătatea paleoliticului au fost găsite în nordul Croației cel mai celebru și mai bine conservat sit fiind cel de la Krapina Cea mai mare parte din situri se află pe văile râurilor din Croația de nord iar cele mai importante culturi descoperite sunt Starčevo Vučedol și Baden Din Epoca Fierului s-au păstrat urme ale culturii ilirice timpurii Halstatt și ale culturii celticeLa Tene< ref> Mult mai târziu regiunea a fost colonizată de liburni și iliri în vreme ce primele colonii grecești au fost înființate pe insulele Korčula Hvar În anul 9 en teritoriul Croației de astăzi a devenit parte din Imperiul Roman Împăratul Diocletian a construit un mare palat la Split când s-a retras în anul 305 Perioada ia sfârșit cu invaziile avarilor și slavilor în prima jumătate a secolului al VII-lea și distrugerea aproape tuturor orașelor romane Supraviețuitorii romani s-au retras în poziții mai favorabile pe coaste pe insule și în munți Orașul Dubrovnik a fost înființat de astfel de supraviețuitori din Epidaurum< ref> Etnogeneza poporului croat este un aspect încă neclarificat pe deplin fiind vehiculate mai multe teorii dintre care cele mai cunoscute sunt cele care susțin originea croaților ca fiind slavă sau ariană Cea mai răspândită dintre aceste teorii afirmă că strămoșii croaților sunt un trib slav cunoscut sub numele de „Croații Albi care între secolele V-VII au migrat din regiunea Silezia Polonia de astăzi la solicitarea împăratului bizantin Heraclius 610-641 de a coloniza coasta Dalmației care fusese masiv depopulată în urma invaziilor popoarelor migratoare intenția împăratului fiind ca astfel să întărească apărarea acestei frontiere a imperiului în fața puternicului Regat Avar Cu timpul noii sosiți au intrat în contact cu autohtonii iliri și cu coloniștii romani rămași aici amestecându-se cu aceștia rezultatul sintezeii fiind croații actuali Cea de-a doua teorie mai puțin susținută afirmă că la origine croații ar fi un trib de origine ariană din ramura alano-sarmatică care la un moment ulterior în timp a fost slavizat și a ocupat teritoriul de astăzi al Croației Această teorie se bazează pe așa numitele Tăblițe de la Tanais inscripții în piatră în limba greacă din anticul oraș Tanais lângă orașul Rostov pe Don din zilele noastre datând din secolul III en Aceste inscripții conțin trei nume proprii care au fost interpretate ca având legătură cu etnonimul „croat Χορούαθ Χοροάθος și Χορόαθος Horoúathos Horoáthos și Horóathos< ref> Evul Mediu Conform lucrării De Administrando Imperio scrisă de împăratul bizantin din secolul al X-lea Constantin al VII-lea „croații albi ajunseseră în Croația de astăzi la începutul secolului al VII-lea dar afirmația aceasta este contestată și alte ipoteze datează evenimentul în secolele al VI-lea și al IX-lea În cele din urmă s-au înființat două ducate—Ducatul Panoniei și Ducatul Dalmației conduse de Ljudevit Posavski și de Borna așa cum atestă cronicile lui Einhard începând cu anul 818 Înregistrarea reprezintă primul document despre pământurile croate state vasale ale Franciei la acea vreme Suzeranitatea francă a luat sfârșit în timpul domniei lui Mislav două decenii mai târziu Conform lui Constantin al VII-lea creștinarea croaților a început în secolul al VII-lea dar afirmația este contestată și în general creștinarea este asociată cu secolul al IX-lea Tomislav a fost primul domnitor al Croației denumit rege într-o scrisoare de la Papa Ioan al X-lea datând astfel regatul Croației în anul 925 Tomislav a oprit o invazie maghiară și una bulgară mărind influența regilor croați Când Stjepan al II-lea a murit în 1091 stingându-se astfel dinastia Trpimirović Ladislau I al Ungariei a revendicat coroana croată Opoziția față de revendicarea acestuia a dus la un război și la uniunea personală între Croația și Ungaria în 1102 sub conducerea lui Coloman< ref> În următoarele patru secole Regatul Croației a fost condus de Sabor parlament și un ban numit de rege În acea perioadă țara a fost dominată de nobilimea autohtonă între care familiile Frankopan și Šubić din rândul cărora au fost numiți numeroși bani< ref> Imperiul Habsburgic și Austro-Ungaria În urma victoriilor otomane decisive Croația a fost împărțită între teritorii civile și teritorii militare începând cu 1538 Teritoriile militare aveau să devină cunoscute ca Frontiera militară croată și erau controlate direct de împăratul austriac Înaintarea otomană în teritoriul croat a continuat până la bătălia de la Sisak din 1593 prima mare înfrângere otomană urmată de stabilizarea granițelor În timpul Marelui Război Austro-Turc 1667–1698 a fost recucerită Slavonia dar Bosnia de vest care făcuse parte din Croația înaintea cuceririi otomane a rămas în afara controlului croat Războaiele Croato–Otomane au produs mari schimbări demografice Croații au migrat către Austria și Croații din Burgenland de astăzi se trag din acei coloniști Între 1797 și 1809 Primul Imperiu Francez a ocupat treptat întreaga coastă a Adriaticii și o parte semnificativă din teritoriul continental punând capăt republicilor Veneția și Ragusa înființând Provinciile Ilire Provinciile Ilire au fost capturate de austrieci în 1813 și absorbite de Imperiul Austriac după Congresul de la Viena din 1815 Aceasta a dus la formarea Regatului Dalmației și la readucerea litoralului croat în granițele Regatului Croației ambele sub aceeași coroană habsburgică< ref> Anii 1830 și 1840 au fost anii naționalismului romantic ce a inspirat renașterea națională croată o campanie politică și culturală ce susținea unitatea tuturor slavilor sudici din Imperiul Austriac Scopul său principal era standardizarea unei singure limbi drept contrapondere față de limba maghiară împreună cu promovarea culturii și literaturii croate Până în anii 1860 eșecul politicii a devenit evident și coroborat cu înfrângerea Austriei în Războiul Austro-Prusac a dus la Compromisul austro-ungar din 1867 și divizarea imperiului Imperiul Austriac și Regatul Ungariei aflate în uniune personală Tratatul a lăsat în seama Ungariei problema statutului Croației acesta fiind rezolvat prin înțelegerea croato-maghiară din 1868 când regatele Croația și Slavonia au fost unificate Regatul Iugoslaviei și al Doilea Război Mondial La 29 octombrie 1918 Saborul Croației a proclamat independența țării și a hotărât unirea ei cu nou-formatul Stat al Slovenilor Croaților și Sârbilor Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar abolind unitățile administrative istorice a pus capăt autonomiei croaților Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat HSS condus de Stjepan Radić Dictatura a luat sfârșit oficial în 1931 când regele a impus o constituție mai unitaristă și a schimbat numele țării în Iugoslavia În aprilie 1941 Iugoslavia a fost ocupată de Germania și de Italia După invazie părți din Croația Bosnia și Herțegovina și regiunea Syrmia au fost incorporate în Statul Independent al Croației NDH un stat-marionetă susținut de naziști Părți din Dalmația au fost anexate de Italia și regiunile nordice Baranja și Međimurje au fost anexate de Ungaria horthystă Regimul NDH a fost condus de Ante Pavelić și de gruparea ultranaționalistă Ustaše Regimul a introdus legi antisemite și a efectuat o campanie de purificare etnică și genocid împotriva sârbilor și romilor din NDH înființând lagăre de concentrare ca cele de la Jasenovac și Stara Gradiška Izvoarele sârbe și cele croate dau cifre diferite În același timp circa 200000 de croați au fost uciși în al Doilea Război Mondial tot astfel din mai multe cauze A apărut în curând o mișcare de rezistență La 22 iunie 1941 s-a înființat primul detașament de partizani lângă Sisak ea fiind prima unitate militară formată de o mișcare de rezistență în Europa ocupată de naziști Mișcarea s-a extins cu repeziciune și la Conferința de la Teheran din decembrie 1943 partizanii au fost recunoscuți de Aliați< ref> Republica Federală Iugoslavia și independența După al Doilea Război Mondial Croația a devenit entitate federală socialistă a RSF Iugoslavia guvernată ca partid unic de comuniști dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației În 1967 scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard cerând o mai largă autonomie pentru limba croată Chiar și așa Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente< ref> În anii 1980 situația politică din Iugoslavia s-a deteriorat tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina Kosovo și Muntenegru În același an primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său Uniunea Democrată Croată HDZ crescând și mai mult tensiunile naționaliste< ref> Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația Restul zonelor ocupate au revenit la Croația după acordul de la Erdut din noiembrie 1995 procesul luând sfârșit în ianuarie 1998< ref> Geografie Croația se află în Europa Centrală și de Sud-Est se învecinează cu Ungaria la nord-est cu Serbia la est cu Bosnia și Herțegovina la sud-est cu Muntenegru la sud-est cu Marea Adriatică la sud-vest și cu Slovenia la nord-vest Ea se află în principal între paralelele de 42° și 47° latitudine nordică și între meridianele de 13° și 20° longitudine estică O parte din teritoriul din sudul extrem din jurul Dubrovnikului este o exclavă legată de restul teritoriului doar prin ape teritoriale pe uscat fiind separată de acesta printr-o fâșie ce aparține Bosniei și Herțegovinei în jurul orașului Neum Teritoriul acoperă fiind format din de uscat și de apă Este a 127-a țară din lume ca mărime Altitudinea variază de la munții Alpilor Dinarici cu cel mai înalt punct în vârful Dinara la la frontiera cu Bosnia și Herțegovina în sud până la țărmul Mării Adriatice care compune întreaga frontieră sud-vestică Croația insulară constă din peste o mie de insule și insulițe de diverse dimensiuni dintre care 48 sunt locuite permanent Cele mai mari insule sunt Cres și Krk fiecare dintre ele cu o suprafață de 405 km² Nordul deluros din Hrvatsko Zagorje și câmpiile estice din Slavonia parte a Câmpiei Panonice sunt traversate de marile râuri Sava Drava Kupa și Dunărea Dunărea al doilea fluviu al Europei ca lungime curge prin orașul Vukovar din estul extrem și formează o mare parte din frontiera cu Serbia Regiunile centrale și sudice de lângă coasta Adriaticii precum și insulele constau din munți de mică altitudine și culmi împădurite Resursele naturale găsite în țară în cantități destul de importante pentru producție sunt petrolul cărbunele bauxita minereul de fier inferior calciul gipsul asfaltul natural silicatul mica argilele sarea și hidroenergia Relieful carstic compune aproape jumătate din Croația și în special se remarcă în Alpii Dinarici Clima Mare parte din Croația are o climă continentală moderat caldă și ploioasă conform clasificării climatice Köppen Temperatura medie lunară se încadrează între în ianuarie și în iulie Cele mai reci părți ale țării sunt Lika și Gorski Kotar unde se găsește zăpadă la altitudini de peste Cele mai calde părți ale țării sunt coasta Adriaticii și mai ales zona din interiorul continentului aflată în imediata apropiere caracterizate de o climă mediteraneană temperaturile extreme fiind moderate de mare În consecință extremele termice sunt mai pronunțate în zonele continentale—cea mai joasă temperatură de s-a înregistrat la 3 februarie 1919 în Čakovec iar maximul istoric de s-a înregistrat la 5 iulie 1950 la Karlovac< ref> Precipitațiile medii anuale se încadrează între și în funcție de regiunea geografică și de tipul de climă Cele mai puține precipitații se înregistrează în insule Vis Lastovo Biševo Svetac și în zonele estice ale Slavoniei deși în cazul celei din urmă aceasta are loc în sezonul vegetativ Nivelele maxime de precipitații se întâlnesc în munții Dinara și în Gorski Kotar Vânturile predominante în interior sunt vânturi dinspre nord-est sau sud-vest moderate iar în zonele de coastă domină vânturile facilitate de trăsături locale de relief Viteze mai mari ale vânturilor sunt cel mai adesea înregistrate în lunile mai reci de-a lungul coastei în general bora și siroco Cele mai însorite zone ale țării sunt insulele în special Hvar și Korčula cu peste 2700 de ore de soare pe an urmate de zona sudică a coastei Adriaticii cea nordică și Slavonia toate cu peste 2000 de ore de soare pe an Biodiversitate Croația poate fi împărțită în mai multe ecoregiuni din cauza climei și geomorfologiei sale ea fiind astfel una dintre cele mai bogate țări europene în termenii biodiversității Exista patru tipuri de regiuni biogeografice în Croatia—ce Mediteraneană de-a lungul coastei și în zona interioară imediată cea Alpină în mare parte din Lika și Gorski Kotar cea Panonică pe Drava și pe Dunăre și continentală în restul teritoriului Habitatele carstice conțin carsturi scufundate cum ar fi cheile și barierele de tuf Zrmanja și Krka precum și habitatele subterane Geologia carstică cuprinde circa 7000 de peșteri și avenuri dintre care unele sunt habitat al singurului vertebrat acvatic de peșteră—olmul Pădurile sunt și ele prezente semnificativ în țară ele acoperind adică 44% din suprafața uscatului țării Celelalte tipuri de habitat sunt zonele umede pajiștile mlaștinile bălțile tufărișurile precum și habitatele marine și de coastă Sunt cunoscute 37000 de specii în Croatia dar numărul lor real este estimat a fi între 50000 și 100000 Afirmația este susținută de cei circa 400 de noi taxoni de nevertebrate descoperiți în Croația în prima jumătate a anilor 2000 Există peste o mie de specii endemice mai ales în munții Velebit și Biokovo pe insulele din Adriatica și în râurile carstice Legislația protejează 1131 de specii Cea mai gravă amenințare la adresa lor este pierderea și degradarea habitatelor O altă problemă o constituie apariția de specii străine mai ales alge caulerpa taxifolia Invazia algelor este monitorizată regulat ele fiind periodic înlăturate pentru a proteja habitatul bentonic Tipurile indigene de plante cultivate și rasele de animale domestice sunt numeroase Între acestea se numără cinci rase de cai cinci rase de vite opt rase de ovine două de porci și una de găini Chiar între speciile indigene se numără nouă care sunt amenințate cu dispariția În Croația există 444 de zone protejate cuprinzând 9% din suprafața țării Printre acestea se numără 8 parcuri naționale două rezervații stricte și 10 parcuri ale naturii Cea mai celebră zonă protejată și cel mai vechi parc național din Croația este Parcul Național Lacurile Plitvice inclus în patrimoniul mondial UNESCO Parcul Naturii Velebit face și el parte din programul UNESCO Omul și Biosfera Rezervațiile stricte și speciale ca și parcurile naționale și ale naturii sunt gestionate și protejate de guvern în vreme ce alte zone protejate sunt gestionate la nivel de canton În 2005 a fost înființată Rețeaua Ecologică Națională primul pas în pregătirea aderării la UE și la rețeaua Natura 2000 Politică Croația este o republică parlamentară democratică și unitară Odată cu prăbușirea partidului unic comunist în RSF Iugoslavia Croația a adoptat actuala sa constituție în 1990 și tot atunci a organizat primele alegeri libere Puterile în statul croat sunt împărțite în ramurile legislativă executivă și judecătorească Până la încheierea negocierile pentru aderarea la UE la 30 iunie 2010 legislația Croației a fost complet armonizată cu acquis-ul comunitar< ref> Președintele în este șeful statului ales prin vot direct pe un mandat de cinci ani fiind limitat de constituție la maxim două mandate Pe lângă rolul de comandant suprem al forțelor armate președintele are atribuția de a numi primul ministru cu aprobarea parlamentului și are influență asupra politicii externe Guvernul în este condus de primul ministru fiind format din patru vice-prim-miniștri și 17 miniștri cu portofoliu Parlamentul în este corpul legislativ unicameral O a doua cameră Camera Cantoanelor înființată în 1993 în conformitate cu constituția din 1990 a fost desființată în 2001 Numărul membrilor Saborului poate varia de la 100 la 160; ei sunt toți aleși prin vot popular pe mandate de patru ani Ședințele Saborului au loc între 15 ianuarie și 15 iulie și apoi între 15 septembrie și 15 decembrie Croația are un sistem juridic cu trei niveluri format din Curtea Supremă Curțile Cantonale și cele municipale Curtea Constituțională decide în aspecte legate de Constituție Pe lângă acestea mai există tribunale contravenționale tribunale comerciale și de contencios administrativ Împărțire administrativă Croația a fost împărțită în cantoane încă din Evul Mediu Croația aflată sub control comunist ca parte constituentă a Iugoslaviei postbelice a abolit subdiviziunile anterioare și a introdus comunele împărțind Croația direct în circa o sută de comune Cantoanele au fost reintroduse în 1992 semnificativ modificate în termeni de teritoriu relativ la diviziunea dinainte de anii 1920 în 1918 partea maghiară a Croației a fost împărțită în opt cantoane cu reședințele la Bjelovar Gospić Ogulin Požega Vukovar Varaždin Osijek și Zagreb iar legea din 1992 a înființat 14 cantoane în același teritoriu< ref> De când s-au reînființat cantoanele în 1992 Croația este împărțită în 20 de cantoane și orașul Zagreb acesta din urmă având autoritate și statut legal de oraș și canton în același timp Limitele cantoanelor s-au modificat în câteva instanțe ultima revizuire având loc în 2006 Cantoanele se împart la rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune Politica externă Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări În 2009 Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene deținea 1381 de angajați și cheltuia 6482 milioane de kune €864 milioane Din 2003 politica externă a Croației s-a orientat și către îndeplinirea scopului strategic de aderare la Uniunea Europeană UE În 2011 Croația a încheiat negocierile de aderare la UE și a semnat tratatul de aderare la Uniune la 9 decembrie 2011 Croația a aderat la UE în acesta fiind sfârșitul unui proces inițiat în 2001 prin semnarea Acordului de Asociere și Stabilizare și cu depunerea candidaturii pentru aderare în 2003 Un alt obiectiv strategic al politicii externe a țării pentru anii 2000 a fost aderarea la NATO Țara se pregătește să adere la Spațiul Schengen până în 2015< ref> Forțele Armate Forțele Armate Croate CAF sunt formate din Armată Marină și Forțele Aeriene pe lângă Comandamentul de Educație și Instrucție și Comandamentul de Suport CAF sunt conduse de Statul Major General subordonat ministrului apărării care la rândul său este subordonat președintelui țării Conform Constituției președintele este comandant suprem al forțelor armate și în caz de amenințare imediată pe timp de război dă ordine direct Statului Major General< ref> După războiul din 1991–1995 cheltuielile cu apărarea au scăzut constant În 2005 cheltuielile militare au fost estimate la 239% din PIB țara fiind atunci pe locul 64 în lume la acest capitol Întrucât prin tradiție se baza pe recruți în stagiul militar obligatoriu CAF a trecut printr-o perioadă de reforme în care s-a concentrat pe reducerea dimensiunilor restructurare și profesionalizare în anii dinaintea aderării la NATO în aprilie 2009 Conform unui decret prezidențial din 2006 CAF urmează să aibă 18100 de militari activi 3000 de civili angajați și 2000 de recruți voluntari între 18 și 30 de ani pe timp de pace Stagiul militar obligatoriu a fost abolit în ianuarie 2008 În aprilie 2011 armata croată avea 120 de membri în țări străine ca parte din forțele ONU de menținere a păcii dintre care 95 făceau parte din UNDOF în Înălțimile Golan< ref> Croația are și un sector important de industrie militară care exporta echipament militar și armament în valoare de circa 120 milioane de dolari în 2010 Economie Croația are o economie de piață cu venit ridicat în anul 2011 în vreme ce PIB-ul în termenii parității puterii de cumpărare a fost de 80334 miliarde de dolari sau dolari pe cap de locuitor Creșterea PIB real în 2007 a fost de 6% În 2007 rata șomajului după definiția dată de Organizația Internațională a Muncii a fost de 91% scăzând constant de la 147% în 2002 În 2009 producția economică a fost dominată de sectorul serviciilor care a produs 736% din PIB urmat de sectorul industrial cu 205% și de agricultură cu 59% din PIB Sectorul industrial este dominat de industria navală alimentară farmaceutică a tehnologiei informației cea biochimică și a lemnului În 2010 exporturile Croației s-au ridicat la 649 miliarde de kune 865 miliarde de euro cu importuri în valoare de 1103 miliarde de kune 147 miliarde de euro Cel mai mare partener comercial al țării este Uniunea Europeană< ref> Privatizarea și tranziția către economia de piață abia începuseră sub noul guvern croat când în 1991 a izbucnit războiul Ca urmare a războiului infrastructura economică a suferit pagube masive în special turismul mare generator de venituri Între 1989 și 1993 PIB-ul a înregistrat o scădere de 405% Statul croat încă mai controlează o mare parte din economie cheltuielile bugetare reprezentând până la 40% din PIB O altă problemă o constituie o datorie națională mare și în creștere ajunsă la peste 34 miliarde de euro sau 891% din PIB Turism Turismul domină sectorul de servicii al economiei croate și produce până la 20% din PIB-ul țării Venitul total al turismului pentru 2011 a fost estimat la 661 miliarde euro Efectele sale pozitive se simt în toată economia țării în termeni de creștere a volumului afacerilor observat în sectorul retail în industria prelucrătoare și în numărul angajaților sezonieri pe timp de vară Turismul este considerat industrie de export deoarece reduce semnificativ dezechilibrul balanței comerciale a țării Grosul activității turistice se concentrează de-a lungul coastei Mării Adriatice Opatija a fost prima stațiune fiind deschisă la jumătatea secolului al XIX-lea Până în anii 1890 ea a devenit una dintre cele mai importante stațiuni balneare din Europa Croația se laudă cu marea nepoluată lucru dovedit de numeroasele rezervații naturale și cu cele 116 de plaje cu steag albastru Infrastructura Infrastructura Croației se remarcă prin rețeaua sa de autostrăzi dezvoltată rapid în special la sfârșitul anilor 1990 și la începutul anilor 2000 În septembrie 2011 Croația avea terminați peste de autostrăzi care leagă Zagrebul de majoritatea zonelor țării de-a lungul diferitelor drumuri europene și de-a lungul a patru coridoare pan-europene O largă rețea de drumuri naționale joacă rol auxiliar pe lângă autostrăzi legând între ele toate orașele țării Înalta calitate și înaltul nivel de siguranță al rețelei croate de autostrăzi au fost testate de mai multe programe EuroTAP și EuroTest Croația are și o rețea extinsă de căi ferate de inclusiv de linie electrificată și de linie dublă Aeroporturi internaționale există la Zagreb Zadar Split Dubrovnik Rijeka Osijek și Pula Cel mai aglomerat port maritim de mărfuri din Croația este portul Rijeka și cele mai aglomerate porturi de călători sunt Split și Zadar Pe lângă acestea numeroase porturi mici deservesc un dezvoltat sistem de vase de transport între numeroasele insule și orașe de coastă pe lângă feriboturile care circulă către și dinspre Italia În Croația există de conducte de petrol ce leagă terminalul petrolier de la Rijeka de rafinăriile de la Rijeka și Sisak precum și de câteva terminale de tranzit Sistemul are o capacitate de 20 milioane de tone pe an Producția internă de energie acoperă 85% din cererea națională de gaze naturale și 19% din cea de petrol În 2008 476% din structurile primare de producție a energiei din țară foloseau gaze naturale 477% țiței 18% lemne 84% energie hidroelectrică 254% și alte surse regenerabile de energie 05% În 2009 producția netă totală de electricitate în Croația a ajuns la 12725 GWh și Croația a importat 285% din necesarul de energie electrică Demografie Cu o populație de 429 milioane de locuitori în 2011 Croația se află pe locul 125 în lume Biroul Croat de Statistică prevede că populația ar putea să scadă la 31 milioane de locuitori până în 2051 în funcție de evoluția migrației și natalității În ultimii ani guvernul croat a fost presat an de an să crească cu câte 40% numărul permiselor de muncă pentru străini Scăderea demografică a fost și rezultatul Războiului Croat de Independență În timpul războiului mari grupuri de populație au fost dislocate și emigrația a crescut În 1991 în zonele predominant sârbe peste 400000 de croați și alți nesârbi au fost înlăturați din casele lor de către forțele sârbe sau au fugit din cauza violențelor și poate până la 200000< ref> Croația este locuită predominant de croați 896% în vreme ce printre grupurile minoritare se numără sârbii 45% bosniacii maghiarii italienii slovenii germanii cehii romii și alții 59% Limbi Limba croată este limba oficială a Croației și a 24-a limbă oficială a Uniunii Europene de la aderarea țării în iulie 2013 Limbile minoritare sunt utilizate oficial în administrația publică locală acolo unde cel puțin o treime din populație este formată din minoritari precum și în alte cazuri stabilite prin hotărâri locale Aceste limbi sunt ceha maghiara italiana ruteana sârba și slovaca Croata este o limbă slavă de sud Majoritatea vocabularului croat derivă din ramura slavă a familiei de limbi indo-europene Croata se scrie cu alfabetul latin și are trei mari dialecte dialectul Štokavian folosit ca limbă croată standard; cel și cel Kajkavian care diferă prin lexic fonologie și sintaxă< ref> Între 1961 și 1991 limba oficială a fost sârbo-croata Chiar și în timpul dictaturii comuniste croații își denumeau limba croato-sârbă în loc de sârbo-croată sau croată În 2009 un sondaj a relevat faptul că 78% din croați afirmă că cunosc cel puțin o limbă străină Educația Rata alfabetizării în Croația se ridică la 981 procente Educația primară în Croația începe la șase sau șapte ani și constă din opt clase În 2007 s-a adoptat o lege de extindere a învățământului gratuit neobligatoriu până la vârsta de 18 ani Educația obligatorie constă din opt clase de școală elementară Educația secundară este furnizată de licee și școli vocaționale În 2010 existau 2131 de școli elementare și 713 școli ce oferă diferite forme de educație secundară Educația primară și secundară este oferită și în limbile minorităților naționale predându-se și în cehă maghiară italiană sârbă și germană Există 84 de școli de muzică și arte la nivel elementar și 47 de astfel de școli la nivel secundar precum și 92 de școli pentru copii și tineri cu disabilități și 74 de astfel de școli pentru adulți Croația are opt universități teoretice Universitatea din Zagreb Universitatea din Split Universitatea din Rijeka Universitatea din Osijek Universitatea din Zadar Universitatea din Dubrovnik Universitatea din Pula și Universitatea Internațională Dubrovnik Universitatea din Zadar prima universitate din Croația a fost fondată în 1396 și a funcționat până în 1807 când alte instituții de învățământ superior i-au luat locul până la reînființarea ei în 2002 Există și 11 universități tehnice și 23 de alte instituții de învățământ superior dintre care 19 sunt private În total există 132 de instituții de învățământ superior în Croația la care învață peste 145 mii de studenți În țară funcționează 205 de firme instituții guvernamentale sau educaționale și organizații non-profit ce efectuează cercetare științifică și dezvoltare de tehnologie Împreună ele cheltuiesc peste 3 miliarde de kune 400 milioane de euro și aveau în 2008 10191 angajați full-time Academia Croată de Științe și Arte din Zagreb este o societate academică ce promovează limba cultura artele și știința de la înființarea ei în 1866 Sănătatea Croația are un sistem sanitar universal ale cărui rădăcini stau în Legea Parlamentului Maghiaro-Croat din 1891 prin care se introducea asigurarea obligatorie pentru toți angajații din fabrici și pentru meșteșugari În 2010 Croația a cheltuit 69% din PIB pe sanătate Există sute de instituții sanitare în Croația între care se numără 79 de spitale și clinici cu 23967 de paturi Spitalele și clinicile îngrijesc peste 700000 de pacienți anual și au 5205 medici dintre care 3929 specialiști Există 6379 cabinete private și un număr de 41271 persoane lucrează în domeniul sănătății Există 63 de unități de primire urgențe care răspund la peste un milion de apeluri Cauza principală de deces în 2008 au constituit-o bolile cardiovasculare la 435% din bărbații decedați și 572% din femei urmată de tumori cu 294% la bărbați și 214% la femei În 2009 doar 13 croați au fost infectați cu HIV SIDA și 6 au murit din această cauză Conform datelor OMS din 2003 22% din populația adultă croată suferă de obezitate< ref> Cultura Datorită poziției sale geografice Croația reprezintă un amestec de patru sfere culturale diferite A fost o răscruce a influențelor culturilor occidentale și orientale—încă de la împărțirea Imperiului Roman—precum și între Mitteleuropa și cultura mediteraneană UNESCO a înscris șapte locuri din Croația pe lista patrimoniului mondial O contribuție culturală de anvergură mondială adusă de Croația este cravata purtată la început de mercenarii croați din secolul al XVII-lea aflați în Franța În 2009 Croația are 23 de teatre profesioniste 14 teatre profesioniste pentru copii și 27 de teatre de amatori vizitate de peste două milioane de spectatori pe an Teatrele profesioniste au în total angajați 1100 de artiști Există 24 de orchestre ansambluri și coruri profesioniste în țară atrăgând un public de 323000 de persoane anual Există 117 cinematografe ce deservesc anual peste 35 milioane de spectatori Croația are 175 de muzee vizitate de aproape 22 milioane de oameni în 2009 Mai mult există în țară 1685 de biblioteci cu peste 235 milioane de volume și 15 arhive În 2009 s-au publicat peste 7200 de cărți și broșuri împreună cu 2678 de reviste și 314 de ziare Funcționează 146 de posturi de radio și 21 de televiziune Producția de film din Croația a produs în perioada 2004–2009 cinci filme de lung metraj și între 10 și 51 de filme de scurt metraj împreună cu 76–112 filme de televiziune În 2009 existau 784 de asociații culturale și artistice de amatori și în fiecare an au loc peste 10000 de evenimente culturale educative și artistice Croația are un nivel înalt al dezvoltării umane și al egalității între sexe conform Indicelui Dezvoltării Umane Uniunile civile ale homosexualilor și lesbienelor sunt permise din 2003 dar reglementarea legală a acestui domeniu este considerată neadecvată de activiștii LGBT din țară Artă și literatură Arhitectura din Croația reflectă influențele țărilor vecine Influența austriacă și maghiară se vede în spațiile publice și în clădirile din nord și din zonele centrale arhitectura de-a lungul coastelor Dalmației și Istriei prezintă influențe venețiene De-a lungul coastei arhitectura este mediteraneană cu puternice influențe venețiene și renascentiste în marile zone urbane exemplificate de operele lui Giorgio da Sebenico și Niccolò Fiorentino cum ar fi catedrala Sf Iacob din Šibenik Cele mai vechi exemple păstrate de arhitectură croată sunt bisericile din secolul al IX-lea cea mai mare și mai reprezentativă dintre acestea fiind Sfântul Donatus din Zadar Pe lângă operele de arhitectură ce cuprind cele mai vechi opere de artă din Croația există o lungă istorie a artiștilor din țară până în Evul Mediu În acea perioadă a fost realizat portalul din piatră al catedralei din Trogir de către Radovan care reprezintă cel mai important monument de sculptură romanescă din Balcani Renașterea a avut cel mai mare impact asupra costei Adriaticii întrucât Croația a fost implicată în Războiul Croato-Otoman de 100 de Ani Odată cu declinul Imperiului Otoman arta a înflorit în perioadele barocului și Rococo Secolele al XIX-lea și al XX-lea au adus afirmarea mai multor artiști croați susținuți de mai mulți patroni ai artelor cum ar fi episcopul Josip Juraj Strossmayer Tăblița de la Baška o piatră inscripționată cu alfabetul glagolitic găsită pe insula Krk și datând din 1100 este considerată a fi cel mai vechi text în limba croată< ref> Mass media Libertatea presei și cuvântului sunt garantate de Constituția Croației Agenția de știri de stat HINA relatează în croată și engleză informații din domeniile politicii economiei societății și culturii< ref> În pofida stipulărilor constituționale Freedom House ONG-ul care monitorizează libertatea presei în toată lumea și care a observat libertatea presei și cuvântului în Croația a clasificat țara ca fiind doar „parțial liberă începând cu 2000 Țara a fost clasată pe locul 86 din 196 de țări Rapoartele Amnesty International arată că în 2009 în Croația a avut loc o creștere a numărului de atacuri fizice și al asasinatelor îndreptate împotriva ziariștilor Incidentele au fost comise mai ales împotriva ziariștilor care anchetau crime de război și crima organizată < ref> În luna octombrie 2011 existau nouă posturi de televiziune naționale necodate în DVB-T Radioteleviziunea Croată HRT Nova TV și RTL Televizija funcționând fiecare cu câte două canale iar restul de trei aparținând Comitetului Olimpic Croat și companiilor Kapital Net doo și Author doo Pe lângă acestea mai există 21 de posturi de televiziune regionale sau locale în DVB-T În 2009 erau 146 de posturi de radio< ref> În Croația funcționează 314 ziare și 2678 de reviste Industria cinematografică este mică și predominant subvențonată de stat mai ales prin granturi aprobate de Ministerul Culturii pentru filme adesea coproduse de HRT Festivalul de film de la Pula în care se decernează premiile naționale din industria cinematografică are loc anual la Pula și este cel mai prestigios eveniment cinematografic cu producții naționale și internaționale Bucătăria Bucătăria tradițională croată diferă de la regiune la regiune Zonele de coastă sunt influențate de bucătăriile greacă romană și în general mediteraneană unde predomină peștele și fructele de mare cu paste și legume gătite precum și condimente cum ar fi uleiul de măsline și usturoiul Bucătăria continentală este influențată de stilurile culinare maghiar austriac și turcesc În acea zonă predomină carnea peștele de apă dulce și legumele< ref> În Croația există două regiuni viticole distincte Zona continentală din nord-estul țării în special Slavonia poate produce vinuri premium îndeosebi albe Pe coasta nordică vinurile de Istria și Krk se aseamănă cu cele produse în Italia vecină deși mai la sud în Dalmația norma este dată de vinurile roșii în stil mediteranean consumul anual pe cap de locuitor a fost de 833 litri în 2008 plasând Croația pe locul 15 în lume< ref> Sport În Croația există peste 400000 de sportivi activi Liga de fotbal Prva HNL atrage cel mai mare număr mediu de spectatori din toate ligile sportive profesioniste din țară În sezonul 2010-2011 întrecerile au atras 458746 de spectatori< ref> Echipa națională s-a calificat de 4 ori la Campionatul Mondial de Fotbal ajungând până în semi-finalele competiției la turneul din Franța în 1998 Ultima calificare a fost la turneul din Brazilia în 2014 naționala croată oprindu-se în faza grupelor Sportivii croați participanți la întreceri internaționale de la independența Croației în 1991 au câștigat 33 de medalii olimpice dintre care zece medali de aur< ref> În plus sportivii croați au câștigat 13 medalii de aur la campionatele mondiale inclusiv două la campionatele mondiale de atletism din 2007 și 2009 una la handbal la campionatul mondial masculin din 2003 una la polo pe apă în 2007 una la canotaj la campionatul mondial din 2010 șase la schi alpin în 2003 și 2005 și două la taekwondo în 2007 și 2011 Tenismenii croați au câștigat Cupa Davis în 2005 Croația a găzduit mai multe competiții sportive importante între care se numără Campionaul Mondial de Handbal Masculin din 2009 Campionatul Mondial de Tenis de Masă din 2007 Campionatul Mondial de Canotaj din 2000 Universiada de Vară din 1987 Jocurile Mediteraneene din 1979 și mai multe campionate europene Autoritatea supremă în sport este Comitetul Olimpic Croat în înființat la 10 septembrie 1991 și recunoscut de Comitetul Internațional Olimpic la 17 ianuarie 1992 la timp pentru a permite sportivilor croați să participe la Jocurile Olimpice de Iarnă 1992 de la Albertville Franța reprezentând țara proaspăt independentă pentru prima oară la Jocurile Olimpice< ref> Patrimoniu mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Croația Centrul istoric al Dubrovnikului 1979 1994 Centrul istoric al Splitului cu Palatul lui Dioclețian 1979 Parcul național Plitvice 1979 2000 Basilica Euphrasius și centrul istoric din Poreč 1997 Orașul vechi Trogir 1997 Catedrala Sf Iacob din Šibenik 2000 Câmpia Stari Grad de pe Insula Hvar 2008 Note Bibliografie Legături externe 30 mai 2010 Amos News 30 mai 2011 Amos News 25 iunie 2011 Amos News 17 iulie 2011 Adi Dobre Evenimentul zilei 8 iunie 2011 Roxana Grosu România liberă Cutremurul din 1977 Cutremurul din '77 a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 212222 în data de 4 martie 1977 cu efecte devastatoare asupra României A avut o magnitudine de 72 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde 55 conform altor surse 1570 1578 conform altor surse La nivelul întregii țări au fost circa 11300 de răniți și aproximativ 35000 de locuințe s-au prăbușit Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria În orașul Sviștov trei blocuri de locuinte au fost distruse și peste 100 de oameni au murit Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea cea mai activă zonă seismică din țară la o adâncime de circa 100 km Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii Replici Deși cutremurul a fost foarte puternic unda de șoc simțindu-se aproape în toți Balcanii replicile sale au avut o magnitudine mică pe scara Richter Astfel cea mai puternică replică s-a produs pe data de 5 martie la ora 0200 la adâncimea de 109 km Această replică a avut magnitudinea 49 grade pe scara Richter fiind urmată de alte replici cu magnitudini între 43 respectiv 45 grade pe scara Richter Efecte Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est iar în nord s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg În nord-estul Munteniei sudul și centrul Moldovei cutremurul a produs efecte puternice asupra solului incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului Pe Valea Prahovei au avut loc alunecări de teren Reacția oficială În seara zilei de 4 martie președintele Nicolae Ceaușescu împreună cu consoarta sa participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților După toastul șefului statului nigerian un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară Răspunzând calm la cuvântarea gazdei președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu La început știrile ajunse pe căi ocolite erau confuze vorbind despre un cutremur de gradul 10 deci despre distrugerea totală a Bucureștiului Pana de curent de la București făcea imposibilă orice comunicație În plus autoritățile locale erau confuze neluând pe moment nici o măsură concretă După restabilirea legăturii cu țara Ceaușescu a cerut un raport sumar al situației din țară și a dat primele ordine de acțiune o dată cu un apel către populație S-a instituit prin decret prezidențial starea de necesitate pe întreg teritoriul României În timpul nopții o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară Pe parcursul zilelor ce au urmat Nicolae Ceaușescu uneori însoțit de Elena a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire Cu ajutoare de la Crucea Roșie mai ales câini dresați special pentru astfel de cazuri cascadorii și pompierii români au făcut eforturi supraomenești pentru a salva cât mai multe vieți Reacțiile cetățenilor loviți de cutremur Mulți cetățeni au intrat în panică majoritatea ieșind în stradă Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din București Deși reacția autorităților a fost slabă în primele ore foarte mulți oameni au ajutat din proprie inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea victimelor Ulterior apelului prezidențial s-a trecut la sporirea producției de alimente primare pentru a asigura necesarul populației la restabilirea rețelelor utilitare apă gaz telefoane curent Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească acoperind mai multe schimburi Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate Monumente de arhitectură dispărute după cutremur Cutremurul a afectat și monumente de arhitectură Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care dintr-un motiv sau altul erau „incomode pentru el Astfel Biserica Ienei aflată în stânga blocului „Dunărea în dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu și vis-à-vis de hotelul Intercontinental și Teatrul National a fost pur și simplu demolată pentru că prezența ei „deranja În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea turla bisericii a fost lovită cu utilajul de demolare Din acest moment a început o cursă în care pe de o parte oamenii de cultură arhitecți artiști plastici etc încercau să oprească lucrările de demolare iar pe de altă parte armata direct implicată în acțiunea de înlăturare a urmelor cutremurului se străduia să facă să dispară cât mai repede acest monument și lăcaș de cult Din nefericire monumentul nu a fost salvat odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu ca și cele anterioare acestuia fresce de o mare valoare artistică De asemenea fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici Casa arhitect Grigore Cerchez aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni Odată pornită acțiunea de înlăturare a cât mai multor monumente de arhitectură și lăcașe de cult s-a extins și asupra colecțiilor și colecționarilor de artă Sub pretextul „punerii la adăpost a operelor de artă colecțiile particulare și casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a Muzeului Colecțiilor Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care au fost luate lucrările de artă și depozitate „în siguranță După multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer nepoata pictorului lucrările s-au reîntors în casa memorială Victime Printre victimele cutremurului s-au numărat și câteva personalități marcante A E Baconski Doina Badea Alexandru Bocăneț Savin Bratu Toma Caragiu Daniela Caurea Florin Ciorăscu Tudor Dumitrescu Mihai Gafița Despina Ghinokastra Istrati Alexandru Ivasiuc Filofteia Lăcătușu Mihaela Mărăcineanu Corina Nicolescu Mihail Petroveanu Eliza Petrăchescu Liviu Popa Corneliu M Popescu Veronica Porumbacu Ioan Siadbei Tudor Stavru Nicolae Vatamanu Viorica Vizante Note Legături externe 4 martie 2007 Roxana Roseti Jurnalul Național 4 martie 2011 Historia 11 Mai 2010 Historia 4 martie 2011 Adevărul 8 August 2009 Andreea Dogar Evenimentul zilei 4 Martie 2009 Andrei Udișteanu Evenimentul zilei 4 martie 2009 Cristina Diac Jurnalul Național 4 martie 2013 Alina Brebenel Adevărul Radiația beta β este un tip de radiație în urma căreia sunt emise particule beta În dependență de particulele beta emise radiațiile beta se clasifică în radiații β+ emisie de pozitroni și radiații β- emisie de electroni Acestea penetrează materialul solid pe o distanță mai mare decât particulele alfa În cadrul experimentelor acestea sunt deviate în câmpuri electrice în sens opus deviației radiațiilor alfa Acest fapt demonstrează că fluxul de particule β emise sunt constituite din electroni Radiația β− {}^{1}_{0} \mathrm {n} \to {}^{1}_{1} \mathrm {p} + \mathrm{e}^{-} + \overline{\nu}_e< math> În acest tip de radiație un neutron este transformat într-un proton un electron și un antineutrino Într-un atom reacția decurge {}^{A}_{Z} \mathrm {X} \to {}^{A}_{Z+1} \mathrm {Y} + \mathrm{e}^{-} \mathrm + \overline{\nu}_e< math> Un exemplu ar fi {}^{198}_{79} \mathrm {Au} \to {}^{198}_{80} \mathrm {Hg} + \mathrm{e}^{-}+ \overline{\nu}_e < math> Radiația β+ {}^{1}_{1} \mathrm {p} \to {}^{1}_{0} \mathrm {n} + \mathrm{e}^{+} + \nu_e< math> În acest tip de radiație un proton este iradiat cu o cuanta de energie astfel încât este transformat într-un neutron un pozitron și un neutrino Într-un atom reacția decurge {}^{A}_{Z} \mathrm {X} \to {}^{A}_{Z-1} \mathrm {Y} + \mathrm{e}^{+} + \nu_e< math> Un exemplu ar fi {}^{40}_{19} \mathrm {K} \to {}^{40}_{18} \mathrm {Ar} + \mathrm{e}^{+} + \nu_e < math> Reacțiile beta+ au loc doar în nucleele artificial radioactive unde energia nucleului atomului inițial este mai mică decât energia nucleelor atomilor rezultați Ele nu au loc spontan în natură întrucât pentru a avea loc ar avea nevoie de o cuanta de energie inițială Interacțiunea cu materia Interacțiunea cu organismele Atomii radioactivi emițători de particule beta precum Sr90 pot cauza diferite forme de cancer Utilizări Radiațiile beta sunt folosite pentru a trata cancerul de ochi sau de oase și sunt folosite și la trasoare Strontiu-90 este un material întâlnit la producerea particulelor beta care se folosesc la rândul lor la testarea calității hârtiei Istoric Bibliografie IG Murgulescu J Păun Introducere în chimia fizică vol I3 Nucleul atomic Reacții nucleare Particule elementare Editura Academiei RSR București 1982 V Malearov Bazele teoriei nucleului atomic traducere din limba rusă Editura Tehnică 1961 „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg Eduard al VI-lea n 12 octombrie 1537 — d 6 iulie 1553 a fost unul din regii Angliei fiul lui Henric al VIII-lea și al lui Jane Seymour A devenit rege al Angliei și al Irlandei la 28 ianuarie 1547 la vârsta de nouă ani Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor și primul conducător al Angliei care a fost crescut ca protestant Copilăria și educația Prințul Eduard s-a născut la 12 octombrie 1537 la Palatul Hampton în Middlesex A fost proclamat Duce de Cornwall și Conte de Chester< ref> La 23 octombrie la unsprezece zile după nașterea fiului său starea sănătății reginei Jane Seymour s-a înrăutățit brusc ca urmare a unor complicații postnatale febră puerperală iar regina a murit noaptea următoare Eduard a fost un copil sănătos care a supt foarte mult de la început Tatăl său era încântat de el În septembrie 1538 Lordul Cancelar Thomas Audley Baron Audley raporta că Eduard crește rapid și este viguros; La vârsta de patru ani viața i-a fost pusă în pericol de o febră asociată de obicei cu malaria De la vârsta de șase ani Eduard a început educația cu episcopul Richard Cox și cu John Cheke formarea sa concentrându-se pe "învățarea limbilor scriptură filosofie și toate științele liberale" A primit lecții de la tutorele Elisabetei Roger Ascham și a învățat franceza spaniola și italiana În plus este cunoscut că a studiat geometria și a învățat să cânte la instrumente inclusiv la lăută Ambele surori ale lui Eduard erau atente la fratele lor și adesea îl vizitau În 1543 Henric și-a invitat copiii să petreacă Crăciunul împreună semn al reconcilierii cu fiicele sale pe care mai înainte le dezmoștenise și le declarase nelegitime În primăvara următoare regele și-a repus fetele în drepturile la succesiune prin Actul de Sucesiune" Această armonie în familie se datorează influenței noii soții a lui Henric Catherine Parr< ref> cu care Eduard se înțelegea foarte bine; o numea "draga mea mamă" Note Bibliografie Legături externe |- |- Edward Ede Teller n 15 ianuarie 1908 Budapesta Austro-Ungaria – d 9 septembrie 2003 Stanford California SUA a fost un fizician teoretician american de origine maghiar evreu supranumit „părintele bombei cu hidrogen deși el a respins această caracterizare membru al Academiei Americane de Arte și Științe AAAS Profesor la Universitatea George Washington Universitatea Chicago Universitatea din California Davis Universitatea din California Berkeley Laboratorul Național Lawrence Livermore Universitatea din California Institutul Hoover University College London Universitatea Tel Aviv șa Teller a adus contribuții în fizica nucleară și moleculară în spectroscopie efectele Jahn-Teller și Renner-Teller și fizica suprafețelor și a dezvoltat teoria lui Enrico Fermi privind dezintegrarea beta sub forma tranzițiilor Gamow-Teller Ca membru al Proiectului Manhattan a participat la crearea bombei atomice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Renumele mondial l-a căpătat atât pentru rolul său în dezvoltarea schemei Teller–Ulam a bombei cu hidrogen cât și pentru îndelungata colaborare din cadrul Laboratorului Național Lawrence din Livermore California LLNL al cărui director și cofondator a fost Mărturia sa din anul 1954 la anchetarea fostului său coleg și șef de la Los Alamos J Robert Oppenheimer care fusese acuzat de simpatii pro-comuniste și de lipsă de loialitate față de Statele Unite i-a atras antipatii și desolidarizări din partea unora dintre foștii săi colegi din Proiectul Manhattan Copilăria și studiile în Ungaria Teller s-a născut la 15 ianuarie 1908 la Budapesta în Austro-Ungaria într-o familie de evrei Locuința părintească se afla pe strada Kozma nr 3 Tatăl său Miksa Teller era un renumit avocat și director de bancă originar din Érsekújvár azi Nové Zámky în Slovacia iar mama sa Ilona născută Deutsch era originară din Lugoj Copilul Ede Teller nu a vorbit până la vârsta de trei ani bunicul său din partea tatălui era convins că nepotul său este retardat mintal După absolvirea școlii elementare private Mellinger în 1918 părinții au încercat să-l înscrie la faimosul Colegiu Piarist din Budapesta dar a fost respins pe motiv că instituția admitea în acel moment numai elevi creștini Edward a fost admis la vârsta de 9 ani la „Gimnaziul pedagogic model sau „Gimnaziul Minta Mintagimnázium de pe lângă Universitatea de științe din Budapesta actualul Colegiu Trefort Ágoston din Budapesta înființat de pedagogul Mór Kármán tatăl renumitului inginer aeronautic Theodore von Kármán Între absolvenții iluștri ai acestui liceu s-au numărat în afara lui Teller Theodore von Kármán însuși biochimistul Michael Polanyi și economistul Thomas Balogh Programa de învățământ a liceului acorda atenție între altele și lecțiilor de matematică punând accent pe raționamente inductive Elevul de liceu Teller însă nu a fost dintre cei mai docili consulta și alte cărți decât cele indicate și căuta adesea căi de demonstrație sau soluții alternative la cele sugerate de profesori spre supărarea unora din aceștia A regretat întotdeauna faptul că nu a putut urma cursurile liceului piarist al cărui profil și nivel i s-ar fi potrivit mai bine Teller a adus însă onoare liceului încă în 1925 câștigând concursul de fizică și de matematică „Loránd Eötvös al Societății maghiare de Științe fizico-matematice< ref> Emigrarea studiile și activitatea științifică în Germania Italia și Danemarca În urma climatului politic și a revoluțiilor din Ungaria din timpul tinereții sale care i-au sădit lui Teller o profundă animozitate față de comunism și fascism la vârsta de 18 ani în anul 1926 a părăsit definitiv Ungaria< ref> Înainte de a emigra a fost înscris pentru o perioadă la Universitatea de Tehnologie și Gestiune József Nádor din capitala Ungariei la cursurile de chimie industrială dar în cele din urmă a plecat la studii la Karlsruhe în Germania Republicii de la Weimar Familia a rămas în Ungaria unde ulterior în Holocaustul evreilor din Ungaria din familia Teller au fost uciși în anii 1944-45 un unchi frate al mamei și cumnatul său soțul surorii sale Emmy Abia după prăbușirea comunismului în Ungaria în 1989 Teller a făcut mai multe vizite în țara lui de origine Teller a devenit inginer chimist absolvind Institutul de Tehnologie Karlsruhe și a obținut doctoratul în fizică sub îndrumarea lui Werner Heisenberg la Universitatea Leipzig Lucrarea sa de doctorat a fost una dintre primele tratări coerente din mecanica cuantică a ionului de hidrogen molecular Când era student a fost un pasionat alpinist Aflat la München cu ocazia unui tur de alpinism și a unui stagiu de perfecționare pe lângă profesorul Arnold Sommerfeld alergând într-o zi după un tramvai în oraș i-a fost retezată laba piciorului De atunci a trebuit să poarte o proteză și a șchiopătat toată viața În 1930 s-a împrietenit cu fizicienii ruși George Gamow și Lev Landau Un alt prieten fizicianul ceh George Placzek l-a luat pe Teller să petreacă o vară la Roma cu Enrico Fermi care i-a trezit interesul spre fizica nucleară Teller făcea de doi ani cercetări la Universitatea Göttingen când în 1933 Hitler și Partidul Nazist au preluat puterea în Germania Cu ajutorul Comitetului Internațional de Salvare el s-a refugiat la Copenhaga unde a început să lucreze cu Niels Bohr În februarie 1934 s-a căsătorit cu Mária Auguszta Mici Harkányi sora unui vechi prieten și iubita lui din liceu cu care a avut doi copii pe Peter și Wendy Primii ani în Statele Unite În 1935 la propunerea lui George Gamow Teller a fost invitat în Statele Unite ca profesor de fizică la Universitatea George Washington GWU unde a colaborat cu Gamow până în 1941 Din această colaborare a rezultat teoria tranzițiilor Gamow-Teller o dezvoltare a teoriei lui Fermi privind dezintegrarea beta Înainte de descoperirea fisiunii nucleare în 1939 Teller a fost teoretician în domeniile fizicii cuantice moleculare și nucleare apoi interesul său s-a îndreptat către energia nucleară atât spre fuziune cât și spre fisiune La GWU Teller a descoperit prin calcul matematic împreună cu Hermann Arthur Jahn efectul Jahn-Teller 1937 — distorsionarea moleculelor în anumite situații care afectează reacțiile chimice ale metalelor în particular culoarea unor vopsele metalice În 1938 în colaborare cu Stephen Brunauer și Paul Hugh Emmett a elaborat teoria BET izoterma Brunauer-Emmett-Teller Această teorie este o dezvoltare a ecuației Langmuir și exprimă matematic dinamica adsorbției de la un monostrat monolayer de gaz pe suprafața unui solid și până la adsorbția multor straturi multilayer teorie care a adus o importantă contribuție la fizica și chimia suprafețelor Când a izbucnit al doilea război mondial Teller s-a mobilizat la efortul de război La recomandarea lui Theodore von Kármán care lucra la Institutul de Tehnologie din California Caltech Teller a colaborat cu prietenul acestuia Hans Bethe la dezvoltarea unei teorii a propagării undelor de șoc și a comportamentului gazelor de propulsie teorie de bază în studiul rachetelor În 1941 a fost naturalizat cetățean al Statelor Unite În toamna lui 1942 a fost cooptat la Proiectul Manhattan în „Secția division de fizică teoretică și în aprilie 1943 s-a mutat la Los Alamos la începutul lui 1943 s-a construit la Los Alamos New Mexico laboratorul de la Los Alamos În 1946 dezamăgit de faptul că nu a primit sprijinul necesar pentru dezvoltarea bombei „Super pe care o credea preferabilă bombei atomice Teller a plecat de la Los Alamos și s-a întors la Universitatea Chicago ca profesor și colaborator al lui Enrico Fermi și Maria Mayer Teller a revenit însă la Los Alamos în 1950 ca urmare a hotărârii președintelui Truman de a da prioritate proiectului de dezvoltare a bombei cu hidrogen A urmat o serie de eșecuri explicate prin faptul că după calculele matematicianului polonez Stanislaw Ulam și ale colaboratorului său Cornelius Everett și confirmate de Fermi calculele lui Teller erau greșite ele prevăzând o cantitate de tritiu insuficientă pentru o bombă cu hidrogen În 1951 în cele din urmă Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a conceput primul proiect funcțional de bombă cu hidrogen cu putere explozivă de ordinul megatonelor de TNT dinamită Nu se cunoaște exact și a rămas controversată distribuția contribuției celor doi colaboratori cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller a dus la crearea „Schemei Teller-Ulam baza teoretică a bombei cu hidrogen Detonarea lui „Ivy Mike prima armă termonucleară construită conform schemei Teller-Ulam la 1 noiembrie 1952 l-a găsit pe părintele bombei cu hidrogen la Laboratorului de Radiații al Universității California pe care îl înființase unde s-a retras jignit de faptul că nu i s-a încredințat conducerea proiectul de construire a bombei La sfârșitul anilor '40 Teller a fost numit președinte al Comitetului pentru Siguranța Reactoarelor din cadrul Comisiei Americane pentru Energie Atomică și a inițiat formulat și pus în aplicare standarde de securitate a reactoarelor nucleare Ulterior a condus un proiect cu societatea particulară General Atomics de construire de reactoare de cercetare în care o explozie nucleară să fie teoretic imposibilă TRIGA Training Research Isotopes General Atomics este un model de reactoare nucleare mici construite de „General Atomics după planurile fizicianului Freeman Dyson Între 1958-1960 Teller a fost director al Laboratorului Național Lawrence din Livermore California Lawrence Livermore National Laboratory LLNL la fondarea căruia a contribuit alături de Ernest O Lawrence și unde apoi a continuat ca director asociat Ca profesor de fizică la Universitatea Berkeley Teller a fost președintele comisiei care a înființat Laboratorul de Științe Spațiale de la Berkeley Teller este și cel care a înființat Departamentul de Științe Aplicate de la Universitatea Davis unde în 1963 s-a creat în onoarea sa Catedra Profesor Edward Teller< ref> În 1975 el s-a retras atât de la laborator cât și de la Berkeley și a fost numit Director Emerit al Laboratorului Livermore și cercetător principal la Institutul Hoover Proiectul Manhattan Statele Unite dețineau informații că oameni de știință ai Germaniei Naziste studiau posibilitatea producerii de arme nucleare Proiectul Manhattan denumit oficial Districtul Ingineresc Manhattan se referă la perioada 1941–1946 când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA sub administrația generalului Leslie R Groves Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J Robert Oppenheimer profesor senior de fizică teoretică de la Universitatea Berkeley California La 6 decembrie 1941 Statele Unite au început să dezvolte bomba atomică sub supravegherea lui Arthur Compton șeful catedrei de fizică de la Universitatea Chicago care coordona cercetările în domeniul uraniului împreună cu universitățileColumbia Princeton și Berkeley În cele din urmă Compton și-a transferat cercetătorii de la Columbia și de la Princeton la laboratorul de metalurgie din Chicago iar Enrico Fermi i s-a alăturat la sfârșitul lui aprilie 1942 preocupat fiind de construcția unui reactor natural Chicago Pile 1 În 1942 Teller s-a întâlnit cu Fermi și a discutat cu el despre perspectivele războiului nuclear Cu acest prilej Fermi i-a sugerat posibilitatea unei arme bazate pe fuziunea nucleară pentru a declanșa o reacție mai mare decât fisiunea nucleară Inițial ideea lui Fermi i s-a părut nerealizabilă apoi însă a început să-l captiveze Oppenheimer l-a invitat pe Teller la universitatea Berkeley la un seminar pe tema proiectului Manhattan și a efortului Aliaților de a planifica și elabora arme atomice La sesiunea de la Berkeley în locul bombei atomice aflată în centrul discuției Teller a propus o armă cu fuziune pe care a denumit-o „Super o primă versiune a ceea ce avea să devină bomba cu hidrogen După două luni Teller s-a prezentat la Chicago fiind cooptat în proiect La începutul lui 1943 s-a construit la Los Alamos New Mexico laboratorul de la Los Alamos Teller aparținând „secției division de fizică teoretică s-a mutat în aprilie 1943 la Los Alamos într-un apartament în cartierul celor angajați la proiect< ref> În timpul războiului el a continuat să-și susțină ideile în favoarea unei arme cu fuziune deși acestea nu primiseră prioritate pe considerentele că bomba atomică era mai abordabilă că avea șanse mai bune de reușită și că ar fi fost suficientă pentru asigurarea victoriei în război Frustrat de abandonarea proiectului bombei cu hidrogen și de faptul că nu a fost numit director al secției teoretice fiindu-i preferat Hans Bethe Teller s-a închistat în propriile sale preocupări în jurul perfecționării bombei „Super și a refuzat să contribuie la calculele privind implozia bombei cu fisiune Această autoizolare a dus la tensiuni între el și alți cercetători care trudeau din greu conștienți fiind că fiecare zi de întârziere a proiectului prelungea războiul Au trebuit angajați noi oameni de știință care să ajute la avansarea proiectului printre care și Klaus Fuchs care mai târziu s-a dovedit a fi un spion sovietic Personalitate dificilă irascibilă se povestește că Teller își irita și vecinii de apartament cântând de pildă la pian la ore târzii din noapte Totuși nu s-a putut contesta că el a adus contribuții valoroase în cercetare mai ales la elucidarea mecanismului de implozie Ulterior Teller a declarat public că regretă utilizarea primelor bombe atomice împotriva unor orașe civile în timpul celui de-al doilea război mondial și a afirmat că înainte de bombardarea orașului Hiroshima ar fi încercat să-l convingă pe Oppenheimer să susțină la Casa Albă posibila suficiență a unei „explozii demonstrative a unei bombe atomice care să poată fi observată de comandamentul armatei japoneze și de cetățenii japonezi înainte de a fi folosită pentru a omorî mii de oameni „Mai bine un scut decât o sabie a fost titlul uneia din cărțile scrise de el despre acest subiect Dovezile privind această poziție a lui Teller sunt contradictorii În anii 1970 a apărut o scrisoare a lui Teller către Leo Szilard datată 2 iulie 1945 „Singura noastră speranță este să punem faptele rezultatelor noastre înaintea oamenilor Aceasta ar putea ajuta la a convinge întreaga lume că următorul război va fi fatal În acest scop utilizarea unei bombei în luptă ar putea fi salutară Istoricul Barton Bernstein a spus că afirmația lui Teller conform căreia ar fi fost un „adversar pe ascuns al utilizării armei este „neconvingătoare Demiterea lui Oppenheimer Oppenheimer șeful laboratoarelor de la Los Alamos și membru al Comisiei pentru Energie Atomică s-a aflat cu Teller într-un permanent conflict în probleme de cercetare în domeniile fuziunii și fisiunii Deși îl considera pe Teller recalcitrant mereu protestatar și necooperant la efortul comun în cadrul proiectului Manhattan Oppenheimer l-a tolerat recunoscând în el pe unul dintre marii fizicieni ai timpului Teller l-a antipatizat pe Oppenheimer pentru că nu i-a acordat sprijinul scontat pentru fabricarea bombei „Super În 1954 când a început ancheta împotriva lui Oppenheimer pe motiv de simpatii anterioare pro-comuniste în realitate ca țap ispășitor al ineficienței sistemului de contra-spionaj care nu a putut bloca transmiterea secretelor bombei atomice Uniunii Sovietice Teller a fost singurul membru al comunității de la Los Alamos care a depus o mărturie împotriva sa Mărturia lui Teller cuprindea critici și aprecieri negative la adresa fostului său șef și a criticat deciziile lui Oppenheimer de a nu investi mai mult efort în cercetările sale spunând „Dacă este o chestiune de înțelepciune și judecată așa cum s-a dovedit prin faptele sale începând din 1945 aș spune că ar fi mai înțelept să nu i se acorde acces Întrebat la audieri de procurorul Roger Robb dacă intenționa să sugereze „că Dr Oppenheimer nu este loial Statelor Unite" Teller a răspuns „Nu vreau să sugerez așa ceva Îl cunosc pe Oppenheimer ca pe o persoană cu un intelect deosebit de alert și o persoană foarte complexă și cred că ar fi greșit ca eu să-i analizez în vreun fel motivele Dar întotdeauna am presupus și presupun și acum că el este loial Statelor Unite Cred aceasta și o voi crede până când voi vedea dovezi foarte concludente ale contrariului < ref> Întrebat dacă crede că Oppenheimer este un „risc de securitate a declarat „Într-un număr mare de cazuri Dr Oppenheimer a acționat într-o manieră care pentru mine a fost deosebit de dificil de înțeles Am fost în dezacord cu dânsul în numeroase probleme și acțiunile lui mi se păreau sincer să fiu confuze și complicate De aceea simt că aș dori să văd interesele vitale ale acestei țări în mâinile unor oameni pe care i-aș înțelege mai bine și în care astfel aș avea mai multă încredere În acest sens foarte limitat aș dori să-mi exprim sentimentele că personal m-aș simți mai în siguranță dacă problemele publice ar fi în grija altcuiva Teller a afirmat și că conducerea Laboratorului Los Alamos de către Oppenheimer a fost o „realizare deosebită atât în calitatea sa de om de știință cât și cea de administrator lăudându-i „mintea foarte iute și afirmând chiar că a fost „un director excelent și minunat Oppenheimer și-a pierdut în cele din urmă drepturile de acces la informațiile clasificate independent de mărturia sinuoasă bazată pe aprecieri generale și lipsită de substrat faptic a lui Teller care nu putea sprijini un act de acuzare Teller a negat în mod constant că a intenționat să-l condamne pe Oppenheimer și a susținut chiar că a încercat să-l exonereze deși cu șase zile înainte de audiere s-a întâlnit cu un ofițer de legătură al Comisiei pentru Energie Atomică care cunoscând conflictul dintre cei doi i-ar fi sugerat să fie dur și să nu atenueze acuzațiile din mărturie Review of Edward Teller's Memoirs< ref> Personalitate mai dificilă greu sociabilă și marginalizată Teller nu a fost simpatizat de colegii de la Los Alamos Depoziția sa la ancheta contra lui Oppenheimer considerată ca o lipsă de loialitate a dus la o ruptură gravă între Teller și mulți din colegii săi care l-au ostracizat public în presă și în mediul universitar Ei au insinuat că mărturia împotriva lui Oppenheimer a fost o tentativă de a-l înlătura pe acesta din poziția pe care o ocupa astfel încât Teller să devină adevăratul lider al comunității americane a cercetătorilor în domeniul nuclear< ref> Bomba cu hidrogen În 1946 Teller a participat la o conferință în care s-au discutat proprietățile combustibililor termonucleari cum ar fi deuteriul și posibilitatea proiectării unei bombe cu hidrogen S-a ajuns la concluzia că evaluarea de către Teller a bombei de hidrogen a fost prea optimistă și că atât cantitatea de deuteriu necesară cât și pierderile de radiații din timpul arderii deuteriului îi pun la îndoială fezabilitatea Adăugarea de tritiu foarte costisitor la amestecul termonuclear ar fi putut să-i coboare temperatura de aprindere dar chiar și așa nu se știa atunci cât tritiu avea să fie necesar și dacă adăugarea de tritiu ar fi facilitat propagarea căldurii La sfârșitul conferinței făcând abstracție de împotrivirea lui Robert Serber și a altora Teller a trimis un raport deosebit de optimist în care spunea că o bombă cu hidrogen era realizabilă și că dezvoltarea ei trebuie încurajată Fuchs care a participat și el această conferință a transmis această informație la Moscova Modelul „Superului clasic al lui Teller era atât de nesigur încât Oppenheimer avea să spună mai târziu că și-ar fi dorit ca și rușii să-și construiască o bombă cu hidrogen conform acelui proiect pentru că era sigur că aceștia și-ar fi pierdut în acest fel mult timp prețios În urma primei experiențe cu bomba atomică sovietică la 29 august 1949 președintele Truman a aprobat un program rapid de dezvoltare a bombei cu hidrogen Teller s-a întors la Los Alamos în 1950 pentru a conduce acest proiect Răbdarea sa limitată față de „colegii lipsiți de eficiență și de imaginație și de baterea pasului pe loc în desfășurarea programului i-au deteriorat relațiile cu ceilalți cercetători Fapt este că niciuna dintre propunerile sale și nici ale altora nu erau funcționale Proiectul sovietic al bombei cu hidrogen a fost afectat și el în urma informațiilor eclectice pe care spionul Klaus Fuchs le transmitea la Moscova cu numeroase detalii tehnice incorecte care făceau nerealizabilă o bombă cu hidrogen dezvoltată pe baza lor Ulterior oamenii de știință ruși care lucraseră la bomba cu hidrogen sovietică au afirmat și ei că acele prime idei erau nerealizabile și au susținut că au realizat bomba independent de americani {{note label|bomba H sovietică|B|B}} În 1950 după cum s-a amintit mai sus după calculele lui Ulam și Everett și confirmate de Fermi estimările lui Teller prevedeau o cantitatea de tritiu insuficientă pentru o bombă cu hidrogen deoarece chiar cu o cantitate mai mare de tritiu pierderile energetice prea mari în procesul de fuziune nu ar fi putut permite propagarea fuziunii Totuși în 1951 Teller a preluat o idee nouă a lui Ulam și a dezvoltat primul proiect funcțional de bombă cu hidrogen cu putere de ordinul megatonelor Este greu de apreciat cât din ideile lui Ulam și cât din cele ale lui Teller au apărut în proiect ponderea contribuției fiecăruia rămânând controversată Într-un interviu acordat în 1999 publicației Scientific American Teller a spus „Eu am contribuit; Ulam nu Îmi pare rău că trebuie să răspund atât de tăios Ulam era pe drept nemulțumit de o abordare veche El a venit la mine cu o parte de idee pe care o dezvoltasem și eu și pe care aveam dificultăți să o fac ascultată El a fost dispus să semneze un articol Când a venit apoi vorba să apărăm acel articol și să dezvoltăm pe marginea lui el a refuzat El a zis Nu cred în el Iar Ulam nu s-a lăsat dator declarând că „Teller a produs doar o versiune „mai generalizată a proiectului original al lui Ulam Cu toată tensiunea care exista între Teller și Bethe fostul său prieten și șeful său direct de la Los Alamos care îi refuzase suplimentarea de fonduri și de personal acesta din urmă considera contribuția lui Teller la inventarea bombei cu hidrogen o inovație veritabilă După cum s-a exprimat Bethe munca lui Teller era o „lovitură de geniu{{en icon}} {{citat web | authorBethe Hans | titleTestimony in the Matter of J Robert Oppenheimer | year1954 | publisherAtomic Archive | accessdate2006-11-10 | urlhttp wwwatomicarchivecom Docs Oppenheimer OppyTrial2shtml}}< ref> Alți oameni de știință adversari ai lui Teller ca J Carson Mark au susținut că Teller nu s-ar fi apropiat niciodată de rezultat fără ajutorul lui Ulam și al altora{{en icon}} {{cite journal | firstBengt | lastCarlson | titleHow Ulam set the stage | journalBulletin of the Atomic Scientists | dateJuly August 2003 | pages46–51 | volume59 | issue4 | doi102968 059004013 | unused_datavolume59}}< ref> După Carey Sublette de la Arhiva Armamentului Nuclear Ulam era cel care a venit cu ideea folosirii compresiei prin implozie declanșată de radiații în dezvoltarea armelor termonucleare dar Teller a fost primul care a propus în 1945 amplificarea fuziunii esențială pentru miniaturizare și pentru fiabilitate și care este folosită astăzi în toate armele nucleare< ref> Marea realizare — ale cărei detalii au rămas secrete încă și în 2009 — a fost se presupune separarea componentelor de fisiune și a celor de fuziune ale armei și utilizarea radiației produse de bomba cu fisiune pentru a comprima combustibilul de fuziune înainte de a-l aprinde Totuși doar comprimarea nu ar fi fost suficientă iar cealaltă idee crucială — aranjarea bombei cu separarea primarului de secundar — pare să fi fost contribuția exclusivă a lui Ulam De asemenea ideea lui Ulam pare a fi utilizarea unui șoc mecanic inițial pentru a încuraja ulterior fuziunea în timp ce Teller a considerat că radiația inițială ar putea avea rezultate mult mai rapide și mai eficiente Unii membri ai laboratorului în particular J Carson Mark au afirmat ulterior că ideea de a utiliza radiația i-ar fi venit în cele din urmă oricui ar fi lucrat la procesele fizice implicate și că motivul evident pentru care Teller s-a gândit imediat la radiație a fost acela că lucra deja la testele „Sera pentru primăvara lui 1951 în care urma să fie investigat efectul energiei unei bombe cu fisiune asupra unui amestec de deuteriu și tritiu Schema Teller-Ulam a fost primită de toți colaboratorii ca răspunsul îndelung căutat Chiar și Oppenheimer care se opusese proiectului a recunoscut că ideea este frumoasă din punct de vedere tehnic Cu toată ponderea personală în realizarea bombei H Teller nu a fost numit să conducă proiectul de construire Dezamăgit el a părăsit Los Alamos și s-a angajat în 1952 la Laboratorului de Radiații de la Universitatea California înființat la insistențele lui După detonarea lui „Ivy Mike prima armă termonucleară în configurația Teller-Ulam la 1 noiembrie 1952 presa l-a încununat pe Teller cu titlul de „părintele bombei cu hidrogen Teller nu a participat la test spunând că nu se simte binevenit la Pacific Proving Grounds și a observat rezultatele pe un seismograf din subsolul unei săli de la Berkeley Era clar că rămânea doar o chestiune de timp dezvoltarea și de către URSS și de alte state a unor arme cu putere destructivă echivalentă de ordinul megatonelor de TNT Fiind vorba de un proiect secret oficialitățile americane au publicat date puține și generale despre bombă așa că presa a completat din imaginație lipsa de informații corecte atribuind adesea întreaga realizare a bombei lui Teller și laboratorului său de la Livermore când de fapt proiectul fusese dezvoltat la Los Alamos Colegi ai lui Teller l-au acuzat de faptul că îi plăcea să primească credit pentru realizări la care adusese doar o contribuție parțială La sfatul lui Fermi Teller a scris un articol intitulat Rodul muncii multor persoane {{en|The Work of Many People}} care a apărut în revista „Science în februarie 1955 în care a accentuat faptul că nu a fost singur în proiectul de elaborare a armei Ulterior a revenit în memoriile sale asupra acestei afirmații și a susținut că a spus în acel articol din 1955 o „mică minciună pentru „a alina sentimentele rănite și a revendicat din nou toate meritele pentru invenție {{cite journal | firstSoshichi | lastUchii | titleReview of Edward Teller's Memoirs | journalPHS Newsletter | volume52 | date2003-07-22 | urlhttp wwwbunkyoto-uacjp phisci Newsletters newslet_52html | format{{dead link|dateDecember 2008}} – < sup>}}< ref> Teller era adesea absorbit în proiecte interesante din punct de vedere teoretic dar nerealizabile practic Proiectul „Super este doar un exemplu Despre lucrul la bomba cu hidrogen Bethe a spus „Nimeni nu-l va acuza pe Teller pentru greșelile din calculele din 1946 mai ales pentru că la Los Alamos nu erau disponibile mașini de calcul adecvate El a fost acuzat la Los Alamos că a atras laboratorul și prin acesta toată țara într-un program aventuros pe baza unor calcule despre care chiar și el trebuia să fi știut că sunt incomplete În timpul Proiectului Manhattan Teller a lucrat la dezvoltarea unei bombe cu hidrură de uraniu despre care mulți dintre ceilalți teoreticieni spuneau că nu poate funcționa La Livermore Teller a continuat să lucreze la această bombă iar rezultatul a fost un eșec Ulam a scris unui coleg despre o idee pe care o împărtășea cu Teller „Edward este plin de entuziasm privind aceste posibilități; aceasta ar putea să fie un indiciu că ele poate nu vor funcționa Fermi spunea despre Teller că este singurul monomaniac cu mai multe manii Operația Plowshare Operația Proiectul Plowshare a fost numele dat în Statele Unite în 1961 proiectelor și tehnologiilor create cu scopul de a folosi energia atomică în scopuri pașnice Explozii Nucleare Pașnice PNE Uniunea Sovietică a lansat și ea un proiect identic numit Explozii Nucleare pentru Economia Națională {{ru|Мирные ядерные взрывы в СССР}} Comisia de Energie Atomică AEC a experimentat posibilitatea unei mari excavații nucleare controlate în pustiul Nevada acțiunea „Sedan din 6 iulie 1962 Printre lucrările considerate adecvate acestei metode erau incluse O nouă albie a Canalului Panama "Pan-Atomic Canal" care ar fi străbătut regiunile montane din Nicaragua Caverne subterane pentru a folosi ca rezervoare de apă gaz natural petrol Unirea aquiferelor subterane din Arizona Proiectul Carryall de formare a unei albii pentru transportul apei în Valea Sacramento California Proiecte pentru extrageri de petrol{{en icon}}{{Cite journal |lastLombard|firstDB |last2Carpenter|first2HC |titleRecovering Oil by Retorting a Nuclear Chimney in Oil Shale |journalJournal of Petroleum Technology |publisherSociety of Petroleum Engineers |pages727–734 |issue19 |date1967}}< ref> etc Operația Plowshare cuprindea și două propuneri ale lui Teller „Proiectul Chariot urmărea utilizarea unei bombe cu hidrogen pentru a excava un port cu ape adânci cu o lungime de peste {{dim|16|km}} și cu o lățime de {{dim|800|m}} pentru transportul resurselor de cărbune și petrol de la Point Hope Alaska Comisia pentru Energie Atomică a SUA a acceptat propunerea lui Teller în 1958 și aceasta a primit numele de cod Proiectul Chariot În timp ce Comisia efectua studii de fezabilitate în Alaska și după ce a rezervat terenul respectiv din domeniul public Teller a prezentat public beneficiile economice ale planului dar nu a reușit să convingă liderii locali că este viabil din punct de vedere financiar Alți oameni de știință au criticat proiectul ca fiind potențial periculos pentru fauna și flora regiunii și pentru localnicii inupiat În plus s-a dovedit că portul ar fi fost închis de ghețuri nouă luni pe an În cele din urmă din cauza nefezabilității financiare a proiectului și din cauza îngrijorărilor privind potențialele problemele de sănătate cauzate de radiații proiectul a fost abandonat în 1962 Un experiment similar susținut de Teller a fost cel de a extrage țiței din regiunea Athabasca din nordul provinciei canadiene Alberta cu ajutorul exploziilor nucleare Planul a primit acordul guvernului Albertei dar a fost respins de guvernul federal canadian care se opunea utilizării de arme nucleare în Canada Proiectele propuse în cadrul Operației Plowshare de folosire a energiei atomice în scopuri civile nu au fost aplicate în Statele Unite și în Canada deoarece au trezit acerbe discuții contradictorii publice și au fost abandonate unul după altul< ref> Războiul rece {{articol principal|Războiul rece}} Pe lângă activitatea sa de susținere a folosirii energiei nucleare în scopuri civile după izbucnirea războiului rece și „cursei înarmărilor pentru a contrabalansa amenințarea nucleară sovietică Teller a sprijinit crearea unui arsenal nuclear puternic și a unui program intensiv de experiențe nucleare bazate pe creșterea cheltuielilor militare În 1958 a fost unul dintre semnatarii raportului subcomisiei militare a Proiectului pentru Studii Speciale finanțat de Rockefeller Brothers care cerea o creștere cu 3 miliarde de dolari a bugetului militar anual al SUA{{en icon}}{{cite news |titleRockefeller Report Calls for Meeting It With Better Military Setup Sustained Will |dateJanuary 13 1958 |urlhttp wwwtimecom time printout 0881686282200html |workTime magazine}}< ref> A fost un susținător neobosit al unui program nuclear puternic și a militat pentru continuarea exploziilor experimentale și a dezvoltării armelor atomice El a renunțat la directoratul de la Livermore pentru a putea activa lobby împotriva propunerii de interzicere a acestor experiențe A depus mărturie în fața Congresului împotriva interzicerii exploziilor experimentale și a apărut și la televiziune aducând argumente împotriva ei În anii '80 Teller a demarat o campanie pentru Inițiativa Defensivă Strategică SDI numită de critici Războiul stelelor {{en|„Star Wars}} după numele unei celebre serii de filme Ideea consta în a utiliza laseri fluxuri de particule și rachete terestre și de pe sateliți pentru a distruge rachetele balistice intercontinentale rusești lansate într-un eventual atac catastrofal asupra Statelor Unite și a lagărului lumii libere Mulți oameni de știință s-au opus SDI-ului din motive morale sau politice și nu numai din rațiuni pur tehnice Ei au susținut că chiar dacă s-ar putea produce un sistem eficient el ar submina sistemul Mutually Assured Destruction MAD care împiedica un război termonuclear total între democrațiile occidentale și blocul comunist și că o apărare eficientă ar face un astfel de război „câștigabil și deci mai probabil să aibă loc Fizicienii Bethe Richard Garwin de la IBM și colegul acestuia de la Universitatea Cornell Kurt Gottfried au scris în revista Scientific American un articol care analiza sistemul și concluziona că orice inamic ar putea dezactiva acest sistem prin diversiuni Teller și colaboratorul său Lowell Wood au fost acuzați în presă că ar fi supraevaluat deliberat utilitatea programului și că ar fi încurajat concedierea unui director de laborator Roy Woodruff care încercase să corecteze greșelile Deși Teller și inițiativa sa au fost atacați și persiflați de medie și de „luptătorii pentru pace s-au alocat fonduri pentru demararea programului fapt care a fost suficient pentru a calma și a pune în defensivă statele Pactului de la Varșovia Odată cu încetarea războiului rece acest proiect a fost abandonat Energia nucleară și Israelul Edward Teller a fost consultat adesea atât în SUA cât și peste hotare în legătură cu diverse proiecte științifice și economice legate de uzul energiei nucleare Pentru Israel devenit stat independent în 1948 și unde s-a stabilit și sora sa Emma Teller a nutrit o simpatie deosebită Ziaristul israelian Michael Karpin susține în cartea sa „Bomba din subsol {{en|"The Bomb in the Basement"}} că vreme de douăzeci de ani Teller a consiliat Israelul în probleme de energie nucleară în general și în particular privind construirea unei bombe cu hidrogen În 1952 Teller și Oppenheimer au avut o întâlnire cu premierul israelian Ben Gurion la Tel Aviv în care l-au sfătuit pe acesta că cea mai bună metodă de a acumula plutoniu era „arderea uraniului natural într-un reactor nuclear Din 1964 Teller și-a reînnoit legătura cu Israelul făcând cunoștință cu fizicianul Yuval Neeman Premiul Albert Einstein 1970 unul din conducătorii cercetării nucleare din Israel care se afla în an sabatic în SUA Din inițiativa lui Neeman Teller a revenit în Israel și și-a expus opiniile strategice în fața succesorului lui Ben Gurion la cârma guvernului israelian Levi Eshkol Între 1964 și 1967 Teller a vizitat Israelul de șase ori ținând cursuri la instituție recent înființată și de care a fost atașat în cursul anilor El ar fi fost printre cei care au sfătuit pe liderii israelieni să nu se lase tentați să semneze Tratatul de Neproliferare Nucleară În 1967 când programul israelian se apropia de final în principal cu asistență franceză Teller l-a avertizat pe Neeman că va anunța CIA că Israelul a dezvoltat arme nucleare lucru justificabil de situația geopolitică care a dus la Războiul de șase zile El a afirmat și că nu va aștepta cu acest raport până ce această țară va efectua prima experiență atomică deoarece el apreciază că o astfel de experiență nu va avea loc Afirmațiile ziaristului Michael Karpin cu privire la arma atomică israeliană nu au fost confirmate de oficialitățile americane și au fost dezmințite de autoritățile israeliene competente Teller a fost consultat adesea și în legătură cu proiecte civile ale economiei israeliene De pildă a fost dintre cei care s-au opus planului construcției canalului Marea Moartă-Marea Mediterană; de asemenea s-a pronunțat în favoarea construirii de reactoare nucleare pentru producerea de electricitate și a folosirii energiei nucleare în desalinizarea apei de mare fără însă ca aceste proiecte să fi fost până la urmă traduse în viață< ref> Dr Strangelove Pe fundalul disputei publice provocată de Războiului din Vietnam 1959 1975 omul de știință a devenit ținta antipatiei oprobiului mediatic și al frontului de luptă pentru pace care l-au demonizat persiflat și atacat pe toate căile Participarea lui Teller la Proiectul Manhattan datorită personalității sale dificile și izolării sale a fost secundară fapt care nu l-a salvat de acuzația sugerată că a fost principalul vinovat al masacrului populației civile la Hiroșima și Nagasaki Schema Teller-Ulam bomba cu hidrogen a rezultat din colaborarea unui larg grup de oameni de știință și tehnicieni dar a avut un singur părinte Teller a scris un articol intitulat Munca multor oameni în {{en|The Work of Many People}} care a apărut în revista „Science în februarie 1955 în care a accentuat faptul că nu a fost singur în proiectul de elaborare a armei Oppenheimer a fost demis din Proiectul Manhattan pe motive de securitate și de neîncredere ale conducătorilor proiectului dar toată vina a căzut pe mărturia presupus infamantă și lipsa de loialitate a lui Teller Teller ca unul dintre marii fizicieni ai vremii a fost în mai multe rânduri în fruntea listei de candidați la Premiul Nobel pentru Fizică dar Academia suedeză nu și-a putut permite să acorde acest premiu părintelui bombei cu hidrogen În schimb intelectualii puși pe șotii i-au conferit în 1991 unul din primele premii Ig Nobel pentru Pace pentru „eforturile sale de o viață pentru a schimba semnificația actuală a păcii „ignobel înseamnă „ignobil „om de nimic „lipsit de valoare „terchea-berchea În 1979 s-a produs un accident prin creșterea presiunii de apă la unul din reactoarele nucleare de la Insula Trei Mile Accidentul de la Insula Trei Mile Harrisburg În cadrul reclamei pentru ultimul ei film Sindromul Chinezesc ce prezenta un accident nuclear și care fusese lansat cu puțin mai mult de o săptămână înaintea incidentului actrița Jane Fonda a pornit o campanie deosebit de mediatizată împotriva energiei nucleare ca un pericol împotriva omenirii Ca răspuns Teller a luat poziție în favoarea acesteia declarând că este sigură și viabilă Efortul depus i-a provocat un infarct miocardic pentru care a acuzat-o pe Jane Fonda Teller a scris și un editorial care a apărut pe două pagini în Wall Street Journal numărul din 31 iulie 1979 intitulat „I was the only victim of Three-Mile Island „Am fost singura victimă a Three-Mile Island care începea astfel {{cquote|La 7 mai la câteva săptămâni după accidentul de la Three-Mile Island eram în Washington Eram acolo pentru a para o parte din propaganda pe care Ralph Nader Jane Fonda și ai lor o debitează în media în tentativa de a speria oamenii de energia nucleară Am 71 de ani și am lucrat câte 20 de ore pe zi Oboseala a fost prea mare A doua zi am suferit un infarct S-ar putea spune că sunt singura persoană a cărei sănătate a fost afectată de reactorul de lângă Harrisburg Ba nu greșesc Nu de reactor ci de Jane Fonda Reactoarele nu sunt periculoase}} A doua zi The New York Times a contraatacat cu un editorial în care a criticat articolul lui Teller susținând că acesta a fost sponsorizat de „Dresser Industries firma care fabricase una dintre valvele defecte care au contribuit la accidentul de la Three Mile Island Teller este considerat a fi una din sursele de inspirație pentru personajul Dr Strangelove Dr Strangelove or How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb din filmul satiric din 1964 al lui Stanley Kubrick cu același titlu după alte speculații sursa de inspirație ar fi fost teoreticianul de la RAND Herman Kahn proiectantul de rachete Wernher von Braun sau Secretarul pentru Apărare Robert McNamara În interviul din 1999 acordat revistei Scientific American se arată că la o întrebare legată de acest subiect Teller s-a arătat jignit „Nu mă cheamă Strangelove Nu știu despre Strangelove Nu mă interesează Strangelove Ce altceva pot să spun? Uite mai repetă asta de vreo trei ori și te dau afară din birou Laureatul Premiului Nobel pentru Fizică Isidor Isaac Rabi s-a exprimat că „lumea ar fi fost mai bună fără Teller Grupul punk american Bad Religion în albumul No Substance i-a dedicat lui Teller un cântec „Cel mai mare criminal din istoria americană {{en|the biggest killer in american history}}< ref> Moștenirea Edward Teller a decedat la vârsta de 95 de ani la Stanford California la 9 septembrie 2003 În lunga sa viață el a adus contribuții în fizica nucleară și moleculară spectroscopie efectele Jahn-Teller și Renner-Teller și a fizicii suprafețelor Dezvoltarea de către el a teoriei lui Fermi privind dezintegrarea beta sub forma tranzițiilor Gamow-Teller a reprezentat o piatră de hotar în domeniul aplicațiilor acestei teorii Efectul Jahn-Teller și teoria BET și-au păstrat formularea inițială și sunt încă repere importante în fizică și chimie Teller a adus contribuții și la teoria Thomas-Fermi precursoarea teoriei funcționale a densității o unealtă modernă standard în tratarea cuantică a moleculelor complexe În 1953 împreună cu Nicholas Metropolis și Marshall Rosenbluth Teller a scris o lucrare care a reprezentat un important punct de plecare în aplicarea metodei Monte Carlo în mecanica statistică „Am vrut să lucrez în domeniul fizicii teoretice nu în domeniul înarmării Aceasta numai până în ziua când Hitler a invadat Belgia și Olanda În ziua următoare am ascultat discursul președintelui Roosevelt A vorbit la un congres al oamenilor de știință din toată America unde a spus că dacă oamenii de știință din țările libere nu se vor ocupa de înarmare atunci libertatea nu va putea supraviețui lui Hitler Am înțeles punctul esențial al spuselor președintelui Roosevelt Și am simțit în mod irațional ciudat dar foarte puternic că mi se adresa chiar mie Acesta a fost momentul când m-am hotărât și de-atunci nu mi-am mai schimbat părerile A fost un puternic susținător al Inițiativei Strategice de Apărare a președintelui Ronald Reagan deși a fost acuzat de supraestimarea fezabilității proiectului Susținerea într-o manieră hotărâtă de către Teller a întăririi sistemului de apărare cu arme nucleare mai ales în condițiile în care numeroși colegi ai săi din timpul războiului își exprimaseră regretul pentru cursa înarmărilor a făcut din el o țintă a stereotipului „omului de știință nebun accentul său și sprâncenele dese au contribuit și ele la această imagine De-a lungul vieții sale Teller a devenit cunoscut și ca un prolific om de știință dar și ca o personalitate instabilă cu dificultăți în relațiile interpersonale Publicații selecție {{en icon}}Our Nuclear Future; Facts Dangers and Opportunities 1958 {{en icon}}Basic Concepts of Physics 1960 {{en icon}}The Legacy of Hiroshima 1962 {{en icon}}Energy from Heaven and Earth 1979 {{en icon}}The Pursuit of Simplicity 1980 {{en icon}}Better a Shield Than a Sword Perspectives on Defense and Technology 1987 {{en icon}}Stanley A Blumberg and Louis G Panos Edward Teller giant of the golden age of physics; a biography Scribner's 1990 {{en icon}}Conversations on the Dark Secrets of Physics 1991 {{en icon}}William J Broad Teller’s war the top-secret story behind the Star Wars deception Simon & Schuster 1992 {{en icon}}Memoirs A Twentieth-Century Journey in Science and Politics 2001 Onoruri Premiul Albert Einstein 1958 Oamenii anului pe 1960 ai revistei „Time cu un grup de oameni de știință Premiul Enrico Fermi 1962 Catedra „Profesor Edward Teller la Departamentul de Științe Aplicate de la Universitatea Davis California 1963 Premiul Harvey Technion Institute of Israel 1975 Albert Einstein Award Technion Israel 1977 Membru al Academiei Americane de Arte și Științe Membru al Asociației Americane pentru Progres Științific Membru al Societății Nucleare Americane Medalia Națională Americană pentru Știință decernată de președintele Ronald Reagan 1982 Premiul Sylvanus Thayer din partea 1986 Presidential Citizen Medal 1989 Membru de onoare al Academiei de Științe Maghiare 1990 Ordinul Drapelul Republicii Ungare cu Rubine 1990 Profesor emeritus al Universității de Științe Eötvös Loránd din Budapesta 1991 Membru de onoare al Societății de Fizică Eötvös din Ungaria 1993 Premiul de excelență al revistei ungare „Fizikai Szemle Monitorul de fizică 1994 „Crucea medie cu stea a Ordinului pentru Merit al Republicii Ungare 1994 Medalia „Leo Szilard a Societății Ungare de Științele Nucleare 1994 Premiul pentru Renumele Poporului Maghiar 1997 Ordinul ungar Lanțul Corvin {{hu|Magyar Corvin-lánc}} 2001 Asteroidul Teller 5006 îi poartă numele Medalia Prezidențială pentru Libertate în {{en| Presidential Medal of Freedom}} acordată de către președintele George W Bush pe 23 iulie 2003 cu mai puțin de două luni înainte de deces Premiul de Creație Bolyai János din Ungaria 2004 postum Zeci de doctorate honoris causa de la diferite institute și universități Note {{ref label|LLNL|A|A}} Laboratorului Național Lawrence din Livermore California LLNL situat într-o fostă bază de instrucții a aviației navale în Livermore California este un laborator de cercetări științifice care aparține de Universitatea din California A fost fondat în 1952 de și acționat și administrat de "Lawrence Livermore National Security LLC" LLNS în colaborare cu Universitatea din California Laboratorul a fost unificat cu Lawrence Radiation Laboratory at Livermore ca o sucursală a al campus-ului Berkeley Acest laborator urma să concureze și să introducă inovații la armele nucleare concepute în laboratoarele de la Los Alamos în cadru Proiectului Manhattan Edward Teller și Ernest O Lawrence directorul Laboratorului de Radiații de la Berkeley sunt considerați a fi co-fondatori al Laboratorului Livermore {{ref label|bomba H sovietică|B|B}} Analizând mișcarea particulelor rezultate de explozia bombei H americane Operația Ivy explodarea bombei Ivy Mike Schema Teller-Ulam la 1 noiembrie 1952 deasupra oceanului Pacific sovieticii al căror proiect de dezvoltare a bombei cu hidrogen era condus de fizicianul Andrei Saharov cu colaborarea fizicienilor Igor Tamm Yakov Borisovici Zeldovici Iuliu Borisovici Hariton șa au putut deduce cu ușurință că noul proiect folosea comprimarea ca factor declanșator Cercetătorii sovietici au negat aceasta susținând că la acea vreme nu erau atât de bine organizați încât să poată colecta date despre împrăștierea particulelor de la experiențele americane RDS-6 supranumită de sovietici Sloika {{ru| Слойка}} numele unui tort cu blaturi rusesc și de americani Joe-4 a fost prima experiență sovietică la 12 august 1953 cu o bombă rudimentară de hidrogen construită pe trei straturi cu o putere destructivă de 400 Kilo-tone TNT RDS-37 prima bombă H sovietică a fost experimentată la 22 noiembrie 1955 Planificată a elibera o putere detonantă de 3 Mt megatone TNT s-a calculat că a declanșat o explozie de 16 Mt Conform declarațiilor sovietice bomba se baza pe un dispozitiv termonuclear pe etape care utiliza implozia de radiații numită A Treia Idee a lui Saharov {{ru|Царь-бомба}} experimentată la 30 octombrie 1961 în arhipelagul Novaya Zemlya este o super-bombă H sovietică cu o putere detonantă de circa 50Mt care echivalează cu de zece ori toată cantitatea de explozibile folosite în al II-lea război mondial Referințe {{Listănote|2}} Bibliografie {{en icon}} Hargittai István The Martians of Science- Five Physicists Who Changed The Twentieth CenturyOxford University Press2006 {{en icon}}Hansen Chuck U S Nuclear Weapons The Secret History Arlington AeroFax 1988 {{en icon}}Broad William J Teller’s War The Top-Secret Story Behind the Star Wars Deception ed Simon & Schuster New York 1992 ISBN 0-671-70106-1 {{en icon}}O'Neill Dan The Firecracker Boys ed St Martin’s Press New York 1994 ISBN 0-312-11086-3 {{en icon}}Rhodes Richard Dark Sun The Making of the Hydrogen Bomb ed Simon and Schuster New York 1995 ISBN 0-684-80400-X {{de icon}}Gaus Günter Was bleibt sind Fragen Die klassischen Interviews cap In dieser Hinsicht keine Gewissenslast 11 Dezember 1963 un interviu cu Edward Teller ed Das Neue Berlin Berlin 2000 {{en icon}}Teller Edward & Shoolery Judith L Memoirs A Twentieth-Century Journey in Science and Politics ed Perseus Publishing Cambridge Ma 2001 ISBN 0-7382-0532-X {{en icon}}Herken Gregg Brotherhood of the Bomb The Tangled Lives and Loyalties of Robert Oppenheimer Ernest Lawrence and Edward Teller ed Henry Holt New York 2002 ISBN 0-8050-6588-1 {{en icon}}Herken Gregg Brotherhood of the bomb the tangled lives and loyalties of Robert Oppenheimer Ernest Lawrence ed Henry Holt 2002 Simmons John 100 cei mai mari savanți ai lumii traducere din engleza Editura Lider 2008 ISBN 6070 Legături externe {{commons|Edward Teller}} {{en icon}} {{en icon}} {{hu icon}} {{en icon}} la Find A Grave {{en icon}}Rhodes Richard Interviu „Rolul lui Edward Teller la audierile Oppenheimer {{en| "Edward Teller's Role in the Oppenheimer Hearings"}} http wwwpbsorg wgbh amex bomb filmmore reference interview rhodes12html {{en icon}} Ancheta FBI de dezambiguizare cu un Edward Teller care preda la o școală marxistă din New York http wwwthememoryholeorg fbi teller_edwardhtm {{en icon}} {{articol de calitate}} {{DEFAULTSORTTeller Edward}} O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Enrico Fermi n 29 septembrie 1901; d 28 noiembrie 1954 a fost un fizician italian laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938 descoperitorul fisiunii nucleare A avut un rol important în conceperea proiectului Manhattan de punere la punct a bombei nucleare Motivația Juriului Nobel „Pentru demonstrațiile sale despre existența de noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni și pentru descoperirea corelată a reacțiilor nucleare generate de neutronii lenți Date biografice Enrico Fermi s-a născut la Roma la 29 septembrie 1901 ca fiu al lui Alberto Fermi inspector principal la ministerul comunicațiilor și Ida de Gattis De mic era foarte inventiv împreună cu Giulio fratele mai mare a construit un electromotor și aeromodele după schițe proprii După moartea prematură a fratelui său în 1915 Enrico își îneacă tristețea în studiul matematicii și fizicii După absolvirea liceului la Roma își continuă studiile la Scuola Normale Superiore din Pisa Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității astfel că a publicat câteva lucrări științifice iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența unde a publicat o lucrare renumită referitoare la fizica statistică a particulelor În această lucrare a pus bazele așa-numitei statistica Fermi-Dirac care a fost larg aplicată în fizica atomică și l-a făcut vestit peste hotare mai târziu și în Italia În anul 1928 Fermi a fost numit profesor de fizică teoretică la Universitatea din Roma și în același an a fost ales membru al Academiei Regale a Italiei Règia Accademia d'Italia Aici a activat timp de 10 ani și a pus bazele școlii italiene de fizică modernă În 1934 a efectuat experiențe de bombardare a nucleelor elementelor grele cu neutroni primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare Pentru cercetările în domeniu proprietăților neutronilor Fermi a primit în anul 1938 Premiul Nobel După decernarea premiului Fermi nu s-a mai întors în țară S-a stabilit cu toată familia în Statele Unite în semn de protest împotriva acțiunilor antisemite ale guvernului italian fascist deși acestea se refereau numai la soția sa A primit un post de profesor de fizică la Universitatea Columbia unde și-a continuat activitatea de cercetare concentrându-se în special asupra eliberării energiei nucleului de uraniu A condus lucrările de construcție a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago realizând 2 decembrie 1942 prima reacție nucleară în lanț controlată; aceste rezultate au fost incluse în Proiectul Manhattan care a dus la construirea primei bombe atomice A dezvoltat teoria matematică a emisiei neutrinice a studiat reacțiile pion-nucleon Numele său a fost atribuit elementului transuranic fermiu Legături externe 26 septembrie 2010 Julian Chitta Ziarecom Epicentrul din – „central unui cutremur de pământ seism este un punct pe suprafața Pământului situat pe verticală direct deasupra hipocentrului care e locul din adâncuri unde se produce zguduirea principală a cutremurului În epicentru intensitatea cutremurului așa cum se simte el la suprafața pământului este în general maximă Uneori seismul are loc dedesubtul unei mări sau ocean; atunci epicentrul se află în locul corespunzător la suprafața apei În aceste cazuri efectele seismului sunt diferite putând de exemplu lua naștere un tsunami cu ravagii maxime nu în epicentru ci la malul mării sau oceanului Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Fizica nucleară este disciplina din domeniul fizicii care se ocupă de structura și proprietățile nucleelor atomice În cadrul fizicii nucleare există părți atât teoretice cât și practice care se ocupă cu studiul reacțiilor nucleare de dezintegrare radioactivă Istoric Această disciplină se conturează din 1803 prin descoperirile științifice ale lui John Dalton fizician și chimist englez El a teoretizat faptul că toate elementele tabelului periodic a lui Dimitri Mendeleev au în structura lor atomi În 1896 este descoperită radioactivitatea de către Henri Becquerel Studiul radioactivității atomilor aprofundat de Marie Curie și Ernest Rutherford a determinat descoperirea faptului că aceștia au o structură internă că sunt compuși din ceva În Rutherford descoperă prezența protonilor iar în anul 1939 James Chadwick descoperă și dovedește existența neutronilor în atom În aceeași perioadă Werner Heisenberg fondatorul mecanicii cuantice avansează teoria conform căreia atomii sunt constituiți din protoni și neutroni Structura Structura unui atom este formată din câmp electromagnetic unde se găsesc Z electroni grupați în jurul unui nucleu nucleu format din nucleoni – denumire generică pentru protoni Z 2 up quarkuri și 1 down quark neutroni N A – Z 1 up quark și 2 down quarkuri Protonii sunt particule încărcate cu energie elementară pozitivă și sunt compuși din două up quarkuri și un down quark Numărul acestora în atom determină elementul chimic Masa protonului este de 938 MeV Sarcina electrica este 160x10-19 columbi Neutronii nu au valență energetică valență nulă și sunt compuși dintr-un up quark și două down quarkuri Numărul de neutroni determină izotopul elementului chimic Masa neutronului este de 940 MeV Detalii În interiorul atomului există un câmp electric în jurul nucleului Protonii și neutronii nucleoni se află în interioriul nucleului În câmpul electromagnetic se găsesc un număr Z de electroni pentru a se asigura neutralitatea electrică a nucleului Dacă numărul electronilor nu este egal cu cel al protonilor atunci este un ion pozitiv sau negativ Numărul nucleilor în atom determină masa atomică a acestuia notată cu A Protonii neutronii șl electronii fac parte din clasa de fermioni având spin semiîntreg Interacțiunea nucleară forte tare cea mai puternică din cele patru forțe naturale ale fizicii are rolul de a menține o coeziune în interiorul nucleului Cromodinamica cuantică se ocupă cu studiul forței exercitate în interiorul nucleilor Datorită scalei microscopice pentru fizica nucleară este folosită mecanica cuantică – știința care se ocupă cu studiul fenomenelor la scară atomică Atomii cu același număr de ordine dar cu masă atomică diferită se numesc izotopi care au proprietăți chimice identice Pe când proprietățile fizice ale izotopilor sunt diferite acestea fiind influențate de numărul atomic diferit Unitate de măsură utilizată în fizica nucleară In lungime 1 fermi 1 fm 10-15 m Energie 100 keV 100 MeV Reacții nucleare Prin aprofundarea practică a fizicii nucleare s-au identificat mai multe tipuri de reacții nucleare fuziune nucleară Fuziunea nucleară constă în contopirea a două sau mai multe nuclee atomice mai ușoare într-unul mai mare și mai greu fisiune nucleară Un nucleu greu se scindează în mai multe fragmente – nuclee atomice – mai ușoare având o masă comparabilă difuzie nucleară radioactivitate Termenul de radioactivitate a fost inventat de Marie Curie în 1898 Radioactivitatea este un fenomen fizic rezultat din dezintegrarea unui nucleu atomic Prin dezintegrare se degajă energia sa sub diferite forme și se propagă acestea numindu-se radiații La ora actuală se cunosc radiații de tip alfa – α beta – β și gamma – γ Expunerea la radiații puternice a oamenilor a animalelor sau a vegetației poate cauza probleme de sănătate sau moartea vietății supuse reacția de tip knock-out Aplicații ale fizicii nucleare Aplicațiile fizicii nucleare sunt foarte diverse Aceasta este folosită în Astrofizică doar pentru explicarea formării corpurilor în univers și a apariției materiei – nucleosinteza Arheologie se face datare radioactivă a artefactelor Medicină se studiază interacțiunea radioactivă cu țesuturile umane în vederea găsirii de tratamente sau diagnosticare radioterapie și radiologie Producția de energie nucleară centrale nucleare sau tokamak și propulsie nucleară termică Domeniu militar bombe atomice cu fisiune bombe cu hidrogen și arme cu proiectile radioactive Vezi și Radiochimie Bibliografie St Muscalu Fizica atomică și nucleară Editura Tehnică 1975 Chicea Dan Fizică nucleară Editura Universității "Lucian Blaga Sibiu 2002 Legături externe 31 august 2007 Marc Ulieriu Descoperă Fizician este denumirea unei ocupații pentru savanți care lucrează în domeniul fizicii Fizicienii studiază și practică fizica Vezi și Istoria fizicii Listă de fizicieni în ordine alfabetică Premiul Nobel pentru Fizică Fizică Legături externe Institutul American de Fizică George Gamow în rusăГеоргий Антонович Гамов Gheorghi Antonovici Gamov n 4 martie 1904 Odessa Imperiul Rus – d 20 august 1968 Boulder Colorado SUA a fost un fizician și astrofizician american de origine rusă Biografie S-a născut la 4 martie 1904 la Odessa în Imperiul Rus azi pe teritoriul Ucrainei într-o familie rusă A absolvit Universitatea din Leningrad în anul 1926 iar între anii 1931 și 1933 lucrează la Institutul fizico-tehnic din același oraș După o deplasare în străinătate în Belgia nu a mai revenit în URSS I-a avut ca profesori pe Niels Bohr și Ernest Rutherford la Universitatea Cambridge Începând din anul 1934 este profesor la Universitatea George Washington din SUA Din anul 1956 a fost profesor al Universității din Colorado Boulder Creația științifică Lucrările lui Gamow se referă la mecanica cuantică fizica atomică și nucleară astrofizică cosmologie gravitație și istoria fizicii A scris numeroase lucrări privind structura atomului și a nucleului A pus în evidență primul caz cunoscut de izomerie nucleară și a explicat teoretic unele din legile radioactivității cu ajutorul undelor asociate particulelor nucleare În anul 1928 a aplicat mecanica cuantică pentru a explica procesul de dezintegrare α a nucleului atomic Gamow este unul dintre autorii ideii de efect tunel în mecanica cuantică Independent de Gamow aceste probleme au fost examinate și elaborate și de R Gurney și E Condon În anul 1936 în colaborare cu Edward Teller a stabilit regulile de selecție în dezintegrarea β O mare parte din lucrările lui Gamow se referă la cosmologie și astrofizică În tinerețe în colaborare cu Landau și Ivanenko a examinat modelul Universului în ansamblu și trecerea-limită între teoriile clasice și cuantice A aplicat pe larg fizica nucleară la explicarea proceselor din nucleele stelare În anul 1942 a sugerat un model al învelișului unui gigant roșu iar mai târziu a studiat rolul neutrinilor la exploziile novelor și supernovelor În anii 1946–1948 a elaborat teoria formării elementelor chimice prin procesul de captare consecutivă de neutroni iar mai târziu și modelul "Universului fierbinte" în care un loc îi revine radiației de fond estimînd temperatura acesteia cu o eroare de 2 ori 1956 în loc de Acest model a fost confirmat în anul 1965 prin descoperirea radiației de fond de către radiofizicienii americani Arno Penzias și Robert Wilson A sugerat deasemenea un model al colapsului gravitațional A formulat deasemenea problema codului genetic Opera 1932 Alcătuirea nucleului atomic și radioactivitatea Moscova Leningrad; Creația Universului 1963 Planeta cu numele Pământ; 1964 Steaua cu numele Soare; 1961 Gravitația; 30 de ani care au zguduit fizica Istoria teoriei cuantice Biografia fizicii Bibliografie Dicționarul biografiei științifice N-Y Charles Scribner's sons Vezi și Big Bang Henric al VI-lea 6 decembrie 1421 21 mai 1471 a fost rege al Angliei 1422 1461 deși cu un regent până în 1437 și apoi între anii 1470 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței Regele copil Henric a fost singurul copil și moștenitor al regelui Henric al V-lea al Angliei S-a născut la 6 decembrie 1421 la Windsor și la vârsta de nouă luni la 31 august 1422 a devenit rege când tatăl său a murit Mama sa Caterina de Valois fiica lui Carol al VI-lea al Franței avea numai douăzeci de ani era privită cu suspiciune și împiedicată în a avea un rol important în creșterea fiului ei La 28 septembrie 1423 nobilii au jurat loialitate față de Henric al VI-lea Ei au convocat Parlamentul în numele regelui și au stabilit un consiliu de regență Humphrey Duce de Gloucester fiul mai mic al lui Henric al IV-lea și unchiul lui Henric al VI-lea a fost numit protectorul și apărătorul Regatului pînă când regele urma să împlinească vârsta necesară domniei însă numirea sa a fost revocată de Consiliul de atunci Îndatoririle sale s-au limitat la menținerea păcii și convocarea și dizolvarea Parlamentului Preotul Henry Beaufort cardinal din 1426 unchiul lui Henric al V-lea a avut un rol important în cadrul Consiliului Fiul cel mare a lui Henric al IV-lea Ioan Duce de Bedford a fost numit regent al Franței și îl înlocuia pe Gloucester ca regent al Angliei ori de câte ori era în țară Începând cu anul 1428 tutorele lui Henric a fost Contele de Warwick al cărui tată făcea parte din "Lords Appellant" și era în opoziție în timpul domniei lui Richard al II-lea Henric a fost de asemenea influențat de Henry Beaufort iar mai târziu de William de la Pole 1-ul Duce de Suffolk Fraților vitregi ai lui Henric Edmund și Jasper fiii mamei sale din relația cu Owen Tudor li s-a dat mai târziu titlul de conte Edmund Tudor a fost tatăl lui Henric Tudor care mai târziu obține tronul englez ca Henric al VII-lea al Angliei Henric a fost încoronat ca rege al Angliei la Westminster Abbey la 6 noiembrie 1429 cu o lună înainte să împlinească opt ani și ca rege al Franței la Notre Dame din Paris la 16 decembrie 1431 Totuși el nu-și asumă conducerea guvernării până în anul 1437 anul în care mama sa a murit Căsătoria cu Margareta de Anjou Tatăl său Henric al V-lea deținea în Franța teritorii considerabile care au fost pierdute în urma războiului de o sută de ani Victoriile militare ale Ioanei d'Arc în Franța au condus la repudierea lui Henric de la conducerea Franței și la încoronarea definului francez la Reims Erorile diplomatice precum și eșecurile militare au dus la pierderea celor mai multe teritorii englezești din Franța Cardinalul Beaufort și Suffolk l-au convins pe rege că cea mai bună modalitate de a realiza pacea cu Franța era căsătoria cu nepoata lui Carol al VII-lea al Franței Margareta de Anjou Henric a fost de acord mai ales când a auzit de frumusețea Margaretei și l-a trimis pe Suffolk pentru a negocia cu regele Carol Carol a fost de acord cu căsătoria cu condiția ca el să nu furnizeze dota cuvenită miresei și să primească provinciile Maine și Anjou Aceste condiții au fost convenite în Tratatul de la Tours dar cesiunea provinciilor Maine și Anjou a fost păstrată în secret față de Parlament Margareta s-a dovedit mai competentă decât Henric chiar dacă ea avea doar șaisprezece ani în acel moment Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> J Robert Oppenheimer n 22 aprilie 1904 d 18 februarie 1967 a fost un fizician teoretician evreu-american cunoscut pentru rolul său ca director al Proiectului Manhattan efortul din timpul celui de-al doilea război mondial de a dezvolta primele arme nucleare la laboratorul secret din Los Alamos în New Mexico Cunoscut ca "părintele bombei atomice" Oppenheimer a fost șocat de puterea criminală a bombei după ce aceasta a fost folosită pentru a distruge orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki Citând din Bhagavad Gita el a spus „Dacă lumina a o mie de sori ar exploda odată pe cer ar fi ca frumusețea celui puternic Sunt prefăcut în Moarte distrugătorul lumilor După război Oppenheimer a fost consilier șef al nou-createi Comisii de Energie Atomică a Statelor Unite și s-a folosit de poziția sa pentru a face lobby pentru controlul internațional al armelor nucleare și pentru a evita o cursă de înarmare nucleară cu Uniunea Sovietică După ce a produs furia multor politicieni și oameni de știință cu opiniile sale politice de stânga și pacifiste și datorită relației sale cu Jean Tatlock care era membră a Partidului Comunist în timpul McCarthism-ului i s-a revocat dreptul de acces la informații într-o audiere foarte mediatizată și politizată în 1954 Deși privat de influența politică directă Oppenheimer a continuat să țină cursuri să scrie și să lucreze în domeniul fizicii Un deceniu mai târziu președintele Lyndon B Johnson ca gest de reabilitare politică i-a acordat Premiul Enrico Fermi Ca om de știință Oppenheimer s-a remarcat ca fiind principalul fondator al școlii americane de fizică teoretică pe vremea când lucra la Universitatea Berkeley California La Institutul pentru Studii Avansate a deținut fosta poziție a lui Einstein de profesor senior de fizică teoretică Printre importantele realizări ale lui Oppenheimer se numără aproximarea Born-Oppenheimer și lucrările privind teoria electron-pozitron procesul Oppenheimer-Phillips tunelarea cuantică mecanică cuantică relativistă găuri negre și raze cosmice A murit de un cancer faringeal la 18 februarie 1967 în Princeton New Jersey la vârsta de 62 de ani Note Legături externe 26 noiembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 21 iunie 2012 Alexandru Ramadan Adevărul Jean-François Champollion n 23 decembrie 1790 Figeac Franța d 4 martie 1832 Paris a fost un orientalist francez Biografie Activitatea sa este legată în special de egiptologie domeniu care i-a adus faimă el reușind să stabilească metoda pentru descifrarea hieroglifelor Această realizare se datorează cunoștințelor sale deosebite în ceea ce privește limbile orientale în special copta În descifrarea hieroglifelor s-a folosit în special de înscrisurile de pe piatra din Rosetta În 1810 într-un memoriu publicat la Grenoble el afirmă că hieroglifele aveau calitatea de a reproduce sunete și în 1822 prezintă demonstrația ipotezei sale Între anii 1828-1829 efectuează o vizită în Egipt verificându-și teoria Spre sfârșitul vieții sale a funcționat ca profesor la Collège de France În orașul său natal Figeac în semn de omagiu adus lui Champollion se găsește astăzi instalată o replică mărită a pietrei din Rosetta Lucrări ; ; ; ; ; ; ; ; ; Others – Principes généraux de lécriture sacrée ediție nouă într-o prefață de Christiane Ziegler Institut dOrient 1984 Referințe Legături externe Kolinda Grabar-Kitarović n 29 aprilie 1968 Rijeka este președinta Croației În turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2015 desfășurat în data de 11 ianuarie 2015 l-a învins pe președintele socialist în funcție Ivo Josipović Legături externe natoint Laboratorul Național Los Alamos în sau LANL; anterior denumit și Site Y Los Alamos Laboratory și Los Alamos Scientific Laboratory este un laborator național al Departamentului american pentru Energie gestionat de Los Alamos National Security LLC LANS și aflat în Los Alamos New Mexico Laboratorul este unul dintre cele mai mari instituții științifice și tehnologice din lume care efectuează cercetări multidisciplinare în domenii cum ar fi securitatea națională spațiul cosmic energia regenerabilă medicină nanotehnologie și supercalculatoare Este cea mai mare instituție având cel mai mare număr de angajați din nordul statului New Mexico cu aproximativ 12500 de angajați plus aproximativ 3300 de persoane lucrând acolo sub contract Aproximativ 120 de angajați ai Departamentului pentru Energie sunt detașați acolo pentru a supraveghea în numele guvernului federal lucrul desfășurat la LANL Aproximativ o treime din stafful tehnic al laboratorului sunt fizicieni un sfert sunt ingineri o șesime sunt chimiști și ingineri de materiale iar restul lucrează în domeniile matematicii și informaticii biologiei geoștiințelor și în alte discipline Oameni de știință și studenți vin la Los Alamos ca vizitatori pentru a participa la proiecte științifice Conducerea colaborează cu industria și cu mediul universitar atât în cercetări elementare cât și în cercetări avansate Bugetul anual este de aproximativ 22 miliarde de dolari americani Los Alamos este unul dintre cele două laboratoare din Statele Unite unde se efectuează lucrări secrete în sensul proiectării de armament nuclear Celălalt deschis în 1952 este Laboratorul Național Lawrence Livermore Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Maghiarii sau Ungurii sunt un popor rǎspândit în Europa centrală vorbitor al limbii maghiare Etnia maghiară alcătuiește majoritatea absolută a cetățenilor din Ungaria în în trad "Țara Maghiară" cu o pondere de 923 % conform recensământului din 2006 Importante comunități maghiare trăiesc și în țările vecine Ungariei respectiv în România Slovacia Serbia și Austria Maghiari și unguri Până în sec al XIX-lea denumirea de "ungur" în era folosită pentru a-i desemna pe toți locuitorii Regatului Ungariei indiferent de etnie Dieta de la Pojon edicta în anul 1791 privilegii pentru sârbii refugiați din Imperiul Otoman cu argumentul că "și pe aceștia îi socotim unguri Astfel îi declarăm și pe ei ca și pe celelalte naționalități care locuiesc în Regatul Ungariei drept unguri drept compatrioții noștri" În limba română substantivul "ungur" respectiv "ungurean" îi desemna de asemenea pe toți locuitorii "Țării Ungurești" indiferent de etnie Receptarea principiilor Revoluției Franceze a dus la ideea că toți locuitorii Ungariei ar forma "națiunea politică ungară" fapt formulat în preambulul la Legea Naționalităților nr XLIV 1868 în sensul că "toți cetățenii Ungariei formează conform principiilor constituționale o națiune în sens politic anume națiunea unitară și indivizibilă ungară între ai cărei membri se numără fiecare cetățean al patriei indiferent cărei naționalități ar aparține" Industrializarea si modernizarea Regatului Ungariei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea treptată a elitelor urbane germane cu noua burghezie maghiară în formare Naționaliștii maghiari au impus o maghiarizare forțată pentru cei proveniți din toate grupurile etnice șvabi dunăreni slovaci români etc În ultimii ani ai sec al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX maghiarizarea ca mijloc de integrare urbană s-a accelerat și a fost însoțită de măsuri politice menite să o faciliteze Aceasta a dus la o reacție de opoziție vie din partea elitelor intelectuale ale naționalităților nemaghiare din Ungaria al căror interes nu era integrarea urbană a grupurilor aflate sub influența lor ca preoți avocați etc Istoria Istoria timpurie a maghiarilor este puțin cunoscută Trecutul îndepărtat al poporului maghiar poate fi reconstituit în linii generale în funcție de izvoare lingvistice și doar pe un plan secundar de izvoare istorice Izvoarele arheologice referitoare la maghiari anterioare secolului IX sunt disputate Lingviștii și istoricii consideră de comun acord că ungurii provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică Acolo s-a consumat și o primă etapă a etnogenezei ungurilor Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naștere o populație de limbă uralică Denumirea maghiari este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale Ungurii s-au autodenumit totdeauna maghiari "magyar" însă populațiile vecine i-au denumit unguri dupa numele țării lor Ungaria în latină Hungaria Maghiarii au asimilat în cursul timpului populatii turcice care li s-au alăturat îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest spre fluviile Volga și Don Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna Hungaria zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populație ugrică înrudită Pe aceste teritorii ungurii au intrat în contact și cu popoare de origine turcică Dintre triburile turcofone o influență majoră și durabilă au exercitat-o protobulgarii adică bulgarii de Volga și hazarii vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmașii direcți ai acestor turcici care trăiesc și astăzi în acea regiune sunt ciuvașii și bașkirii Aproximativ din secolul V ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre Astfel ungurii au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior al Volgăi Influența hazarilor nu a fost minoră având în vedere și faptul că în fruntea uniunii tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia s-au aflat trei triburi hazare v kabarii respectiv cowari din cronicile medievale Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al uniunii de triburi unguresti revine se pare unui kaganhazar Împinși spre vest de pecenegi ungurii se stabilesc temporar pe la mijlocul secolului IX în Atelkuzu în maghiară Etelköz "teritoriul dintre râuri"; atil itil înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi delimitat de Marea Neagră și râurile Siret "Seretos" Nistru și Prut "Brutos" vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul 913-959 De administrando Imperii Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare În 862 ungurii au trecut Carpații din zona ucraineano-slovacă și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia adică vremelnica formațiune statală slavă "Moravie Magna" care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon Profitând de această împrejurare și în alianță cu bulgarii pecenegii au atacat împreună cu aceștia în 895 896 așezările ungurești din Atelkuzu Etelköz Lipsiți de apărare ungurii și grupuri de populații asociate printre care și trei triburi hazare se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului și trec Carpații prin Pasul Verețki ajungând pe Valea Tisei mijlocii De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa printre care Germania Italia Franța și Spania În anii 900 901 când triburile ungurești s-au reîntors nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic în vecinătatea lacului Balaton Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă Oștile ungurești conduse frecvent de Bulcsú Bulciu și Lél Lehel sau au îngrozit creștinătatea Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare inventivitate și disciplină războinicii unguri au reușit să iasă învingători în numeroase confruntări militare mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf maghiarii pătrund în anul 899 în Italia În continuare ei atacă pe rând între anii 911-933 Spania Franța și Italia Seria victoriilor ungurești este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I Același Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei incursiunea rămânând însă fără rezultate semnificative În anul 954 oști ungurești conduse de același Bulciu atacă Franța și Germania susținând opoziția față de împăratul german Otto I Raidurile ungurești încetează complet abia după victoria decisivă obținută de Otto I în Lechfeld de lângă Augsburg la 10 august 955 ocazie cu care Bulciu însuși a fost capturat apoi executat Această înfrângere catastrofală a determinat aristocrația tribală să-și reorienteze politica internă și externă Înțelegând situația în care se aflau ungurii conducătorul uniunii tribale principele Géza 971-997 a pregătit premisele creștinării ungurilor și ale întemeierii statului maghiar Fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de fiul său Ștefan I al Ungariei 997-1038 Maghiarii și-au extins statul atacând și cucerind pe rând Moravia Francia Răsăriteană După stingerea dinastiei Arpadiene Carol Robert de Anjou a luat tronul Fiul său Ludovic a pus capăt anarhiei a extins statul maghiar și a creat o uniune statală maghiaro-polonă Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică și militară care îl va transforma în centru de rezistență anti-otoman După bătălia de la Mohacs partea centrală a Ungariei este supusă Imperiului Otoman În partea nord vestică va guverna o dietă din vechea nobilime ungurească Vechea cultură maghiară va conviețui în Principatul Transilvaniei Răspândire Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare ca limbă maternă este estimat la cca 145 milioane de oameni dintre care 10 milioane trăiesc pe teritoriul Ungariei O parte a populației vorbitoare de limba maghiară este răspândită începând din anul 1920 urmare a tratatului de pace de la Trianon în afara Ungariei în țările vecine Numărul le este de aproximativ 25-3 milioane Minoritatea maghiară din România numără circa 145 milioane de locuitori În Slovacia trăiesc circa 500000 în Serbia Voivodina circa 293000 în Ucraina aproximativ 200000 în Slovenia și Croația aproximativ 25000-35000 în total în Cehia în jur de 50000 în Austria numărul lor este estimat la câteva sute de mii în jur de 200000-250000 Comunități maghiare importante există în Europa occidentală Statele Unite Canada Australia și Noua Zeelandă precum și America Latină îndeosebi în Brazilia cu 150000-200000 Argentina Chile Venezuela Uruguay Costa Rica În afara maghiarilor etnici sau a ungurilor mai există în Ungaria Israel și în alte țări câteva zeci de mii de evrei vorbitori de maghiară ca limbă maternă Romii din Ungaria și unii romi din România Transilvania și Slovacia sunt de asemenea vorbitori de maghiară sau bilingvi În Ungaria și România Transilvania există și o mică comunitate armeană maghiarofonă Maghiarii din România În urmă cu aproximativ 5 decenii în anii instaurării regimului comunist minoritatea maghiară era din România era constituită dintr-un număr de aproximativ 15 milioane de membri număr ce reprezenta 75% din populația țării Numărul persoanelor de etnie maghiară rezultat în urma recensământului din anul 2002 se ridica la 1434377 număr ce reprezenta 66% din populația țării într-o oarecare scădere față de recensământul realizat în anul 1992 când minoritatea maghiară era mai numeroasă cu aproape 06% din întreaga populație a țării Minoritatea maghiară din România se găsește îndeosebi în spațiul intracarpatic în județele Harghita Mureș si Covasna Maghiarabi Magyarab este o comunitate care trăiește lângă râul Nil în sudul Egiptului și în partea nordică a Sudanului Dar există câteva localități și la granița cu Etiopia Magyarab au o istorie de 500 ani au emigrat în Africa în două mari grupe În secolul XVI au venit ca soldați maghiari iar în secolul XVIII au venit maghiari care au fost alungați de către Maria Tereza fiindcă ea n-a permis funcționarea comunităților maghiar-islamice pe teritoriul Imperiului Habsburgic Astăzi în Africa trăiesc 7000 de magyarabi Note Vezi și Ceangăi Lista celor mai mari comunități maghiare din România Maghiarii din România Maghiarii din SUA Onoguri Regiunea Autonomă Maghiară Secui Secuii din Bucovina Transilvania Ținutul Secuiesc Ungaria Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier M42 NGC1976 și M43 NGC 1982 Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor din nori de gaz și praf Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare pitice brune mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă Informații generale Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard Nebuloasa Cap de Cal M 43 M 78 și Nebuloasa Flacără Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă în special în spectrul infraroșu Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă Se vede ca și o „stea de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează Centura lui Orion Stelele apar cețos pentru un observator cu un aparat vizual normal ochi și ca o nebulozitate prin binocluri sau telescoape mici Nebuloasa din Orion conține un roi deschis foarte tânăr cunoscut sub numele de Trapezium datorită asterismului celor patru stele primare Două dintre acestea pot fi considerate ca facând parte ditr-un sistem binar iar în nopțiile cu vizibilitate astronomică mare se văd ca un total de șase stele Stelele din „Trapezium sunt încă în formare împreună cu multe alte stele chiar în anii de plină formare Trapezium poate fi considerat un component al „Roiului nebulos Orion un grup format din încă de stele cu un diametru total de Cu două milioane de ani în urmă acest roi ar fi putut fi casa unor stele „migratoare cum ar fi AE Aurigae 53 Arietis sau Mu Columbae care se îndepărtează de nebuloasă cu o viteză de peste Observatorii au notat de mai mult timp o nuanță verzuie accentuată a nebuloasei pe lângă zonele roșii și violet-albăstrii Nuanța roșie este foarte bine cunoscută și este cauzată de liniile de radiație Hα specifice unei lungimi de undă de Nuanța violet-albăstrie este specifică radiației reflectate de stelele masive ale clasei O aflate în miezul nebuloasei Explicația nuanței de verde a fost o problemă greu de rezolvat pentru astronomii de la începutul secolului al XX-lea întrucât niciuna dintre liniile spectrale descoperite până atunci nu se regăsea în acest caz S-au făcut speculații în jurul unui așa zis nou element chimic numit sugestiv „nebulium Mai târziu când fizica atomică a mai evoluat s-a determinat că acele linii din spectrul verde erau cauzate de o tranziție a electronilor în atomi de oxigen dublu ionizați o așa numită „tranziție imposibilă nepermisă Această radiație nu s-a putut reproduce în laborator deoarece ea depinde de un mediu întâlnit numai în așa-numitul „spațiu îndepărtat în Istoric Civilizația Maya din America Centrală are o legendă care menționează zona de pe bolta cerească acoperită de Orion numită de ei Xibalba Nebuloasa din Orion poate fi văzută cu ochiul liber cu toate acestea mai mulți observatori astronomici nu au inclus-o în listele lor de obiecte cerești Nici Ptolemeu în cartea sa Almagesta nici Abd Al-Rahman Al Sufi în a lui „Carte a stelelor fixe nu au menționat această nebuloasă deși au atașat cărților lor o listă cu obiecte non-stelare Nici chiar Galileo Galilei care a făcut observații astronomice ale constelației Orion între 1610 și 1617 nu a descoperit acest obiect Omul considerat ca fiind primul care a observat nebuloasa din Orion este francezul Nicolas-Claude Fabri de Peiresc în 1610 după cum reiese din notițele lui Peirsec Johann Baptist Cysat din Lucerna un astronom iezuit a fost primul care a menționat ce-i drept cam ambiguu acest obiect într-o scriere Nebuloasa a fost descoperită separat de mai mulți astronomi cunoscuți în anii următori cum ar fi Christiaan Huygens în 1656 schiță publicată în 1659 Charles Messier a fost primul care a notat nebuloasa pe 4 martie 1769 la un loc cu cele trei stele din Trapezium pe care le semnalase și Galilei în 1617 dar acesta nu a observat nebuloasa care le înconjura probabil din cauza câmpului strâmt de viziune ale primelor telescoape Charles Messier a publicat primul catalog al obiectelor depărtate în 1774 pregătit deja în 1771 numit astăzi Catalogul Messier Întrucât nebuloasa Orion a fost al 42-lea obiect din lista lui Messier el a primit denumirea de M42 Odată cu introducerea spectroscopiei William Huggins a demonstrat natura gazoasă a nebuloasei în 1865 Pe 30 septembrie 1880 Henry Drapper a făcut prima astrofotografie a nebuloasei din Orion care a intrat în istorie ca prima astrofotografie a cerului îndepărtat În 1902 Hermann Carl Vogel și Eberhard au descoperit diferențe de viteză în interiorul nebuloasei iar din 1914 astronomii au folosit interferometrul la Marsilia pentru a efectua măsurători ale mișcărilor de rotație și ale mișcărilor neregulate Campbell și Moore au confirmat aceste rezultate folosind un spectograf demonstrând astfel prezența turbulențelor în interiorul nebuloasei În 1931 Robert J Trumpler a observat că stelele mai puțin strălucitoare de lângă Trapezium formează un roi Tot el a denumit acest roi „Trapezium Bazându-se pe magnitudinea stelelor și pe clasa lor spectrală el a obținut o distanță aproximativă de distanță de trei ori mai mare decât cea acceptată de comunitatea astronomică în prezent În 1993 Telescopul spațial Hubble a observat pentru prima dată Nebuloasa Orion De atunci nebuloasa a fost observată periodic de acest telescop Imaginile obținute au fost utilizate pentru a crea un model tridimensional al nebuloasei Discul protoplanetar a fost observat lângă stelele „nou-născute din nebuloasă Totodată a fost cercetat și efectul devastator al radiației ultravioletă emisă în exces de către stelele gigantice În 2005 „Camera pentru observații panoramice un instrument al telescopului spațial Hubble a capturat cea mai detaliată imagine a nebuloasei de până acum Imaginea a fost luată în timpul a 104 orbitări ale telescopului capturând peste 3 000 de stele până la magnitudinea 23 inclusiv pitice brune care probabil alcătuiesc un sistem binar Un an mai târziu oamenii de știință care lucrau cu telescopul spațial au anunțat pentru prima oară masa unui sistem binar eliptic format din două pitice brune 2MASS J05352184–0546085 Perechea din nebuloasa Orion are o masă aproximativă de 0054 M☉< sub> respectiv 0034 M☉< sub> și o perioadă orbitală de 98 zile În mod surprinzător cea mai masivă s-a dovedit a fi și cea mai puțin luminoasă Structură Întreaga nebuloasă din Orion se întinde pe o suprafață a boltei cerești de 10° suprafață ce include și norii interstelari de praf și gaze roiuri stelare gaz ionizat și nebuloase de reflexii Nebuloasa formează un nor sferic ascuțit centrul de masă fiind localizat în miez Temperatura în acest nor atinge valori de până la scăzând brusc la marginea nebuloasei Spre deosebire de distribuția densității norul prezintă o serie de viteze și turbulențe diferite în special în jurul nucleului Unele mișcări relative ating viteza de cu variații locale de până la 50 km s și mai mult Modelul astronomic curent pentru nebuloasă constă în regiuni ionizate centrate pe steaua Theta1 Orionis C responsabilă pentru majoritatea emisiilor de radiații ionizante ultraviolete Ea emite de 3–4 ori mai multă lumină fotoionizantă decât cea mai apropiată stea strălucitoare Theta2 Orionis A Aceasta este înconjurată de o zonă concavă de nori denși și neutri cu spații formate din gaze neutre în jur Această zonă face parte din perimetrul norului molecular din Orion Observatorii au dat nume mai multor elemente din nebuloasa Orion Culoarul întunecat care pătrunde în regiunea luminoasă se numește „Gura Peștelui Zonele luminoase de pe margini mai sunt numite și „Aripile Alte denumiri sunt „Sabia „Lovitura sau „Vasul Formarea stelelor Nebuloasa Orion este un exemplu de „maternitate stelară unde se nasc mereu stele noi Observațiile efectuate au demonstrat existența a aproximativ 700 stele în diferite faze de evoluție Observațiile recente făcute de telescopul spațial Hubble au dus la descoperiri importante cum ar fi cea a discurilor protoplanetare din Nebuloasa Orion Telescopul Hubble a descoperit 150 de astfel de discuri în întreaga nebuloasă acestea fiind considerate sisteme planetare în formare Acest număr impresionant arată faptul că în Univers există o mulțime de sisteme solare în această fază sau sunt deja mature Stelele se formează când nori de hidrogen și alte gaze din regiunea H II se contractă sub propria lor greutate În timp ce gazul se contractă regiunea centrală devine tot mai puternică și mai fierbinte astfel gazul ajunge la temperaturi extreme prin convertirea energiei potențiale gravitaționale în energie termică Dacă temperatura devine prea mare fuziunea nucleară va genera o protostea O protostea se naște atunci când începe să emită energie radiativă pentru a balansa gravitatea ei și a opri un colaps gravitațional În mod normal un nor de materie rămâne la o distanță substanțială de stea înainte de pornirea reacțiilor de fuziune Rămășițele norului formează discul protoplanetar al protostelei locul unde se pot forma planetele Recent observațiile făcute în infraroșu au arătat că particulele de praf din aceste discuri protoplanetare cresc trecând la următoarea fază cea de planetă pitică Vântul stelar și efectele lui Odată formate stelele din nebuloasă emit un curent de particule încărcate curent cunoscut și sub numele de vânt stelar Stelele masive și cele tinere propagă un vânt stelar mult mai intens decât Soarele Vântul stelar formează unde de șoc la impactul cu gazul din nebuloase aflat sub formă de nori gazoși Acest proces joacă un rol important în formarea stelelor prin comprimarea norilor de gaz ducând astfel la colapsul gravitațional al norului de gaz În nebuloasa Orion au loc mai multe tipuri de șocuri Catalogul Herbig-Haro conține majoritatea fenomenelor legate de acest subiect din nebuloasa Orion Șocurile-arc sunt ciocniri staționare și se formează atunci când două particule înaintează pentru a se ciocni una cu cealaltă Aceste particule sunt prezente lângă cea mai caldă stea din nebuloasă unde vântul stelar atinge o viteză de zeci de kilometri pe secundă Ciocnirile-arc pot avea loc și la capătul jeturilor stelare când acestea întâlnesc particule interstelare Șocurile dirijate de jeturi se formează în apropierea materiei răspândite lângă stelele nou-născute Aceste benzi înguste călătoresc cu sute de kilometri pe secundă și devin șocuri când întâlnesc gaze inerte Șocurile încovoiate apar la observator ca șocurile-arc Ele au loc atunci când un șoc dirijat de jet întâlnește o porțiune de gaz în mișcare Dinamica mișcărilor gazului din M42 este complexă dar ele se deplasează aparent în direcția Pământului Zona largă din spatele regiunii ionizate se contractă în acest moment sub presiunea propriei greutăți Odată ce protosteaua intră în fazele prezente în secvența principală ea este clasificată ca fiind o stea Chiar dacă toate discurile planetare pot forma planete observațiile făcute au demonstrat că radiațiile stelare intense au distrus planetele mici din zona Trapezium Evoluție Norii interstelari din nebuloasa Orion se găsesc în conținutul majorității galaxiilor cum ar fi însăși Calea Lactee Ei s-au format ca particule de hidrogen neutru amestecat cu alte elemente Norul are o greutate de sute de mase solare și se poate extinde la sute de ani-lumină Forța de gravitație este prea slabă pentru a comprima norul fiind contracarată de presiunea foarte slabă a gazului din nor Fie în urma coliziunii cu un braț spiral fie din cauza undei de șoc emise de supernove atomii se condensează în molecule mai grele fapt care duce la formarea unui nor molecular Aceasta precedă formarea stelelor din nor cu Discul se concentrează în nucleul viitoarei stele care poate fi înconjurat de un disc protoplanetar Aceasta este faza în care se află Nebuloasa Orion în prezent Cele mai tinere și totodată cele mai strălucitoare stele se presupunee că ar avea o vârstă de cel mult Unele dintre stelele care colapsează sunt foarte masive și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium Pe parcursul timpului lumina ultravioletă emisă de stelele masive din centrul nebuloasei va îndepărta norul de gaz și praf printr-un proces numit fotoevaporare Acest proces are ca efect crearea unei cavități în interiorul nebuloasei care permite stelelor din centru să devină vizibile de pe Pământ Cea mai mare parte din aceste stele au o durată de viață mică și devin curând supernove Ipotetic în aproximativ majoritatea gazului și a prafului va fi îndepărtat Rămășițele nebuloasei vor forma un roi deschis tânăr Unele dintre stelele care se comprimă sunt foarte mari și pot emite mari cantități de radiație ionizantă ultravioletă Un astfel de exemplu poate fi observat în roiul Trapezium În cultura populară În filmul Fântâna Nebuloasa Orion se referă la Xibalba și este un simbol proeminent al morții și renașterii Vezi și Catalogul Messier Nebuloasă Stea Notee Bibliografie B Balick șa „ 1974 Societatea Astronomică a Pacificului vol 86 octombrie Legături externe în mod specific SpaceFlight Now 2001 Nicolae Titulescu n 4 martie 1882 Craiova – d 17 martie 1941 Cannes a fost un diplomat jurist profesor și om politic român în repetate rânduri ministru al afacerilor străine ministru plenipotențiar fost președinte al Ligii Națiunilor A fost membru titular din 1935 al Academiei Române Biografie Conform datelor din registrul civil Nicolae Titulescu s-a născut în Craiova la data de 4 17 martie 1882 fiind de religie creștin-ortodoxă în casa părinților săi din strada și suburbia Petri Baziu fiul al domnului Ion N Titulescu în vârstă de 44 de ani de profesie magistrat și al doamnei Mari Titulescu în vârstă de 31 ani menajeră Ion N Titulescu era descendent al unei familii de moșeni și fiul protopopului Nicolae Economu A îndeplinit funcția de prefect al județului Dolj președintele Înaltei Curți deputat în Parlament sub guvernul Ion Brătianu Nicolae și-a petrecut copilăria la moșia tatălui său Ion N Titulescu în Titulești Olt Între 1893-1900 urmează cursurile Liceului „Carol I din Craiova Pe baza rezultatelor excelente obținute premiul de onoare la examenul de bacalaureat primește o bursă la Paris și timp de 5 ani va urma cursurile Facultății de Drept În 1903 obține premiul „Ernest Beaumont la un concurs organizat la toate Facultățile de Drept din Franța cu lucrarea intitulată „Efectele actelor cu titlu gratuit consimțite sub regimul comunității fie de către femeia singură fie de către cei doi soți în profitul copilului din prima căsătorie al unui copil comun sau unui al treilea Un faimos profesor la Drept profesorul Berthelemy caracteriza astfel lucrarea înaintată comisiei „claritatea expunerii precizia cunoștințelor excelentul plan adoptat maniera foarte riguroasă a unor părți lasă o impresie foarte favorabilă La Paris își obține doctoratul cu teza Essai sur une théorie des droits éventuels În această perioadă este inițiat în francmasonerie Nu se cunoaște dacă loja în care a fost inițiat aparținea masoneriei naționale sau celei franceze Actualii reprezentanți ai Marii Loji Naționale din România MLNR care se pretind continuatorii ordinului fondat de Constantin C Moroiu 1880 promovează imaginea de mason a lui Nicolae Titulescu acest fapt putând constitui o dovadă menită să probeze faptul că acesta a făcut parte din MLNR În această eventualitate este posibil ca N Titulescu să fi fost inițiat în loja intitulată sugestiv "Fiii României" de la Bruxelles care reunea numeroși români aflați la studii în străinătate În 1905 Nicolae Titulescu s-a întors în România ca profesor de drept la Universitatea din Iași iar în 1907 se mută în București În același an s-a căsătorit cu Caterina Burcă fiica unui moșier vecin din comuna Titulești După decesul mătușii sale Maria Băluțescu care îl înfiase moștenește întreaga avere a acesteia devenind un om bogat după standardele vremii Nicolae Titulescu intră în politică în 1909 În anul 1912 câștigă un loc pe lista Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu devenind astfel deputat de Romanați Este posibil ca debutul și ascensiunea sa politică să se datoreze lui Take Ionescu exponent important al masoneriei care l-a promovat în funcția de deputat și ministru al Partidului Conservator Democrat 1908 respectiv 1917 După primul discurs ținut în Parlament despre poziția României față de evenimentele din Balcani Take Ionescu remarca „Un mare un extraordinar talent s-a ridicat la tribuna românească și acest talent este al nostru cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui Ion I C Brătianu ca Ministru al Finanțelor La 10 august 1913 Nicolae Titulescu a fost numit în Comisia pentru delimitarea frontierei în sudul Dobrogei constituită în urma Conferinței de Pace de la București Încă din perioda neutralității Nicolae Titulescu susține ideea Unirii Transilvaniei cu România într-un discurs rostit la Ploiești și intitulat „Inima României el declara „România nu poate fi întreagă fără Ardeal…Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria e școala care i-a făurit neamul e farmecul care i-a susținut viața…Ardealul nu e numai inima României politice priviți harta Ardealul e inima României geografice În vara anului 1918 împreună cu alte personalități române Take Ionescu Octavian Goga Traian Vuia și Constantin Mille înființează la Paris Comitetul Național Român cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitatea națională comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotențiar al națiunii române În anii 1928 1936 Nicolae Titulescu a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine În primul ministeriat la Externe 1927-1928 are o contribuție decisivă la acceptarea internațională a punctului de vedere românesc cu privire la problema "optanților" maghiari ridicată de Budapesta precum că România ar fi discriminat la reforma agrară din 1921 pe marii proprietari moșieri maghiari transilvani Titulescu a combătut criticile guvernului maghiar demonstrând clar corectitudinea măsurilor aplicate de București< ref> Nicolae Titulescu este principalul artizan al câștigării procesului optanților un proces întins pe aproape un deceniu prin care statul român a reușit să convingă Franța și Marea Britanie să cedeze procente din despăgubirile lor de război la compensarea pierderilor suferite de cetățenii ungari pentru proprietățile deținute în Transilvania noua provincie a României fostă a Imperiului Austro-Ungar Ion I C Brătianu președintele Partidului Național-Liberal și al Consiliului de Miniștri se gândea în urma decesului regelui Ferdinand la proclamarea Republicii și alegerea lui Nicolae Titulescu în funcția de președinte Nicolae Titulescu a ocupat în două rânduri postul de trimis extraordinar și Ministru plenipotențiar al României ambasador la Londra1921-1927 și 1928-1932 De asemenea realizează deschiderea sau redeschiderea reprezentanțelor diplomatice ale României de la Helsinki Lisabona Rio de Janeiro Buenos Aires Santiago de Chile Ciudad de Mexico Montevideo Caracas și Teheran< ref> Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva fiind ales de două ori 1930 și 1931 Președinte al acestei organizații internaționale În această calitate a militat contra revizionismului din Europa pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii Titulescu și-a bazat întreaga activitatea pe problemele majore fundamentale ale politicii externe a României După instaurarea nazismului în Germania dându-și seama de pericolul pe care-l reprezenta acesta pentru România ca și pentru alte state europene Titulescu a depus o vie activitate în direcția întăririi colaborării internaționale în interesul păcii și securității europene Pe această linie politică Titulescu a semnat la Londra în 1933 în numele guvernului României convențiile împotriva agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înțelegeri; pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste; În planul relațiilor externe Titulescu a militat pentru încheierea de alianțe și pacte defensive care să conserve prevederile Tratatelor de pace de la Paris 1919-1920 pe baza cărora au apărut noile state naționale din Centrul și Estul Europei Un angajament deloc simplu și ușor de ținut dacă avem în vedere erorile comise de țările învingătoare din primul război mondial și revizionismul statelor învinse Criticii săi îi argumentează că încrederea sa aproape oarbă în pacte și tratate l-a făcut să-și piardă susținătorii de la Londra și Paris dar și funcțiile politice din țară către anii 1935-1936 Și peisajul politic și lupta pentru reîmpărțirea sferelor de influență pe continent erau altele în 1935 decât în anul 1920 Cu toate acestea meritele lui Titulescu sunt mari și fiindcă a perfectat definirea statului agresor și a agresiunii definiții juridice acceptate în dreptul internațional de majoritatea statelor din epocă cu excepția Germaniei naziste Sistemul colectiv de apărare pentru care a luptat atât de mult Titulescu compus din Mica ÎnțelegereCehoslovacia Iugoslavia și România mai târziu Înțelegerea Balcanică Iugoslavia Grecia Turcia și România se regăsea în sfera de influență a Franței care-și regulariza opțiunile strategice și interesele cu ajutorul acestora de multe ori Marea Britanie acuzând Franța de hegemonie europeană O analiză a gândirii sale diplomatice este făcută însuși de Nicolae Titulescu „Întreagă politică externă pe care am urmat…n-a avut decât acest țel nu de a pregăti războiul ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil În 29 august 1936 regele Carol al II-lea îl demite pe Nicolae Titulescu din funcția de ministru de externe sub pretextul unei remanieri guvernamentale Nicolae Titulescu află vestea de la radio în timp ce se găsea la Cap Martin Franța pe Coasta de Azur unde-și avea reședința< ref> După demitere Nicolae Titulescu a inițiat un turneu prin marile capitale europene propagând prin articole și conferințe ideea salvgardării păcii din perspectiva războiului mondial care se apropia În toamna anului 1937 Nicolae Titulescu revine în țară pentru a participa la alegeri candidând pentru un post de deputat de Olt pe listele Partidului Național-Țărănesc deși avea asigurat un post de "senator pe viață" Rezultatele alegerilor comunicate la 21 decembrie 1937 de Biroul județean Olt consemnau victoria lui Alexandru Alimăneșteanu candidatul Partidului Național-Liberal; Nicolae Titulescu candidatul Partidului Național-Țărănesc s-a plasat pe locul al doilea< ref> În mod inexplicabil fără a furniza nici un fel de explicație în data de 27 decembrie 1937 Nicolae Titulescu a părăsit România fără a se mai întoarce Nicolae Titulescu moare la Cannes sau Souvrettes Elveția după Petre Pandrea după o lungă suferință la data de 17 martie 1941 În 1992 rămășițele sale au fost aduse în țară și înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului Aspecte controversate ale activității lui Nicolae Titulescu Chestiunea tezaurului În februarie 1917 a avut loc revoluția rusă care a condus la înlăturarea Țarului Nicolae al II-lea și la instalarea unui guvern provizoriu în frunte cu Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov Câteva luni mai târziu în aprilie 1917 a fost înlocuit de Alexandr Kerenski Lenin și Troțki se întorseseră în Rusia și începuseră pregătirea revoluției bolșevice promițând populației "pâine pace și pământ" dacă aveau să ajungă la putere Toate autoritățile statului se dezintegrau în armată se dezerta pe capete întraga Rusie fiind cuprinsă de haosul pre-revoluționar În aceste condiții guvernul României care inițial sistase transportul celei de-a doua tranșe a Tezaurului la Moscova la propunerea lui Nicolae Titulescu proaspăt numit ministru de finanțe decide totuși să trimită a doua tranșă a tezaurului la Moscova La 17 30 martie 1917 Aleksandr Gucikov ministrul de război în Guvernul provizoriu rus declara la întâlnirea cu șefii misiunilor militare aliate că situația din Rusia este gravă armata și flota sunt în plină dezorganizare și se arăta sceptic în ceea ce privea viitorul cooperării militare în cadrul Antantei Totuși în această situație prin "Jurnalul Consiliului de Miniștri" nr 272 bis din 18 iulie 1917 la numai o săptămână după numirea în funcție la propunerea ministrului de finanțe Nicolae Titulescu se hotărește strămutarea în Rusia a sediului și avutului Băncii Naționale Câteva zile mai târziu la 22 iulie Titulescu autoriza Banca Națională – refugiată deja la Iași – "să-și strămute aiurea sediul și avutul ei cât și pe cel pe care îl are în păstrare" Aceeași comunicare s-a trimis și instituțiilor bancare mai importante ca Banca Marmorosch-Blank Banca Comercială Română Banca Românească Banca Comercială Banca de Scont etc Încarcărea trenului care avea să conțină al doilea transport al tezaurului s-a facut în perioada 23–27 iulie 1917 în seara aceleiași zile pornind spre Rusia Trenul avea 24 de vagoane din care trei vagoane reprezentau valorile Băncii Naționale cu o valoare declarată de cca 15 miliarde lei Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane al căror conținut era estimat la circa 75 miliarde lei Prezentată pompos de Titulescu drept "restituirea tezaurului" de către "prietenii prietenilor noștri" Franța adică practic prima tranșă a tezaurului restituită în 1936 de către sovietici a fost constituită din bancnote vechi hrisoave și alte documente plus osemintele lui Dimitrie Cantemir Conferința pentru reparații de la Spa N Titulescu a condus delegația României la Spa unde țara noastră a obținut 1% din reparațiile germane și 105% din cele orientale În acest sens lui Titulescu i se reproșa incapacitatea de a negocia în mod corespunzător interesele țării pe fondul unui efort susținut al statului român de a finanța activitatea sa diplomatică Concret s-a invocat acordul realizat la Washington 1926 pentru reglementarea datoriei de război a țării față de Statele Unite în care o parte a mass-media acuza incompetența lui Nicolae Titulescu având în vedere că atât timp cât datoria Franței față de SUA era de 85 de ori mai mare decât cea a României Bucureștiul ar fi trebuit să plătească o anuitate de atâtea ori mai mică decât cea a Parisului În concluzie se pretindea că din cauza incompetenței lui Nicolae Titulescu România trebuia să plătească cu peste 47 de milioane de dolari mai mult față de obligația financiară ce îi revenea în mod real sumă care de altfel reprezenta întreaga datorie a țării față de SUA Negocierile de la Riga Unul din cei mai corosivi critici ai lui Nicolae Titulescu a fost prințul Mihail R Sturdza diplomat de carieră ministru de externe în timpul Statului Național-Legionar George G Potra cel care s-a ocupat de editarea și publicarea operei politico-diplomatice a lui Nicolae Titulescu îl caracterizează astfel pe Mihail R Sturdza Primele suspiciuni ale lui Mihail R Sturdza asupra orientării pro-sovietice a lui Nicolae Titulescu au apărut în martie-aprilie 1932 pe când Titulescu nu era încă ministru de externe În acea perioadă la presiunile Franței Mihail R Sturdza fusese însărcinat de către Dimitrie Ghica ministrul de externe în funcție să poarte tratative cu sovieticii în vederea încheierii unui tratat de neagresiune Negocierile s-au purtat la Riga în mai multe runde Condiția impusă de guvernul român era să nu fie luată în discuție problema Basarabiei Cu toate acestea ambasadorul sovietic un anume Boris Spiridonovici Stomoniakov a încercat să introducă această problemă în preambulul tratatului la care Sturdza a refuzat orice discuție conform instrucțiunilor Stomoniakov a mai făcut o ultimă încercare trimițându-i o scrisoare recomandată în plic sigilat în care era menționată această problemă pe care Sturdza intuind șiretlicul a înapoiat-o expeditorului fără s-o deschidă Deși era o problemă de interes național strict secretă Titulescu a dat spre publicare o parte din documentele convorbirilor de la Riga unui anume André Géraud zis Pertinax de la ziarul l’Echo de Paris jurnalist de dreapta cu simpatii pro-bolșevice stipendiat de ambasada URSS care le-a publicat astfel că întrega lume a aflat că există o "problemă" a Basarabiei de care un tânăr diplomat "nesocotit" nici nu a vrut să audă în ciuda dorinței sovieticilor de a o "rezolva" În loc să fie destituit și închis pentru difuzare de documente strict secrete Titulescu a fost numit ministru de externe în urma unor servicii prestate pentru camarilă respectiv s-o determine pe Regina Elena să plece din țară în 1932 Respingerea colaborării cu Germania În data de 22 octombrie 1934 ministrul german al aerului Mareșalul Hermann Göring vorbind în numele lui Adolf Hitler expune ambasadorului roman la Berlin Nicolae Petrescu-Comnen o oferta germană către România respectiv garanția integrală a granițelor în special a graniței cu Uniunea Sovietică și a graniței cu Ungaria oferind totodată o reînarmare completă a armatei cerând în schimb ca România să se opună cu toate forțele oricărei încercări de trecere a trupelor sovietice pe teritoriul național Nicolae Titulescu care promisese deja partenerilor săi francezi și cehoslovaci care încheiaseră deja tratate de asistență mutuală cu rușii pentru cazul unui conflict european că va încheia un tratat similar cu sovieticii care ar fi permis trupelor sovietice să treacă prin România pentru a "sprijini" Franța și Cehoslovacia contra Germaniei ascunde raportul lui Petrescu-Comnen O lună mai târziu în 20 noiembrie informat de către Mihail R Sturdza prof Gheorghe I Brătianu președintele Partidului Liberal dizident se deplasează la Berlin unde Hermann Göring și Adolf Hitler cu care are convorbiri confirmă oferta făcută României Ulterior oferta va fi reînnoită în urma unor convorbiri cu aceiași oficiali în 7 noiembrie 1936 și în 16 noiembrie 1936 "Combinațiile" lui Nicolae Titulescu vor face obiectul mai multor interpelări în parlament ale lui Gheorghe Brătianu numit lider fascist de "Pravda" din 15 decembrie 1936 La rândul său Nicolae Titulescu va replica adversarilor săi declarând că este gata să negocieze un pact de asistență mutuală și cu Germania dacă această țară este dispusă să garanteze integritatea teritorială a României Numai că de fapt Titulescu nu era recunoscut ca un interlocutor valabil la Berlin el fiind declarat mai mult sau mai puțin oficial persona non grata Cu atât mai mult cu cât în martie 1933 Titulescu solicitase în mod neoficial o audiență Führer-ului aprobată totuși de Rosenberg deși o considera pură diversiune pe care Titulescu n-a onorat-o niciodată Apropierea de Uniunea Sovietică În ceea ce privește relațiile cu Uniunea Sovietică Nicolae Titulescu a încercat aplicarea principiului "prietenii prietenilor noștri sunt prietenii nostri" După ce a încurajat Parisul să semneze un tratat cu Moscova România avea deja semnat un tratat cu Franța în 1926 și reînnoit zece ani mai târziu a urmat Cehoslovacia Însuși Beneš a insistat ca România să facă pași către relația normală cu Uniunea Sovietică Oficial motivul invocat era acela că stabilitatea în est nu putea fi asigurată fără o relație amicală româno-sovietică însa neoficial România dobândise o importanță strategică În condițiile în care drumul URSS către vest se oprea la Polonia înainte deci de a începe România era singurul stat care constituia o punte între URSS și Cehoslovacia și de aici Franța Altfel spus pactele de asistență mutuală pe care URSS le semnase deja cu Franța și Cehoslovacia în 1935 nu aveau nicio relevanță fără ca și România să facă parte Într-un memoriu justificativ pe care Titulescu l-a trimis regelui Carol al II-lea la începutul lui 1940 diplomatul argumentează necesitatea pactului din rațiuni geopolitice dacă apropierea ruso-germană se va face fără noi aceasta va fi împotriva noastră Ca atare "apropierea ruso-germană trebuie să ne găsească ca aliați ai URSS" Atunci în 1940 justificările lui Titulescu nu mai aveau nici o valoare Basarabia fiind abandonată fără luptă La 21 iulie 1936 la Montreux întâlnirea privată Litvinov – Titulescu s-a încheiat cu redactarea textului pactului de asistență mutuală care urma să fie semnat în septembrie un fel de ciornă fără valoare Se afirmă adesea că Titulescu ar fi fost "păcălit" de "șiretul" Maksim Litvinov Meir Henoch Mojszewicz Wallach-Finkelstein pe scurt Max Vallah În realitate acesta avea să-i declare "prietenului" Titulescu în 1937 Sprijinul acordat comuniștilor spanioli Nicolae Titulescu va fi demis în 29 august 1936 printre altele și pentru faptul că cedase cu de la sine putere comuniștilor spanioli o comandă românească făcută în Franța de 100 tunuri grele Schneider-Creusot și 3 escadrile Dassault< ref> Datorită acestei acțiuni armata română va fi complet lipsită de armament greu la asediul Odessei iar Germania își va reorienta politica externă încheind Pactul Ribbentrop-Molotov urmat cum se știe de dezmembrarea României De altfel Walter Roman Ernő Neuländer locotenent-colonel NKVD activând cu gradul de maior în Brigăzile Internaționale din Spania îi va trimite o scrisoare de mulțumire căreia Titulescu îi va răspunde cu căldură Scandalul provocat de articolul "Eu și Garda de Fier" Date fiind condițiile în care în decembrie 1933 Nicolae Titulescu forțase mâna lui IG Duca să dizolve Garda de Fier dizolvare însoțită de violențe contra legionarilor soldate cu mai mulți morți aceștia replicând prin asasinarea primului ministru în 29 decembrie 1933 era clar că Titulescu nu era dorit în PNL astfel că în 1937 apar primele știri privind convorbiri cu Iuliu Maniu purtate la Cap Martin Franța unde Titulescu avea una din reședințe Întors în țară în 29 noiembrie 1937 Titulescu își anunță intenția de a candida în alegeri pentru un post de deputat din partea Partidului Național-Țărănesc Decizia sa este cu atât mai surprinzătoare cu cât avea asigurat un post de senator pe viață pentru "servicii deosebite aduse țării" Problema era că Iuliu Maniu încheiase cu Corneliu Zelea Codreanu un pact de neagresiune electorală iar Nicolae Titulescu era cunoscut drept un adversar ireductibil al legionarilor în care vedea agenți de influență ai lui Adolf Hitler În aceste condiții sfătuit probabil și de Iuliu Maniu în 12 decembrie 1937 Nicolae Titulescu publică în "Universul" un articol intitulat "Eu și Garda de Fier" în care aruncă responsabilitatea dizolvării Gărzii de Fier din 9 decembrie 1933 asupra PNL și în special asupra lui IG Duca Răspunsul nu a întârziat să apară din partea tuturor forțelor politice Constantin Argetoianu numește articolul "pledoarie de clănțău minte de la început până la sfârșit cu nerușinare" și nu numai el toate ziarele inclusiv cele de stânga din Sărindar sunt revoltate de afirmațiile sale În fine fratele lui IG Duca într-o scrisoare publicată în majoritatea ziarelor Universul Viitorul Dimineața șa a doua zi îl acuză pe Nicolae Titulescu drept principalul responsabil de moartea fratelui său subliniind că declarațiile acestuia "sunt mai mult decât o impietate ci o monstruozitate" În fine printr-o altă scrisoare publică se pronunță și membrii guvernului liberal din 1933 lămurind lucrurile Scrisoarea către Ion Antonescu De fapt au fost două scrisori Prima datând din perioada 6 septembrie 1940 data abdicării lui Carol al II-lea și 23 octombrie data celei de-a doua În prima scrisoare relativ extinsă Nicolae Titulescu își justifică politica față de Germania încercând să argumenteze că nu el este cel vinovat de pierderile teritoriale ale României din vara lui 1940 argumentând că ar fi "oferit" în 1935 și 1936 "tratate de alianță" Germaniei dar a fost refuzat prima dată pentru că "cerea" Germaniei "să nu atace nici România nici prietenii noștri" fiind vizate în primul rând Franța Anglia și Uniunea Sovietică și a doua oară când era deja prea târziu În realitate nu fusese decât o penibilă discuție de tatonare purtată de Nicolae Petrescu-Comnen cu baronul Konstantin von Neurath ministrul de externe nazist pretextată de o cutie de icre negre trimise cadou de Titulescu În 23 octombrie 1940 Nicolae Titulescu îi trimite de la Cannes conducătorului statului Ion Antonescu încă o scrisoare scurtă și la obiect Publicarea acestei scrisori a suscitat numeroase comentarii Ion Antonescu nu a răspuns acestor scrisori dar sigur le-a citit pentru că în decembrie 1940 pe o telegramă transmisă de Legația României din Londra punea următoarea rezoluție Controverse Motivul demiterii și "exilul" Se afirmă că În 1936 regele Carol al II-lea aliniindu-se presiunilor cercurilor de dreapta pro-naziste legionare dar și externe îl îndepărtează din toate funcțiile oficiale și îl obligă să se exilezefraza apare în zeci de locuri pe internet Mulți istorici sunt de părere că motivul demiterii ar fi catastrofalul eșec al politicii sale externe Rezultatele concrete se vor vedea pe harta României la sfârșitul lui august 1940 Adesea însă se uită că Titulescu a fost doar un executant politica externă fiind dictată de Carol al II-lea și de "oculta" de stânga subordonată cercului de influență reprezentat de Elena Lupescu care era strâns legat atât de un plan masonic internațional menit să conserve România ca platformă pentru supraviețuirea sau afluxul evreilor cât și de unul sovietic vizând extinderea sferei de influență a Moscovei asupra țării noastre Pe acest fond se conturează posibilitatea ca Nicolae Titulescu să fi aparținut alături de alți lideri regionali precum Eduard Beneš unei elite masonice internaționale căreia să-i fi reprezentat interesele ce par să fi coincis în special cu obiectivele strategice franceze De aceea însuși diplomatul român a recunoscut public printr-o telegramă mediatizată la Paris că a avut de suferit din cauza Franței și s-a sacrificat pentru aceasta 1938 Apartenența la elita inițiatică internațională ar putea explicatotodată accesul lui N Titulescu la conducerea unor instituții și atașamentul față de idei aparținând francmasoneriei LigaNațiunilor respectiv Europa Unită În ceea ce privește pretextul demiterii sunt invocate mai multe motive printre care și presiunile guvernului englez deranjat de declarațiile lui Titulescu care acuzau Marea Britanie de neimplicare de partea comuniștilor în războiul civil din Spania "Puneți botniță acestui avocat limbut" i-ar fi cerut Neville Chamberlain lui Carol al II-lea afirmă dr Șerban Milcoveanu într-un interviu de senzație apărut în "Oltul cultural" Slatina în 8 noiembrie 2005 interviu reluat în O altă cauză posibilă este reprezentată de compromiterea legăturilor româno-italiene datorită intransigenței cu care Titulescu a cerut sancțiuni economice pentru Italia în cadrul Societății Națiunilor după atacarea Abisiniei La aceasta se adaugă discursul violent a lui Titulescu împotriva ziariștilor italieni în ședința Adunării Generale a Societății Națiunilor din iulie 1936 discurs care a îndepărtat definitiv România de Italia În ceea ce privește așa-zisul exil trebuie spus că regele Carol al II-lea nu l-a exilat pe Nicolae Titulescu și nici nu l-a obligat să se exileze așa cum se susține adesea Nu există nici un document care să sugereze măcar așa ceva De altfel nici nu exista vreo prevedere legislativă în acest sens Se putea însă retrage cetățenia română pentru motive întemeiate urmată de expulzare din țară dar nu există nici un document în acest sens Cea mai plauzibilă ipoteză privind plecarea sa intempestivă din țară este că odată terminate alegerile pactul de neagresiune electorală dintre Mișcarea Legionară și Iuliu Maniu fusese denunțat de ambele părți în consecință Nicolae Titulescu era expus unor eventuale acte de răzbunare ale legionarilor Ereditatea și starea de sănătate În ceea ce privește ereditatea nu este exclus ca trăsăturile antropologice ale diplomatului român să se fi datorat unei ascendențe turanice în familia sa cel mai probabil cumană și nu pecenegă cum invoca într-o formă sarcastică Mihail R Sturdza Ascendența a survenit pe fondul procesului de metisare dintre reziduuri ale triburilor cumane și populația autohtonă care pare să fi cunoscut un grad accentuat în zona de câmpie dintre Olt și Argeș unde în general sunt consemnate numeroase toponime de origine turcă pre-otomană De altfel particularizat la locul de origine a lui Nicolae Titulescu observăm că pe valea mijlocie a Vedei și pe afluentul său Plapcea în zona unde se situează comuna Titulești exista un sat numit Tătărăi Tătarii răi aparținând în prezent orașului Scornicești Înfățișarea sa asiatică avea să-i deruteze și pe jurnaliștii europeni acreditați la Geneva în timpul dezbaterilor asupra agresiunii japoneze împotriva Chinei1931 În context diplomatul român a fost confundat cu un oficial chinez căruia i s-au solicitat date de către ziariști Nicolae Titulescu avea prin ereditate o natură maladivă moștenind astfel firea bolnăvicioasă a tatălui său Anemia permanentă starea excesivă de nervozitate și crizele de insomnie denotau existența unui dezechilibru fizic profund Pe acest fond s-a conturat ideea că treptat a început să abuzeze de medicamente și de somnifere iar în ultimii ani eter și chiar morfină Constantin Xeni suspecta că Nicolae Titulescu ar fi folosit nu doar morfină ci și cocaină în scop medical de care ar fi devenit dependent și care ar fi accentuat dezechilibrul său fizic și psihic de unde și dispariția sa prematură Pe de altă parte tot Xeni menționează că Nicolae Titulescu ajunsese să-și facă singur spre sfârșitul vieții injecții de morfină și chiar cocaină pe care și le procura cu sume importante de bani iar la sfatul unor medici i s-au administrat afrodisiace Ipoteze asupra decesului Nicolae Titulescu a murit pe 17 martie 1941 la Hotel Carlton în Cannes și a fost înmormântat pe 24 martie în cimitirul Bisericii ortodoxe ruse "Sf Mihail" tot în Cannes Certificatul de deces este emis de primăria orașului Cannes iar registrul de decese al primăriei menționează clar locul decesului Hotel Carlton Cannes< ref> așadar ipoteza lui Petre Pandrea nu se confirmă Ulterior s-au făcut tot felul de speculații asupra bolii și decesului afirmându-se că ar fi fost otrăvit din ordinul lui Carol al II-lea sau de către Gestapo zvon alimentat chiar de Titulescu în timpul vieții În realitate consuma apă minerală din sticle îmbuteliate datorită fricii sale arhicunoscute de infecții Dr Șerban Milcoveanu cunoscut memorialist legionar bănuit de camarazii săi că ar fi fost agent diversionist al Securității vine cu altă ipoteză asupra cauzei decesului lui Titulescu în același interviu de senzație din "Oltul cultural" reluat în Milcoveanu afirmă că Titulescu se îngrășase și pentru a slăbi a luat un medicament pentru slăbire "Dinitra" care i-ar fi afectat măduva osoasă și consecutiv a provocat o anemie permanentă datorită scăderii numărului de hematii În consecință a fost nevoit să recurgă la transfuzii care pe atunci se făceau direct de la om la om susține dr Milcoveanu nefiind cunoscute procedee de conservare a sângelui În realitate se cunoșteau și grupele sanguine și existau și anticoagulanți În fine dr Milcoveanu susține că Titulescu ar fi murit în urma unui accident în cursul unei transfuzii de sânge Ipoteza lui Constantin Xeni pare cea mai plauzibilă dat fiindcă Nicolae Titulescu a fost totdeauna dependent de medicamente Note Referințe Bibliografie Buzatu Gheorghe coord Titulescu și strategia păcii Editura Junimea Iași 1982 „Dicționar biogr de ist a RomanieiStan Stoica șa Meronia 2008 Grecescu Ion Nicolae Titulescu Bucuresti Editura Politică 1980 Idem Nicolae Titulescu Concepția juridică și diplomatică Scrisul Românesc Craiova 1982 Macovescu George coord Nicolae Titulescu- Docmumente Diplomatice Editura Politică București 1967 Nicolae Titulescu Discursuri Editura Științifică București 1967 Păunescu Emil Potra George Nicolae Titulescu-Nicolae Raicoviceanu Mărturiile unui prietenii Fundația Eurpeană Titulescu București 2003 Oprea M Ion Nicolae Titulescu Editura Științifică București 1966 „Pro și Contra Titulescu ediția a II-a revăzută și adaugită Editie ingrijita selectie cuvant inainte si postfata note biografice adnotari si explicatii indice de George G Potra 3 volume Fundația Europeană Titulescu 2003 15 Mai 2008 Nicolae Drăgușin România liberă Legături externe 10 Februarie 2012 Andreea Lupșor Historia 4 februarie 2008 Jurnalul Național 5 august 2012 Serban Cionoff Jurnalul Național 26 octombrie 2012 Victor Pitigoi Ziarecom 15 mai 2008 Nicolae Dragusin România liberă Fragmente audio Nikolai Vasilievici Gogol ; Mykola Vasyliovych Hohol; – < ref> a fost un prozator și dramaturg rus născut în Ucraina Gogol s-a afirmat ca un scriitor care urmărește să redea adevărul vieții smulgând fără cruțare vălul somptuos de pe societatea nobiliaro-birocratică a timpului său Bielinski a menționat drept calitate principală a creației lui Gogol „fidelitatea sa extraordinară față de realitate" realismul său încă în 1835 Bielinski scria în legătură cu nuvelele publicate în Arabescuri Nevski Prospekt și Însemnările unui nebun că "scena pe care se desfășoară acțiunea se lărgește și fără ca autorul să părăsească iubita și minunata lui Ucraina el caută de astă dată poezia în moravurile clasei mijlocii din Rusia Și dumnezeule ce poezie adâncă și puternică descoperă el aici!" Eusebiu Camilar Biografie 1809 La 20 martie stil vechi în localitatea Sorocinții Mari ucrVelikie SorocințyrusBolșie Sorocințîse naște Nikolai Vasilievici Gogol 1818-1819 Împreună cu Ivan fratele său mai mic învață la Școala județeană din Poltava 1820-1821 Se pregătește și în particular cu un profesor de limba latină de la gimnaziul din Poltava La 1 mai 1821 deci spre sfârșitul anului școlar este mutat la Gimnaziul de științe superioare din orașul Nejin 1828 La 27 iulie absolvă gimnaziul La 13 decembrie însoțit de un prieten pleacă spre Petersburg unde ajunge în ultimele zile ale anului Încearcă fără succes să-și găsească o slujbă în capitală La 7 mai primește aprobarea cenzurii pentru tipărirea poemului Hans Küchelgarten scris după spusele sale încă din 1827 Apariția acestei opere de tinerețe semnată cu pseudonimul V Mov este întîmpinată cu recenzii nefavorabile în revistele "Moskovskii telegraf" "Telegraful Moscovei" și "Severnaia pcela" "Albina Nordului" Deziluzionat de eșec Gogol retrage din librării exemplarele nevândute și le arde 1830 În ianuarie traduce din franceză articolul "Despre comerțul rușilor la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XII-lea" care este acceptat dar nu și publicat de revista "Severnîi arhiv" "Arhiva Nordului" În numărul pe februarie și martie al revistei „Otecestvennîe zapiski" "Însemnări din patrie" fără semnătură i se tipărește povestirea Bisavriuk sau "Seara în ajun de Sînt-Ivan Kupala"; în lunile mai și iunie frecventează Academia Artelor unde studiază pictura La 18 decembrie cenzura aprobă tipărirea almanahului Severnîe țvetî na 1831 god "Florile Nordului pe anul 1831" unde cu semnătura „oooo" Gogol publică un capitol din romanul istoric neterminat Hatmanul 1831 La 1 ianuarie apare primul număr al revistei "Literaturnaia gazeta" "Gazeta literară" unde cu pseudonimul P Glecik Gogol publică un capitol din nuvela malorusă Mistrețul fioros și cu pseudonimul G Ianov articolul "Câteva idei despre predarea geografiei la copii" La 16 ianuarie apare numărul 4 al aceleiași publicații în care se tipărește articolul Femeia prima scriere semnată cu numele de N Gogol în gimnaziu fusese cunoscut ca Gogol-Ianovski sau pur și simplu Ianovskidupă numele străbunicului său Jan Gogol Pe 20 mai la o serată dată de Pletniov Gogol face cunoștință cu Pușkin cu care continuă să se vadă În septembrie apare prima parte a Serilor în cătunul de lângă Dikanka 1832 La începutul lui martie apare partea a doua a Serilor în cătunul de lângă Dikanka 1834 În numărul pe februarie al "Gazetei Ministerului învățământului" se tipărește articolul lui Gogol Planul de predare a istoriei universale La 27 februarie cenzura interzice tipărirea povestirii Banduristul sângeros prevăzută a apărea în revista "Biblioteka dlea citenia" "Biblioteca pentru lectură" La 18 aprilie cenzura aprobă apariția părții a doua a almanahului Novosele "Casa nouă" unde se tipărește cu unele tăieturi nuvela Cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici 1835 În ianuarie apare volumul Arabescuri care pe lângă nuvelele Nevski Prospekt Portretul Însemnările unui nebun conține și 13 articole axate pe probleme de literatură estetică arhitectură artă istorie etc În martie apare Mirgorod Ambele volume sânt întâmpinate de Vissarion Belinski cu o scurtă recenzie binevoitoare în "Molva" 1836 La 13 martie se obține aprobarea cenzurii pentru tipărirea numărului 1 al revistei "Sovremennik" "Contemporanul" fondată de Pușkin; în acest prim număr Gogol publică nuvela Caleașca fragmentul dramatic Dimineața unui funcționar titlul schimbat de cenzură în "Dimineața unui om ocupat" articolul Asupra mișcării literaturii din reviste în anii 1834 și 1835 și câteva recenzii mărunte Tot aici se tipărește recenzia lui Pușkin la ediția a doua a Serilor în cătunul de lângă Dikanka 1842 La 9 decembrie are loc premiera comediei Căsătoria la Petersburg În această perioadă deși gloria sa atinge apogeul starea dispoziției psihice și fizice îi este din ce în ce mai precară 1843 are loc premiera moscovită a comediilor Căsătoria și Jucătorii de cărți Teatrul Mare 5 februarie și primul spectacol cu Jucătorii de cărți la Petersburg 26 aprilie 1850 În primăvară Gogol o cere în căsătorie pe contesa Anna Vielgorskaia care îl refuză 1852 La 1 ianuarie Gogol declară că volumul al doilea al Sufletelor moarte este gata Starea sănătății i se înrăutățește La 4 februarie se hotărăște să înceapă un post mai lung și după spusele doctorului care l-a îngrijit în ultimele zile "și-a întrerupt lucrul la corectură reducându-și la extrem hrana și somnul" La 7 februarie se spovedește și primește împărtășania Același doctor spune „împărtășania nu l-a calmat a rămas la fel de posomorât în ziua aceea n-a vrut să mănânce nimic și când mai târziu a mâncat o prescură a început să-și zică lacom afurisit nerăbdător și s-a întristat foarte tare" La 10 februarie scrie ultima scrisoare mamei Refuză orice medicament și postește în continuare În noaptea de 11 spre 12 februarie arde manuscrisul volumului al doilea al Sufletelor moarte Moare la 21 februarie 4 martie stil nou la ora 8 dimineața La 25 februarie este înmormântat "unde a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropat în pământul unei mănăstiri cea a Sfântului Daniil din Moscova" După închiderea mănăstirii de către regimul sovietic rămășițele sale au fost reînhumate la cimitirul Novodevicii Scrieri 1831 1832 Serile în cătunul de lângă Dikanka "Vecera na hutore bliz Dikanki" povestiri în care fantasticul este susținut de farmecul local 1835 Taras Bulba roman istoric în care se remarcă conflictul dintre caractere și pasiuni 1835 Arabescuri "Arabeski" nuvele în care visul și fantezia capătă valențele unui protest social 1836 Revizorul "Revizor" capodoperă a dramaturgiei ruse unde sunt combătute sub forma umorului moravurile de provincie din acea epocă 1842 Mantaua "Șinel" 1842 1852 Suflete moarte "Mërtvîe duși" capodopera lui Gogol care unește epopeea cu satira nefiind lipsite nici digresiunile lirice iar prin analizele realiste întreprinse realizează tabloul complet al unei vieți sociale Însemnătate Influența lui Gogol asupra literaturii ruse a fost imensă — a remarcat Bielinski în 1847 — Pe drumul arătat de el s-au avântat nu numai toate tinerele talente ci și unii scriitori care se bucurau deja de un renume au pășit pe această cale părăsind-o pe cea dinainte Referințe Bibliografie NV Gogol Petrecerea serilor în cătunul de lîngă Dikanka traducere de Aurel Lambrino Editura Univers București 1972 NV Gogol Mirgorod traducere de Al Teodoreanu și Xenia Stroe; Dan Faur și Isabella Dumbravă Editura pentru literatură universală București 1966 NV Gogol Taras Bulba Mirgorod traducere de Al Teodoreanu și Xenia Stroe Editura AlbatrosEditura Raduga BucureștiMoscova 1988 Legături externe 4 februarie 2007 Ion Cristoiu Jurnalul Național 20 martie 2009 Costin Tuchilă Amos News 26 noiembrie 2008 Adrian Agachi Ziarul Lumina                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Podul Calafat-Vidin sau Vidin-Calafat în este un pod feroviar și rutier pe Dunăre care conectează orașele Calafat România și Vidin Bulgaria Podul este parte a coridorului paneuropean de transport care leagă puncte terminale orașul german Dresda de orașul Istanbul din Turcia și orașul Salonic din Grecia< ref> În Bulgaria podul este mai cunoscut sub numele Podul 2 peste Dunăre Acest pod este cel de-al doilea pod pe Dunăre care conectează România și Bulgaria și ar fi trebuit conform planificării inițiale să intre în funcțiune în anul 2010 Deschiderea a fost ulterior amânată succesiv până la sfârșitul lui 2012 Diverse evenimente neprevăzute au întârziat construcția iar noul termen de deschidere asumat de autorități a fost 14 iunie 2013 Istoric Treceri cu bacul Până în 14 iunie 2013 singura modalitate de a traversa Dunărea între Calafat și Vidin era serviciul de feribot care execută curse la fiecare două ore imediat ce 19-20 de camioane sunt încărcate Concepție Până în 14 iunie 2013 pe porțiunea de 470 kilometri din Dunăre care formează granița bulgaro-română era în funcțiune un singur pod între Ruse și Giurgiu Acesta inaugurat la 20 iunie 1954 și denumit Podul Prieteniei este prevăzut de asemenea cu o cale rutieră și feroviară Proiectul de construire a unui pod în zona Calafat-Vidin datează din anul 1925< ref> Ținând cont de lipsa acută a traversărilor rapide peste Dunăre scopul principal al construcției podului Vidin-Calafat este de a facilita transportul combinat auto și feroviar pe aripa sudică a Coridorului IV Pan-European de Transport care se întinde de la Dresda în Germania până la Istanbul în Turcia precum și interconectarea mai rapidă a axelor de transport din Sud-estul Europei la marile coridoare de transport europene Nu se poate totuși neglija nici rolul regional al podului acela de a conecta sud-vestul României și nord-vestul Bulgariei state membre ale Uniunii Europene printr-o legătură modernă și rapidă Proiectare România și Bulgaria au semnat acordul pentru construirea podului Calafat-Vidin în anul 2000 În 2001 folosind finanțarea asigurată de banca germană Kreditanstalt fuer Wiederaufbau KfW tradus Institutul de Credit pentru Reconstrucție în zona selectată pentru construcția podului kilometrul fluvial 796+000 au fost elaborate studii preliminare geotehnice și hidrotehnice de către compania Ruhr Ingenieurgesellschaft RRI Societatea Inginerească Ruhr din Germania în asociere cu compania bulgară GUS și cea română IPTANA București Studiile au confirmat corectitudinea alegerii și au asigurat datele preliminare topografice și geologice necesare proiectării Între 2001-2003 folosind aceeași finanțare KfW consorțiul alcătuit din Erm Lahmeyer din Germania Irin și Geomarin din Bulgaria și Agraro Consult din România a elaborat „Studiul de Evaluare a Impactului Asupra Mediului pentru Podul peste Dunăre Vidin Bulgaria Calafat România Studiul a fost prezentat opiniei publice din România și din Bulgaria și a fost aprobat în ședințe publice ale autorităților de Mediu la Vidin și Calafat spre sfârșitul lui 2004 Folosind fonduri puse la dispoziție de Agenția Franceză de Dezvoltare Agence Française de Développement AFD compania franceză BCEOM în asociere cu ITC și Patinvestengineering din Bulgaria și IPTANA din România a elaborat între 2001-2002 analizele economice financiare și sociale preliminare ale construcției unui nou pod peste Dunăre și actualizarea indicilor de preț ai proiectului celui de-al doilea pod peste Dunăre În septembrie 2002 într-un raport al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est publicat la Bruxelles podul Vidin-Calafat este menționat printre obiectivele sprijinite în Bulgaria de această instituție menționându-se anul 2003 ca dată de începere a construcției Acest termen însă nu a fost respectat La începutul anului 2003 folosind grantul ISPA Ministerul Transporturilor din Bulgaria a organizat o licitație în urma căreia a contractat un Consultant Internațional Acesta este consorțiul britanico-spaniol Scott Wilson Holding Iberinsa Flint&Neill Partnership care a primit sarcina să întocmească Un Studiu de Fezabilitate al podului în trei variante care au fost incluse în documentația pentru licitația organizată în scopul desemnării unui Constructor; Un Proiect Tehnic pentru infrastructura rutieră și feroviară de acces la pod pe malul bulgăresc; Patru exemplare de documentații pentru licitația în vederea selectării constructorilor și consultanților în conformitate cu procedurile Comisiei Europene; S-a stabilit ca pe întreaga durată a construcției Consultantul Internațional prin intermediul unui Consultant Rezident să asiste Unitatea de Implementare și Management al Proiectului Tot în anul 2003 a fost aleasă varianta finală a podului Titlul de lucru al planului variantei selectate era „verde Anterior au fost discutate și celelalte alternative intitulate „albastru respectiv „roșu În varianta „verde podul avea 1440 de kilometri cu patru benzi de circulație rutieră un fir de cale ferată trotuare o pistă pentru bicicliști și un depou feroviar de frontieră comun Finanțare Valoarea contractului pentru podul construit de compania Fomento de Construcciones y Contratas se ridică la 99955946 euro Costul total al lucrării este stabilit la 236 milioane de euro Conform panourilor investiției amplasate pe cele două maluri ale Dunării finanțarea lucrărilor podului și accesului de pe malul bulgăresc s-a făcut după cum urmează Uniunea Europeană prin programul ISPA grant Fondul de Coeziune 70000000 euro; Banca Europeană de Investiții 70000000 euro; Republica Federală Germania prin Kreditanstalt fuer Wiederaufbau KfW 20045167 euro; Guvernul Franței prin Agence Française de Développement AFD 5000000 euro; Bugetul de stat al Republicii Bulgaria 60761285 euro Parlamentul Bulgariei 2577280230 euro< ref> Finanțarea accesului de pe malul românesc a fost asigurată de Uniunea Europeană prin programul ISPA 33827745 euro; Guvernul României 3307254070 euro Licitație și construcție Caietele de sarcini pentru selecția de oferte au putut fi cumpărate până pe data de 7 mai 2004 iar depunerea ofertelor s-a făcut până pe data de 14 iunie Hochtief Germania și OHL Spania FCC Spania VINCI Franța Glavbolgarstroi și Mostroi Bulgaria Zublin Germania Alpine Mayreder Austria și Eiffel Franța Bouygues Franța Transstroi Varna Bulgaria și Rizzani de Eccher Italia Pe 1 decembrie 2005 guvernul bulgar a aprobat proiectul după negocierea termenilor lui cu România În final pe 25 mai 2006 Uniunea Europeană a aprobat documentele pentru licitație iar companiile dornice să participe și-au putut depune ofertele până pe 15 septembrie 2006 Ministerul bulgar al Transporturilor le-a deschis pe 18 septembrie Compania spaniolă FCC a fost însărcinată pe data de 30 ianuarie 2007 cu detaliile de execuție și construcția podului în timp ce consorțiul franco-britanic Ingérop High-Point Rendel a fost desemnat consultantul lucrării Pe data de 13 mai 2007 în cadrul unei inaugurări festive premierul bulgar Serghei Stanișev a îndepărtat în mod simbolic prima lopată de pământ de pe viitorul șantier al podului Vidin-Calafat în prezența lui Erhard Busek coordonatorul din acea vreme al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est În cazul României proiectul de construire a infrastructurii rutiere și feroviare de acces la pod a fost acceptat pentru finanțare din fonduri ISPA de preaderare în 2005 sub numărul de înregistrare 2004RO16PPT009 În România s-au calificat la licitația pentru construcția infrastructurii rutiere și feroviare de acces la podul peste Dunăre de la Calafat Vidin cinci consorții FCC Spania și Alpine Bau-Thales Austria Astaldi Italia Swietelsky Austria Euro Construct Trading 98 România și Ansaldo Italia Colas Franța și Leonhard Weiss GmbH & Co Germania AZVI Spania și Vimac Spania Impresa Pizzarotti Italia și Costruzione Linee Ferroviarie Italia Comisia de evaluare a Ministerului Transporturilor a deschis ofertele pe data de 7 noiembrie 2008 și în urma evaluării lor a decis să le declare pe toate inacceptabile și să descalifice toate cele cinci consorții deoarece ofertele nu îndeplineau cerințele de calificare cu privire la experiența minimă a personalului-cheie propus în ofertă Ulterior acestei decizii au fost solicitate să depună oferte doar două din consorții AZVI Vimac și Astaldi Swietelsky Euroconstruct Ansaldo Pe data de 20 ianuarie a fost declarată câștigătoare asocierea AZVI Vimac Contractul cu acest consorțiu a fost semnat de CFR pe data de 6 mai 2008 de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România pe 7 mai și de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii pe 12 mai În septembrie 2009 la structura podului și infrastructura adiacentă lucrau 350-400 angajați din care 250 bulgari iar restul spanioli și români Alți peste 1000 erau implicați indirect în proiect incluzând aici furnizori transportatori subcontractori și experți Descriere Specificații tehnice Conform proiectului lungimea totală a căii rutiere a fost stabilită la 1440 kilometri iar a liniei ferate la 2480 de kilometri La terminare podul ar urma să aibă două benzi de circulație rutieră în fiecare direcție și o linie de cale ferată Detaliat proiectul tehnic prevede următoarele Pentru partea bulgară Lotul 1 – Proiectul și construcția unui pod combinat feroviar și rutier cu patru benzi rutiere o cale ferată pe un singur fir și o pistă pentru bicicliști Lotul 2 – Construcția infrastructurii rutiere și feroviare de acces la pod care implică un terminal feroviar nou pentru mărfuri și 7 km de cale ferată nouă; reconstrucția gării de pasageri existente și construcția a 4 noduri rutiere noi Pentru partea română Construcția a 5 km de cale ferată nouă de la capătul podului până la calea ferată existentă Golenți-Calafat 5 km de drum expres plus o stație terminală pentru controlul comun al traficului și taxare Conform memorandumului semnat de cele două țări înaintea începerii lucrărilor de construcție toate taxele rutiere pentru traversarea podului Calafat-Vidin vor fi percepute de către România pentru Bulgaria rămânând doar taxele feroviare Cel mai probabil partea bulgară a acceptat această condiție nefavorabilă în schimbul acordului dat de România pentru a fi construit un pod între Calafat și Vidin întrucât Bucureștiul nu prea își dorea acest lucru< ref> Podul propriu-zis este o investiție bulgară beneficiarul lucrării fiind Ministerul Transporturilor din Bulgaria Bulgarii au realizat podul feroviar și rutier cu patru benzi un terminal feroviar nou pentru mărfuri șapte kilometri de cale ferată nouă și patru noduri rutiere noi în timp ce România a construit pentru infrastructura de acces pe pod mai multe bretele rutiere cinci kilometri de cale ferată și o stație terminală pentru controlul comun al traficului și taxare Structură Podul Calafat-Vidin este o structură combinată rezemată la capete pe trei cule din care două pe malul bulgăresc iar una pe malul românesc Pe malul bulgar calea ferată se desprinde din structura unitară a podului și continuă pe un viaduct separat în lungime de 400 m Pilele PB1 și PB2 sunt amplasate pe malul bulgăresc pila PB8 pe Insula fără nume iar restul pilelor sunt situate în albia Dunării între malul bulgăresc și Insula fără nume Pe podul propriu-zis grinzile au fost deplasate și montate cu ajutorul lansatorului de grinzi Tehnologia folosită pentru construcția podului numită de experți „spate de cămilă este una ultramodernă Ea permite economisirea materialelor de construcție și asigură o mare rezistență seismică Principiul care stă la baza acestei tehnologii se aseamănă cu cel al desagilor prinși pe șeile fixate între cocoașele unei cămile orice greutate în desagul dintr-o parte este echilibrată printr-o contragreutate în desagul din cealaltă parte Konstantin Jiponov responsabilul adjunct de proiect al Ministerului Transporturilor din Bulgaria a declarat că podul va fi unic în întreaga Uniune Europeană și incomparabil mai ieftin decât dacă s-ar folosi orice altă tehnologie de construcție Potrivit domnului Jiponov această tehnologie este extrem de populară în Japonia Trafic Conform estimărilor din Memorandumul de Finanțare până în 2030 podul ar urma să fie traversat de 8400 de vehicule și 30 de trenuri pe zi În iulie 2006 Ministrul adjunct al Transporturilor din Bulgaria Vessela Gospodinova a semnat cu autoritățile române un acord al cărui scop era clarificarea modalității în care cetățenii celor două țări vor putea traversa granița după construcția podului În conformitate cu negocierile dintre părți în data de 27 februarie 2013 a fost aprobat în ședința Guvernului României Memorandumul nr8615 RF 26022013 cu tema „Aprobarea semnării Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Bulgaria pentru înființarea unei entități comerciale mixte – operator al noului Pod combinat rutier și feroviar între cele două state peste fluviul Dunărea între orașele Calafat România și Vidin Republica Bulgaria Semnarea Acordului a avut loc la Sofia în data de 28 februarie 2013 Din partea Guvernului României Acordul a fost semnat de către Septimiu Buzașu secretar de stat în Ministerul Transporturilor iar din partea Guvernului Republicii Bulgaria de către Ivailo Moskovski ministrul transporturilor tehnologiilor informaționale și comunicațiilor Presa română și cea bulgară au publicat recent posibilele valori ale taxelor rutiere care vor fi percepute pentru traversarea podului 2 euro pentru autoturisme 12 euro pentru autovehiculele cu masa cuprinsă între 35 și 75 tone având maxim 23 locuri 18 euro pentru cele cu masa cuprinsă între 75 și 12 tone 25 euro pentru camioanele cu masa mai mare de 12 tone și cu maximum 3 axe 37 euro pentru cele cu masa mai mare de 12 tone și cu peste 4 axe Aspecte estetice și vizuale Podul are deschideri de 180 m între pile pentru a permite inclusiv circulația navelor fluviale de mare tonaj Podul propriu-zis este unul de tip hobanat în zona șenalului navigabil tablierul fiind susținut de niște cabluri de mari dimensiuni numite hobane fixate pe cele patru pile centrale iar imaginea generală a podului fost caracterizată de unii ingineri și oficiali drept „monumentală< ref> Proiecte de viitor Construcția unui obiectiv de infrastructură atât de important precum podul de la Vidin-Calafat a impulsionat autoritățile de pe ambele maluri În numeroase rânduri oficiali din Bulgaria și România au sugerat realizarea în viitorul apropiat a unor poduri similare care să lege cele două țări în zone de interes economic sau de tranzit sporit Cu ocazia unei vizite pe care a întreprins-o în noiembrie 2005 în România președintele bulgar Gheorghi Părvanov a propus construirea în următorii 20 de ani a cel puțin două poduri noi peste Dunăre unul la Nicopole-Turnu Măgurele celălalt la Silistra-Călărași declarând „Trebuie să avem câte un pod peste Dunăre oriunde tranzitul de persoane și de mărfuri o cere În august 2008 reprezentanți ai Consiliului Județean Olt și directorul executiv al Prefecturii Plevna din Bulgaria Stelian Vârbanov prezent la o întrunire organizată de partea română au anunțat că vor depune la Uniunea Europeană un studiu de piață cu privire la construirea unui pod peste Dunăre în dreptul localităților Corabia și Plevna Deși documentația a fost ulterior respinsă de la finanțare de către UE autoritățile locale de pe cele două maluri ale Dunării anunțau în iulie 2009 că susțin în continuare construcția acestui pod de data aceasta ca un parteneriat public-privat Investiția ar costa 300000000 euro din care guvernul român ar trebui să asigure 150000000 euro Pe 6 noiembrie 2008 experți din România și Bulgaria au discutat propunerea de a se construi o telegondolă peste Dunăre care să lege Giurgiu de Ruse paralel cu podul existent Odată cu ușurarea traficului și creșterea mobilității între cele două orașe telegondola ar servi și ca atracție turistică S-a propus ca finanțarea estimată la 8000000 euro să se facă prin Programul Operațional de Cooperare Transfrontalieră pentru perioada 2007 – 2013 parte a Fondului Regional European de Dezvoltare Tot în noiembrie 2008 prim-ministrul român de atunci Călin Popescu-Tăriceanu a prezentat posibilitatea construirii împreună cu Bulgaria a unui complex hidroenergetic în regiunea Turnu Măgurele–Nicopole Acesta ar servi ca legătură rutieră protecție împotriva inundațiilor și ar ușura traficul naval din zonă atunci când debitul fluviului e scăzut În decembrie 2008 primarul Silistrei Ivo Andonov anunța că guvernul Omanului a decis să participe în competiția pentru concesionarea construcției unui pod peste Dunăre lângă Silistra Domnul Andonov preciza că a primit o scrisoare de intenție din partea Fondului de Investiții din Oman În scrisoare se detalia faptul că Fondul a angajat o echipă de consultanți internaționali să efectueze un studiu iar datele preliminare privind locația podului erau extrem de promițătoare Primăria Silistra dorea să înceapă procedurile de concesionare cât mai curând și să solicite și sprijinul guvernului bulgar Pe 5 decembrie 2008 Petăr Mutafchiev ministrul bulgar al Transporturilor spunea în fața studenților de la Facultatea de Transporturi și Construcții din cadrul Universității de Arhitectură Construcții și Geodezie din Sofia că „în acest moment există negocieri în stadiu avansat cu România privind două poduri noi peste fluviul Dunărea Ministrul Mutafchiev adăuga că e vorba de locațiile Oreahovo-Bechet de care România este mai interesată și Silistra-Călărași pe care Bulgaria o consideră prioritară Pe 24 februarie 2009 Petăr Mutafchiev s-a întâlnit la Calafat cu omologul său român Radu Berceanu În urma discuțiilor acesta a declarat Petăr Mutafchiev a declarat și el presei bulgare că cele două țări au avut în trecut puncte de vedere diferite însă acum se va pregăti un acord care va stipula că România va construi un pod la Oreahovo-Bechet iar Bulgaria alt pod la Călărași-Silistra În octombrie 2009 o delegație condusă de oficiali ai Ministerul Economiei și Finanțelor și formată din reprezentanți ai Transgaz Transelectrica și Hidroelectrica a analizat în Bulgaria proiectele de colaborare în domeniul energiei dintre cele două țări La încheierea discuțiilor Tudor Șerban secretar de stat în Ministerul Economiei a declarat pe 11 decembrie că România și Bulgaria vor să construiască împreună două hidrocentrale cu fonduri europene fără să precizeze însă posibilul amplasament al acestora Pe 23 decembrie 2009 în România a fost investit cabinetul condus de premierul Emil Boc iar unul dintre punctele programului de guvernare a fost „Inițierea demersurilor pentru realizarea podului peste Dunăre la Turnu Măgurele Nicopole și conectivitatea cu Autostrada Sudului Pe 10 mai 2010 Rosen Plevneliev ministrul bulgar al Dezvoltării Regionale a anunțat probabilitatea ca Uniunea Europeană să finanțeze proiectele de construire a două noi poduri peste Dunăre care să lege orașele Oreahovo-Bechet și Silistra-Călărași Anunțul a fost făcut la o conferință internațională de două zile desfășurată la Ruse privind strategia UE față de Regiunea Dunării La conferință au mai participat prim-ministrul Boiko Borisov comisarul european pentru Politică Regională Johannes Hahn și ministrul bulgar al Economiei Energiei și Turismului Traicio Traikov Pe 21 octombrie 2014 Guvernul României a aprobat semnarea unui memorandum de înțelegere cu autoritățile bulgare pentru implementarea studiilor de fezabilitate privind construcția a două noi poduri peste Dunăre la Silistra-Călărași și Nicopole-Turnu Măgurele< ref> Complexe hidroenergetice Pe data de 18 iulie 2011 miniștrii Economiei din România și Bulgaria Ion Ariton și Traicio Traikov au anunțat că în septembrie 2011 guvernele celor două țări vor semna un memorandum pentru pregătirea proiectelor de construcție a două mari complexuri hidroenergetice pe Dunăre Acestea vor fi poziționate între Turnu Măgurele și Nicopole respectiv între Călărași și Silistra În primul caz se reia ideea fostului premier Tăriceanu enunțată în 2008 Ministerul Economiei din Bulgaria estimează că cele două mari complexuri hidroenergetice ar putea produce un total de peste 3800 GWh de electricitate pe an Ministrul român Ion Ariton a declarat că cele două investiții vor fi realizate în parteneriat public-privat însă nu a precizat care este valoarea estimată a proiectelor și nici momentul în care ar putea să înceapă efectiv construcția Controverse Proiectul noului pod peste Dunăre nu a fost lipsit de nenumărate probleme și controverse de-a lungul timpului Principalul obstacol care a întârziat începerea efectivă a lucrărilor au fost îndelungatele neînțelegeri româno-bulgare privind locul unde să fie construit podul sau chiar privind oportunitatea lui Controverse privind amplasamentul podului În martie 1994 Conferința a II-a Pan-Europeană privind Transporturile care s-a desfășurat pe insula grecească Creta a stabilit traseele celor 10 coridoare pan-europene de transport în centrul și estul Europei ca rute de transport care necesită investiții europene majore în următorii 10 până la 15 ani Conferința a II-a Pan-Europeană privind Transporturile care s-a ținut în 1997 la Helsinki în Finlanda a adus unele completări deciziilor luate în 1994 Una din hotărârile luate la aceste conferințe a fost trasarea unui al X-lea Coridor Pan-European de transport valabil după încetarea războaielor din fosta Iugoslavie Astfel s-au stabilit printre altele următoarele trasee Coridorul IV Pan-European aripa nordică Dresda — Nürnberg — Praga — Viena — Bratislava — Győr — Budapesta — Arad — Sibiu — București — Constanța; Coridorul IV Pan-European aripa sudică Dresda — Nürnberg — Praga — Viena — Bratislava — Győr — Budapesta — Arad — Craiova — Sofia — Salonic Plovdiv — Istanbul; Coridorul VIII Pan-European în lungime totală de 1300 km Durrës — Tirana — Skopje — Bitola — Sofia — Dimitrovgrad — Burgas — Varna; Coridorul X Pan-European ramura C Salzburg — Ljubljana — Zagreb — Belgrad — Niș — Sofia; Stabilirea acestor coridoare a făcut ca Sofia să devină un punct de intersecție între aripa sudică a Coridorului IV Coridorul VIII și ramura C a Coridorului X Iordanka Ganceva cercetător la Institute for Market Economics din Sofia sublinia într-un studiu că pentru guvernul bulgar a devenit prioritară aripa sudică a Coridorului IV pentru că ea lega Bulgaria și întreg Sud-Estul Europei prin coridoarele VIII și X de Europa de Vest în timp ce aripa nordică a Coridorului IV devenea o prioritate a guvernului român care spera printre altele la sporirea importanței portului Constanța Dar sublinia doamna Ganceva Începând din 1993 la întâlnirile comune ale responsabililor cu Transporturile din cele două țări care se țin o dată la doi ani au fost propuse diverse locuri unde ar putea fi construit cel de-al doilea pod peste Dunăre dintre România și Bulgaria În 1993 s-a sugerat amplasamentul Oreahovo-Bechet în 1995 amplasamentul Nicopole-Turnu Măgurele iar în 1997 amplasamentul Vidin-Calafat În 1994 o cercetare a companiei Alexander Gibb finanțată prin Programul PHARE a indicat că cel mai potrivit amplasament pentru construcția podului este Lom-Rast Cercetarea dădea dreptate Bulgariei care solicita construcția podului în zona sa de nord-vest însă România nu a acceptat rezultatele cercetării Spre sfârșitul anilor '90 Grecia s-a alăturat solicitării părții bulgare de a se construi podul între Vidin și Calafat Pentru Grecia interesată în dezvoltarea aripii sudice a Coridorului IV Pan-European și implicit a portului Salonic ca punct terminus al coridorului construcția podului în acea zonă era vitală scurtând substanțial tranzitul către vestul Europei Pe 11 aprilie 1998 pe insula grecească Santorini s-a desfășurat întâlnirea miniștrilor de externe din Trilaterala Grecia-România-Bulgaria Participanții ministrul grec Theodoros Pangalos cel bulgar Nadejda Mihailova și cel român Andrei Pleșu au decis să alcătuiască o echipă de experți care să ajute la depășirea impasului creat de dezacordul asupra amplasării noului pod peste Dunăre În octombrie 1998 la întâlnirea Trilateralei Grecia-România-Bulgaria desfășurată la Delphi în Grecia președintele bulgar Petăr Stoianov și premierul grec Costas Simitis au pledat pe lângă președintele român Emil Constantinescu pentru construirea podului în zona menționată Presa bulgară preluată și de presa română relata la încheierea lucrărilor Trilateralei că Bucureștiul continuă să se opună construirii unui pod în zona vestică a graniței comune Vidin-Calafat deoarece prin acest amplasament se va reduce drastic lungimea tronsoanelor traversate pe teritoriul României Pentru a încerca ieșirea din impas dar și pentru a-și impune amplasamentul ales autoritățile de la Sofia au sugerat autorităților române în primăvara lui 1999 că ar putea accepta să finanțeze singure construcția podului România urmând să plătească doar infrastructura de acces la pod de pe malul românesc Pe 13 martie 1999 după lucrările Trilateralei Grecia-România-Bulgaria ținute la Sinaia președintele român Emil Constantinescu anunța preluat de presa românească faptul că „autoritățile de la București studiază în prezent inițiativa Bulgariei de construire a unui pod peste Dunăre în zona Vidin-Calafat a cărui finanțare să fie asigurată în întregime de autoritățile de la Sofia Constantinescu mai preciza că a abordat această problemă în cursul unei întâlniri bilaterale cu omologul său bulgar Petăr Stoianov Pe 14-15 mai 1999 s-a ținut la Lvov în Ucraina cea de-a șasea Conferință la nivel înalt a țărilor Central-Europene La conferință președintele român Emil Constantinescu a declarat că România ar putea să-și reconsidere poziția față de construirea podului peste Dunăre la Vidin-Calafat O lună mai târziu însă Traian Băsescu ministrul român al Transporturilor de la acea dată declara că Bucureștiul refuză să discute construcția podului la Vidin-Calafat sugerând în schimb realizarea la Turnu Măgurele-Nicopole a unui sistem hidroenergetic și de navigație similar cu Porțile de Fier Suplimentar pe barajul acestei hidrocentrale s-ar construi o autostradă și o cale ferată În octombrie 1999 la întâlnirea de la Salonic a Conferinței Internaționale pentru Reconstrucția Balcanilor decizia amplasării noului pod a fost din nou amânată România susținând construcția lui la Turnu Măgurele-Nicopole sau la Silistra-Călărași iar Bulgaria insistând pentru zona Vidin-Calafat Pe data de 31 octombrie 1999 la o masă rotundă organizată de postul de radio Europa Liberă și moderată de Nestor Ratesh experții român Gabriel Năstase și bulgar Hristo Pavlov au analizat tensiunile create între cele două țări de neînțelegerile privind amplasarea podului Gabriel Năstase considera că tensiunile dintre cele două țări privind podul de pe Dunăre sunt artificiale iar Hristo Pavlov se arăta șocat în primul rând de tonul dur al schimbului de opinii între România și Bulgaria pe tema podului versus baraj Cei doi experți concluzionau că diferențele de abordare în problema podului au legătură cu concurența dintre cele două țări în problema coridoarelor europene de transport dar ascund și un conflict economic legat de exportul de electricitate spre Turcia și Grecia O altă cauză identificată de cei doi ar fi fost rivalitatea diplomatică generată de aspirațiile României și Bulgariei de integrare euro-atlantică La începutul anului 2000 Uniunea Europeană prin intermediul lui Bodo Hombach coordonatorul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est a început să se implice mai puternic pentru soluționarea disputei româno-bulgare Pe data de 25 martie 2000 într-o vizită făcută la Arad Bodo Hombach declara În legătură cu finanțarea podului La sfârșit Bodo Hombach concluziona Trei zile mai târziu pe data de 28 martie premierii român și bulgar din acea perioadă Mugur Isărescu și Ivan Kostov au semnat la București în prezența președintelui Constantinescu și a lui Bodo Hombach documentul privind construcția celui de-al doilea pod peste Dunăre în zona Calafat-Vidin Ulterior semnării acordului la conferința de presă ce a urmat premierul Mugur Isărescu a afirmat că pentru a lega podul de granița cu Ungaria se vor construi o șosea și o cale ferată care vor trece prin regiunea defavorizată a Văii Jiului creând noi locuri de muncă Valoarea totală a investiției adică podul plus legăturile rutiere și feroviare dintre pod și Ungaria a fost estimată la aproximativ un miliard de dolari De altfel presa bulgară sublinia și ea că în schimbul acordului pentru amplasamentul Vidin-Calafat România ar fi primit de la Uniunea Europeană acceptul ca traseul rutier și feroviar care va lega podul de frontiera cu Ungaria să fie cu circa 120 km mai lung trecând prin Craiova și Valea Jiului Presa bulgară mai sugera că o treime din banii pentru finanțare ar urma să fie asigurați de UE În realitate acest lucru nu s-a mai întâmplat Pentru a crea o legătură rutieră între viitorul pod Calafat-Vidin și granița cu Ungaria guvernul României acesând fonduri ISPA Maglavit-Șimian și DN6 între Șimian Turnu Severin Lugoj și Timișoara În iunie 2004 premierul de atunci al României Adrian Năstase și omologul său bulgar Simion de Saxa-Coburg Gotha au avut o scurtă întâlnire la Calafat locul de amplasament al viitorului pod peste Dunăre Prezent și el la întâlnire Miron Mitrea ministrul Transporturilor Construcțiilor și Turismului din acea perioadă a declarat Controverse privind licitațiile Dacă atribuirea de către partea bulgară a construcției podului spaniolilor de la FCC nu a suscitat suspiciuni în schimb licitația organizată de partea română a stârnit controverse La licitație au participat doar două consorții spaniolii de la AZVI Vimac și asocierea italo-austriaco-română Astaldi Swietelsky Euroconstruct Ansaldo iar câștigătorul consorțiul spaniol a fost desemnat la data de 20 ianuarie 2009 pe principiul prețului cel mai mic Dacă la licitația anterioară ținută în noiembrie 2008 și ulterior anulată de Comisia de evaluare a Ministerului Transporturilor spaniolii au cerut 61000000 de euro de data aceasta ei au solicitat 66900000 euro față de cei 74400000 euro ceruți de consorțiul italo-austriaco-român Deoarece suma cerută de AZVI Vimac era cu aproape 20000000 euro mai mică decât estimarea făcută de proiectant de 82300000 euro Astaldi a considerat că prețul spaniolilor a fost unul de dumping și a contestat în luna februarie licitația Radu Berceanu noul ministru al Transporturilor s-a arătat deranjat de contestarea licitației declarând că „la noi în România contestarea licitațiilor este un sport național Pe data de 25 februarie Curtea de Apel București a respins acțiunea firmei Astaldi împotriva Ministerului Transporturilor Decizia instanței nu era însă definitivă putând fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție Controverse a stârnit și licitația pentru desemnarea consultantului Primele cinci consorții în ordinea ofertelor financiare au fost descalificate iar câștigător a fost desemnat consorțiul Italferr SpA DIWI Consult International GmbH Tecnic Consulting Engineering România SRL Italferr liderul de consorțiu a adjudecat contractul de consultanță pentru circa 2800000 euro cu un milion de euro mai mult decât prima firmă clasată Unul din competitori firma Hill International a contestat licitația însă pe data de 24 decembrie 2008 și-a retras contestația Între timp au apărut probleme și pe malul bulgăresc Alexandăr Țvetkov ministrul bulgar al Transporturilor anunța în toamna lui 2009 că lucrările la pod sunt în întârziere cu 12-14 luni din cauza managementului defectuos Controverse privind exproprierile în România Pentru a putea preda companiilor constructoare amplasamentul liber de sarcini România și Bulgaria au fost nevoite să procedeze și la exproprierea unor suprafețe de teren Spre exemplu conform lui Mircea Guță primarul Calafatului pe malul românesc au trebuit expropriate 426 hectare de teren cu 242 de poziții în Cartea Funciară Dintre acestea 24 aparțineau Consiliului Local Calafat una Romsilva iar alte 217 persoanelor private Exproprierea terenurilor de pe malul românesc a început relativ dezordonat marcată de zvonuri întârzieri și suspiciuni Ludovic Orban ministrul Transporturilor din acea perioadă anunța la începutul lui septembrie că Tot în septembrie 2008 primarul Mircea Guță spunea „Negocierile de expropriere vor începe după 15 octombrie dar nu se ocupă primăria Nu am primit până acum nici un document de la guvern în acest sens care abroga HG nr1664 din 7 octombrie 2004 modificată ulterior prin HG nr1331 din 3 noiembrie 2005 În anexa HG nr576 se preciza că se alocă pentru exproprieri suma de 7300000 lei Ulterior presa românească a sugerat că sunt cazuri în care anumite suprafețe de teren au fost trecute de autoritățile locale dintr-o categorie inferioară într-o categorie superioară pentru a le crește valoarea și a obliga statul român să le cumpere de la proprietarii respectivi cu prețuri umflate Astfel suprafețe cu destinație agricolă din extravilanul localităților mai ieftine ca preț ar fi fost trecute prin hotărâri de Consiliu Local în intravilan și încadrate ca terenuri cu destinația de locuințe mult mai scumpe Deși autoritățile locale au negat acest lucru în luna septembrie 2009 se ajunsese totuși la situația că statul român trebuia să plătească în medie 36643507 lei pentru un hectar de teren în zona Calafat și Poiana Mare adică aproape 100000 de euro pe hectar la acea dată Din acest motiv pe data de 23 septembrie 2009 guvernul român emite Hotărârea nr1032 care modifică HG nr576 și prin care se suplimentează banii destinați exproprierilor „cu suma globală estimată de 2465 mii lei alocată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii În Nota de Fundamentare a acestei Hotărâri se precizează clar că O problemă reclamată de AZVI Vimac și care a dus la întârzieri în predarea amplasamentului liber de sarcini către constructor a fost necesitatea scoaterii definitive din circuitul forestier exproprierea a unei suprafețe de 3499 mp aparținând proprietății publice a statului și administrată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva Acest lucru s-a reglementat până la urmă prin Hotărârea de Guvern nr1005 din 2 septembrie 2009 În septembrie 2009 Konstantin Jiponov responsabilul adjunct de proiect al Ministerului Transporturilor din Bulgaria explica presei că întârzierea de 12-14 luni față de termenul de finalizare inițial se datorează în parte și faptului că România a emis târziu Autorizația de Construire care permite FCC accesul pe malul românesc precum și procedurilor foarte lente de expropriere a terenurilor de pe același mal în Bulgaria Dificultățile legate de exproprieri au întârziat lucrările și pe malul bulgăresc Deși oficial Bulgaria a început lucrările în iunie 2007 în realitate datorită problemelor cauzate de exproprieri începerea propriu-zisă a construcției a fost amânată până în martie 2008 Presa bulgară a relatat pe larg situația Ministrul bulgar adjunct al Transporturilor Vessela Gospodinova anunța în octombrie 2007 că ministerul va primi pe data de 5 noiembrie 2007 un studiu independent privind valoarea a 20 de suprafețe de teren și că negociază cu proprietarii acestora în vederea cumpărării lor Potrivit ziarului bulgar Dnevnik problemele cauzate de exproprieri au întârziat cu două luni semnarea contractului pentru construirea infrastructurii de acces la pod de pe malul bulgăresc Același ziar preluat de agenția Novinite explica și cauza acestei întârzieri susținând că primăria Vidin în loc să ofere teren cu titlu gratuit Ministerului Transporturilor a separat unele parcele și a vândut unor persoane particulare circa 30000 m2 În luna august 2008 compania spaniolă FCC anunța că lucrările sunt întârziate deja cu patru luni față de grafic Simeon Evtimov responsabilul de proiect al Ministerului Transporturilor din Bulgaria afirma că întârzierea este cauzată de modificările impuse proiectanților de condițiile geologice din zonă și de exproprieri Controverse privind aspectele financiare Nici problemele financiare nu au ocolit construcția podului Vidin-Calafat Presa dar și oficiali de pe ambele maluri ale Dunării consideră acum că podul va costa cu zeci de milioane de euro în plus față de valorile estimate inițial iar termenul de finalizare amânat din 2010 până spre sfârșitul lui 2011 a fost din nou depășit Surse din Ministerul bulgar al Transporturilor care au dorit să-și păstreze anonimatul citate de cotidianul Trud consideră că podul va fi în final mai scump cu 20-30% decât valoarea contractuală adică cu 20-30000000 euro Consultantul desemnat de partea bulgară consorțiul Ingérop High-Point Rendel a solicitat încă 3000000 euro față de suma de 6000000 euro convenită prin contract Suplimentarea a fost motivată de nenumăratele întârzieri și amânări ale lucrărilor rezultând un număr mult mai mare de ore de muncă pe care consorțiul a fost nevoit să le plătească angajaților săi Mai mult la insistența consultantului Ingérop High-Point Rendel constructorul FCC a fost nevoit să realizeze studii geologice suplimentare Studiile au relevat la circa 70 de metri sub nivelul fundului albiei o situație geologică severă care nu fusese luată inițial în calcul prezența unor lespezi de piatră de dimensiuni mari care puteau afecta stabilitatea construcției Aceasta a dus la modificarea proiectului la noi întârzieri și la sume suplimentare de bani solicitate de către FCC Ministerului bulgar al Transporturilor Alte întârzieri și solicitări de plăți suplimentare din partea constructorului spaniol s-au datorat descoperirii de-a lungul traseului a unor cabluri și instalații neprevăzute în proiectul inițial care au necesitat noi lucrări de reproiectare și relocare În vara lui 2009 constructorul FCC a fost nevoit să oprească lucrările la infrastructura feroviară din cauza a șase locuințe ilegale amplasate în zona de servitute și ocupate de 20-25 persoane Deși lucrările ar fi trebuit să înceapă în zona respectivă în luna iulie constructorul spaniol nu primise încă nici în luna septembrie 2009 acceptul pentru acces Din aceasta cauză FCC a solicitat de la Ministerul Transporturilor din Bulgaria o indemnizație suplimentară de 800000 euro și a riscat el însuși să fie amendat de consultant pentru întârzierea lucrărilor Conform lui Konstantin Jiponov responsabilul adjunct al proiectului „este un cerc vicios cu grave implicații financiare de ambele părți Situația s-a rezolvat la jumătatea lunii septembrie 2009 când autoritățile locale au emis ordinul de demolare a celor șase case iar primarul Vidinului le-a pus la dispoziție locuințe modulare ocupanților acestora O situație deosebită a fost creată și de faptul că FCC a avut nevoie pentru construcția de terasamente de circa 1 milion de metri cubi de pământ Constructorul spaniol viza în acest scop extragerea de agregate de pe o suprafață de 1800 de ari din apropierea saitului lucrării însă s-a lovit de Legea bulgară a Concesiunilor Legea nu permite încredințarea directă ci tratează excavarea de pământ la fel ca pe extracția de minerale aur sau platină solicitând o licitație la care să participe cel puțin două companii Astfel că FCC s-a trezit în situația de a participa la o licitație alături de două firme bulgărești Surse din Ministerul Transporturilor din Bulgaria au sugerat că scopul celor două societăți era doar extorcarea constructorului spaniol obligându-l să cumpere de la ele agregate pentru construcția terasamentelor cu aproximativ 17 euro pe tonă Ținând cont de cantitatea de care avea nevoie FCC aceasta însemna nisip și argilă în valoare de 17 milioane de leva În timpul construcției a mai apărut o problemă deoarece pe malul și în apele teritoriale bulgărești se lucrează Administrația Porturilor Dunării Fluviale din România se ocupă singură de întreținerea părții navigabile a Dunării și de circulația vaselor în zonă Administrația are această obligație stipulată prin contract și a solicitat constructorului FCC 800000 de euro pentru aceste servicii FCC a cerut Ministerului Transporturilor de la Sofia să suporte împreună costurile însă Ministerul a refuzat argumentând că această plată trebuia luată în calcul de constructor la semnarea contractului pentru pod Însă probabil problema cea mai spinoasă s-a datorat faptului că podul este cofinanțat din fonduri de preaderare ISPA Valabilitatea acestei finanțări ar fi expirat la sfârșitul anului 2010 cu o posibilitate de prelungire de șase luni deci înainte de termenul estimativ de dare în folosință a podului Așa că în teorie cel puțin Bulgaria ar fi fost nevoită să înapoieze acești bani Uniunii Europene În aceste condiții guvernul bulgar a solicitat Comisiei Europene extinderea termenului memorandumului financiar pentru construcția podului Conform unor surse citate în luna decembrie 2009 de agenția bulgară Novinite Comisia Europeană ar fi acceptat extinderea însă pentru un termen de trei ori mai scurt decât cel solicitat de Bulgaria Pe 26 februarie 2010 premierii Emil Boc și Boiko Borisov au declarat la Sofia că vor face echipă comună pentru a convinge Uniunea Europeană să nu blocheze fondurile europene pentru acest proiect și să prelungească termenul în care banii pot fi cheltuiți Ei au făcut apel la Comisia Europeană să permită celor două țări să extindă termenul de folosire a fondurilor până la 31 decembrie 2012 Pe 29 martie 2010 cotidianul bulgar Sega a reluat problema finanțării podului Ziarul atrăgea atenția că deși discuțiile dintre premierii României și Bulgariei Emil Boc și Boiko Borisov s-au intensificat nu exista nicio certitudine în legătură cu finalizarea la timp a lucrărilor de construcție a podului peste Dunăre Cotidianul trăgea semnalul de alarmă că planează în continuare riscul ca cele două țări să piardă fonduri europene de milioane de euro Ziarul bulgar reamintea divergențele româno-bulgare din trecut privind amplasamentul podului sugerând că România n-ar fi în continuare interesată de construcția acestuia; mai mult în articol se arăta că România n-a întreprins niciun pas în reabilitarea legăturilor feroviare și rutiere dintre Calafat și Craiova Cotidianul Sega mai identifica un posibil motiv de întârziere a lucrărilor afacerile cu feriboturile de pe cele două maluri ale Dunării Ziarul conchidea „Podul peste Dunăre 2 are mai mulți dușmani decât prieteni În aprilie 2010 Comisia Europeană a anunțat că a acceptat extinderea termenului de folosire a fondurilor ISPA până la 31 decembrie 2012 decizie salutată de guvernele român și bulgar Referințe Legături externe cu preț de trecere ISPA 24 iulie 2013 gandulinfo 10 mai 2014 agerpresro Vezi și Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Prim-ministrul Republicii Moldova conform Constituției< ref> conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia respectînd atribuțiile ce le revin În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia Președintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern Prim-miniștri ai RD RSSA și RSS Moldovenești 1917-1991 Președinți ai Consiliului Director din RD Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească Președinți ai Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească Prim-miniștri ai RSS Moldovenească până la declararea independenței Prim-miniștri ai Republicii Moldova Cronologie ImageSize width800 heightauto barincrement12 PlotArea top10 bottom50 right130 left20 AlignBars late DateFormat dd mm yyyy Period from01 01 1990 till01 06 2015 TimeAxis orientationhorizontal ScaleMajor unityear increment2 start1990 Colors idpostsoviet valuergb05051 BarData barsetPM PlotData width5 alignleft fontsizeS shift5-4 anchortill barsetPM from 25 05 1990 till 28 05 1991 colorpostsoviet text"Druc" fontsize10 from 28 05 1991 till 01 08 1992 colorpostsoviet text"Muravschi" fontsize10 from 01 08 1992 till 24 01 1997 colorpostsoviet text"Sangheli" fontsize10 from 24 01 1997 till 12 03 1999 colorpostsoviet text"Ciubuc" fontsize10 from 12 03 1999 till 21 12 1999 colorpostsoviet text"Sturza" fontsize10 from 21 12 1999 till 19 04 2001 colorpostsoviet text"Braghiș" fontsize10 from 19 04 2001 till 31 03 2008 colorpostsoviet text"Tarlev" fontsize10 from 31 03 2008 till 14 09 2009 colorpostsoviet text"Greceanîi" fontsize10 from 14 09 2009 till 25 09 2009 colorpostsoviet text"Pîrlog" fontsize10 from 25 09 2009 till 25 04 2013 colorpostsoviet text"Filat" fontsize10 from 25 04 2013 till 18 02 2015 colorpostsoviet text"Leancă" fontsize10 from 18 02 2015 till 18 04 2015 colorpostsoviet text"Gaburici" fontsize10 < timeline> Vezi și Președintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului Republicii Moldova Referințe Legături externe În domeniul educației un profesor este o persoană care educă și învață pe alte persoane Un profesor care educă un anumit student poate fi de asemenea descris ca un tutore personal În multe țări o persoană care dorește să devină profesor pentru școlile de stat trebuie mai întâi să obțină o calificare profesională sau o acreditare de la o universitate sau colegiu Profesorii pot utiliza un plan de lecție pentru a facilita învățarea oferind un ciclu de studii care se referă la un standard de curriculum Rolul unui profesor poate varia între culturi Educatorii din clasele primare predau alfabetul și aritmetică sau unele dintre celelalte discipline școlare Alte cadre didactice pot oferi instruire formală sau de formare profesională de geografie arte religie sau de spiritualitate civică istorie de viață sau de aptitudini La profesorii universitari detaliile ierarhice sunt diferite Ei dețin funcția universitară de profesor indicată de prescurtarea „prof univ și obligatoriu titlul de doctor în științe echivalentul termenului din limba engleză PhD Proiectul Manhattan a fost proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare bomba atomică în timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial de către Statele Unite ale Americii Regatul Unit și Canada Ceea ce a fost denumit oficial Districtul Ingineresc Manhattan se referă anume la perioada 1941–1946 când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA sub adminstrația Generalului Leslie R Groves Cercetarea științifică a fost condusă de fizicianul american J Robert Oppenheimer Proiectul a avut succes în dezvoltarea și detonarea a trei arme nucleare în 1945 o detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu pe 16 iulie testul Trinity lângă Alamogordo New Mexico; o bombă cu uraniu îmbogățit denumită "Little Boy" pe 6 august deasupra orașului Hiroshima Japonia; și o a doua bombă cu plutoniu denumită "Fat Man" pe 9 august deasupra orașului Nagasaki Japonia Rădăcinile proiectului s-au aflat în temerile oamenilor de știință ai anilor 1930 că Germania Nazistă investiga ea însăși posibilitatea producerii armelor nucleare Născut dintr-un mic program de cercetare în 1939 Proiectul Manhattan a ajuns să angreneze peste 130 000 de oameni și să coste aproape 2 miliarde de dolari 23 miliarde la nivelul din 2007 al dolarului pe baza CPI A avut ca rezultat crearea multor puncte de producție și cercetare care au operat în secret Cele trei centre primare de cercetare și producție ale proiectului au fost centrul de producție al plutoniului aflat la Hanford Site centrele de îmbogățire a uraniului de la Oak Ridge Tennessee și laboratorul de proiectare și cercetare a armelor cunoscut astăzi ca Laboratorul Național Los Alamos Cercetări s-au desfășurat și în peste treizeci de alte locații din Statele Unite Canada și Regatul Unit Districtul Ingineresc Manhattan a controlat producția de arme din SUA până la formarea Comisiei de Energie Atomică în ianuarie 1947 Vezi și Armă nucleară Andrei Saharov Igor Kurceatov Little Boy Fat Man Bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki Proiectul sovietic de dezvoltare a bombei atomice‎ Note Războiul celor Două Roze 1455–1485 este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York Amândouă casele regale erau ramuri ale Casei Regale Plantagenet avându-l ca strămoș comun pe regele Edward al III-lea Numele generic de Războiul celor Două Roze nu a fost folosit în perioada în care conflictul a avut loc ci mai târziu avându-și originea în formele și culorile blazoanelor celor două case regale Roza roșie de Lancaster și Roza albă de York Războiul a fost purtat de armate formate din vasalii feudali ai celor două case regale Casa de Lancaster a avut sprijinitori în special în sudul și vestul țării în timp ce sprijinitorii Casei de York proveneau în special din zonele de nord și de est Războiul celor Două Roze cu marele său număr de victime din rândul nobilimii a fost o cauză principală a scăderii importante a puterii aristocrației ceea ce a dus la creșterea puterii monarhiei centralizate a dinastiei Tudor Succesiunea disputată Conflictele dintre cele două case regale au început în momentul detronării regelui Richard al I -lea de către vărul său Henry Bolingbroke duce de Lancaster în 1399 În ciuda lipsei de moștenitori ai celui de-al treilea fiu al lui Edward al III-lea John de Gaunt Bolingbroke avea puține șanse să acceadă la tron Conform precedentelor coroana ar fi trebuit să fie moștenită de descendenții masculini al celui de-al doilea fiu al lui Edward al III-lea Lionel de Antwerp Richard al II-lea l-a și numit de fapt pe nepotul lui Lionel Roger Mortimer al IV-lea conte de March ca moștenitor prezumtiv Până în cele din urmă Bolingbroke a fost încoronat rege sub numele de Henry al IV-lea El a fost acceptat ca rege datorită lipsei de popularitate a domniei lui Richard al II-lea Bolingbroke a murit în 1413 Fiul și succesorul său Henry al V-lea a fost un foarte priceput conducățor militar iar succesele sale în luptele din Franța în războiul de o sută de ani i-au crescut foarte mult popularitatea permițând casei de Lancaster să-și întărească poziția dominantă pe tronul Angliei Scurta domniei a lui Henry al V-lea a supraviețuit unei conspirații conduse de Richard conte de Cambridge un fiu al lui Edmund de Langley al cincilea fiu al lui Edward al III-lea Cambridge a fost executat pentru trădare în 1415 la începutul campaniei franceze care a dus la bătălia de la Agincourt Soția lui Cambridge Anne Mortimer pretindea și ea tronul fiind fiica lui Roger Mortimer și prin aceasta descendenta lui Lionel de Antwerp Henry al V-lea a murit în 1422 și Richard duce de York fiul lui Richard conte de Cambridge și al lui Anne Mortimer a ajuns să pretindă coroana de la regele bolnav Henry al VI-lea Henry al VI-lea Regele Henry al VI-lea din Casa de Lancaster avea în preajma sa numai regenți și sfătuitori nepopulari Cei mai cunoscuți dintre aceștia din urmă a fost Edmund Beaufort al doilea duce de Somerset și William de la Pole primul duce de Suffolk care erau acuzați de proastă guvernare și conducerea defectuasă a conflictului continuu cu Franța războiul de o sută de ani În timpul domniei lui Henry al VI-lea practic toate posesiunile englezești din Franța inclusiv cele cucerite prin luptă de Henry al V-lea au fost pierdute Henry al VI-lea era perceput ca un rege slab incapabil Mai mult decât atâta regele suferea de manifestări episodice ale unei boli mintale Linia regală a Casei de Lancaster era în plus afectată de problema legitimității astfel încât Casa de York a considerat că poate avea pretenții întemeiate la tron Nemulțumirile din țară în continuă creștere numărul mare de nobili care dispuneau de armate proprii ca și corupția de la curtea lui Henry al VI-lea au format condițiile politice propice pentru izbucnirea războiului civil Când în 1453 regele Henry a suferit primul atac de nebunie s-a format un Consiliu de Regență avândul în funcția conducătoare de Lord Protector pe nobilul puternic și popular Richard Plantagenet duce de York și șef al Casei de York Richard a început în scurtă vreme să urmărească ocuparea tronului cu din ce în ce mai multă îndrăzneală L-a închis pe Somerset și și-a sprijinit proprii aliați Salisbury și Warwick în conflictele mai mici cu sprijinitorii lui Henry așa cum erau ducii de Northumberland Însănătoșirea lui Henry din 1455 amenința planurile lui Richard iar ducele de York a fost alungat la scurtă vreme de la curte de soția lui Henry Margaret de Anjou Cum regele Henry era un conducător incapabil regina sa puternica și agresiva Margaret a ajuns conducătoarea de facto a facțiunii Lancastriene Regina Margaret a alcătuit o alianța împotriva lui Richard și a conspirat cu alți nobili să-i reducă acestuia din urmă uriașa influență Tensiunile aflate în creștere au dus în cele din urmă la izbucnirea conflictelor armate deschise în 1455 în prima bătălie de la St Albans Faza inițială 1455–1460 Deși au mai existat înfruntări armate și mai înainte între susținătorii regelui Henry și cei ai lui Richard duce de York principala perioadă de conflicte armate în Răzoiul celor Două Roze a fost între 1455 și 1489 Richard duce de York a condus o mică armată împotriva Londrei și a fost întâmpinat de forțele lui Henry al VI-lea la St Albans la nord de capitală pe 22 mai 1455 Bătăia relativ mică de la St Albans a fost primul conflict armat deschis al războiului civil Rezultatul a fost înfrângerea Lancastrienilor care au pierdut mai mulți conducători importanți inclusiv pe Somerset York și aliații lui și-au recâștigat pozițiile și influența și pentru o vreme ambele tabere au părut șocate că au trebuit să se ajungă la o luptă armată pentru a rezolva problemele și au făcut totul pentru reîmpăcare Când Henry a avut un nou atac de nebunie York a fost din nou numit Protector iar Margaret a fost însărcinată cu îngrijirea bolnavului dar a fost îndepărtată din Consiliul de regență care lua toate hotărârile După prima bătălie de la St Albans compromisul din 1455 a a părut ca are succes cu York rămas vocea dominantă în Consiliu chiar și după ce Henry și-a revenit Însă problemele care generaseră conflictul au reapărut în scurtă vreme Cea mai importantă dintre acestea era dacă ducele de York sau fiul minor al lui Henry și Margaret Edward avea să fie viitorul rege Regina Margareta a refuzat să accepte orice soluție de compromis care ar fi presupus dezmoștenirea fiul ei și a devenit clar că ea nu va accepta ca ducele de York și aliații lui să mai aibă în continuare puterea militară Henry a plecat într-o vizită regală în Midlands în 1456 iar Margaret nu i-a mai permis să se reîntoarcă la Londra regele și regina erau foarte populari în Midlands dar au devenit încă și mai nepopulari în Londra unde negustorii erau furioși datorită scăderii vânzărilor și a creșterii dezordinii în oraș Curtea regală s-a mutat la Coventry Din acel moment ducele de Somerset a început să fie noul favorit al curții regale luând locul tatălui său Margaret l-a convins pe rege să-l demită pe York din funcția de Protector în timp ce York a luat hotărârea de a se reîntoarce la postul lui din Irlanda Dezordinile din capitală și lipsurile de pe coasta de sud au continuat să crească dar regele și regina au continuat să-și apere pozițiile lor regina introducând sistemul recrutărilor obligatorii pentru prima oară în Anglia În acest timp Richard Neville conte de Warwick poreclit mai târziu "The Kingmaker – Făcătorul de regi" aliatul lui York a devenit din ce în ce mai apreciat la Londra ca erou al clasei negustorilor După reîntoarcerea lui York din Irlanda ostilitățile au reînceput pe 23 septembrie 1459 cu bătălia de la Blore Heath în Staffordshire unde o armată importantă Lancastriană nu a reușit să împiedice forța Yorkistă de sub comanda lui Lord Salisbury să se îndrepte de la castelul Middleham spre Yorkshire unde avea să se unească cu York la castelul Ludlow După o victorie Lancastriană în bătălia de la Ludford Bridge Edward conte de March fiul mai mare al lui York mai târziu Edward IV al Angliei Salisbury și Warwick au fugit la Calais Lancastrienii aveau din nou controlul în acest moment iar Somerset a fost numit guvernator al Calais Încercarea lui de a-l alunga pe Warwick a fost zădărnicită cu ușurința Yorkiștii reușind chiar să lanseze raiduri în zona de coastă pornind din Calais în 1459–60 făcând să crească haosul și dezordinile din țară Până în 1460 Warwick și aliații lui au fost capabili să organizeze o invazie în Anglia reușind să cucerească zona Kent și orașul Londra de unde au căpătat un sprijin important Sprijiniți și de emisarul papal care trecuse de partea lor Yorkiștii au avansat către nord Henry a plecat în fruntea unei armate către sud pentru a-i întâlni în timp ce Margaret a rămas în nord cu prințul Edward Bătălia de la Northampton din 10 iulie 1460 a fost un dezastru pentru Lancastrieni Armata Yorkistă condusă de Richard Neville conte de Warwick ajutată și de trădătorii din rândurile armatei regale au reușit să-l prindă pe Henry ducându-l prizonier la Londra Acordul Date fiind succesele lui militare York a început să facă presiuni pentru a accede chiar el la tron bazându-se și pe lipsa de legitimitate a liniei Lancastriene După ce a debarcat în nordul ținutului Wales el și soția lui Cecily au intrat în Londra cu tot fastul rezervat de obicei monarhului A fost convocat Parlamentul iar York și-a făcut publică dorința de a se urca pe tron așteptându-se ca lorzii să-l încurajeze și pe el așa cum o făcuseră cu Henry al IV-lea în 1399 În loc de încurajare lorzii au păstrat tăcerea În momentul în care el și-a anunțat dorința de a se urca pe tron lorzii chiar și Warwick și Salisbury au fost șocați de îngânfarea lui Lorzii nu doreau să-l detroneze în acel moment pe Henry Dorința lor era de a-i îndepărta consilierii regali considerați incapabili sau corupți În ziua următoare York a prezentat arborele genealogic al familiei în detaliu susținându-și pretenția la tron prin descendența directă din Lionel de Antwerp argumentele sale fiind privite cu mai multă înțelegeere de acestă dată Parlamentul a acceptat să i-a în considerație problema și în cele din urmă a fost de acord că pretențiile lui York erau întemeiate dar cu o majoritate de cinci voturi a hotărât ca Henry să rămână rege În octombrie 1460 a fost pus la punct un compromis Act of Accord prin care York era recunoscut ca succesor al lui Henry la tron dezmoștenindu-l astfel pe fiul de șase ani al lui Henry prințul Edward York a trebuit să accepte acest compromis acesta fiind câștigul cel mai mare pe care îl putea obține Pretențiile lui erau parțial sadisfăcute de vreme ce fusese numit Protector al Regatului dândui-se posibilitatea să guverneze în numele lui Henry Lui Margaret i s-a impus să părăsească Londra împreună cu prințul Edward Act of Accord s-a dovedit inacceptabil pentru Lancastrieni care s-au alăturat lui Margaret formând o armata mare în nordul țării Contraatacul Lancastrian Ducele de York a părăsit Londra mai târziu în același an alături de Salisbury pentru a-și consolida pozițiile din nord împotriva armatei reginei Margaret despre care se știa că se concentra în apropierea orașului York Richard de Crăciunul anului 1460 s-a păstrat în defensivă la castelul Sandal lângă Wakefield Deși armata reginei Margaret depășea numeric pe cea a lui Richard cu mai mult de două ori pe 30 decembrie York a dat ordin soldaților săi să părăsească adăpostul castelului și să atace Armata sa a fost învinsă în mod catastrofal în bătălia de la Wakefield Richard a fost ucis în luptă iar Salisbury și fiul de 17 ani al lui Richard Edmund conte de Rutland au fost capturați și decapitați Regina a dat ordin ca să fie expuse capetele tăiate ale celor trei pe zidurile orașului York Act of Accord și evenimentele de la Wakefield l-au lăsat pe tânărul de 18 ani Edward conte de March fiul cel mai în vârstă al lui York pe poziția de duce de York și moștenitor al tronului Moartea lui Salisbury l-a făcut pe moștenitorul lui Warwick cel mai mare proprietar feudal din Anglia Margaret a plecat în nord în Scoția pentru a căuta ajutor aici Mary de Gueldres regină a Scoției a fost de acord ca să o ajute pe Margaret cu soldați cu condițiile ca Anglia să cedeze Scoției orașul Berwick iar fiica reginei Scoției să fie logodită cu prințul Eduard Margaret a fost de acord deși nu mai avea bani să-și plătească armata fiind în stare numai să promită oștenilor că vor avea permisiunea să se bucure de prăzi uriașe din bogățiile sudului Angliei atâta vreme cât nu avea loc nici un jaf la nord de râul Trent Regina și-a condus armata la Hull recrutând pe drum din ce în ce mai mulți luptători Între timp Edward de York și armata lui s-au luptat cu trupele lui Pembroke care veneau din Tara Galilor și le-a înfrânt cu desăvârșire în bătălia de la Mortimer's Cross din Herefordshire El și-a încurajat oamenii cu priveliștea "nălucii" a trei sori la răsărit fenomen natural cunoscut cu numele de "soare fals" spunându-le că este un semn prevestitor al victoriei și îi reprezintă pe cei trei fii supraviețuitori ai lui York—el însuși George și Richard Această întâmplare l-a făcut pe Edward să aleagă semnul soarele strălucind orbitor ca însemnul său heraldic Margaret s-a îndreptat către sud făcând ravagii în timp ce înainta armata asigurându-și aprovizionarea prin jefuirea proprietăților pe lângă care treceau prin sudul prosper În Londra Warwick s-a folosit de jafurile armatei reginei în scopuri propagandistice pentru întărirea sprijinului celor din sud pentru facțiunea Yorkistă Astfel orașul Coventry și-a schimbat orientarea sprijinind pe Yorkiști Warwick nu a reușit să adune destul de rapid o armată suficient de puternică și fără ajutorul armatei lui Edward a fost prins total nepregătit de sosirea armatei reginei la St Albans În timpul celei de-a doua bătălii de la St Albans regina a învins în cea mai decisivă victorie de până atunci a facțiunii Lancastriene iar forțele Yorkiste au fugit lăsându-l în urmă pe regele Henry găsit neînarmat la adăpostul unui copac Regele Henry a ridicat la rangul de cavaler treizeci de soldați imediat după bătălie Cum armata regală continua să avanseze către sud locuitorii Londra au fost cuprinși de frică în oraș răspândindu-se zvonuri despre sălbaticia soldaților veniți din nord care aveau de gând să jefuiască orașul Locuitorii Londrei au închis porțile orașului și au refuzat să ofere hrană armatei reginei care a jefuit ținuturile înconjurătoare Hertfordshire și Middlesex Triumful Yorkist Edward avansa între timp către Londra dinspre vest unde i se alăturaseră forțele lui Warwick Această mișcare a coincis cu retragerea reginei spre nord la Dunstable ceea ce a permis lui Edward și Warwick să intre în Londra cu armata lor Au fost primiți cu entuziasm bani și hrană de orașul sprijinitor al Yorkiștilor Edward nu mai putea să pretindă că vrea să îndepărteze consilierii incapabili de lângă rege Cum tatăl și fratele său fuseseră uciși la Wakefield scopul lui lui devenise lupta pentru coroană Edward avea nevoie de autoritate și asta a părut la îndemână când Episcopul Londrei a întrebat poporul capitalei care este părerea lor în problema succesiunii locuitorii strigând "Regele Edward!" Cererea mulțimii a fost repede aprobată de Parlament și Edward a fost încoronat neoficial într-o ceremonie aranjată în grabă la Westminster Abbey Edward și Warwick aveau sprijinul londonezilor astfel deși Edward jurase că nu va fi încoronat oficial până când Henry și Margaret nu erau executați sau exilați Edward a anunțat că Henry și-a pierdut dreptul la tron în momentul în care i-a permis reginei sale să ridice armele împotriva moștenitorilor legali așa cum fuseseră definiți de Act of Accord În acest fel ar fi devenit clar că victoria lui Edward nu era decât o simplă restaurare a succesiunii legale la tron în condițiile în care și Henry și predecesorii săi din Casa de Lancaster erau uzurpatori Acesta era de fapt argumentul pe care îl acceptase Parlamentul cu un an în urmă Edward și Warwick au mărșaluit spre nord strângând o armată impresionantă întâlnind armata Lancastriană la fel de puternică la Towton Bătălia de la Towton lângă York a fost cea mai mare luptă de până atunci a Războiului celor Două Roze Conform estimărilor între 40000 și 80000 de oameni au luat parte la luptă peste 20000 fiind uciși în timpul bătăliei și după încheierea acesteia un număr enorm pentru acele vremuri și cele mai mari pierderi de vieți omenești întâmplate într-o singură zi în Anglia Noul rege și armata sa au câștigat o victorie decisivă facțiunea Lancastriană a fost decimată cei mai mulți membri ai acestei case fiind uciși în luptă Henry și Margaret care așteptau împreună cu fiul lor în York au fugit spre nord când au auzit de dezastrul militar al Casei lor Mulți dintre nobilii Lancastrieni supraviețuitorii au schimbat taberele supunându-se regelui Edward iar cei care nu au făcut-o s-au refugiat în câteva castele de la granița din nord și în alte câteva din Țara Galilor Edward a ocupat orașul York pe zidurile orașului fiind întâmpinat de capetele putrezite ale tatălui și fratelui său și al lui Salisbury capete care au fost rapid înlocuite cu cele ale nobililor Lancastrieni învinși printre care vestitul Clifford de Skipton-Craven cel care a ordonat executarea fratelui lui Edward Edmund după bătălia de la Wakefield Henry și Margaret au fugit în Scoția unde au stat la curtea regală a lui James al III-lea unde au tradus în viață promisiunea făcută cu ceva vreme mai înainte aceia de a ceda orașul Berwick scoțienilor Mai târziu în același an au condus o invazie în zona localității Carlisle Din cauza lipsei de bani forțele invadatoare au fost ușor respinse de oamenii lui Edward care alungau ultimele forțe Lancastriene din ținuturile nordice Încoronarea oficicială a lui Edward a avut loc în iunie 1461 în Londra unde a fost întâmpinat cu entuziasm de sprijinitorii săi și aclamat ca noul rege al Angliei Edward a fost înstare să conducă regatul într-o pace relativă în următorii zece ani În nord unde mai mulți comandanți Lancastrieni dețineau controlul unor castele Edward nu a reușit să aibă controlul complet până în 1464 Dunstanburgh Alnwick și Bamburgh au fost printre ultimele castele care au fost au fost cucerite Puternica fortăreață Harlech Wales a fost cucerită în 1468 după asediu de șapte ani Henry regele detronat a fost prins în 1465 și a fost ținut prizonier în Turnul Londrei unde după standardele vremii a fost destul de bine tratat Au mai fost două revolte Lancastriene în 1464 Prima dintre lupte a fost bătălia de la Hedgeley Moor pe 25 aprilie și a doua a fost bătălia de la Hexham pe 15 mai Ambele revolte au fost zdrobite de fratele lui Warwick John Neville primul marchiz de Montagu Reluarea ostilităților 1469–1471 Perioada 1467–70 a marcat deteriorarea rapidă a relațiilor dintre regele Edward și fostul său mentor puternicul Richard Neville conte de Warwick—"Făcătorul de regi" Au fost mai multe cauze ale rupturii dintre cei doi dar în principal a fost vorba de decizia lui Edward de a se căsători în secret în 1464 cu Elizabeth Woodville Edward a anunțat mai târziu vestea căsătoriei ca pe un fapt împlinit ceea ce a produs o uriașă rușine lui Warwick care convins de nevoia unei alianțe cu Franța negocia încheierea unei căsătorii între regele englez și o prințesă franceză Această rușine s-a transformat amărăciune în momentul în care membrii familiei Woodville au ajuns favoriți la curte în dauna celor din familia Neville Alți factori au făcut să crească dezamăgirea lui Warwick preferința lui Edward pentru o alianță cu Burgundia în dauna Franței ca și faptul că Edward s-a opus ca frații lui George duce de Clarence și Richard duce de Gloucester să se căsătorească cu fiicele lui Warwick Isabel Neville și respectiv Anne Neville Mai mult popularitatea lui Edward era în scădere în această perioadă datorită creșterii taxelor și a continuelor încălcări ale legilor și ordinii Prin 1469 Warwick a format o alianță cu fratele gelos și perfid al lui Edward George Ei au adunat o armtă cu care l-au înfrânt pe rege în bătălia de la Edgecote Moor asediându-l pe Edward în castelul Middleham în Yorkshire Warwick a hotărât executarea tatălui reginei Richard Woodville primul conte de Rivers Edward a fost forțat să convoace o sesiune a Parlamentului la York în cursul căreia ar fi trebuit să fie declarat nelegitim coroana urmând să fie transmisă lui Clarence ca moștenitor aparent al lui Edward În acest timp țara era în fierbere Eduard având șansa să poată apela la loialitatea fratelui său Richard duce de Gloucester și a altor nobili Gloucester a sosit în fruntea unei mari forțe eliberându-l pe rege Warwick și Clarence au fost declarați trădători și au fugit în Franță unde în 1470 Louis al XI-lea al Franței era presat de regina exilată Margaret de Anjou să o ajute la invadarea Anglia pentru a recupera tronul soțului ei captiv Regele Louis a avut ideea unei alianțe între Warwick și Margaret o soluție la care nici unul dintre vechii inamici nu s-au gândit dar care în cele din urmă a apărut ca o afacere profitabilă De fapt fiecare dintre cei doi se aștepta la alte beneficii Warwick dorea un rege marionetă ori Henry ori fiul său iar Margaret dorea să recapete ceea ce considera a fi regatul familiei sale Până în cele din urmă a fost aranjată o căsătorieîntre fiica lui Warwick Anne Neville și fiul lui Margaret fostul prinț de Wales Edward de Westminster Warwick a invadat Anglia în toamna anului 1470 În acest moment a fost rândul lui Edward al IV-lea să fugă din țară Atunci John Neville a schimbat tabăra pentru a-l sprijini pe fratele lui Warwick Edward nu era pregătit pentru o înfruntare cu armata foarte mare a lui Neville care venea din nord și și-a demobilizat armata Edward și Gloucester au fugit din Doncaster spre coastă și de aici în Olanda iar de aici în exil în Burgundia Warwick invadase deja Anglia cu armata din Franța iar planul lui de a-l elibera și repune pe tron pe Henry al VI-lea s-a realizat Henry al IV-lea a traversat triumfător străzile Londrei în octombrie ca rege repus în drepturi iar Richard și Edward au fost proclamați trădători Succesul lui Warwick a fost de scurtă durată însă El și-a supraestimat forțele când a plănuit să invadeze Burgundia împreună cu forțele regelui Franței care-i promisese drept recompensă teritoriul Olandei Asta l-a făcut pe Charles cel Temerar al Burgundiei să-l sprijine pe Edward Charles a promis bani și o armată pentru invadarea Angliei în 1471 Edward l-a învins pe Warwick în bătălia de la Barnet în 1471 Restul forțelor Lancastriene au fost distruse în bătălia de la Tewkesbury iar prințul Edward de Westminster urmașul la tron al Casei de Lancaster a fost ucis Henry al VI-lea a fost ucis la scurtă vreme după aceasta 14 mai 1471 pentru a întări poziția Casei de York în lupta pentru menținerea puterii Richard al III-lea Revenirea pe tron al lui Edward al IV-lea din 1471 este văzută de unii istorici ca fiind sfârșitul al Războiului celor Două Roze Pacea nu a mai fost tulburată pe toată durată restului domniei lui Edward Acesta a murit însă în mod neașteptat în 1483 iar dezordinile dinastice au reizbucnit În timpul lui Edwar al IV-lea au apărut facțiuni formate pe de-o parte de rudele din familia Woodville ale reginei Anthony Woodville al doilea conte de Rivers și Thomas Grey primul marchiz de Dorset și pe de altă parte de cei care nu erau mulțumiți de noul statul al familiei Woodville la curte unde erau văzuți ca parveniți dornici de putere În momentul morții premature a regelui moștenitorul tronului Edward al V-lea avea numai 12 ani Cei din familia Woodville erau cei care puteau să aibă puterea să influențeze viitoarea guvernare a tânărului rege de timp ce Edward al V-lea fusese luat sub tutela contelui de Earl Rivers în Ludlow Această acțiune a fost prea mult pentru cei din facțiunea anti-Woodville În lupta pentru tutela tânărului rege și pentru controlul Consiliului fratele lui Edward Richard duce de Gloucester care fusese numit de regele muribund Protector al Angliei a ajuns conducătorul de facto al facțiunii anti-Woodville Cu ajutorul lui William Hastings și al lui Henry Stafford Gloucester l-a scos pe tânărul rege din mâinile membrilor familiei Woodville la Stony Stratford în Buckinghamshire Din acest moment în colo Edward al V-lea a fost ținut sub custodia lui Gloucester în Turnul Londrei unde a fost adus mai târziu și fratele lui mai mic de numai 9 ani Richard duce de York După ce i-a pus în siguranță pe cei doi băieți Richard a declarat mai apoi că mariajul lui Edward al IV-lea cu Elizabeth Woodville a fost ilegală iar prin aceasta și cei doi copii erau nelegitimi Parlamentul a fost de acord cu această poziție și i-a conferit lui Glocester Titulus Regius prin care acesta era recunoscut ca rege sub numele de Richard al III-lea Cei doi băieți din Turn cunoscuți și ca "Prinții din Turn" au dispărut și probabil au fost asasinați de cine și la ordinul cui rămânând unul dintre subiectele controversate ale istoriei britanice De vreme ce Richard era cel mai priceput general din tabără Yorkistă mulți l-au acceptat în funcția de conducător al facțiunii singurul capabil să mențină Casa de York la putere mai degrabă decât un băiat care să domneacă sub tutela unui consiliu de regență Speranțele Casei de Lancaster erau acum centrate pe Henry Tudor al cărui tată Edmund Tudor primul conte de Richmond era frate vitreg nelegitim al lui Henry al VI-lea Totuși pretenția la tron a lui Henry era făcută prin mama sa Margaret Beaufort o urmășă a lui Edward al III-lea Henry Tudor Forțele lui Henry Tudor au învins armata lui Richard în bătălia de la Bosworth Field din 1485 Henry Tudor a devenit regele Henry al VII-lea al Angliei Henry și-a întărit poziția prin căsătoria cu Elizabeth de York fiica lui Edward al IV-lea și cea mai îndreptățită supraviețuitoare pretendentă la tron din tabăra Yorkistă Astfel s-au reunit cele două case regale reunind și cele două simboluri regale trandafirul roșu și trandafirul alb în noua emblemă trandafirul roșu-alb – Trandafirul Tudor Henry și-a întărit poziția executând toți pretendenții posibili pe care a reușit să-i prindă o practică continuată și de fiul său Henry al VIII-lea Cei mulți istorici consideră momentul ascesiunii lui Henry al VII-lea ca punct final al Războiului celor Două Roze Alți istorici consideră că acest război civil s-a încheiat numai în 1487 odată cu victoria în bătălia de la Stoke luptă purtată între forțele regale și cele ale unui pretendent la tron Lambert Simnel care se asemăna foarte mult din punct de vedere fizic cu tânărul contele de Warwick cel mai îndreptățit pretendent-bărbat din tabăra Yorkistă Încercarea lui Lambert Simnel a fost sortită din capul locului eșecului deoarece tânărul conte era încă viu în costodia regelui Henry așa că toată lumea și-a dat seamă de impostură La Stroke Henry a zdrobit forțele lui John de la Pole conte de Lincoln în felul acesta fiind îndepărtată ultima opoziție Yorkistă Simnel a fost iertat pentru rolul său în rebeliune fiind trimis să lucreze pentru restul zilelor în bucătăriile regale Genealogie Acesta este un arbore genealogic simplificat care include membrii familiei regale engleze Cele mai importante personalități Regii Angliei Henric al VI-lea Lancastrian Eduard al IV-lea Yorkist Eduard al V-lea Yorkist Richard al III-lea Yorkist Henric al VII-lea Tudorian Cei mai importanți opozanți 1455-1487 Casa de York Richard Plantagenet al III-lea duce de York Richard Neville al XVI-lea conte de Warwick Făcătorul de regi Richard Neville al V-lea conte de Salisbury John Neville primul marchiz de Montagu William Neville primul conte de Kent Bastardul lui Fauconberg Casa de of Lancaster Henric Percy al II-lea conte de Northumberland Henric Percy al III-lea conte de Northumberland Edmund Beaufort al II-lea duce de Somerset Henric Beaufort al III-lea duce de Somerset Conte de Pembroke Lord Clifford Vezi și Conflictul Percy-Neville Arborele genealogic a caselor Lancaster și York Legături externe include o hartă un tabel cronologic și câte un rezumat al fiecărei bătălii Un O descriere cuprinzătoare a Războiului celor două Roze Interpretarea istorică este vederea personală a autorului Bibliografie Haigh Philip A 1995 The Military Campaigns of the Wars of the Roses ISBN 0-7509-0904-8 Worth Sandra 2003 "The Rose of York Love & War" ISBN 0-9751264-0-7 Weir Alison 1998 Lancaster and York the Wars of the Roses ISBN 0-7126-6674-5 România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale pe cursul inferior al Dunării la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați Se învecinează cu Bulgaria la sud Serbia la sud-vest Ungaria la nord-vest Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est De-a lungul istoriei diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei Imperiului Roman Imperiului Otoman Imperiului Rus și a celui Austro-Ungar România a apărut ca stat condus de Alexandru Ioan Cuza în 1859 prin unirea dintre Moldova și Țara Românească păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman pe care-l aveau cele două principate A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu În 1918 Transilvania Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României 295641 km2 În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial 1940 România Mare Întregită sub presiunea Germaniei naziste condusă de Hitler a fost nevoită în timpul guvernului pro-nazist condus de Gigurtu să cedeze teritorii Ungariei nordul Transilvaniei Bulgariei Cadrilaterul și Uniunii Sovietice Basarabia Herța și Bucovina de nord După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Puterilor Axei România s-a alăturat Puterilor Aliate Anglia Statele Unite Franța și Uniunea Sovietică și a recuperat Transilvania de Nord fapt definitivat prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947 După înlăturarea regimului comunist instalat în România 1989 și după destrămarea Uniunii Sovietice 1991 țara a inițiat o serie de reforme economice și politice După un deceniu de probleme economice România a introdus noi reforme economice de ordin general precum cota unică de impozitare în 2005 și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 România este o republică semi-prezidențială Este a noua țară după suprafața teritoriului 238 391 km² și a șaptea după numărul populației peste 20 milioane locuitori România este membră a unor organizații internaționale printre care ONU din 1955 CoE din 1993 Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 NATO din 29 martie 2004 OSCE OIF din 2003 Uniunea Latină din 1980 și unor instituții economice Grupul Băncii Mondiale FMI din 1972 BERD din 1991 OCDE Etimologie Numele de „România provine de la „român cuvânt derivat din latinescul romanus Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea „Ducele Ramunch din țara Valahilor cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei ca păsările sălbatice îi vedeai galopând Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân român cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun au călătorit în Țara Românească Moldova și Transilvania Astfel Tranquillo Andronico notează în 1534 că valahii „se numesc romani Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor Mai departe el citează chiar și o scurtă expresie românească „Sti rominest? După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români romanesci Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân român furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii Astfel umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii se numesc pe ei înșiși Romuini Istoricul polonez Orichovius Stanisław Orzechowski scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani iar pe limba noastră poloneză sunt numiți valahi după italieni în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca „Sie noi sentem Rumeni și „Noi sentem di sange Rumena Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc este conținută de unele versiuni ale operei de Iordanes „ Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc Deși mențiunea Sclavino Rumunense'' s-a dovedit a fi apocrifă ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes relevanța ei istorică rămâne considerabilă interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ Țeara Rumânească Miron Costin insistă asupra denumirii de „român adică roman ce o poartă românii din Principatele Române La fel Constantin Cantacuzino explică pe larg în originile și semnificația denumirii de „român românesc dată Țărilor Române Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești Termenul de „România în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia și „România precum și endonimul „rumâni alături de „români forma scrisă cu „u fiind predominantă până în ziua de azi chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni etc În ultimele decenii în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân în cea care derivă din „român Astfel în limba engleză forma „Rumania a fost în locuită cu „Romania În limba italiană denumirea „Rumania a fost înlocuită cu „Romania iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia pentru a desemna statul român și „Romeno pentru a desemna poporul român Istorie Prin istoria României se înțelege în mod convențional istoria regiunii geografice românești a popoarelor care au locuit-o precum și a statului Român modern Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească problemă care de fapt indică însuși drumul parcurs de aceasta este problema originilor Astfel originile românilor sunt disputate existând mai multe teorii Dacia și Imperiul Roman Se consideră că triburile creatoare ale culturii bronzului pe teritoriul României aparțin grupului indo-european al tracilor Strabon în „ menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii iar dacii aceeași limbă cu geții Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi daco-romanii sunt strămoșii poporului român Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes se știe că sub stăpânirea lui Burebista ajutat de marele preot Deceneu s-a format primul stat geto-dac În anul 44 îHr Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi După moartea lui statul geto-dac se va destrăma în 4 apoi în 5 regate Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu unde domnesc succesiv Deceneu Comosicus și Coryllus Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman o partea a statului dac fiind cucerită în 106 dHr de împăratul roman Traian Între anii 271-275 dHr are loc retragerea aureliană< ref> Perioada principatelor și Epoca fanariotă În primul mileniu peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare goții în secolul III IV gepizii în secolul V avarii în secolul VI cumanii< ref> uzii și alanii în secolele X XII și tătarii în secolul XIII În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați Mai apoi în contextul cristalizării relațiilor feudale ca urmare a creării unor condiții interne și externe favorabile slăbirea presiunii ungare și diminuarea dominației tătarilor iau ființă la sud și est de Carpați statele feudale de sine stătătoare Țara Românească 1310 sub Basarab I și Moldova 1359 sub Bogdan I Dintre domnitorii ce au avut un rol mai important pot fi amintiți Alexandru cel Bun Ștefan cel Mare Petru Rareș și Dimitrie Cantemir în Moldova Mircea cel Bătrân Vlad Țepeș și Constantin Brâncoveanu în Țara Românească și Iancu de Hunedoara în Transilvania Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman Transilvania parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei În secolul al XVIII-lea Moldova și Țara Românească și-au păstrat în continuare autonomia internă dar în 1711 și 1716 respectiv începe perioada domnitorilor fanarioți numiți direct de turci din rândul familiilor nobile de greci din Constantinopol Prin încheierea pactului dualist în 1867 Transilvania și-a pierdut la scurtă vreme resturile autonomiei sale politice fiind înglobată din punct de vedere politic și administrativ Ungariei Unirea și Regatul României Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Muntenia sau Țara Românească în anul 1859 odată cu alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza În 1877 România își obține independența iar în 1881 Carol I este încoronat ca Rege al României În 1913 România a intră în război împotriva Bulgariei la capătul căruia a obținut Cadrilaterul În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar până la sfârșitul războiului Imperiile Austriac și Rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România iar Ferdinand s-a încoronat rege al României la Alba Iulia în 1922 Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson În 1938 regele Carol al II-lea își asumă puteri dictatoriale Odată cu venirea sa la putere Ion Gigurtu președinte al Consiliului de Miniștri între 4 iulie și 4 septembrie 1940 a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma antisemită și fascist-totalitară În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei inclusiv orașul Cluj Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu în favoarea Ungariei conțineau importante resurse naturale inclusiv mine de aur Ion Gigurtu a fost de acord și cu cedarea a 8000 km2 din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei și Uniunii Sovietice Basarabia Herța și Bucovina de Nord Față de retragerea haotică din Basarabia cedările teritoriale nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici regele Carol al II-lea suspendă Constituția României și îl numește ca prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu Aceasta sprijinit de Garda de Fier cere regelui să abdice în favoarea fiului său Mihai Apoi Antonescu își asumă puteri dictatoriale și devine șef de stat precum și președinte al consiliului de miniștri În 1941 ca aliat al Germaniei România declară război Uniunii Sovietice România socialistă La data de 23 august 1944 armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite În urma refuzului net al lui Antonescu Regele Mihai a dispus destituirea și arestarea mareșalului iar România a trecut de partea Aliaților La mai puțin de 3 ani de la ocuparea României de către sovietici în 1947 regele Mihai I este forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română stat al democrației populare Regimul instaurat condus de Partidul Muncitoresc Român își întărește poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez fără însă să renunțe la „cuceririle revoluționare După o scurtă luptă pentru putere în fruntea partidului comunist a venit Nicolae Ceaușescu care a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965 președinte al Consiliului de Stat în 1967 și președinte al Republicii Socialiste România în 1974 Conducerea lungă de câteva decenii a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai autoritară în anii 1980 România după 1989 În contextul căderii comunismului în toată Europa de Est un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 la Timișoara s-a transformat rapid într-un protest național împotriva regimului politic socialist înlăturându-l pe Nicolae Ceaușescu de la putere Un consiliu interimar format din personalități ale vieții civile și foste oficialități comuniste a preluat controlul guvernului iar Ion Iliescu a devenit președintele provizoriu al țării Noul guvern a revocat multe din politicile autoritare comuniste și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură și președinție Iliescu a fost ales președinte iar partidul său Frontul Salvării Naționale a câștigat controlul legislativ Petre Roman a devenit prim-ministru Alegerile însă nu au pus punct demonstrațiilor antiguvernamentale Dezlănțuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991 În octombrie fostul ministru de finanțe Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru și a format un nou cabinet În alegerile naționale din 1992 Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR PRM și fostul partid comunist PSM a fost format un guvern în noiembrie 1992 sub prim-ministrul Nicolae Văcăroiu Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română CDR l-a învins în 1996 pe președintele Iliescu după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru Ciorbea a rămas în această funcție până în martie 1998 când a fost înlocuit de Radu Vasile și mai târziu de Mugur Isărescu În 2004 alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al statului în fruntea unei coaliții formată din PNL și PD alături de UDMR și PUR iar în funcția de prim-ministru a fost numit Călin Popescu Tăriceanu Din 2004 România este membru NATO iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene Ulterior se formează un guvern de alianță între PSD+PC și PD-L condus de Emil Boc pentru ca din decembrie 2009 în urma votului Parlamentului PD-L UDMR și grupul parlamentar al independenților devenit UNPR să alcătuiască cabinetul Boc 2 Geografie Teritoriul actual al României mai este numit și spațiul carpato-danubiano-pontic deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european conturat după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar Carpaților fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea iar în partea de est de Marea Neagră România este situată în emisfera nordică la intersecția paralelei 45° latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică iar în Europa în partea central sud-estică la distanțe aproximativ egale față de extremitățile continentului european< ref> România se învecinează la nord cu Ucraina granița de sud este formată cu Bulgaria o mare parte fiind frontieră acvatică cu Dunărea în vest cu Ungaria în sud-vest cu Serbia iar în est cu Republica Moldova formată în totalitate de Prut Frontierele României se întind pe 3150 km din care 1876 km au devenit în 2007 granițe ale Uniunii Europene spre Serbia Moldova și Ucraina în timp ce cu Marea Neagră granița formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală 245 km de țărm Suprafața României este de 238 391 km² la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre Relief Relieful României este caracterizat prin patru elemente varietate proporționalitate complementaritate și dispunere simetrică dat fiind numărul mare de forme de relief repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief 35% munți 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii și gruparea reliefului La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate datorită bogatelor resurse de subsol petrol cărbuni sare și condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi În est și sud se extind trei mari podișuri Moldovei Dobrogei și Getic dar și Podișul Mehedinți în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii Câmpia Română îngustată spre est și Câmpia de Vest Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării sub 10 m altitudine cu întinderi de mlaștini lacuri și stuf Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei< ref> România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice fluvii și râuri lacuri ape subterane ape marine Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate în principal de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități< ref> Faună și floră Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii 74 dispărute 39 periclitate 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare Vegetația este distribuită etajat în concordanță cu caracteristicile de sol și climă Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație Astfel pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii iepurele hârciogul popândăul fazanul dropia prepelița crapul carasul știuca șalăul somnul; pentru etajul pădurilor de foioase stejar și fag mistrețul lupul vulpea mreanul ciocănitoarea cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere păstrăvul lostrița râsul cerbul iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi În particular Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări incluzând pelicani lebede gâște sălbatice și păsări flamingo protejate de lege așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț cormoranul mic lopătarul gâsca cu piept roșu și gârlița mare dar și lebăda de iarnă< ref> Climă Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob precum și de poziția sa geografică pe continentul european Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție< ref> Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C în nordul țării la altitudini comparabile valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C Între extremitatea vestică și cea estică a teritoriului național diferența termică se reduce la 1 °C 10 °C în vest 9 °C în est Relieful țării are un rol esențial în delimitarea zonelor și etajelor climatice Munții Carpați formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic și adriatic În concluzie clima României este una de tip temperat-continentală cu patru anotimpuri și este marcată de influențe ale climatelor stepice din est adriatice din sud-vest oceanice din vest și nord-vest păstrându-și totuși identitatea climatului carpato-ponto-danubian Precipitațiile sunt moderate variind de la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea la 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în cea de Vest Odată cu altitudinea precipitațiile cresc depășind pe alocuri 1000 mm pe an Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu înființarea Institutului Meteorologic Central în 1884 și cu apariția lucrărilor elaborate de Ștefan Hepites După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații meteorologice apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice ale spațiului montan litoral urban rural etc Demografie 1899 ||||||< font> 5956690 locuitori 1912 |||||||< font> 7234919 locuitori 1930 ||||||||||||||||||< font> 18057028 locuitori 1941 ||||||||||||||< font> 13535757 locuitori 1948 ||||||||||||||||< font> 15872624 locuitori 1956 |||||||||||||||||< font> 17489450 locuitori 1966 |||||||||||||||||||< font> 19103163 locuitori 1977 ||||||||||||||||||||||< font> 21559910 locuitori 1992 |||||||||||||||||||||||< font> 22810035 locuitori 2002 ||||||||||||||||||||||< font> 21698181 locuitori 2011 ||||||||||||||||||||< font> 20121641 locuitori Conform recensământului din 2002 România are o populație de 21 680 974 de locuitori și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ Principalul grup etnic în România îl formează românii După datele oficiale în România trăiesc 535 250 de romi Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930 De asemenea în 1924 în Regatul României erau 796 056 de evrei Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane Puțin timp după revoluția din decembrie 1989 populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori Însă începând cu 1991 aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României dar și ratei natalității destul de scăzute Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana franceza spaniola portugheza catalana și mai departe cu majoritatea limbilor europene Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane iar germana italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare În trecut limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România însă de curând engleza tinde să câștige teren De obicei cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii În orice caz România este membru cu drepturi depline a Francofoniei iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații Religie Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României alături de libertatea gândirii și a opiniilor Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic România nu are nicio religie națională respectând principiul de secularitate autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de credincioși Biserica Ortodoxă cu tradiții de aproape două milenii are rădăcini adânci în domeniul cultural și social din România Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe Cea mai mare parte a populației României respectiv 867% s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă conform recensământului din 2002 Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor ramuri ale creștinismului este următoarea romano-catolici 47 % reformați 37 % penticostali 15 % și români uniți 09 % Astfel populația creștină din România reprezintă 993% din totalul populației țării În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari De asemenea la recensământul din 2002 în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică 21 349 de atei sau persoane fără religie și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia Până la Unirea din 1918 cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor până atunci ortodocși la Biserica Romei la sfârșitul secolului al XVII-lea Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana comunitatea de aici numărând 22 294 de adepți De asemenea în România există și alte culte precum ortodocșii pe stil vechi cultul armean și altele asemenea În august 2010 în România existau 18300 de biserici Educație Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației ale diversității culturale pe aspirațiile individuale sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere Încă de la Revoluția română din 1989 sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor învățător pentru majoritatea elevilor În 2004 aproximativ 44 milioane din populație era înscrisă la școală Dintre aceștea 650000 în grădiniță 311 milioane 14% din populație în învățământul primar și secundar și 650000 3% din populație la nivel terțiar universități În același an rata de alfabetizare a adulților români era de 973% al 45-lea la nivel mondial în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar secundar și terțiar a fost de 75% al 52-a din întreaga lume< ref> Asociația Ad Astra a cercetătoril