Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 10 martie 11 martie 12 martie 13 martie 14 martie 12 martie este a 71-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1365 Întemeierea Universității din Viena 1838 Apare la Brașov din inițiativa și sub conducerea lui George Bariț Gazeta de Transilvania primul ziar politic românesc din Transilvania Și-a încetat apariția în 1946 din cauza presiunilor comuniste 1848 Proclamația lui Simion Bărnuțiu prin care românii din Transilvania sunt chemați să se ridice la luptă pentru drepturile lor naționale 1863 S-a înființat agenția diplomatică română de la Belgrad Era prima agenție diplomatică înființată de România având caracter oficial recunoscut atât de statul de reședință cât și de celelalte puteri care aveau reprezentanți la Belgrad 1868 Încercare eșuată de asasinat asupra Prințului Alfred Duce de Edinburgh tatăl reginei Maria a României 1907 Răscoala țăranilor atinge apogeul în Muntenia și Oltenia Demisia guvernului conservator prezidat de Gheorghe Cantacuzino Se formează un guvern liberal în frunte cu Dimitrie A Sturdza cu IIC Brătianu la Ministerul de Interne și cu generalul Al Averescu la Ministerul de Război 1907 Este adoptat Steagul statului Idaho al Statelor Unite ale Americii 1913 Canberra devine capitala Australiei 1914 Constantin Brâncuși are prima expoziție personală la New York 12 martie 1 aprilie 1914 1918 Moscova devine capitala Rusiei după ce Sankt Petersburg a deținut acest statut timp de 215 ani 1922 Armenia Georgia și Azerbaijan formează Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană 1930 Mahatma Gandhi conduce un marș de 200 de mile 350 km spre litoral cunoscut sub numele de "Marșul Sării" pentru a protesta față de monopolul britanic pe sare 1938 Anschluss- trupele germane ocupă Austria 1947 Președintele Harry Truman în mesajul adresat Congresului SUA prezintă programul politicii externe cunoscut sub denumirea Doctrina Truman 1961 Echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial din RFG după ce a învins în finală echipa Cehoslovaciei cu scorul de 9 8 și a devenit pentru prima dată campioană mondială 1968 Proclamarea independenței în Statul Mauritius Ziua națională 1990 A fost adoptată Proclamația de la Timișoara în cadrul unei manifestații populare desfășurate în Piața Operei 1992 Mauritius devine republică în cadrul Commonwealth-ului 1994 Biserica anglicană a acceptat și femei-preot pentru prima dată în ultimii 460 de ani 1999 Polonia Cehia și Ungaria devin membre cu drepturi depline în NATO Este a cincea extindere din istoria Alianței Nord-Atlantice și prima de după "războiul rece" 2000 Într-un act istoric fără precedent Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenței sale milenare 2003 Premierul Serbiei Zoran Djindjic a fost asasinat la Belgrad 2011 La o zi după cutremurul din Japonia un reactor de la centrala nucleară Fukushima Daiichi se topește explodează și eliberează radioactivitate în atmosferă Nașteri 1270 Carol de Valois fondatorul Casei de Valois d 1325 1607 Paul Gerhardt poet german d 1676 1637 Anne Hyde soția regelui Iacob al II-lea al Angliei d 1671 1685 George Berkeley teolog irlandez d 1753 1781 Frederica de Baden soția regelui Gustav al IV-lea al Suediei d 1826 1824 Gustav Robert Kirchhoff fizician german d 1887 1832 Charles Boycott proprietar irlandez d 1897 1863 Gabriele D'Annunzio poet scriitor italian d 1938 1863 V I Vernadski naturalist mineralog rus d 1945 1876 Mustafa Kemal Atatürk primul președinte al Republicii Turcia d 1938 1876 Wilhelm Frick avocat german ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei d 1946 1878 Constantin C Popovici matematician astronom român d 1956 1885 Mateiu Caragiale poet prozator român d 1936 1888 Vaslav Nijinsky balerin rus d 1950 1899 Mansi Barberis compozitoare d 1986 1910 Dumitru Eremia compozitor dirijor român d 1975 1925 Constantin Chiriță scriitor scenarist român d 1991 1925 Leo Esaki fizician japonez laureat al Premiului Nobel 1927 Dumitru Dobrescu medic român 1928 Edward Albee dramaturg și producător american 1934 Maria Manoliu-Manea lingvist filolog român 1940 Virgil Nemoianu critic literar eseist român 1941 Mircea Anghelescu istoric literar român 1946 Liza Minnelli actriță și cântăreață americană 1948 Andrei Nicolae Pippidi istoric român 1950 George Nicolescu compozitor și solist vocal român 1952 Gregorian Bivolaru fondator și mentor spiritual al Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut 1954 Anish Kapoor sculptor indian englez 1957 Steve Harris basistul și fondatorul trupei Iron Maiden Decese 604 Grigore cel Mare papă părinte al Bisericii 1374 Împăratul Go-Kōgon al Japoniei n 1336 1908 Edmondo de Amicis scriitor italian n 1846 1925 Sun Yat-sen revoluționar chinez 1945 Anne Frank autoarea celebrului jurnal Jurnalul Annei Frank n 1929 1950 Heinrich Mann scriitor german n 1871 1953 Grigore Scorpan filolog istoric literar român n 1901 1965 George Călinescu critic și istoric literar dramaturg poet prozator român n 1899 1964 Abbas el-Akkad scriitor egiptean n 1889 1966 Victor Brauner pictor suprarealist de origine română n 1903 1984 Géza Pálfi preot catolic victimă a regimului Nicolae Ceaușescu n 1941 1992 Nicolae Țic scriitor român n 1928 1999 Yehudi Menuhin violonist elev al lui George Enescu n 1916 2001 Robert Ludlum scriitor american n 1927 2003 Zoran Djindjic premierul Serbiei în urma unui atentat n 1952 2004 Finn Carling scriitor norvegian n 1925 2008 Ovidiu Iuliu Moldovan actor român de teatru și film n 1942 Sărbători Gabon Ziua națională Aniversarea fondării Partidului Democratic Gabonez 1968 Mauritius Ziua națională Aniversarea proclamării independenței 1968 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVI-lea Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Decenii Anii 1570 Anii 1580 Anii 1590 Anii 1600 Anii 1610 Anii 1620 Anii 1630 Anii 1640 Anii 1650 Anii 1660 Anii 1670 Ani 1617 1618 1619 1620 1621 1622 1623 1624 1625 1626 1627 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Știință Literatură și Filozofie Nașteri 15 ianuarie Jean-Baptiste Poquelin cunoscut mai bine ca Molière scriitor francez de teatru director și actor francez m1673 Decese Suverani conducători Europa Anglia Iacob I rege din dinastia Stuart 1603-1625; totodată rege al Scoției 1567-1625 Austria Graz Ferdinand al II-lea duce din dinastia de Habsburg ramura de Styria 1590 1619-1637; ulterior rege al Ungariei 1618 1619-1637; ulterior arhiduce de Austria-Viena 1619-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637 Austria Innsbruck Leopold al V-lea arhiduce din dinastia de Habsburg ramura de Tirol 1619-1632 Austria Viena Ferdinand al II-lea arhiduce din dinastia de Habsburg ramura de Styria 1619-1637; anterior duce de Austria-Graz 1590-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637 Bavaria Maximilian I duce din dinastia de Wittelsbach 1597-1651; principe elector din 1623 Brandenburg Georg Wilhelm principe elector din dinastia de Hohenzollern 1619-1640; totodată duce de Prusia 1619-1640 Cehia Ferdinand al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1619 1620-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; totodată rege al Germaniei 1619-1637; totodată împărat occidental 1619-1637 Crimeea Djanibek Ghirai ibn Mubarak ibn Devlet han din dinastia Ghiraizilor 1610-1623 1628-1635 Danemarca Christian al IV-lea rege din dinastia Oldenburg 1588-1648 Florența Ferdinand al II-lea mare duce din familia Medici 1621-1670 Franța Ludovic al XIII-lea cel Drept rege din dinastia de Bourbon 1610-1643 Genova Ambrogio Doria doge 1621-1623 Germania Ferdinand al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1619-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; totodată rege al Cehiei 1619 1620-1637; totodată împărat occidental 1619-1637 Gruzia Simon al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1619-1629 Gruzia statul Imeretia Gheorghe al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1604-1639 Imperiul occidental Ferdinand al II-lea împărat din dinastia de Habsburg 1619-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; totodată rege al Cehiei 1619 1620-1637; totodată rege al Germaniei 1619-1637 Imperiul otoman Osman al II-lea sultan din dinastia Osmană 1618-1622 și Mustafa I sultan din dinastia Osmană 1617-1618 1622-1623 Lorena Superioară Henric al II-lea cel Bun duce din dinastia e Lorena-Vaudemont 1608-1624 Mantova Ferdinando duce din casa Gonzaga 1612-1626 Modena Cesare duce din casa d'Este 1597-1628; totodată duce de Ferrara 1597-1598 Moldova Ștefan Tomșa al II-lea domnitor 1611-1615 1621-1623 Monaco Onorato al II-lea senior din casa Grimaldi 1604-1662; principe din 1619 Olanda Mauriciu stathouder din dinastia de Orania 1585-1625 Parma și Piacenza Ranuccio I duce din casa Farnese 1592-1622 și Odoardo I duce din casa Farnese 1622-1646 Polonia Sigismund al III-lea rege din dinastia Vasa 1587-1632; ulterior rege al Suediei 1592-1599 Prusia Georg Wilhelm duce din dinastia de Hohenzollern 1619-1640; totodată principe elector de Brandenburg 1619-1640 Rusia Mihail al III-lea Fedorovici țar din dinastia Romanov 1613-1645 Savoia Carlo Emmanuele I cel Mare duce 1580-1630 Saxonia Johann Georg I principe elector din dinastia de Wettin 1611-1656 Scoția Iacob al VI-lea rege din dinastia Stuart 1567-1625; ulterior rege al Angliei 1603-1625 Spania Filip al IV-lea rege din dinastia de Habsburg 1621-1665 Statul papal Grigore al XV-lea papă 1621-1623 Suedia Gustav al II-lea Adolf rege din dinastia Wasa 1611-1632 Transilvania Gabriel Bethlen principe 1613-1629 Ungaria Ferdinand al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1618 1619-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637 Valahia Radu Mihnea domnitor 1601-1602 1611 1611-1616 1620-1623; ulterior domnitor în Moldova 1616-1619 1623-1626 Veneția Antonio Priuli doge 1618-1623 Africa Așanti Kobia Amamfi așantehene cca 1600-cca 1630 Bagirmi Umar mbang 1608-1625 Benin Ohuan sau Odogbo obba cca 1608-cca 1640 Buganda Kateregga kabaka 1614-1644 Congo Alvaro al III-lea Mbiki a Mpanzu mani kongo 1615-1622 și Pedro al II-lea Afonso Nkanga a Mabiki an Tumbo mani kongo 1622-1624 Dahomey Doghagri-Genu Du-Aklin rege cca 1600-1620 1625 Ethiopia Susneus Malak Sagad al III-lea împărat 1607-1632 Imerina Andrianjaka rege cca 1610-cca 1630 Imperiul otoman Osman al II-lea sultan din dinastia Osmană 1618-1622 și Mustafa I sultan din dinastia Osmană 1617-1618 1622-1623 Kanem-Bornu Muhammad al VI-lea Bukalmarami sultan cca 1617-cca 1632 Lunda Cibinda Ilunga mwato-yamvo cca 1600-cca 1630 Munhumutapa Gatsi Rusere rege din dinastia Munhumutapa cca 1589-1623 Oyo Obalokun rege cca 1614-? ? Rwanda Ndahiro Cyaamatare rege cca 1600-cca 1624 Sennar Rubat ibn Badi sultan cca 1616-cca 1645 Songhay Dendi Daud al II-lea rege 1618-1640 Asia Orientul Apropiat Iran Abbas I cel Mare șah din dinastia Safavidă 1588-1629 Imperiul otoman Osman al II-lea sultan din dinastia Osmană 1618-1622 și Mustafa I sultan din dinastia Osmană 1617-1618 1622-1623 Yemen statul Sanaa al-Muayyad Mhammad imam 1620-1644 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Iskandar Muda sultan 1607-1636 Birmania statul Arakan Minhkamaung Hussein Șah rege din dinastia de Mrohaung 1612-1622 și Thirithudamma Salim Șah rege din dinastia de Mrohaung 1622-1638 Birmania statul Toungoo Anaukpetlun rege 1605-1628 Cambodgea Samdech Preah Chey Chettha al II-lea Thireach Reamea Thippadey Barommopit Jayajettha rege 1618 1620-1622 1628 China Xizong Zhu Youjiao împărat din dinastia Ming 1621-1627 Coreea statul Choson Kwanhaegun Yi Hon rege din dinastia Yi 1609-1623 India statul Moghulilor Nur ad-Din Jahangir împărat 1605-1627 India statul Vijayanagar Ramadevaraya rege din dinastia Aravidu 1617-1630 Japonia Go-Mizunoo împărat 1611-1629 și Hidetada principe imperial din familia Tokugaua 1605 1616-1623 Laos statul Lan Xang Thammikarat rege 1596-1622 și Upagnuvarat rege 1622-1623 1628-1639 Maldive Imad ad-Din Muhammad I sultan 1620-1648 Mataram Chakra-kusuma And ar-Rahman Raden Mas Rangsang Prabu Pandita Sultan Agung sultan 1613-1645 Mongolii Ligdan Baatur Kutughtu hagan han 1604-1634 Nepal Benepa Trailokyamalla rege din dinastia Malla cca 1572-cca 1627 Nepal Kathmandu Lakșmi Narasimhamalla rege din dinastia Malla cca 1595-1639 Nepal Lalitpur Siddhi Marasimhamalla rege din dinastia Malla cca 1620-1657 Nepal statul Gurkha Șri Rama Șah rajah 1609-1636 Sri Lanka statul Kandy Senarat rege 1604-1635 Thailanda statul Ayutthaya Songtam rege 1610-1628 Tibet rJe bLo-bzang nGag-dbang Tu-btsan Jigs-med rgya-mtsho Pyong-rgyas dalai lama 1617-1682 Tibet Panchen bLo-bzang Ch'os-kyi rgyal mtshan Chokyi Gyaltsen panchen lama 1569-1662 Vietnam statul Dai Viet Le Than-tong Uyen hoang-de rege din dinastia Le târzie 1619-1643 1649-1662 Vietnam Hanoi Mac Kinh Cung rege din dinastia Mac 1593-1623 Vietnam Hue Nguyen Phuc Nguyen rege din dinastia Nguyen 1613-1635 Vietnam Taydo Trinh Tung rege din dinastia Trinh 1570-1623 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Ani 1819 1820 1821 1822 1823 1824 1825 1826 1827 1828 1829 __FARACUPRINS__ Anul 1824 MDCCCXXIV a fost un an bisect al calendarului gregorian an care a început într-o vineri Evenimente 8 ianuarie După multe controverse Michael Faraday este ales membru al Societății Regale cu numai un vot împotriva sa 17 februarie Simón Bolívar devine al 6-lea președinte al statului Peru până în 1827 1 aprilie Domnitorul Grigore Ghica aprobă propunerea arhitectului Hartl și a inginerului Freiwald de pavare a străzilor bucureștene cu piatră cioplită Pavarea străzilor Bucureștiului va continua susținut pe toată durata domniei lui Grigore Ghica 1822-1828 16 septembrie Carol al X-lea îi succede lui Ludovic al XVIII-lea al Franței Arte științe literatură și filozofie 7 mai Simfonia a IX-a în Do Minor de Ludwig van Beethoven a avut premiera la Viena Eugène Delacroix pictează Măcelul din Chios Nașteri 12 martie Gustav Robert Kirchhoff fizician german multilateral d 1887 24 aprilie Zsigmond Ács scriitor și traducător maghiar d 1898 14 iulie Károly Ács cel bătrân scriitor poet și traducător maghiar d 1894 27 iulie Alexandre Dumas fiul scriitor francez d 1895 2 august Francisca a Braziliei fiică a împăratului Pedro I al Braziliei d 1898 27 august Joseph Marlin scriitor și jurnalist german originar din Transilvania d 1849 4 septembrie Anton Bruckner compozitor austriac d 1896 10 septembrie Avram Iancu avocat român unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania d 1872 Decese 26 ianuarie Théodore Géricault scriitor francez n 1791 19 aprilie Lord Byron poet englez n 1788 16 septembrie Ludovic al XVIII-lea al Franței n 1755 11 octombrie Prințesa Maria Ana de Savoia n 1757 Suverani conducători Europa Anglia George al IV-lea rege din dinastia de Hanovra 1820-1830 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Ludovic al XVIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1814-1815 1815-1824 și Carol al X-lea rege din dinastia de Bourbon 1824-1830 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Ion Sandu Sturdza domnitor 1822-1828 Monaco Honore al V-lea principe 1819-1841 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Joao al VI-lea rege din dinastia de Braganca 1816-1826 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sardinia Carlo Felice rege din casa de Savoia 1821-1831 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Ferdinand al VII-lea rege din dinastia de Bourbon 1808 1814-1833 Statul papal Leon al XII-lea papă 1823-1829 Suedia Carol al XIV-lea Johan rege din dinastia Bernadotte 1818-1844 Toscana Ferdinand al III-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1790 1791-1801 1814 1815-1824 și Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Ioan Josika de Braniște guvernator 1822-1834 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Grigore al IV-lea Ghica domnitor 1822-1828 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 și Osei Yaw Akoto așantehene 1824-1834 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Ogbebo obba cca 1816-? Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 și Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Gigar împărat 1821-1826 1830 Imerina Radama I rege 1810-1828 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Mahmud ibn Muhammad bey din dinastia Husseinizilor 1814-1824 și Hussein al II-lea ibn Mahmud bey din dinastia Husseinizilor 1824-1835 1836 Wadai Iusuf Kharifain ibn Abd al-Karim sultan 1814-1829 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Herat Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1818-1829; anterior suveran în Afghanistan 1801-1803 1809-1818 Arabia Turki ibn Abdallah imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1823-1834 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Abdallah imam 1816-1835 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 și Muhammad Șah sultan 1824-1836 Birmania statul Toungoo Bagyidaw rege din dinastia Alaungpaya 1819-1837 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India William Pitt Amherst guvernator general 1823-1828 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Nho rege 1817-1826 Laosul inferior Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VI-lea Saperdan Bangun Tapa sultan 1823-1830 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthaloetla Naphalai Rama al II-lea rege din dinastia Chakri 1809-1824 și Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang Tshul-khrims rgya-mtsho dalai lama 1822-1838 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Minh Mang Nguyen Thanh-To împărat din dinastia Nguyen 1820-1841 America Argentina Martin Rodriguez guvernator 1820-1824 și Juan Gregorio de Las Heras guvernator 1824-1826 Brazilia Pedro I împărat din dinastia de Braganca 1822-1831 Chile Ramon Freire Serra director suprem 1823-1826 Columbia Simon Bolivar președinte 1819-1830; ulterior dictator al Perului 1824-1826; ulterior președinte al Boliviei 1825-1826 Costa Rica Jose Santos Lombardo președinte 1823-1824 Agustin Gutierrez Lizaurzabal președinte 1824 și Juan Mora Fernandez președinte 1824-1833 El Salvador Mariano Prado președinte 1823-1824 1824 1826-1829 1832-1833 J M Rodriguez șef suprem 1824 și Juan Vicente Villacorte șef suprem 1824-1826 Guatemala Alejandro Diaz Cabeza de Vaca președinte 1824 și Juan Francisco Barrundia președinte 1824-1826 1829 1831 Haiti Jean Pierre Boyer președinte 1818 1820-1843 Hawaii Kamehameha al II-lea Liholiho rege 1819-1824 Honduras Dionisio de Herrera președinte 1824-1827 Mexic Manuel Felix Fernandez Guadelupe Victoria președinte 1824-1829 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Peru Jose Bernardo de Tagle președinte 1823-1824 și Simon Bolivar dictator 1824-1826; totodată președinte al Columbiei 1819-1830; ulterior președinte al Boliviei 1825-1826 Statele Unite ale Americii James Monroe președinte 1817-1825 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Ani 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 __FARACUPRINS__ Anul 1876 MDCCCLXXVI a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 10 martie Alexander Graham Bell a făcut cu succes primul apel telefonic spunând "Mr Watson come here I want to see you" "D-le Watson vino aici vreau să îți vorbesc" aprilie-mai În sudul Dunării se declanșează răscoala bulgară după ce insurgenții au cerut la 30 aprilie printr-un memoriu adresat sultanului să le acorde autonomia 10 mai A 10-a aniversare a urcării pe tron a domniorului Carol I a fost sărbătorită cu un ceremonial deosebit 17 mai Hristo Botev și cetncii luipleacă din București spre Giurgiu pentru a reîncepe răscoala înăbușită între timp de turci 30 mai Abdul-Aziz sultan al Imperiului Otoman este deposedat și succedat de nepotul său Murat V 1 iulie Serbia declară război Turciei 2 iulie Muntenegru declară război Turciei 8 iulie Țarul Rusiei Alexandru al II-lea și împăratul Franz Joseph al Austriei se întâlnesc la Reichstadt și încheie un acord secret cu următoarea alternativă dacă bulgarii sârbii și muntenegrenii vor fi înfrânți cele două imperii vor susține statu-quo ante bellum dacă turcii vor avea eșec Austro-Ungaria va anexa o parte din Bosnia-Herțegovina iar Rusia sudul Basarabiei și portul Batumi din Armenia 1 august Colorado este admis cel de-al 38-lea stat al SUA 31 august Murat al V-lea sultan al Imperiului Otoman este deposedat și succedat de fratele său Abdul Hamid II 21 octombrie Trupele sârbe fiind înfrânte Milan Obrenovici cere intervenția Rusiei care dă un ultimatum Turciei 26 decembrie Textul noii Constituții turcești nemulțumește România; conform textului România și Serbia erau considerate provincii provilegiate ale Imperiul Otoman Nedatate Prima Constituție a Turciei Primul ministru Lascăr Catargiu este atacat în curtea Adunării Naționale fiind lovit puternic cu o bâtă de un individ care s-a dovedit a fi un funcționar destituit pentru deturnare de fonduri Din inițiativa lui Carol Davila se organizează la București Societatea Națională de Cruce Roșie a României Arte știință literatură și filozofie Ion Creangă publică Danilă Prepeleac Povestea porcului A apărut la București ziarul "Timpul" organul de presă al Partidului Conservator la care au lucrat Mihai Eminescu Ion Slavici și IL Caragiale Mark Twain publică The Adventures of Tom Sawyer Pierre-Auguste Renoir pictează Le moulin de la Galette Vândută în 1990 pentru 781 milioane $ Filisoful englez Herbert Spencer începe publicarea operei sale Principes de Sociologie Compozitorul austriac Johann Strauss fiul compune valsul ''Dunărea albastră" Arheologul german Heinrich Schliemann descoperă vestigiile Mycènes Brevetarea telefonului La aceeași dată Alexander Graham Bell și Elisha Gray au depus o cerere de brevet la Biroul pentru brevete din New York primul la ora locala 1200 iar al doilea la ora 1400 Pe această diferență s–au bazat cei ce i–au adjudecat lui Bell invenția în procesul ce i–a opus multă vreme pe cei doi inventatori Nikolaus August Otto tehnician german obține brevet de invenție pentru motorul cu explozie în patru timpi alimentat cu benzină și prevăzut cu supape laterale Nașteri 5 ianuarie Konrad Adenauer politician creștin-democrat german cancelar al Germaniei d 1967 12 ianuarie Jack London scriitor american d 1916 15 ianuarie Ibn Saud al Arabiei Saudite d 1953 19 ianuarie Milan Begović poet romancier dramaturg croat d 1948 19 februarie Constantin Brâncuși sculptor român d 1957 2 martie Papa Pius al XII-lea d 1958 3 martie Prințesa Maria Georgievna a Greciei Marea Ducesă a Rusiei d 1940 12 martie Wilhelm Frick avocat german ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei d 1946 26 martie Wilhelm de Wied Prinț al Albaniei d 1945 19 aprilie Prințul Hendrik al Țărilor de Jos Prinț Consort al Țărilor de Jos d 1934 3 iunie Frederic al VIII-lea al Danemarcei d 1912 10 iunie Wilhelm Ernest Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach d 1923 2 iulie Harriet Brooks fiziciană canadiană d 1933 25 iulie Elisabeta de Bavaria regină consort a Belgiei d 1965 7 august Mata Hari dansatoare exotică spion de origine olandeză d 1917 14 august Sibilla Aleramo scriitoare italiană d 1960 14 august Alexandru I al Serbiei d 1903 2 septembrie Francesc Cambó om politic catalan d 1947 8 octombrie Prințul Harald al Danemarcei d 1949 12 octombrie Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei d 1938 5 noiembrie Raymond Duchamp-Villon pictor și sculptor francez d 1918 15 noiembrie Ana de Noailles poetă de origine română d 1933 19 noiembrie Tatiana Afanasieva matematiciană rusă d 1964 23 noiembrie Manuel de Falla compozitor spaniol d 1946 25 noiembrie Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha Mare Ducesă a Rusiei sora reginei Maria a României d 1936 8 decembrie Hortensia Papadat-Bengescu scriitoare română d 1955 8 decembrie Constantin Moisil profesor de istorie arheolog și numismat român d 1958 Decese 3 ianuarie Nikolai Karlovici Krabbe amiral al marinei imperiale ruse n 1814 21 februarie Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei n 1819 24 februarie Joseph Jenkins Roberts președintele Liberiei n 1809 25 februarie Seweryn Goszczyński scriitor polonez n 1803 5 martie Francesco Maria Piave libretist italian n 1810 30 martie Antoine Jérôme Balard chimist francez n 1802 22 aprilie Infanta Isabel Maria a Portugaliei n 1801 23 mai Janko Kráľ poet slovac n 1822 29 mai Friedrich Christian Diez filolog și romanist german n 1794 7 iunie Josephine de Leuchtenberg soția regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei n 1807 1 iunie Caroline Charlotte Mariane de Mecklenburg-Strelitz prințesă moștenitoare a Danemarcei n 1821 1 iunie Hristo Botev poet și revoluționar bulgar n 1848 8 iunie George Sand nuvelistă franceză n 1804 21 iunie Antonio López de Santa Anna lider politic mexican general și președinte al Mexicului n 1794 27 iunie Christian Gottfried Ehrenberg zoolog naturalist anatomist german n 1795 1 iulie Mihail Bakunin revoluționar rus considerat „tatăl anarhismului modern n 1814 15 iulie Aleksander Fredro scriitor polonez n 1793 16 iulie Elena Maria Catargiu soția lui Miloș Obrenovici amanta lui Alexandru Ioan Cuza n 1835 2 august Wild Bill Hickok erou popular din Vestul Sălbatic american n 1837 28 septembrie Costache Negri scriitor și om politic român n 1812 8 noiembrie Maria Vittoria dal Pozzo soția regelui Amadeo al Spaniei n 1847 26 noiembrie Karl Ernst von Baer biolog geolog meteorolog geograf și naturalist german n 1792 28 noiembrie Gheorghe Costaforu politician profesor și jurist român n 1820 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Emil Welti președinte 1869 1872 1876 1880 1884 1891 Franța Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon președinte 1873-1879 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 și Mwanawina al II-lea litunga 1876-1878 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 și James Springs Payne președinte 1868-1870 1876-1878 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Abd ar-Rahman ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1875-1876 1889-1891 Muhammad al-Arafa Gazlan ibn Saud ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1876 și Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Muhammad ibn Thani emir din dinastia at-Thani 1868-1876 și Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Thomas George Baring guvernator general 1872-1876 și Edward Robert Bulwer-Lytton guvernator general 1876-1880 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Nicolas Avellaneda președinte 1874-1880 Bolivia Tomas Frias y Baptista președinte 1872-1873 1874-1876 și Hilarion Daza președinte 1876-1879 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Frederick Temple Hamilton-TBlackwood guvernator general 1872-1878 Chile Federico Errazuriz Zanartu președinte 1871-1876 și Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 Columbia Santiago Perez președinte 1874-1876 și Aquileo Parra președinte 1876-1878 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 Aniceto Esquivel Saenz președinte 1876 și Vicente Herrera Zeledon președinte 1876-1877 Republica Dominicană Ignacio Maria Gonzalez președinte 1874-1876 1876 1878 Ulises Francisco Espaillat președinte 1876 Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Antonio Borrero y Cortazar președinte 1875-1876 și Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Santiago Gonzalez președinte 1871-1872 1872-1876 Andres Valles președinte 1876 și Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 și Jose Maria Samayo președinte 1876 Haiti Michel Dominique președinte 1874-1876 și Boisrond Canal președinte 1876-1879 Honduras Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 Crescensio Gomez președinte 1864 1865-1866 1872 1876 1876 Ponciano Leiva președinte 1873-1875 1876 1885 1886 1891-1893 Marcelino Mejia președinte 1876 și Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Sebastian Lerdo de Tejada președinte 1872-1876 Jose Maria Iglesias președinte 1876-1877 și Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Pedro Joaquin Chamorro președinte 1875-1879 Paraguay Juan Bautista Gill președinte 1874-1877 Peru Manuel Pardo președinte 1872-1876 și Mariano Ignacio Prado președinte 1876-1879 Statele Unite ale Americii Ulysses Sidney Grant președinte 1869-1877 Uruguay Pedro Varela președinte 1868 1875 1875-1876 și Lorenzo Latorre dictator 1876-1879 1879-1880 Venezuela Antonio Guzman Blanco caudillo 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă George Augustus Constantine Phipps administrator 1874-1879 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Ani 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 __FARACUPRINS__ 1925 MCMXXV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Înființarea legației române de la Tirana 3 ianuarie Benito Mussolini a scos în afara legii partidele de opoziție Partidul Fascist devenind unicul partid activ în Italia 5 februarie Stabilirea de relații diplomatice la nivel de legație între România și Chile 25 februarie Scaunul Arhiepiscopal și Mitropolitan al Ungro-Vlahiei este ridicat la rangul de Scaun Patriarhal Miron Cristea devine în calitatea sa de primat al României patriarh al Bisericii Ortodoxe Române 13 martie În Tennessee predarea teoriei evoluționiste în școliile publice a fost interzisă prin lege 22 aprilie Eveniment în lumea automobilisticii uzinele Ford din Anvers au fabricat 50000 de mașini în serie 6 iunie A fost fondată compania americană producătoare de automobile "Chrysler" 18 iulie Adolf Hitler publică "Mein Kampf" 16 august Premiera filmului "Goana după aur" al 72-lea film al lui Charlie Chaplin 1 decembrie Sunt semnate la Londra Acordurile adoptate la Conferința de la Locarno Elveția între Franța Marea Britanie Belgia Italia Polonia Cehoslovacia și Germania ce prevedeau respectarea granițelor stabilite prin Tratatul de la Versailles și a Acordurilor de demilitarizare a zonei Rinului 8 decembrie Înființarea Institutului de Statistică Generală 19 decembrie Apare la București săptămânalul "Cetatea literară" condus de scriitorul Camil Petrescu până în iulie 1926 30 decembrie Consiliul de Coroană a ratificat renunțarea prințului Carol la succesiunea tronului în favoarea fiului său Mihai de Hohenzollern Carol s–a stabilit în Franța sub numele de Carol Caraiman Theodore Dreiser publică O tragedie americană F Scott Fitzgerald publică Marele Gatsby Nașteri 14 ianuarie Yukio Mishima scriitor japonez d 1970 26 ianuarie Paul Newman actor american d 2008 3 februarie Ștefan Mihăilescu-Brăila actor român d 1996 8 februarie Jack Lemmon actor american d 2001 25 februarie Noël Bernard jurnalist și analist politic român d 1981 27 februarie Marin Constantin fondator al Corului Național de Cameră Madrigal d 2011 1 martie Solomon Marcus matematician român 12 martie Constantin Chiriță prozator român d 1991 28 martie Victor Tulbure poet român d 1997 3 iunie Tony Curtis actor american d 2010 16 iunie A E Baconski poet eseist traducător d 1977 29 iulie Carmen Stănescu actriță română 2 august Jorge Rafael Videla dictator argentinian d 2013 15 august Oscar Peterson pianist și compozitor de jazz canadian d 2007 21 august Toma Caragiu actor român d 1977 1 octombrie Finn Carling scriitor norvegian d 2004 13 octombrie Margaret Thatcher prim ministru al Marii Britanii d 2013 15 octombrie Magda Ádám scriitoare maghiară 25 octombrie Ioan Chirilă jurnalist sportiv român d 1999 1 noiembrie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român disident politic d 2014 17 noiembrie Rock Hudson actor american d 1985 1 decembrie Andrei Scrima monah și teolog român d 2000 Decese 19 ianuarie Maria Sofia de Bavaria soția regelui Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii n 1841 7 martie Gheorghi Evghenievici Lvov cel dintâi prim-ministru al Rusiei post-imperiale n 1861 12 martie Sun Yat-sen revoluționar chinez 30 martie Rudolf Steiner filosof austriac n 1861 17 iunie Anghel Saligny inginer constructor n 1854 26 iulie Gottlob Frege matematician filosof german n 1848 17 august Ioan Slavici scriitor clasic al literaturii române n 1848 20 noiembrie Alexandra a Danemarcei soția regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit n 1844 5 decembrie Wladyslaw Reymont scriitor polonez laureat al Premiului Nobel n 1867 27 decembrie Serghei Esenin poet rus n 1895 Premii Nobel Fizică James Franck Gustav Hertz Chimie Richard Zsigmondy Medicină Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Literatură George Bernard Shaw Pace Sir Austen Chamberlain Charles Gates Dawes Legături externe 31 mai 2009 Oana Rusu Ziarul Lumina Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Michael Hainisch președinte 1920-1928 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Jean-Marie Musy președinte 1925 1930 Finlanda Kaarlo Juho Stahlberg președinte 1919-1925 și Lauri Kristian Relander președinte 1925-1931 Franța Gaston Doumergue președinte 1924-1931 Germania Friedrich Ebert președinte 1919-1925 Walter Simons președinte 1925 și Paul von Hindenburg președinte 1925-1934 Grecia Pavlos Koundouriotis președinte 1924-1926 1926-1929 Irlanda Timothy Michael Healy guvernator general 1922-1927 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Alexandru I rege din dinastia Karagheorghevic 1921-1934 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Stanislaw Wojciechowski președinte 1922-1926 Portugalia Manuel Teixeira Gomes președinte 1923-1925 și Bernardino Luis Machado Guimaraes președinte 1915-1917 1925-1926 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Alexander Cambridge guvernator general 1924-1931 Așanti Prempeh I așanteșene 1888-1900 1924-1931 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Kanem-Bornu Umar Sanda Lura șeic din dinastia Kanembu 1922-1937 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Charles Dunbar Burgess King președinte 1920-1930 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al VI-lea al-Habib bey din dinastia Husseinizilor 1922-1929 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Aman-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1919-1929; rege din 1926 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal I rege din dinastia Hașemită 1921-1933 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 și Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Duan Qirui președinte 1924-1926 India Rufus Daniel Isaacs vicerege 1921-1925 și Edward Frederick Lindley Wood-Halifax vicerege 1925 1926-1929 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia N R Gyndyn președinte 1924-1928 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 și Pra Pokklao Chaoyuhua Prajadhipok Rama al VII-lea rege din dinastia Chakri 1925-1935 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Marcelo Torcuato de Alvear președinte 1922-1928 Bolivia Bautista Saavedra președinte 1921-1925 și Felipe Guzman președinte 1925-1926 Brazilia Artur da Silva Bernardes președinte 1922-1926 Canada Julian Hedworth George Byng guvernator general 1921-1926 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 Luis Barros Borgono președinte 1920 1925 și Emiliano Figueroa Larrain președinte 1910-1911 1925-1927 Columbia Pedro Nel Ospina președinte 1922-1926 Costa Rica Ricardo Jimenez Oreamuno președintee 1910-1914 1924-1928 1932-1936 Cuba Alfredo Zayas y Alfonso președinte 1921-1925 și Gerardo Machado y Morales președinte 1925-1933 Republica Dominicană Horacio Vasquez președinte 1899 1902-1903 1924-1930 1930 Ecuador Gonzalo Hernandez Cordoba Rivera președinte 1924-1925 El Salvador Alfonso Quinones Molina președinte 1914-1915 1918-1919 1923-1927 Guatemala Jose Maria Orellana președinte 1921-1926 Haiti Louis Eustache Antoine Francois Joseph Borno președinte 1922-1930 Honduras Vicente Tosta președinte 1924-1925 și Miguel Paz Barahona președinte 1925-1929 Mexic Plutarco Elias Calles președinte 1924-1928 Nicaragua Carlos Solorzano președinte 1925-1926 Panama Rodolfo Chiari președinte 1924-1928 Paraguay Eligio Ayala președinte 1923-1924 1924-1928 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii Calvin Coolidge președinte 1923-1929 Uruguay Jose Serrato președinte 1923-1927 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 și John Lawrence Baird guvernator general 1925-1931 Noua Zeelandă Charles Fergusson guvernator general 1924-1930 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Ani 1929 | 1930 | 1931 | 1932 | 1933 | 1934 | 1935 | 1936 | 1937 | 1938 | 1939 __FARACUPRINS__ 1934 MCMXXXIV a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Alcatraz devine închisoare federală 2 ianuarie Se organizează funeralii naționale fostului prim-ministru Ion Gh Duca 3 ianuarie Gheorghe Tătărescu este numit prim-ministru care va guverna până la 28 decembrie 1937 4 ianuarie La conducerea PNL este ales Dinu IC Brătianu până în 1947 5 ianuarie S-a format un guvern liberal condus de Gheorghe Tătărăscu 25 ianuarie La București se desfășoară vizita regelui Boris al III-lea al Bulgariei și a reginei Ioana februarie În Lituania sunt interzise toate partidele 9 februarie Pact balcanic Iugoslavia România Turcia Grecia pentru garantarea frontierelor și prevenirea presiunilor germane și ruse 23 februarie Léopold III devine rege al Belgiei 5 aprilie Este înființată legația României de la Buenos Aires 23 aprilie În prezența regelui Carol al II-lea este inaugurat Palatul Telefoanelor 29 aprilie Carol al II-lea aprobă unele dintre punctele programului legionar desființarea partidelor a parlamentului etc 9 iunie În urma convorbirilor purtate între cei doi miniștri de externe și a schimbului de scrisori între Nicolae Titulescu și M Litvinov în numele celor două guverne au fost stabilite relații diplomatice între România și URSS 9 iunie Personajul de desene animate Donald creat de Walt Disney debutează pe ecrane în filmul "Găinușa cea înțeleaptă" 12 iunie La Londra au fost inaugurate trecerile de pietoni 14 iunie Prima întâlnire dintre Adolf Hitler și Benito Mussolini se desfășoară la Veneția 20 iunie Vizita de două zile în România a ministrului de externe francez Louis Barthou 30 iunie A avut loc în Germania masacrul împotriva liderilor asociațiilor politice rivale "Noaptea cuțitelor lungi" iulie România Se constituie organizația de masă Amicii URSS 5 august În perioada 5-12 august se desfășoară prima ediție a turului ciclist al României Turul a fost câștigat de bulgarul Marin Nicoloff 9 octombrie La Marsilia este asasinat regele Alexandru al Iugoslaviei împreună cu ministrul de externe francez Louis Barthou de către membri ai organizației fasciste croate "Ustașa" 3 decembrie A fost înființat la București Spitalul de Urgență actualul Spital de Urgență Floreasca 9 decembrie Dinu Lipatti primește Premiul de compoziție "George Enescu" pentru suita simfonică "Șătrarii" 27 decembrie Persia devine Iran Se desființează Republica Sovietică Chineză Arte științe literatură și filozofie Agatha Christie publică Crima din Orient Express Henry Miller publică Tropicul Cancerului Constantin Noica publică Mathesis sau bucuriile simple Lucian Blaga publică Censura transcendentă Tudor Vianu publică Estetica vol I Dumitru Roșca publică Existența tragică Încercare de sinteză filosofică Petre Negulescu publică Geneza formelor culturii Emil Cioran publică Pe culmile disperării Nașteri 1 ianuarie Gheorghe Dinică actor român d 2009 4 ianuarie Rudolf Schuster președinte al Slovaciei 1 februarie Nicolae Breban scriitor român 18 februarie Adina Caloenescu pictor grafician și gravor român d 2011 9 martie Iuri Gagarin cosmonaut rus d 1968 20 martie David Malouf scriitor australian 3 aprilie Jane Goodall specialistă britanică în maimuțe 15 aprilie Ion Vianu medic și scriitor român 12 mai Lucian Raicu critic literar român d 2006 6 iunie Albert al II-lea al Belgiei 15 iunie Matei Călinescu scriitor critic literar 1 iulie Sydney Pollack regizor american d 2008 11 iulie Giorgio Armani creator de modă italian 20 septembrie Sophia Loren actriță italiană 28 septembrie Brigitte Bardot actriță franceză 7 octombrie Ulrike Meinhof teroristă germană d 1976 12 octombrie Alexandru Zub istoric român 20 octombrie Împărăteasa Michiko soția împăratului Akihito al Japoniei 9 noiembrie Carl Sagan scriitor astronom american d 1996 19 decembrie Pratibha Kumari Patil actualul președinte al Indiei 20 decembrie George Apostu sculptor român d 1986 Decese 14 ianuarie Ioan Cantacuzino medic microbiolog fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală n 1863 23 ianuarie László Székely arhitect maghiar n 1877 29 ianuarie Fritz Haber chimist german laureat al Premiului Nobel n 1868 16 februarie Ștefan Cicio Pop politician român președinte al Camerei Deputaților n 1865 17 februarie Albert I al Belgiei n 1875 4 iulie Marie Curie savantă poloneză stabilită în Franța n 1867 2 august Paul von Hindenburg al doilea președinte al Republicii de la Weimar n 1847 31 august Ion Rusu Abrudeanu publicist om politic deputat și senator român 9 octombrie Louis Barthou prim-ministru al Franței n 1862 15 octombrie Raymond Poincaré prim-ministru al Franței n 1860 17 octombrie Santiago Ramón y Cajal doctor spaniol laureat al Premiului Nobel n 1852 30 noiembrie Cincinat Pavelescu autor român n 1872 1 mai Paul Zarifopol teoretician literar n 1874 1 decembrie Serghei Kirov revoluționar bolșevic n 1886 Premii Nobel Fizică O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Chimie Harold Clayton Urey Medicină George Hoyt Whipple George Richards Minot William Parry Murphy Literatură Luigi Pirandello Pace Arthur Henderson Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Wilhelm Miklas președinte 1928-1938 Belgia Albert I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1909-1934 și Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Marcel Pilet-Golaz președinte 1934 1940 Finlanda Pehr Evind von Svinhufvud președinte 1931-1937; anterior regent 1918 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 Germania Paul von Hindenburg președinte 1925-1934 și Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia Alexandros T Zaimis președinte 1929-1935 Irlanda Donald Buckley Domhnall Ua Buachalla guvernator general 1932-1936 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Alexandru I rege din dinastia Karagheorghevic 1921-1934 și Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz principe 1929-1938 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Ignacy Moscicki președinte 1926-1939 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 Spania Niceto Alcala Zamora y Torres președinte 1931-1936 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud George Herbert Hyde Villiers guvernator general 1931-1937 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Lura șeic din dinastia Kanembu 1922-1937 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Ghazi I rege din dinastia Hașemită 1933-1939 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Charles Debbas președinte 1926-1934 Antoine Privat-Abouard președinte 1934 și Habib Pașa as-Saad președinte 1934-1936 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 India Freeman Freeman-Thomas vicerege 1931-1934 1934-1936; anterior guvernator general în Canada 1926-1931 și George Stanley vicerege 1934 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Langone președinte 1930-1934 și Amardyn Amor președinte 1928 1934-1936 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Pokklao Chaoyuhua Prajadhipok Rama al VII-lea rege din dinastia Chakri 1925-1935 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Agustin Pedro Justo președinte 1932-1938 Bolivia Daniel Salamanca președinte 1931-1934 și Jose Luis Tejada Sorzano președinte 1934-1936 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada Vere Brabazon Ponsonby guvernator general 1931-1935 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 Columbia Enrique Olaya Herrera președinte 1930-1934 și Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 Costa Rica Ricardo Jimenez Oreamuno președinte 1910-1914 1924-1928 1932-1936 Cuba Ramon Grau San Martin președinte 1933-1934 1944-1948 Carlos Hevia președinte 1934 Carlos Marquez Sterling președinte 1934 și Carlos Mendieta Montefur președinte 1934-1935 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Abelardo Montalvo președinte 1933-1934 și Jose Maria Velasco Ibarra președinte 1934-1935 1944-1947 1952-1956 1960-1961 1968-1972 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 și Andres Ignacio Menendez președinte 1934-1935 1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Abelardo L Rodriguez președinte 1932-1934 și Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 Nicaragua Juan Bautista Sacasa președinte 1933-1936 Panama Harmodio Arias președinte 1931 1932-1936 Paraguay Eusebio Ayala președinte 1921-1923 1932-1936 Peru Oscar Reimundo Benavides președinte 1914-1915 1933-1939 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Gabriel Terra președinte 1931-1938 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Isaac Alfred Isaacs guvernator general 1931-1936 Noua Zeelandă Charles Bathurst guvernator general 1930-1935 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Ani 1933 | 1934 | 1935 | 1936 | 1937 | 1938 | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 1938 MCMXXXVIII a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 20 ianuarie Regele Farouk al Egiptului se căsătorește la Cairo cu regina Farida Zulficar 27 ianuarie Podul Niagara de la Niagara Falls New York se prăbușește din cauza presinii gheții 4 februarie Filmul de desene animate Snow White and the Seven Dwarfs al lui Walt Disney se lansează în Statele Unite după ce a avut premiera anul anterior 10 februarie Regele Carol al II–lea înlătură cabinetul Goga – Cuza și instaurează un regim de autoritate personală În fruntea guvernului este numit patriarhul Miron Cristea 12 februarie Trupe germane intră în Austria 20 februarie A fost decretată o nouă Constituție promulgată la 27 februarie 1938 prin care se introducea dictatura regală a lui Carol al II–lea și sfârșitul regimului parlamentar 3 martie Se descoperă petrol în Arabia Saudită 12 martie Anschluss Trupele germane ocupă Austria; anexarea va fi declarată ziua următaore 14 martie Premierul francez Léon Blum asigură guvernul cehoslovac că Franța va onora obligațiile sale din tratat și că va ajuta Cehoslovacia în cazul unei invazii germane 15 martie Uniunea Sovietică anunță oficial că Nikolai Buharin a fost executat 27 martie Matematicianul italian Ettore Majorana dispare brusc în circumstanțe misterioase în timp ce merge cu vaporul de la Palermo la Napoli 31 martie Carol al II-lea a desființat toate partidele politice și a instituit Consiliul de Coroană ca organ de stat cu caracter permanent alcătuit din membri "consilieri regali" numiți de rege cu rang de miniștri de stat 13 aprilie Printr-o scrisoare adresată de Gh Tătărescu lui Constantin I C Brătianu curentul favorabil regelui Carol al II-lea s-a separat definitiv de restul partidului conservator 16 aprilie Sunt arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu 20 mai Cehoslovacia ordonă mobilizare parțială a forțelor sale armate de-a lungul graniței cu Germania 27 mai Conducătorul Mișcării Legionare Corneliu Codreanu este condamnat la 10 ani de muncă silnică El nu va mai părăsi practic niciodată închisoarea 19 iunie Italia învinge Ungaria cu 4-2 în finala Campionatului Mondial de Fotbal din Franța 18 iulie Moare Regina Maria a României 16 septembrie Adolf Hitler îl primește la reședința sa din Berchtesgaden pe primul ministru britanic Arthur Neville Chamberlain care își exprimă disponibilitatea de a convinge guvernul de la Praga să cedeze regiunile sudete locuite în majoritate de germani 29 septembrie Semnarea Acordurilor de la München Marea Britanie Franța și Italia recunosc cedarea regiunilor locuite de germanii sudeți din Cehia către Germania și a celor locuite de polonezii din Cehia regiunea Cieszyn către Polonia 5 octombrie Edvard Beneš președintele Cehoslovaciei demisionează 30 octombrie Se emite la radio adaptarea radiofonică după piesa lui Orson Welles Războiul lumilor piesă care creează mare panică în estul Statelor Unite 9 noiembrie În Germania "Noaptea de cristal" – mare pogrom împotriva evreilor 30 noiembrie Liderul Gărzii de Fier Corneliu Zelea Codreanu este asasinat împreună cu alți 13 legionari de jandarmii care îi transportă pe deținuți la închisoarea Jilava Incidentul are loc în pădurea Tâncăbești din apropierea Bucureștiului 2 decembrie Ridicarea legației române de la Vatican la nivel de ambasadă relațiile vor fi întrerupte în 1950 9 decembrie Legația României de la Paris este ridicată la rangul de ambasadă ambasador fiind numit Gh Tătărescu 15 decembrie Memorandumul românilor din Transilvania semnat de Iuliu Maniu Mihai Popovici și încă 48 de fruntași ai PNȚ este prezentat regelui Carol al II–lea În document se cerea "o schimbare de regim radicală" și respectarea principiilor democratice conform hotărârilor de la Alba Iulia din 1918 16 decembrie Este înființat Frontul Renașterii Naționale sub conducerea regelui Carol al II–lea Arte știință literatură și filozofie 20 februarie A debutat la postul de radio București Maria Tănase cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc 27 octombrie Este inaugurată la Târgu Jiu "Coloana fără sfârșit" celebra sculptură a lui Constantin Brâncuși 4 noiembrie George Enescu a terminat "Suita a III-a" "Săteasca" 10 decembrie Au început filmările la pelicula Pe aripile vântului 17 decembrie Premiera piesei Jocul de–a vacanța de Mihail Sebastian la Teatrul de Comedie din București în regia lui Sică Alexandrescu; din distribuție au făcut parte V Maximilian și George Vraca 30 decembrie Celebrul test cu fiolă efectuat pentru depistarea șoferilor aflați în stare de ebrietate a fost introdus pentru prima dată în Indianapolis SUA Compania elvețiană "Nestle" introduce cafeaua sa instant Nescafe Roy Plunkett descopera teflonul Chester Carlson inventează procesul de copiere "xerografia" Este pusă în funcțiune la Timișoara în premieră mondială prima mașină de sudat șine de cale ferată și tramvai invenție a prof Corneliu Micloși PP Negulescu publică Destinul omenirii volI Mircea Vulcănescu publică Războiul pentru întregirea neamului Mircea Eliade publică Nuntă în cer; la Universitate ține cursul despre Istoria budismului Nașteri 2 ianuarie Hans Herbjørnsrud scriitor norvegian 5 ianuarie Regele Juan Carlos I al Spaniei 5 ianuarie Ngugi wa Thiong'o scriitor kenyan 6 ianuarie Adriano Celentano cântăreț italian 10 ianuarie Donald E Knuth profesor la Universitatea Stanford 15 ianuarie Adrian Moisoiu politician român 16 ianuarie Infantele Carlos Duce de Calabria 25 ianuarie Etta James cântăreață americană de muzică blues soul și R&B d 2012 31 ianuarie Regina Beatrix a Țărilor de Jos 31 ianuarie Ajip Rosidi scriitor indonezian 24 februarie Alexandru Surdu profesor de filosofie 7 martie David Baltimore biolog molecular și virusolog american laureat Nobel 24 martie István Ágh cel tânărscriitor poet estetician și traducător maghiar 30 martie Tudor Ghideanu profesor de filosofie 4 aprilie Aristide Buhoiu realizator TV scriitor d 2006 8 aprilie Kofi Annan secretarul general al Națiunilor Unite laureat al Premiului Nobel 9 aprilie Viktor Cernomîrdin om politic rus prim-ministru al Federației Ruse d 2010 13 aprilie Cătălina Buzoianu regizoare română de teatru 14 aprilie Bruce Alberts biochimist american membru de onoare al Academiei Române 15 aprilie Claudia Cardinale actriță italiană 1 mai Marin Tarangul teolog și istoric român unul dintre exponenții „Școlii de la Păltiniș d 2010 10 mai Marina Vlady actriță franceză 12 mai Dumitru Fărcaș interpret de muzică folclorică la taragot 13 mai Ludovic Spiess tenor român director al Operei Române din București d 2006 15 mai Mireille Darc actriță franceză 19 mai Herbie Flowers muzician englez 25 mai Raymond Carver scriitor american d 1988 7 iulie Horea Cucerzan pictor român 12 iulie Jorj Voicu actor român d 1991 20 iulie Natalie Wood actriță americană d 1981 28 iulie Alberto Fujimori fost președinte peruan 31 iulie Nicu Constantin actor român d 2009 5 august Rodica Popescu Bitănescu actriță română de teatru și film 14 septembrie Horia Bernea pictor român d 2000 22 septembrie Augustin Buzura scriitor român 23 septembrie Romy Schneider actriță franco-germană d 1982 26 septembrie Mihai Radan politician român 11 octombrie Dan Pița regizor român 16 octombrie Gabi Luncă solistă de muzică lăutărească 2 noiembrie Regina Sofía a Spaniei 6 noiembrie Dumitru Rusu pictor român 7 noiembrie Joe Dassin muzician american de expresie franceză d 1980 19 noiembrie Ted Turner magnat al media americane și filantrop 4 decembrie Prințesa Anne Ducesă de Calabria 21 decembrie Adela Mărculescu actriță română de teatru și film 21 decembrie Frank Moorhouse scriitor australian Decese 3 ianuarie Osip Mandelștam poet rus n 1891 21 ianuarie Georges Méliès primul realizator de filme francez n 1861 8 februarie István Auer scriitor poet și traducător maghiar n 1877 8 februarie Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei n 1872 1 martie Gabriele d’Annunzio scriitor italian n 1863 9 martie Alexandru Averescu general de armată prim-ministru al Româniein 1859 13 martie Nikolai Ivanovici Buharin revoluționar bolșevic n 1888 15 martie Alexei Ivanovici Rîkov revoluționar rus n 1881 6 aprilie Aurel Angelescu matematician român n 1886 7 aprilie Suzanne Valadon pictoriță franceză prima femeie admisă în Société Nationale des Beaux-Arts și mama pictorului Maurice Utrillo n 1865 8 aprilie George Mountbatten al 2-lea Marchiz de Milford Haven n 1892 15 aprilie César Vallejo poet peruvian n 1892 26 aprilie Edmund Husserl filosof austric n 1859 7 mai Octavian Goga poet politician român prim-ministru al României n 1881 13 mai Charles Edouard Guillaume fizician elvețian laureat al Premiului Nobel n 1861 15 mai Gheorghe Marinescu fondatorul Școlii Românești de Neurologie n 1863 16 mai Joseph Baermann Strauss inginer constructor și designer de poduri american n 1870 31 mai Max Blecher scriitor român n 1909 9 iunie Ovid Densusianu poet filolog român n 1873 18 iulie Regina Maria a României născută prințesă de Marea Britanie și Irlanda n 1875 25 iulie Franz I Prinț de Liechtenstein n 1853 26 iulie Daisy Greville Contesă de Warwick amanta regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit n 1861 7 august Constantin Stanislavski artist rus n 1863 25 august Alexandr Kuprin scriitor pilot explorator și aventurier rus n 1870 6 septembrie Alfonso al Spaniei Prinț de Asturia n 1907 12 septembrie Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii n 1851 12 septembrie Prințul Arthur de Connaught n 1883 5 octombrie Demostene Russo istoric și filolog român n 1869 12 octombrie Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei capul Casei Romanov n 1876 7 noiembrie Prințul George Constantinovici al Rusiei n 1903 10 noiembrie Mustafa Kemal Atatürk primul președinte al Republicii Turcia n 1881 20 noiembrie Maud de Wales regină a Norvegiei n 1869 24 noiembrie Prințul Johann Georg al Saxoniei n 1869 30 noiembrie Corneliu Zelea Codreanu fondatorul și liderul "Gărzii de Fier" n 1899 25 decembrie Karel Čapek prozator și dramaturg ceh n 1890 Edmond van Saanen Algi arhitect pictor și grafician român de origine olandeză n 1871 Premii Nobel Fizică Enrico Fermi Chimie Richard Kuhn Medicină Corneille Jean François Heymans Literatură Pearl Buck Pace Oficiul Internațional pentru Regugiați Nansen Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Austria Wilhelm Miklas președinte 1928-1938 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Jan Syrovy președinte 1938 și Emil Hacha președinte 1938-1939 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Johannes Baumann președinte 1938 Finlanda Kyosti Kallio președinte 1937-1940 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz principe 1929-1938 și Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Ignacy Moscicki președinte 1926-1939 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 Spania Manuel Azana y Diaz președinte 1936-1939 și Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 și Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Ghazi I rege din dinastia Hașemită 1933-1939 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Emile Edde președinte 1936-1941 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 și Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 și baron Brabourne vicerege 1938 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Dansranbelghiin Dogsom președinte 1936-1939 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Agustin Pedro Justo președinte 1932-1938 și Roberto Maria Ortiz președinte 1938-1940 Bolivia German Busch Becerra președinte 1937-1939 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada John Buchan guvernator general 1935-1940 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 și Pedro Aguirre Cerda președinte 1938-1941 Columbia Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 și Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 Costa Rica Leon Cortes Castro președinte 1936-1940 Cuba Federico Laredo Bru președinte 1936-1940 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 și Jacinto Bienvenudo Peynado președinte 1938-1940 Ecuador Alberto Enriques Gallo conducător suprem 1937-1938 Manuel Maria Borrero președinte 1938 și Aurelio Mosquera Narvaez președinte 1938-1939 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Juan Demostenes Arosemena președinte 1936-1939 Paraguay Felix Paiva președinte 1937-1939 Peru Oscar Reimundo Benavides președinte 1914-1915 1933-1939 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Gabriel Terra președinte 1931-1938 și Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Eleazar Lopez Contreras președinte 1935-1941 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă George Vere Arundell Monckton-Arundell guvernator general 1935-1941 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1935 1936 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 __FARACUPRINS__ Evenimente Ianuarie-Martie 8 ianuarie Al doilea război mondial Bătălia de la Suomussalmi Armata finlandeză învinge a 44-a Divizie Sovietică de Asalt 8 ianuarie Sunt instituite rațiile de alimente în Marea Britanie 10 februarie Al doilea război mondial Prima din patru deportări majore ale populației poloneze către Siberia Sunt trimiși aproape 220000 funcționari publici oficiali guernamentali mici fermieri și pădurari 5 martie Al doilea război mondial Stalin decide aplicarea "soluției capitale" pentru prizonierii de război din închisorile Kozielsk Starobielsk și Ostaszkow cât și a celor 11000 închiși în Ucraina și Belarus Execuțiile au început în aprilie 1940 și s-au concretizat în Masacrul de la Katyn 18 martie Al doilea război mondial Adolf Hitler și Benito Mussolini se întâlnesc la Brenner pentru a decide o alianță împotriva Franței și a Marii Britanii 29 martie Comisarul poporului la Externe Molotov a ținut în Sovietul Suprem al URSS un discurs asupra raporturilor cu România Molotov a explicat că există o chestiune litigioasă aceea a Basarabiei a cărei anexare de către România nu a fost niciodată recunoscută de URSS Aprilie-Mai 3 aprilie Al doilea război mondial Primul grup de 62 prizonieri de război polonezi este dus de la Kozielsk la Katyn unde este executat de către NKVD și aruncat într-un mormânt comun 7 aprilie La București a avut loc deschiderea oficială a Institutului Cultural German 8 aprilie Al doilea război mondial Submarinul polonez Orzeł aflat sub comandă britanică scufundă nava germană Rio de Janeiro conținând materiale pentru ocuparea Norvegiei 9 aprilie Al doilea război mondial Germania invadează Danemarca și Norvegia 13 aprilie Al doilea război mondial Al doilea val din patru deportări majore ale polonezilor către Siberia Sunt aleși 230 000 de membrii ai familiilor celor care-au scăpat de arestările trecute care fugiseră în străinătate negustori și fermieri 27 aprilie Al doilea război mondial Heinrich Himmler ordonă construirea lagărului de extrminare de la Auschwitz mai Al doilea război mondial Începutul "programului german de pacificare" Aktion AB destinat exterminării rezistenții și intelectualității poloneze Acțiunea este coordonată simetric cu eforturile URSS-ului în același sens 4 mai Al doilea război mondial Distrugătorul polonez Grom este scufundat în apropiere de Narvik 8 mai Al doilea război mondial Brigada poloneză Podhalanska parte a forțelor Aliaților aterizează pe insula norvegiană Hinnoy și se pregătește să atace Narvik ocupat de Germania 10 mai Winston Churchill devine prim-ministru al Marii Britanii în urma demisiei premierului Neville Chamberlain Al doilea război mondial Germania invadează Franța Belgia Olanda și Luxemburg 11 mai Al doilea război mondial Ultimii 50 de prizonieri de război polonezi sunt transportați de la Kozielsk la Katyn unde sunt executați Din totalul de 4200 de prizonieri de la Kozielsk 245 sunt cruțați În total 27000 de polonezi ai trupelor Aliaților sunt uciși la ordinele lui Stalin 14 mai Al doilea război mondial Rotterdam este bombardat de aviația germană; Olanda se predă Germaniei 17 mai Al doilea război mondial Germania ocupă orașul Bruxelles Belgia 26 31 mai Al doilea război mondial Distrugătorul polonez Blyskawica ia parte la evacuarea Trupei Adiționale britanice din Dunkirk 27 mai Acord economic româno–german Olwaffen Pakt "pactul petrolului" care adâncește dependența economiei naționale române față de Germania hitleristă România renunță la declarația de neutralitate din 7 septembrie 1939 28 mai Al doilea război mondial Belgia se predă Germaniei 29 mai Al doilea război mondial Trupele Aliate Adiționale recuceresc Narvik din mâinile germanilor Iunie-Iulie iunie Al doilea război mondial În cursul a 10 luni de la invazia Germaniei asupra Poloniei generalul polonez Wladyslaw Sikorski organizează în Franța o armată formată din 85000 de refugiați polonezi pentru a lupta împotriva Germaniei 3 iunie Al doilea război mondial Se încheie bătălia de la Dunkirk cu victoria germanilor 8 iunie Al doilea război mondial Submarinul Orzel este scufundat în apele norvegiene având la bord un echipaj de 6 ofițeri și 49 marinari 10 iunie Al doilea război mondial Italia declară război Franței și Marii Britanii Canada declară război Italiei Norvegia se predă forțelor germane 14 iunie Al doilea război mondial Armata germană ocupă Parisul declarat "oraș deschis" Al doilea război mondial Primii 728 de prizonieri polonezi sunt aduși la Auschwitz În următoarele 21 de luni lagărul este folosit în genere pentru închiderea polonezilor 17 iunie Al doilea război mondial URSS invadează Estonia Letonia și Lituania cu o jumătate de milion de soldați Sute de mii de cetățeni sunt deportați în Siberia Radiodifuziunea Franceză transmite discursul lui Philippe Pétain președintele Consiliului de Miniștri francez în care cerea poporului francez să predea armele și să înceteze lupta contra armatei naziste "Cu inima strânsă va spun astăzi ca trebuie să încetam lupta" 18 iunie Al doilea război mondial Celebrul discurs al Generalului francez Charles de Gaulle la postul de radio BBC în care cere compatrioților săi să continue lupta contra Germaniei naziste cotropitoare Al doilea război mondial Prima Divizie poloneză de Grenadieri apără sectorul său într-o bătălie de două zile împotriva Germaniei la Lagarde Franța 19 iunie Al doilea război mondial Pe măsură ce Franța se pregătește să capituleze generalul polonez Sikorski anunță că Polonia va continua lupta Trupele poloneze trec în Marea Britanie Elveția și Africa 20 iunie Al doilea război mondial Majoritatea membrilor Diviziei a II-a poloneze 14000 soldați trec de bariera dintre Franța și Elveția după căderea Franței 20 21 iunie Al doilea război mondial 378 de prizonieri polonezi de la închisoarea Pawiak sunt executați de către naziști în apropiere de Palmiry 22 iunie Al doilea război mondial Noul guvern francez condus de mareșalul Pétain semnează cu Germania armistițiul de la Rethondes 23 iunie Al doilea război mondial A III-a din patru deportări masive a polonezilor către Siberia Sunt aleși 240000 dintre cei ce scăpaseră trupelor naziste mici comercianți doctori profesori și jurnaliști 28 iunie Al doilea război mondial În urma pactului Ribbentrop-Molotov Uniunea Sovietică ocupă Basarabia Bucovina și Basarabia de sud 1 12 iulie Al doilea război mondial Gestapo deportează 80 de avocați ai Baroului polonez care refuzau să excludă avocații evrei din Barou către Auschwitz 10 iulie Al doilea război mondial Începe bătălia Marii Britanii 26 iulie La Salzburg Austria are loc o întrevedere între Ion Gigurtu prim-ministru al României și Mihail Manoilescu ministru de externe pe de o parte și Adolf Hitler și Joachim von Ribbentrop de cealaltă parte; Guvernului român i s-a cerut să răspundă pozitiv revendicărilor teritoriale ale Ungariei horthyste prin propuneri și negocieri directe August-Decembrie 5 august Al doilea război mondial Aviația poloneză este reconstituită în Marea Britanie ca parte din Royal Air Forces RAF 7 august Al doilea război mondial A fost încheiat acordul dintre Churchill și De Gaulle privind organizarea Forțelor Franceze Libere 14 august Al doilea război mondial Escadrila poloneză RAF 302 Poznan intră în luptă 16 august Începerea tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin Eșecul acestora a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940 21 august Lev Troțki creatorul Armatei Roșii și tovarăș al lui Lenin în Revoluția bolșevică a fost asasinat din ordinul lui Stalin în locuința sa din Mexic unde se exilase de frica lui Stalin 30 august Al doilea război mondial A fost încheiat al doilea protocol al Dictatului de la Viena România a fost nevoită să cedeze Ungariei nord vestul Transilvaniei inclusiv orașul Cluj Escadrila RAF 303 Kosciuszko intră în război odată cu doborârea de către un pilot polonez a unui bombardier german în timpul unui zbor de antrenament Escadrila va fi creditată cu 126 de victime cea mai mare în comandamentul aviatic 5 septembrie – Regele Carol al II-lea al României suspendă Constituția din februarie 1938 și cedează generalului Ion Antonescu principalele prerogative regale 6 septembrie Sub presiunea lui Ion Antonescu Regele Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său Mihai Începe cea de-a doua domnie a lui Mihai I 1940-1947 7 septembrie Al doilea război mondial Tratatul de frontieră dintre România și Bulgaria prin care sub presiunea Germaniei partea de sud a Dobrogei Cadrilaterul adică județele Durostor și Caliacra sunt cedate Bulgariei Germania lansează Blitzkrieg-ul o serie de bombardamente surpriză asupra orașelor Marii Britanii mai ales asupra Londrei 9 septembrie Asasinatele hortyste din comuna Treznea judetul Sălaj Au fost uciși sau răniți 263 de români; drama populației românești din Transilvania de Nord-Est a continuat și în celelalte zile în perioada 1 septembrie 1940 1 septembrie 1942 fiind asasinați 991 de români în comuna Ip au fost asasinati în noaptea de 13-14 septembrie 156 de români 13 septembrie Al doilea război mondial Italia invadează Egiptul 14 septembrie – A început guvernarea Ion Antonescu Generalul Antonescu se autodeclară Conducătorul Statului Român și președinte al Consiliului de Miniștri Horia Sima este numit ministru secretar de Stat vicepreședinte al Consiliului de Miniștri Prin decret regal România este proclamată "Stat național-legionar" 20 septembrie – A început procesul de evacuare a populației din teritoriul cedat Bulgariei Cadrilaterul în urma tratatului de la 7 septembrie 1940 proces încheiat la 1 octombrie 1940 27 septembrie – Al doilea război mondial Este încheiat la Berlin "Pactul Tripartit" între Germania Italia și Japonia prin care cele trei țări își promit ajutor multilateral pentru instaurarea unei "noi ordini" mondiale 28 octombrie Al doilea război mondial Italia invadează Grecia 11 noiembrie Reformă administrativă în Moldova din 1940 14 noiembrie Al doilea război mondial Avioanele germane bombardează orașul britanic Coventry devastându-l 20 noiembrie Al doilea război mondial România Ungaria și Slovacia se alătură Axei 26 noiembrie Al doilea război mondial 400000 de evrei sunt puși la zid și executați în ghetoul din Varșovia Naziștii numesc 2 500 evrei ca "Poliția evreiască" Judenrat 27 noiembrie Nicolae Iorga este asasinat cu brutalitate de un comando legionar la Strejnic în Județul Prahova 4 decembrie – Este semnat la Berlin "Protocolul asupra colaborării româno–germane la realizarea unui plan de 10 ani pentru refacerea economiei românesti" unul din principalele instrumente pentru punerea economiei române sub control german România devenea un important furnizor de materii prime și cel mai mare furnizor de produse agricole al celui de–al treilea Reich 5 decembrie – Într–o scrisoare adresată lui Ion Antonescu CICBrătianu îi cerea generalului să pună capăt dezordinii create de legionari dezordine ce ar putea amenința chiar independența țării Arte științe literatură și filozofie 11 ianuarie – Are loc premiera baletului "Romeo și Julieta" de Serghei Prokofiev la Leningrad 6 mai John Steinbeck este laureatul premiului Pulitzer pentru romanul său Fructele mâniei Constantin Noica publică Schiță pentru istoria lui cum e cu putință ceva nou Emil Cioran publică Amurgul gândurilor Nașteri 1 ianuarie Frank Langella actor american 1 ianuarie Helmut Jahn arhitect german 23 ianuarie Ileana Mălăncioiu poetă română 10 martie Slavco Almăjan poet romancier eseist și publicist din Voivodina 10 martie Chuck Norris actor american 12 aprilie Mircea Martin critic literar teoretician literar și eseist român 13 aprilie Jean-Marie Gustave Le Clézio scriitor francez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 2008 10 mai Wayne Dyer psiholog și scriitor american 13 mai Mircea Ciobanu poet romancier și eseist român d 1996 24 mai Iosif Brodski poet eseist și dramaturg rus d 1996 25 iunie A J Quinnell scriitor britanic d 2005 3 iulie Jerzy Buzek politician polonez prim-ministru și președinte al Parlamentului European 4 iulie Nursultan Nazarbayev președinte al Kazahstanului 15 august Gudrun Ensslin teroristă germană d 1977 19 august Vlada Barzin poet sarb d 2006 3 septembrie Emil Șimăndan ziarist publicist și scriitor român 2 octombrie Gheorghe Gruia handbalist român 7 octombrie Sergiu Cioiu actor și cântăreț român 9 octombrie John Lennon muzician englez The Beatles d 1980 16 octombrie Valentin Timaru compozitor și muzicolog român 23 octombrie Pelé fotbalist brazilian 24 octombrie Eugen S Cucerzan profesor universitar si filosof român 8 septembrie Marioara Tănase interpretă română de muzică populară și romanțe 22 decembrie Cristina Deleanu actriță română Nicolae A Anastasiu geolog român membru corespondent al Academiei Române Decese 26 februarie Nicolae Tonitza pictor și grafician român n 1886 10 martie Mihail Bulgakov scriitor rus n 1891 16 martie Selma Lagerlöf scriitoare suedeză laureată a Premiului Nobel în 1909 n 1858 15 martie Nae Ionescu filosof logician pedagog și scriitor român n 1890 24 martieGheorghe conte Wassilko de Serecki politician austro-român membru ereditar al Camerei Superioare al imperiului austriac și mareșal al Ducatului Bucovinei n 1864 18 aprilie Lajos Ady scriitor istoric literar pedagog maghiar n 1877 29 iunie Paul Klee artist elvețian n 1879 21 august Lev Troțki revoluționar rus n 1879 30 august Sir Joseph John Thomson fizician englez laureat al Premiului Nobel n 1856 9 noiembrie Neville Chamberlain prim ministru al Marii Britanii n 1869 27 noiembrie Nicolae Iorga critic literar dramaturg enciclopedist istoric memorialist prim-ministru profesor universitar scriitor român n 1871 21 decembrie F Scott Fitzgerald scriitor american n 1896 Petre Andrei filosof sociolog și politician român membru al Academiei Române n 1891 Premii Nobel Fizică O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Chimie O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Medicină O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Literatură O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Pace O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Marcel Pilet-Golaz președinte 1934 1940 Finlanda Kyosti Kallio președinte 1937-1940 și Risto Heikki Ryti președinte 1940-1944 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 și Henri Philippe Petain șef al statului 1940-1944 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 și Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Seeiso rege 1939-1940 și Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Emile Edde președinte 1936-1941 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 și Wang Jingwei președinte 1940-1944 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Roberto Maria Ortiz președinte 1938-1940 și Ramon S Castillo președinte 1940-1943 Bolivia Carlos Quintanilla președinte 1939-1940 și Enrique Penaranda del Castillo președinte 1940-1943 1943 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada John Buchan guvernator general 1935-1940 și Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Pedro Aguirre Cerda președinte 1938-1941 Columbia Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 Costa Rica Leon Cortes Castro președinte 1936-1940 și Rafael Angel Calderon Guardia președinte 1940-1944 Cuba Federico Laredo Bru președinte 1936-1940 și Fulgencio E Batista y Zaldivar dictator 1940-1944 1952-1954 1954-1958 Republica Dominicană Jacinto Bienvenudo Peynado președinte 1938-1940 și Manuel de Jesus Troncoso de la Concha președinte 1940-1942 Ecuador Andres Fernandez de Cordoba Nieto președinte 1939-1940 și Carlos Alberto Arroyo del Rio președinte 1940-1944 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 și Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Augusto Samuel Boyd președinte 1939-1940 și Arnulfo Arias Madrid președinte 1940-1941 1949-1951 1968 Paraguay Jose Felix Estigarribia președinte 1939-1940 și Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Eleazar Lopez Contreras președinte 1935-1941 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă George Vere Arundell Monckton-Arundell guvernator general 1935-1941 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 __FARACUPRINS__ 1999 MCMXCIX a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice de Națiunile Unite Evenimente 1 ianuarie Moneda euro este introdusă ca monedă oficială a Uniunii Europene în formă electronică fără bancnote 4 ianuarie Greva minerilor din Valea Jiului Aproape 15000 de mineri de la Compania Naționala a Huilei din Valea Jiului încep o grevă pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile amenințând că vin la București în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute Guvernul refuză să negocieze 7 ianuarie A început procesul împotriva președintelui american Bill Clinton acuzat de sperjur 13 ianuarie Baschetbalistul american Michael Jordan și-a anunțat pentru a doua oară retragerea din circuitul NBA 14 ianuarie A cincea mineriadă Greva minerilor din Valea Jiului Peste 10 000 de mineri își dau acordul în scris pentru a veni la București 15 ianuarie A cincea mineriadă Greva minerilor din Valea Jiului este declarată ilegală 18 ianuarie A cincea mineriadă Peste 10000 de mineri încep un marș spre București 20 ianuarie A cincea mineriadă Președintele convoacă Parlamentul în sesiune extraordinară Guvernul este gata să negocieze cu condiția ca minerii să se oprească Aceștia sunt gata să discute dar numai cu primul ministru În jurul orei 1800 cei aproximativ 10000 de mineri ajung la Horezu unde înnoptează 21 ianuarie A cincea mineriadă La București are loc o conferină de presă comună a GDS Alianța Civică AFDPR LADO Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991 la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor vineri 22 ianuarie 1999 La Timișoara peste o mie de reprezentanți ai societății civile organizează un miting de protest La ora 1500 minerii forțează barajul de la Costești pe care după o oră îl sparg 22 ianuarie A cincea mineriadă „Pacea de la Cozia încep negocierile dintre comisia condusă de prim ministrul Radu Vasile și liderul minerilor Miron Cozma La ora 1830 negocierile se încheie primul–ministru declarând Nici o parte nu a câștigat în schimb a câștigat țara 23 ianuarie A cincea mineriadă Miron Cozma și Romeo Beja liderii minerilor îl conving pe primul–ministru Radu Vasile să redeschidă minele Dâlja și Bărbăteni și să promită o creștere salarială pentru ortaci de 30–35% Minerii se reîntorc în Valea Jiului 26 ianuarie Întâlnire între papa Ioan Paul al II-lea și președintele Bill Clinton Suveranul pontif ramâne la Saint–Louis 48 de ore 7 februarie Regele Hussein al Iordaniei moare iar fiul său Abdullah II moștenește tronul 17 februarie A șasea mineriadă Au avut loc în localitatea Stoenești județul Olt confruntări violente între forțele de ordine și grupuri de mineri porniți înspre Capitală 12 martie Ungaria Polonia și Cehia se alătură NATO 21 martie Balonul Breitling Orbiter 3 la bordul căruia s-au aflat francezul Bertrand Piccard și britanicul Brian Jones a reușit să aterizeze în Egipt după ce a făcut înconjurul Terrei fără escală în aproape 20 de zile 23 martie Javier Solana secretar general al NATO dă ordinul de lansare a operațiunilor aeriene în Republica Federală a Iugoslaviei Președintele american Bill Clinton a declarat superputerea mondială trebuie să se îndrepte împotriva purificărilor etnice 24 martie Începutul agresiunii NATO contra Iugoslaviei Raidurile NATO au provocat din cauza unor "erori în stabilirea țintelor" victime civile cel putin 484 de morți potrivit unor surse sârbe Numărul refugiaților s-a ridicat la circa 800000 25 martie Revoltă anti-NATO la Skopje Aproximativ 10000 de protestatari au atacat cu cockteiluri Molotov ambasadele Statelor Unite Germaniei și Marii Britanii precum și Hotelul Aleksander unde erau găzduiți verificatorii OSCE evacuați din Kosovo și Hotelul Continental sediul NATO la Skopje provocînd pagube clădirilor și incendiind automobilele diplomatice 5 aprilie În urma unui raid al NATO vizând cazarmele din localitatea minieră Aleksinaci 200 km la sud de Belgrad 17 civili au fost uciși din cauza unei bombe de 250 kg ghidată prin laser abătută asupra unei zone rezidențiale La 6 aprilie Pentagonul admite că bomba lansată de un avion american și-a ratat se pare ținta 7 aprilie Fundația Națională pentru Știință și Artă împreună cu Academia Română a acordat regizorului Andrei Șerban Premiul de Excelență în Cultura Românească 8 aprilie Iugoslavia Mii de persoane formează scuturi umane pe trei poduri din Belgrad și Novi Sad pentru a le proteja împotriva raidurilor NATO 9 aprilie Președintele rus Boris Elțîn cere Occidentului să nu împingă Rusia spre o implicare în conflictul iugoslav pentru că acest lucru ar însemna declanșarea unui război european sau chiar mondial 11 aprilie India testează o nouă variantă a rachetei balistice cu rază medie de acțiune de tip AGNHI 15 aprilie Abdelaziz Bouteflika a câștigat alegerile prezidențiale din Algeria 23 aprilie Regele Spaniei înmânează Premiul Cervantes pe 1998 – considerat drept Premiul Nobel al Literaturii de limba spaniolă – poetului Jose Hierro pentru poezia sa universală Premiul este înmânat în ziua morții lui Cervantes în aula Universității din Alcala de Henares localitatea în care s–a născut creatorul lui "Don Quijote" 7 mai Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită ecumenică la București prima vizită a unui suveran pontif în România 7–9 mai 1999 28 mai Scandalul dioxinei Descoperirea unor animale contaminate cu dioxină și vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume 24 iunie Chitara cu care Eric Clapton a înregistrat Layla a fost vândută pentru 497500 $ 1 iulie Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a inaugurat la Edinburgh primul parlament scoțian ales în ultimii 300 de ani 5 iulie Bundestagul Camera Inferioară a Parlamentului German începe să se mute oficial din Bonn la Berlin 25 iulie Ciclistul american Lance Armstrong câștigă primul său Tur al Franței 11 august Eclipsă totală de soare vizibilă și din România 21 octombrie A apărut la București primul număr al revistei Playboy 25 octombrie A avut loc primul transplant de cord executat la Spitalul de Urgență Floreasca de o echipă de medici condusă de conf dr Șerban Brădișteanu 31 octombrie Mika Hakkinen câștigă al doilea titlu mondial la Formula 1 6 noiembrie În cadrul unui referendum constituțional australienii resping în proporție de 54% instaurarea republicii 15 decembrie Germania acceptă să plătească 10 milioane de mărci drept compensații persoanelor care au fost supuse la muncă forțată în timpul nazismului 3 decembrie Naveta americana Mars Polar pierde contactul cu Pământul după ce ajunge în apropiere de Marte Proiectul în valoare de 165 de milioane de dolari este anulat 20 decembrie Începând cu această dată Macao care a fost timp de 442 de ani colonie portugheză revine sub suveranitatea RPChineze având statutul de Regiune Administrativă Specială 31 decembrie Președintele rus Boris Elțîn demisionează și va fi înlocuit de Vladimir Putin 31 decembrie Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii inaugurează „Millennium Dome la Londra Nașteri 20 iulie Alexandra de Hanovra fiica prințesei Caroline de Monaco și a prințului Ernest-Auguste de Hanovra 29 septembrie Juan Valentín Urdangarin fiul Cristinei de Borbón infanta Spaniei și a lui Iñaki Urdangarin Decese 18 ianuarie Marian Papahagi critic literar eseist și traducător român n 1948 25 februarie Glenn T Seaborg chimist american laureat al Premiului Nobel n 1912 4 martie Vlad Mușatescu scriitor și umorist român n 1922 7 martie Stanley Kubrick regizor american n 1928 8 martie Adolfo Bioy Casares prozator argentinian n 1914 12 martie Yehudi Menuhin violonist și dirijor american n 1916 22 martie Valeriu Cristea critic literar român n 1937 26 martie Adolfo Bioy Casares prozator argentinian n 1914 5 iulie Liviu Petrescucritic istoric literar și eseist român n 1941 12 iulie Mircea Nedelciu scriitor român n 1950 14 iulie Cornel Regman critic și istoric literar român n 1919 16 iulie Dan Sava membru al grupului Vacanța Mare n 1966 august Tudor Popescu dramaturg român n 1930 1 august Silvia Dumitrescu-Timică actriță română n 1902 16 august Anton Alberts arhitect olandez n 1927 19 august Mircea Sântimbreanu scriitor român n 1926 3 octombrie Akio Morita antrepenor japonez n 1921 10 octombrie Nakamura Hajime filosof japonez n 1911 27 octombrie Rafael Alberti poet spaniol n 1902 5 noiembrie Radu G Țeposu critic literar eseist cronicar literar n 1954 21 noiembrie Ioan Chirilă jurnalist sportiv român n 1925 25 noiembrie Alejandro Ciorănescu lingvist poet prozator român n 1911 20 decembrie Valeriu Munteanu lingvist român n 1921 Premii Nobel Fizică Gerardus 't Hooft Martinus JG Veltman Chimie Ahmed H Zewail Medicină Günter Blobel Literatură Günter Grass Pace Médecins Sans Frontières Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Thomas Berger romancier scriitor american n 1924 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 30 iunie 1 iulie 2 iulie 3 iulie 4 iulie 2 iulie este a 183-a zi a calendarului gregorian și a 184-a zi în anii bisecți Evenimente 1644 Bătălia de la Marston Moor forțele Parlamentului englez au obținut o victorie decisivă împotriva regaliștilor în cadrul Războiului civil 1642-1646 1838 A apărut la Brașov Foaie pentru minte inimă și literatură publicație condusă de George Barițiu supliment literar al „Gazetei de Transilvania" 1853 Armata rusă invadează Turcia; începutul războiului din Crimeea 1881 Președintele SUA James A Garfield a fost rănit prin împușcare și a murit în urma rănirii în data de 19 septembrie 1888 Ion Luca Caragiale este numit director al Teatrului Național din București 1934 Noaptea cuțitelor lungi se termină cu moartea lui Ernst Röhm 1937 Piloții americani Amalia Earhart și Fred Noonan care au încercat să zboare în jurul lumii au fost dați dispăruți deasupra Oceanului Pacific 2002 Bancherul american Steve Fossett a devenit primul om care a călătorit singur nonstop în jurul lumii într-un balon 2005 La Londra și în alte orașe au avut loc concertele maraton Live 8 destinate să aducă în prim-plan problema sărăciei din Africa cu doar 3 zile înainte de debutul summit-ului G8 de la Edinburgh Nașteri 419 Valentinian al III-lea împărat roman d 455 1489 Thomas Cranmer arhiepiscop de Canterbury d 1556 1644 Abraham a Sancta Clara scriitor austriac d 1709 1698 Francesco al III-lea d'Este Duce de Modena d 1780 1714 Christoph Willibald Gluck compozitor german de operă d 1787 1724 Friedrich Gottlieb Klopstock poet german d 1803 1849 Maria Theresa de Austria-Este d 1919 1862 William Henry Bragg fizician și chimist englez laureat al Premiului Nobel d1942 1877 Hermann Hesse scriitor german laureat al Premiului Nobel d 1962 1882 Marie Bonaparte psihanalist francez d 1962 1893 Luca Ion Caragiale poet român fiul lui ILCaragiale și fratele lui Mateiu Caragiale d 1921 1903 Alec Douglas-Home al 66-lea prim-ministru al Regatului Unit d 1995 1903 Regele Olav al V-lea al Norvegiei d 1991 1906 Hans Albrecht Bethe fizician american d 2005 1919 Ștefan Fay scriitor și genealogist român d 2009 1923 Wisława Szymborska poetă poloneză laureată a Premiului Nobel 1926 Octavian Paler scriitor și publicist român d 2007 1950 Liviu Vasilica cantaret roman de muzica populara reprezentant al folclorului teleormanean d 2004 1951 Mariea Crâșmaru globetrotter român 1951 Gheorghe Visu actor român de teatru și film 1959 Cristian Diaconescu politician român 1960 Dan Nica politician român 1970 Cosmin Gușă politician român 1974 Rocky Gray muzician american Evanescence Decese 936 Henric I al Germaniei 1504 Ștefan cel Mare domn al Moldovei n 1433 1566 Nostradamus astrolog francez n 1503 1778 Jean-Jacques Rousseau filosof elvețiano-francez n 1712 1891 Mihail Kogălniceanu politician gazetar și scriitor român n 1817 1893 Georg Daniel Teutsch episcop evangheic sas din Transilvania 1914 Emil Gârleanu scriitor publicist român n 1878 1932 Manuel al II-lea al Portugaliei n 1889 1934 Ernst Röhm oficial nazist german n 1887 1941 George Valentin Bibescu pilot român n 1880 1961 Ernest Hemingway scriitor american laureat al Premiului Nobel n 1899 1977 Vladimir Nabokov scriitor de origine rusă n 1899 1997 James Stewart actor american n 1908 2007 Beverly Sills cântăreață americană de operetă n 1929 2013 Douglas Engelbart inventator american n 1925 Sărbători Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu la Vlaherne; Sf Ier Iuvenalie al Ierusalimului; Sf Voievod Ștefan cel Mare calendar ortodox Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 28 iunie 29 iunie 30 iunie 1 iulie 2 iulie __FARACUPRINS__ 30 iunie este a 181-a zi a calendarului gregorian și a 182-a zi în anii bisecți Evenimente 1859 Acrobatul francez Charles Blondin a traversat cascada Niagara mergând pe o funie 1905 Albert Einstein publică lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare" cunoscută astăzi ca teoria relativității 1908 Are loc fenomenul Tunguska în Siberia 1934 A avut loc în Germania masacrul împotriva liderilor asociațiilor politice rivale lui Hitler „Noaptea cuțitelor lungi" 1936 Se publică romanul „Pe aripile vântului" al scriitoarei americane Margaret Mitchell 1960 Congo își câștigă independența față de Belgia 1973 Cea mai lungă eclipsă totală de soare a secolului XX 6 min 20 s 1997 Hong Kong revine sub suveranitatea RPChineze la miezul nopții după 156 de ani de administrație britanică 2002 Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2002 este câștigată de Brazilia printr-un 2 0 împotriva Germaniei 2005 Spania legalizează căsătoria între persoane de același sex Nașteri 1470 Regele Charles al VIII-lea al Franței d 1498 1884 Georges Duhamel scriitor și medic francez laureat Goncourt d 1966 1900 Gheorghe Vrănceanu matematician român membru al Academiei Române d 1979 1909 Paul Constantinescu compozitor român d 1963 1911 Czesław Miłosz scriitor polonez stabilit în Statele Unite ale Americii laureat al Premiul Nobel d 2004 1952 Mircea Grosaru politician român 1960 Marin Almăjanu politician român 1963 Yngwie J Malmsteen chitarist suedez 1966 Mike Tyson pugilist american 1975 Ralf Schumacher pilot german de Formula 1 1977 Monica Iacob-Ridzi politician român Decese 1660 William Oughtred matematican englez n 1575 1919 John William Strutt Rayleigh fizician englez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1904 n 1842 1971 Viktor Patsayev Georgi Dobrovolski și Vladislav Volkov cosmonauți pe nava Soiuz 11 1986 Roman Gul scriitor rus n 1896 2009 Pina Bausch balerină și coregrafă germană n 1940 2012 Ițhak Șamir fost prim ministru al Israelului n 1915 Sărbători Soborul celor 12 Sf Apostoli; Sf Ierarh Ghelasie de la Râmeț calendar ortodox Sudan Ziua revoluției Sărbătoare națională Republica Democrată Congo Ziua națională Milenii Mileniul I îHr Mileniul I Mileniul al II-lea Secole Secolul al VI-lea Secolul al VII-lea Secolul al VIII-lea Decenii Anii 550 Anii 560 Anii 570 Anii 580 Anii 590 Anii 600 Anii 610 Anii 620 Anii 630 Anii 640 Anii 650 Ani 599 600 601 602 603 604 605 606 607 608 609 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte științe literatură și filozofie Nașteri Decese 12 martie Papa Grigore I cel Mare n cca 540 26 mai Augustin de Canterbury primul episcop de Canterbury și primul primat al Kentului Suverani conducători Europa Anglia statul anglo-saxon Bernicia Ethelfrith rege 593-617; totodată rege în Deira 605-617 Anglia statul anglo-saxon Deira Frithuwald rege după 597 ? și Edwin rege ?-605 617-634; totodată rege în Bernicia 617-634 ? Anglia statul anglo-saxon East Anglia Redwald rege cca 600-cca 620 Anglia statul anglo-saxon Essex Saeberht rege cca 600-616 617 Anglia statul anglo-saxon Kent Ethelberht I rege 562 565-618 Anglia statul anglo-saxon Mercia Cearl rege cca 600-628 634 Anglia statul anglo-saxon Sussex rege necunoscut Anglia statul anglo-saxon Wessex Ceolwulf rege 597-611 Benevento Arechis I duce 591-641 Bizanț Focas împărat 602-610 Francii cu sediul la Metz Austrasia Theudebert al II-lea rege din dinastia Merovingiană 595 sau 596-612 Francii cu sediul la Orléans Burgundia Theuderich al II-lea rege din dinastia Merovingiană 595 sau 596-613; totodată rege al francilor cu sediul la Metz-Austrasia 612-613 Francii cu sediul la Soissons Neustria Chlothar al II-lea rege din dinastia Meroviangiană 584-629; totodată rege al francilor din Austrasia și Burgundia 613-629 Gruzia statul Khartlia Iberia Ștefan Stepanos I suveran cca 590-627 Longobarzii Agilulf rege 591-615 616 Ravenna Smaragdus 585-589 603-611 Scoția statul picților Nechtan al II-lea rege 597?-617? Scoția statul celt Dalriada Aedan rege 574-608? Spoleto Theodelap duce 602-650 Statul papal Grigore I cel Mare papă 590-604 și Sabinianus papă 604-606 Vizigoții Witterich Viteric rege 603-610 Asia Orientul Apropiat Bizanț Focas împărat 602-610 Persia Chosroes al II-lea suveran din dinastia Sasanizilor 590-628 Asia Orientul Îndepărat Cambodgia statul Tjampa Rudravarman I rege din a patra dinastie 529?-605 Cambodgia statul Chenla Mahendravarman Sitra-sena rege cca 598-610 China Yang Jian Wendi împărat din dinastia Sui 581-604 Coreea statul Koguryo Yongyang Won rege din dinastia Ko 590-618 Coreea statul Paekje Mu Chang rege din dinastia Ko 600-642 Coreea statul Silla Chinp'yong Paekchong rege din dinastia Kim 579-632 India statul Chalukya Mangalesa rege 597 598-609 610 India statul Pallava Mahendravarman I rege din a doua dinastie cca 600-630 Japonia Suiko împărăteasă 592-628 Sri Lanka Moggallana al III-lea rege din dinastia Silakala 602-608 Adolf Hitler n 20 aprilie 1889 Braunau am Inn Austria — d 30 aprilie 1945 Berlin a fost un om politic lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist NSDAP cancelar al Germaniei din 1933 iar din 1934 conducător absolut Führer al Germaniei Ajuns la putere în 1933 liderul mișcării naziste Hitler a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili din Europa precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului Tinerețea Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn în partea de vest a Austriei Tatăl său Alois Schicklgruber era vameș și lucra la frontiera dintre Germania și Austria aproape de Braunau Potrivit unui zvon Alois ar fi fost fiul natural al negustorului înstărit evreu Frankenberger din Graz în slujba căruia muncea mama sa Anna-Maria Hiedler Însă acest fapt nu a putut fi confirmat Nu au fost găsite documente care să ateste existența lui Frankenberger nici că mama lui Hitler ar fi lucrat în Graz în perioada relevantă După toate probabilitățile zvonul a fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei din timpul celui de Al Doilea Război Mondial Hans Frank Alois și-a schimbat numele în Hitler după numele de fată al bunicii Hüttler cât și după numele tatălui său vitreg Johann-Georg Hiedler toate trei fiind variante ale aceluiași nume de familie oscilațiile ortografice fiind puse pe seama notarilor Schimbarea numelui de familie a fost întărită de împrejurarea că la un moment dat Johann-Nepomuk Hiedler fratele mai tânăr al tatălui vitreg a recunoscut testamentar că el era de fapt tatăl lui Alois Schicklgruber A treia soție a lui Alois a fost Klara Pölzl o verișoară a lui Alois Din aceasta căsătorie au rezultat șase copii dintre care au murit patru și au supraviețuit numai Adolf și Paula n în 1893 Din cauza zvonurilor că ar fi avut origine evreiască precum și din cauza existenței câtorva relații incestuoase printre rudele apropiate ale lui vezi și prezumtiva relație amoroasă dintre el și nepoata sa Geli Raubal Hitler a căutat să ascundă multe amănunte despre originea sa și rudele sale dintre care câteva au fost internate în Austria în ospiciu v Kershaw și alți autori specializați în biografia lui Hitler În școala primară Adolf Hitler a fost un elev bun Însă la gimnaziu în Linz nu s-a remarcat Potrivit dascălilor lui a fost „elev inteligent dar fără nicio dorință de muncă Nu îi plăceau științele naturale și matematica era înclinat mai mult către arte În 1907 la 18 ani Adolf avea ambiții să devină un pictor ca marii lui idoli După moartea părinților s-a mutat în 1907 la Viena unde a eșuat de câteva ori la examenele pentru admiterea la Academia de Arte Frumoase Moartea mamei sale 21 decembrie 1907 l-a marcat mult După cum afirma el însuși „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare să o iubesc Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale Timp de șase ani a dus o viață mizeră în cele mai sărace cartiere ale orașului singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena pe care le picta și vindea în cafenele La Viena a făcut cunoștință cu concepțiile extremiste pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei Printre precursorii ideologici autori ai unor teorii și discursuri șovine antisemite rasiste care l-au influențat au fost ideologul antisemit rasist ocultist și escroc Jörg Lanz von Liebenfels cavalerul Georg Ritter von Schönerer liderul „Mișcării Pangermane Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband o grupare politică naționalist-șovină și primarul Vienei Karl Lueger fondatorul unui partid creștin de orientare virulent antisemită Exasperat de ceea ce el Hitler percepea a fi văzut în Viena o „babilonie de rase a emigrat în mai 1914 în Germania stabilindu-se la München pe care îl considera oraș „cu adevărat german În primul război mondial După izbucnirea Primului Război Mondial s-a înrolat voluntar în armata germană în Austria fusese considerat drept inapt pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de handicap fizic Hitler a fost combatant pe frontul de vest în Franța și Belgia în regimentul bavarez Reserve în calitate de furier al regimentului A fost prezent la un număr de bătălii majore între care prima bătălie de la Ypres Bătălia de pe Somme Bătălia de la Arras și Bătălia de la Passchendaele Hitler a fost de două ori decorat pentru vitejie A primit Crucea de Fier clasa a doua în 1914 și Crucea de Fier clasa întâi în 1918 onoare ieșită din comun pentru un militar cu gradul de caporal Întrucât comandanții regimentului au considerat că nu avea abilități de conducere Hitler nu a fost promovat la rangul de Unteroffizier în traducere verbatim „subofițer Potrivit lui Weber prima cruce de fier i-a fost conferită lui Hitler de Hugo Gutmann ceea ce unii critici au pus pe seama împrejurării că Hitler ar fi avut contacte strânse cu unii ofițeri Sarcinile lui Hitler la sediul central al regimentului i-au permis răgazuri pentru desen și pictură A avut contribuții grafice de ilustrator pentru o gazetă militară În 1916 Hitler a fost rănit în zona inghinală sau în coapsa stângă în timpul bătăliei de pe Somme dar s-a întors pe front în martie 1917 A primit Insigna plăgilor mai târziu în același an Istoricul scriitor german Sebastian Haffner referindu-se la experiența lui Hitler în linia întâi sugerează că viitorul dictator a avut cel puțin cunoștințe militare rudimentare La 15 octombrie 1918 Hitler a fost internat într-un spital de campanie temporar orbit de un atac cu iperită gaz muștar Psihologul englez David Lewis și Bernhard Horstmann sugerează ca orbirea ar fi putut fi fost rezultatul unei tulburări de conversie Hitler a afirmat că în acea perioadă el s-ar fi convins că scopul vieții sale era salvarea Germaniei Unii cercetători îndeosebi Lucy Dawidowicz susțin că intenția de a extermina evreii din Europa era pe deplin formată în mintea lui Hitler în acele momente deși el probabil încă nu ar fi avut un plan privind modalitatea implementării unei atari idei Potrivit majorității comunității științifice decizia privind aplicarea soluției finale a fost luată în 1941 iar unii experți presupun că a survenit în 1942 După primul război mondial După război Hitler și-a schițat în minte ceea ce urma să devină național-socialismul O gândire bazată pe un antisemitism virulent și o concepție rasistă despre societate și a valorilor ei Volksgemeinschaft „comunitatea etnică În 1919 era agent al departamentului politic al armatei bavareze din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formațiune politică radicală obscură numită Partidul Muncitoresc German Deutsche Arbeiterpartei abreviat DAP Partidul era în ciuda numelui de extremă dreaptă ultranaționalist antisemit și anticapitalist Hitler s-a înregimentat politic devenind după câteva zile membru al comitetului executiv Energia și talentul oratoric l-au impus încât Hitler alături de fondatorul partidului Anton Drexler a formulat programul politic în februarie 1922 A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou Partidului Muncitoresc German Național-Socialist Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei abreviat NSDAP uzual numit partid nazist Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat sprijinit de o grupă de susținători să ajungă în fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat Această tentativă nereușită a rămas in istorie sub numele de "Puciul de la berărie" din pricina faptului că principalii complotiști au pus la cale planul în berăria Bürgerbräukeller din München Puciul eșuat a fost inspirat de „Marșul asupra Romei reușit de Benito Mussolini în Italia octombrie 1922 Arestat împreuna cu alți complici la 11 noiembrie 1923 Hitler a fost judecat pentru trădare și condamnat la cinci ani detențiune dintre care a executat însă numai nouă luni în închisoarea din Landsberg am Lech Bavaria Aici a scris celebra sa carte "Mein Kampf" Hitler admirase de mult timp Germania și în timpul primei conflagrații mondiale a devenit un naționalist german Cetățenia germană a obținut-o însă abia în 1932 A fost elogiat pentru vitejie pe front de comandantul său Capitularea Germaniei în noiembrie 1918 a reprezentat pentru Hitler ca și pentru cercuri largi germane de orientare conservatoare și ultraconservatoare un șoc Aidoma multor naționaliști Hitler a crezut ferm în „legenda înjunghierii pe la spate Dolchstoßlegende care în esență acredita ideea că acea capitulare ar fi fost opera forțelor politice de stânga de orientare marxistă În jargonul extremiștilor de dreapta precum și al lui Hitler și al național-socialiștilor naziștilor oamenii politici germani care s-au decis pentru capitulare în Primul Război Mondial și pentru abolirea monarhiei în Germania îndeosebi social-democrații au fost porecliți „criminalii din Noiembrie Novemberverbrecher Ideologia național-socialismului Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care la sfârșitul secolului al XIX-lea lansaseră conceptele rasa ariană puritatea rasei Conform acelor idei omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor Poporul german era considerat superior parte din „rasa ariană și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele inferioare evreii țiganii slavii și rasele de culoare Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei Slăbită de efectele Primului Război Mondial cât și de condițiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la Versailles Germania a intrat într-o criză economică gravă Firava democrație Republica de la Weimar nu îi putea face față populația devenind din ce în ce mai pauperizată și nemulțumită După o scurtă redresare situația s-a agravat din nou prin declanșarea în 1929 a crizei economice mondiale Numărul șomerilor a ajuns la circa șase milioane Pentru evoluția ulterioară puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost capabile să înțeleagă că o țară umilită nu putea fi pol de stabilitate Condițiile impuse Germaniei ca reparații de război nu aveau cum să fie acceptate de o populație flămândă sătulă de război dar foarte mândră Efectele s-au dovedit fatale Din această situație mișcarea nazistă condusă de Hitler a reușit să obțină un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate până în 1932 Ascensiunea la putere Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost conștient de capacitatea de influență a propagandei În aprilie 1930 l-a desemnat pe Joseph Goebbels ca șef al aparatului de propagandă pe tot teritoriul Germaniei Naziștii au folosit cu succes noile tehnici moderne de îndoctrinare și propagandă afișele electorale și radioul în toată perioada dintre puciul lui Hitler eșuat în München 1923 și acapararea puterii de stat în 1933 Au fost închiriate avioane și automobile de lux pentru deplasarea mai rapidă a lui Hitler în cât mai multe locuri în cadrul campaniilor electorale În cele din urmă naziștii au obținut rezultatele scontate în alegerile din 1930 și din iulie 1932 dar procentajul obținut în alegerile pentru reichstag din 6 noiembrie 1932 s-a diminuat Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist mai ales după 1930 a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne starea economică gravă cauzată de marea criză economică cu peste șase milioane de șomeri precum și politica deflaționară cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning 1930-1932 a reacționat la criza economică amplificând-o Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932 după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în reichstag după grupul social-democrat l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de cancelar Negocierile dintre Hitler și președintele Hindenburg vizând formarea guvernului nu au dus la nici un rezultat Au urmat câteva luni de instabilitate politică până la 30 ianuarie 1933 când Hitler a fost numit în funcția de cancelar Din noul guvern făcea parte și Franz von Papen cancelar între 1 iunie și 17 noiembrie 1932 care participase împreună cu generalul Kurt von Schleicher cancelar între 4 decembrie 1932 și 28 ianuarie 1933 la aranjamentul din culise acceptat de președintele Hindenburg pentru însărcinarea lui Hitler cu formarea guvernului În scurt timp naziștii au preluat toate funcțiile de conducere atât în parlamentul central reichstag și cele regionale cât și în economie În martie 1933 Hitler s-a hotărât să propună noului parlament Legea de împuternicire Ermächtigungsgesetz care prevedea înlăturarea procedurilor și legislației parlamentare și transferul puterii depline cancelarului și guvernului său prin asumarea de prerogative dictatoriale Cu ajutorul mulțimii adunate în stradă și a terorii instaurate de „Batalioanele de Asalt sau SA Sturmabteilung și a celeilalte organizații paramilitare SS Schutzstaffel „Eșalonul de protecție legea a fost adoptată cu 444 de voturi favorabile și 94 contra S-a deschis astfel calea spre dictatura totalitară Antisemitismul Axiomele ideologice ale nazismului au fost superioritatea rasială ariană și antisemitismul Ura profundă față de evrei a fost tema dominantă a carierei politice a lui Hitler S-a speculat foarte mult pe seama motivelor dar nimeni nu a putut găsi un răspuns satisfăcător Cea mai plauzibilă explicație o oferă Geoff Layton în lucrarea „Germania Al Treilea Reich 1933-1945 „Hitler a fost produsul și nu creatorul unei societăți deja infestate În orice caz ar fi eronat să-l considerăm un antisemit oarecare Ura față de evrei era obsesivă și vindicativă și i-a influențat întreaga filosofie politică Că el a fost în stare să o pună în practică nu poate fi explicat decât prin circumstanțele specifce ale Germaniei postbelice umilința suferită la Versailles și problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 și 1929-1933 Într-o asemenea situație Hitler a fost în măsură să exploateze existența unei ostilități latente împotriva evreilor și să o transforme într-o politică radicală a urii Oricâte explicații s-ar încerca faptele și cifrele sunt covârșitoare numărul oamenilor ce au căzut victime politicii hitleriste este îngrozitor Șase milioane de evrei au fost exterminați în lagărele morții de la Auschwitz Chełmno Majdanek Treblinka și în ghetoul din Varșovia Pretinsa superioritate rasială ariană a fost introdusă de Hitler în mod treptat tocmai pentru a amăgi opinia publică internațională La 15 septembrie 1935 au fost adoptate primele legi rasiale cunoscute ca Legile de la Nürnberg Aceste legi prevedeau că cetățenia germană putea fi deținută numai de persoanele de origine germană; de asemeni au fost interzise căsătoriile mixte dintre evrei și etnicii germani precum și relațiile extraconjugale mixte La 9 noiembrie 1938 au fost adoptate măsuri antisemite fizice prin programul generalizat în toată Germania În „noaptea pogromului Kristallnacht au fost distruse case magazine evreiești și sinagogi; peste o sută de evrei au fost omorâți și circa 20000 trimiși în lagăre de concentrare Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferința de la Wannsee în cadrul căreia înalți funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis "Soluția finală în chestiunea evreiască" la cererea expresă a lui Hitler Prăbușirea celui de-al Treilea Reich Împingerea Germaniei în război a fost de fapt primul semn al începutului sfârșitului lui Hitler Cu toate victoriile remarcabile de început dintre anii 1939-1941 Hitler și conducerea militară a Germaniei au făcut marea greșeală de a-și subestima inamicii Marea Britanie și Uniunea Sovietică precum și greșeala de a începe un război pe două fronturi cu aceste două puteri Orbit de succesele înregistrate de „războiul fulger Blitzkrieg Hitler a dat semnalul Operațiunii Barbarossa care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapidă înainte de venirea iernii Invazia a început la 22 iunie 1941 Hitler primește o nouă lovitură în luna decembrie a aceluiași an prin intrarea în război a Statelor Unite ale Americii Înverșunarea sovieticilor noroiul apoi nămeții și frigul iernii au oprit înaintarea Germaniei Hitler a rămas convins că victoria finală era posibilă ceea ce dovedește că-și pierduse clarviziunea militară ce îl caracterizase la începutul războiului În 1943 armata germană se afla în defensivă pierzând inițiativa și treptat toate visurile lui Hitler s-au sfârșit lăsând în urmă o Europă distrusă și cincizeci de milioane de victime Moartea lui Hitler varianta general acceptată La 30 aprilie 1945 în timpul ultimelor lupte grele în Berlin când trupele sovietice se aflau la mică distanță de cancelaria Reich-ului Hitler s-a sinucis mușcând o capsulă de cianură și împușcându-se Trupul lui și cel al Evei Braun cu care se cununase în ziua precedentă și care s-a sinucis simultan au fost depuse în craterul unei bombe stropite cu benzină de către Otto Günsche și alte ajutoare din Führerbunker și li s-a dat foc când Armata Roșie se apropia și continuau bombardamentele< ref> Înainte de a se sinucide Hitler își otrăvise câinele pentru a testa otrava La 2 mai Helmuth Weidling a capitulat și a predat Berlinul necondiționat sovieticilor Când au ajuns la cancelarie forțele sovietice au găsit trupul lui Hitler și au efectuat o autopsie folosind amprente dentare pentru identificare Rămășițele lui Hitler și ale Evei Braun au fost îngropate secret de SMERȘ organizația rusă „Smert Șpionam la sediul acesteia din Magdeburg Potrivit Serviciului Federal Rus de Securitate un fragment de craniu uman păstrat în arhivele sale și expus într-o expoziție din anul 2000 provine din rămășițele pământești ale lui Hitler Totuși autenticitatea craniului este pusă sub semnul întrebării de mai mulți istorici și cercetători< ref> În mai 1945 Germania era complet ruinată și nicidecum o „Germanie mare în stare să distrugă Rusia bolșevică sau să creeze o nouă ordine mondială bazată pe supremația așa-numitei rase „ariene Bolile lui Hitler și ce a dus la sinucidere În baza unor cercetări intense a peste 300 de ore de film specialiștii au ajuns la concluzia că Hitler suferea cel târziu din 1943 de boala Parkinson Până în acel moment dictatorul își folosea ambele mâini pentru a gesticula și a-și susține discursurile însă din acel an Hitler era mai rezervat în gesticulația cu mâna stângă Unele secvențe de peliculă scăpate cenzurii îl înfățișează pe Hitler cu mâna stângă tremurând ca la bolnavii de maladia Parkinson Deși au fost făcute cercetări minuțioase nu s-au descoperit nici în scrierile apropiaților însă nici în scrierile sale atestarea îmbolnăvirii de această maladie Recent s-a aflat că unul dintre medicii acelei perioade îi administra o substanță misterioasă care potrivit valetului său îi dădea subit o vigoare neobișnuită încă înainte de a-i fi fost scos acul seringii din venă Cercetările au dovedit că lui Hitler îi erau administrate amfetamine de către misteriosul doctor Morell astfel încât în scurt timp a devenit dependent Boala Parkinson nu afecteaza funcțiile cognitive sau gândirea a nu se confunda cu boala Alzheimer Amfetaminele se înrudesc funcțional cu levo-dopa utilizată în tratarea bolii Parkinson Când forțele aliate au început ofensiva împotriva Berlinului Hitler s-a adăpostit într-unul dintre buncărele speciale împreună cu un grup demnitari și alți oameni de încredere Unii cercetători presupun că Hitler ar fi suferit și un atac cerebral Familia Paula Hitler ultimul membru viu al familiei lui Adolf Hitler a murit în 1960 Cel mai direct descendent al lui Hitler a fost Alois care a fost nepotul lui Adolf William Patrick Hitler Cu soția lui Phyllis el s-a mutat în cele din urmă la Long Island New York a schimbat numele de familie și a avut patru fii De-a lungul anilor diverși reporteri de investigație au încercat să găsească alte rude îndepărtate ale Führer-ului Multe sunt acum presupuse a-și trăi viața în umbră schimbându-și numele lor de familie Klara Hitler mama Alois Hitler tatăl Alois Hitler junior frate vitreg Angela Hitler Raubal soră vitregă Bridget Dowling soră Eva Braun amantă și apoi soție Geli Raubal nepoată fiica Angelei Hitler-Raubal Gretl Braun cumnată soră a Evei Braun Heinz Hitler nepot luat prizonier de sovietici Hermann Fegelein cumnat soțul surorii Evei Braun Ilse Braun cumnată soția lui Fegelein Johann Georg Hiedler bunic prezumtiv sau unchi Johann Nepomuk Hiedler străbunic prezumtiv sau unchi Leo Raubal junior nepot Maria Schicklgruber bunică Paula Hitler soră William Patrick Hitler nepot unul dintre cei trei fii ai lui Alois junior; combatant în armata americană în al doilea război mondial împotriva Germaniei Referințe Bibliografie H Berenger traducere M Bujor Hitler și Israel București Institutul de Arte Grafice "Lupta" N Stroilă 1937; Florin Constantiniu Între Hitler și Stalin; România și pactul Ribbentrop Molotov București Danubius 1991; Florin Constantiniu Hitler Stalin și România România și geneza Operațiunii "Barbarossa" București Univers Enciclopedic 2002 Hugh Trevor-Roper traducere S Lăzărescu Ultimele zile ale lui Hitler București Humanitas 1993; Gherman Rozanov Ultimele zile ale lui Hitler București Editura Politică 1962; Max Weinrich traducere R P Gheo Universitățile lui Hitler contribuția intelectualilor la crimele Germaniei împotriva evreilor Iași Polirom 2000 Bibliografie suplimentară Ian Kershaw Hitler germanii și soluția finală Editura Meteor Press 2011 Vezi și Jurnalele secrete ale lui Hitler o falsificare apărută blamabil parțial în revista germană Stern Legături externe 15 septembrie 2010 Revista Magazin 26 aprilie 2012 Paul Ioan Revista Magazin Andreea Lupșor Historia 6 august 2013 Adevărul '' Sosiile lui Hitler 29 aprilie 2009 Revista Magazin Imagini și clipuri video imagini din viața reală în documentare prezentarea de către Life magazine la archiveorg de la The Straight Dope Discursuri și publicații Hitler's book Mein Kampf full English translation 34 pagini Office of Strategic Services transcriptul conversațiilor din Februarie–2 aprilie 1945 Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Amy Jade Winehouse n 14 septembrie 1983 – d 23 iulie 2011 a fost o cantautoare engleză evreică recunoscută pentru vocea sa gravă specifică contraltelor A abordat diferite stiluri muzicale rhythm and blues soul și jazul anilor 1960 Winehouse a debutat discografic în anul 2003 când a lansat albumul Frank; discul a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate și a fost nominalizat la premiul Mercury Cel de-al doilea album de studio al interpretei intitulat Back to Black a fost lansat în octombrie 2006 Discul s-a plasat pe cele mai înalte poziții în clasamentele internaționale primind multiple discuri de platină A fost comercializat în peste zece milioane de exemplare și a ajutat-o pe Amy Winehouse să devină prima cântăreață engleză care a câștigat cinci premii Grammy Stilul ei muzical a influențat puternic interpretele britanice care au debutat la finele anilor 2000 vedeți aici În ciuda unei cariere muzicale prolifice dar și a unei căsnicii controversate cu asistentul de producție video Blake Fielder-Civil 2007–2009 Biografie Anii copilăriei și începutul carierei 1983 — 2002 Amy Jade Winehouse s-a născut la data de 14 septembrie 1983 în burgul londonez Enfield au rămas în custodia mamei și au copilărit în Southgate doi dintre unchii săi fiind cântăreți de muzică jazz profesorii săi plângându-se că aceasta nu se putea abține din cântat nici măcar în timpul cursurilor< ref> La vârsta de nouă ani Amy este încurajată de către bunica sa Cynthia să se înscrie la școala privată de arte La treisprezece ani Amy se înscrie la Școala de Arte „Sylvia Young și obține o bursă de studiu Totuși după numai un an este exmatriculată din pricina unui piercing făcut în nas și pentru lipsa de disciplină instituție recunoscută pentru numărul mare de celebrități care i-au urmat cursurile Adele Jessie J Leona Lewis În adolescență începe să consume droguri și încearcă să își ajute familia din punct de vedere financiar La 16 ani Winehouse înregistrează o casetă demonstrativă de îndată ce Simon Fuller directorul firmei ascultă discul îi oferă tinerei artiste un contract prin intermediul căruia îi devine impresar iar artista își pregătește debutul discografic în compania producătorului Salaam Remi< ref> Debutul discografic — Frank 2003 — 2005 Primul album de studio semnat Amy Winehouse este lansat în octombrie 2003 sub egida casei de înregistrări Island Records iar Winehouse a contribuit la compunerea majorității pieselor iar versurile cântecelor au fost descrise drept „beligerante dar foarte sincere casa de discuri introducând câteva compoziții care nu au fost pe gustul său Albumul Frank a primit recenzii „general favorabile din partea criticilor de specialitate Mai mult redactorii PopMatters erau de părere că discul este o dovadă a faptului că succesul lui Winehouse se bazează strict pe talentul său nativ De asemenea Frank a fost inclus în celebra listă 1001 de albume de ascultat într-o viață; Campania de promovare a albumului Frank a constat în lansarea a două discuri single clasice „Stronger Than Me respectiv două single-uri cu două „fețe „In My Bed „You Sent Me Flying și „Fuck Me Pumps „Help Yourself Materialele au activat în clasamentele britanice de specialitate pe parcursul stagiunii 2003–2004 și au obținut poziții modeste Inițial nici albumul Frank nu a excelat din punct de vedere comercial de asemenea vânzările discului din Statele Unite s-au ridicat la peste 307000 de copii< ref> În februarie 2004 Amy Winehouse primește două nominalizări la premiile BRIT la categorile „Cea mai bună interpretă britanică și „Cel mai bun cântăreț R&B iar Winehouse primește un premiu Ivor Novello pentru compunerea piesei „Stronger Than Me Era Back to Black Succesul internațional 2006 — 2008 Amy Winehouse revine în atenția presei britanice în iulie 2006 din pricina unei drastice pierderi în greutate și a aspectului general neglijent dar și de un machiaj pentru ochi „asemănător celui purtat de Cleopatra Mai mult relația sa amoroasă cu asistentul de producție video Blake Fielder-Civil era adesea comentată de ziarele de scandal din Regatul Unit Această relație avea să stea la baza scrierii celui de-al doilea album de studio al interpretei numit Back to Black materialul a fost lansat pe plan european în octombrie 2006 sub egida Island Records< ref> Piesele incluse pe Back to Black sunt puternic influențate de muzica soul a anilor 1960 însă au o sonoritate R&B contemporană prin intermediul acestora ea meditează asupra eșecului amoros și a problemelor sale legate de consumul excesiv de droguri și alcool fiind complimentat pentru tristețea și inteligența versurilor Entertainment Weekly Pentru a promova materialul discografic Winehouse concertează extensiv în Europa în stagiunea 2006-2007 însă recitalurile sale sunt controversate La finele anului 2006 Winehouse începe să consume heroină În timp ce viața tumultoasă a artistei era dezbătută de tabloidele internaționale În Regatul Unit albumul Back to Black a câștigat prima poziție în clasamentul național în repetate rânduri În februarie 2007 în cadrul premiilor BRIT Winehouse era numită „Cea mai bună cântăreață britanică iar Back to Black era nominalizat la secțiunea „Albumul anului< ref> În Statele Unite interesul publicului față de muzica semnată Amy Winehouse era alimentat de numeroasele articole de presă în care era descrisă viața sa excentrică Interpreta își face debutul discografic în SUA la data de 13 martie 2007 Materialul a primit recenzii pozitive din partea unor publicații cu notorietate precum Rolling Stone sau The New York Times; de asemenea LP-ul s-a bucurat de succes comercial ocupând poziția cu numărul doi în celebra ierarhie Billboard 200< ref> În timp ce campania artistei de promovare continua prin lansarea pe disc single a pieselor „Tears Dry on Their Own și „Love Is a Losing Game Winehouse revenea în atenția presei prin căsătoria cu asistentul de producție video Blake Fielder-Civil; Mariajul violent În noiembrie 2007 Winehouse este internată din pricina unei supradoze de heroină cocaină extasy ketamină și alcool La data de 5 noiembrie 2007 albumul Back to Black este relansat într-o versiune „deluxe De asemenea în aceeași zi este lansat primul album în concert al interpretei numit ' iar discul a fost primit recenzii favorabile din partea criticii de specialitate La finele anului 2007 Winehouse înregistrează în compania lui Mark Ronson cântecul „Valerie mai mult compoziția este nominalizată la premiile BRIT 2008 la categoria „Cel mai bun disc single La data de 10 februarie 2008 la cea de-a cincizecea gală a premiilor Grammy iar albumul Back to Black triumfă la secțiunea „Cel mai bun album pop și este nominalizat pentru „Albumul anului Pe 22 mai în cadrul premiilor Ivor Novello piesa „Love Is a Losing Game câștigă trofeul acordat pentru „Cea mai bună compoziție și „You Know I'm No Good primește o nominalizare la aceeași categorie iar „Rehab iese din cursa pentru „Cel mai de succes cântec care a fost comercializat în peste zece milioane de exemplare pe plan internațional< ref> Ultimele activități muzicale 2008 — 2011 În iunie 2008 tatăl cântăreței declara că Amy Winehouse suferă de emfizem pulmonar Ulterior interpreta avea să urmeze un tratament bazat pe plasturi cu nicotină și un regim alimentar echilibrat Totuși comportamentul deviant al interpretei dar și arestarea acesteia pentru un atac comis asupra unui bărbat într-un club londonez În același timp casa de discuri Universal Music făcea presiuni asupra cântăreței pentru ca aceasta să lanseze muzică nouă cât mai curând posibil La finele anului 2008 interpreta călătorește în Sfânta Lucia pentru a-și petrece sărbătorile de iarnă iar recitalul este numit „dezamăgitor de către public< ref> În ianuarie 2009 Blake Fielder-Civil își face publică dorința de a divorța de Amy Winehouse din cauza infidelității interpretei În luna septembrie a aceluiași an Amy pune bazele propriei sale case de discuri numită Lioness Records Pe parcursul stagiunii 2009–2010 aparițiile publice ale cântăreței au fost sporadice; în august urcă pe scena festivalului pentru a cânta împreună cu formația The Specials iar în decembrie este invitata de onoare la petrecerea unui magnat rus din Moscova și susține un recital de patruzeci de minute în schimbul sumei de un milion de lire sterline În ianuarie 2011 Amy Winehouse revine în atenția publicului printr-un turneu în Brazilia format din cinci concerte Recitalurile s-au bucurat de succes iar interpreta declara că nu a mai consumat droguri în ultimul an În luna mai Winehouse s-a internat într-o clinică de dezintoxicare însă a părăsit tratamentul după doar o săptămână Presa din Serbia a dezbătut amplu apariția interpretei care s-a urcat pe scenă fiind puternic sub influența alcoolului; După ce a fost huiduită de către public Winehouse a încercat să părăsească scena însă gărzile sale de corp nu i-au permis acest lucru inclusiv un concert pe care Winehouse urma să-l susțină la București pe 15 august 2011< ref> Ultima apariție publică a lui Amy Winehouse a avut loc la data de 20 iulie 2011 în urma acestei apariții presa britanică remarca o îmbunătățire în ceea ce privea starea de sănătate a cântăreței< ref> Decesul La aproximativ 354 pm ora locală BST UTC+1 pe 23 iulie 2011 două ambulanțe au fost chemate la casa lui Winehouse din Camden Londra iar o analiză toxicologică a fost cerută În ziua decesului casa de discuri Universal Republic a emis un comunicat de presă prin care își exprima regretul față de „pierderea neașteptată a unei cântărețe și compozitoare talentată< ref> La data de 26 iulie 2011 familia cei mai apropiați prieteni ai interpretei dar și câteva persoane publice precum Mark Ronson Ulterior corpul artistei avea să fie incinerat la Crematoriul Golders Green din Londra Shiva ceremonia evreiască de plângere a morților s-a desfășurat pe parcursul a două zile la Schinder Hall din Southgate De asemenea moartea artistei a readus materialele sale discografice în clasamentele de specialitate din întreaga lume< ref> Post-mortem La data de 23 august 2011 a avut loc la București un concert în memoria lui Amy Winehouse În luna decembrie a aceluiași an casa de discuri Island Records a început comercializarea primului album post-mortem semnat Amy Winehouse< ref> Simțul artistic Calitățile vocale și interpretative Amy Winehouse era recunoscută pentru vocea sa gravă cât și pentru întinderea sa vocală ce măsura aproximativ trei octave Re1< sub>-Mi♭4< sub> Oferind o recenzie albumului Frank editorii allmusic o comparau pe Amy cu Macy Gray și îi numeau vocea „un hibrid între Billie Holiday și Lauryn Hill De asemenea interpreta era recunoscută pentru „profunzimea neobișnuită și forța vocii sale Editorii revistei The New Yorker erau de părere că „vocea interpretei poate suna ca o față întunecată de propria-i aură dar ambitusul și varietatea ei depășesc orice definiție Conform aceleiași publicații Winehouse „a fost binecuvântată cu o voce impudică care putea transforma chiar și sentimentele banale în declarații puternice Stilul muzical Stilul muzical abordat de Amy Winehouse combina elemente preluate din muzica soul și jazz a anilor '60 însă avea o sonoritate R&B contemporană Odată cu publicarea albumului Frank The Guardian scria „muzica lui Winehouse se află undeva între Nina Simone și Erykah Badu sună inocent și neîngrijit Mai mult BBC Online spunea că „influențele lui Amy sunt clare Sarah Vaughan Dinah Washington însă Winehouse are suficient talent și atitudine pentru a face orice comparație cu acestea să pară inutilă Lansarea albumului Back to Black i-a adus lui Amy Winehouse aprecieri critice allmusic fiind de părere că „deși pe acest disc interpreta a trădat muzica jazz și a îmbrățișat R&B-ul contemporan calitățile sale muzicale au rămas intacte Victoria Segal de la The Times afirma „piesele lui Winehouse sunt explicite sincere și în ciuda aranjamentelor de modă veche albumul este foarte contemporan Influența asupra altor cântărețe Odată cu succesul înregistrat de albumul Back to Black 2006 de asemenea unele ziare erau de părere că interpreta a stârnit o revitalizare a jazz-ului și a muzicii britanice și a determinat publicul să fie mai tolerant față de soliștii neconvenționali Producătorul francez vorbește în cartea sa Encyclopédie du rhythm & blues et de la soul Acesta este de părere că „Amy Winehouse a fost creată de oameni în scopuri comerciale Avantajul este că ea a sporit popularitatea acestui gen și i-a ajutat pe alți interpreți să debuteze< ref> Succesul internațional înregistrat de Amy Winehouse i-a determinat pe directorii caselor de discuri să caute cântărețe de muzică soul asemănătoare acesteia Gabriella Cilmi și Paloma Faith Cântăreața britanică Adele a declarat pentru People că Amy Winehouse le-a ajutat indirect pe ea și conaționala sa Duffy să se afirme mai ușor în SUA În vara anului 2009 presa din Regatul Unit observa debutul unui nou „val de cântărețe britanice influențate de Winehouse în industrie cele mai de succes fiind Florence and the Machine La Roux și Little Boots< ref> În februarie 2010 rapperul Jay-Z susținea într-un interviu acordat BBC că revitalizarea muzicii britanice a apărut mulțumită lui Winehouse – „În prezent un val puternic de cântăreți vine din Londra ceea ce e minunat A existat dintotdeauna însă Amy a fost inițiatoarea acestei renașteri Keith Caulfield de la Billboard spunea că „datorită lui Amy industria s-a bucurat de cântărețe precum Adele sau Duffy iar acestea au atras de la sine alte interprete precum Ellie Goulding Rumer sau Eliza Doolittle< ref> Discografie ;Albume de studio Frank 2003 Back to Black 2006 ;Album în concert '' 2007 ;Discuri EP Sessions@AOL 2004 '' 2007 ;Albume post-mortem '' 2011 Premii și nominalizări Premiile Grammy sunt prezentate anual de către „Academia Națională a Artelor și Științelor de Înregistrări din SUA Amy Winehouse a câștigat cinci premii dintre cele șase nominalizări primite Note Legături externe pe site-ul YouTube pe site-ul allmusic pe site-ul Pandoracom Articole biografice 23 iulie 2011 Amalia Nita Revista Tango 25 iulie 2011 Gabriela Lupu România liberă Interviuri 28 iulie 2011 Oana Racheleanu Adevărul Anschluss în ortografia vremii Anschluß din germană anexare conexiune sau uniune politică cunoscută și ca Anschluss Österreichs anexarea Austriei a fost anexarea Austriei la Germania de către regimul nazist prin care s-a format așa-numita Germania Mare Evenimentul petrecut la 12 martie 1938 a însemnat culminarea unei dorințe de veacuri aceea de a reuni populațiile germane și austriece într-o singură națiune Evenimentul din 1938 a fost legiferat de Germania fără a ține seama de populația Austriei Mai devreme Germania hitleristă furnizase sprijin pentru Partidul Național-Socialist Austriac pentru ca acesta să crească puterea liderului austrofascist al Austriei Situația Internațională În perioada 1937-1938 situația politică a Europei se afla într-o criză și într-un impas destul de mare crizele erau provocate de contradicțiile și disputele dintre statele totalitar-revizioniste cu cele democratice dar și de crizele politice interne care au dus la o absență externă a statului respectiv Franța se confrunta cu o gravă criză politică în trei ani schimbase 4 guverne foarte mulți demnitari și oameni de stat și lucrul cel mai important că aceștia erau intr-o permanentă divergență de idei Situația în cauză a făcut ca prestigiul extern al Franței să scadă enorm și în unele cazuri să nici nu fie luată în seamă Anglia de departe cea mai activă dintre democrații era statul care căuta alianțe și colaborări cu toată lumea dar era practic blocată din moment ce nu avea partener comun de acțiune Spania era în război civil Franța era paralizată politic iar URSS pentru un moment era exclus din calcul Cele 2 state cu regim fascist Italia și Germania aveau relații de cooperare și prietenie din ce în ce mai bune lucru evidențiat de viitoarele alianțe și înțelegeri URSS prin regimul comunist și prin practicile extreme ale lui Stalin reușise să atragă antipatia tuturor statelor practic fiind exclus de la vreo alianță Toamna lui 1937 La 6 noiembrie 1937 Italia aderă la pactul Anticomintern acest lucru însemna practic un parteneriat germano-italian și în ce privește politica relațiilor internaționale un accept reciproc al acțiunilor întreprinse de fiecare stat Pentru consolidarea raporturilor celor două state anumiți oficiali au întreprins vizite în celălalt stat astfel Italia a primit vizita lui Konstantin von Neurath Hermann Göring și Werner von Blomberg în timp ce după dese invitații venite de la Hitler Mussolini a fost primit cu mare fast la Berlin în toamna anului 1937 Oricum după semnarea acordului și constituirea Axei politica externă a Germaniei și Italiei era un act de voință proprie întrucât cele 2 state fasciste își recunoșteau reciproc actele indiferent de însemnătatea sau intensitatea acestora Acest lucru reiese foarte clar din declarația lui Mussolini făcută lui Ribbentrop la 6 noiembrie și anume că „era sătul să servească de santinelă independenței Austriei că mai bună metodă în acesta chestiune era de a lăsa evenimentele să-și urmeze cursul lor firesc În ce privește situația germano-polonă Hitler l-a asigurat pe ministrul de externe polonez că el nu intenționa să schimbe statutul Danzigului în plus la 20 februarie Hitler a reluat asigurările date lui Beck spunând că pactul cu Polonia este în continuare valabil Tot pe aceeași linie se înscriu și afirmațiile lui Goering din 11 martie 1938 dată la care participa la o recepție cu ministrul Cehoslovaciei la Berlin Așadar Goering a afirmat domnului Vojtech Mastany că Hitler respecta valabilitatea tratatului germano-cehoslovac din 1920 și că Germania nu avea nici un fel de pretenții asupra Cehoslovaciei Acesta a spus că vorbește „nu numai în numele său ci și în numele Fuhrerului care absentând de la Berlin pentru ceva timp îi transmisese lui întreaga putere Viziunea lui Chamberlain Așa cum arăta lumea în 1938 era foarte bine știut că statele totalitare sunt în de ceva timp pe un trend ascendent economic militar social-demografic și că în Europa se vor produce schimbări mari mai ales datorită Germaniei care afirma deschis acest lucru Pentru primul ministru britanic Neville Chamberlain acțiunea înseamnă doar discuții și negocieri problema esențială era dacă aceste schimbării se pot face fără război și care ar fi rolul Marii Britanii Politicianul englez detesta războiul care „nu aduce nici un câștig nu vindecă nimic și nu pune nimic la capăt el fiind mai mult dispus să facă eforturi pentru pace „Nu se poate spune că era un pacifist Dacă interesele vitale ale Marii Britanii ca de pildă integritatea ei teritorială și a imperiului ei ar fi fost amenințate el era gata să lupte A sperat însă că va putea face în așa fel făcând apel la rațiune și înțelegere încât aceste interese vitale să nu fie puse în pericol Pentru Chamberlain lucrurile erau mai grele decât se pare pentru că el trebuia să ghicească să judece și să analizeze înțelesul fiecărei declarații făcute de Hitler pentru a avea o situație exactă a evenimentelor datorită faptului că orice vorbă spusă de Fuhrer lăsa întotdeauna loc de o interpretare favorabilă Germaniei La acțiunile sale de conciliere a contribuit și stabilitatea militară fragilă a Marii Britanii primul ministru era conștient că Germania era mai bine pregătită și înarmată în acest sens el afirmând că „nu trebuie să treci la amenințări până nu ești sigur că poți duce la bun sfârșit această amenințare iar până când Marea Britanie va fi înarmată corespunzător „trebuie să adaptăm politica noastră externă mijloacelor de care dispunem și uneori chiar să suportăm cu răbdare și simț al umorului lucruri pe care ne-ar place să le tratăm cu totul altfel Un alt pont îl reprezenta Liga Națiunilor dar el era sceptic în această privință înțelesese limitele și cât de puțin putea duce la o rezolvare a acestei crize La propunerea lui Roosevelt pentru organizarea unei conferințe mondiale în care să se dezbată crizele și problemele mondiale Neville Chamberlain a catalogat ideea președintelui american drept o „trăncăneală Se poate spune că ideea lui Chamberlain era de a continua calea pacificatoare întrucât intuia foarte bine pregătirea militară inferioară a Angliei față de cea a statelor fasciste În orice caz premierul britanic mai întâmpina și dificultățile Foreign Office-uli care este clar că nu avea aceleași intenții ca cele ale lui Chamberlain într-o notă acesta spunea „Cred că o politică dublă de reînarmare și de îmbunătățire a relațiilor cu Germania și Italia ne va ajuta să trecem cu bine de această perioadă dificilă să sperăm însă că nu se va supăra Foreign Office-ul Câteva probleme Chamberlain crede că vizita lui Henderson a constituit „un mare succes pentru că ea a creat atmosfera în care se va putea discuta cu Germania probleme practice În realitate ea asigură instituțiilor lui Hitler certitudinea că Marea Britanie nu se va bate pentru Austria sau pentru Cehoslovacia Ambasadorul Henderson a cărui părere contează mult în ochii lui Chamberlain nu se îndoiește că Hitler nu vrea să încorporeze la Germania regiunea sudată Cehia și Austria în numele dreptului de liberă dispoziție a popoarelor și are în vedere posibile aranjamente negociate acestui subiect În acest sens este foarte probabil ca politica de conciliere a contribuit considerabil la începutul războiului victoriile deja obținute fără vărsare de sânge de către Hitler îl face pe acesta să creadă că puterile occidentale nu vor reuși să se opună prin forță armată acțiunilor sale Lucrurile se înrăutățesc pe zi ce trece Dacă era de așteptat ca încorporare Austriei să se producă nu se știa însă când și cum se va produce acest lucru nimeni nu se gândea la o astfel de rapiditate a evenimentelor dar mai ales la o acceptare si o lipsă de reacție din partea Marilor Puteri După întrevederea de pa Berchtesgaden naziștii austrieci exploatează imediat cu armele specifice „drepturile proaspăt obținute Hitler se proclamă pe 20 februarie protector al tuturor germanilor acesta declară în fața Reichstagului „ mai bine de 10 milioane de germani trăiesc în 2 state vecine și nu voi tolera niciodată ca aceștia să fie oprimați Noul Șef al Foreign Office-ului făcuse deja pași importanți spre realizarea unei înțelegeri cu Germania Pretențiile germane Chestiunea colonială a fost abordată „guvernul britanic este în totalitate de acord să discute acesta problemă Insă Hitler estimă că acest subiect trebuie să aștepte puțin „Germania vrea colonii numai din motive economice ea… poate sa o pretinde fostelor sale colonii… dacă din motive strategice Anglia nu consideră să dea altele sau pe aceleași Anglia poate oferi alte teritorii în schimb Protagoniștii politicii de conciliere sperau ca în contraponderea teritoriilor coloniale Germania va face mai rezervate pretențiile sale teritoriale și va limita înarmarea și producerea acestuia Dar pentru Hitler ca și pentru Ribbentrop „chestiunea colonială este una de drept dar care nu trebuie amestecată altor probleme actuale Cu câteva zile înaintea Anschluss-ului pe martie ambasadorul englez la Berlin Henderson intensifică eforturile de a deturna spre Africa „intențiile lui Hitler Acesta îi propune un nou regim de administrație colonială la fel ca cel din 1885-stabilit la Berlin intr-un teritoriu aproape egal cu cel al bazinului fluviului Congo limitat în nord de paralela de ˚ Dar Hitler a găsit acest sistem prea complicat și estima că în privința chestiunii coloniale nu este suficient de informat că nu este grăbit „El poate să aștepte liniștit patru șase opt sau chiar zece ani Viziunea lui Hitler În ziua de 3 martie ambasadorul Marii Britanii la Berlin Nevile Henderson aduse la cunoștință lui Hitler dorința guvernului englez „de a stabili baza pentru prietenia sinceră și cordială cu Germania începând cu ameliorarea situației și terminând cu crearea unui nou spirit de înțelegere amicală< nowiki> Tot la 3 martie Hitler îi declară ambasadorului Henderson că „Germania nu va permite altor țări de a se amesteca în reglementarea raporturilor sale cu țările care comportă o numeroasă populație germană În Austria un guvern care nu este susținut decât de 10% din populație oprimă germanii o astfel de situație nu poate dura mult timp spune din nou Hitler și „dacă Anglia continuă să se opună tentativelor făcute de Germania pentru a asigura o reglementare justă și rezonabilă va veni un moment dat când va fi război Reacția lui Henderson nu a întârziat să apară deși a șovăit în a-i spune a admis totuși ca diplomația britanică nu intenționează să contracareze politica Germaniei în ce privește Anschlussul că Anglia va accepta o soluție rezonabilă în chestiunea austriacă și că el însuși „s-a pronunțat pentru Anschluss Acțiune și amenințare Cancelarul Kurt Schuschnigg după comunicarea ultimatumului lui Arthur Seyss-Inquart rămase mult timp să mediteze Dădu apoi ordinul să obțină cu orice preț o convorbire telefonică cu Mussolini dar nu a putut Oare ar fi putut Mussolini să salveze situația Austriei amenințând cu ruperea Axei? Organizațiile patriotice informate de ultimatumul lui Seyss-Inquart au primit ordin să continue să acționeze conform planului și să urmeze eforturile pentru realizarea plebiscitului Cancelarul care se afla într-o situație ingrată trebuia să acționeze rapid și eficient Dar cum? Nimeni nu îl sfătuia nimeni nu îi dădea nicio garanție Un apropiat informează că Schuschnigg era foarte ferm În ajunul Anschlussului afirmase „sunt gata de orice chiar să fac apel la forța armată pentru a salva onoarea Însă la câteva ore după ce a aflat agitația de la graniță s-a dezis „Este imposibil Pericolul este prea mare Nici un ajutor de nicăieri Trebuie să anulăm acest plebiscit La ora 16 Seyss-Inquart și Edmund Glaise von Horstenau aduceau un al doilea ultimatum german se cerea demisia cancelarului până la ora 1900 Măsurile austriecilor Kurt Schuschnigg și Wilhelm Miklas au respins imediat ultimatumul Apelurile presante ale Vienei se multiplicau Parisul ceru Londrei dacă era partizanul unei acțiuni comune Primi un răspuns negativ Însărcinatul cu afaceri franceze la Roma ceru lui Ciano o întrevedere urgentă cu Ducele La care ginerele lui Mussolini a răspuns „dacă este despre Austria nu este nevoie Aproape de ora 17 Quai d'Orsay transmise Vienei un mesaj în care informa ca nicio intervenție nu se luase în calcul că vor continua demersurile Paris-Londra că tot ce îi pot spune este să câștige timp După ora 17 consilierul ambasadei von Stein și generalul Muff au reînnoit cererea de demisie a cancelarului și formarea unui guvern condus de Seyss-Inquart în caz contrar Viena urmând a fi bombardată Singura mișcare întreprinsă a fost ca Seyss-Inquart să supravegheze liniștea publică Acesta în noua sa postură a lansat un apel prin intermediul radioului către populația austriacă în care cerea acesteia să nu opună nicio rezistență trupelor germane Raidul aerian anunțat pentru 1930 nu a avut loc deși ultimatumul încă nu fusese acceptat Ultimele ceasuri Dar avioane germane aterizau unele după altele la Aspern aerodromul Vienei din ele debarcau oameni ai Gestapoului membrii SS personal administrativ Gările de la graniță erau ocupate în timp ce în orașe național-socialiștii luau cu asalt comisariatele jandarmeria și posturile de poliție fără să întâmpine o rezistență serioasă Spre ora 23 o ultimă scânteie diplomatică lucea în străinătate Londra în final răspunsese solicitărilor presante venite de la Paris Un demers comun fusese întreprins la Berlin dar el nu avusese tonul care trebuia pentru a redresa o situație deja pierdută Pentru Viena era prea târziu la 2305 Wilhelm Miklas l-a numit pe Seyss-Inquart cancelar Plebiscitul La 9 martie 1938 într-un discurs pronunțat la Innsbruck că luase decizia de a organiza un plebiscit Întrebarea pusă va fi următoarea „Sunteți pentru o Austrie liberă germană independentă socială creștină și unitară?- Sunteți pentru pace și muncă și pentru egalitatea drepturilor tuturor celor care sunt din popor și ai patriei? Nu se va putea răspunde decât cu „DA și „NU și votul va fi permis numai cetățenilor cu vârsta de peste 24 de ani bărbați și femei Cancelarul a luat această decizie după consultarea unei comisii care cuprindea pe Ender fostul cancelar al Austriei pe ministrul de stat Schmitz și pe ministrul Justiției Adamovitch de asemenea au fost întrebați și toți guvernatorii provinciilor care s-au pronunțat în favoarea plebiscitului Prin organizarea plebiscitului el urmarea să dovedească opiniei publice internaționale că populația Austriei se opunea Anschluss-ului Ultimul act Nicio opoziție de nici un fel nu s-a ridicat contra trupelor germane care au intrat în această țară pe 12 martie dimineața După ce a petrecut seara la Linz și s-a plecat asupra mormântului mamei sale Hitler a sosit la Viena pe 13 martie Aici i-a ordonat lui Seyss-Inquart care fusese proclamat cancelar pentru o zi să emită o lege care să ratifice unirea cu Reichul și alipirea la Germania constituind „Germania Mare lucruri care s-au și întâmplat Seyss-Inquart a urmat întocmai sfaturile primite și în aceeași zi emitea legea care unea cele două țări din care am extras următorul citat „În virtutea art 3 alineatul 2 din legea Constituțională federală privind măsurile extraordinare în materie constituțională… Guvernul federal a decis Art1 Austria este o țară din Reich-ul German Art2 În ziua de duminică 10 aprilie 1938 germanii și germanele din Austria care au împlinit vârsta de 20 de ani voi fi chemați să se pronunțe printr-un plebiscit liber și secret asupra întoarcerii la Reich-ul german Art3 La plebiscit hotărârea se va lua cu majoritatea voturilor exprimate… Vezi și Referendumul din Austria 1938 Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Austria în oficial Republica Austria în este o țară fără ieșire la mare populată de circa 847 milioane de locuitori Majoritatea populației vorbește dialecte locale austro-bavareze ale limbii germane ca limbă maternă Alte limbi oficiale la nivel local sunt croata și maghiara în Burgenland și slovena în Carintia Originile Austriei moderne datează din vremea dinastiei de Habsburg când marea majoritate a țării făcea parte din Sfântul Imperiu Roman În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea Austria a devenit una din marile puteri ale Europei și ca urmare a încoronării lui Napoleon I ca împărat al francezilor Imperiul Austriac a fost proclamat oficial în 1804 În 1867 Imperiul Austriac a fost transformat în Austro-Ungaria După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar în 1918 și sfârșitul Primului Război Mondial Austria a adoptat și a utilizat numele de Republica Austria Germană „Deutschösterreich ulterior „Österreich într-o tentativă de unire cu Germania dar aceasta a fost interzisă prin tratatul de la Saint Germain Prima republică austriacă a fost instituită în 1919 În 1938 prin Anschluss Austria a fost ocupată și anexată de Germania Nazistă< ref> Această situație a durat până după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945 după care Germania Nazistă a fost ocupată de Aliați și fosta constituție democratică a Austriei a fost restaurată În 1955 Tratatul de Stat al Austriei a reînființat Austria ca stat suveran punând capăt ocupației În același an parlamentul Austriei a dat declarația de neutralitate prin care țara a primit statut de neutralitate permanentă Astăzi Austria este o democrație reprezentativă parlamentară formată din nouă landuri federale Capitala și cel mai mare oraș cu o populație de peste 17 milioane de locuitori este Viena Austria este una dintre cele mai bogate țări ale lumii cu un PIB pe cap de locuitor de 48350 de dolari 2011 Țara a dezvoltat un standard de viață ridicat și în 2011 s-a clasat pe locul 19 în lume după Indexul Dezvoltării Umane Austria este membră a ONU din 1955 a aderat la Uniunea Europeană în 1995 Austria a semnat în 1995 Acordul Schengen< ref> și a adoptat moneda unică europeană Euro în 1999 Etimologie Numele german al Austriei Österreich înseamnă „marca de est și derivă din cuvântul Ostarrîchi care apare pentru prima oară în „documentul Ostarrîchi din 996< ref> Acest cuvânt este probabil o traducere din latina medievală a termenului Marchia orientalis într-un dialect local bavarez A fost prefectură a Bavariei înființată în 976 Cuvântul „Austria este o latinizare a numelui german și a fost atestat pentru prima oară în secolul al XII-lea unul dintre cei mai importanți istorici austrieci ai secolului al XX-lea scria în cartea sa Der Kampf um die österreichische Identität Lupta pentru identitatea austriacă că forma germanică Ostarrîchi nu este o traducere a cuvântului latinesc ci că ambele au rezultat dintr-un termen mult mai vechi din limbile celtice vorbite în antichitate pe teritoriul actual al Austriei acum peste 2500 de ani mare parte din țară era denumită Norig de populația celtică cultura Hallstatt; conform lui Heer no- sau nor- însemnau „est sau „de est în vreme ce -rig este un cuvânt legat de actualul termen german Reich cu sensul de „domeniu Astfel Norig ar însemna Ostarrîchi și Österreich și astfel Austria Numele celtic a fost în cele din urmă latinizat în Noricum după cucerirea romană a zonei ce cuprinde Austria actuală în preajma anului 15 îen Noricum a devenit ulterior provincie romană la jumătatea secolului I en< ref> Istorie Populată încă din antichitate După căderea Imperiului Roman zona a fost invadată de slavi și avari Ca parte a Franciei Răsăritene principalele regiuni ce cuprind astăzi Austria au fost acordate casei de Babenberg Zona a căpătat numele de marchia Orientalis și a fost dată lui Leopold de Babenberg în 976 Prima atestare a numelui de Austria datează din 996 când a fost scris Ostarrîchi cu referire la teritoriul mărcii Babenberg Ca urmare Ottokar al II-lea al Boemiei a preluat controlul asupra ducatelor Austriei Stiriei și Carintiei De atunci și până la Primul Război Mondial istoria Austriei a fost strâns legată de cea a dinastiei sale conducătoare Habsburgii În secolele al XIV-lea și al XV-lea Habsburgii au început să acumuleze alte provincii din vecinătatea ducatului Austriei În 1438 ducele Albert al V-lea al Austriei a fost ales succesor al socrului său Sigismund de Luxemburg Deși Albert însuși a domnit doar un an din acel moment toți împărații Sfântului Imperiu Roman au fost Habsburgi cu o singură excepție Habsburgii au început să acumuleze și pământuri în zone îndepărtate față de cele ereditare În 1477 arhiducele Maximilian unicul fiul al împăratului Frederick al III-lea s-a căsătorit cu Maria moștenitarea Burgundiei căpătând mare parte din Țările de Jos de la familia ei Fiul său Filip cel Drept s-a căsătorit cu moștenitoarea coroanelor Castiliei și Aragonului obținând coroana Spaniei împreună cu posesiunile sale din Italia Africa și din Lumea Nouă Expansiunea otomană în Ungaria a dus la dese conflicte între cele două imperii lucru devenit evident odată cu așa-numitul Război Lung dintre 1593 și 1606 Turcii au efectuat incursiuni în Stiria de aproape douăzeci de ori; arzând jefuind și luând mii de sclavi În timpul îndelungatei domnii a lui Leopold I 1657–1705 și după victoria în apărarea Vienei în 1683 sub comanda regelui Poloniei Ioan al III-lea Sobieski o serie de campanii au adus întreaga Ungarie sub control austriac fapt consfințit prin tratatul de la Karlowitz din 1699 Împăratul Carol al VI-lea a cedat multe din câștigurile realizate de imperiu în anii precedenți în principal din cauza temerilor de stingerea iminentă a casei de Habsburg Carol era dispus să ofere avantaje concrete în teritorii și autoritate în schimbul recunoașterii de către alte puteri a Pragmaticei Sancțiuni prin care Maria Terezia a devenit moștenitoarea sa Odată cu apariția Prusiei ca mare putere a început în Germania dualismul austro-prusac Austria a participat împreună cu Prusia și cu Rusia la prima și a treia împărțire a Poloniei în 1772 și 1795 Austria s-a implicat apoi într-un război cu Franța revoluționară la început fără succes cu înfrângeri succesive în fața lui Napoleon înfrângeri ce au dus la sfârșitul vechiului Sfânt Imperiu Roman în 1806 Cu doi ani în urmă în 1804 fusese fondat Imperiul Austriac În 1814 Austria a făcut parte din forțele aliate care au invadat Franța punând capăt războaielor napoleoniene Astfel după congresul de la Viena Austria a devenit una dintre cele patru puteri dominante ale continentului fiind recunoscută drept mare putere În același an s-a înființat Confederația Germană în sub prezidiul Austriei Din cauza unor conflicte sociale politice și naționale nerezolvate teritoriile germane au fost afectate de Revoluțiile din 1848 ce aveau ca scop unificarea Germaniei O Germanie unificată ar fi fost posibilă fie ca „Germania Mare fie doar cu teritoriile Confederației Germane fără Austria Cum Austria nu dorea să cedeze teritoriile sale germanofone către Imperiul German din 1848 coroana imperiului nou-format a fost oferită regelui prusac Friedrich Wilhelm al IV-lea În 1864 Austria și Prusia au luptat împreună împotriva Danemarcei și au eliberat ducatele independente Schleswig și Holstein Cu toate acestea ele nu au putut cădea de acord asupra unei soluții la administrarea celor două ducate și în 1866 s-au angajat în Războiul Austro-Prusac Înfrântă de Prusia după bătălia de la Königgrätz Compromisul austro-ungar din 1867 denumit Ausgleich a dus la o suveranitate duală Imperiul Austriac și Regatul Ungariei ambele conduse de Franz Joseph I Teritoriul austro-ungar al acestui divers imperiu cuprindea multe zone locuite de popoare slave între care cehi croați polonezi ruteni sârbi slovaci sloveni și ucraineni precum și teritorii locuite de italieni și români Ca urmare Austro–Ungaria a devenit din ce în ce mai dificil de guvernat într-o vreme marcată de apariția mișcărilor naționaliste care au dus la folosirea unei poliții secrete cu organisme complexe Guvernul Austriei a încercat pe cât posibil să echilibreze multiple aspecte Reichsgesetzblatt publicația care anunța legile și ordonanțele valabile în Cisleithania era publicată în opt limbi toate grupurile naționale aveau dreptul la școli în limbile lor și la utilizarea limbii materne în administrație Guvernul ungar însă a încercat să maghiarizeze toate grupurile etnice de pe teritoriul aflat sub jurisdicția sa inclusiv pe germani Astfel nu se puteau rezolva problemele etnice din diferitele părți ale monarhiei dualiste Secolul al XX-lea Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Sarajevo în 1914 de către sârbul bosniac Gavrilo Princip a fost utilizată de politicienii și generalii austrieci ca mijloc de presiune asupra împăratului pentru declararea stării de război cu Serbia declanșând astfel Primul Război Mondial care a dus la disoluția Imperiului Austro-Ungar Peste două milioane de soldați austro-ungari au murit în război La 21 octombrie 1918 membrii germani ai Reichsratului parlamentul Austriei imperiale s-au întrunit la Viena sub titulatura de „Adunarea Națională Provizorie a Austriei Germane Provisorische Nationalversammlung für Deutschösterreich La 30 octombrie adunarea a înființat statul Austria Germană numind un guvern denumit Staatsrat Acest nou guvern a fost invitat de împărat să ia parte la decizia de semnare a armistițiului cu Italia dar nu a participat; astfel responsabilitatea sfârșitului războiului prin armistițiul semnat la 3 noiembrie 1918 a căzut exclusiv în mâinile împăratului și ale guvernului acestuia La 11 noiembrie împăratul sfătuit de miniștrii vechiului și noului guvern a declarat că nu va mai lua parte la afacerile de stat; la 12 noiembrie Austria Germană s-a declarat prin lege republică democrată parte a noii Republici Germane Constituția prin care Staatsrat a fost rebotezat Bundesregierung guvernul federal și Nationalversammlung a primit numele de Nationalrat consiliul național a fost adoptată la 10 noiembrie 1920 Tratatul de la Saint-Germain din 1919 a confirmat și consolidat noua ordine în Europa Centrală stabilită în mare parte în noiembrie 1918 creând noi state și modificând frontierele altora Peste 3 milioane de austrieci germanofoni s-au găsit în exteriorul granițelor noii Republici Austriece ca minorități în statele nou formate sau mărite Cehoslovacia Iugoslavia Ungaria și Italia Aici au fost incluse și provinciile Tirolul de Sud și Boemia Germană majoritar germanofone dintre care ultima avea să joace un rol în izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial Chestiunea Tirolului de Sud avea să rămână multă vreme o problemă în relațiile dintre Austria și Italia până când regiunea a primit în anii 1980 o largă autonomie acordată de guvernul italian Între 1918 și 1919 Austria a purtat numele de Austria Germană în Puterile învingătoare au respins însă unirea acestui stat cu Germania și i-au interzis și utilizarea acestui nume care a fost apoi schimbat în Republica Austria spre sfârșitul lui 1919 După război inflația cauzată de plata despăgubirilor de război a dus la devalorizarea gravă a Kronei rămasă monedă națională a Austriei În toamna lui 1922 Austria a primit un credit internațional supervizat de Liga Națiunilor Scopul acestui credit a fost evitarea falimentului stabilizarea monedei și îmbunătățirea situației economice de ansamblu Odată cu acordarea acestui credit Austria a trecut sub un control exercitat de Liga Națiunilor pierzându-și parțial suveranitatea În 1925 s-a introdus șilingul în locul Kronei cu o paritate de 100001 Ulterior datorită stabilității sale șilingul a fost botezat „dolarul alpin Între 1925 și 1929 economia s-a bucurat de o scurtă perioadă de creștere înainte de a se prăbuși după Vinerea Neagră Prima Republică Austriacă s-a prăbușit în 1933 când cancelarul Engelbert Dollfuss folosindu-se de ceea ce el a denumit „autooprirea Parlamentului în a instaurat un regim autocratic cu tendințe către fascismul italian Cele două mari partide de atunci social-democrații și conservatorii aveau ambele propria armată paramilitară; Schutzbundul social-democrat a fost declarat ilegal dar a continuat să opereze În februarie 1934 mai mulți membri din Schutzbund au fost executați Partidul Social-Democrat a fost scos în afara legii și membrii săi au fost închiși sau au emigrat Succesorul său Kurt Schuschnigg s-a străduit să păstreze Austria independentă ca fiind „statul german mai bun dar la 12 martie 1938 naziștii austrieci au preluat conducerea în vreme ce trupele germane au ocupat țara La 13 martie 1938 s-a declarat oficial Anschlussul Austriei unirea cu Germania După două zile Hitler austriac prin naștere a proclamat „reunificarea țării sale cu restul Germaniei în Heldenplatz din Viena Printr-un plebiscit unirea a fost confirmată în aprilie 1938 Austria a fost incorporată în al Treilea Reich și a încetat să existe ca țară independentă Arianizarea averilor austriecilor de origine evreiască a început imediat în martie cu așa-numita fază „sălbatică adică extralegală dar în curând a fost structurată legal și birocratic ca proces de deposedare a evreilor de toate proprietățile lor Naziștii au denumit Austria „Ostmark aceștia alcătuind 40% din personalul de la lagărele de exterminare naziste Viena a căzut la 13 aprilie 1945 în cadrul ofensivei sovietice Viena imediat înainte de prăbușirea totală a celui de al Treilea Reich Puterile aliate ocupante în particular americanii puseseră la cale „Operațiunea Fortăreața Alpină care urma să aibă loc pe pământ austriac în zonele montane din Alpii orientali Ea însă nu s-a materializat datorită prăbușirii rapide a Reichului Karl Renner și Adolf Schärf Partidul Socialist al Austriei Leopold Kunschak Partidul Popular din Austria fostul Partid Social-Creștin al Poporului și Johann Koplenig Partidul Comunist Austriac au declarat secesiunea Austriei față de al Treilea Reich prin Declarația de Independență de la 27 aprilie 1945 și au înființat un guvern provizoriu la Viena în frunte cu cancelarul Renner având aprobarea Armatei Roșii victorioase și susținerea lui Iosif Stalin data este oficial denumită ziua de naștere a celei de a doua republici La sfârșitul lui aprilie mare parte din vestul și sudul Austriei erau însă încă sub control nazist La 1 mai 1945 constituția federală din 1929 desființată de dictatorul Dollfuss la 1 mai 1934 a fost reinstituită Numărul total al militarilor morților între 1939–1945 este estimat la 260000 de austrieci Evreii care au căzut victime ale Holocaustului au fost în număr de 65000 Circa 140000 de evrei austrieci au fugit din țară între 1938 și 1939 Mii de austrieci au luat parte la crimele de război naziste sute de mii de oameni au murit doar în lagărul de concentrare Mauthausen-Gusen fapt recunoscut oficial de cancelarul Franz Vranitzky în 1992 Ca și Germania Austria a fost împărțită în zone de ocupație britanică franceză sovietică și americană care au fost guvernate de Comisia Aliată pentru Austria Așa cum a fost prevăzut în Declarația de la Moscova din 1943 a existat o diferență subtilă în felul în care a fost tratată Austria de către Aliați față de Germania La 15 mai 1955 după negocieri ce au durat ani de zile și au fost influențate de Războiul Rece Austria a recăpătat independența deplină prin semnarea Tratatului de Stat al Austriei cu cele patru puteri ocupante La 26 octombrie 1955 după ce toate trupele de ocupație s-au retras Austria și-a declarat „permanenta neutralitate printr-o lege ce rămâne în vigoare și astăzi fiind implicit modificată doar de amendamentele constituționale legate de aderarea Austriei la Uniunea Europeană începând cu 1995 Sistemul politic al celei de a doua republici se bazează pe constituția din 1920 și 1929 reintrodusă în 1945 Sistemul a fost caracterizat de denumirea Proporz cu sensul că majoritatea posturilor de importanță politică au fost împărțite de membrii Partidelor Popular și Social-Democrat „Camere ale grupurilor de interese în care toți cetățenii erau obligatoriu membri pentru muncitori oameni de afaceri fermieri au căpătat o importanță considerabilă și au fost de regulă consultate în procesul legislativ astfel că aproape nicio lege nu a fost adoptată fără a avea un larg consens Din 1945 guvernul a fost mereu de coaliție guverne monopartide înregistrându-se doar în perioadele 1966–1970 conservator și 1970–1983 social-democrat În celelalte legislaturi țara a fost guvernată fie de o largă coaliție a celor două partide fie de o coaliție mică unul din cele două împreună cu un partid mai mic În urma referendum desfășurat în 1994 aprobat cu o majoritate de peste două treimi țara a aderat la Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 1995 Politică Parlamentul Austriei își are sediul în Viena capitala și cel mai mare oraș al țării Austria a devenit republică federală parlamentară și democratică prin Constituția Federală din 1920 Sistemul politic al celei de a doua republici cu cele nouă landuri ale sale se bazează pe constituțiile din 1920 și 1929 reintroduse la 1 mai 1945 Șeful statului austriac este președintele federal Bundespräsident ales direct prin vot de către cetățeni Șeful guvernului federal este cancelarul federal numit de președinte Guvernul poate fi demis fie prin decret prezidențial fie prin vot de neîncredere în camera inferioară a parlamentului Nationalrat Votul la alegerile prezidențiale și legislative federale era obligatoriu în Austria obligația fiind însă abolită în etape între 1982 și 2004< ref> Parlamentul Austriei este bicameral Compoziția camerei inferioare Nationalrat 183 de locuri este determinată o dată la fiecare cinci ani sau după dizolvarea sa de către președinte la propunerea cancelarului federal sau de către Nationalrat însuși prin alegeri generale în care poate vota fiecare cetățean în vârstă de cel puțin 16 ani din 2007 Deși există un prag electoral general de 4 procente pentru toate partidele la alegerile federale Nationalratswahlen rămâne posibilitatea de a obține un mandat direct într-unul din cele 43 de circumscripții electorale Nationalrat este camera dominantă în ce privește legiferarea în Austria Camera superioară a parlamentului Bundesrat are însă un drept limitat de veto Nationalrat poate—în aproape orice caz—să adopte respectiva lege printr-o a doua votare Aceasta se numește Beharrungsbeschluss în traducere „vot de persistență O convenție denumită Österreich-Konvent< ref> s-a semnat la 30 iunie 2003 pentru a hotărî asupra propunerilor de a reforma constituția dar nu a reușit să adopte o propunere care să primească cele două treimi necesare din voturile din Nationalrat necesare pentru amendarea sau reformarea constituției După ramurile legislativă și executivă tribunalele sunt al treilea pilon al puterilor statului austriac În principal Curtea Constituțională Verfassungsgerichtshof poate exercita o influență considerabilă asupra sistemului politic adoptând hotărâri asupra concordanței legilor și ordonanțelor cu constituția Din 1995 Curtea Europeană de Justiție poate răsturna deciziile tribunalelor austriece în aspecte definite de legislația Uniunii Europene Austria implementează și hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului întrucât Convenția Europeană pentru Drepturile Omului face parte din constituția austriacă Evenimente politice recente După alegerile generale din octombrie 2006 social-democrații au devenit cel mai important partid învreme ce Partidul Popular a pierdut circa 8% Realitățile politice au împiedicat formarea unei coaliții cu partidele mai mici de către cele două partide majore În ianuarie 2007 Partidul Popular și social-democrații au format o largă coaliție punându-l cancelar pe social-democratul Alfred Gusenbauer Această coaliție s-a rupt în iunie 2008 Alegerile din septembrie 2008 au slăbit mai mult ambele partide mari dar ele au menținut împreună peste 50% din mandate social-democrații având mai multe Ei au format din nou o coaliție social-democratul Werner Faymann devenind cancelar Pozițiile Partidului Libertății și a partidului naționalist Alianța pentru Viitorul Austriei ambele etichetate drept grupări de dreapta au fost întărite la acele alegeri Relații externe Tratatul de Stat al Austriei din 1955 a pus capăt ocupației Austriei după al Doilea Război Mondial și a constituit actul de recunoaștere a Austriei ca stat independent și suveran La 26 octombrie 1955 Adunarea Federală a adoptat un articol constituțional prin care „Austria se declară de bună voie în permanentă neutralitate A doua secțiune a respectivei legi afirmă că „pe viitor Austria nu se va alătura niciunei alianțe militare și nu va permite stabilirea de baze militare străine pe teritoriul său De atunci Austria și-a format politica externă pe bazele neutralității dar într-o manieră diferită de cea a Elveției Austria a început să-și reevalueze definiția neutralității în urma prăbușirii Uniunii Sovietice acordând drept de survol pentru acțiunea aprobată de ONU împotriva Irakului în 1991 și după 1995 a participat la politica externă și de securitate comună a UE Tot în 1995 s-a alăturat Parteneriatului pentru Pace și a participat la misiuni de menținere a păcii în Bosnia Austria acordă o mare importanță participării la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și la alte organizații economice internaționale și a jucat un rol activ în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa OSCE Ca membru participant la OSCE angajamentele internaționale ale Austriei sunt supuse monitorizării conform mandatului Comisiei Helsinki a SUA Armata Resursele umane ale Forțelor Armate Austriece în provin în special din recrutări în serviciul obligatoriu Toți bărbații în vârstă de cel puțin 18 ani găsiți apți pentru a servi în armată trebuie să îndeplinească un stagiu militar de șase luni urmat de opt ani ca rezervist Atât bărbații cât și femeile sunt eligibile pentru serviciu voluntar Obiecția de conștiință este acceptabilă din punct de vedere legal și cei care își exercită acest drept sunt obligați să îndeplinească un stagiu de nouă luni de serviciu civil După 1998 femeilor voluntare li s-a permis să devină soldați profesioniști Principalele sectoare ale Bundesheerului sunt Forțele Unite Streitkräfteführungskommando SKFüKdo ce constau din Forțele Terestre Landstreitkräfte Forțele Aeriene Luftstreitkräfte Misiunile Internaționale Internationale Einsätze și Forțele Speciale Spezialeinsatzkräfte pe lângă Suportul Misiunilor Kommando Einsatzunterstützung; KdoEU și Suportul de Comandă Kommando Führungsunterstützung; KdoFüU Austria este o țară fără ieșire la mare și astfel nu are marină În 2004 cheltuielile Austriei în domeniul apărării s-au ridicat la circa 09% din PIB Armata are circa 45000 de soldați dintre care circa jumătate sunt recruți Ca șef al statului președintele Austriei este comandant suprem al Bundesheerului În practică comanda Forțelor Armate Austriece este exercitată de ministrul apărării De la sfârșitul Războiului Rece și mai ales de la înlăturarea Cortinei de Fier ce separa Austria de Ungaria Iugoslavia și Cehoslovacia armata austriacă asistă grănicerii în tentativa de a împiedica trecerea frontierei de către imigranții ilegali Acest ajutor a luat sfârșit după aderarea Ungariei Sloveniei și Republicii Cehe în Spațiul Schengen al Uniunii Europene în 2008 abolind frontierele interne comune între statele semnatare ale acordului Unii politicieni au cerut prelungirea acestei misiuni dar legalitatea sa este contestată În conformitate cu constituția Austriei forțele armate pot fi desfășurate doar într-un număr limitat de cazuri în special pentru apărarea țării și pentru a ajuta în cazuri de urgență națională cum ar fi dezastrele naturale și nu pot fi folosite ca forțe auxiliare de poliție În contextul permanentei neutralități autodeclarate Austria are o îndelungată tradiție de participare în misiuni umanitare și menținere a păcii sancționate de ONU Îndeosebi Austrian Forces Disaster Relief Unit AFDRU o unitate de voluntari aflată în strânsă legătură cu specialiști civili cum ar fi dresori profesioniști de câini se bucură de o înaltă reputație de unitate de salvare și căutare cu răspuns rapid timpul standard de desfășurare este de 10 ore și eficient Contingente mai mari de forțe austriece sunt desfășurate în Bosnia Kosovo și din 1974 în Înălțimile Golan Landuri Ca republică federală Austria este împărțită în nouă landuri federale în Aceste landuri sunt mai departe împărțite în districte în și orașe statutare în Districtele sunt împărțite mai departe în comune în Orașele statutare au competențele cumulate de district și comună Landurile nu sunt doar diviziuni administrative ci au autonomie legislativă parțială față de guvernul federal ca de exemplu în probleme de cultură asistență socială tineret mediu vânat construcții În anii din urmă s-a discutat dacă este util ca o țară atât de mică să aibă zece parlamente Geografie Austria este o țară predominant montană datorită poziționării sale în Alpi< ref> Alpii Orientali Centrali Alpii Calcaroși de Nord și Alpii Calcaroși de Sud se află parțial în Austria Din aria totală a Austriei doar un sfert se află în zone de șes și doar 32% din țară se află sub altitudinea de Alpii din vestul Austriei fac loc dealurilor și câmpiilor în estul țării Austria se află între de 46° și 49° latitudine nordică și între 9° și 18° longitudine estică Se poate împărți în cinci mari grupe de relief cea mai mare fiind Alpii Răsăriteni care formează 62% din suprafața totală a Austriei Dealurile subalpine și subcarpatice formează 12% iar zonele colinare din est și din jurul câmpiei Panonice reprezintă 12% din suprafața totală A doua zonă muntoasă mult mai mică decât cea alpină se află la nord Denumită „platoul de granit austriac se află în centrul podișului Boemiei și reprezintă 10% din Austria Porțiunea austriacă a depresiunii Vienei reprezintă 4% Cele mai înalte șase culmi muntoase austriece sunt Din punct de vedere fitogeografic Austria aparține provinciei central-europene din regiunea Circumboreală a regatului Boreal Conform WWF teritoriul Austriei se poate împărți în patru ecoregiuni pădurile de amestec central-europene pădurile de amestec panonice pădurile de amestec și de conifere din Alpi și pădurile de foioase vest-europene Clima Cea mai mare parte a Austriei se află în zona de climă temperată-rece în care predomină vânturile de vest umede Cum peste jumătate din țară este dominată de Alpi clima alpină predomină În est—în câmpia Panonică și în valea Dunării—clima prezintă trăsături continentale cu ploaie mai puțină decât în zonele alpine Deși Austria are temperaturi reduse pe timp de iarnă −10–0°C temperaturile de vară pot fi relativ ridicate Economie Austria se află pe locul 12 în lume după PIB pe cap de locuitor< ref> are o economie de piață socială bine dezvoltată și un standard de viață ridicat Până în anii 1980 multe din companiile industriale din Austria fuseseră naționalizate; mai recent însă privatizarea a redus prezența statului în economie la un nivel comparabil cu alte economii europene Mișcările sindicale sunt deosebit de puternice în Austria și au o mare influență asupra politicii muncii Turismul internațional este cea mai importantă parte a economiei naționale Germania este principalul partener comercial istoric al Austriei astfel că țara este vulnerabilă la schimbările rapide din economia Germaniei Întrucât Austria a devenit însă stat membru al Uniunii Europene a căpătat legături strânse cu celelalte economii din UE reducându-și dependența economică de Germania În plus apartenența la UE a atras un influx de investitori străini atrași de accesul Austriei la piața unică europeană și de proximitatea față de economiile emergente ale noilor state membre Creșterea PIB a accelerat după aderare și a ajuns la 33% în 2006 După căderea comunismului companiile austriece au fost jucători activi în consolidarea Europei de Est Între 1995 și 2010 au fost anunțate 4868 de achiziții în valoare toatală de 163 miliarde de euro în care au fost implicate firme austriece au fost achiziționarea Bank Austria de către Bayerische Hypo- und Vereinsbank pentru 78 mld EUR în 2000 achiziția Porsche Holding Salzburg de către Volkswagen Group pentru 36 mld EUR în 2009 Turismul reprezintă aproape 9% din produsul intern brut al Austriei< ref> În 2007 Austria s-a clasat pe locul 9 în lume ca volum al cheltuielilor efectuate de turiști internaționali cu 189 miliarde de dolari Moneda În Austria euro a fost introdus în contabilitate începând cu 1 ianuarie 1999 iar monedele și banconotele euro au intrat în circulație la 1 ianuarie 2002 În pregătirea acestei date baterea de monede euro a început încă din 1999 dar toate monedele euro austriece introduse în 2002 au acest an inscripționat pe el; spre deosebire de celelalte țări ale zonei euro unde pe monede este inscripționat anul în care au fost bătute Au fost alese opt designuri diferite unul pentru fiecare valoare nominală În 2007 pentru a adopta noul format ca și restul țărilor din zona euro Austria a modificat fața comună a monedelor sale Înainte de a adopta euro în 2002 Austria folosise șilingul austriac începând cu luna decembrie 1924 Șilingul a fost abolit temporar în urma Anschlussului în 1938 și a fost reintrodus după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în noiembrie 1945 Austria are una dintre cele mai bogate game de monede de colecție din zona euro cu valori nominale de la 10 la 100 de euro o monedă excepțională de 100000 de euro a fost emisă în 2004 Aceste monede sunt o veche tradiție națională Spre deosebire de emisiunile normale aceste monede nu pot fi folosite pentru plăți în toată zona euro De exemplu o monedă comemorativă austriacă de 5 euro nu poate fi folosită în alte țări Energia În 1972 guvernul a demarat construcția unei centrale termonucleare la Zwentendorf pe Dunăre în urma unui vot unanim în parlament În 1978 la un referendum aproximativ 505% din cetățeni au votat împotriva energiei nucleare și 495% pentru iar parlamentul a adoptat apoi în unanimitate o lege prin care se interzicea utilizarea energiei nucleare pentru producerea de electricitate Austria produce majoritatea energiei sale prin hidrocentrale din energia utilizată în total în Austria restul fiind produsă prin termocentrale cu gaz și petrol Demografie Populația Austriei după estimările din aprilie 2011 este de 8414638 Populația capitalei Viena depășește 17 milioane 22 milioane incluzând suburbiile reprezentând aproape un sfert din populația țării Viena este de departe cel mai mare oraș al țării Graz este al doilea ca mărime cu 250099 de locuitori urmat fiind de Linz 188968 Salzburg 150000 și Innsbruck 117346 Toate celelalte orașe au mai puțin de 100000 de locuitori Conform Eurostat în 2010 în Austria trăiau 127 milioane de rezidenți născuți în străinătate reprezentând 152% din totalul populației Dintre aceștia 764000 91% erau născuți în afara UE și 512000 61% proveneau din alte state membre ale Uniunii Limba Germana este limba oficială a Austriei fiind limbă maternă pentru 886% din populație—urmată de turcă 23% sârbă 22% croată 16% maghiară 05% bosniacă 04% și slovenă 03% Germana oficială utilizată în educație publicații anunțuri și pe site-urile web este germana austriacă identică cu cea din Germania dar cu câteva diferențe de vocabular În termeni de limbă maternă în Austria se vorbesc și diferite dialecte austro-bavareze alemana în Vorarlberg iar germana standard este mai mult sau mai puțin o limbă secundară pentru austrieci Dialectele se califică mai mult sau mai puțin ca limbi separate dar nu sunt tratate astfel deși austro-bavareza este utilizată uneori în mass-media Landurile Carinthia și Stiria sunt locul unde trăiesc o minoritate autohtonă slovenofonă în vreme ce în landul Burgenland care fusese parte a jumătății maghiare a Austro–Ungariei există minorități semnificative de maghiarofoni și croatofoni Din restul populației Austriei care nu provin din Austria mulți provin din țările vecine în special din cele ale fostului bloc comunist Așa-numiții „muncitori oaspeți Gastarbeiter și descendenții lor precum și refugiații din Războaiele Iugoslave și alte conflicte formează o minoritate importantă în Austria Din 1994 romii și sinti sunt și ei minoritate națională recunoscută în Austria Conform recensământului din 2001 trăiau atunci în Austria un total de 710926 de cetățeni străini Dintre aceștia cei mai mulți 283334 provin din fosta Iugoslavie dintra care 135376 vorbesc sârba; 105487 croata; 31551 bosniaca există practic 272414 vorbitori ai sârbo-croatei plus 6002 vorbitori de slovenă și 4018 de macedoneană Al doilea mare grup etno-lingvistic minoritar îl constituie turcii inclusiv minoritate kurzilor în număr de 200000 până la 300000 care trăiesc în Austria Turcii și kurzii sunt cel mai mare grup de imigranți în țară urmați îndeaproape de sârbi< ref> Următorul grup îl constituie cei 124392 care vorbesc germana ca primă limbă deși provin din afara Austriei în special imigranți din Germania câțiva din Elveția și din Tirolul de Sud regiune a Italiei; 123417 englezi; 24446 albanezi; 17899 polonezi; 14699 maghiari; 12216 români; 10000 malayali; 7982 arabi; 6891 slovaci; 6707 cehi; 5916 perși; 5677 italieni; 5466 ruși; 5213 francezi; 4938 chinezi; 4264 spanioli; 3503 bulgari Restul populațiilor sunt mult mai mici de 3000 de oameni În 2006 o parte din landurile Austriei introduseseră teste standardizate pentru noii cetățeni pentru a se asigura de cunoașterea limbii de cunoștințele lor culturale și de capacitatea lor de a se integra în societatea austriacă Grupuri etnice Cei între 13000 și 40000 de sloveni din landul austriac Carintia slovenii carinteni precum și croații circa 30000 Dreptul la plăcuțe bilingve în regiunile în care trăiesc sloveni și croați pe lângă populația germanofonă conform tratatului din 1955 încă nu a fost implementat Unii carinteni se tem de unele presupuse revendicări teritoriale slovene arătând că trupele iugoslave au intrat în țară după ambele războaie mondiale precum și faptul că în unele atlase slovene părți din Carintia apar ca teritorii locuite de sloveni Guvernatorul extremist Jörg Haider a adus aceste aspecte în atenția publicului în toamna lui 2005 refuzând să mărească numărul plăcuțelor bilingve din Carintia Religia La sfârșitul secolului al XX-lea circa 74% din populația Austriei era înregistrată ca fiind romano-catolică Creștinii austrieci sunt obligați să plătească o taxă obligatorie circa 1% din venituri bisericii; această taxă este numită „Kirchenbeitrag „contribuție bisericească Din a doua jumătate a secolului al XX-lea numărul de aderenți la religia creștină a scăzut Spre sfârșitul lui 2005 biserica romano-catolică avea de membri sau 685% din totalul populației Austriei iar la slujba de duminică mergeau regulat de persoane sau 9% din totalul populației țării Circa 12% din populație s-a declarat fără religie și circa 8100 sunt mozaici Comunitatea evreiască din 1938—doar în Viena erau peste 200000 de evrei—s-a redus la circa 4500 în timpul celui de al Doilea Război Mondial circa 65000 de evrei austrieci fiind uciși în Holocaust iar 130000 emigrând Marea majoritate a populației evreiești actuale este formată din imigranți de după război în special din Europa de Est și din Asia centrală inclusiv evreii din Buhara Budismul a fost recunoscut oficial ca religie în Austria în 1983< ref> Conform eurobarometrului din 2005< ref> 54% dintre austrieci au răspuns că „cred că există un Dumnezeu 34% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală 8% au răspuns că „nu cred că există vreun spirit Dumnezeu sau forță vitală Deși nordul și centrul Germaniei a fost locul de origine al Reformei Protestante Austria și Bavaria au fost inima contra-reformei din secolele al XVI-lea și al XVII-lea când monarhia absolutistă a casei de Habsburg a impus un regim strict de restaurare a puterii și influenței catolicismului în rândurile austriecilor Habsburgii s-au considerat multă vreme avangarda catolicismului și toate celelalte confesiuni au fost reprimate În 1781 în era iluminismului austriac Împăratul Iosif al II-lea a emis un edict de toleranță pentru Austria prin care a acordat și celelaltor confesiuni o libertate limitată de practică Libertatea religioasă a fost declarată drept constituțional în Cisleithania după Ausgleichul austro-ungar din 1867 întrucât țara era pe atunci un stat multinațional și multiconfesional în afara romano-catolicilor germani sloveni croați cehi slovaci și polonezi trăind pe acolo și alte grupuri cum ar fi creștini ortodocși greci sârbi români ruși ucraineni și bulgari Austria s-a învecinat timp de multe secole cu Imperiul Otoman calvini luterani protestanți și evrei În 1912 după anexarea Bosniei și Herțegovinei în 1908 Islamul a fost recunoscut oficial ca religie în Austria Austria a rămas însă puternic influențată de catolicism După 1918 liderii catolici ai Primei Republici între care s-au numărat Theodor Innitzer și Ignaz Seipel au ocupat poziții de frunte în cadrul guvernului austriac și și-au crescut influența în anii austrofascismului; catolicismul a fost tratat ca religie de stat de către Engelbert Dollfuss și Kurt Schuschnigg Deși liderii catolici și protestanți s-au bucurat la început de ocupația germană din 1938 în timpul Anschlussului catolicismul austriac nu a mai susținut ulterior nazismul și unele figuri publice s-au implicat în mișcarea de rezistență antinazistă După sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial în 1945 în Austria s-a impus un secularism guvernamental mai strict influența religioasă asupra vieții politice scăzând Cultură Muzica Trecutul Austriei de putere europeană și mediul său cultural au generat o mare contribuție la diverse forme de artă în principal muzică Austria este locul unde s-au născut celebri compozitori ca Joseph Haydn Michael Haydn Franz Liszt Franz Schubert Anton Bruckner Johann Strauss tatăl și Johann Strauss fiul precum și membrii celei de a doua școli vieneze între care s-au numărat Arnold Schoenberg Anton Webern și Alban Berg Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la Salzburg pe atunci principat ecleziastic independent aparținând Sfântului Imperiu Roman deși legat strâns de Austria iar mare parte din cariera lui Mozart s-a desfășurat la Viena Viena a fost multă vreme un important centru de inovație muzicală Compozitorii secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea au fost atrași de orat datorită patronajului Habsburgilor și au transformat Viena în capitala europeană a muzicii clasice În perioada barocă muzica populară slavă și maghiară a influențat muzica austriacă Statutul Vienei de centru cultural a început să apară la începutul secolului al XVI-lea și s-a concentrat la început pe instrumente precum lăuta Ludwig van Beethoven și-a petrecut mare parte din viață la Viena Imnul național al Austriei atribuit lui Mozart a fost ales după al Doilea Război Mondial și a înlocuit imnul austriac tradițional compus de Joseph Haydn Austria a produs și un important muzician de jazz Josef Zawinul pionier al influențelor muzicii electronice în jazz și compozitor Muzicianul pop și rock Falco a devenit celebru în anii 1980 mai ales cu cântecul „Rock Me Amadeus dedicat lui Mozart< ref> Percuționistul Thomas Lang s-a născut la Viena în 1967 și a devenit celebru în lume datorită abilităților sale tehnice cântând cu artiști ca Geri Halliwell și Robbie Williams Arta și arhitectura Printre artiștii și arhitecții austrieci sunt cunoscuți pictorii Ferdinand Georg Waldmüller Rudolf von Alt Hans Makart Gustav Klimt Oskar Kokoschka Egon Schiele Carl Moll și Friedensreich Hundertwasser fotografii Inge Morath și Ernst Haas și arhitecți ca Johann Bernhard Fischer von Erlach Otto Wagner Adolf Loos și Hans Hollein Teatru și film Contribuțiile austriecilor în lumea cinematografiei și teatrului se înscriu într-o veche tradiție Sascha Kolowrat a fost un pionier austriac al filmului Billy Wilder Fritz Lang Josef von Sternberg și Fred Zinnemann sunt originari din Austria devenind filmografi cunoscuți Willi Forst Ernst Marischka sau Franz Antel au îmbogățit cinematografia populară în țările de limbă germană Michael Haneke a devenit cunoscut pentru studiile sale cinematografice neobișnuite primind Globul de Aur pentru mult-lăudatul său film Panglica albă din 2010 Primul regizor austriac de film laureat al Premiului Academiei Americane de Film a fost Stefan Ruzowitzky Mulți actori austrieci au avut cariere de impact internațional Printre aceștia s-au numărat Peter Lorre Helmut Berger Curd Jürgens Senta Berger Oskar Werner și Klaus Maria Brandauer Hedy Lamarr și Arnold Schwarzenegger au devenit cetățeni americani și vedete de cinema Christoph Waltz a devenit celebru după rolul din filmul Inglourious Basterds obținând premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes din 2009 și Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar în 2010 Max Reinhardt a fost un maestru al producțiilor spectaculoase de teatru Otto Schenk a excelat nu doar ca actor de teatru dar și ca regizor de operă Știință și filosofie Austria a fost locul de baștină al multor oameni de știință cu reputație internațională Între aceștia se numără Ludwig Boltzmann Ernst Mach Victor Franz Hess și Christian Doppler mari oameni de știință ai secolului al XIX-lea În secolul al XX-lea contribuțiile aduse de Lise Meitner Erwin Schrödinger și Wolfgang Pauli în fizica nucleară și mecanica cuantică au fost esențiale în dezvoltarea acestor ramuri în deceniile 1920 și 1930 Un celebru fizician contemporan este Anton Zeilinger primul om de știință care a demonstrat teleportarea cuantică În Austria s-au născut și doi mari filosofi ai secolului al XX-lea Ludwig Wittgenstein și Karl Popper Austrieci erau și biologii Gregor Mendel și Konrad Lorenz matematicianul Kurt Gödel și inginerii Ferdinand Porsche și Siegfried Marcus Medicina și psihologia au fost întotdeauna ramuri importante în știința austriacă începând încă din Evul Mediu cu Paracelsus Medici eminenți ca Theodore Billroth Clemens von Pirquet și Anton von Eiselsberg au construit pe realizările școlii vieneze de medicină din secolul al XIX-lea Din Austria provin psihologii Sigmund Freud Alfred Adler Paul Watzlawick și Hans Asperger precum și psihiatrul Viktor Frankl Școala austriacă de economie cunoscută ca fiind una dintre principalele direcții competitive ale teoriei economice se leagă de economiștii austrieci Joseph Schumpeter Eugen von Böhm-Bawerk Ludwig von Mises și Friedrich Hayek În diaspora austriacă sunt cunoscuți gânditorul Peter Drucker din domeniul managementului sociologul Paul Felix Lazarsfeld și omul de știință Sir Gustav Nossal Literatura Pe lângă statutul său de țară a artiștilor și oamenilor de știință Austria a avut și mari poeți scriitori și romancieri Aici au trăit romancierii Arthur Schnitzler Stefan Zweig Thomas Bernhard Franz Kafka și Robert Musil poeții Georg Trakl Franz Werfel Franz Grillparzer Rainer Maria Rilke Adalbert Stifter Karl Kraus și scriitoarea pentru copii Eva Ibbotson Între celebrii dramaturgi și romancieri austrieci contemporani se numără laureata Premiului Nobel pentru literatură Elfriede Jelinek Peter Handke și Daniel Kehlmann Particularități culinare Bucătăria Austriei derivă din cea a Imperiului Austro-Ungar și este cunoscută pentru specialitățile sale echilibrate de carne de vită și porc și pentru gama variată de mâncăruri cu legume Brutăria "Mehlspeisen" a creat delicatese cum ar fi Sachertorte „Krapfen gogoși umplute cu gem sau cremă și plăcintele „Strudel umplute cu măr Apfelstrudel cu brânză Topfenstrudel și cu cremă de lapte Millirahmstrudel Pe lângă tradițiile culinare regionale bucătăria austriacă afost influențată și de cele maghiară cehă boemă evreiască italiană balcanică și franceză din care s-au împrumutat atât feluri de mâncare cât și metode de preparare a alimentelor Bucătăria austriacă este deci una dintre cele mai multiculturale și transculturale din Europa Printre felurile de mâncare tradiționale austriece se numără șnițelul vienez Schweinsbraten Kaiserschmarren Knödel Sachertorte și Tafelspitz Există și Kärntner Kasnudeln bucăți de aluat umplute cu brânză Topfen cartofi ierburi și mentă fierte și servite cu sos de unt Kasnudeln se servesc de obicei cu salată Bomboanele Pez au fost inventate în Austria Berea se vinde la 02 litri Pfiff 03 litri a Seidel kleines Bier sau Glas Bier și 05 litri a Krügerl großes Bier sau Halbe La festivaluri se distribuie și măsuri de un litru Maß și doi litri Doppelmaß în stil bavarez Cele mai populare tipuri de bere consumate sunt lager denumit Märzen în Austria Zwicklbier tulbure și berea de grâu La unele de sărbători cum ar fi Paștele și Crăciunul se vinde și bockbier bere neagră Cele mai importante zone viticole sunt în Austria Inferioară Burgenland Stiria și Viena Strugurii Grüner Veltliner produc unele dintre cele mai cunoscute vinuri albe din Austria iar Zweigelt este cea mai frecvent cultivată varietate de viță de vie cu struguri roșii În Austria Superioară Austria Inferioară Stiria și Carintia se produce Most un fel de cidru de mere sau de pere Se bea Schnapps cu conținut de până la 60% alcool precum și rachiuri de fructe obținute de regulă din fructe diverse cum ar fi caisele sau sorbul Produsele micilor distilerii private de schnapps în număr de circa 20000 în Austria este cunoscut sub numele de Selberbrennter sau Hausbrand Un schnapps puternic alcoolizat se numește "Umblachter" și are până la 85% alcool Sport Datorită reliefului muntos schiul alpin este un sport de prim rang în Austria Alte sporturi similare cum ar fi snowboardingul sau săriturile cu schiurile sunt foarte populare iar sportivii austrieci ca Annemarie Moser-Pröll Hermann Maier Toni Sailer Benjamin Raich și Marlies Schild sunt considerați a fi unii dintre cei mai buni schiori din toate timpurile Fotbalul este principalul sport de echipă în Austria fiind reglementat de Asociația Austriacă de Fotbal< ref> Naționala Austriei a fost printre cele mai de succes echipe naționale de pe continentul european obținând locul 4 la Campionatul Mondial de Fotbal 1934 locul 3 în 1954 și 7 în 1978 Mai recent fotbalul austriac a avut însă mai puțin succes Austria a găzduit Campionatul European de Fotbal 2008 împreună cu Elveția Liga națională de fotbal a Austriei este Bundesliga austriacă unde joacă echipe ca SK Rapid Viena FK Austria Viena Red Bull Salzburg și Sturm Graz Pe lângă Austria are ligi profesioniste naționale la majoritatea sporturilor de echipă cum ar fi hochei pe gheață și baschet Alte întreceri sportive populare sunt bobul sania și skeleton un tobogan în acest scop fiind amplasat la Igls unde s-au desfășurat competițiile de bob și sanie pentru pentru Jocurile Olimpice de Iarnă 1964 și pentru Jocurile Olimpice de Iarnă 1976 ținute la Innsbruck Prima olimpiadă de iarnă pentru tineret a avut loc în 2012 tot la Innsbruck Patrimoniul mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective din Austria< ref> Centrul istoric al orașului Salzburg 1996 Palatul și Grădinile Schönbrunn din Viena 1996 Peisajul cultural Hallstatt-Dachstein din provincia Salzkammergut 1997 Linia ferată din Semmering 1998 Centrul vechi istoric din Graz 1999 Peisajul cultural din Wachau 2000 Centrul vechi istoric din Viena 2001 Peisajul cultural-natural din zona lacului Neusiedlersee 2001 Siturile palafitice preistorice din jurul Alpilor de pe teritoriul Austriei 2011 Vezi și Serviciul Memorial Austriac Note Surse Rathkolb Oliver The Paradoxical Republic Austria 1945–2005 Berghahn Books; 2010 301 pagini Traducere în engleză a unui studiu din 2005 privind aspectele paradoxale ale societății și culturii politice ale Austriei Legături externe 26 octombrie 2010 Amos News 26 octombrie 2005 Ana Dumitrache Amos News Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica Catolică din gr καθολικός în trad "universal" derivat din κατα ολον "pentru întreg" este societatea tuturor credincioșilor de pe pământ uniți prin credință și sacramente sub conducerea Papei și a episcopilor uniți cu el Aceștia constituie cel mai numeros grup religios din lume cu numeroase ordine de călugări Biserica Catolică este formată dintr-un numar de biserici particulare definite pe criterii teritoriale si rituale In sfera de influență occidentală bisericile particulare sunt numite dioceze iar în sfera de influență orientală eparhii Toate aceste organizații au în fruntea lor un episcop considerat de credincioși ca fiind succesor spiritual direct al apostolilor În fruntea colegiului episcopilor se află episcopul Romei cunoscut sub numele de Papă care este văzut de credinciosii catolici ca succesor direct al lui Petru întâistătătorul colegiului apostolilor lui Isus Christos Biserica catolica are aproximativ 12 miliarde de membri Biserica Catolică desfășoară serviciile religioase după mai multe rituri între care cel mai răspândit este ritul latin practicat de Biserica Romano-Catolică Un loc important îl are ritul bizantin practicat între altele de Biserica Română Unită cu Roma Structura Unirea Bisericii ortodoxe cu cea catolica realizata in 1701se limita la recunoasterea a trei puncte dogmatice dogma filoqueexistenta purgatoriului alaturi de rai si iad si impartasania cu azimaadica painne nedospita si la primatul papeiBiserica rezultatanumita greco catolicaurma sa-si pastreze neschimbat ritulcalendarulsarbatorile sau canoanele ortodoxe Riturile catolice Biserica Romano-Catolică ritul roman Ritul ambrozian Ritul de Braga Ritul latin Ritul cartuzian Ritul mozarab Ritul zairez Ritul tridentin Rituri moarte african celtic galican de Sarum lionez Nidaros de Aquileia de Benevento Rituri siriene de apus Biserica Maronită Biserica Siriană Catolică Biserica Siro-Malankară Rituri siriene de răsărit Biserica Caldeeană Catolică Biserica Siro-Malabară Ritul armean Biserica Armeano-Catolică Ritul bizantin Biserica Greco-Catolică Albaneză Biserica Greco-Catolică Bulgară Biserica Greco-Catolică Greacă Grecia și Turcia Biserica Greco-Catolică Italo-Albaneză Biserica Eparhiei de Krizevci Serbia Biserica Greco-Catolică din Macedonia Biserica Greco-Catolică Melchită Biserica Română Unită cu Roma Biserica Greco-Catolică Rusă Biserica Greco-Catolică Ruteană SUA Biserica Greco-Catolică Slovacă Biserica Ucraineană Catolică Biserica Greco-Catolică Ungară Biserica Greco-Catolică Bielorusă Rituri de origine alexandrină Biserica Coptă Catolică Biserica Etiopiană Catolică Vezi și Biserica Catolică în România Carol cel Mare Legături externe wwwjosemariaescrivainfo 3 august 2012 CrestinOrtodoxro Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Campania din Balcani a avut loc în timpul Primului Război Mondial 28 iulie 1914 — 29 septembrie 1918; acțiunile de pe acest teatru de luptă s-au desfășurat în Peninsula Balcanică inclusiv România Pe fronturile din Balcani s-au confruntat forțele Antantei sârbe muntenegrene elene franceze britanice italiene române și ruse cu cele ale Puterilor Centrale austro-ungare germane otomane și bulgare Luptele din Balcani pot fi împărțite în mai multe campanii Campania din Serbia iulie 1914 – noiembrie 1915 Campania din Macedonia noiembrie 1915 septembrie 1918 și Campania din România august 1916 decembrie 1917 În istoriografia rusă Campania din România este considerată ca parte a luptelor de pe frontul de răsărit în timp ce istoricii occidentali o încadrează ca parte a luptelor din Balcani Frontul din Balcani a acoperit un teritoriu foarte mare din Peninsula Balcanică S-au dus lupte pe teritoriile Serbiei Muntenegrului Greciei Albaniei Bulgariei și României Luptele în Balcani au început odată cu declarația de război a Austro-Ungariei împotriva Regatului Serbiei și Muntenegrului Campania trupelor austro-ungare din 1914 s-a dovedit un eșec ele nereușind să înfrângă rezistența trupelor sârbești Spre sfârșitul anului 1914 frontul din Balcani se stabilizase transformându-se într-un război de tranșee În toamna anului 1915 forțele combinate germano-austriece au atacat cu putere armata sârbă epuizată după luptele grele de până atunci În plus alături de armatele austro-ungare și germane intraseră în luptă ca aliați și forțele bulgare care au declanșat o ofensivă împotriva Serbiei dinspre est În acest timp însă la Salonic fuseseră debarcate însă trupe anglo-franceze Trupele sârbe au fost nevoite să se retragă în Albania de unde au fost evacuate pe insula Corfu După ocuparea completă a Serbiei și Muntenegrului de către Puterile Centrale trupele sârbe și muntenegrene s-au alăturat celor ale Antantei din Salonic care au deschis luptele pe nou front frontul din Macedonia În august 1916 după o serie de succese inițiale pe frontul din Transilvania deschis la intrarea României în război de partea Antantei armata română a fost zdrobită de o ofensivă comună austro-germano-bulgară și cea mai mare parte a teritoriului țării a fost ocupat Până în septembrie 1918 luptele de pe frontul din Macedonia au avut o intensitate scăzută pentru ca după această dată forțele aliate engleze franceze sârbe și elene Grecia intrase în război de partea Aliaților în 1917 reușind să înfrângă Bulgaria Bulgaria a cerut armistițiul pe 29 septembrie același an Perioada antebelică Cauzele Primului Război Mondial în Balcani Peninsula Balcanică a fost denumită și „butoiul cu pulbere al Europei Balcanii au fost cuceriți în secolul al XV-lea de Imperiul Otoman iar popoarele din regiune au trebuit să îndure jugul turcesc pentru mai multe sute de ani Cu timpul o dată cu dezvoltarea Imperiului Austriac Austro-Ungar multinațional a devenit manifeste și dorințele hegemonice ale acestuia în regiune Popoarele supuse din Balcani au declanșat o serie de războaie de eliberare națională La mijlocul secolului al XIX-lea în regiune au început să se formeze statele independente moderne – Grecia Serbia România și Bulgaria După obținerea independenței statele nou formate au trebuit să facă față unui nou inamic Imperiul Austro-Ungar care încerca să atragă Balcanii în sfera lui de influență Unele dintre aceste state au încercat să-și asigure apărarea independenței prin alianțe precum a fost Liga Balcanică sprijinită în mod activ și de Imperiul Rus dornic de a influența politic evenimentele din regiune Membrii Ligii Balcanice au fost Bulgaria Grecia Serbia și Muntenegru Ei doreau recuperarea teritoriilor Imperiului Otoman turcesc locuite de sârbi bulgari greci și chiar alungarea turcilor din Balcani Cu toate că făceau parte din ligă bulgarii au început să se îndepărteze treptat de aliații lor Țările balcanice sperau să poată să-și lărgească teritoriile naționale în detrimentul Imperiului Otoman Regatul Bulgariei a încercat să cucerească tot răsăritul Balcanilor Regatul Serbiei dorea să cucerească o ieșire la Marea Adriatică să ocupe Macedonia și Albania Regatul Muntenegrului dorea cucerirea mai multor porturi aflate încă sub stăpânirea turcă și a Sandžakului La rândul lui Regatul Greciei dorea să-și extindă teritoriul în dauna Turciei Conflictele dintre țările balcanice aveau să devină acute ducând la izbucnirea unui război antiturc în timpul căreia Liga Balcanică a reușit să învingă Imperiul Otoman Toate posesiunile europene ale Turciei cu excepția Istanbulului și zonei adiacente au trecut sub controlul învingătorilor Victoria nu a însemnat însă sfârșitul conflictelor în regiune Puterile învingătoare își disputau teritoriile nou cucerite Astfel Serbia și Bulgaria au intrat în conflict pentru Macedonia Grecia și Bugaria pentru Tracia în timp ce România avea pretenții teritoriale asupra Cadrilaterului Aceste contradicții s-au dezvoltat rapid ducând la izbucnirea celui de-al doilea război balcanic în care Serbia Grecia România Muntenegru și Turcia s-au aliat împotriva Bulgariei pe care au înfrânt-o rapid În urma celui de-al doilea război balcanic Macedonia a fost împărțită între Grecia și Serbia Turciei i-a fost retrocedată o mică parte a posesiunilor ei europene iar România a ocupat Cadrilaterul În 1908–1909 avea să apară așa-numita „Criză bosniacă în timpul căreia Imperiul Austro-Ungar sprijinit de Imperiul German avea să-și manifeste dorința pentru afirmarea hegemoniei în regiune ocupând iar mai apoi anexând Bosnia și Herțegovina Ocuparea acestei regiuni reprezenta pentru Serbia un atac împotriva intereselor ei În primul rând Bosnia și Herțegovina cu o numeroasă populație sârbă reprezenta un teritoriu a cărei ocupare ar fi asigurat mult-dorita ieșire la Marea Adriatică În al doilea rând guvernul de la Belgrad se temea că anexarea de către Austro-Ungaria a Bosniei și Herțegovinei nu este decât o etapă intermediară premergătoare ocupării Serbiei înseși Austro-Ungaria a știut cum să acționeze ca să obțină recunoașterea internațională a anexării Bosniei Imperiul Rus acționând cu prudență în fața alianței dintre Germania și Austria a recunoscut fără entuziasm anexarea de către Viena a Bosniei-Herțegovina Serbia aliat al Rusiei a fost de asemenea nevoită să recunoască anexarea Această înfrângere pe plan diplomatic a fost greu digerată la Belgrad și Sankt Petersburg Sârbii au avut însă o atitudine diferită de guvernul de la Belgrad Astfel au început să apară organizații clandestine prercum Mâna Neagră care luptau pentru unirea Bosniei cu Serbia În același timp și Viena se temea că ar fi putut pierde în favoarea Regatului Serbiei provinciile Voivodina și Bosnia cu o populație sârbă importantă Pozițiile politice ale radicalilor naționaliști erau întărite după anexările teritoriale datorate victoriilor în războaiele balcanice În cadrul armatei și administrației sârbe existau numeroși activiști ai organizației „Mâna Neagră plasați în funcții importante Organizația secretă era sprijinită de personalități de la cele mai înalte niveluri din guvernul sârb „Mâna Neagră acționa pe teritoriul Austro-Ungariei pentru destabilizarea situației politice din teritoriile locuite de slavi În 1913 trupele sârbe au intrat în Albania agravând și mai mult tensiunile din Balcani Serbia a fost obligată să se retagă ca urmare a presiunilor internaționale iar criza din Albania a fost folosită de diplomația de la Viena pentru prezentarea Belgradului ca potențial agresor și inamic al păcii și pentru o eventuală declarație de război< ref> Astfel rivalitatea dintre Serbia și Austro-Ungaria pentru controlul asupra teritoriilor locuite de slavii sudici a fost motivul principal pentru izbucnirea războiului Atentatul de la Sarajevo Sârbii nu s-a împăcat nicio clipă cu ideea anexării Bosnei și Herțegovinei de către Austria În Serbia au început să apară organizații clandestine naționaliste care aveau ca obiectiv principal eliberarea Bosniei de sub dominația austriacă Cea mai puternică și bine organizată grupare clandestină sârbă a fost Mâna Neagră care însă milita și pentru unirea Bosniei cu Serbia ca și organizația Mlada Bosna Tânăra Bosnie La sfârșitul lunii iunie 1914 moștenitorul tronului austro-ungar Arhiducele Franz Ferdinand împreună cu soția sa Sophie Chotek au sosit într-o vizită la Sarajevo principalul oraș al Bosniei Ferdinand era considerat un sprijinitor al ideii „triplei monarhii austro-ungaro-slave Apariția unui al treilea regat slav ar fi reprezentat o amenințare politică majoră pentru Serbia care își arogase rolul de portdrapel al luptei de emancipare a slavilor de sud Militanții organizației naționaliste Mlada Bosna au luat în calcul organizarea unui atentat la Sarajevo pentru uciderea arhiducelui Ferdinand Atentatul a fost planficat de șase conspiratori Pe 28 iunie 1914 Franz Ferdinand a sosit la Sarajevo cu trenul la invitația generalului Oskar Potiorek guvernatorul Bosniei și Herțegovinei De la gară cele șase automobile ale cortegiului arhiducelui s-au îndreptat spre centrul orașului Atentatorii s-au poziționat de-a lungul traseului cortegiului oficial Nedeljko Čabrinović a aruncat o grenadă spre mașina arhiducelui dar a ratat ținta și a fost arestat de poliție Se părea că atentatul a eșuat După ce Franz Ferdinand a ținut un discurs la primărie el și-a exprimat dorința de a-i vizita la spital pe răniții atentatului eșuat Deși Potiorek a hotărât ca mașina arhiducelui să urmeze un traseu ocolit dintr-un motiv care mai este încă subiect de dezbatere șoferul a urmat altă rută ducându-i pe arhiduce și pe soția sa în dreptul atentatorului Princip Gavrilo Princip a alergat spre mașină și a deschis focul mai întâi asupra soției arhiducelui iar mai apoi asupra lui Franz Ferdinand După atac Princip a încercat să se otrăvească și cum otrava nu și-a făcut efectul să se împuște dar a fost capturat viu Imediat după asasinarea arhiducelui la Sarajevo au avut loc în Austro-Ungaria atacuri împotriva sârbilor Toți cei șase conspiratori au fost arestați Unul dintre ei a declarat în timpul anchetei că grenadele și armele au fost furnizate de guvernul de la Belgrad Această declarație a fost folosită de autoritățile austriece ca să acuze Serbia că a sprijinit teroriștii Criza din iulie Încă din 1913 Austro-Ungaria a încercat să atace Serbia pentru a îndepărta principala amenințare la adresa supremației Vienei în Balcani dar până în acel moment nu avusese nicio bază legală Motivul perfect pentru declarația de război a fost oferit de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand A doua zi după producerea atentatului ministrul de externe austriac contele Leopold Berchtold i-a scris premierului István Tisza informâdu-l despre intenția de a folosi „crima de la Sarajevo pentru reglarea conturilor cu Serbia În același timp împăratul Austriei Franz Josef I a primit asigurări din partea împăratului Germaniei Wilhelm al II-lea cu privire la sprijinul Berlinului în conflictul cu Serbia Guvernul austriac a luat hotărârea finală în ceea ce privește conflictul cu Serbia pe 19 iulie Pe 23 iulie Austro-Ungaria a remis Serbiei un ultimatum în zece puncte Punctul cinci al ultimatumului prevedea ca Belgradul să permită organelor de forță austriece să desfășoare acțiuni de suprimare a oricăror activități antiaustriece Respectarea acestui punct de către sârbi ar fi dus la o încălcare gravă a suveranității și constituției statului sârb Ultimatumul avea prevederi care nu puteau fi acceptate de niciun stat suveran Guvernul austro-ungar de la Viena căuta astfel cu orice chip să obțină un motiv de război Guvernul sârb a acceptat nouă dintre punctele ultimatumului mai puțin punctul cinci Neacceptarea acestui punct a fost interpretat de austrieci ca o respingere a ultimatumului în întregime Personalul diplomatic austro-ungar a părăsit Belgradul Imperiul Rus a încercat să aducă partea austriacă la masa tratativelor urmând să se poarte negocieri pe baza răspunsului părții sârbe Regatul Unit Franța și Italia au propus Vienei ca diferendul să fie discutat în cadrul unei conferințe a Marilor Puteri Europene Austriecii au refuzat categoric orice negociere Prințul-regent al Serbiei Alexandru I a cerut sprijinul împăratului Rusiei Nicolae al II-lea care declarase public că nu va părăsi Serbia la greu După respingerea tuturor propunerilor de pace Austro-Ungaria a declarat război Serbiei pe 28 iulie 1914 Pe 31 iulie Franz Josef a semnat decretul de mobilizare generală în Austro-Ungaria Pe 29 iulie Nicolae al II-lea ordonase mobilizarea generală în Rusia A doua zi Germania a cerut oprirea pregătirilor de război ale Rusiei iar țarul a făcut o ultimă încercare pentru oprirea războiului dar propunerile Sankt Petersburgului pentru reluarea negocierilor de pace au fost respinse categoric de austrieci Pe 1 august 1914 Imperiul German a declarat război Imperiului Rus Două zile mai târziu Franța a declarat război Germaniei urmată pe 4 august de Regatul Unit Începuse Primul Război Mondial Caracteristicile teatrului balcanic de luptă Teatrul balcanic de război se întindea pe teritoriile Muntenegrului Albaniei Serbiei și anumite regiuni ale Bulgariei și Greciei În nord frontul se întindea de-a lungul râurilor Sava și Dunăre în est șerpuia din dreptul orașului Lom-Palanka spre Sofia și Kavala în sud de la Kavala de-a lungul țărmului Mării Egee până la Salonic iar în vest era teatrul de luptă din Marea Adriatică Fronturile se întindeau pe aproximativ 400 km lungime și o adâncime de 300 km< ref> Cea mai mare parte a acestui teritoriu era muntos iar câmpiile se întindeau doar de-a lungul văilor râurilor și în zona litorală În regiunea nordică a teatrului de luptă s-au dus lupte în zone muntoase de până la 2600 m altitudine În zona centrală a frontului aflat pe teritoriul Serbiei altitudinea la care s-au dus lupte a fost între 1000 și 1500 m La vest de Sofia Balcanii ajung la înălțimi de 2400 m Armata sârbă a putut să folosească în favoarea ei configurația terenului pe frontul cu austro-ungarii sau pe cel cu bulgarii O serie de lanțuri deluroase formate de-a lungul râurilor Drina sau Timok le-a permis sârbilor să-și organizeze foarte eficient apărarea Cele mai greu accesibile sectoare ale frontului au fost cele de est și respectiv de vest De aceea luptele principale s-au purtat pe direcția centrală spre Belgrad și în sud spre Salonic Cele mai importante cursuri de apă ale frontului balcanic au fost Dunărea și afluenții săi Drina și Sava Dunărea are în dreptul Belgradului o lățime între 15 și 19 km cu o adâncime de până la 14 m Din acest motiv forțarea cursului Dunării sau Savei era foarte dificilă iar în același timp defensiva putea fi organizată foarte eficient pe o distanță de aproape 400 km Râurile mai mici se intersectau în regiunea centrală a frontului Velika Morava Vardar și Struma Combinația unei multitudini de factori — terenul muntos numărul redus de căi de comunicație problemele de aprovizionare criza de muniție — au făcut ca operațiunile militare să se desfășoare în condiții foarte grele În afară de regiunile litorale ale Mării Egee era nevoie pe toate fronturile de soldați specializați în lupta montană Ca urmare a sărăciei regiunii trupele au fost nevoite să-și aducă proviziile de la mari distanțe Pe de alte parte Serbia nu avea o industrie de apărare bine dezvoltată și depindea din acest motiv de aliați Guvernul sârb a cerut Antantei de-a lungul întregului război să fie aprovizionat cu armament muniție medicamente și alte echipamente militare Forțele armate și planurile de luptă Efective militare Аustro-Ungaria Austro-Ungaria a mobilizat împotriva Serbiei 239 de batalioane 37 de escadroane 516 piese de artilerie și 392 de mitraliere Comandatul acestui front a fost numit generalul Potiorek Armata a 2-a – a fost plasată de-a lungul râurilor Sava și Dunărea Participarea ei la această campanie a fost nesemnificativă și a fost transferată în Galiția Armata a 5-a – a fost plasată pe malul stâng al Drinei până la confluența cu Sava Armata a avut efective de 80000 de oameni Armata a 6-a – a fost plasată în Bosnia între Sarajevo și granița cu Serbia A avut efective de 60000 de oameni Serbia Serbia a desfășurat în teren patru armate cu efective de 247000 de soldați și 610 piese de artilerie din care 40 de tunuri grele; 180 de piese de artilerie erau modele învechite Comandantul suprem al armatei a fost numit prințul regent Alexandru I dar comanda efectivă era exercitată de șeful Marelui Stat Major generalul Radomir Putnik Armata I – a fost concentrată în raioanele Palanka Pacea și Topola Armata a 2-a – armată mobilă concentrată zona capitalei Belgrad Armata a 3-a – armată mobilă concentrată în regiunea Valevo Armata a 4-a – asigura apărarea cursului superior al Moravei și asigura legătura cu forțele muntenegrene Muntenegru Muntenegru a mobilizat șase divizii adică între 45000 și 60000 de oameni 100 de piese de artilerie de câmp și 100 pentru lupta montană Comandantul suprem al armatei a fost regele Nikola I Planurile de luptă și dispunerea în teren Planurile austro-ungare de luptă împotriva Serbiei prevedeau desfășurarea a trei armate Cele trei armate trebuiau să invadeze Serbia și Muntenegru și să învăluiască armata sârbă pe flancuri În același timp Înaltul Comandament german a cerut austro-ungarilor să-și concentreze principalele forțe în Galiția împotriva armatelor ruse Pentru a răspunde acesteri solicitări austro-ungarii au început mutarea în grabă a Armatei a 2-a ~190000 de soldați în Galiția Din acest motiv comandantul forțelor austro-ungare generalul Oskar Potiorek a primit un nou plan ofensiv împotriva Serbiei și Muntenegrului Corpul al 7-lea plasat pe cursul inferior al Savei avea numai sarcini de diversiune Atacul decisiv trebuia dat pe cursul Drinei de corpurile de armată 4 și 13 și de o parte a corpurilor 15 și 16 Restul corpurilor 15 și 16 trebuiau să atace armata muntenegreană Corpul al 9-lea urma să fie păstrat în rezervă Comandamentul austriac se baza pe densa rețea de căi ferate din Banat pentru atacarea cu succes a Belgradului după care plănuia înaintarea în adâncimea teritoriului Serbiei pe văile râurilor Kolubara și Morava cu obiectivul final al cuceririi regiunii întărite din centrul țării Kragujevac Problema acestui plan era faptul că armata austro-ungară era obligată să forțeze cursurile unor râuri mari Dunărea și Sava O a doua versiune a planului care prevedea un atac pe direcția râului Drina era mai ușor de pus în practică În cazul punerii în aplicare a acestei a doua versiuni austriecii își puteau apăra mai bine flancurile și diminuau riscurile epuizării atacului Pe de altă parte pe această direcție a atacului exista un număr redus de drumuri și de localități montane ceea ce era un avantaj pentru defensiva sârbă După încheierea războaielor balcanice forțele armate ale Serbiei fuseseră complet reorganizate Numărul de divizii fusese mărit de la 5 la 10 În armata terestră diviziile nu erau numerotate ci primeau numele regiunii de origine Cele cinci divizii vechi purtau numele Moravia Šumadija Dunav Timok și Drina După victoria din Războaiele balcanice teritoriile nou alipite la Serbia a dat numele a cinci regimente Kosovo Vardar Ibar Bregalnica și Monastir La izbucnirea războiului Serbia a putut mobiliza 12 divizii de infanterie și una de cavalerie care formau patru armate Sârbii aveau două versiuni de plan de luptă împotriva Austro-Ungariei funcție de existența sau inexistența unei alianțe cu Rusia Sârbii și-au plasat armatele astfel Armata 1 trebuia să apere cursul Dunării Armata a 2-a era concentrată în jurul capitalei Armata a 3-a era plasată în regiunea Valjevo iar ultima armată era amplasată pe cursul superior al Moravei făcând joncțiunea cu forțele muntenegrene Ca urmare a acestei împărțiri din cele 12 divizii de infanterie și una de cavalerie 8 formau un grup mobil care acoperea linia de apărare naturală a râurilor Dunărea Sava și Drava Diviziile de rezervă ale Armatei a 3-a asigurau apărarea împotriva atacului bulgarilor folosindu-se de obstacolele naturale ale cursurilor Timokului Moravei și a lanțurilor muntoase dintre ele Sârbii au prevăzut existența celor două versiuni ale planului austriac al atacului din nord pe Dunăre și Sava și dinspre vest pe râul Drina și au concentrat în sectorul central al țării la distanță egală de cele două sectoare a opt divizii mobile Odată ce au fost siguri de alianța cu Rusia sârbii și-au dat seama că austriecii sunt într-o situație grea fiind obligați să lupte pe două fronturi în Balcani și în Galiția De aceea ei au luat în considerație și posibilitatea declanșării unor acțiuni ofensive în regiunea râurilor Sava și Kolubara în regiunea Šabac Pe 9 august Armata a 2-a a primit permisiunea să efectueze o misiune de recunoaștere în această zonă Încercările sârbilor de organizare a unei ofensive în Bosnia și Srem nu au fost însă încununate cu succes Resursele armatei sârbe atât cele umane cât și cele materiale erau limitate Comandamentul sârb a reușit să mobilizeze 247000 de oameni În ciuda faptului că armata austro-ungară o depășea din punct de vedere numeric pe cea sârbă aceasta din urmă ocupa poziții defensive favorabile Muntenegrul a mobilizat 6000 de soldați în Sandžak și 29000 de soldați de-a lugul graniței cu Austro-Ungaria Principalele forțe militare au fost lăsate în țară Amplasarea corespunzătoare a forțelor sârbo-muntenegrene în combinație cu folosirea metodelor războiului de gherilă au permis acestora în ciuda izolării față de aliați și a crizei continue de muniție și prozivii să reziste vreme îndelungată atacului austro-ungar Dotarea cu armament Serbia nu a avut suficient timp să se reînarmeze după încheierea celor două războaie balcanice Infanteria sârbă folosea încă pușca Mauser model 1898 și în cadrul armatei se manifesta o criză acută de arme muniție și echipamente tehnice Cea mai mare parte a pieselor de artilerie erau modele depășite din punct de vedere tehnic sârbii dispunând doar de 48 de tunuri grele În plus Serbia nu dezvoltase o industrie militară proprie și nu avea aviație sau marină militară Infanteria muntenegreană era înarmată cu puști model Mosin–Nagant produse în Rusia La fel ca și în cazul Serbiei Muntenegru nu avea aviație sau o industrie proprie de apărare În schimb muntenegrenii dispuneau de 100 de tunuri montane ceea ce în condițiile luptelor care aveau să se ducă în munți a reprezentat un avantaj important Muntenegru nu avea o flotă miltară ceea ce a permis vaselor de război austro-ungare să instituie blocada maritimă a apelor teritoriale muntenegrene încă din prima zi a războiului Armata austriacă depășea armatele inamicilor săi balcanici la toate capitolele efective armament și echipamente militare Infanteria austro-ungară era dotată cu puști Mannlicher model 1895 și mitraliere semi-grele Schwarzlose Spre deosebire de sârbo-muntenegreni austro-ungarii dispuneau de o forță militară aeriană și o flotă militară care a asigurat o blocadă totală a apelor teritoriale ale Muntenegrului și sprijinul operațiunilor terestre în zona litorală În afară de flota maritimă austro-ungarii aveau o flotilă militară care acționa pe Dunăre Armata austriacă era dotată cu piese de artilerie moderne cu excepția tunurilor montane care erau modele depășite Industria militară austriacă era bine dezvoltată ceea ce a făcut ca trupele Vienei să nu ducă lipsă de arme sau muniție de-a lungul întregului război Campania anului 1914 Declanșarea luptelor Luptele pe frontul balcanic au izbucnit pe 28 iulie 1914 imediat după remiterea declarației de război când artileria și flotila Austriei de pe Dunăre au început bombardarea Belgradului Ofensiva generală austriacă a început pe 12 august după terminarea concentrărilor de trupe Pe flancul nordic a intrat în acțiune Armata a 2-a care nu fusese relocată încă pe frontul de răsărit în Galiția Pe 15 august Armata a 2-a a atacat orașul Šabac Forțele Armatelor a 5-a și a 6-a au început forțare cursului Drinei care s-a încheiat după patru zile Trupele austro-ungare au fost întâmpinate de Armatele a 2-a și a 3-a sârbe pe 16 august înregistrându-se lupte la Šabac și Slatina în timpul cărora sârbii au reușit să respingă atacurile austriece Pe frontul Armatei a 3-a după ce la începutul atacului sârbii au fost nevoiți să se retragă în următoarele zile ei au contraatacat și au reușit să străpungă liniile austriece la Loznica Pentru a preîntâmpina prăbușirea frontului comandamentul austriac a fost obligat să folosească o parte a efectivelor Armatei a 2-a întârziind astfel trimiterea ei pe frontul din Galiția Pe 20 august trupele sârbe au început urmărirea austriecilor în retragere Rezistența ariergărzii austriece nu a fost în toate regiunile atât de puternică existând unități care s-au retras panicate ceea ce a făcut ca pe 24 august sârbii să-și împingă inamicii înapoi pe pozițiile de plecare de pe râurile Sava și Drina Sârbii au reușit să captureze aproximativ 50000 de prizonieri 50 de tunuri cantități mari de arme vehicule provizii și muniție Prima ofensivă a austriecilor a fost un eșec În același timp sârbii au avut pierderi importante — peste 15000 de oameni morți răniți sau luați prizonieri< ref> Această victorie a avut o mare valoare strategică pentu Aliați Sârbii au provocat o primă înfrângere armatelor Puterilor Centrale și au împiedicat transferarea Armatei a 2-a austriece pe frontul din Galiția Bătălia de pe Drina După această înfrângere trupele austriece au început pregătirile pentru o a doua ofensivă În același timp sârbii au declanșat o ofensivă limitată în regiunea Srem Ajunși pe linia Srem – Sremska Mitrovica – Sarajevo sârbii au fost în cele din urmă nevoiți să se retragă După ce și-au reorganizat armatele austro-ungarii au declanșat pe 7 septembrie o a doua ofensivă concepută ca o învăluire a liniilor sârbe prin zona de sud-vest În noaptea de 8 septembrie austriecii au început traversarea râului Sava dar au fost respinși de sârbi în ciuda atacurilor repetate ale primilor Pe flancul sudic austriecii au reușit să ocupe malul drept al Drinei dar sârbii au opus o rezistență acerbă Austriecii au atacat fără succes pozițiile sârbilor pe 6 noiembrie dar aceștia din urmă au fost nevoiți să se retragă din cauza crizei de muniție Pe 7 noiembrie trupele sârbe au trecut în defensivă pe noi linii de apărare Pe 14 noiembrie austriecii au atacat Valjevo În același timp austriecii au încercat și să pătrundă în valea râului Velika Morava dar după traversarea Dunării și a regiunii Semendria șase batalioane ale atacatorilor au fost distruse complet Trupele austriece intrate pe teritoriul Serbiei s-au dedat la violențe împotriva populației civile După a două ofensivă austro-ungară trupele sârbești au fost nevoite să se retragă după lupte grele Austriecii au reușit să traverseze cursul Drinei Sârbii au fost nevoiți să se retragă din cauza lipsei muniției artileriei și echipamentului soldaților în particular a bocancilor de iarnă Ei s-au retras pe noi poziții defensive acompaniindu-și retragerea cu contraatacuri Bătălia de pe râul Kolubara Forțele austro-ungare și-au continuat ofensiva Pe 16 noiembrie subunitățile austro-ungare au atacat pozițiile sârbilor care apărau calea ferată Obrenovac–Valevo Austriecii au reușit să cucerească zona localității Lazarevac și să producă retragerea unităților Armatei a 2-a sârbe Armata a 6-a austriacă a reușit să cucerească pe 24 noiembrie înălțimile strategice de pe muntele Malen O zi mai târziu Armata austriacă a 6-a a traversat râul Leg pregătindu-se să atace flancul stâng al Armatei I sârbe În această situație generalul Živojin Mišić a luat hotărârea să se retragă cu trupele de sub comanda sa spre Gorni-Milanovać Mišić voia să-și regrupeze forțele și cu ajutorul rezervelor să declanșeze un contraatac În ciuda opoziției comandantului armatelor sârbe Radomir Putnik planul lui Mišić care presupunea abandonarea Belgradului în mâinile inamicilor a fost în cele din urmă acceptat iar trupele sârbe au început retragerea Pe 30 noiembrie 1914 sârbii au abandonat Belgradul iar pe 2 decembrie frontul se întindea între Dunăre cursul superior al Moravei de-a lungul dealurilor până pe pantele platoului Mine Austriecii au atacat unitățile sârbe care se retrăgeau din Belgrad considerate prea slabe pentru a mai continua rezistența Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă neluând în considerație primejdia de a-și expune flancul stâng atacului Armatei I sârbe pe care o considera sleită și incapabilă să întreprindă acțiuni ofensive În acest timp însă Antanta Franța și Rusia a trimis ajutoare în Serbia pe Dunăre și prin Salonic Franța a trimis arme și muniție iar Rusia muniție și alimente Aceste ajutoare au permis sârbilor să reia acțiunile ofensive < ref> Planul sârbilor prevedea un atac al Armatei I care trebuia să ia cu asalt și să cucerească masivul Suvobor după care la ofensivă trebuiau să ia parte și Armatele a 2-a și a 3-a În dimineața zilei de 3 decembrie a fost dat ordinul de contraatac Armata I a atacat masivul Suvobor găsind trupele austriece nepregătite pentru apărare Cu toate acestea austriecii au rezistat trei zile atacurilor sârbilor Totuși pe 5 decembrie austriecii au fost nevoiți să se retragă După succesul Armatei I au intrat în luptă Armatele a 2-a și a 3-a Generalul Potiorek a luat hotărârea să atace Armata a 2-a dar sârbii au reușit să-i respingă pe austro-ungari Retragerea austro-ungarilor a continuat până pe liniile fortificate de la sudul Belgradului Nici pe aceste poziții defensive trupele generalului Potiorek nu au reușit să reziste multă vreme astfel încât pe 13 decembrie ele au fost respinse până pe pozițiile de plecare de pe teritoriul Austro-Ungariei Trupele sârbe au reintrat în Belgrad pe 15 decembrie iar întregul teritoriul al țării a fost curățăt de trupele străine Comandamentul sârb nu a organizat însă urmărirea trupelor inamice iar armata sârbă și-a oprit ofensiva pe aliniamentul râurilor Drina și Sava În timpul luptelor sârbii au pierdut 22000 de soldați morți și 19000 de prizonieri< ref> Rezultatele campaniei anului 1914 După două înfrângeri pe frontul din Serbia în 1914 comandamentul austriac a încetat operațiunile ofensive pe frontul din Serbia și a mutat trupele de pe frontul din Balcani pe cel cel răsăritean în Munții Carpați pentru respingerea atacului rușilor În fața armatelor sârbe au rămas doar două corpuri de armată austro-ungară Austro-ungarii au suferit pierderi foarte mari pe frontul din Balcani în 1914 274000 de soldați și 7600 de ofițeri Generalul Erich Ludendorff avea să scrie în memoriile sale „Trupele austro-ungare au fost zdrobite în Serbia și au încetat să mai fie o forță de luptă valoroasă< ref> Înfrângerea trupelor austro-ungare în campania din 1914 a produs un impact de mare amploare asupra planurilor de luptă a Austriei și Germaniei deoarece nu s-a putut face legătura cu trupele Imperiului Otoman cu care cele două puteri erau aliate Generalul Potiorek a fost înlăturat de la comandă noul comandant al trupelor austro-ungare devenind arhiducele Eugen von Österreich-Teschen Contribuția armatei sârbe la cauza Antantei a fost fost foarte importantă în anul 1914 Armata austro-ungară a fost nevoită să păstreze efective importante în Balcani pe care nu a putut să le trimită pe frontul din Galiția împotriva armatei ruse Victoriile sârbilor din 1914 au fost plătite cu pierderi grele însă Sârbii au pierdut aproximativ 132000 de oameni morți răniți dispăruți și prizonieri în condițiile în care armata nu a avut niciodată efective active mai mari de 100000 de soldați Sârbii au simțit de-a lungul acestui an lipsuri mari confruntându-se continuu cu o criză de hrană medicamente îmbrăcăminte sau muniție În rândurile soldaților sârbi și muntenegreni a izbucnit tifosul care a răpit viețile a numeroși soldați La rândul ei armata muntenegreană cu efective de 50000 de soldați a jucat un rol important în luptele împotriva armatelor austro-ungare în 1914 La sfârșitul anului 1914 războiul din Balcani s-a transformat într-un război fără acțiuni ofensive ample un război de poziții Campania anului 1915 La începutul anului 1915 războiul de pe frontul din Balcani a devenit unul de poziții și pe linia frontului s-a stabilit un calm temporar Până în vara aceluiași an armata sârbă a trecut printr-un proces de reformare și reînarmare în mare parte cu ajutorul aliaților principali Regatul Unit Franța și Imperiul Rus În timpul „Marii retrageri a armatei ruse din Polonia și Galiția Marele Cartier General Rus a cerut sârbilor să organizeze o ofensivă pentru a-i sili pe austro-ungari să retragă o parte a trupelor de pe frontul de răsărit Generalul Radomir Putnik a refuzat să implice însă armata sârbă într-o acțiune ofensivă pentru care nu avea suficiente trupe și echipament În același timp Puterile Centrale au luat hotărârea să scoată definitiv din luptă Serbia și Muntenegru pentru a face joncțiunea cu forțele Imperiului Otoman Dată fiind experiența anului 1914 Austro-Ungaria a avut nevoie de ajutorul Germaniei pentru asigurarea victoriei În timpul verii anului 1915 când pe frontul din Balcani se părea că nu se vor mai desfășura acțiuni ofensive de amploare Austro-Ungaria a început să se pregătească să atace pozițiile sârbilor Diplomații germani au început să ducă tratative cu Bulgaria pentru intrarea acesteia din umrmă în război de partea Puterilor Centrale Germanii promiteau bulgarilor că în cazul în care urmau să intre în război de partea Puterilor Centrale avea să fie recompensată cu teritorii ale Serbiei României și Turciei În vara anului 1915 Austro-Ungaria a reușit să înfrângă Imperiul Rus pe frontul de răsărit silind armata rusă să se retragă din Polonia și Galiția Turcia a reușit în același an să apere cu succes strâmtoarea Dardanele iar pe frontul de vest forțele anglo-franceze nu au reușit să străpungă frontul german Toți acești factori i-au convins pe bulgari să intre în luptă de partea Puterior Centrale Pe 6 septembrie 1915 a fost semnată la Sofia o convenție militară între Bulgaria și Puterile Centrale prin care statul balcanic se obliga să intre în război de partea alianței austro-germane Această convenție stipula că în 30 de zile Austro-Ungaria și Germania aveau să mobilizeze fiecare câte 6 divizii de infanterie iar Bulgaria în 35 de zile avea să mobilizeze pentru luptă 4 divizii la granița cu Serbia Comanda generală a fost încredințată feldmareșalului August von Mackensen După semnarea convenției de la Sofia situația în Balcani s-a schimbat în favoarea Puterilor Centrale Forțele armate bulgare erau considerate printre cele mai bune din regiune în acea vreme Aliații și-au dat seama rapid de primejdia care plana asupra aliaților lor balcanici Ei au luat însă decizia de a debarca trupe anglo-franceze la Salonic de-abia pe 1 octombrie 1915 Aceste trupe promiteau să apere flancul sudic al sârbilor Rusia nu a putut trimite trupe în regiune România refuzând dreptul de tranzit al trupelor țariste pe teritoriul său Pe 5 octombrie 150000 soldați anglo-francezi au debarcat la Salonic cu permisiunea guvernului elen Pregătirile de război Comandamentul germano-austriac a pregătit cu atenție și în amănunt atacul împotriva Serbiei Au fost executate misiuni ample de recunoaștere iar în spatele frontului au fost construite noi drumuri și au fost reparate cele vechi Pentru a asigura elementul surpriză au fost luate toate măsurile pentru păstrarea secretului operațiunilor militare În faza inițială a atacului austro-germanii au asigurat o superioritate umană și armament de 31 Planul de atac prevedea ca austro-germanii să atace din nord și nord-est iar bulgarii să atace din est pe direcțiile Kragujevac și Niș Aceste atacuri concentrice ar fi trebuit să distrugă armata sârbă în centrul țării Puterile Centrale au concentrat în total 14 divizii austro-germane și 6 bulgare sub comanda feldmareșalului Mackensen Austriecii și germanii au concentrat pe front următoarele forțe Armata a 11-a gemană sub comanada generaluluil Max von Gallwitz Armata a 11-a era întărită cu unități de artilerie grea Armata a 3-a austriacă sub comanda generalului Hermann Kövess von Kövessháza În total trupele austro-germane totalizau aproape 300000 de oameni Planul comandamentului sârb se concentra asupra luptelor cu Bulgaria Bazându-se pe folosirea la maxim a puternicelor bariere naturale reprezentate de Sava și Dunărea sârbii au plasat doar forțe reduse în sectorul nordic pe frontul austro-german în vreme ce efectivele principale au fost concentrate în răsărit unde trebuiau să zdrobească armata bulgară aflată încă în faza de mobilizare să cucerească Sofia și să oblige Bulgaria să capituleze După aceasta ar fi trebuit ca toate forțele să fie aruncate în luptă împotriva austro-germanilor Antanta nu a fost de acord cu acest plan la început sperând ca Regatul Bulgariei să poată fi atras de partea Aliaților Armata sârbă mobilizase 12 divizii aproximativ 200000 de oameni și avea în dotare 678 piese de artilerie Muntenegrul mobilizase la rândul lui 50000 de soldați și avea în dotare 135 piese de artilerie Trupele Antantei venite în sprijinul Serbiei numărau aproximativ 150000 de soldați Armatele sârbă și muntenegreană erau inferioare inamicilor lor erau mai slab echipate cu tehnică de luptă și duceau lipsă de muniții alimente și materiale sanitare Rivalitățile dintre monarhii sârb și muntenegrean au văduvit cele două armate de avantajul unui comandament comun Ofensiva austro-germană Atacul austro-german a început în ziua de 6 octombrie 1915 după o puternică pregătire de artilerie Focul artileriei grele a distrus tranșeele barajele antiinfanterie și fortificațiile sârbilor de pe direcțiile de înaintare ale austro-germanilor În timpul bombardamentelor de artilerie aproximativ 5000 de civili au fost uciși în orașul Belgrad< ref> Pe 7 octombrie a început înaintarea diviziilor austro-ungare și germane de infanterie Ele au început operațiunile de traversare ale Savei După cucerirea unor capete de pod forțele Puterilor Centrale au declanșat atacul împotriva Belgradului În oraș au izbucnit lupte de stradă grele iar sârbii s-au apărat cu vitejie Cu toate aceste pe 9 octombrie germanii au cucerit Belgradul Germanii plănuiseră să cucerească Belgradul într-o singură zi dar în schimb au fost obligați să lupte de trei ori mai mult Sârbii s-au apărat cu îndărătnicie și au reușit să provoace pierderi mari austro-germanilor Organizarea excelentă a capetelor de pod fortificarea lor cu lucrări genistice și sprijinul asigurat de artileria grea au asigurat în cele din urmă superioritatea necesară victoriei forțelor Puterilor Centrale Numărul mare al capetelor de pod fortificate a permis comandamentului german să asigure traversarea a suficiente trupe în ciuda contraatacurilor furioase ale sârbilor Armatele sârbe au fost nevoite să se retragă spre sud Armatele austro-ungare au traversat Drina și au atacat forțele muntenegrene care au fost la rândul lor obligate să se retragă În ciuda acestor succese aliații austro-germani au avut pierderi mari Numai în prima zi de luptă Armata a 3-a austro-ungară și armata a 11-a germană au pierdut 10000 de soldați înaintând doar 10–15 km Grosul armatei sârbe concentrată la granița cu Bulgaria a fost obligat să se regrupeze și să participe la apărarea împotriva atacului din nord al germanilor Armata muntenegreană a rezistat cu disperare reușind să încetinească înaintarea diviziilor austriece Germanii și austriecii au trecut la redistribuirea forțelor de infanterie și artilerie grea pentru creșterea eficienței înaintării Atacul Bulgariei Pe 8 octombrie comandantul armatei sârbe a fost nevoit în aceste condiții să aducă pe frontul austriaco-german trupele dislocate la granița cu Bulgaria Profitând de aceasta Bulgaria a declarat război Serbiei și a trecut la atac pe 15 octombrie În dimineața zilei de 15 octombrie Armata a 15-a bulgară sub comanda generalului Boiadjiev a trecut la ofensivă întâlnind o rezistență acerbă din partea trupelor sârbe Divizia I a bulgarilor a lansat o serie de atacuri eșuate la Pirot Pe 25 octombrie bulgarii au reușit să-i oblige pe sârbi să se retragă de pe valea Timokului Armata a 2-a bulgară comandată de generalul Stoianov-Todorov a traversat rapid Vardarul și a pătruns în Macedonia Bulgarii au reușit să ocupe mai apoi orașele Kumanovo și Veles Prin aceste victorii armata bulgară au întrerupt legăturile sârbilor cu aliații lor din Grecia Comandanții sârbi au luat decizia să retragă trupele spre sud-vest spre Albania și Muntenegru pentru a evita o încercuire totală La rândul ei și armata muntenegreană s-a repliat spre sud Austro-germanii au urmărit constant trupele sârbo-muntenegrene în retragere La rândul lor sârbii au organizat în timpul retragerii mai multe atacuri care să încetinească înaintarea inamicilor În această fază a războiului situația armatei sârbe era de-a dreptul catastrofală Pe 22 octombrie trupele Puterilor Centrale și-au reluat ofensiva iar sârbii au fost nevoiți să se retragă din nou sub presiunea atacurilor conjugate ale inamicilor lor Pe 5 noiembrie bulgarii au intrat în Niš După cucerirea orașului Niš trupele austro-germane și cele bulgare au făcut joncțiunea și au putut să desfășoare în continuare o ofensivă comună În același timp forțele anglo-franceze au înaintat dispre Salonic în Macedonia pentru a veni în ajutorul aliaților lor Armata a 2-a bulgară i-a atacat pe anglo-francezi oprindu-le pentru o vreme marșul Încercarea acestora din urmă de continuare a înaintării a fost oprită din nou în timpul luptelor de la Krivolak Macedonia în 17–21 noiembrie Luptele de la sfârșitul anului 1915 Austro-germanii au continuat ofensiva de direcția nord-sud Între timp germanii au primit sprijinul unor unități de vânători de munte În aceste condiții comandamentul armatei sârbe și-a mutat cartierul general de la Kragujevac la Kruševac În luptele care au urmat trupele sârbe au suferit cele mai grele pierderi de la începutul războiului și au fost nevoite să se retragă rapid Unitățile sârbe care se opuneau Armatei a 2-a bulgară au continuat să-și mențină pozițiile opunând o rezistență puternică pentru a evita încercuirea restului armatei și a-i protejat retragerea spre Albania Pentru ca să împiedice retragerea spre Albania și să reușească să încercuiască grosul trupelor sârbe bulgarii au întărit Armata a 2-a cu o divizie de infanterie din cadrul Armatei I Cu toate acestea bulgarii nu au reușit să-și atingă obiectivul încercuirii armatei sârbe în ciuda mai multor atacuri Armata muntenegreană s-a retras până a ajuns în noiembrie să lupte pe teritoriul național iar austro-germanii au continuat ofensiva având ca obiectiv cucerirea capitalei Cetinje Pe 1 decembrie armata bulgară a străpuns apărarea sârbă din regiunea Prizren reușind să expluzeze definitiv armata sârbă de pe teritoriul sârbesc Cele două tabere au suferit în timpul acestor lupte pierderi foarte grele Odată cu ocuparea și a regiunii orașului Ohrid bulgarii au desăvârșit cucerirea așa numitei „Macedonii de pe Vardar Armatele sârbă și muntenegreană au continuat retragerea spre interiorul Muntenegrului și spre Albania Un mare val de refugiați civili au însoțit armatele în retragere de frica ocupantului străin Retragerea a fost o operațiune foarte dificilă executată pe drumuri montane în condiții de iarnă Retragerea avea ca obiectiv atingerea litoralului Adriaticii de unde marina Antantei se obligase să evacueze militarii și civilii sârbi și muntenegreni În cursul luptelor armata sârbă a pierdut 55000 de soldați și ofițeri Retragerea prin munții Albaniei a fost o operație dificilă În afara drumurilor și a vremii potrivnice și atacurile armatei albaneze au îngreunat retragerea Forțele albaneze fuseseră formate și echipate cu ajutorul austro-ungarilor și aveau ca obiectiv împiedicarea sau încetinirea retragerii sârbilor În timpul retragerii sârbii au fost nevoiți să-și distrugă tunurile și vehiculele de transport pentru a evita căderea lor în mâinile inamicilor De asemenea în timpul retragerii sârbii au fost obligați să elibereze și prizonierii de război austro-ungari aproximativ 30000 de soldați și 700 de ofițeri Pe 26 noiembrie 1915 guvernul sârb a fost evacuat de la Prizren Cei aproximativ 150000 de sârbi supraviețuitori ai retragerii prin Albania au fost evacuați pe insula Corfu în ianuarie 1916 În acel moment întreg teritoriul Serbiei și Muntenegrului fusese ocupat de armatele Puterilor Centrale Armata muntenegreană a fost obligată să se retragă continuu sub loviturile forțelor austro-ungare Pe 14 ianuarie 1916 austriecii au cucerit capitala Cetinje O bună parte soldaților muntenegreni au fost luați prizonieri de cuceritori Operațiunile militare împotriva Serbiei și Muntenegrului au durat aproximativ două luni la sfârșitul cărora întreg teritoriul acestor două state a fost ocupat de trupele Puterilor Centrale Serbia nu a putut fi învinsă decât prin atacul comun al unor forțe net superioare din punct de vedere al efectivelor și echipamentelor militare Premierul britanic David Lloyd George avea să scrie mai târziu că „Serbia a fost abandonată de aliați în ciuda promisiunilor solemne de sprijin… Puterile Centrale s-au temut să continue ofensiva și în Grecia și s-au mulțumit să plaseze la graniță două armate bulgare întărite cu câteva divizii germane Rezultatele campaniei anului 1915 La sfârșitul anului 1915 teritoriile Serbiei și Muntenegrului au fost ocupate în întregime de Puterile Centrale Victoriile din campania anului 1915 le-au adus Puterilor Centrale mari avantaje După ocuparea Serbiei și Muntenegrului Puterile Centrale au stabilit un front continuu de la Marea Baltică până la Marea Mediterană De asemenea Austro-Ungaria și Germania au realizat joncțiunea cu Imperiul Otoman Flancul sudic austro-ungar nu s-a mai aflat sub presiunea forțelor Antantei iar unitățile eliberate de pe front au putut fi trimise pe frontul de răsărit și pe cel italian Forțele militare austro-germano-bulgare au fost capabile să respecte planurile de operații pe care și le-au propus în cadrul ofensivei din Balcani Teritoriul Muntenegrului a fost ocupat de armatele austriece Teritoriul Serbiei a fost ocupat de trupele austriece și bulgare Armata muntenegreană după ce a suferit pierderi importante a fost demobilizată Armata sârbă a suferit pierderi foarte mari în timpul luptelor cu inamicii în timpul retragerii cât și datorită condițiilor meteorologice grele și a echipării precare a soldaților În afară de pierderile umane sârbii au pierdut și o mare cantitate de armament muniții și mijloace de transport Reușitele militare din Balcani ale Puterilor Centrale le-au adus mari avantaje strategice și diplomatice În afară de cele deja enumerate stalibirea unui comunicații directe cu Turcia și semanrea unei alianțe cu Bulgaria blocul austro-german a slăbit considerabil pozițiile din regiune ale Antantei Cu toate acestea Puterile Centrale nu au putut să obțină capitularea Serbiei Armata sârbă avea să fie reorganizată și să renască în primăvara anului 1916 intrând în luptă de partea Antantei pe frontul din Salonic Utilizarea judicioasă a trupelor sârbe în condițiile luptei din munți și dificultățile întâmpinate de Armata a 2-a bulgară în luptele cu sârbii au împiedicat Puterile Centrale să încercuiască și să scoată definitiv din luptă trupele Belgradului Campania anului 1916 La începutul anului 1916 Regatul Muntenegrului a fost scos din război Regele Nikola I a semnat decretul pentru demobilizarea armatei și a plecat în exil Teritoriul țării a fost ocupat de trupele austro-ungare Cu toate acestea populația sârbă și muntenegreană a continuat lupta de gherilă împotriva ocupantului După înfrângerea zdrobitoare a Serbiei Antanta a format frontul din Macedonia Planul de luptă al Aliaților prevedea blocarea în zonă a unor forțe germane cât mai numeroase împiedicând astfel transferarea lor pe frontul de vest Pe de altă parte Înaltul comandament german ale cărui trupe reprezentau forța militară principală a Puterilor Centrale nu plănuia nicio ofensivă de amploare pe frontul din Salonic în parte datorită efectivelor limitate de care dispunea dar și datorită dificultăților logistice Scopul Înaltululi comandament german era să țină sub control trupele inamice din regiune cu ajutorul unor efective reduse germano-bulgare În luna mai a anului 1916 forțele Antantei de frontul din Salonic se bucurau de superioritate numerică în fața trupelor germano-bulgare Efectivele Antantei au fost suplimentate cu cele ale armatei sârbe complet reorganizată Sârbii formaseră șase divizii de infanterie și una de cavalerie plasate sub comanda nominală a prințului moștenitor Alexandru Karađorđević Generalul Putnik a fost demis Armata sârbă avea 130000 de soldați iar totalul forțelor aliate din Balcani ajungea la 300000 de oameni Luptele din primăvara și vara anului 1916 În momentul în care comandamentul german a luat hotărârea transferării unor efective din Balcani pe frontul din Franța trupele Antantei au avut sarcina de oprire a relocării forțelor inamice prin declanșarea unor acțiuni ofensive În ciuada atacurilor organizate de Aliați germanii au continuat să trimită trupe din Balcani pe frontul de vest iar unitățile bulgare rămase în regiune au rămas relativ pasive Acțiunile militare ale Antantei au căpatat o mai mare amploare în luna august Unitățile anglo-franceze au încercat să străpungă defensiva bulgară în regiunea lacului Dojran 9–18 august Bulgarii au reușit să respingă atacul provocându-le pierderi importante inamicilor După intrarea României în război Antanta a plănuit o ofensivă combinată care avea ca scop scoaterea Bulgariei din război Ofensiva trebuia să înceapă pe 20 august Comandamentul bulgar a luat-o înaintea Aliaților și a declanșat propria ofensivă pe 17 august Acesta a hotărât ca prima ofensivă importantă de pe frontul din Salonic să fie purtată în două regiuni pe valea Vardarului și în Tracia Atacul bulgar a țintit regiuni ale Greciei puternic populate Mai multe regimente ale Armatei I au cucerit Florina și au luat peste 6500 de prizonieri și au capturat mai multe piese de artilerie grea ale elenilor Acești prizonieri au fost internați în lagăre de prizonieri de război din Germania de unde au fost eliberați doar după sfârșitul războiului Trupele bulgare au reușit să înainteze Cu toate acestea pe 1 septembrie trupele Antantei cinci divizii de infanterie britanice patru franceze șase sârbe una italiană și una rusă au declanșat un atac spre Florina și Monastir având dublu scop respingerea bulgarilor din teritoriile cucerite și sprijinirea României Pe 3 octombrie bulgarii au fost respinși pe liniile de plecare ale ofensivei lor de pe 17 august După ce și-au atins obiectivele limitate pe care și le propuseseră trupele Antantei nu au mai continuat ofensiva Bulgarii au mutat în regiune opt regimente de infanterie din alte sectoare În sprijinul bulgarilor au fost aduse și mai multe batalioane de infanterie germană de pe frontul din România cât și un corp de infanterie turcă Luptele de la sfârșitul anului 1916 În luna septembrie a avut loc o bătălie în regiunea muntoasă Kajmakčalan între trupele sârbe și cele bulgare Atacurile repetate ale sârbilor au fost respinse de bulgari cu ajutorul artileriei grele După ce de-a lungul celor 20 de zile de luptă avantajul tactic a trecut dintr-o tabără în alta trupele sârbe au reușit pe 30 septembrie să cucerească definitiv punctele strategice ale muntelui Victoria lor a fost plătită scump cu viața a 5000 de soldați și ofițeri Victoria sârbilor nu a schimbat în mod hotărâtor situația de pe front pentru că această ofensivă nu a mai fost urmată și de alte atacuri ale Aliaților în alte sectoare ale frontului De-a lungul întregului front a fost restabilit calmul În lunile octombrie-noiembrie trupele Aliaților sârbe ruse și franceze au declanșat o ofensivă prin care s-a urmărit preluarea controlului asupra punctelor strategice din Macedonia Acest atac a obligat comandamentul Puterilor Centrale să întărească efectivele din această zonă a frontului cu un număr de divizii germane bulgare și turce Pe 19 noiembrie trupele Antantei au cucerit orașul Monastir un important nod de transport din Macedonia Pe 11 decembrie trupele Antantei au fost obligate să oprească ofensiva din pricina stării de epuizare a trupelor lipsei rezervelor și a crizei de muniție Trupele Antantei suferiseră de la începutul ofensivei în august pierderi insemnate — 47000 de oameni morți răniți dispăruți sau prizonieri Spre sfârșitul anului 1916 Aliații aveau pe frontul din Salonic 18 divizii de infanterie 5 franceze 5 engleze 6 sârbe și câte una rusă și italiană Puterile Centrale aveau în aceeași regiune 11 divizii de infanterie 8 bulgare 2 germane și una turcă< ref> Rezultatele campaniei anului 1916 La sfârșitul anului 1916 trupele Antantei nu își îndepliniseră obiectivul stabilit pe frontul din Macedonia scoaterea Bulgariei din război Trupele bulgare s-au apărat cu succes de-a lungul întregului front mai mult chiar au declanșat o serie de operațiuni ofensive încununate de un succes parțial Principalele probleme ale Antantei pe frontul din Balcani au fost asigurarea siguranței spatelui frontului și a trupelor de rezervă O altă problemă importantă cu care trupele Antantei au fost obligate să se confrunte a fost malaria Peste 80000 de soldați aliați au fost bolnavi de malarie de-a lungul timpului pe frontul din Balcani Puternica apărare bulgară din regiunile muntoase nu a permis trupelor aliate părăsirea așa-numitelor „văi ale malariei care se întindeau de-a lungul cursului Vardarului Aliații nu au reușit să evacueze bolnavii de malarie din regiune În ciuda unor măsuri luate de medicii militari răspândirea epidemiei de malarie nu a putut fi oprită În 1916 Antanta a întreprins o serie de acțiuni împotriva Greciei pentru prevenirea unei posibile alianțe a acestei țări cu Puterile Centrale și aceasta în ciuda neutralității pe care o proclamase guvernul de la Atena Antanta a instituit blocada navală împotriva Greciei a cerut demobilizarea forțelor armate și marinei elene considerând că există în rândurile ofițerilor un puternic sentiment progerman Guvernul elen a fost obligat să accepte toate aceste cereri Aliații au reușit la un moment dat chiar performanța preluării controlului asupra întregului sistem politic al țării Campania anului 1917 Puterile Antantei au stabilit obiectivele pentru trupele care luptau pe frontul din Macedonia în cadrul conferinței de la Chantilly de pe 15 noiembrie 1917 Acest nou plan urmărea ca și cel al anului 1916 scoaterea din război a Bulgariei Trupele Aliate de pe frontul de la Salonic urmau să declanșeze o ofensivă de mare amploare împotriva bulgarilor ofensivă care urma să fie sprijinită și de acțiuni ale trupelor române și ruse de la nord de Dunăre Prăbușirea frontului din România a oprit însă punerea în aplicație a acestui plan Planul comandamentului germano-bulgar pentru anul 1917 era axat în principal pe defensivă întărirea pozițiilor și comunicațiilor din spatele frontului și respingerea oricărei acțiuni ofensive a Antantei Luptele din anul 1917 Declanșarea ofensivei trupelor aliate 660000 de soldați din care 240000 de englezi 200000 de francezi 130000 de sârbi 50000 de italieni 17000 de ruși și 23000 de greci urma să aibă loc pe 25 aprilie După prima fază a atacului care s-a încheiat cu un eșec și după agravarea situației pe porțiunea românească a frontului de răsărit operațiunea ofensivă a Antantei pe frontul din Macedonia a fost oprită pe 23 mai Pierderile înregistrate de aliați în această fază a luptelor au fost de 20000 de oameni Unul dintre motivele cele mai importante ale eșecului Antantei în acest ultim atac a fost deficiențele artileriei Acțiunile ofensive ale francezilor pe frontul din Salonic au încetat pe 8 mai din cauza lipsei sprijinului adecvat de artilerie și din cauza contraatacului bulgarilor În același timp și ofensiva sârbilor pe valea râurilor din regiune a fost stopată În plus au apărut rebeliuni ale unor subunități franceze ca rezultat al înfrângerii suferite pe frontul de vest în cadrul ofensivei „Nivelle Rebeliunile au fost însă rapid înăbușite de comandamentul Antantei Pe 18 mai trupele bulgare au obținut un succes limitat în luptele pentru cucerirea unor înălțimi muntoase aflate până atunci sub controlul francezilor Această modificare nu a influențat însă în mod considerabil situația de pe front Intrarea Greciei în război Antanta a luat o serie largă de măsuri pentru a-i face pe greci să intre în război de partea Aliaților În 1916 a fost numit premier al Grecia Eleftherios Venizelos un susținător hotărât al intrării Greciei în război de partea Antantei Presiunile făcute de țările Antantei asupra Greciei pentru a o determina să intre în război au continuat și în 1917 Pe 12 iunie 1917 regele Greciei Constantin I a abdicat și a părăsit țara Al doilea fiu al fostului rege Alexandru I a devenit monarhul Greciei Noul rege a înscris țara pe drumul alierii cu puterile Antantei După ce Antanta a fost sigură de alianța cu Grecia s-a luat hotărârea ridicării blocadei navale instituite în 1916 Pe 29 iunie Grecia și-a rechemat ambasadorii din statele Puterilor Centrale Pe 2 iulie Grecia a declarat război tuturor țărilor Puterilor Centrale 80 de ofițeri francezi au sosit în Grecia în septembrie ca să ajute la mobilizarea forțelor armate elene Prin mobilizarea forțelor armate elene forțele aliate de pe frontul din Salonic au crescut din punct de vedere numeric s-a îmbunătățit aprovizionarea și siguranța spatelui frontului Rezultatele campaniei anului 1917 La sfârșitul anului 1917 comandantul forțelor aliate de pe frontul din Salonic Macedonia generalul Maurice Sarrail a fost înlocuit cu generalul Adolphe Guillaumat Spre sfârșitul campaniei din 1917 Aliații dispuneau de 23 de divizii în regiune 8 franceze 6 sârbe 4 engleze 3 elene câte una italiană și rusă adică peste 600000 de soldați Pe frontul din Macedonia a domnit calmul pe parcursul anului 1917 Luptele din Balcani nu au influențat în mod semnificativ desfășurarea conflictului pe alte fronturi Bulgarii nu au fost capabili să întreprindă singuri operațiuni ofensive ample iar aliații lor germanii și-au concentrat acțiunile pe frontul de vest și pe cel din Italia În același timp forțele armate ale principalelor puteri ale Antantei au fost preocupate să organizeze acțiuni ofensive pe frontul de vest În plus au trebuit să înăbușe rebeliunile militarilor radicalizați de ideile revoluționare Ieșirea din război a Rusiei a făcut ca efectivele aliaților de pe frontul din Salonic să fie văduvite de aportul tuturor militarilor ruși Plecarea unităților ruse a reprezentat pe de-o parte slăbirea puterii aliaților pe frontul din Salonic iar pe de altă parte a îndepărtat primejdia disemninării ideilor revoluționare în rândul trupelor Lupta poporului sârb împotriva trupelor de ocupație ale Puterilor Centrale a avut o importanță specială Pe teritoriul Serbiei au izbucnit frecvent răscoale împotriva forțelor străine și au fost formate unități de partizani care au aplicat tactici de gherilă Numărul total al celor care au participat activ la lupta împotriva ocupanților s-a ridicat la 13000 de oameni Partizanii nu dispuneau de armament modern fiind incapabili să facă față atacului armatei regulate dar au reușit să dezorganizeze spatele frontului inamic În anul 1917 a avut loc un eveniment cu o importanță majoră pentru Balcani Guvernul sârb în exil pe insula Corfu a semnat declarația pentru formarea Iugoslaviei Campania anului 1918 Situația militaro-politică din Balcani de la începutul anului 1918 s-a modificat în favoarea Antantei Cu toate acestea de la începutul anului 1917 calmul a fost stăpân pe întreaga lungime a frontului iar acțiunile de luptă au fost de mică intensitate Comandamentul a început în 1918 să studieze posibilităție de organizare a unei ofensive pe frontul din Macedonia Declanșarea ofensivei Ludendorff de pe frontul de vest din primăvara anului 1918 a dus la transferarea unor contingente germane numeroase de pe frontul din Macedonia în Franța În aceste condiții armata bulgară nu a organizat operațiuni ofensive Comandamentul francez a ordonat comandantului aliat de pe frontul din Salonic generalul Guillaumat care avea să fie înlocuit la un moment dat de Louis Franchet d'Esperey să facă tot ce era posibil să împiedice transferul trupelor germane pe frontul de vest Soluția găsită a fost organizarea unui atac al forțelor elene în Tracia și a celor sârbe pe valea Vardarului Până în cele din urmă comandamentul francez a modificat acest plan luând decizia organizării unei ofensive generale pe întreg frontul din Macedonia Acest ultim plan a fost aprobat de responsabilii militari ai Antantei pe 3 august Pregătirile pentru ofensivă Forțele Antantei ocupau un front de 350 km Acesta se întindea de la golful Orfano al Mării Egee de-a lungul crestelor munților până la Vlora pe malul Mării Adriatice Efectivele aliate erau formate din 29 de divizii 8 franceze 4 britanice 6 sârbe una italiană și 10 elene adică 667000 de soldați și 2070 de piese de artilerie Puterile Centrale de pe frontul din Salonic erau formate din 12 divizii bulgare organizate în 3 armate Armata a 11-a „germană și Armata I și a II-a bulgară Armata a 11-a „germană era formată în marea majoritate din soldați bulgari la care se adăuga un număr de batalioane germane cu toții fiind echipați cu armament german La sfârșitul lunii mai trupele elene sprijinite de cele franceze au declanșat un atac în regiunea cursului râului Skra atac încununat de succes Această victorie a întărit convingerea conducătorilor militari ai Antantei că armata Greciei și-a desăvârșit procesul de reorganizare și poate participa la orice acțiune militară Pregătirile armatelor aliate pentru ofensiva generală au început în august 1918 Comandamentul aliat și-a propus să spargă frontul bulgarilor printr-un atac de-a lungul răului Cerna De asemenea planul aliat prevedea și atacuri pe direcțiile orașului Bitola de-a lungul văii râului Vardar și un atac asupra pozițiilor fortificate bulgare din jurul lacului Dojran Pe flancul drept urma să intre în acțiune diviziile elene care aveau ca principal obiectiv oprirea transferului efectivelor bulgare ale Armatei a 2-a spre sectoarele de front în care se desfășura atacul principal Unitățile sârbe și elene urmau să aibă rolul principal în atacul planificat iar cele franceze și britanice trebuiau să le asigure tot sprijinul necesar Declanșarea ofensivei generale a trupelor aliate Operațiunile militare aliate au început în dimineața zilei de 14 septembrie printr-o puternică pregătire de artilerie După încheierea bombardamentului asupra pozițiilor bulgare armatele aliate au trecut la atac Trupele franco-elene au cucerit pozițiile bulgarilor de pe muntele Dzena Bulgarii de sub comanda generalului Vazov au reușit să reziste doar în regiunea lacului Dojran Până la urmă pe 18 septembrie breșa din frontul bulgarilor a ajuns la 25 km lățime și o adâncime de 15 km Trupele aliate au reușit să pătrundă pe văile râurilor Vardar și Struma La ofensivă au luat parte activ și cavaleria și aviația Pe 20 septembrie breșa din frontul bulgar ajunsese la 45 km lungime și 40 km lățime Germanii au înțeles situația grea în care se aflau bulgarii și au încercat să le ușureze situația printr-un atac în regiunea Niș din Serbia Pe 21 septembrie sârbii după ce au străpuns liniile bulgare au atins cursul râului Vardar reușind să rupă legătura dintre Armata 2-a și Armata a 11-a bulgare Pe 26 septembrie sârbii au ocupat orașul Veles și trupele engleze au intrat în Bulgaria amenințând să atace Sofia Armata bulgară a fost nevoită să se retragă pe întreaga linie a frontului În cele mai multe cazuri trupele bulgare au fost obligate să se retragă în mare grabă abandonând mii de răniți piese de artilerie convoaie cu provizii și diferite echipamente militare Frontul bulgarilor a fost fragmentat puternic iar situația Armatei a 11-a a ajuns să fie critică Comandanții Armatei a 11-a bulgaro-germane au dat ordinele de retragere cu întrârziere ceea ce a permis Aliaților să o izoleze de restul trupelor bulgare Pe 29 septembrie sârbii au cucerit orașul Štip iar francezii au desăvârșit încercuirea Armatei a 11-a În aceeași zi a fost semnat armistițiul dintre Antantă și Bulgaria Subunitățile Armatei a 11-a care nu au aflat de semnarea armistițiului au continuat să lupte până pe 30 septembrie Trupele victorioase au cucerit aproximativ 500 de piese de artilerie 10000 de cai și o cantitate uriașă de provizii Capitularea Bulgariei În această perioadă armata bulgară a fost răvășită de rebeliuni iar guvernul de la Sofia a încercat să restabilească ordinea prin măsuri de forță Pe 28 septembrie aproximativ 30000 de soldați au refuzat să lupte Guvernul de la Sofia dată fiind situația disperată în care se afla armata a făcut tot ce i-a stat în putință să grăbească procesul de negociere pentru semnarea unui armistițiu Armistițiul dintre Antantă și Bulgaria a fost semnat pe 29 septembrie 1918 la Salonic Termenii acestui armistițiu prevedeau retragerea imediată a trupelor bulgare din Serbia și Grecia demobilizarea armatei bulgare după retragerea în țară cu excepția unor unități de infanterie și cavalerie necesare păstrării ordinii în țară și dreptul de liber tranzit al trupelor aliate pe teritoriul Bulgariei Încheierea luptelor în Balcani Ca urmare a capitulării Bulgariei trupele Antantei aveau cale liberă spre România amenințând armatele Puterilor Centrale aflate în regiune De asemenea Aliații aveau deschisă calea pentru invadarea teritoriului Austro-Ungariei Trupele sârbe au continuat lupta pentru eliberarea teritoriului țării Pe 12 octombrie armata sârbă a eliberat Nișul iar pe 1 noiembrie a intrat triumfal în Belgrad Două divizii aliate una franceză și una britanică s-au îndreptat spre Dunăre pregătindu-se pentru traversarea fluviului pe la Ruse și Sviștov România fusese obligată prin Tratatul de la Buftea-București cu Puterile Centrale să iasă din război și să-și demobilizeze armata Odată cu intrarea trupelor aliate pe teritoriul României guvernul generalului Constantin Coandă a decretat mobilizarea generală și a declarat război Imperiului German Trupele Antantei au declanșat operațiuni ofensive și spre granițele Turciei amenințând să cucerească Istanbulul Pe 11 noiembrie 1918 în condițiile în care fusese părăsită de toți foștii aliați Germania a fost obligată să ceară la rândul ei armistițiul Acest act a marcat sfârșitul Primului Război Mondial Urmările Primului Război Mondial în Balcani Primul Război Mondial a fost un eveniment care a provocat urmări majore pentru toate statele din Peninsula Balcanică Austro-Ungaria După eliberara teritoriului Serbiei trupele Antantei s-au pregătit pentru invadarea Austro-Ungariei În aceste condiții guvernul de la Viena a cerut Aliaților pe 27 octombrie să accepte începerea negocierilor separate de pace Pe 29 octombrie austriecii au acceptat toate condițiile de pace impuse de Antantă Acest eveniment a declanșat procesul de dizolvare a Puterilor Centrale În același timp pacea a declanșat colapsul Imperiului Austro-Ungar În teritoriile din sud ale imperiului teritorii populate de slavi Adunarea Națională a Sârbilor Croaților și Slovenilor de la Zagreb a proclamat crearea Statului Slovenilor Croaților și Sârbilor Albania În ciuda faptului că Albania și-a proclamat neutralitatea trupele elene au intrat în țară în 1914 La începutul anului 1915 pe teritoriul Albaniei au intrat și trupele sârbo-muntenegrene După formarea frontului din Macedonia în Albania au debarcat și forțele italiene De-a lungul întregului război trupele italiene au luptat împotriva austriecilor pe teritoriul Albaniei În 1915 țările Antantei și Italia au semnat o convenție secretă care prevedea lichidarea Albaniei independente Această convenție reglementa divizarea Albaniei după terminarea războiului Partea de nord urma să fie incorporată în Serbia și Muntenegru partea de sud urma să fie ocupată de Grecia iar partea centală urma să devină protectorat italian După încheierea războiului mondial poporul albanez a declanșat lupta împotriva armatelor străine de ocupație Independența țării a fost restaurată în 1920 și după doi ani trupele italiene și iugoslave au fost definitiv alungate din țară Bulgaria Ofensivele Aliaților din toamna anului 1918 și în particular cea de pe frontul din Salonic au avut consecințe politice și strategice extrem de importante ducând la ieșirea din război a Bulgariei și capitularea Turciei care a intervenit ceva mai târziu Regele Bulgariei Ferdinand I a fugit din țară După semnarea armistițiului cu Antanta Bulgaria a fost prima țară a Puterilor Centrale care a ieșit din război< ref> Pe 27 noiembrie 1919 a fost semnat Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine Bulgaria a pierdut aproximativ 11000 km² Regatul Iugoslaviei a ocupat regiunile orașelor Țaribdor Strumica Bosilegrad șa Cadrilaterul a fost reocupat de România Tracia Apuseană a intrat în componența Greciei iar Bulgaria a pierdut accesul la Marea Egee Bulgaria a fost obligată să-și reducă forțele armate la maximum 20000 de oameni iar flota la maxim 10 nave de război Bulgaria a fost obligată să plătească despăgubiri de război 225 milioane de franci-aur timp de 37 de ani De asemenea Bulgaria a fost obligată să transfere în Grecia și Iugoslavia o mare cantitate de mărfuri sub formă de reparații de război< ref> Înfrângerea din Primul Război Mondial a dus la dezvoltarea în Bulgaria a ideilor revanșarde Ca urmare Bulgaria avea să se alăture Puterilor Axei în timpul celui de-al doilea război mondial Grecia Grecia a intrat în război în 1917 de partea Aliaților conștientă de câștigurile teritoriale pe care le-ar fi avut în tabăra învingătorilor Teritoriul Greciei a fost afectat în mică parte de lupte Ostilitățile pe teritoriul elen începuseră încă din 1916 când în ciuda neutralității proclamate de guvernul de la Atena grecii a permis bulgarilor să ocupe mai multe regiuni de graniță Temându-se de sentimentele progermane ale armatei și chiar și a populației Antanta a întreprins o serie de măsuri menite să forțeze Grecia să se alăture Aliaților și acțiunile Aliaților au dus la rezultatul dorit Atena a declarat război Puterilor Centrale După încetarea ostilităților Grecia s-a retras din Tracia Apuseană și Răsăriteană< ref> După victoria din războiul cu Turcia Vezi și Tratatul de la Sèvres grecii au fost animați de ideea „Greciei Mari Grecii ciprioți s-au bucurat de sprijinul guvernului de la Atena în tentativele lor de unire a insulei cu Grecia Disensiunile cu Turcia au dus însă în cele din urmă la izbucnirea războiului greco-turc din 1919 – 1920 în care Grecia a fost învinsă Tratatul de pace de la Sèvres a fost revizuit prin semnarea tratatului de pace de la Lausanne Visurile elenilor de creare a „Greciei Mari de ocupare a Istanbulului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele s-au prăbușit După semnarea tratatului de pace dintre Grecia și Turcia cele două țări au căzut de acord să efectueze un schimb de populație în 1923 România După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk România a fost forțată să ceară pacea și să semneze un tratat de pace dezavantajos cu Puterile Centrale Astfel România a pierdut regiuni de graniță foarte importante din punct de vedere strategic sau economic România a pierdut 18000 km² de-a lungul graniței cu Austro-Ungaria Cadrilaterul și o parte a Dobrogei la sud de calea ferată București – Constanța În plus Bulgaria putea să exploateze toată Dobrogea până la sfârșitul războiului Teritoriul României care era deja ocupat de Puterile Centrale Muntenia și alte regiuni mai mici rămânea sub controlul cuceritorilor până la sfârșitul războiului Corpul expediționar francez nu era obligat să părăsească țara dar nu avea permisiunea să iasă din România De asemenea România a fost obligată să accepte tranzitul trupelor Puterilor Centrale După bătălia de la Dobro Pole care a dus la ruperea frontului armatei bulgare România a declarat remobilizarea armatei și a reintrat în război de partea Antantei Victoria Antantei la sfârșitul războiului a adus României desăvârșirea unității naționale unirea Basarabiei Bucovinei Banatului și Transilvaniei cu România De asemenea România a recâștigat controlul asupra Cadrilaterului Serbia Încă din 1917 s-a semnat în insula Corfu o înțelegere între guvernul Serbiei și Comitetul Iugoslav cu privire la asocierea Serbiei Muntenegrului și teritoriilor austro-ungare locuite de slavii sudici pentru formarea unui nou stat independent — Regatul Iugoslaviei Noul regat avea să fie un stat în care să fie asigurată egalitatea națiunilor constituente sârbii croații și slovenii Șeful noului stat urma să fie regele Serbiei membru al dinastiei Karađorđević În octombrie 1918 forțele sârbe au rupt frontul bulgarilor și au reușit să elibereze teritoriul național de sub ocupația forțelor Puterilor Centrale În același timp în Zagreb a fost proclamat Statul slovenilor croaților și sârbilor Pe 26 noiembrie la Srem în Voivodina a fost proclamată unirea Muntenegrului cu Serbia La 1 decembrie 1918 la Belgrad a fost proclamată unirea Regatului Serbiei cu Statul Sârbilor Croaților și Slovenilor în cadrul Regatul Sârbilor Croaților și Slovenilor În 1929 Regatul Sârbilor Croaților și Slovenilor a primit numele de Regatul Iugoslaviei Muntenegru Regatul Muntenegrului a fost obligat să înceteze operațiunile militare în 1916 când trupele austro-ungare au ocupat în totalitate teritoriul țării În ianuarie 1916 după ce austro-ungarii au ocupat capitala Cetinje delegațiile muntenegreană și austro-ungară au negociat capitularea armatei muntenegrene Muntenegrenii au fost obligați să accepte condiții de pace grele Regele Nikola I al Muntenegrului a semnat decretul de demobilizare a armatei și a fugit în Italia Aproximativ 3000 de oameni ultimele trupe muntenegrene au fost luați prizonieri de către austro-ungari Muntenegru s-a angajat prin Declarația din Corfu să devină parte a Regatului Iugoslaviei Pe 26 noiembrie 1918 după eliberarea țării de sub ocupația austro-ungarăMuntenegru a devenit oficial parte a Serbiei Regele Nikola I a mai continuat câțiva ani să se opună cu arma în mână unirii cu Serbia încercând să restaureze independența țării Pierderile umane și materiale Serbia a fost țara care a suferit cele mai multe pierderi și distrugeri în timpul luptelor din Balcani Țara a fost devastată iar economia a intrat în declin Luptele de pe frontul din Balcani s-au dus pe teritoriile Muntenegrului Greciei Bulgariei și Albaniei Suferințele sârbilor au început încă din toamna anului 1914 Din cauza faptului că toți bărbații în putere erau în armată semănăturile de toamnă au fost întârziate sau nu au fost făcute A urmat criza de alimente Prețul pâinii a crescut exponențial la oraș Situația s-a înrăutățit și a provocat un val de refugiați Economia Serbiei a fost distrusă aproape în totalitate Activitatea industrială din țară a scăzut aproape la jumătate Muntenegru se afla într-o situație similară Autoritățîle bulgare speraseră că Serbia urma să fie învinsă rapid După deschiderea frontului din Salonic economia bulgară a fost supusă unor presiuni mari La început datorită ajutorului important din partea Germaniei economia bulgară a avut puțin de suferit Bulgaria nu a fost însă capabilă să suporte din punct de vedere economic un război de durată În 1918 țara era secătuită iar populația ajunsă în pragul sărăciei de pe urma unui îndelungat război de uzură dorea pacea Au avut loc două tentative de lovitură de stat partidele de stânga au devenit tot mai populare printre cele care au câștigat noi aderenți și simpatizanți în principal prin propaganda antirăzboinică fiind Uniunea Națională Agrară Bulgară și Partidul Comunist Bulgar< ref> După război Bulgaria a fost obligată să plătească despăgubiri de război în bani și mărfuri Primul Război Mondial a provocat pierderi uriașe tuturor statelor din Balcani De exemplu pierderile totale ale sârbilor s-au cifrat la 6 miliarde franci francezi Refugiații și atrocitățile împotriva civililor Războiul din Balcani a produs cele mai grele pierderi umane Serbiei și Muntenegrului În timpul luptelor sute de mii de civili au fost uciși au plecat în refugiu sau și-au pierdut averea Primele crime împotriva civililor au apărut în timpul ofensivei austriece în Serbia din august 1914 Soldații austro-ungari s-au dedat la jafuri și violențe împotriva civililor sârbi După declanșarea ofensivei austro-germane din toamna anului 1915 civilii sârbi s-au retras odată cu armata temându-se de cruzimea ocupantului cruzime dovedită cu un an în urmă Primii care și-au părăsit casele au fost locuitorii capitalei Belgrad urmați de cei din orașele mai mici și din sate Coloanele în retragere ale armatei sârbe s-au amestecat cu coloanele de refugiați Aproximativ 250000 de oameni s-au retras odată cu armata în condiții foarte grele urmăriți îndeaproape de avangărzile austro-germane Refugiații au suferit de foame tifos sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene Prin comparație cu trupele germane și austriece bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor Un jurnalist german prezent la ofensivă avea să scrie „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand care a murit ca un martir va fi spălat cu râuri de sânge sârbesc Suntem martorii evenimentului solemn al unei pedepse istorice În șanțuri de-a lungul drumurilor și pe pârloage peste tot putem vedea cadavrele împrăștiate pe pământ îmbrăcate în straie de țărani sau în uniforme militare Aici zac chipurile crispate ale femeilor și copiilor Au fost uciși sau au pierit de foame sau de tifos? Probabil nu este prima zi în care zac aici deoarece chipurile lor sunt deja desfigurate de mușcăturilor animalelor sălbatice de pradă iar ochii le-au fost ciuguliți demult de ciori Antanta a reușit să evacueze aproximativ 150000 de civili sârbi pe insula Corfu Chiar și aici refugiații au continuat să moară de boli sau de foame la sfârșitul războiului existând 10000 de orfani Partizanii sârbi și muntenegreni au dus o luptă neîntreruptă cu trupele de ocupație Civilii rămași în țară s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva forțelor străine Odată cu reluarea ofensivei aliate împotriva forțelor Puterilor Centrale civilii sârbi au luat parte activă la lupta pentru alungarea inamicului de pe pământul țării Rebeliunile soldaților și dezertările După izbucnirea războiului în rândurile armatei austriace din Balcani au avut loc dezertări dese În timpul campaniei din 1914 35000 de soldați slavi sârbi croați cehi sloveni slovaci dar nu numai au dezertat din armata austro-ungară Un mare număr dintre aceștia au ajuns să lupte în rândurile trupelor sârbe și mai apoi au luptat împotriva forțelor Puterilor Centrale După formarea frontului din Salonic s-a manifestat fenomenul franternizării între soldații ruși Antanta și bulgari Puterile Centrale Cea mai importantă rebeliune a soldaților de pe frontul din Balcani a fost cea militarilor bulgari care a dus de fapt la sfârșitul luptelor pe acest front Soldații bulgari epuizați de un război lung de uzură s-au răsculat și au cerut semnarea unui armistițiu Pe 28 septembrie 1918 se răsculaseră aproximativ 30000 de militari O parte a rebelilor au pornit în marș spre Sofia provocând panică și haos în capitala țării Pentru oprirea acestei mișcări guvernul bulgar a fost ajutat de aliații germani prin trimiterea Diviziei a 217-a de infanterie Împreună militarii loiali guvernului bulgar și cei germani au reușit să pună capăt rebeliunii Cu toate acestea situația Bulgariei a rămas critică și în aceeași zi Sofia a fost obligat să înceapă tratativele de pace < ref> Pierderi În campania din Balcani Serbia a suferit cele mai mari pierderi Pierderile totale militare și civile s-au ridicat la 15 milioane de oameni reprezentând 33% din populație sau 60% din populația de sex masculin dintre care pierderile militare s-au ridicat la 402435 de persoane Pierderi din Muntenegru s-au ridicat la 15000 de morți răniți sau capturați Numărul total al pierderilor civile și militare suferite de Muntenegru a fost 35000 de oameni Forțele britanice expediționare au pierdut aproximativ 5000 de morți în Balcani< ref> Bulgaria a pierdut 87500 de oameni uciși răniți și prizonieri armata austro-ungară a pierdut în campania din Balcani aproximativ 295000 de persoane Armata greacă a ucis aproximativ 9000 de persoane În cultura populară Primele lucrări consacrate Primului Război Mondial în Balcani au început să apară imediat după izbucnirea ostilităților Printre acestea se numără un poem publicat în ziarul „Slovenul din Ljubljana la 27 iulie 1914 scris de către naționalistul sloven Marco Natlachena intitulat „Srbe na vrbe! în în semn de răzbunare pentru asasinarea arhiducelui Ferdinand< ref> De la începutul războiului cunoscutul Jock Bogdanovici din Belgrad a început să filmeze primele operațiuni din Balcani iar împreună cu fotograful rus Samson Chernov au filmat lupta de la Sirmia și lupta pentru Zemun în septembrie 1914 Cu toate acestea după ce teritoriul Serbiei a fost ocupat studioul de filmare a încetat complet să mai funcționeze Întreaga epopee a sârbilor între 1915-1916 a fost acoperită de un scurt metraj filmată de cameramani străini< ref> În 2009 regizorul sârb Srdjan Dragoevici a regizat filmul „Sf Gheorghe doborând balaurul Acest film a devenit unul din cele mai costisitoare filme produse în Serbia cu un buget de aproximativ 5 milioane de euro După retragerea armatei sârbe în 1915 și ocupația de către trupele Puterilor Centrale în Serbia un cântec a devenit foarte popular cunoscut cu numele „Tamo daleko în În cântec soldații sârbi cântă despre satul lor distrus biserica unde s-au însurat și retragerea dureroasă în care și-au pierdut mulți camarazi Ulterior cântecul a devenit foarte cunoscut în Serbia mai ales pentru emigranții sârbi care au fugit din țară după al Doilea Război Mondial În Bulgaria Primul Război Mondial a fost văzută ca războiul de eliberare deoarece se credea că armata bulgară se lupta pentru teritoriul bulgar istoric și este casă pentru mulți bulgari După ce Vardar Macedonia a fost ocupată de trupele bulgare în 1915 guvernul bulgar a impus bulgarizarea în rândul populației locale Pentru acest scop au fost implicate figurile literare din Bulgaria În 1916 celebrul poet bulgar Ivan Vazov a publicat o colecție de poezii intitulată „Cântece de Macedonia Autoritățile bulgare au folosit aceste versuri ca un mijloc de luptă ideologică împotriva sârbilor Cu toate acestea operele lui Vazov au fost ulterior condamnate Note Vezi și Bulgaria în timpul Primului Război Mondial Participarea României la Primul Război Mondial Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești este un economist om de afaceri și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Chiril Gaburici s-a născut pe 23 noiembrie 1976 în satul Logănești raionul Hîncești RSS Moldovenească Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell din Republica Moldova apoi până în 2014 a fost în funcția de director al companiei de telefonie mobilă Azercell din Azerbaidjan Origini În cadrul unei emisiuni de la postul de radio „Vocea Basarabiei ex-deputatul liberal-reformator Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian cunoscut ca Manuc Bei proprietarul conacului din București unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române tratat care a jucat un rol nefast în ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus< ref> Viața personală Chiril Gaburici este căsătorit cu Irina și împreună au doi copii< ref> El cunoaște limbile română rusă engleză și franceză Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Controverse Studii La sfârșitul lunii februarie 2015 după ce a primit un mesaj anonim cu unele indicii și motivați de faptul că în CV-ul oficial al lui Chiril Gaburici nu sunt trecuți anii de studii jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au efectuat o investigație referitoare la studiile acestuia Astfel jurnaliștii au aflat că după absolvirea gimnaziului Chiril Gaburici a studiat la Colegiul Republican de Microelectronică și Tehnică de Calcul CRMTC din Chișinău deși el nu indicase asta în CV-ul său oficial Din afirmațiile vicedirectorului instituției respective reiese că Gaburici a studiat la CRMTC în perioada 1992-1995 și a fost exmatriculat și că acesta ar fi participat la sesiunea de bacalaureat dar nu i-a fost eliberată diploma de BAC Conform aceleiași investigații în 2009-2011 fiind deja director la Moldcell la vârsta de 33 de ani Gaburici și-a făcut masteratul la Universitatea Liberă Internațională din Moldova ULIM Ulterior a făcut studii de doctorat la Universitatea Academiei de Științe a Moldovei UASM în bază de contract El a fost înmnatriculat la UASM în 2011 la studii cu frecvență redusă urmând a studia 4 ani iar 2015 reprezintă ultimul său an de studii Într-un răspuns oficial al Guvernului Republicii Moldova la solicitarea de clarificare a situației se spune suplimentar datelor de mai sus că Gaburici a fost admis la ASEM în anul 1995 iar la Universitatea Slavonă s-a transferat în anul 1998< ref> Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Referințe Colibri sau „Pasărea muscă face parte din familia Trochilidae o famile numeroasă cu peste 400 de specii răspândite numai în cele două Americi din Alaska până în Țara de Foc de pe țărmul mărilor până în munții înalți acoperiți cu zăpadă Insă cele mai multe specii trăiesc în regiunile tropicale din America de Sud Hrana Hrana constă in polen nectar precum și in insecte mici arahnide sau polen ceea ce face ca reproducerea lor să fie legată în bună parte de perioada de înflorire a plantelor melifereele asigurând și polenizarea asemenea insectelor caracteristice plantelor melifere In lipsa hranei la temperaturi scăzute cad într-o stare de amorțire revenindu-și la reîncălzirea timpului Speciile nordice migrează in distanțe mari Specii importante Colibriul de ametist Lampornis elemenciae mărime 13 cm Colibriul uriaș Patagona gigas 16 cm Colibriul cu spadă 22 cm Colibriul cu coadă de rândunică 19 cm Zâna bondarilor Acestura bombus 6 cm Colibriul cioc-de -vultur Eutoxeres aquila 13 cm Colibriul cu coadă încovoiată Loddigesia mirabilis 12 cm Colibriul de topaz Topaza pella 9 cm Legături externe http wwwhummingbirdsocietyorg Conservatorismul este o doctrină politică apărută ca o reacție la liberalism Avându-și originea în celebrul dicton al lui Lucius Cary al II-lea Viconte Falkland „Atunci când nu este necesar să schimbi ceva este necesar să nu schimbi nimic conservatorismul a fost fundamentat ca doctrină politică de către gânditorul Edmund Burke Principalele elemente ale gândirii conservatoare sunt 1 Omul ca ființă eminamente religioasă întruchipare a rațiunii a instinctului și a emoției iar religia element fundamental al societății civile 2 Comunitatea ca element teleologic anterior individului 3 Drepturile ca urmare firească a obligațiilor individuale 4 Răul considerat înrădăcinat în ființa umană și nu în instituțiile statale 5 Inegalitatea umană nu și din punct de vedere moral însă ca urmare a organizării sociale complexe Bibliografie Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Ernst Röhm Julius n 28 noiembrie 1887 München d 2 iulie 1934 a fost un ofițer imperial al Armatei Germane în Primul Război Mondial iar mai târziu un lider nazist El a fost un co-fondator al miliției Partidului Nazist apoi comandantul Sturmabteilung SA Ernst Röhm fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler În momentul în care Hitler a devenit cancelar Röhm a cerut de îndată recompensa puterii dar crezurile sale revoluționare l-au îndepărtat de naziști La 30 iunie 1934 în Noaptea cuțitelor lungi Ernst Röhm a fost arestat și după două zile ucis în celula sa din închisoarea Stadelheim Lider SA Ernst Röhm s-a născut la München Ernst Röhm avea o slăbiciune pentru bărbații tineri Pentru Röhm oamenii erau împărțiți în categorii clar delimitate soldați sau civili prieteni sau dușmani Acesta susținea „Din moment ce sunt un om imatur și viclean războiul și neliniștea îmi sunt mai plăcute decât ordinea burgheză Atras de oratoria lui Hitler acesta devine unul dintre primii membri ai Partidului Nazist NSDAP și un prieten apropiat al presupusului Fűhrer pentru a cărui apărare Röhm a alcătuit o bandă pestriță din care făceau parte la început un vânzător un luptător amator un ceasornicar și un paznic de berărie Noua gardă de corp a fost denumită Stosstrupp Brigăzile de asalt și a fost anexată SA-ului Sturmabteilung condus de Röhm cu un efectiv numărând 2000 de oameni urmând să fie înlocuită de Stabswache sau Garda Cartierului General care a pus bazele Schutzstaffel SS În acest timp Röhm și Hitler au fost atât de apropiați că s-au adresat reciproc în „du sub formă familiară germană de „tu Röhm a fost singurul nazist la care Hitler s-a adresat ca atare La rândul său Röhm a fost singurul care s-a adresat lui Hitler cu „Adolf mai degrabă decât „Mein Führer Cu ajutorul lui Hermann Göring și a găștii pestrițe a SA-ului lui Ernst Röhm Hitler a dat lovitura în 8 noiembrie 1923 când a încercuit berăria Burgerbraukeller unde von Kahr conducea o adunare patriotică În urma acestei acțiuni von Kahr și ceilalți au fost forțați să se retragă într-o cameră din spate cerându-li-se cooperarea Atunci Hitler a comis greșeala de a permite oamenilor să părăsească berăria O zi după Hitler alături de Erich Ludendorff și Röhm al cărui SA fusese în prim-planul tentativei de puci a fost într-un final arestat și adus în fața unei curți de justiție A fost condamnat la cinci ani de închisoare ca „deținut de onoare cu înțelegerea că va fi eliberat condiționat după un an Röhm a fost încarcerat la închisoarea Stadelheim iar Ludendorff a fost achitat În septembrie 1930 Hitler a trimis o cerere cu caracter personal lui Röhm cerând ca el să revină pentru a servi ca șef SA al personalului Röhm a acceptat oferta și a început îndeplinirea noii lui sarcini la începutul lunii ianuarie 1931 Röhm a adus noi idei radicale SA și a continuat cu atacuri asupra evreilor De asemenea a atacat sau intimidat pe oricine considera ostil programul nazist național socialist editori profesori politicieni funcționari sau oameni de afaceri SA a contribuit la creșterea de naziști național-socialiști dar cu toate acestea violențele de stradă și consumul exagerat de alcool a fost un obstacol pentru reputația SA-ului Un alt obstacol a fost mai mult sau mai puțin deschis de homosexualitatea lui Röhm și a altor lideri SA cum ar fi adjunctul lui Edmund Heines În 1931 „Münchener Post un ziar social democrat a obținut și a publicat scrisorile lui Röhm către un prieten în care Röhm discuta problemele sale sexuale despre bărbați În seara de 9 martie 1933 la nu mai puțin de două luni de la acapararea puterii de către naziști Ernst Röhm sprijinit de cohorte de trupe SA defilând prin fața Cancelariei de Stat a revendicat cedarea puterii lui von Epp și numirea acestuia în funcția de comisar general al Bavariei Sfârșitul carierei Berlinul din vara lui 1934 era un oraș ce forfotea de zvonuri dintre care nu cel mai neînsemnat era acela că Ernst Röhm se afla în fruntea unei conspirații pentru acapararea puterii Armata al cărei sprijin îi era absolut necesar lui Hitler susținea că deține informații conform cărora Röhm ar fi intenționat să unească SA-ul cu Reichswehr-ul armata germană pentru a crea o „armată populară de stânga Încercând să înlăture diferențele dintre armată și Cămășile brune SA Hitler s-a confruntat cu un posibil compromis General-colonelul Werner von Blomberg ministrul Apărării Naționale și Ernst Röhm ca șef al SA-ului au fost convinși să semneze un pact care proclama Reichswehr-ul Apărarea Națională drept „singura organizație armată oficială al celui de-al Treilea Reich SA-ul avea să funcționeze în continuare dar i se atribuia un rol subordonat strict de apărare La recepția de dinaintea unei ceremonii muzicale Röhm a criticat aspru această strategie Amețit de băutură a denunțat zgomotos „armata și bancherii lansând în același timp o diatribă la adresa preocupărilor rasiale ale lui Heinrich Himmler Hitler a fost și el demonizat pentru trădarea intereselor revoluției; Germania avea după declarațiile lui Röhm nevoie de un stat socialist Hitler încă își păstra speranța în „frustatul Röhm susținând într-un discurs în fața Reichstagului la Opera Kroll că „la începutul lui iunie am făcut un ultim efort pentru Röhm L-am chemat în biroul meu și am vorbit împreună vreme de aproape 5 ore Într-o încercare de a calma spiritele SA-ul a primit o permisie de o lună începând de la 1 iulie iar în această perioadă uniformele au fost interzise Decizia a fost primită cu stupoare de Reinhard Heydrich Heinrich Himmler Hermann Göring și generalul Walther von Reichenau șeful statului-major al lui Blomberg care își dăduseră acordul pentru o revoltă armată împotriva SA-ului deci un complot contra conducerii SA miliția partidului nazist Întrebarea care se punea era cum avea Röhm să fie eliminat dacă SA-ul era în permisie După câteva zile ciorna textului unei cuvântări din partea lui Röhm și a conducerii SA menită să fie publicată în ziarul National Zeitung a ajuns în mâinile agenților lui Heydrich și a fost considerată de mulți ca exprimarea directă a intențiilor lui Röhm „Sper că la 1 august SA-ul odihnit plin de energie va fi pregătit să își ducă la capat misiunea glorioasă pentru popor și patrie Dacă dușmanii SA-ului cred că membrii ei nu se vor întoarce din permisie sau se vor întoarce doar o parte lăsați-i să se bucure de iluzie cât încă mai pot O luptă politică în cadrul partidului nazist NSDAP a crescut cu cei apropiați lui Hitler inclusiv premierul prusac Hermann Göring Ministrul Propagandei Joseph Goebbels și șeful SS Heinrich Himmler se poziționaseră împotriva lui Röhm Ca un mijloc de a-l izola și anihila pe Röhm Göring a transferat pe 20 aprilie 1934 controlul poliției politice prusace Gestapo-ul lui Himmler pe care credea Göring se putea conta că va acționa contra lui Röhm Himmler și adjunctul său Reinhard Heydrich șef al Serviciului Secret al SS SD au adunat un dosar cu dovezi fabricate care să sugereze că Röhm ar fi fost plătit cu douăsprezece milioane de mărci de către Franța să-l răstoarne pe Hitler Ofițeri de frunte au arătat dovezi false pe 24 iunie cum că Röhm ar fi plănuit să se folosească de SA pentru a lansa un complot împotriva guvernului Röhm-Putsch În acest timp aceste povești au fost recunoscute oficial Uciderea lui Röhm Când Hitler a zburat în Westfalia pentru a participa la nunta unui vechi prieten Himmler a luat inițiativa contra lui Röhm trăgând un semnal de alarmă cu privire la o iminentă revoltă din Berlin condusă de Karl Ernst unul dintre apropiații lui Röhm Reichsfűhrer-ul și agenții săi au menținut tensiunea printr-o avalanșă de comunicate către Hitler care raportau planuri pentru o revoltă în München Hitler s-a decis fără ezitare Pe 28 iunie 1934 el i-a telefonat lui Röhm și i-a cerut să adune toți liderii SA la Bad Wiessee peste două zile pentru o conferință Röhm a fost de acord aparent nebănuitor În zori la 30 iunie Hitler a zburat la München apoi s-a dus la pensiunea Hanslbauer din Bad Wiessee unde era instalat Röhm alături de niște tineri chipeși din SA Aici a început epurarea Mărturiile diferă cele mai multe căzând de acord doar asupra rezultatului sângeros Röhm care dormea buștean a fost târât din pat și azvârlit în închisoarea Stadelheim din München Întreaga conducere a SA-ului a fost practic lichidată alături de mulți alți adversari politici ai naziștilor prin complotul lui Hitler Göring Himmler Heydrich Goebbels von Reichenau Hitler a fost neliniștit de autorizarea executării lui Röhm și i-a dat lui Röhm o oportunitate de a se sinucide Pe 2 iulie el a fost vizitat de SS-Brigadeführer Theodor Eicke pe atunci Comandant din lagărul de concentrare de la Dachau și SS-Obersturmbannführer Lippert Michael care i-au pus un pistol pe masă i-au spus lui Röhm că are zece minute să-l folosească și au plecat Röhm a refuzat și a declarat „Dacă urmează să fiu omorât atunci să o facă Adolf el însuși Neauzind nimic în timpul alocat Eicke și Lippert s-au întors în celula lui Röhm și l-au găsit în picioare Lippert l-a împușcat mortal în piept El a fost îngropat în Westfriedhof Cimitirul de Vest în München Execuția lui Ernst Röhm și celorlalți SA-iști a fost „legalizată de Hitler printr-un act de lege la 3 iulie 1934 care o justifica considerând-o o „necesitate de apărare a statului Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Finlanda în ; în denumită oficial Republica Finlanda este o țară nordică situată în regiunea finoscandică a Europei de Nord Se învecinează cu Suedia la vest cu Norvegia la nord și cu Rusia la est în timp ce Estonia se află la sud peste Golful Finlandei În Finlanda trăiesc circa 54 milioane de oameni majoritatea fiind concentrată în regiunile sudice< ref> și o regiune autonomă Insulele Åland Circa un milion de locuitori trăiesc în Zona Metropolitană Helsinki formată din Helsinki Espoo Kauniainen și Vantaa și o treime din PIB se produce acolo Alte mari orașe sunt Tampere Turku Oulu Jyväskylä Lahti și Kuopio Din secolul al XII-lea și până la începutul secolului al XIX-lea Finlanda a constituit provincia estică a Suediei Apoi a devenit Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus până la Revoluția Rusă Aceasta s-a soldat cu declararea independenței Finlandei urmată de un război civil în care „roșiii pro-bolșevici au fost învinși de „albii pro-conservatori cu ajutorul Imperiului German După o scurtă tentativă de a înființa o monarhie Finlanda a devenit republică Experiența Finlandei în al Doilea Război Mondial s-a centrat pe trei conflicte armate separate Războiul de Iarnă 1939–1940 și Războiul de Continuare 1941–1944 împotriva Uniunii Sovietice; și Războiul Laponiei 1944–1945 împotriva Germaniei Naziste După sfârșitul războiului Finlanda a aderat la Națiunile Unite în 1955 la OECD în 1969 la Uniunea Europeană în 1995 și la zona euro de la începutul ei în 1999 În această perioadă a construit un amplu stat social Finlanda s-a industrializat târziu rămânând țară predominant agrară până în anii 1950 După aceea dezvoltarea economică a fost rapidă astfel încât cu un venit pe cap de locuitori de 49000 de dolari 2011< ref> Etimologia și noțiunea de „Finlanda Etimologie Finland Numele de Finlanda apare pe trei pietre runice Două s-au găsit în provincia suedeză Uppland și poartă inscripția finlonti U 582 A treia s-a găsit în Gotland în Marea Baltică Ea poartă inscripția finlandi G 319 și datează din secolul al XIII-lea< ref> Suomi Numele de Suomi are origini incerte dar un posibil cuvânt asociat este termenul protobaltic źemē care înseamnă „pământ Pe lângă limbile finice înrudite cu finlandeza acest nume se folosește și în limbile baltice letonă și lituaniană Altfel s-au propus și termenul indo-european gʰm-on „om cf goticul guma latinescul homo împrumutate ca ćoma Cuvântul se referea inițial doar la provincia Finlanda Propriu-Zisă și ulterior la coasta nordică a Golfului Finlandei regiunile nordice ca Ostrobothnia fiind la început excluse din noțiune Teorii mai vechi propun o derivare de la suomaa țara bălților sau suoniemi capul bălților și paralele între saame sami un popor fino-ugric din Laponia și Häme o provincie din interiorul continentului dar aceste teorii sunt considerate depășite Concept În secolele al XII-lea și al XIII-lea termenul „Finlanda a făcut mai ales referire la zona din jurul orașului Åbo Turku regiune ulterior denumită Finlanda Propriu-Zisă în vreme ce alte părți ale țării s-au numit Tavastia și Karelia dar care puteau fi denumite împreună și „Österland ca și Norrland Politica medievală implica mai degrabă triburi cum ar fi finii tavastienii și karelienii decât limite geografice În secolul al XV-lea „Finland devenise un nume generic pentru întregul teritoriu aflat la est de Golful Botnic incluzând posibil și Ålandul pe vremea când arhipelagul era considerat a aparține orașului Åbo Turku Ce anume desemnează termenul poate varia însă de la sursă la sursă limitele la est și la nord nefiind nici ele foarte exacte O primă atestare oficială a Finlandei ca unitate fie doar și cu numele a apărut atunci când Ioan al III-lea al Suediei și-a denumit ducatul „Marele Ducat al Finlandei pe la 1580 ca strategie pentru a se opune revendicărilor teritoriale ale țarului Rusiei Termenul a devenit parte a titlurilor deținute de regele Suediei fără a avea însă vreo aplicabilitate practică Teritoriul finlandez avea același statut ca și malul vestic al Golfului Botnic iar partea finlandeză a regatului avea aceeași reprezentare în parlament ca și cea vestică În 1637 regina Christina l-a numit pe Per Brahe cel Tânăr guvernator general al Finlandei Ålandului și Ostrobothniei și alte părți ale Suediei aveau guvernatori generali Granițele moderne ale Finlandei au apărut abia după sfârșitul uniunii Suedia-Finlanda În 1809 Rusiei i s-a cedat nu un teritoriu definit denumit „Finlanda ci mai degrabă șase provincii Ålandul și o mică parte din comitatul Västerbotten Limita dintre noul Mare Ducat al Finlandei și restul Suediei urma să se traseze fie de-a lungul râului Kemijoki care reprezenta limita dintre comitatele suedeze Västerbotten și Österbotten Ostrobothnia la acea vreme așa cum au propus suedezii la negocierile pentru pace fie de-a lungul râului Kalix cuprinzând astfel și partea finofonă din valea Torne așa cum au cerut rușii Limita care urma râul Torne și râul Muonio până la Saana și Halti în nord-vest a fost un compromis care ulterior a ajuns să definească ceea ce înseamnă Finlanda cel puțin după ce țarul Alexandru I al Rusiei a permis ca părțile din Finlanda aflate la est de râul Kymi anexate de Rusia în 1721 și 1743 denumite „Finlanda Veche să fie incluse administrativ în „Finlanda Nouă în 1812 Istorie Preistorie Conform dovezilor arheologice zona ce cuprinde astăzi Finlanda a fost colonizată în preajma anului 8500 îen în timpul Epocii Pietrei după retragerea ghețurilor din ultima eră glaciară Artifacte ale primilor coloniști prezintă caracteristici comune cu cele din Estonia Rusia și Norvegia Primii oameni erau vânători-culegători cu unelte de piatră Primele oale datează din 5200 îen când a apărut cultura ceramică a pieptenelui Apariția culturii ceramice cordate în zona coastei de sud a Finlandei între anii 3000 și 2500 îen ar putea să fi coincis cu revoluția agrară Chiar și după introducerea agriculturii vânatul și pescuitul au continuat să fie părți importante ale economiei de subzistență Epoca Bronzului 1500–500 îen și Epoca Fierului 500 îen–1200 en s-au caracterizat prin contacte extensive cu alte culturi din regiunile Baltică și Fennoscandia Nu există consens privind momentul în care au fost vorbite pentru prima oară limbile indo-europene și cele uralice în zona Finlandei contemporane În mileniul I en o proto-finlandeză s-a vorbit cel puțin în așezările agrare din Finlanda meridională în timp ce populațiile vorbitoare de Sami ocupau mare parte din restul țării Epoca suedeză Regii suedezi și-au exercitat dominația începând cu Cruciadele Nordului din și până la Zona Finlandei de astăzi a devenit o parte din regatul suedez centralizat Coloniști suedofoni au sosit în zonele de coastă în Evul Mediu În secolul al XVII-lea suedeza a devenit limba dominantă a nobilimii administrației și educației; finlandeza a rămas o limbă a țărănimii clerului și judecătoriilor din regiunile predominant finofone În timpul Reformei Protestante finlandezii au trecut treptat la luteranism În acest moment denumirea de „Finlanda era termenul predominant utilizat pentru întreaga zonă dintre granița Suediei cu Rusia și Golful Botnic Perioada țaristă La 29 martie 1809 după ce a fost cucerită de armatele țarului Alexandru I al Rusiei în Finlanda a devenit Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus până la sfârșitul lui 1917 În 1811 Alexandru I a incorporat gubernia rusească Vîborg în Marele Ducat al Finlandei În perioada dominației rusești limba finlandeză a început să capete recunoaștere Din anii 1860 a început să crească o mișcare naționalistă finlandeză denumită Printre reperele acestei mișcări se numără publicarea a ceea ce avea să devină epopeea națională a Finlandei Kalevalaîn 1835 precum și obținerea pentru limba finlandeză a aceluiași statut cu suedeza în 1892 a ucis 15% din populație ea fiind astfel una dintre cele mai grave crize alimentare din istoria Europei Foametea a forțat Imperiul Rus să relaxeze reglementările financiare și investițiile în Finlanda au crescut vreme de câteva decenii Dezvoltarea economică și politică a fost rapidă PIB pe cap de locuitor era totuși încă jumătate din cel al Statelor Unite și o treime din cel al Regatului Unit În 1906 în urma revoluției ruse s-a introdus votul universal și în Marele Ducat al Finlandei Relația între Marele Ducat și Imperiul Rus s-a înrăutățit însă după ce guvernul rus a acționat în sensul restrângerii autonomiei Finlandei De exemplu votul universal a fost făcut în practică să-și piardă practic efectul întrucât legile adoptate de parlamentul finlandez trebuia să fie aprobate de țar Dorința de independență a câștigat teren la început în rândurile liberalilor radicali și ale socialiștilor Războiul civil și independența După Revoluția din Februarie 1917 poziția Finlandei ca parte a Imperiului Rus a fost pusă în discuție în principal de către social-democrați Întrucât șeful statului era țarul Rusiei nu era clar cine era șeful executivului Finlandei după revoluție Parlamentul controlat de social-democrați a adoptat așa-numita Lege a Puterii prin care și-a asumat autoritatea supremă în stat Legea a fost respinsă de Guvernul Provizoriu Rus și de partidele de dreapta din Finlanda Guvernul Provizoriu a dizolvat unilateral parlamentul ceea ce social-democrații au considerat a fi ilegal conform Legii Puterii S-au ținut noi alegeri în care partidele de dreapta au obținut o majoritate fragilă Unii social-democrați au refuzat să accepte rezultatul și au continuat să susțină că dizolvarea parlamentului și deci și alegerile au fost ilegale Cele două blocuri politice de forțe apropiate partidele de dreapta și partidul social-democrat s-au poziționat pe poziții adverse Revoluția Rusă din Octombrie a schimbat totul Dintr-o dată partidele finlandeze de dreapta au început să reconsidere decizia de a bloca transferul puterii executive dinspre guvernul rus spre Finlanda după ce în Rusia au luat puterea comuniștii radicali În loc să recunoască autoritatea Legii Puterii dată cu câteva luni în urmă guvernul de dreapta la 6 decembrie 1917 La 27 ianuarie 1918 s-au tras primele focuri de armă ale Războiului Civil Finlandez în două evenimente simultane Guvernul începuse să dezarmeze forțele rusești în Pohjanmaa Partidul Social-Democrat controla sudul Finlandei și orașul Helsinki dar guvernul alb a funcționat în exil la Vaasa A urmat scurtul dar violentul susținuți de Imperiul German au câștigat în fața < ref> După război zeci de mii de roșii și alte persoane suspecte de simpatii bolșevice au fost închiși în lagăre unde mii de oameni au murit executați sau de malnutriție și boli Între roșii și albi a persistat o profundă dușmănie socială și politică până la Războiul de Iarnă și chiar după acesta Războiul civil și expedițiile activiștilor în Rusia Sovietică au pus presiune pe relațiile de peste granița de est După Finlanda a devenit republică prezidențială Kaarlo Juho Ståhlberg fiind ales ca primul ei președinte în 1919 Frontiera fino-rusă a fost determinată prin din 1920 urmând în mare parte frontiera istorică dar transferând Finlandei și Pecenga în cu portul său de la Marea Barents Democrația finlandeză nu a fost afectată de nicio tentativă de lovitură de stat sovietică și a supraviețuit Relațiile dintre Finlanda și Uniunea Sovietică au fost însă tensionate Relațiile Germaniei cu Finlanda democratică s-au răcit și ele după venirea la putere a naziștilor Ofițerii armatei au fost pregătiți în Franța iar relațiile cu Europa Occidentală s-au întărit În 1917 populația era de 3 milioane de oameni Reforma agrară pe bază de credite aplicată după Primul Război Mondial a crescut proporția populației deținătoare de capital Cele mai mari piețe de export au fost Regatul Unit și Germania Al Doilea Război Mondial În timpul celui de al Doilea Război Mondial Finlanda a luptat de două ori împotriva agresiunii Uniunii Sovietice în Războiul de Iarnă din 1939–1940 după ce Uniunea Sovietică a atacat-o; și apoi în Războiul de Continuare din 1941–1944 concomitent cu Operațiunea Barbarossa prin care Germania invadase Uniunea Sovietică Timp de 872 de zile armata germană a asediat Leningradul al doilea oraș al URSS Asediul Leningradului s-a soldat cu moartea a circa un milion dintre locuitorii orașului Trupele finlandeze au controlat unele din zonele de lângă oraș dar au refuzat să-l atace sau să permită germanilor să utilizeze teritoriul finlandez de drept ca bază de atac; este încă controversat dacă se poate spune că finlandezii au contribuit la asediu sau l-au stânjenit După ce a oprit în iunie-iulie 1944 Finlanda a cerut armistițiul cu URSS După armistițiu a urmat din 1944–45 când Finlanda a împins forțele germane din nordul Finlandei în afara țării Tratatele semnate în 1947 și 1948 cu Uniunea Sovietică au cuprins unele obligații și plata de despăgubiri de către Finlanda—precum și alte concesiuni teritoriale începute cu Tratatul de Pace de la Moscova din 1940 Ca urmare a celor două războaie Finlanda a fost obligată să cedeze mare parte din Salla și Petsamo adică 10% din aria sa totală și 20% din capacitatea industrială inclusiv porturile Vîborg Viipuri și portul neînghețat Liinahamari Aproape întreaga populație de circa 400000 de persoane a fugit din aceste regiuni Finlanda nu a fost niciodată ocupată de trupe sovietice și și-a conservat independența cu prețul a 93000 de soldați uciși cea mai mare rată de pierderi raportată la populația țării din toate țările participante la al Doilea Război Mondial Finlanda a respins planul Marshall aparent pentru a satisface dorințele sovieticilor Statele Unite au furnizat însă țării un ajutor secret de dezvoltare și au ajutat Partidul Social-Democrat necomunist în speranța de a evita căderea Finlandei în sfera de influență sovietică Stabilind relații comerciale cu țările occidentale cum ar fi Regatul Unit și plata despăgubirilor de război față de Uniunea Sovietică au făcut ca Finlanda să se transforme dintr-o țară predominant agrară într-una industrializată De exemplu a fost înființată compania de stat pentru a obține materiale pentru despăgubirile de război Chiar și după ce despăgubirile au fost plătite Finlanda—săracă în anumite resurse necesare unei țări industrializate cum ar fi fierul și petrolul—a continuat să facă schimburi comerciale cu URSS în contextul comerțului bilateral Războiul Rece În 1950 jumătate din muncitorii finlandezi erau ocupați în agricultură și o treime trăiau în zonele urbane Când copiii născuți în timpul baby-boomului au intrat în câmpul muncii economia nu a generat locuri de muncă suficient de repede și sute de mii de oameni au emigrat în Suedia mai industrializată maximul emigrației fiind atins în anii 1969 și 1970 Jocurile Olimpice de Vară din 1952 au adus turiști străini Finlanda a luat parte la liberalizarea comerțului participând la proiecte cum ar fi Banca Mondială Fondul Monetar Internațional și General Agreement on Tariffs and Trade Declarându-se oficial neutră Finlanda s-a aflat într-o zonă gri între țările occidentale și Uniunea Sovietică Pactul Fino-Sovietic de Prietenie Cooperare și Ajutor Reciproc a dat Uniunii Sovietice o oarecare influență în politica internă finlandeză Aceasta a fost exploatată de președintele Urho Kekkonen împotriva adversarilor săi El a menținut practic un monopol pe relațiile cu URSS începând cu 1956 ceea ce a fost crucial pentru popularitatea sa În politică a existat o tendință de a evita orice declarație sau acțiune care ar putea fi interpredată drept antisovietică tendință denumită de presa germană „ În ciuda relațiilor strânse cu URSS Finlanda a rămas la economia de piață de tip occidental Diverse industrii au beneficiat de privilegiile comerciale cu sovieticii ceea ce explică susținerea de care s-au bucurat unele politici prosovietice în rândurile intereselor de afaceri ale Finlandei Creșterea economică a fost rapidă în perioada postbelică iar în 1975 PIBul Finlandei pe cap de locuitor era al 15-lea din lume În anii 1970 și 1980 Finlanda a construit un state social amplu unul dintre cele mai complexe aparate de stat din lume Finlanda a negociat cu CEE predecesoarea Uniunii Europene un tratat care a abolit în mare parte taxele vamale cu țările CEE începând cu 1977 deși Finlanda nu a aderat cu totul În 1981 sănătatea deteriorată l-a obligat pe președintele Urho Kekkonen să se retragă după 25 de ani de mandat Unele hotărâri greșite în domeniul macroeconomic o criză bancară prăbușirea celui mai mare partener comercial Uniunea Sovietică și o criză economică mondială au produs o recesiune puternică și în Finlanda la începutul anilor 1990 Criza a atins maximul în 1993 iar Finlanda a înregistrat din nou creștere economică timp de zece ani Istorie recentă Ca și celelalte țări nordice Finlanda și-a liberalizat economia după sfârșitul anilor 1980 Reglementările financiare și de pe piața produselor au fost relaxate Unele întreprinderi de stat au fost privatizate și au existat și unele modeste reduceri de taxe Finlanda a aderat la Uniunea Europeană în 1995 și la zona Euro în 1999 Populația este în curs de îmbătrânire natalitatea fiind de 1042 nașteri la mia de locuitori adică o rată a fertilității de 18 jumătate din electorat are vârsta peste 50 de ani Ca și majoritatea țărilor europene fără alte reforme sau fără imigrație Finlanda se poate confrunta cu probleme demografice deși proiecțiile macroeconomice sunt mai sănătoase decât în majoritatea celorlalte țări dezvoltate Marca finlandeză a fost înlocuită cu moneda euro în 2002 Ca pregătire pentru aceasta baterea noilor monede euro a început încă din 1999; de aceea primele monede euro din Finlanda au anul 1999 inscripționat pe ele în loc de 2002 ca în cazul altor țări ce au aderat atunci la zona euro Pentru monedele finlandeze au fost selectate trei designuri diferite unul pentru moneda de 2 euro altul pentru cea de 1 euro și un al treilea pentru celelalte șase monede În 2007 pentru a adopta noua hartă comună ca și restul țărilor din zona euro Finlanda a modificat fața comună a monedelor sale Geografie Aflată aproximativ între paralelele de 60° și 70° latitudine nordică și între meridianele de 20° și 32° longitudine estică Finlanda este una dintre cele mai nordice țări ale lumii Dintre capitalele lumii doar Reykjavík se află mai la nord de Helsinki Distanța de la cel mai sudic punct al țării—Hanko—până la cel mai nordic—Nuorgam—este de Datorită faptului că teritoriul său nu este drenat decât de câteva râuri Finlanda are numeroase lacuri ceea ce i-a adus și porecla de „țara celor o mie de lacuri În realitate numărul lacurilor este mult mai mare de o mie—mai precis 187888 de lacuri cu suprafața mai mare de și 179584 de insule< ref> Cel mai mare lac Saimaa este al patrulea lac ca mărime din Europa Aria cu cea mai mare densitate de lacuri se numește Cele mai multe insule se găsesc în sud-vest în arhipelagul Turku Mai departe de coastă se află insula Åland Mare parte din geografia Finlandei se explică prin Era Glaciară Ghețarii aveau grosime mai mare și au durat mai mult în în comparație cu restul Europei Eroziunea produsă de ele au lăsat peisajul șes cu puține dealuri și foarte puțini munți Cel mai înalt vârf muntos Halti la se găsește în nordul extrem al Laponiei pe frontiera cu Norvegia Cel mai înalt vârf aflat în întregime pe teritoriul finlandez este Ridnitsohkka cu 1316 m aflat chiar alături de Halti Retragerea ghețarilor a lăsat teritoriul țării cu multe depozite morenice în formațiuni de tip Acestea sunt creste de nisip și pietriș stratificat pe direcția nord-vest–sud-est unde se aflau în trecut marginile ghețarilor Printre cele mai mari dintre acestea se numără trei creste denumite și aflate în sudul Finlandei Presat sub enorma greutate a ghețarilor terenul Finlandei este în ridicare datorită |Post-glacial rebound}} Efectul este cel mai pronunțat în jurul Golfului Botnic unde terenul este într-un proces de înălțare într-un ritm de circa 1 cm pe an Ca urmare fostul fund al mării se transformă treptat-treptat în uscat suprafața țării crește cu circa {{dim|7|km²}} anual Pădurile acoperă 86% din suprafața țării țara fiind cea mai împădurită din Europa Pădurile sunt în special de pin molid mesteacăn și alte specii Finlanda este cel mai mare producător de lemn din Europa și printre cei mai mari din lume Peisajul este predominant 75% din suprafață acoperit de taigale de conifere și de {{Ill|Turbărie{{!}}turbării|fen}} având foarte puțin teren arabil Cel mai frecvent tip de rocă este granitul element omniprezent în peisaj vizibil în luminișuri lipsite de sol Morenele și {{Ill|en|Till{{!}}tillul|Till}} sunt cele mai frecvente tipuri de sol acoperite de un strat subțire de humus de origine biologică Dezvoltarea profilului de podzol se observă la majoritatea solurilor forestiere lipsite de drenaj {{Ill|en|Glei{{!}}Gleiurile|Gleysol}} și smârcurile cu turbării ocupă ariile slab drenate Biodiversitatea Din punct de vedere {{Ill|en|Fitogeografie{{!}}fitogeografic|Phytogeography}} Finlanda se împarte între provinciile arctică central-europeană și nord-europeană din {{Ill|en|regiunea Circumboreală|Circumboreal Region}} a {{Ill|en|regatul Boreal{{!}}regatului Boreal|Boreal Kingdom}} Conform WWF teritoriul Finlandei se poate împărți în trei {{Ill|en|Ecoregiune{{!}}ecoregiuni|ecoregion}} {{Ill|en|taigaua ruso-scandinavă|Scandinavian and Russian taiga}} {{Ill|en|pădurile sarmatice de amestec|Sarmatic mixed forests}} și {{Ill|en|pășunile și pădurile de mesteacăn scandinave|Scandinavian Montane Birch forest and grasslands}} Taigaua acoperă mare parte din Finlanda din zonele nordice ale provinciilor din sud până în nordul Laponiei Pe coasta de sud-vest la sud de linia Helsinki–Rauma pădurile sunt predominant de amestec tip mai des întâlnit în zona Baltică În nordul extrem al Finlandei aproape de {{Ill|en|limita arborilor|tree line}} și de Oceanul Arctic sunt mai frecvente pădurile de mesteacăn de munte Finlanda are și o faună diversă Există cel puțin șaizeci de specii endemice de mamifere 248 de specii de păsări care se înmulțesc aici peste șaptezeci de specii de pește și unsprezece de reptile și amfibieni multe migrate din țările vecine cu mii de ani în urmă Printre mamiferele mari și ușor de recunoscut care se găsesc în Finlanda se numără ursul brun animalul național lupul cenușiu {{Ill|en|Gluton{{!}}glutonul|wolverine}} și elanul Trei dintre cele mai remarcabile păsări sunt lebăda de iarnă o lebădă europeană mare și pasărea națională a Finlandei; cocoșul de munte o pasăre mare cu penaj negru din familia fazanilor; și bufnița Cea din urmă este considerată un indicator al conectivității {{Ill|en|Codru{{!}}codrilor virgini|old-growth forest}} și are o populație în scădere din cauza fragmentării peisajului Cele mai cunoscute păsări care vin aici să se împerecheze sunt {{Ill|en|pitulicea fluierătoare|Willow Warbler}} cinteza și {{Ill|en|sturzul viilor|Redwing}} Dintre cele circa șaptezeci de specii de pește de apă dulce sunt mai abundente știucile și bibanul {{Ill|en|Somonul de Atlantic|Atlantic salmon}} rămâne favoritul pescarilor {{Ill|en|Foca inelată de Saimaa|Saimaa Ringed Seal}} o specie periclitată și una dintre cele doar trei specii lacustre de focă din lume există numai în sistemul de lacuri Saimaa din Finlanda de sud-est; au mai rămas astăzi doar circa 300 de exemplare Ea a devenit emblema Asociației Finlandeze pentru Conservarea Naturii Clima Principalul factor ce influențează clima Finlandei este poziția țării între paralelee de 60 și 70 de grade latitudine nordică în zona de coastă a continentului Eurasiatic În clasificarea climatică Köppen întreaga Finlandă se află în zona de climă subpolară caracterizată de veri calde și ierni geroase În interiorul țării gradul de temperare variază considerabil între regiunile sudice de coastă și nordul extrem prezentând și caracteristici de climă oceanică și climă continentală Finlanda este suficient de aproape de Oceanul Atlantic pentru a fi permanent încălzită de Curentul Golfului Gulf Stream Acesta se combină cu efectele moderatoare ale Mării Baltice și al numeroaselor lacuri astfel explicându-se clima neobișnuit de caldă în comparație cu alte regiuni de la aceeași latitudine cum ar fi Alaska Siberia și Groenlanda de Sud Iernile din sudul Finlandei când temperatura medie zilnică rămâne sub {{dim|0|°C}} durează de regulă 100 de zile iar zăpada acoperă pământul de la sfârșitul lui noiembrie până la jumătatea lui aprilie Chiar și în cele mai temperate regiuni din sud lungile și geroasele nopți de iarnă fac temperatura să scadă până la {{dim|-30|°C}} Verile climatice perioade cu temperatura medie peste {{dim|10|°C}} durează în sudul Finlandei de la sfârșitul lui mai până la jumătatea lui septembrie și în interiorul continentului cele mai calde zile din iulie pot ajunge la {{dim|35|°C}} În nordul Finlandei în deosebi în Laponia iernile sunt lungi și reci în vreme ce verile sunt calde dar scurte În cele mai grele zile de iarnă în Laponia temperatura scade până la {{dim|-45|°C}} Iarna durează în nord circa 200 de zile zăpada acoperind solul de la jumătatea lui octombrie până la începutul lui mai Verile în nord durează doar două-trei luni dar maximele se pot apropia chiar și acolo de {{dim|25|°C}} în perioadele de căldură mare Nicio parte a Finlandei nu este acoperită de {{Ill|en|tundra arctică|Arctic tundra}} doar {{Ill|en|tundră alpină|Alpine tundra}} se poate găsi în fjellurile Laponiei Clima Finlandei este potrivită pentru cultivarea cerealelor doar în sudul extrem în vreme ce în nord se poate practica doar creșterea animalelor Un sfert din teritoriul Finlandei se află în interiorul cercului polar de nord nopțile albe putând fi observate din ce în ce mai mult pe măsură ce se merge spre nord În extremitatea nordică a Finlandei Soarele nu apune timp de 73 de zile consecutive în timpul verii și nu răsare timp de 51 de zile în timpul iernii {{Panorama |imageFileKoli rotatedjpg |height200 |captionLacul Pielinen văzut de pe un deal din Parcul Național Koli}} Regiuni Finlanda este formată din 19 regiuni denumite maakunta în finlandeză și landskap în suedeză Regiunile sunt guvernate de consilii regionale ce servesc ca forumuri de cooperare pentru comunele unei regiuni Principalele sarcini ale regiunilor sunt planificarea și dezvoltarea regională precum și dezvoltarea afacerilor și educației În plus serviciile publice de sănătate sunt de obicei organizate pe linii regionale Actualmente singura regiune în care se țin alegeri pentru consiliile regionale este Kainuu Celelalte consilii regionale sunt alese de consiliile locale fiecare comună trimițând reprezentanți proporțional cu populația Pe lângă cooperarea intermunicipală care este responsabilitatea consiliilor regionale fiecare regiune are un Centru pentru Ocuparea Forței de Muncă și Dezvoltare Economică responsabil cu administrarea locală a forței de muncă agriculturii pescuitului pădurilor și afacerilor antreprenoriale Forțele de Apărare Finlandeze au oficii regionale responsabile cu pregătirea pentru apărarea regiunilor și pentru administrarea recrutărilor în serviciul militar Regiunile reprezintă variații dialectale culturale și economice mai bine decât fostele provincii care erau simple diviziuni administrative organizate de guvernul central Regiunile se suprapun parțial și se bazează pe regiunile istorice ale Finlandei zone ce reprezintă mai bine cultura locală și ariile dialectale Statul finlandez a înființat în 2010 șase Agenții Administrative Regionale de Stat fiecare responsabilă cu una dintre regiuni denumite alue în finlandeză și region în suedeză; Ålandul a fost desemnată ca o a șaptea astfel de supraregiune Ele au preluat o parte din atribuțiile fostelor provincii lääniurile care au fost desființate Regiunea Uusimaa de Est a fost desființată și inclusă la 1 ianuarie 2011 în Uusimaa Diviziuni administrative Diviziunile administrative fundamentale ale țării sunt comunele care pot fi și orașe sau municipii Ele se ocupă de jumătate din cheltuielile publice fiind finanțate de impozitele locale pe venit subvențiile de stat și alte venituri Există 336 de comune majoritatea cu mai puțin de 6000 de locuitori Pe lângă comună mai există două niveluri intermediare Comunele cooperează în cadrul a 70 de subregiuni și nouăsprezece regiuni Acestea sunt administrate de comunele membre și au doar puteri limitate Provincia autonomă Åland are un consiliu reginal permanent ales prin vot de cetățeni În regiunea Kainuu există un proiect-pilot cu alegeri regionale Etnicii sami au {{Ill|en|Zona de Domiciliu Sami|Sami Domicile Area}} o entitate semi-autonomă în Laponia pe teme cultural-lingvistice Zona metropolitană a Capitalei{{ndash}} cuprinzând Helsinki Vantaa Espoo și Kauniainen{{ndash}} formează o conurbație continuă de circa un milion de locuitori Zona metropolitană nu are însă statut administrativ oficial fiind bazată pe cooperarea voluntară a autorităților locale în cadrul {{Ill|en|Consiliul Zonei Metropolitane Helsinki{{!}}Consiliului Zonei Metropolitane Helsinki|Helsinki Metropolitan Area Council}} {{Cele mai mari orașe din Finlanda}} Politica Constituția Constituția Finlandei definește sistemul politic Finlanda este o democrație parlamentară iar funcția de prim ministru este cea mai influentă funcție politică Constituția în forma sa actuală a intrat în vigoare la 1 martie 2000 și a fost modificată de la 1 martie 2012 Cetățenii pot candida și vota la alegeri parlamentare municipale prezidențiale și europarlamentare Președintele Conform Constituției șeful statului este președintele Finlanda a fost considerată republică parlamentară semiprezidențială dar după adoptarea Constituției din 2000 și mai mult după modificările ei din 2012 președinția a devenit un post ceremonial fără atribuții executive Funcția prezidențială cuprinde câteva puteri și anume responsabilitatea pentru politica externă în afara relațiilor din cadrul Uniunii Europene în cooperare cu cabinetul funcția de comandant al forțelor armate unele puteri de decret și câteva numiri Pentru alegerea președintelui se țin alegeri prin vot direct într-unul sau două tururi; mandatele sunt de șase ani și pot fi maxim două pentru o persoană Parlamentul Parlamentul finlandez unicameral cu 200 de membri exercită autoritatea legislativă supremă El poate modifica Constituția și legile ordinare poate demite guvernul și poate trece peste vetoul prezidențial Legile sale nu sunt supuse revizuirilor juridice; constituționalitatea noilor legi se evaluează de Comisia pentru Drept Constituțioanl a Parlamentului Parlamentul se alege pe un mandat de patru ani cu vot proporțional prin metoda D'Hondt în circumscripții cu mai multe locuri Diverse comisii parlamentare audiază experți și pregătesc legile De la introducerea votului universal în 1906 parlamentul a fost dominat de Partidul de Centru fost Uniunea Agrară Partidul Coaliția Națională conservatorii și Social-Democrații Aceste partide s-au bucurat de susținere aproximativ egală votul lor combinat totalizând circa 65–80% din total Cel mai mic număr total de parlamentari obținut de ele 121 a fost obținut la alegerile din 2011 Câteva decenii după 1944 Partidul Comunist a fost o forță de opoziție semnificativă Datorită reprezentării proporționale și evitării de către electorat a schimba partidul ales forța relativă a partidelor a variat foarte puțin de la scrutin la scrutin Au existat însă tendințe pe termen lung cum ar fi creșterea și decăderea comuniștilor în timpul Războiului Rece; declinul constant până la dispariție al Partidului Liberal și al predecesorilor săi din 1906 până în 1980; și creșterea Partidului Verde și predecesorilor săi după 1983 La alegerile din 2011 gruparea Adevărații Finlandezi a obținut un succes remarcabil crescând de la 5 la 39 de locuri în parlament depășind chiar și Partidul de Centru Provincia autonomă Åland alege un membru al parlamentului care prin tradiție intră în grupul parlamentar al Partidului Suedezilor din Finlanda Consiliul regional al provinciei acționează cu puteri lărgite ca un parlament al provinciei; în cadrul acestui for după alegerile din 2011 Partidul de Centru din Åland este cea mai mare grupare Parlamentul poate fi dizolvat printr-o recomandare a primului ministru adoptată de parlament Această procedură nu s-a utilizat niciodată deși parlamentul a fost dizolvat de mai multe ori înaintea Constituției din 2000 când această acțiune era prerogativa exclusivă a președintelui Cabinetul După alegerile parlamentare partidele negociază între ele formarea unui nou cabinet Consiliul de Stat Finlandez care trebuie aprobat cu majoritate simplă în parlament Cabinetul poate fi demis printr-un vot parlamentar de neîncredere deși aceasta se întâmplă rar ultima oară în 1957 întrucât partidele reprezentate în cabinet formează de regulă majoritatea în parlament Cabinetul exercită majoritatea puterilor executive și inițiază majoritatea legilor dezbătute și votate de parlament Este condus de primul ministru al Finlandei și este format pe lângă acesta din alți miniștri și Cancelarul Justiției Fiecare ministru își conduce propriul minister sau în unele cazuri are responsabilitatea unei părți din politica unui minister Cum nu există aproape niciodată un unic partid care să domine parlamentul cabinetele finlandeze sunt de coaliție De regulă postul de prim ministru este ocupat de liderul celui mai mare partid iar cel de ministru de finanțe{{mdash}} de liderul celui de al doilea partid Sistemul juridic Sistemul juridic finlandez este un sistem de drept civil împărțit între instanțe cu jurisdicție normală și instanțe de contencios administrativ cu jurisdicție asupra litigiilor între cetățeni și administrația publică Legislația finlandeză este bazată pe codurile suedeze și în sens mai larg pe legislația romană Sistemul de instanțe pentru jurisdicțiile civilă și penală este format din instanțe locale käräjäoikeus tingsrätt curți de apel regionale hovioikeus hovrätt și Curtea Supremă korkein oikeus högsta domstolen Ramura administrativă a aparatului de justiție constă din instanțe de contencios administrativ hallinto-oikeus förvaltningsdomstol și Curtea Supremă de Contencios Administrativ korkein hallinto-oikeus högsta förvaltningsdomstolen Pe lângă instanțele ordinare există câteva instanțe speciale în anumite ramuri ale administrației Există și o instanță dedicată judecării proceselor penale în care sunt implicați oficiali de rang înalt Circa 92% din locuitori au încredere în instituțiile finlandeze de menținere a ordinii Rata criminalității este una redusă în contextul UE Unele tipuri de infracțiuni sunt însă peste medie în principal Finlanda având cea mai mare rată a omuciderilor în Europa Occidentală Pentru contravenții funcționează un sistem de amenzi bazat pe nivelul de venit al contravenientului Relațiile externe Conform constituției din 2012 președintele conduce politica externă în colaborare cu guvernul președintele fiind însă exclus din afacerile interne ale Uniunii În 2008 fostul președinte Martti Ahtisaari a primit Premiul Nobel pentru Pace Finlanda nu s-a opus ideii de politică de apărare comună a UE Asigurările sociale Finlanda are unul dintre cele mai extinse sisteme de asigurări sociale din lume unul care garantează condiții de trai decente tuturor locuitorilor finlandezi și străini rezidenți legal Din anii 1980 sistemul a fost redus dar rămâne unul din cele mai ample din lume Creat aproape în întregime în primele trei decenii de după al Doilea Război Mondial sistemul asigurărilor sociale a fost o manifestare a credinței tradiționale nordice că statul nu este inerent ostil binelui cetățenilor ci că poate interveni benefic în favoarea lor Conform unor istorici baza acestei idei stă într-o istorie relativ benignă ce a permis apariția treptată a unei țărănimi libere și independente în țările nordice și a limitat dominația nobilimii și formarea unei drepte politice puternice Istoria Finlandei a fost una mai grea decât a altor țări nordice dar nu suficient încât să împiedice țara de pe calea dezvoltării sociale Forțele armate Forțele de Apărare ale Finlandei constau dintr-o armată de cadre formată din soldați profesioniști în principal ofițeri și personal tehnic recruți în serviciu militar și un mare grup de rezerviști Efectivul disponibil este de 34700 de încadrați dintre care 25% sunt soldați profesioniști Serviciul militar este obligatoriu pentru bărbați cetățeni finlandezi de peste 18 ani și durează între 6 și 12 luni serviciul militar sau 12 luni serviciul civil Este permis serviciul militar alternative pentru bărbați iar serviciul militar este deschis și femeilor pe bază de voluntariat circa 500 de femei servesc anual ca voluntari Finlanda este singura țară UE vecină Rusiei care nu este membră NATO Politica oficială a Finlandei consideră că aderarea la un bloc militar nu este necesară în condițiile în care țara dispune de 350000 de rezerviști ce ar putea fi chemați la arme în caz de atac Forțele Armate favorizează parteneriate cu instituții occidentale cum ar fi NATO WEU și UE dar încearcă să evite implicarea în politica mondială Bugetul pentru apărare al Finlandei este de circa 2 miliarde de euro sau aproximativ 14–16% din PIB Cheltuielile cu apărarea clasează țara pe locul șase în UE Este popular în rândul militarilor serviciul voluntar în cadrul forțelor de menținere a păcii în străinătate soldați finlandezi participând în toată lumea la misiuni de menținere a păcii sub egida ONU NATO și UE Locuitorii se laudă cu o disponibilitate de participare la acțiuni de apărare a țării de 80% unul din cele mai mari niveluri din Europa Forțele armate se află sub comanda Șefului Apărării care răspunde direct în fața președintelui în chestiuni legate de comanda armatei Ramurile Forțelor de Apărare sunt armata marina și forțele aeriene Paza de coastă se află în subordinea ministerului de interne dar poate fi incorporată în Forțele de Apărare în caz de necesitate Economia Finlanda are o economie mixtă deosebit de industrializată producția pe cap de locuitori fiind egală cu cea a altor economii europene cum ar fi Franța Germania Belgia sau Regatul Unit Cel mai mare sector al economiei îl constituie serviciile cu 66% urmat de producția industrială și rafinare cu 31% Producția de materii prime reprezintă 29% În raport cu comerțul exterior sectorul economic cel mai important este producția industrială Cele mai mari industrii sunt cele de electronice 22% mașini autovehicule și alte produse de metal 211% industria forestieră 13% și cea chimică 11% Finlanda dispune ca resurse de cantități mari de lemn și câteva resurse minerale și de apă Industria forestieră fabricile de hârtie și sectorul agricol în care contribuabilii investesc circa 3 miliarde de euro anual sunt subiecte sensibile din punct de vedere politic pentru locuitorii rurali Zona metropolitană Helsinki generează circa o treime din PIB Într-o comparație din 2004 realizată de OECD producția de înaltă tehnologie din Finlanda a clasat țara pe locul doi după Irlanda Finlanda este puternic integrată în economia globală iar comerțul exterior constituie o treime din PIB Comerțul cu Uniunea Europeană constituie 60% din acest total Cele mai mari fluxuri comerciale sunt cu Germania Rusia Suedia Regatul Unit Statele Unite Țările de Jos și China Politica comercială este gestionată la nivel european nivel la care reprezentanții Finlandei s-au pronunțat în favoarea comerțului liber în toate domeniile cu excepția agriculturii Finlanda împreună cu Estonia sunt singurele țări nordice care au aderat la zona Euro Clima și solurile Finlandei fac dificilă creșterea oricăror recolte Țara se află între paralelele de 60° și 70° latitudine nordică iernile fiind grele și geroase iar sezoanele agricole fiind scurte și uneori întrerupte de înghețuri târzii sau timpurii Întrucât Curentul Golfului și Curentul Nord-Atlantic de Drift temperează clima Finlanda deține jumătate din terenul arabil existent la nivel mondial la nord de paralela de 60° latitudine nordică Precipitațiile anuale sunt de regulă suficiente dar ele cad aproape exclusiv în lunile de iarnă seceta de pe timpul verii constituind o permanentă amenințare Din aceste cauze fermierii finlandezi se bazează pe cultura plantelor care rodesc repede și rezistă la îngheț cultivând cu predilecție pantele orientate spre sud ale dealurilor și câmpiile mai fertile pentru a asigura producția chiar și în anii cu îngheț pe timpul verii Majoritatea terenurilor arabile sunt fie păduri defrișate fie mlaștini asanate iar solul necesită de regulă tratamente și ani de cultivare pentru a neutraliza aciditatea în exces și pentru a-l face fertil Irigațiile nu sunt în general necesare dar este nevoie uneori de sisteme de drenaj pentru a îndepărta apa în exces Agricultura Finlandei este una eficientă în comparație cu alte țări europene Pădurile joacă un rol important în economia națională Finlanda fiind unul dintre principalii producători de masă lemnoasă din lume furnizând materie primă la prețuri competitive pentru industriile de prelucrare a lemnului Ca și în agricultură guvernul joacă un rol important reglementând tăierile de arbori sponsorizând îmbunătățirile tehnice și stabilind planuri pe termen lung pentru a asigura sustenabilitatea industriei lemnului Pentru a menține avantajul comparativ al țării în produsele forestiere autoritățile finlandeze au acționat în sensul creșterii producției de lemn până aproape de limitele ecologice ale țării În 1984 guvernul a publicat planul Forest 2000 întocmit de Ministerul Agriculturii și Pădurilor cu scopul de a crește exploatarea forestieră cu circa 3% pe an conservând în același timp pădurile pentru recreere și alte utilizări Sectorul privat cuprinde 18 milioane de angajați dintre care circa o treime sunt cu studii superioare Costul mediu pe oră al unui angajat în sectorul privat era în 2004 de 251 euro În 2008 nivelul mediu al veniturilor ajustat în raport cu puterea de cumpărare era similar cu cele ale Italiei Suediei Germaniei și Franței În 2006 62% din forța de muncă era angajată în întreprinderi cu mai puțin de 250 de angajați aceste IMM-uri înregistrând 49% din profitul total din mediul de afaceri și având cea mai puternică rată de creștere Rata de angajare a femeilor este ridicată Segregarea sexuală între profesiile dominate de bărbași și cele dominate de femei este mai mare decât în SUA Proporția angajaților part-time era în 1999 una dintre cele mai mici din țările membre OECD Rata angajării era de 68% și cea a șomajului de 68% la începutul lui 2008 18% dintre locuitori sunt în afara pieței muncii la 50 de ani și mai puțin de o treime mai lucrează la 61 de ani Fonduri de pensii nefinanțate stabil și alte promisiuni fără acoperire cum ar fi asigurările gratuite de sănătate sunt un factor de risc pentru viitor dar Finlanda este mult mai bine pregătită decât țări ca Franța sau Germania Datoria publică directă era în 2007 la circa 32% din PIB În 2007 rata mediei economiilor casnice era de −38 iar datoriile casnice se ridicau la 101% din venitul disponibil anual niveluri obișnuite pentru Europa 60% dintre familiile finlandeze trăiesc în locuințe proprietate personală În 2006 Finlanda cuprindea 24 milioane de gospodării Dimensiunea medie a unei astfel de gospodării este de 21 persoane; 40% din gospodării constau dintr-o singură persoană 32% din 2 persoane și 28% din trei sau mai multe persoane Numărul clădirilor rezidențiale se ridica la 12 milioane iar spațiul rezidențial mediu era de 38 m² de persoană O proprietate rezidențială obișnuite fără alt teren în jur costă 1187 euro pe metru pătrat iar terenul neconstruit se vindea în scop rezidențial la 86 euro pe metru pătrat 74% dintre familii dețineau un autovehicul În țară sunt înmatriculate 25 milioane de autoturisme și 400000 de alte vehicule Circa 92% din finlandezi au telefon mobil și 835% 2009 aveau acces la Internet acasă Consumul casnic mediu total era de 20000 euro dintre care costul locuinței în sine era de circa 5500 euro transportul 3000 euro hrana și băuturile nealcoolice circa 2500 euro iar activitățile recreative și culturale aproximativ 2000 euro Conform Invest in Finland consumul personal a crescut cu 3% în 2006 iar tendințele consumatorilor mergeau către produse de utilizare îndelungată de înaltă calitate și pentru îmbunătățirea calității vieții Energia Oricine poate intra pe piața energetică nordică liberă și predominant privată pe bursele NASDAQ OMX Commodities Europe și Nord Pool Spot unde se oferă prețuri competitive în raport cu alte țări ale UE În 2007 Finlanda avea cele mai mici prețuri ale energiei electrice pentru sectorul industrial din cele 15 state membre al Uniunii înainte de 2004 la egalitate cu Franța În 2006 piața energetică se ridica în jurul a 90 de terawați-oră iar cererea maximă pe timp de iarnă se ridica la 15 gigawați Așadar consumul de energie pe cap de locuitor se ridica la echivalentul a 72 tone de petrol pe an Industria și construcțiile consumau 51% din energie cifră relativ ridicată ce reflectă industria deosebit de dezvoltată a Finlandei Resursele de hidrocarburi ale Finlandei sunt limitate însă la turbă și lemn Circa 10–15% din energia electrică se produce în hidrocentrale un procent mic față de cele ale Suediei și Norvegiei care beneficiază de relieful muntos În 2008 formele de energie regenerabile hidrocentrale sau centrale cu lemn formau 305% din energia finală consumată în raport cu media UE de 103% Finlanda are patru reactoare nucleare aflate în proprietatea privată a unor firme reactoare ce produc 18% din energia țării un reactor de cercetare în campusul de la Otaniemi și un al cincilea construit de AREVA-Siemens—cel mai mare din lume la 1600 MWe și element esențial în industria nucleară europeană—urmează să fie operațional în 2014 O cantitate variabilă 5–17% de electricitate se importă din Rusia circa 3 gigawați capacitate a liniei electrice Suedia și Norvegia Finlanda a negociat termeni costisitori conform Protocolului de la Kyoto și la nivelul UE ceea ce poate determina o creștere a prețului energiei amplificată de vârsta înaintată a unor capacități de producție ce urmează a fi scoase din uz Companiile de energie intenționează să crească producția de energie nucleară după ce parlamentul finlandez a aprobat în iulie 2010 construirea altor două reactoare Transporturile Extinsa rețea de șosele este utilizată de mare parte din traficul de mărfuri și de călători Cheltuielile anuale cu drumurile se ridică la 1 miliard de euro și sunt finanțate prin taxele pe autovehicule și pe combustibil care se ridică la circa 15 miliarde de euro Principalul aeroport este Aeroportul Helsinki-Vantaa cu circa 15 milioane de pasageri deserviți în 2011 Aeroportul Oulu este al doilea ca mărime în țară existând circa 25 de aeroporturi ce deservesc curse regulate de pasageri Companiile domiciliate la Helsinki-Vantaa anume Finnair Blue1 și Finncomm Airlines oferă servicii de transport atât intern cât și internațional Helsinki are o poziție optimă pentru rutele de pe cercul mare cele mai scurte și mai eficiente între Europa de Vest și Orientul Îndepărtat În ciuda densității de populație reduse guvernul cheltuiește anual circa 350 de milioane de euro pentru a întreține {{dim|5865|km}} de cale ferată Transportul feroviar este efectuat de compania de stat VR Group care are o cotă de piață de 5% în transportul de călători dintre care 80% sunt linii urbane în Helsinkiul metropolitan și 25% din piața transportului de mărfuri Din 12 decembrie 2010 Karelian Trains un joint venture între Căile Ferate Ruse și VR Căile Ferate Finlandeze efectuează transporturi cu trenuri Alstom Pendolino de mare viteză între gara Finleandski din Sankt Petersburg și gara centrală din Helsinki Aceste linii sunt denumite „trenuri Allegro O călătorie de la Helsinki la Sankt Petersburg durează doar trei ore și jumătate Majoritatea transportului de marfă se face pe mare Prețurile utilizării infrastructurii portuare sunt scăzute Portul Vuosaari din Helsinki este cel mai mare port de mărfuri după terminarea sa în 2008 alte porturi fiind Kotka Hamina Hanko Pori Rauma și Oulu Există trafic de pasageri de la Helsinki la Turku de unde există legături de feribot către Tallinn Mariehamn și Stockholm Ruta Helsinki–Tallinn una dintre cele mai utilizate rute de transport naval maritim din lume este deservită și de o linie de elicoptere Industria Finlanda s-a industrializat rapid după al Doilea Război Mondial atingând un PIB pe cap de locuitor echivalent cu cel al Japoniei și cel al Regatului Unit la începutul anilor 1970 La început mare parte din dezvoltare s-a bazat pe două grupuri mari de industrii ce produceau pentru export „industria metalelor metalliteollisuus și „industria pădurilor metsäteollisuus „Industria metalelor cuprindea industria navală siderurgică constructoare de autovehicule de mașini și electronice precum și cea extractivă oțel cupru și crom Cele mai mari vase de croazieră din lume se produc în șantiere navale finlandeze „Industria pădurilor metsäteollisuus cuprinde industria forestieră prelucrarea lemnului a celulozei și hârtiei și este o ramură bazată pe resursele forestiere ample ale țării 77% din suprafață este acoperită cu păduri majoritatea rapid regenerabile În industria celulozei și hârtiei multe dintre marile companii își au sediul în Finlanda Ahlstrom M-real UPM Economia finlandeză s-a diversificat însă extinzându-se în domenii cum ar fi electronicele compania Nokia metrologia Vaisala combustibililor Neste Oil industria chimică Kemira consultanță în inginerie Pöyry și tehnologia informației Rovio cunoscută pentru jocurile Angry Birds și nu mai este dominată de cele două sectoare ale metalelor și pădurilor Similar structura economică s-a schimbat sectorul serviciilor crescând iar producția industrială reducându-și importanța; agricultura este doar o parte minoră În ciuda acestui fapt producția pentru export este încă mai importantă decât în țările Europei de Vest ceea ce face Finlanda să fie mai vulnerabilă la tendințele economice mondiale Pe baza raportului Economist Intelligence Unit din septembrie 2011 Finlanda a obținut al doilea loc în lume după Statele Unite în competitivitatea industriei IT clasamentul fiind alcătuit după 6 indicatori-cheie mediul general de afaceri infrastructura tehnologică capitalul uman mediul legal susținerea publică pentru dezvoltarea industriei și peisajul din domeniul cercetării și dezvoltării Politici publice Politicienii finlandezi au imitat adesea celelalte țări nordice și modelul nordic Nordicii au practicat un comerț liber și au primit cu brațele deschise imigranți bine pregătiți în domeniile lor de activitate de-a lungul a peste un secol deși în Finlanda fenomenul imigrației este relativ nou Nivelul de protecție în comerțul cu mărfuri este scăzut cu excepția celui pentru produsele agricole Finlanda are niveluri ridicate de libertate economică în multe domenii deși există o povară grea a taxelor Finlanda se clasa în 2008 pe locul 16 în lume după Indicele Libertății Economice și pe locul 9 în Europa Anuarul Mondial al Cometitivității din 2007 emis de IMD a plasat Finlanda pe locul 17 în clasamentul celor mai competitive țări Indicele Forumului Economic Mondial din 2008 a pus-o însă pe locul 6 După ambii indicatori performanța Finlandei se apropie de cea a Germaniei și este semnificativ mai mare decât a altor țări europene Economiștii pun mare parte din creștere pe seama reformelor piețelor de produse Conform OECD doar patru țări din cele 15 state membre ale UE în 2004 au piețe de produse mai puțin reglementate Regatul Unit Irlanda Danemarca și Suedia și una singură Danemarca are o piață financiară mai puțin reglementată Țările nordice au fost pioniere în Europa ale liberalizării mai multor piețe cum ar fi cea a energiei și poștei Drepturile de proprietate sunt bine protejate și acordurile contractuale sunt strict onorate și se clasează pe locul 13 după Indicele Ușurinței de a Face Afaceri Acestea indică o ușurință excepțională a comerțului transfrontalier locul 5 a aplicării contractelor locul 7 a încheierii afacerilor locul 5 a plății taxelor locul 83 Legislația finlandeză obligă toți angajații să respecte contractul național redactat o dată la câțiva ani pentru fiecare profesie și fiecare nivel de senioritate Acordul devine universal aplicabil dacă este susținut de majoritatea angajaților în practică de majoritatea membrilor de sindicat Rata sindicalizării este mare 70% în special în clasa medie AKAVA—80% Lipsa unui contract național într-o industrie se consideră situație excepțională Turism În 2005 turismul finlandez a adus încasări de peste 67 miliarde de euro cu o creștere de 5% față de anul anterior Mare parte din creștere se poate pune pe seama globalizării și modernizării țării precum și pe creșterea publicității pozitive și a calității percepției țării în lume Atracțiile turistice ale Finlandei au adus peste 4 milioane de turiști în 2005 Peisajul Finlandei este acoperit cu păduri dese de conifere dealuri line și este completat de un labirint de lacuri și golfuri Mare parte din teritoriul țării este teren virgin și cuprinde 37 de parcuri naționale ce se întind de la țărmul Golfului Finlandei în sud la marile fjelluri din Laponia Este și o regiune urbanizată cu multe atracții turistice culturale Croazierele comerciale între marile orașe de coastă și porturi ale Regiunii Baltice inclusiv Helsinki Turku Tallinn Stockholm și Travemünde joacă un rol important în turismul local Finlanda este considerată a fi țara lui Moș Crăciun care ar trăi în nordul Laponiei La nord de cercul polar de nord în timpul iernii soarele nu răsare timp de mai multe zile și săptămâni iar vara are loc fenomenul de nopți albe în care soarele nu apune nici la miezul nopții Laponia este atât de la nord încât aurora boreală o fluorescență a straturilor superioare ale atmosferei cauzată de vântul solar se vede în mod regulat pe timp de toamnă iarnă și primăvară În cel mai nordic punct al Finlandei în perioada solstițiului de vară soarele nu apune timp de 73 de zile Activitățile sportive sunt schiul golful pescuitul yahtingul plimbările pe lac drumețiile caiacul Fauna țării este abundentă Observarea păsărilor este o activitate populară pentru iubitorii avifaunei dar și vânatul este popular Elanii și iepurii de câmp sunt principalul vânat Olavinlinna din Savonlinna găzduiește anual un festival de operă Demografie {{Articol principal|Demografia Finlandei}} {{Bar box |float right |width 380px |titlebar AAF |titlePopulația Finlandei 1750–2010 |left1 year |right2 population |bars {{bar pixel|1750|teal|21||421500}} {{bar pixel|1760|teal|25||491100}} {{bar pixel|1770|teal|28||561000}} {{bar pixel|1780|teal|33||663900}} {{bar pixel|1790|teal|35||705600}} {{bar pixel|1800|teal|42||832700}} {{bar pixel|1810|teal|43||863300}} {{bar pixel|1820|teal|59||1177500}} {{bar pixel|1830|teal|69||1372100}} {{bar pixel|1840|teal|72||1445600}} {{bar pixel|1850|teal|82||1636900}} {{bar pixel|1860|teal|87||1746700}} {{bar pixel|1870|teal|88||1768800}} {{bar pixel|1880|teal|103||2060800}} {{bar pixel|1890|teal|119||2380100}} {{bar pixel|1900|teal|133||2655900}} {{bar pixel|1910|teal|147||2943400}} {{bar pixel|1920|teal|157||3147600}} {{bar pixel|1930|teal|173||3462700}} {{bar pixel|1940|teal|185||3695617}} {{bar pixel|1950|teal|201||4029803}} {{bar pixel|1960|teal|222||4446222}} {{bar pixel|1970|teal|230||4598336}} {{bar pixel|1980|teal|239||4787778}} {{bar pixel|1990|teal|250||4998478}} {{bar pixel|2000|teal|259||5181115}} {{bar pixel|2010|teal|269||5375276}} |caption Surse {{lower|02em|}} {{lower|02em|}} }} Populația Finlandei este de circa 5400000 de locuitori Finlanda are o densitate medie a populației de 16 locuitori pe kilometru pătrat ceea ce reprezintă a treia cea mai scăzută densitate din toate țările Europei după cele ale Norvegiei și Islandei Populația Finlandei a fost dintotdeauna concentrată în părțile sudice ale țării fenomen care a devenit și mai pronunțat cu ocazia urbanizării ce a avut loc în secolul al XX-lea Cele mai mari orașe din Finlanda sunt cele din ] ] și ] Alte orașe cu peste 100000 de locuitori sunt ] ] ] ] și ] Ponderea cetățenilor străini în Finlanda este de 34% printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană Majoritatea provin din Rusia Estonia și Suedia Limbile Limbile oficiale ale Finlandei sunt ] și ] Finlandeza predomină la nivel național în vreme ce suedeza este vorbită în unele zone de coastă din vest și sud precum și în regiunea autonomă ] ] este limbă oficială în regiunea nordică ] ] și ] sunt recunoscute în constituție Limbile țărilor nordice și ] sunt și ele tratate special în unele contexte ] pentru 90% din populație este finlandeza limbă din ] al ] Ea este una dintre cele doar patru limbi oficiale ale Uniunii Europene care nu sunt de ] Finlandeza este înrudită îndeaproape cu ] și cu ] și mai de departe cu ] și cu ] Suedeza este limbă maternă pentru 54% din populație ] În nord în ] trăiesc ] o populație de circa 7000 de persoane recunoscute ca grup etnic indigen Circa un sfert dintre ei mai vorbesc o ] ca limbă maternă Trei limbi sami se vorbesc în Finlanda ] ] și ] Limba romani finlandeză este vorbită de circa 5000–6000 de persoane care vorbesc însă și finlandeza Finnish Limbajul finlandez al semnelor este utilizat de 4000–5000 de persoane Limba tătară este vorbită de o minoritate tătărească de circa 800 de persoane care s-au mutat în Finlanda în special în timpul dominației rusești între anii 1870 și 1920 Drepturile minorităților în special ] ] și ]i sunt protejate de constituție Între limbile vorbite de imigranți se numără ] 11% ] 06% ] ] și ] Cele mai des vorbite limbi străine sunt engleza 63% ] 18% și ] 3% Engleza se studiază ca materie obligatorie în majoritatea școlilor din clasa a treia sau a cincea la 9 sau 11 ani în școala generală în unele școli se învață alte limbi Germana franceza și rusa se pot studia ca a doua limbă străină din clasa a opta la 14 ani; în unele școli pot fi și alte opțiuni O a treia limbă străină poate fi studiată în liceu sau la facultate de la 16 ani în sus ] și parțial ] sunt reciproc inteligibile cu suedeza și deci sunt înțelese de o minoritate semnificativă deși nu se studiază în școli decât puțin Religia ] este o veche biserică de lemn luterană monument istoric din patrimoniul mondial UNESCO]] ] este biserica-mamă a Bisericii Evanghelice-Luterane Finlandeze]] Circa 41 milioane sau 764% din populație nu are afiliere religioasă O mică minoritate aparține ] 11% Alte culte ] împreună cu ] sunt semnificativ mai mici la fel ca și ] ] și alte comunități necreștine în total 15% Bisericile luterană și ortodoxă sunt biserici naționale ale Finlandei cu rol special ceremonial dar și cu un anume rol în școli În 2012 753% dintre copiii finlandezi erau botezați și 830% erau confirmați în 2011 la vârsta de 15 ani Conform ]lui din 2010 33% dintre finlandezi au răspuns că „cred că există un Dumnezeu; 42% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală; și 22% că „nu cred că există niciun fel de spirit dumnezeu sau forță vitală Conform datelor unui sondaj ISSP 2008 8% se consideră „foarte religioși iar 31% „moderat religioși În același sondaj 28% s-au declarat „agnostici și 29% „nereligioși Sănătatea {{main|Healthcare in Finland}} {{Ill|en|Speranța de viață|Life expectancy}} este de 82 de ani pentru femei și de 75 de ani pentru bărbați În medie există 307 de locuitori la fiecare medic Circa 189% din sistemul sanitar este finanțat direct de gospodării și 766% prin taxe Un studiu recent al revistei medicale The Lancet a relevat faptul că Finlanda are cea mai mică rată a nașterilor de copii morți din 193 de țări între care Regatul Unit Franța și Noua Zeelandă În aprilie 2012 Finlanda a fost plasată pe locul al doilea în clasamentul „Fericirii Naționale Brute într-un raport publicat de The Earth Institute Societatea Viața de familie a finlandezilor se concentrează pe nucleul familiei Relațiile cu {{Ill|en|familia extinsă|extended family}} sunt adesea mai degrabă distante și din acest motiv finlandezii nu formează clanuri mari cu greutate politică sau alte structuri similare Conform ] Finlanda se află pe locul al patrulea în lume după calitatea vieții copiilor După examinarea poziției femeilor în diverse țări ale lumii Population Crisis Committee din Washington a raportat în 1988 că Finlanda era unul dintre cele mai bune locuri din lume unde pot trăi femeile după Suedia și înaintea Statelor Unite Grupul a ajuns la această concluzie după ce a analizat condițiile de sănătate educație și legale care afectează viețile femeilor Finlandezele au fost primele femei din Europa care au primit drepturi politice iar în anii 1980 deja constituiau circa o treime din parlamentari și dețineau mai multe posturi ministeriale În anii 1980 circa 75% din femeile adulte lucrau în afara casei; ele alcătuiau 48% din forța de muncă Finlandezele erau la fel de bine educate ca bărbații din țara lor și în unele cazuri numărul de femei care studiau la nivel universitar era puțin mai mare decât cel de bărbați Pe lângă un sistem de asistență socială în extindere care după al Doilea Război Mondial a ajuns să le ofere asistență substanțială în zona nașterii și creșterii copiilor femeile au obținut și alte drepturi legale care le-au adus aproape de completa egalitate cu bărbații Totuși în câteva cazuri mica mișcare feministă din țară a continuat să susțină că condițiile în care trăiau femeile încă mai aveau nevoie de îmbunătățire în special inegalitatea salariilor Deși femeile alcătuiau puțin sub forța de muncă și aveau o tradiție de renunțare la munca casnică ele primeau doar două treimi din salariile plătite bărbaților Legea Egalității intrată în vigoare în 1987 a reprezentat un angajament al țării de a atinge completa egalitate între sexe La sfârșitul anilor 1980 a apărut un tabel cu obiective de îndeplinit în anii rămași din secolul al XX-lea Se punea accentul pe egalitatea pentru toată lumea nu doar pe protecția femeilor S-au depus eforturi nu doar pentru introducerea femeilor în meserii dominate de bărbați dar și pe aducerea bărbaților în domenii tradițional asociate cu femeile cum ar fi îngrijirea copiilor sau educația elementară Un alt obiectiv a fost ca femeile să ocupe o pondere egală a posturilor de decizie În 1906 Finlanda a fost prima țară din lume care a adoptat votul universal și dreptul universal de a fi ales pentru toți cetățenii adulți inclusiv femeile Cultură ] părintele limbii finlandeze scrise]] Educație și știință ] Mare parte din învățământul preuniversitar este organizat la nivel local Deși multe școli au început ca școli private astăzi doar circa 3% din elevi învață în școli private mai ales în Helsinki cum ar fi {{Ill|en|Helsingin Suomalainen Yhteiskoulu||SYK}} mult mai puțin ca în Suedia și ca în majoritatea celorlalte țări dezvoltate Educația preșcolară este rară în raport cu alte țări din UE educația formală începând de regulă la vârsta de 7 ani Școala primară dureaza șase ani iar cea gimnazială{{mdash}}trei Majoritatea școlilor sunt administrate de oficiali locali Curriculumul flexibil este stabilit de Ministerul Educației și de Comisia pentru Educație Învățământul este obligatoriu între 7 și 16 ani După gimnaziu absolvenții pot intra direct în câmpul muncii sau se pot înscrie la școli profesionale sau licee Școlile profesionale pregătesc elevi pentru a practica diferite meserii Liceele sunt orientate academic și au criterii de admitere mai stricte ele pregătind elevii pentru examenul de {{Ill|en|Abitur}} și pentru învățământul universitar Absolvirea unei școli profesionale sau promovarea Abiturului califică un elev pentru admiterea în învățământul superior La nivel universitar există două sectoare destul de separate și neinteroperabile politehnicile orientate profesional; și universitățile centrate pe cercetare Educația este gratuită și cazarea este acoperită în mare măsură de către guvern prin subvenții pentru studenți În țară funcționează 20 de universități și 30 de politehnici Universitatea Helsinki se află pe locul 75 în clasamentul universităților pe 2010 ] plasează învățământul universitar finlandez pe primul loc în lume Circa 33% din locuitori au absolvit cursurile universitare cifră similară cu celelalte țări nordice și mai mare decât majoritatea celorlalte țări membre ale OECD cu excepția Canadei 44% Statelor Unite 38% și Japoniei 37% Ponderea studenților străini este de 3% una dintre cele mai mici din OECD iar la nivelul programelor avansate masterat doctorat etc ponderea este de 73% tot sub media OECD de 165% Peste 30% din absolvenții învățământului superior sunt în domenii științifice Îmbunătățirile forestiere știința materialelor științele mediului rețelele neurale fizica temperaturilor joase cercetările neurologice biotehnologia tehnologia genetică și comunicațiile sunt toate exemple de domenii în care cercetătorii finlandezi au avut un impact important Finlanda are o lungă tradiție de educație a adulților și până în anii 1980 un milion de finlandezi beneficiau de educație de diferite feluri în fiecare an 40% dintre ei iau cursuri din motive profesionale Educația adulților a apărut în mai multe forme cum ar fi școli gimnaziale la seral instituții civice și muncitorești centre de studiu centre de cursuri vocațîonale și licee populare Centrele de studiu permit unor grupuri să urmeze planuri de studii alcătuite de ele cu asistență educațională și financiară asigurată de stat {{Ill|en|Liceu popular|Folk high school|Liceele populare}} sunt o instituție specific nordică apărută în Danemarca secolului al XIX-lea și s-au răspândit în toată regiunea Adulții de toate vârstele pot sta acasă câteva săptămâni pentru a lua cursuri în domenii variate de la meserii manuale până la economie Finlanda este deosebit de productivă în ce privește cercetarea științifică În 2005 Finlanda se afla pe locul patru la numărul de publicații științifice pe cap de locuitor între țările ] În 2007 în Finlanda s-au depus 1801 de patente Literatura Limba finlandeză scrisă poate fi considerată ca apărând odată cu traducerea ] de către ] în timpul {{Ill|en|Reforma Protestantă|Protestant Reformation|Reformei Protestante}} dar au fost realizate foarte puține opere literare în finlandeză până în secolul al XIX-lea când a început o perioadă de romantism național Atunci ] a cules poezii populare finlandeze și kareliene și le-a publicat sub titlul ] {{Ill|en|Epopee națională|national epic|epopeea națională}} finlandeză A fost o epocă de înflorire a poeților și romancierilor de limba finlandeză cum au fost ] și ] Numeroși scriitori ai epocii renașterii naționale au scris în suedeză ca poetul național {{Ill|en|Johan Ludvig Runeberg}} și {{Ill|en|Zachris Topelius}} După ce Finlanda și-a dobândit independența a crescut numărul {{Ill|en|Literatură modernistă|Modernist literature|scriitorilor moderniști}} cei mai cunoscuți fiind {{Ill|en|Mika Waltari}} de limbă finlandeză și {{Ill|en|Edith Södergran}} de limbă suedeză {{Ill|en|Frans Eemil Sillanpää}} a primit ] în 1939 ] a dus la o revenire la interesele naționale în raport cu gândirea internaționalistă caracterizată de {{Ill|en|Väinö Linna}} În afară de Kalevala și Waltari ] scriitor de limbă suedeză este cel mai tradus scriitor finlandez Între scriitorii moderni de succes se numără {{Ill|en|Arto Paasilinna}} {{Ill|en|Ilkka Remes}} {{Ill|en|Kari Hotakainen}} {{Ill|en|Sofi Oksanen}} și {{Ill|en|Jari Tervo}} iar cel mai bun roman al anului primește prestigiosul {{Ill|en|Premiul Finlandia|Finlandia Prize|Premiu Finlandia}} Arte vizuale ] au fost importante pentru promovarea ideii de popor finlandez]] Finlandezii au adus contribuții majore în domeniul ]ului și {{Ill|en|Design industrial|industrial design|designului industrial}} Cel mai cunoscut sculptor al Finlandei în secolul al XX-lea a fost {{Ill|en|Wäinö Aaltonen}} celebru pentru busturile și sculpturile sale monumentale Arhitectura finlandeză este celebră în lume Printre cei mai mari arhitecți finlandezi de anvergură internațională ai secolului al XX-lea se numără {{Ill|en|Eliel Saarinen}} proiectantul celebrei gări centrale din Helsinki și al multor altor lucrări publice și fiul său {{Ill|en|Eero Saarinen||Eero}} {{Ill|en|Alvar Aalto}} care a contribuit la introducerea {{Ill|en|Arhitectură funcționalistă|Functionalism architecture|funcționalismului}} în Finlanda este cunoscut și pentru designul său de mobilă textile și sticlărie Muzică ] 1865–1957 figură importantă a muzicii clasice]] Muzica clasică Mare parte din muzica clasică finlandeză este influențată de melodiile și versurile kareliene cuprinse în ] Cultura kareliană este considerată cea mai pură expresie a credințelor și legendelor {{Ill|en|Popoare finice|Finnic peoples|finice}} mai puțin influențată de influența {{Ill|en|Popoare germanice|Germanic peoples|germanică}} decât de {{Ill|en|muzica și dansul popular nordic|Nordic folk dance music}} care a înlocuit în mare parte tradiția kalevaică Muzica populară finlandeză a trecut în deceniile recente printr-un proces de revigorare revenind în prim-planul culturii populare Poporul Sami trăitor în nordul Finlandei Suediei și Norvegiei este cunoscut în principal prin cântecele spirituale denumite {{Ill|en|Yoik||Joik}} Același cuvânt este folosit uneori pentru a face referire la cântece {{Ill|en|lavlu}} sau vuelie Prima operă finlandeză a fost scrisă de compozitorul de origine germană ] în 1852 Pacius a scris și muzica poemului {{Ill|en|Maamme||Maamme Vårt land Țara noastră}} imnul național al Finlandei În anii 1890 naționalismul finlandez s-a răspândit în cultură pornind de la Kalevala și ] a devenit celebru pentru simfonia sa vocală {{Ill|en|Kullervo Sibelius||Kullervo}} După aceea el a primit fonduri pentru a studia cântăreții runo din Karelia și și-a continuat ascensiunea către titlul de cel mai de seamă muzician finlandez În 1899 el a compus {{Ill|en|Finlandia poem simfonic|Finlandia symphonic poem|poemul simfonic Finlandia}} care a jucat un rol important în obținerea independenței de către Finlanda El rămâne una dintre cele mai populare figuri naționale și un simbol al națiunii Astăzi Finlanda are o scenă a muzicii clasice foarte animată mulți dintre importanții compozitori finlandezi fiind încă în viață cum ar fi {{Ill|en|Magnus Lindberg}} {{Ill|en|Kaija Saariaho}} {{Ill|en|Kalevi Aho}} {{Ill|en|Aulis Sallinen}} și {{ill|en|Einojuhani Rautavaara}} Pe lângă ei activează și numeroși mari dirijori cum ar fi {{Ill|en|Esa-Pekka Salonen}} {{Ill|en|Osmo Vänskä}} {{Ill|en|Jukka-Pekka Saraste}} și {{ill|en|Leif Segerstam}} Unii dintre muzicienii clasici cei mai cunoscuți pe plan mondial sunt {{Ill|en|Karita Mattila}} {{Ill|en|Soile Isokoski}} {{Ill|en|Pekka Kuusisto}} {{Ill|en|Olli Mustonen}} și {{Ill|en|Linda Brava||Linda Lampenius}} Muzica modernă ] de la ]]] La începutul anilor 1960 a apărut primul val important de formații rock finlandeze cântând {{Ill|en|rock instrumental|instrumental rock}} inspirat de formații ca {{Ill|en|The Shadows}} Pe la 1964 {{Ill|en|Beatlemania}} a ajuns și în Finlanda declanșând un nou ciclu de dezvoltare a scenei rock locale Spre sfârșitul anilor 1960 și în anii 1970 muzicienii rock finlandezi au scris din ce în ce mai mult piesele lor în loc de a traduce în finlandeză hiturile internaționale În acest din urmă deceniu au căpătat anvergură formații de {{Ill|en|rock progresiv|progressive rock}} ca {{Ill|en|Tasavallan Presidentti}} și {{Ill|en|Wigwam formație de rock progresiv|Wigwam progressive rock|Wigwam}} care au devenit cunoscute și în afara țării dar care nu au cunoscut succesul comercial decât în Finlanda Aceeași soartă a avut-o și formația de ] {{Ill|en|Hurriganes}} Scena punk finlandeză a produs în anii 1980 câteva nume cunoscute cum ar fi {{Ill|en|Terveet Kädet}} {{Ill|en|Hanoi Rocks}} a activat în domeniul {{Ill|en|glam rock||glam rockului}} în același deceniu ei constituind sursa de inspirație a formației americane de ] ] În ultimele decenii numeroase formații finlandeze de ] au devenit celebre în toată lumea cele mai celebre fiind ] și ] de la care a plecat vocalista ] lansată într-o carieră solo Albumul formației HIM din 2005 intitulat Dark Light a obținut ] în Statele Unite ] este o altă formație finlandeză celebră în toată lumea remarcabilă pentru amestecul dintre muzică clasică la instrumente cu corzi și heavy metalul clasic După ce formația finlandeză de hard rock heavy metal {{Ill|en|Lordi}} a câștigat ] Finlanda a găzduit competiția în ] Cinema În industria cinematografică regizori cunoscuți sunt {{Ill|en|Aki Kaurismäki}} {{Ill|en|Mauritz Stiller}} {{Ill|en|Spede Pasanen}} și regizorul și producătorul de la Hollywood {{Ill|en|Renny Harlin}} Circa douăsprezece filme de lung metraj se realizează anual Media și comunicații ] {{Ill|en|Inginerie software|Software engineering|inginerul software}} celebru pentru crearea popularului ] ] ]]] Mulțumită accentului pus pe transparență și pe egalitatea în drepturi presa Finlandei este considerată cea mai liberă din lume Astăzi funcționează circa 200 de ziare 320 de reviste populare 2100 de reviste profesionale 67 de posturi comerciale de radio trei canale digitale de radio și șase posturi publice de radio din care unul emite printr-o rețea de stații locale În fiecare an apar circa 12000 de titluri de carte și se vând 12 milioane de discuri {{Ill|en|Sanoma}} publică ziarul {{Ill|en|Helsingin Sanomat}} cu un tiraj de 412000 de exemplare el fiind cel mai mare ziar din țară {{Ill|en|Tabloid format de ziar|Tabloid newspaper format|tabloidul}} ] revista comercială {{Ill|en|Taloussanomat}} și postul de televiziune {{Ill|en|Nelonen}} Celălalt mare trust de presă {{Ill|en|Alma Media}} publică peste treizeci de reviste inclusiv ziarul {{Ill|en|Aamulehti}} tabloidul {{Ill|en|Iltalehti}} și ziarul comercial {{Ill|en|Kauppalehti}} Pe plan mondial finlandezii alături de alte popoare nordice și de japonezi petrec cel mai mult timp citind ziare {{Ill|en|YLE}} postul național de televiziune operează cinci posturi TV și treisprezece de radio în ambele limbi naționale YLE este finanțat printr-o taxă TV obligatorie și prin taxe plătite de difuzorii locali Toate posturile de televiziune se emit {{Ill|en|Televiziune digitală|Digital television|digital}} atât prin semnal terestru cât și prin cablu Postul comercial de televiziune {{Ill|en|MTV3}} și postul comercial de radio {{Ill|en|Radio Nova Finlanda|Radio Nova Finland|Radio Nova}} sunt deținute de Nordic Broadcasting {{Ill|en|Bonnier Group||Bonnier}} și Proventus Industrier Circa 79% din populație folosește Internetul Finlanda avea circa 152 de milioane de conexiuni la Internet de mare viteză la sfârșitul lui iunie 2007 sau circa 287 la 1000 de locuitori Toate școlile și bibliotecile publice finlandeze au conexiui la Internet și calculatoare și majoritatea locuitorilor dețin un telefon mobil {{Ill|en|Serviciu cu valoare adăugată|Value-added service|Serviciile cu valoare adăugată}} sunt rare În octombrie 2009 Ministerul Transportului și Comunicațiilor din Finlanda s-a angajat să asigure că orice persoană din Finlanda să poată avea acces la Internet cu o viteză minimă de un megabit pe secundă până în iulie 2010 Bucătăria ] Bucătăria finlandeză este notabilă pentru combinarea în general a felurilor de mâncare țărănești tradiționale cu {{ill|en|haute cuisine}} în stil contemporan de gătit Peștele și carnea joacă un rol prominent în mâncarea finlandeză tradițională din vestul țării în vreme ce în est mâncarea conține adesea legume și ciuperci Refugiații din Karelia invadată de Rusia au contribuit cu felurile lor de mâncare specifică la bucătăria est-finlandeză Alimentele finlandeze utilizează adesea produse din {{Ill|en|cereale integrale|wholemeal}} ] ] ] și fructe de pădure ]e ] ] și {{Ill|en|verigar|sea buckthorn}} Laptele și lactatele sunt utilizate adesea ca alimente băuturi sau ingrediente Diferite rădăcinoase sunt folosite în bucătăria tradițională dar au fost înlocuite în mare parte cu cartoful după introducerea lui în secolul al XVIII-lea Conform statisticilor consumul de carne roșie a crescut dar finlandezii încă consumă mai puțină carne de vită și mai mult pește și carne de pasăre decât alte popoare în special din cauza prețurilor mari la carne Sărbători legale Toate sărbătorile legale din Finlanda sunt stabilite prin lege Există sărbători legale creștine inclusiv Crăciunul ] Paștele ] ]le și ] iar sărbătorile seculare sunt Ziua Muncii Ziua Independenței Anul Nou și Sânzienele Crăciunul este cel mai fastuos sărbătorit și cel puțin zilele de 24 și 26 decembrie sunt de obicei libere Sport ] În Finlanda sunt populare mai multe tipuri de întreceri sportive ] un joc asemănător cu baseballul este sportul național al Finlandei deși cele mai populare sporturi după numărul de spectatori sunt ] ]ul ] ] și ] Finlanda este cea mai performantă țară în istoria olimpică după medalii pe cap de locuitor și medalii de aur pe cap de locuitor< ref> Finlanda a participat pentru prima oară la ] în 1908 când încă avea statut de ] în cadrul ] La {{Ill|en|Jocurile Olimpice de Vară 1912|1912 Summer Olympics|Olimpiada din 1912}} așa-numitul {{Ill|en|Finlandezul Zburător|Flying Finn|Finlandez Zburător}} {{Ill|en|Hannes Kolehmainen}} a obținut trei medalii de aur Finlanda a devenit una dintre cele mai de succes țări la Jocurile Olimpice până la începutul celui de ] La {{Ill|en|Jocurile Olimpice de Vară 1924|1924 Summer Olympics}} Finlanda țară cu doar 32 milioane de locuitori a obținut al doilea loc la medalii În anii 1920 și 1930 alergătorii finlandezi de cursă lungă au dominat Olimpiadele ] câștigând în total nouă medalii de aur între 1920 și 1928 și stabilind 22 de recorduri mondiale între 1921 și 1931 Nurmi este adesea considerat a fi cel mai mare sportiv finlandez și unul dintre cei mai mari atleți ai tuturor timpurilor Timp de peste un secol sportivii și sportivele finlandeze au excelat la {{Ill|en|aruncarea suliței|javelin throw}} Proba a adus Finlandei nouă medalii olimpice de aur cinci titluri mondiale cinci titluri europene și 24 de recorduri mondiale Pe lângă Kolehmainen și Nurmi printre alți sportivi celebri și titrați ai Finlandei se numără fondiștii {{Ill|en|Ville Ritola}} și {{Ill|en|Lasse Virén}}; săritorii cu schiurile {{Ill|en|Matti Nykänen}} și {{Ill|en|Janne Ahonen}}; schiorii fondiști {{Ill|en|Veikko Hakulinen}} {{Ill|en|Eero Mäntyranta}} {{Ill|en|Marja-Liisa Kirvesniemi}} și {{Ill|en|Mika Myllylä}}; canotorul {{Ill|en|Pertti Karppinen}}; gimnastul {{Ill|en|Heikki Savolainen gimnast|Heikki Savolainen}}; hocheiștii pe gheață {{Ill|en|Jari Kurri}} {{Ill|en|Teemu Selänne}} și {{Ill|en|Saku Koivu}}; fotbaliștii {{Ill|en|Jari Litmanen}} și {{Ill|en|Sami Hyypiä}}; schiorii alpini {{Ill|en|Kalle Palander}} și {{Ill|en|Tanja Poutiainen}}; piloții de formula 1 {{Ill|en|Keke Rosberg}} {{Ill|en|Mika Häkkinen}} și {{Ill|en|Kimi Räikkönen}}; piloții de raliuri cvadruplu-campioni mondiali {{Ill|en|Juha Kankkunen}} și {{Ill|en|Tommi Mäkinen}} pilotul dublu campion mondial ] de 13 ori campionul mondial de {{Ill|en|Enduro}} {{Ill|en|Juha Salminen}} septuplul campion mondial {{Ill|en|Kari Tiainen}} și cvintuplii campioni {{Ill|en|Mika Ahola}} și {{Ill|en|Samuli Aro}} {{Ill|en|Jocurile Olimpice de Vară 1952|1952 Summer Olympics|Olimpiada de Vară din 1952}} a avut loc la Helsinki Alte competiții sportive importante desfășurate în Finlanda au fost {{Ill|en|Campionatul Mondial de Atletism 1983|1983 World Championships in Athletics|Campionatul Mondial de Atletism din 1983}} și {{Ill|en|Campionatul Mondial de Atletism 2005|2005 World Championships in Athletics|cel din 2005}} Alte sporturi practicate de finlandezi în scop recreativ sunt {{Ill|en|Floorball||floorballul}} {{Ill|en|Nordic walking|mersul nordic}} joggingul ciclismul schiul și fotbalul Acesta din urmă este cel mai practicat sport de echipă după numărul de jucători legitimați popularitatea sa fiind în permanentă creștere Patrimoniu mondial Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Finlanda ] 1991 Cetatea {{Ill|en|Suomenlinna}} 1991 Biserica din ] 1994 ] 1996 Situl funerar din epoca de bronz de la Sammallahdenmäki 1999 Arhipelagul Kvarken 2000 2006 ] pe teritoriul Finlandei 2005 Vezi și ] ] ] ] ] ] Note explicative {{Listănote|grouplower-alpha}} Note bibliografice {{Listănote|colwidth30em}} Legături externe {{Commons|Finland}} {{Portal|Finlanda}} 6 decembrie 2009 Amos News 10 iunie 2008 Andrada Fiscutean Descoperă 11 aprilie 2007 Lucian Vasilescu Descoperă 16 martie 2011 Alexandru Ruși Amos News Orașe {{Subiecte Finlanda}} {{Scandinavia}} {{Consiliu Nordic}} {{UnireCutie}} {{TariUE}} {{Țări dezvoltate}} {{TariEuropene}} {{Popoare vorbitoare de limbi fino-ugrice}} {{UnireCutieFin}} ] ] Franz Joseph Hermann Michael Maria von Papen n 29 octombrie 1879 Werl Westfalia Imperiul German – d 2 mai 1969 Obersasbach Baden-Württemberg RF Germania a fost un politician german catolic membru al Partidului de Centru Zentrumspartei În 1932 a fost cancelar al Germaniei iar în anii 1933-1934 a fost vicecancelar în primul cabinet al cancelarului Adolf Hitler În 1934 Hitler l-a numit emisar special în Viena iar din 1936 a devenit ambasador În 1939 a fost mutat ca ambasador la Ankara Turcia În februarie 1942 von Papen a supraviețuit unui atentat pus la cale împotriva sa de doi agenți sovietici În 1946 în cadrul proceselor de la Nürnberg împotriva criminalilor de război a fost exonerat însă a fost judecat ulterior în cadrul proceselor de denazificare și condamnat la opt ani muncă forțată A profitat în 1949 de o amnistie Republica Federală Germania în < small> acronim RFG colocvial Germania este un stat în Europa Centrală Face parte din organizații internaționale importante precum Consiliul Europei 1951 OCDE Uniunea Vest-Europeană 1954 NATO 1955 Uniunea Europeană 1957 ONU 1973 OSCE și din zona euro Se învecinează la nord cu Marea Nordului Danemarca și Marea Baltică; la est cu Polonia și Republica Cehă; la sud cu Austria și Elveția; iar la vest cu Franța Luxemburg Belgia și Olanda Teritoriul Germaniei acoperă 357021 de kilometri pătrați 137847 mile pătrate într-o zonă cu climat temperat Germania are cea mai mare populație dintre statele membre ale Uniunii Europene 82 de milioane de locuitori Germania este o republică federală parlamentară alcătuită din 16 state numite Landuri în Capitala fedelală și cel mai mare oraș este Berlin Industria germană este una din cele mai dezvoltate din lume Germania este unul din principalele state exportatoare deține o poziție-cheie în Uniunea Europeană și menține o multitudine de parteneriate strânse la nivel global Istorie Triburi germanice Se consideră că etnogeneza triburilor germanice a avut loc pe durata Epocii Nordice a Bronzului sau cel mai târziu pe durata Epocii de fier Pre-Romane Pornind din sudul Scandinaviei și nordul Germaniei triburile și-au extins teritoriul spre sud est și vest în secolul I îHr ajungând în contact cu triburile celtice din Galia precum și cu triburi iraniene baltice și slave în Europa de Est Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani cercetări etimologice și descoperiri arheologice Pe timpul domniei lui Cezar August generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei Germania era numele dat de romani teritoriilor de dincolo la est de Rin până la munții Ural În această perioadă triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane menținându-și însă apartenența tribală În anul 9 dHr în cadrul bătăliei de la Pădurea Teutoburg triburi germanice conduse de Arminius au înfrânt trei legiuni romane conduse de Varus O mare parte din Germania de astăzi anume partea de la est de Rin și la nord de Dunăre a rămas astfel în afara Imperiului Roman Spre anul 100 dHr pe când Tacitus scria lucrarea sa Germania triburi germanice s-au stabilit de-a lungul Rinului și Dunării Limes Germanicus ocupând mare parte din aria Germaniei moderne În secolul III s-au afirmat mai multe triburi vest-germanice alamanii francii chatii saxonii frizonii sicambrii și turingii În jurul anului 260 dHr multe triburi germanice au trecut de limes și de frontiera de pe Dunăre ajungând în teritorii controlate pe atunci de romani Sfântul Imperiu Roman 962-1806 La 25 decembrie 800 Carol cel Mare a fondat Imperiul Carolingian care avea să fie divizat în 843 Imperiul medieval Sfântul Imperiu Roman a rezultat din partea estică rezultată din această divizare și a continuat să existe sub diverse forme din anul 962 până în 1806 Teritoriul său se întindea de la râul Eider la nord până la coasta mediteraneană la sud Numit inițial Sfântul Imperiu Roman a fost redenumit oficial Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicæ Sfântul Imperiu Roman al Națiunii Germane începând cu 1448 pentru ca titulatura să corespundă cu teritoriul ocupat devenit între timp mai restrâns Pe timpul dinastiei începute de Otto I între anii 919 și 1024 s-au consolidat ducatele Lorenei Saxoniei Franconiei Șvabiei Turingiei și Bavariei iar regele german a fost numit Împărat romano-german al acestor regiuni în 962 Pe timpul domniei împăraților salici 1024-1125 Sfântul Imperiu Roman Imperiul romano-german a cucerit nordul Italiei și Burgundia dar împărații și-au pierdut din putere în urma unei controverse privind investitura Pe timpul împăraților Hohenstaufen 1138-1254 prinții germani au căutat să se extindă spre sud și est ajungând să controleze teritorii locuite de slavi înainte ca germanii să trimită coloniști în aceste pământuri și chiar mai la est ceea ce s-a numit Ostsiedlung Orașele din nordul Germaniei s-au dezvoltat făcând parte din Liga Hanseatică Cu toate acestea în urma Marii Foamete din 1315 și Morții Negre din 1348-50 populația Germaniei a scăzut considerabil Edictul Bulei de Aur din 1356 a conferit imperiului o Constituție a căror principii de bază aveau să dureze până la destrămarea imperiului Aceasta codifica alegerea împăratului de către șapte prinți-electori care controlau unele din cele mai puternice principate și arhiepiscopii Începând cu secolul al XV-lea împărații au fost aleși aproape fără excepție din cadrul dinastiei austriece de Habsburg Călugărul Martin Luther și-a publicat cele 95 de Teze în 1517 prin care ataca unele practici ale Bisericii Catolice începând astfel Reforma Protestantă O religie distinctă luterană a devenit religie oficială în mai multe teritorii germane după 1530 Conflictul religios a dus la Războiul de treizeci de ani 1618-1648 care a devastat ținuturile germane populația fiind redusă cu 30% Pacea Westfalică din 1648 a pus capăt războaielor religioase dintre statele germane dar imperiul a fost împărțit de facto în numeroase principate independente Din 1740 monarhia austriacă de Habsburg și Regatul Prusiei au dominat istoria germanilor În 1806 Imperiul a fost dizolvat ca urmare a Războaielor Napoleoniene Restaurație și revoluție 1814-1871 În urma căderii lui Napoleon Bonaparte a fost organizat Congresul de la Viena în 1814 și a fost fondată Confederația Germană Deutscher Bund o ligă formată din 39 de state Dezacordul cu ideile politice ale restaurației au dus la întărirea mișcărilor liberale care cereau unitate și libertate Aceste cereri însă au fost urmate de noi măsuri de represiune din partea omului de stat austriac Metternich Zollverein o uniune tarifară a contribuit la unificarea economică a statelor germane În această perioadă mulți germani erau influențați de principiile Revoluției Franceze iar naționalismul era o forță în creștere în special printre tinerii intelectuali Pentru prima dată culorile negru-roșu-galben au fost alese pentru a reprezenta mișcarea aceste culori devenind mai târziu culorile drapelului german În contextul unei serii de mișcări revoluționare în Europa care au avut ca rezultat înființarea republicii în Franța intelectualii și oamenii de rând au adus revoluția de la 1848 și în pământuri germane Monarhii au acceptat în primă instanță cererile revoluționarilor Regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de împărat dar trebuia să renunțe la o parte din puterea politică; acesta a refuzat coroana și a respins constituția propusă ceea ce pe atunci a fost un pas înapoi pentru mișcare Conflictul dintre regele Wilhelm I al Prusiei și Parlament care era din ce în ce mai influențat de ideile liberale a izbucnit pe fondul discuțiilor privind reformele militare din 1862 iar regele l-a numit pe Otto von Bismarck nou prim-ministru al Prusiei Bismarck a purtat un război împotriva Danemarcei în 1864 ieșind victorios Victoria prusacă în cadrul războiului austro-prusac din 1866 i-a permis să creeze o Federație Nord-Germană Norddeutscher Bund și să împiedice Austria care înainte era cel mai puternic stat german să se mai amestece în politica celorlalte state germane Imperiul German 1871-1918 Statul cunoscut cu numele Germania a fost unificat ca stat-națiune modern în 1817 când Imperiul German a fost înființat împreună cu Regatul Prusiei ca element constitutiv După înfrângerea francezilor în Războiul franco-prusac Imperiul German a fost proclamat la Versailles pe 18 ianuarie 1871 Dinastia Hohenzollern a Prusiei a guvernat noul imperiu a cărui capitală era Berlin Imperiul era o unificare a tuturor statelor dezmembrate ale Germaniei cu excepția Austriei Kleindeutsche Lösung sau „Germania de Jos Începând din 1884 Germania a început un proces de colonizare a câtorva state în afara Europei În perioada Gründerzeit după unificarea Germaniei politica externă a împăratului Wilhelm I asigura poziția Germaniei ca o mare națiune prin alianțe izolând Franța prin mijloace diplomatice precum și evitarea războiului Cu toate acestea sub conducerea lui Wilhelm al II-lea Germania ca toate puterile europene a avut un curs imperialist care a dus la neînțelegeri cu țările vecine Majoritatea alianțelor din care făcea parte și Germania nu au fost reînnoite iar noile alianțe au exclus-o În mod specific Franța a stabilit relații noi prin semnarea Antanta cu Regatul Unit și asigurarea legăturilor cu Imperiul Rus În afară de relațiile sale cu Austro-Ungaria Germania a devenit din ce în ce mai izolată Imperialismul Germaniei s-a extins până în afara granițelor statului și s-a alăturat altor multe puteri europene cerând partea lor din Africa Conferința de la Berlin a divizat Africa între puterile europene Germania deținea câteva terenuri din Africa inclusiv Africa Germană de Est Africa Germană de Sud-Vest Togo și Camerun Cearta pentru Africa a cauzat tensiuni între Marile puteri care poate să fi contribuit la declanșarea Primului Război Mondial Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la data de 28 iunie 1914 a declanșat izbucnirea Primului Război Mondial Ca parte din Puterile Centrale a suferit înfrângere împotriva Puterilor aliate într-unul dintre cele mai sângeroase conflicte al tuturor timpurilor Aproximativ două milioane de soldați germani au decedat în acest război Republica de la Weimar 1919-1933 La începutul revoluției germane Germania a proclamată republică iar monarhia abolită Cu toate acestea lupta pentru putere a continuat cu comuniștii radicaliști de stânga ajungând la putere în Bavaria dar eșuând să preia control din întreaga Germanie Revoluția s-a sfârșit în august 1919 când Republica de la Weimar a fost înființată oficial Pe 11 august 1919 Constituția Weimar a intrat în vigoare odată cu semnarea acesteia de către președintele Friedrich Ebert Suferind din cauza crizei economice condițiile aspre de pace dictate de Tratatul de la Versailles și o lungă succesiune a mai multor sau puține guverne instabile poporul Germaniei s-au lipsit din ce în ce mai mult de identificarea cu sistemul lor politic și cu „Înființarea Partidelor în parlamentul lor democratic Acest lucru a fost agravat pe scară largă de extrema dreaptă monarhism völkisch și nazism Dolchstoßlegende care promova idea că Germania a pierdut Primul Război Mondial datorită eforturilor și a influenței celor care doreau să răstoarne guvernul Cea mai mare acuzație adusă guvernului de la Weimar a fost trădarea națiunii germane prin semnarea Tratatului de la Versailles în timp ce comuniștii radicaliști de stânga precum Liga Spartacist doreau o revoluție pentru abolirea capitalismului în favoarea unui Räterepublik și care au fost țintite Cu toate acestea nemulțumirea cu noul guvern de la Weimar a ajutat la creșterea Partidul Comunist din Germania Mulți conservatori au fost atrași de reacționarea revoluționarea dreaptă în special Partidul Muncitoresc German Național-Socialist Partidul nazist Până în 1932 aceste două partide au controlat majoritatea parlamentului 296 de scaune parlamentare până în iulie 1932 După câteva serii de cabinete fără succes președintele Paul von Hindenburg a luat o decizie crucială având puține alternative și presat de consilierii de dreapta pe 30 ianuarie 1933 von Hindenburg l-a numit pe Adolf Hitler cancelar al Germaniei îndeplinind cererea lui Hitler Al Treilea Reich 1933–1945 În aproape toată această perioadă statul german a purtat denumirea oficială Deutsches Reich Imperiul German; denumirea colocvială a fost Drittes Reich Al Treilea Reich sau și Nazi-Deutschland Germania nazistă La 27 februarie 1933 sediul reichstagului parlamentului german de pe atunci aflat în clădirea numită și până astăzi Reichstag a fost incendiat aceasta constituind pretextul pentru decretele de urgență ce au abrogat drepturile cetățenești de bază O hotărâre a parlamentului i-a dat lui Hitler putere legislativă nerestricționată Doar Partidul Social Democrat SPD a votat împotriva acesteia în timp ce membrii comuniști ai parlamentului au fost încarcerați Folosindu-și puterea de a distruge orice rezistență actuală sau potențială în decurs de câteva luni Hitler a pus bazele unui stat centralizat totalitarist Industria a fost revitalizată prin producția masivă de armament de fapt interzisă Germaniei după pierderea primului Război Mondial În 1935 Germania a redobândit controlul asupra ținutului istoric Saar iar în 1936 controlul militar al ținutului Rin amândouă fiind pierdute în urma Tratatului de la Versailles Conducând către al Doilea Război Mondial și susținând în paralel campania agresivă de producție de armament politica externă a Germaniei a devenit mai agresivă și expansionistă În 1938 și 1939 Austria și Cehoslovacia au fost aduse sub controlul Germaniei și a fost pregătită invazia Poloniei Pactul Hitler-Stalin Operațiunea Himmler La 1 septembrie 1939 armata Germaniei a lansat războiul „fulger blitzkrieg asupra Poloniei care a fost rapid ocupată de trupele Germaniei și de Armata Roșie Sovietică marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa Regatul Unit și Franța au declarat război Germaniei Cu cât războiul s-a extins Germania și aliații săi au căpătat controlul asupra unei părți din Europa continentală La 22 iunie 1941 Germania a încălcat Pactul Hitler-Stalin și a invadat Uniunea Sovietică În același an Japonia a atacat baza americană de la Pearl Harbor din Oceanul Pacific și Germania în calitate de aliat al Japoniei a declarat război și Statelor Unite Deși armata germană a avansat în Uniunea Sovietică destul de rapid Bătălia de la Stalingrad a marcat punctul de turnură al acestui război În consecință armata germană a început să se retragă de pe frontul estic În septembrie 1943 Italia aliata Germaniei s-a predat iar forțele armatei germane au fost forțate să apere un alt front în ItaliaOperațiunea Neptun a marcat un alt punct de turnură în acest război deschizând frontul vestic Forțele aliate au debarcat pe Coasta Normandiei din Franța ocupată și s-au îndreptat spre teritoriul german A urmat foarte curând capitularea Germaniei la 8 mai 1945 forțele armatei germane s-au predat după ce Armata Roșie a cucerit Berlinul Germania nazistă a fost silită să capituleze necondiționat iar Hitler s-a sinucis În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 7 milioane de cetățeni și soldați germani inclusiv etnicii germani din Europa de est În timpul celui de-al Treilea Reich guvernul german nazist a aplicat politici împotriva minorităților și multor dizidenți ceea ce mai târziu a fost cunoscut sub denumirea de Holocaust în timpul acestuia au fost uciși aproximativ 17 milioane de oameni inclusiv circa 6 milioane de evrei și un număr important de țigani polonezi și alți slavi prizonieri de război sovietici bolnavi mintali homosexuali și membri ai opoziției politice Cel de-al Doilea Război Mondial și genocidul nazist au fost responsabili pentru mai mult de 40 de milioane de morți în Europa După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial s-au desfășurat la Nürnberg procesele criminalilor de război germani Istoria modernă Comunitatea și limba germană au apărut cu mii de ani în urmă însă ca stat Germania a apărut abia în 1871 când sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German înglobând partea de nord a Germaniei actuale Confederația Germană de Nord dominată de Prusia în germană Preußen apoi Bavaria în germană Bayern precum și diferite alte regiuni excluzând însă părțile vorbitoare de germană din Austria Acesta a fost cel de al doilea Reich german tradus de obicei ca „imperiu Primul Reich — cunoscut timp de multe secole sub denumirea Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană — provenea din divizarea Imperiului Franc în 843 existând sub diverse forme până în anul 1806 Cel de-al Treilea Reich și ultimul a fost cel al naziștilor; el a durat doar 12 ani din 1933 până în 1945 Germania devenită una dintre marile puteri europene s-a implicat în Primul Război Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria 1914 Germania a invadat de câteva ori Franța Războiul s-a încheiat în 1918 și ca una din urmări împăratul Germaniei a fost forțat să abdice În Tratatul de la Versailles de după război Germania a fost considerată responsabilă pentru război Unii politicieni consideră condițiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles din 1919 ca și problemele economice datorate crizei economice mondiale începute în 1929 a fi factori care au permis partidului nazist al lui Hitler NSDAP să obțină un procentaj mare din sufragii și în cele din urmă să formeze un nou guvern în 1933 cu Hitler în funcția de cancelar Istoricii fără a respinge implicarea certă a factorilor de natură conjuncturală precum obligația de a despăgubi statele agresate de către Germania in primul război mondial pentru imensele pierderi provocate sau criza mondială cu punct de plecare în crahul bursier din SUA subliniază importanța istoriei recente a țării perioada din timpul și după unificarea Germaniei când tendința liberală a fost brutal marginalizată sau doar cooptată de tendințele politice naționaliste în ascensiunea nazismului; în primul volum al trilogiei sale dedicate fenomenului istoricul britanic Richard J Evans de exemplu găsește originea derivei naziste în caracteristici evidente ale societății germane precum militarismul prevalența valorilor și instituțiilor aristocratice în contrast cu valorile liberale și democratice care se răspândiseră cu mai mult succes în țări precum Franța sau Marea Britanie ca și moștenirea conservatorismului politic al ducelui von Bismarck și influența durabilă a acestuia asupra mentalului colectiv anume dorul intens pentru un leader puternic care să conducă națiunea ca un părinte sever dar inspirat Plecând de la faptul că rădăcinile derivei naziste sunt adânc înfipte în istoria țării cel puțin cât să ajungă până la jumătatea secolului XIX alți istorici precum francezul Georges Bensoussan subliniază și ei faptul plin de semnificații că națiunea germană a fost strânsă laolaltă în 1871 de niște politicieni și așa s-a întâmplat de alttfel întotdeauna în istoria laxelor forme statale federalizatoare pe teritoriile germanofone neexistând așa cum s-a întâmplat în Franța de exemplu un moment de simbolism național unificator și egalizator precum revoluția națiunea n-are ce celebra ca moment în care s-a unificat "de jos" cum e 14 iulie 1790 în Franța cu "la Fête de la Fédération" căci ea a fost unificată "de sus" De aceea în Germania secolului al XIX-lea referința-far este un politician birocrat și chiar militar aristocrat precum von Bismarck nu cum se întâmpla în Franța aceluiași secol unde referința-far a fost un scriitor popular prin naștere dar și dedicare anume Victor Hugo Faptul că unificarea a trebuit să fie câștigată prin război contra străinilor francezi de ex și asta i-a făcut pe germani naționaliști și marcați de sentimentul de obsidionalitate mentalitatea asediatului iar ținând cont de valorile pe care Franța le încarna pe continent la acel moment ostilitatea străinilor la unificarea națiunii i-a făcut pe nemți și antiliberali de unde una dintre explicațiile eșecului liberalilor în timpul revoluției de la 1848 pe teritoriile germanofone și mai ales la Berlin În 1934 Hitler a preluat tot controlul devenind șeful statului și scăpând de opoziție prin violență În 1935 antisemitismul a devenit o politică oficială de stat în Germania justificată formal prin Legile de la Nürnberg Nürnberger Gesetze Un moment important în istoria Germaniei îl reprezintă unirea cu Austria Evenimentul cunoscut sub numele de Anschluss „alipire s-a petrecut la 12 martie 1938 și reprezintă unul din pașii importanți ai regimului nazist din Germania spre război Germania făcut o alianță cu Italia și Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokio La 23 august 1939 Hitler a încheiat chiar și cu Stalin un tratat de neagresiune cu urmări importante asupra lumii și României numit Pactul Ribbentrop-Molotov În ciuda acestui pact politica lui Hitler de a anexa țările vecine a culminat la 1 septembrie 1939 prin cotropirea Poloniei și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial În prima parte a războiului Germania a avut succese militare câștigând controlul asupra principalelor teritorii din Europa unei mari părți a URSS și nordului Africii În 1941 naziștii au pus în aplicare Holocaustul ca politică de stat bazată pe argumente și pretexte rasiste de exterminare în masă a milioane de evrei și alte naționalități Între 1942-1943 balanța în război s-a schimbat succesele trecând de partea Aliaților împotriva Germaniei printre care URSS Marea Britanie și Statele Unite ale Americii La finele lunii aprilie 1945 Hitler și-a recunoscut eșecul total și s-a sinucis La 8 mai 1945 Germania a capitulat necondiționat În urma cererilor făcute de Stalin la conferințele de la Ialta și Potsdam provinciile germane de până atunci situate la est de râurile Odra Oder și Neisse Neiße — Pomerania Silezia orașul hanseatic Danzig astăzi Gdansk în Polonia Prusia Răsăriteană Prusia Apuseană și Țara Sudeților Sudetenland — au fost alipite la Polonia URSS și Cehoslovacia Începând cu ofensiva Armatei Roșii de la 12 ianuarie 1945 și până în 1948 cei mai mulți locuitori germani ai acestor regiuni aproximativ 12 milioane înainte de război au fost expulzați spre vest sau și spre Siberia în condiții brutale În jur de 2 milioane dintre aceștia și-au pierdut viața în război și în cadrul procesului de expulzare „Vertreibung În urma războiului teritoriul Germaniei de azi a fost împărțit în patru „zonede ocupație controlate de puterile aliate Franța URSS Regatul Unit și Statele Unite Berlinul a fost de asemeni divizat în patru sectoare controlate de aceste puteri Scindarea a culminat prin constituirea în 1949 pe teritoriul Germaniei de azi a două state germane partea de apus s-a numit Republica Federală Germania RFG sau Germania de Vest germană Bundesrepublik Deutschland iar partea de răsărit orientată spre URSS s-a numit Republica Democrată Germană RDG Germania de Est sau de Răsărit germană Deutsche Demokratische Republik sau DDR Germania de Vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului devenind o putere economică importantă a Europei Germania unificată și integrarea în UE 1990-prezent Vezi și articolele Istoria Germaniei postbelice Zonele aliate de ocupație din Germania Expulzarea germanilor după al doilea război mondial În 1990 după căderea comunismului în Europa cele două state germane s-au reunificat prin aceea că în fosta RDG au fost înființate landuri așa cum existau deja în RFG landuri care ceva mai târziu au aderat oficial la RFG adoptând și constituția RFG-ului numită Grundgesetz Tratatul care a definit această reunificare se numește Tratatul doi plus patru a fost încheiat de către cele două state germane și cele patru puteri care dețineau suveranitatea asupra întregii Germanii SUA Regatul Unit Franța și URSS Prin aceste acte RDG-ul a încetat să mai existe Conform Actului Bonn-Berlin adoptat de Parlament la data de 10 martie 1994 Berlin a devenit încă odată capitala Germaniei Întregite în timp ce Bonn a obținut statutul unic de Bundesstadt oraș federal păstrând câteva ministere federale Remutarea guvernului a fost finalizată în 1999 După reunificare Germania a luat un rol tot mai activ în Uniunea Europeană și NATO Germania a trimis forțe de menținerea păcii pentru a asigura stabilitatea din Balcani și a trimis o forță din trupe germane în Afganistan ca parte din efortul NATO pentru stabili securitatea în această țară după eliminarea talibanilor< ref> Aceste desfășurări au fost controversate deoarece după război Germania a fost obligată să trimită trupe cu scopuri de apărare Evenimentele din teritoriile străine au fost percepute ca fiind acoperite fără asigurare defensivă; cu toate acestea votul parlamentului în această problemă a legalizat în mod efectiv participarea într-un context de menținere a păcii Statul german reunit este acum una dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană și din lume Evenimente politice recente prezentate sumar Din 1998 și până în iulie 2005 a cancelar federal a fost Gerhard Schröder SPD în fruntea unui cabinet de coaliție între social-democrați SPD și verzi Bündnis 90 Die Grünen La 21 iulie 2005 președintele federal Horst Köhler a dizolvat Bundestagul ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul Schröder La 18 septembrie 2005 au avut loc alegeri federale anticipate în urma cărora a venit la putere marea coaliție între fracțiunile parlamentare CDU CSU așa-numita „Uniune Creștină și SPD cu Angela Merkel CDU drept cancelară La alegerile federale din 2009 social-democrații au scăzut în preferința electoratului așa încât creștin-democrații au format o coaliție cu liberalii FDP coaliție supranumită „negru-galben Al 17-lea Bundestag al Germaniei s-a constituit la 28 octombrie 2009 Norbert Lammert CDU a fost reales președinte al Bundestagului Angela Merkel și-a numit apoi noul cabinet format din 16 persoane de la CDU CSU și FDP cu Guido Westerwelle FDP vicecancelar și în același timp nou ministru de externe La alegerile prezidențiale din 30 iunie 2010 Adunarea Federală Bundesversammlung l-a ales în al 3-lea scrutin pe Christian Wulff CDU drept nou președinte al Germaniei pentru o perioadă de 5 ani Acesta a fost investit în funcție la 2 iulie 2010 La 17 februarie 2012 Wulff a fost nevoit să demisioneze după ce procuratura din Saxonia Inferioară l-a învinuit că ar fi primit foloase necuvenite în perioada cât a fost prim-ministru al landului Saxonia Inferioară La 18 martie 2012 Adunarea Federală Bundesversammlung l-a ales pe fostul disident anticomunist Joachim Gauck independent din primul tur de scrutin drept nou președinte al Germaniei Geografie Teritoriul Germaniei acoperă 357021 km² dintre care 349223 km² sunt terenuri relieful fiind preponderent muntos iar 7798 km² sunt ape Se plasează pe locul șapte în Europa după suprafață și pe 63 la nivel global Altitudinea variază de la munții Alpi cel mai înalt punct Zugspitze la 2962 metri în sud până la țărmurile Mării Nordului Nordsee în nord-vest și Marea Baltică Ostsee în nord-est Între acestea se află zonele de munte împădurite din Germania Centrală și terenurile joase din nord cel mai jos punct Wilstermarsch la 354 metrii sub nivelul mării traversată de câteva râuri majore ale Europei precum Rin Dunărea și Elba Germania are cele mai multe granițe cu țările europene decât oricare alt stat din Europa Se învecinează în nord cu Danemarca în est cu Polonia și Republica Cehă în sud cu Austria și Elveția în sud-vest cu Franța și Belgia iar în nord-vest cu Olanda Capitala Germaniei este Berlin Climă Germania are o climă temperată cu o temperatură medie anuală de 9 °C Temperatura medie în ianuarie variază de la -6 °C până la +1 °C în funcție de localitate și altitudinea ei în timp ce temperatura medie a lunii iulie variază între 16 și 20 °C Precipitațiile sunt mai mari în sud unde se înregistrează 1980 mm pe an majoritatea sub formă de zăpadă Majoritatea Germaniei are o climă temperată în care predomină vânturile vestice umede Clima este moderată de Curentul Atlanticului de Nord care este extinderea nordică a Curentului Golfului Această apă caldă afectează zonele riverane Mării Nordului inclusiv zona de-a lungul Rinului care se varsă în Marea Nordului În consecință în partea de nord și nord-vest clima este oceanică; ploile cad pe parcursul întregului an cu un maxim în timpul verii Iernile sunt blânde iar verile tind să se răcească deși temperaturile pot depăși 30° C 86° F pentru perioade prelungite În zonele estice clima este mai mult continentală; iernile pot fi foarte reci verile pot fi foarte calde iar adesea sunt consemnate perioade de secetă Germania centrală și de sud sunt regiuni de tranziție care variază de la o temperatură moderat oceanică la continentală Iar temperaturi pot depăși 30 °C 86 °F pe timp de vară Biodiversitate Din punct de vedere fitogeografic Germania este partajată între provinciile Atlanticul European și Europei Centrale a Regiunii Circumboreal în cadrul Regatului Boreal Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni pădurile montane mixte ale Mediteraneni europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic< ref> Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren arabil 33% sau silvicultură și regiune păduroasă 31% Numai 15% este acoperit pășuni constante Plantele și animalele sunt în general comune celor din perioada medievală Fagi stejari și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a reîmpăduririlor Molidul și bradul predomină în munții de sus în timp ce pinul și laricele se găsește în sol nisipos Există multe specii de ferigi flori ciuperci și mușchi Peștii abundă în râuri și în Marea Nordului Printre animalele sălbatice se găsesc cerbul mistrețul muflonul vulpea bursucul iepurele și un număr mic de castori Diverse păsări migratoare străbat Germania primăvara și toamna Parcurile naționale ale Germaniei includ Parcurile naționale Wattenmeer Parcul național Jasmund Parcul național Vorpommersche Boddenlandschaft Parcul național Müritz Parcul național Unteres Odertal Parcul național Harz Parcul național Sächsische Schweiz și Bayerischer Wald Germania este cunoscută pentru numeroasele sale grădini zoologice parcurile faunei sălbatice acvarii și parcuri de păsări Gradină zoologică de la Berlin este cea mai veche gradină zoologică din Germania și prezintă deține cea mai numeroasă colecție de specii din lume< ref> Mediul încojurător Cea mai mare fermă eoliană și a capacității de energie solară din lume este instalată în Germania Mulți germani consideră cauze antropice a fi un factor semnificativ la încălzirea globală Guvernul german a inițiat numeroase activități pentru reducerea emisiilor iar totalul emisiilor țării sunt în descreștere< ref> Cu toate acestea emisiile de dioxid de carbon pe cap de locuitor din Germania sunt printre cele mai ridicate din UE deși ele sunt semnificativ mai mici decât cele din Australia Canada Arabia Saudită și Statele Unite Emisiile provenite din industria și a utilităților de ardere a cărbunelui contribuie la poluarea aerului Ploile acide care rezultă din emisiile de dioxid de sulf devastează pădurile Poluarea din Marea Baltică a apelor reziduale și a reziduurilor industriale de la râuri în fosta Germanie de Est au fost reduse Guvernul cancelarului Schröder a anunțat intenția de a pune capăt utilizării energiei nucleare pentru producerea energiei electrice Germania lucrează pentru respectarea angajamentele UE pentru a identifica zonele de conservarea naturii în conformitate cu flora fauna și Directiva de Habitat a Uniunii Europene Ultimii ghețarii din regiunea alpină a Germania se topesc Pericole naturale sunt inundațiile de primăvară și vijeliile furtunoase care au loc în toate regiunile Guvernul și politica de stat Din punct de vedere constituțional Germania este o democrație republicană federală reprezentativă Forma de guvernământ este parlamentară în care șeful guvernului cancelarul este ales de către parlament numit bundestag și confirmat de către președintele statului Deși cancelarul deține cele mai puternice competențe politice din stat în ierarhia protocolară el se află abia pe locul 3 după președintele statului și președintele bundestagului Cancelarul—actualmente Angela Merkel—este șeful guvernului și exerciteaza de puterea executivă similar cu rolul de prim-ministru în alte democrații parlamentare Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către parlament bundestag pe o perioada de 4 ani; el are dreptul de a numi și elibera din funcție pe miniștri precum și dreptul numit „competența liniilor directoare Richtlinienkompetenz prin care formulează în linii mari sarcinile fiecărui ministru din cabinet guvern Puterea federală legislativă este investită în parlament compus din Bundestag Parlamentul Federal și Bundesrat Consiliul Federal care împreună formează un tip unic de corp legislativ Bundestag-ul este ales prin alegeri directe prin reprezentare proporțională diferiți membrii Membrii Bundesrat reprezintă guvernele celor șaisprezece landuri și sunt membrii ai cabinetelor de stat Guvernele respective de stat au dreptul de a numi și de a-și elimina reprezentanții în orice moment Guvernul federal al Germaniei Bundesregierung constă din cancelar prim-ministru și miniștri Actualul cabinet numit cabinetul Merkel III a fost format în urma alegerilor federale din 2013 și este format din politicieni ai partidelor marii coaliții CDU CSU și SPD Președintele este șeful statului împuternicit în primul rând cu responsabilitățile și competențele reprezentative El este ales de către Bundesversammlung Adunarea Federală o instituție formată din membri ai Bundestag-ului și un număr egal de delegați de stat A doua funcție importantă în ordinea de prioritate germană este Bundestagspräsident Președinte al Bundestag care este ales de Bundestag și responsabil pentru supravegherea sesiuni de zi cu zi a corpului Cea de a treia funcție importantă și șef al guvernului este de cancelar care este numit de către Bundespräsident după ce a fost ales de către Bundestag Cancelarul pote fi îndepărtat printr-o mișcare constructivă de neîncredere de către Bundestag în cazul în care implică constructiv faptul că Bundestag-ului alege simultan un succesor Din 1949 sistemul de partide a fost dominat de Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat din Germania cu toate cancelariile până în prezent fiind membru al unui dintre partide Cu toate aceste Partidul Liberal Democrat care are membrii în Bundestag încă din 1949 și Bündnis 90 Die Grünen care erau cei mai numeroși în Parlament după 1983 au jucat de asemenea un rol important< ref> deoarece acestea sunt de regulă parteneri mai mici ai unui guvern de coaliție Componența actuală a guvernului Din 17 decembrie 2013 Parlament Membrii parlamentului sunt aleși de către cetățeni la fiecare patru ani printr-un vot proporțional personalizat La acest sistem de vot alegătorii dispun de 2 voturi care pot fi date și la partide diferite Cu primul vot se hotărăște după un sistem majoritar care anume candidat să reprezinte circumscripția electorală respectivă în parlament candidat ales direct; cu al doilea vot se alege după un sistem proporțional partidul dorit in parlament Un candidat ales direct capătă în orice caz un loc în parlament mandat; acest fapt poate duce la depășirea numărului de locuri care s-ar cuveni unui partid conform numai votului al doilea Situația se numește Überhangmandat mandat suplimentar Această situație a avut loc la fiecare alegere federală din 1949 încoace Totuși în 2008 tribunalul constituțional federal Bundesverfassungsgericht a decis că acest procedeu contravine constituției federale Grundgesetz deoarece așa se poate încălca reprezentarea proporțională democratică necesară și i-a impus legislativului să corecteze legea alegerilor până cel târziu în 2011 Alte organe ale statului german Un alt organ constituțional german important legislativ se numește „bundesrat consiliul federal; este format din membrii guvernelor celor 16 landuri țări constituente ale federației Pe câteva domenii de activitate de ex învățământ poliție bundestagul trebuie să coopereze cu bundesratul Puterea judiciară are ca organ superior curtea constituțională federală supremă Bundesverfassungsgericht care poate să declare un act legislativ sau de administrație drept anticonstituțional caz în care actul trebuie revizuit Organizarea politico-administrativă În constituția germană numită Grundgesetz lege fundamentală Germania Deutschland este definită ca fiind o republică federală Bundesrepublik formată din următoarele landuri țări ale federației Ierarhia administrativă reprezentare simplificată Pe treapta administrativă cea mai înaltă se află Bund Federația germană Germania Pe a doua treaptă de sus se află Bundesländer landurile Germaniei grupate în 2 categorii Flächenländer 13 landuri „cu suprafață Stadtstaaten 3 orașe-stat Berlin Brema și Hamburg deci în total 16 landuri Sub landurile cu suprafață stă scris Regierungsbezirke unele din aceste landuri dispun de o treaptă intermediară de regiuni administrative de tip Regierungsbezirk Landurile cu suprafață indiferent dacă dispun sau nu de Regierungsbezirke sunt subîmpărțite în districte rurale numite Landkreis sau Kreis în funcție de land și districte urbane numite kreisfreie Stadt orașe care nu țin de vreun district rural Districtele rurale sunt și ele subîmpărțite și mai fin în diverse moduri în funcție de landul în care se află Unele districte rurale se subîmpart în subunități numite Amt În sfârșit districtele și acolo unde există și subunitățile Amt se subîmpart mai departe în subunități numite Gemeinde comune În unele landuri există și unitățile de tip Verbandsgemeinde o grupare de comune După cum se vede subdivizarea administrativă a Germaniei nu este foarte unitară și asta datorită diversității de tradiții istorice din regiunile țării Legislație Sistemul judiciar al Germaniei este autonom față de ramura executivă și ceea legislativă Germania are un statut civil sau sistem de lege care se bazează pe dreptul roman cu unele referiri la legislația germană Bundesverfassungsgericht Curtea Constituțională Federală cu sediul în Karlsruhe Germania este Curtea Supremă responsabil pentru probleme constituționale cu o putere de control jurisdicțional< ref> Aceasta acționează ca cea mai înaltă autoritate legală și se asigură că practica legislativă și judecătorească este conformă cu Legea fundamentală pentru Republica Federală Germania Legea de bază Aceasta acționează în mod independent de alte organe de stat dar nu poate acționa în numele său propriu Sistemul Curții Supreme a Germaniei numit Oberste Gerichtshöfe des Bundes este specializat Pentru cazurile civile și penale cea mai înaltă instanță de recurs este Curtea Federală de Justiție situat în Karlsruhe și Leipzig Stilul sălii de ședință este inchizitorial Alte tribunalele federale sunt Curtea Federală a Muncii din Erfurt Curtea Federală Socială din Kassel Curtea Federală a Finanțelor din München și Curtea Federală Administrativă de la Leipzig Dreptul penal și dreptul privat sunt codificate la nivel național în Strafgesetzbuch și respectiv Bürgerliches Gesetzbuch Obiectivul Sistemului Penal German este reabilitarea criminalului; al doilea este protecția publicului< ref> Pentru a realiza aceasta din urmă un criminal condamnat pot fi închis preventiv Sicherungsverwahrung în cazul în care este considerat a fi o amenințare la adresa publicului Völkerstrafgesetzbuch reglementează consecințele de crime împotriva umanității genocid și crime de război Acesta oferă instanțelor germane competență universală în cazul urmăririi penale de către o instanță din țara în care infracțiunea a fost comisă sau nu este posibilă de către o instanță internațională Legislația de stat Puterea legislativă este împărțită între federație și stat Legea fundamentală presupune că toată puterea legislativă rămâne la nivel de stat cu excepția dacă este desemnată de către însuși Legea fundamentală Orice lege federală are prioritate față de dreptul de stat în cazul în care puterea legislativă se află la nivel federal Un exemplu celebru este pretinsa furnizarea Hessian pentru pedeapsa cu moartea care merge împotriva interzicerii pedepsei capitale în conformitate cu Legea fundamentală interpretând prevederea Hessian infirmă Bundesratul este organul federal prin care landurile participă în legislația națională Participarea landurilor la legislația federală este necesară în cazul în care legea intră în zona de putere legislativă concurentă cerând landurilor să administreze regulamentele federale sau sunt astfel desemnat de Legea fundamentală Fiecare land are propria curte constituțională Amtsgerichte Landgerichte și Oberlandesgerichte sunt instanțe de stat de competența generală Ele sunt competente dacă acțiunea este bazată pe legea federală sau de stat Multe dintre problemele fundamentale de drept administrativ rămân în jurisdicția statelor deși majoritatea landurilor își pun bazele de propriile din acea zonă conform Verwaltungsverfahrensgesetz din 1976 Legea conten­ciosului administrativ acoperind puncte importante de drept administrativ Oberverwaltungsgerichte sunt cel mai înalt nivel de competență administrative privind administrațiile de stat cu excepția cazului în care problema se referă la dreptul legislației federale sau dreptul de stat identic cu legea federală În astfel de cazuri recursul final la Curtea Federală de administrație este posibil Particularități ale regulilor de circulație În cazul unui blocaj pe autostradă autovehiculele se deplasează spre stânga și spre dreapta pentru a facilita trecerea Vehiculele mai lente sunt obligate să dea posibilitatea vehiculelor din spate să le depășească Au prioritate autobuzele care pleacă din stație și uneori tramvaiele Lumina verde a semafoarelor este precedată de galben În estul Germaniei mai există semafoare care arată două culori odată galben și verde înseamnă "liber" galben și roșu semnifică "stop" Luminile de ceață pot fi folosită numai dacă este ceață sau ninsoare cu vizibilitate sub 50 m Iarna vehiculul trebuie să fie dotat cu pneuri corespunzătoare universale sau de iarnă cu adâncimea striațiilor de cel puțin 4 mm iar spălătorul de parbriz trebuie să conțină un amestec antigel Vehiculele parcate pe drumurile publice în afara zonelor construite trebuie să fie luminate în față și în spate Noaptea remorcile parcate trebuie să fie întotdeauna luminate Este valabil certificatul de invalid gradul III însoțitor împreună cu pictograma căruciorului pe fond albastru În rulotă sau în automobilul locuibil este permisă înnoptarea la marginea drumurilor doar în cazuri inevitabile și doar în refugii În aceste cazuri trebuie respectate regulile locale Relații externe Germania a jucat un rol important în Uniunea Europeană încă de la începuturile sale și a menținut o alianță puternică cu Franța de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial Alianța a fost foarte apropiată spre sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 sub conducerea lui Helmut Kohl președintele Uniunii Creștin-Democrate și a lui François Mitterrand președintele Partidului Socialist Germania se află în fruntea statelor europene care dorește să avanseze crearea unor aparate europene politice defensive și de securitate mult mai unite În perioada Războiului rece divizarea Germaniei de către Cortina de Fier a făcut-o un simbol al tensiunilor dintre occident și orient și un câmp de luptă politic în Europa Cu toate acestea conceptul de Ostpolitik înființat de Willy Brandt a fost un factor cheie de destindere în anii 1970 Guvernele din Germaniei și Statele Unite sunt aliați politici apropiați De asemenea din punct de vedere economic cele două țări sunt interdependente 88% din exporturile germane au legătură către SUA și 66% din importurile germane provin din SUA și Ramstein Air Base aproape de Kaiserslautern ca fiind cea mai mare comunitate militară americană externă< ref> Ajutor pentru dezvoltare Politica de dezvoltare a Republicii Federale Germania este o zonă independentă de politica externă germană Aceasta este formulată de către Ministerul Federal pentru Cooperare și Dezvoltare Economică BMZ și efectuată de către organizațiile de punere în aplicare Guvernul german consideră politica de dezvoltare ca o responsabilitate comună a comunității internaționale< ref> Ajutoarele oficiale pentru dezvoltare și umanitare ale Germaniei pentru anul 2007 sa ridicat la 896 miliarde de euro 1226 miliarde de dolari o creștere cu 59 la sută față de 2006 Astfel a devenit al doilea mare donator de ajutor după Statele Unite< ref> Germania a cheltuit 037 la sută din produsul său intern brut PIB pe dezvoltare care se situează sub obiectivul guvernului de creștere a ajutorului la 051 la sută din PIB până în 2010 Nici obiectivul internațional de 07% din PNB nu ar fi fost atins Armata Bundeswehr armata Germaniei este o forță militară alcătuită Heer Armată Marine Forțele navale Luftwaffe Forțele Aeriene Zentraler Sanitätsdienst Centrul de Servicii Medicale și Streitkräftebasis Serviciul Comun de Sprijin Începând cu 1 iulie 2011 serviciul militar obligatoriu a fost suspendat fără să se modifice constituția și înlocuit cu un serviciu voluntar Înainte de această dată refuzul unui tânăr de a se înrola era în anumite cazuri acceptat de ex pe bază de convingeri pacifiste în care caz serviciul militar era înlocuit cu o perioadă de serviciu pe domenii sociale fără armă Și acest domeniu a fost înlocuit de un serviciu social voluntar Există temeri că pe bază de voluntariat nu se vor întruni suficiente persoane pentru a acoperi nevoile și a atinge scopurile bundeswehrului Conform statisticilor din 2003 cheltuiala militară constituie 15% din PIB al țării Bundeswehr are 200500 de soldați profesioniști 55000 de recrutați pentru serviciul militar având vârste între 18-25 care servesc pentru cel puțin nouă luni în conformitate cu normele actuale și 2500 de rezerviști activi la un moment dat Aproximativ 300000 de rezerviști sunt disponibili pentru forțele armate și de a participa la exerciții de apărare precum și dislocări în străinătate Din 2001 femeile pot servi în toate funcțiile de serviciu fără restricții dar acestea nu sunt supuse serviciului militar obligatoriu În prezent există aproximativ 14500 de femei și un număr de rezerviști de sex feminin care iau parte la toate obligațiile inclusiv misiunile de menținere a păcii și alte operațiuni Până în prezent doi ofițeri medici de sex feminin au fost promovați la rangul de general Începând din noiembrie 2009 armata germană avea în jur de 8300 trupele staționate în țări străine ca parte a diferitelor forțe de menținere a păcii internaționale inclusiv în 2470 de soldați Bundeswehr în Kosovo 4520 de trupe germane în cadrul forței ISAF conduse de NATO în Afganistan și Uzbekistan și 450 de trupe cu UNIFIL în Liban< ref> În 2009 ministrul apărării Karl-Theodor zu Guttenberg a afirmat că condițiile în Afganistan au fost „ca un război în timp ce în prealabil au fost menționate ca „stabilizare și reconstrucție civilă evitând cuvântul „război Demografie Cu o populație de 82 de milioane de locuitori Germania este cea mai populată țară din Uniunea Europeană Rata fertilității este una din cele mai scăzute din Europa cu doar 141 de copii pentru fiecare femeie Germania are numeroase orașe mari cele mai populate fiind Berlin Hamburg Munich Cologne Frankfurt și Stuttgart Cea mai mare conurbație este regiunea Rhein-Ruhr 12 milioane inclusiv Düsseldorf capitala Renaniei de Nord-Westfalia și orașele Cologne Essen Dortmund Duisburg și Bochum Ca suprafață Republica Federală Germană este cu puțin mai mare ca suprafațǎ decât Polonia însǎ dupǎ numǎrul populației o depǎșește de aprox 21 ori La 1 noiembrie 2011 în Germania locuiau 81859000 locuitori Ca și în multe state dezvoltate natalitatea Germaniei este mai scǎzutǎ decât mortalitatea În 2011 la 1000 de locuitori au revenit 80 nașteri și 104 decese Numǎrul populației rurale constitui 9% și relativ 91% populație urbanǎ După cel de-al doilea război mondial 15 milioane de etnici germani au fost explulzați sau s-au refugiat din teritorii din est ale Germaniei teritorii care fac parte astǎzi din Polonia Cehia Lituania și Rusia Într-un număr mai mic au fost strümutate sau s-au refugiat în timpul războiului și imediat după terminarea lui etnici germani din Iugoslavia Ungaria România Această populație strămutată a fost integrată în cele două state germane înființate în 1949 RFG și RDG În deceniile ulterioare din țările est-europene au mai imigrat valuri de etnici germani cele mai importante fiind din URSS Polonia și România Astfel începând cu din 1960 etnicii germani din Polonia și URSS în special din Kazahstan Uzbekistan Rusia și Ucraina s-au strămutat în Germania occidentală Nu puțini pentru a-și ușura emigrarea se mutau din republicile central asiatice în republici situate în vest între care RSS Moldovenească Începând din decembrie 2004 aproximativ șapte milioane de cetățeni străini au fost înregistrați în Germania și 19% din locuitorii țării origini străine Tinerii sunt mult mai probabil să aibe origini străine decât bătrânii 30% dintre germani au o vârstă de 15 ani iar cei sub această vârstă au cel puțin un părinte născut în străinătate În orașele mari 60% din copiii au o vârstă de 5 ani iar cei sub au cel puțin un părinte născut în străinătate< ref> Conform statisticilor din 2007 cel mai mare grup 27 milioane este din Turcia precum și o majoritate din rest sunt din state europene cum ar fi Italia 761000 și Polonia 638000< ref> Fondul ONU pentru Populație a listat Germania ca gazdă în cel de-al treilea mare număr de imigranți la nivel mondial adică 5% sau 10 milioane din totalul de 191 de milioane de imigranți sau aproximativ 12% din populația Germaniei Numeroase persoane care au origini germane se găsesc în Statele Unite 50 de milioane Brazilia 5 milioane Aproximativ 3 milioane de „aussiedler — refugiați germani în special din Europa de Est și fosta Uniune Sovietică — s-au restabilit în Germania din 1987< ref> Religie Creștinismul este cea mai numeroasă confesiune religioasă din Germania cu 52 de milioane de practicanți 64% 265 de milioane sunt protestanți 323% iar 255 de milioane sunt catolici 310% urmată de Budism și Iudaism amândouă având aproximativ 200000 de credincioși c 025% Hinduismul are 90000 de credincioși 01% iar Sikismul 75000 009% Celelalte comunități religioase din Germania au mai puțin de 50000 sau mai puțin de 005% de practicanți Aproximativ 244 de milioane de germani 296% nu și-au declarat religia Protestantismul este concentrat în nord și est iar Romano-Catolicismul în sud și vest Actualul papă Benedict al XVI-lea s-a născut în Bavaria Persoanele non-religioase inclusiv ateii și agnosticii alcătuiesc 296% din populație și numeroși în special din fosta Germanie de Est și zone metropolitane majore< ref> Din cei 43 milioane de musulmani majoritatea sunt sunniți și aleviți din Turcia dar există și un număr restrâns șiiți În 2004 de două ori mai mulți evrei din fostele republici sovietice s-au stabilit în Germania ca și în Israel totalul populației evreiești ajungând la mai mult de 200000 în comparație cu 30000 înainte de reunificarea Germaniei Orașele mari cu importante populații evreiești includ Berlin Frankfurt și Munchen Conform sondajului Eurobarometru 2005 47% din cetățenii germani sunt de acord cu afirmația „Cred că există un Dumnezeu unde 25% sunt de acord cu afirmația „Cred că există un fel de spirit sau forță de viață iar 25% susținea „Nu cred că există nici un fel de spirit Dumnezeu sau forța de viață< ref> Papi germani În total au existat opt papi germani Grigore al V-lea 996-999 numele laic Bruno von Kärnten Clement al II-lea 1046-1047 Suidger Graf von Morsleben und Hornburg Este îngropat în Domul din Bamberg Damasus al II-lea 1048 Poppo von Brixen Leon al IX-lea 1049-1054 Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg A contribuit la declanșarea Marei Schisme din 1054 Victor al II-lea 1055-1057 Gebhard Graf von Dollnstein-Hirschberg Ștefan al IX-lea 1057-1058 Friedrich Herzog von Lothringen Adrian al VI-lea 1522-1523 Adriaan Florisz Boeyens Benedict al XVI-lea 2005-2013 Joseph Alois Ratzinger Limbi Germana este limba oficială și cea mai predominant vorbită în Germania Este una din cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene precum și una din cele trei limbi de lucru a Comisiei Europene alături de engleză și franceză Limbile native minoritare recunoscute sunt daneza sorabele romani și frizonele Acestea sunt protejate oficial de Carta Europeană a Limbilor Minoritare sau Regionale Cele mai utilizate limbi de imigranți sunt turca poloneza limbile balcanice și rusa Standardul german este un limbaj de vest-germanice și este strâns legată de și clasificată alături de engleză olandeză precum și limbile frizone Într-o măsură mai mică este de asemenea legată de cel estic dispărut și de limbile scandinave Mare parte din vocabularul german provine din din ramura germanică din cadrul limbii de familie indo-europene< ref> Minorități semnificative de cuvinte sunt derivate din latină și greacă cu o cantitate mai mică de la franceză și cel mai recent din limba engleză cunoscut sub numele de Denglisch Germana se scrie folosind alfabetul latin În plus față de cele 26 de litere standard germana are trei vocalele cu treme și anume ä ö și ü precum și esțet sau scharfes S s ascuțit care este scris „ß Dialectele germane se deosebesc de soiurile germane standard Dialectele germane sunt soiurile tradiționale locale și provin de la diferite triburi germane Multe dintre ele nu sunt ușor de înțeles de cineva care cunoaște doar standardul german deoarece acestea diferă adesea de standardul german din punct de vedere lexicon fonologic și sintactic La nivel mondial limba germană este vorbită de aproximativ 100 de milioane de vorbitori nativi și de asemenea aproximativ 80 milioane nu sunt vorbitori nativi Orașe Economie Germania are cea mai mare economie națională din Europa a patra din lume ca PIB nominal și a cincea din lume în funcție de paritatea puterii de cumpărare conform datelor din 2008 De la începuturile erei industriale Germania a fost un lider inovator și beneficiar al unei economii din ce în ce mai globalizate Germania este lider mondial în exporturi exportând bunuri în valoare de 1133 trilioane de dolari în 2006 incluzând țările din zona Euro și generează un surplus comercial de 165 de miliarde Succesul economiei germane este cu atât mai meritoriu dacă ținem cont de faptul că aceste rezultate pozitive se obțin în condițiile în care doar în Europa există șase economii mai performante decât cea germană în timp ce muncitorii germani care nu excelează în termeni de productivitatea muncii când îi compari cu alți muncitori ai lumii dezvoltate OCDE muncesc cel mai puțin când îi compari cu muncitorii celorlalte economii ale OCDE-ului mai puțin Olanda în timp ce copii germani petrec mai puțin timp la școală decât copii celor mai mulți dintre vecini În opinia unor analiști succesul recent al Germaniei stă în moneda comună euro care a făcut produsele germane mai ieftine decât erau înainte de adoptarea monedei comune europene Sectorul servicii contribuie cu aproximativ 70 % la PIBul total sectorul industrie cu 291 % și sectorul agricultură cu 09 % Majoritatea produselor sunt din domeniul ingineriei în special automobile instalații mecanice metalurgie și produse ale industriei chimice În topul celor mai mari 500 de companii din lume listate la bursă top organizat în funcție de veniturile companiilor există 37 de companii cu sediul în Germania În 2007 cele mai mari dintre acestea erau Daimler Volkswagen Allianz compania cea mai profitabilă Siemens Deutsche Bank a doua companie ca rentabilitate EON Deutsche Post Deutsche Telekom Metro Cash & Carry și BASF Printre companiile cu cei mai mulți angajați se numără Deutsche Post Robert Bosch GmbH și Edeka Companii și în același timp mărci de produse germane renumite pe tot globul sunt Adidas Audi BMW Mercedes Benz Nivea Porsche SAP Volkswagen și multe altele Germania este o susținătoare a integrării economice și politice europene iar politicile ei comerciale sunt din ce în ce mai mult determinate de acordurile dintre membrii Uniunii Europene și de legislația europeană privind piața comună Germania a adoptat moneda europeană unică euro iar politica ei monetară este stabilită de Banca Centrală Europeană cu sediul la Frankfurt pe Main După reunificarea Germaniei din 1990 nivelul de trai și veniturile anuale au rămas sensibil mai mari în fosta Germanie de Vest Modernizarea și integrarea economiei din estul Germaniei de azi continuă să fie un proces de lungă durată și se prevede că acesta va dura până în 2019 transferurile anuale de la vest la est fiind până acum de aproximativ 80 de miliarde de dolari în total Rata șomajului a scăzut începând cu 2005 ajungând la una foarte scăzută 38 % în iulie 2011 Acest procentaj diferă însă între fosta Germanie de Vest și fosta de Est Guvernul cancelarului Gerhard Schröder a inițiat la începutul anilor 2000 o serie de reforme privind piața forței de muncă și instituțiile legate de bunăstarea publică în timp ce guvernele următoare negru-roșu și negru-galben au adoptat o politică fiscală restrictivă și au redus numărul de locuri de muncă din sectorul public În intervalul 1990 – 2009 Germania a primit Investiții străine directe ISD de 700 de miliarde de dolari În anul 2009 investițiile străine directe în Germania au fost de 36 miliarde dolari Totodată Germania a generat ISD pentru alte state în valoare de 627 miliarde de dolari în 2009 Infrastructură Germania este un punct central de transport important datorită poziției sale centrale Acest lucru poate fi observat în rețelele numeroase și moderne de transport Rețeaua extinsă de autostrăzi Autostradă care se plasează pe locul trei la nivel mondial după lungimea totală și este caracterizată prin lipsa de limită a vitezei pe majoritatea drumurilor< ref> Germania a construit o rețea policentrică a trenurilor de mare viteză InterCityExpress sau ICE este categoria cea mai avansată de servicii Deutsche Bahn și operează în orașele germane majore precum și în destinații în țările vecine Viteza maximă a trenului variază între 160 km h și 300 km h Conexiunile sunt oferite la fiecare 30 de minute sau la intervale de două ore< ref> Germania este al cincilea mare consumator de energie iar două treimi din energia primară a fost importată în 2002 În același an Germania a fost cel mai mare consumator de electricitate din Europa în valoare totală de 5129 terawatt-ore Politica guvernului promovează conservarea energiei și dezvoltarea surselor de energie regenerabilă precum energia solară eoliană biomasă hidroelectrică precum și geotermică Ca urmare a măsurilor de economisire a energiei eficiența energetică a fost îmbunătățită de la începutul anilor 1970 Guvernul a stabilit obiectivul de a reuniunii jumătate din cererile de energie a țării din surse regenerabile până în 2050 În anul 2000 guvernul și industria nucleară germană fost de acord să elimine progresiv toate centralele nucleare până în 2021< ref> Energia regenerabilă încă joacă un rol tot mai modest în consumul de energie În 2006 consumul de energie a fost îndeplinit de către următoarele surse petrol 357%; cărbune inclusiv lignit 239%; gaze naturale 228%; nucleare 126%; hidroelectrică și eoliană 13%; și altele 37% Cu toate acestea ponderea energiei regenerabile în furnizare de energie electrică a crescut rapid atingând 14% în 2007 Guvernul german a stabilit un nou obiectiv de a crește acest procent la 27% până în 2020 Cultură Contribuțiile germane la cultura mondială sunt numeroase Germania a fost locul de naștere al unor renumiți compozitori precum Ludwig van Beethoven Johann Sebastian Bach Johannes Brahms și Richard Wagner; poeți precum Johann Wolfgang von Goethe și Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant Georg Hegel Karl Marx sau Friedrich Nietzsche O mică selecție de aspecte culturale specifice Muzica Germaniei Bundesliga liga întâia de fotbal a Germaniei Oktoberfest Știință Germania este una din țările cu cei mai cunoscuți cercetători în diverse domenii științifice Aceștia au fost precedați de fizicieni precum Hermann von Helmholtz Joseph von Fraunhofer și Gabriel Daniel Fahrenheit Wilhelm Conrad Röntgen a descoperit razele X care sunt denumite în limba germană Röntgenstrahlen Razele Röntgen Această realizare l-a făcut primul câștigător al Premiului Nobel pentru Fizică în 1901< ref> Inginerul Wernher von Braun a construit prima rachetă spațială iar mai târziu a fost un membru remarcabil în NASA construind racheta lunară Saturn V care a pavat calea spre succes a programului american Apollo Lucrara lui Heinrich Rudolf Hertz în domeniul Radiației electromagnetice a fost importantă pentru dezvoltarea telecomunicației moderne Lucrarea lui Alexander von Humboldt ca om de știință și explorator a fost fundamentală în biogeografie< ref> Numeroși matematicieni celebri s-au născut în Germania dintre care Carl Friedrich Gauss David Hilbert Bernhard Riemann Gottfried Leibniz Karl Weierstrass and Hermann Weyl Germania are mulți inventatori și ingineri faimoși precum Johannes Gutenberg care este acreditat pentru inventarea imprimantei de tip portabil în Europa; Hans Geiger creatorul contorului Geiger; și Konrad Zuse care a construit primul calculator complet digital Instituții importante de cercetare din Germania sunt Societatea Max Planck Helmholtz-Gemeinschaft și Societatea Fraunhofer Acestea sunt conectate în mod independent sau extern la sistemul universitar și ajută într-o măsură considerabilă în randamentul științific Premiul Gottfried Wilhelm Leibniz este acordat la zece oameni de știință și academicieni în fiecare an Cu un maxim de 25 milioane € pe premiu este una dintre cele mai înalte distincții de cercetare din lume< ref> Sărbători publice Note Vezi și Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Limba germană Strămutarea germanilor după al doilea război mondial Evacuarea Prusiei Răsăritene Deportarea germanilor din România în Uniunea Sovietică Președinții Germaniei Cancelar federal al Germaniei Republică federală "Starele Uniunii Europene Mică enciclopedie" Ioan Mărculeț coord ISBN 978-973-0-16211-0 București 2014 http wwwisjbacauro compartiment-curriculum geografie an-scolar-2013-2014 statele-uniunii-europene-mica-enciclopedie-format-pdf Legături externe portal actual și multilingv despre Germania de la Ministerul de Afaceri Externe al Germaniei de la Oficiul Național German de Turism 3 octombrie 2008 Amos News 9 octombrie 2010 Amos News }} Germania nazistă Germania hitleristă Germania fascistă și al Treilea Reich al Treilea Imperiu Imperiul German 1933-1945 desemnează statul german în perioada anilor 1933 1945 când țara a stat sub controlul ferm al partidului totalitar nazist NSDAP Partidului Muncitoresc German Național-Socialist și a fost condusă de regimul dictatorial al liderului nazist Adolf Hitler denumit de germani în acea perioadă „der Führer în traducere „Conducătorul „Al Treilea Reich este traducerea termenului german Drittes Reich și este folosit ca sinonim pentru Germania nazistă Termenul se referă mai mult la statul nazist și guvernarea lui monopartită decât la țara și poporul ei Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1922 ca titlu de carte de către scriitorul conservator Arthur Moeller van den Bruck A fost adoptat de propaganda nazistă care considera Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană ca primul Reich Imperiul German dintre anii 1871–1918 ca pe cel de-al doilea și propriul lor regim ca pe cel de-al treilea Numerotare a fost făcută și pentru a sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919-1933 Cucerirea puterii de către naziști a fost un proces complex Cel de-al Treilea Reich s-a supranumit „Reich-ul milenar sau „Reich-ul de o mie de ani întrucât conducătorii naziști voiau astfel să propage ideea că ideologia și puterea nazistă sunt invincibile vor dura chiar și 1000 de ani aidoma Sfântului Imperiu Roman Imperiul romano-german Partidul nazist NSDAP a combinat simbolurile tradiționale germane cu simbolurile naziste în încercarea de a forța percepția că toate erau identice Astfel Partidul nazist a folosit termenul de „Al Treilea Reich sau „Reich-ul milenar pentru a face legătura dintre așa-numitul trecut glorios și viitorul care se sugera că urma să fie de asemeni glorios În momentele sale de glorie cel de-al Treilea Reich controla cea mai mare parte a Europei Totuși din cauza înfrângerilor suferite în 1944 pe frontul de răsărit din partea Uniunii Sovietice și pe frontul de vest din partea aliaților anglo-americani în Al Doilea Război Mondial „Reich-ul milenar nu a rezistat decât 12 ani din 1933 până în 1945 Datorită acestei durate scurte unii istorici numesc Germania nazistă și „Reich-ul de 12 ani Există dovezi că Hitler nu agrea denumirea Drittes Reich datorită faptului că ar fi sugerat o poziție inferioară predecesorilor săi Pe durata celor 12 ani cât au fost la putere naziștii au trimis armate importante de-a lungul și de-a latul Europei continentale excepție făcând Elveția Spania Portugalia Andora Vaticanul Suedia și zonele din preajma Munților Urali Acțiunile belicoase au avut menirea creării Germaniei Mari cu capitala la Berlin redenumită Welthauptstadt Germania „Germania capitala lumii Noua Germanie urma să cuprindă între granițele ei pe toți apartenenții la Herrenrasse cetățenii de origine germană "pură" Acestă politică s-a soldat prin exterminarea a aproximativ 11 milioane de oameni de diverse etnii și categorii social-politice evrei rromi opozanți politici liberali comuniști șa marginalizați ai societății handicapați homosexuali în plus zeci de milioane de combatanți și civili din zonele de lupte au căzut victime ale războiului declanșat și purtat de naziști În România și Germania de azi folosirea simbolurilor naziste printre care svastica crucea încârligată este interzisă prin lege cu unele excepții Cronologia evenimentelor 1919-1933 Republica de la Weimar spre sfârșitul căreia au avut loc evenimentele care au dus la numirea lui Hitler în postul de cancelar prim-ministru al Germaniei 30 ianuarie 1933 1933 Gleichschaltung română nivelare; sunt măsuri legale luate de naziști pentru a transforma instituțiile publice democratice în cele ale statului totalitar 1935 Legile rasiale de la Nürnberg împotriva evreilor 1939-1945 declanșarea și desfășurarea Celui De-Al Doilea Război Mondial însoțit de mari crime de război și genocid război care a provocat moartea a circa 55 milioane de oameni 8 mai 1945 capitularea necondiționată a Germaniei naziste Politica antebelică 1933-1939 În urma presiunilor făcute de cancelarul de până atunci Franz von Papen generalul Kurt von Schleicher a eșuat în încercările sale de a forma un guvern viabil În alegerile generale libere pentru Reichstag parlament din 1932 Partidul nazist NSDAP nu a atins majoritatea absolută ci doar cea relativă Totuși aceasta a ajuns pentru intrarea naziștilor în parlament La 30 ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg îl numește cancelar pe Adolf Hitler Consolidarea puterii Noul guvern a instaurat dictatura hitleristă luând o serie de măsuri într-o succesiune rapidă vezi Gleichschaltung pentru detalii La 27 februarie 1933 Hermann Göring a înscenat incendierea Reichstag-ului acțiune care a fost urmată imediat de Decretul Incendiului Reichstag-ului care abroga dreptul "habeas corpus" precum și alte legi și drepturi cetățenești O consolidare mai mare a puterii a fost actul Gesetz über den Neuaufbau des Reichs Legea pentru reconstruirea Reich-ului de la 30 ianuarie1934 Acest act a schimbat Germania „Republicii de la Weimar care era un stat federal puternic descentralizat într-un stat centralizat Au fost desființate parlamentele statelor federației transferând drepturile suverane ale poporului guvernului central; administrațiile statelor federale au fost puse sub controlul administrației centrale Ultimul act administrativ care a transformat practic peste noapte Germania într-o dictatură a fost Ermächtigungsgesetz Legea împuternicirii emisă în martie 1934 Aceasta dădea cancelarului Germaniei aceleași puteri legislative ca și cele ale Reichstag-ului proclamând că șeful guvernului poate aproba amendamente la constituție în mod arbitrar și asigurându-i cancelarului puteri speciale în caz de urgență care suspendau practic toate libertățile civile și transformau Germania într-o țară cu un sigur partid politic La moartea președintelui Hindenburg la 2 august 1934 parlamentul dominat de naziști a unit funcțiile oficiale de Reichspräsident președintele Reich-ului și Reichskanzler cancelar prim-ministru într-una singură și l-a învestit pe Hitler cu noul titlu de Führer und Reichskanzler conducător și cancelar al Reich-ului Doar armata a rămas independentă de controlul nazist Membrii organizației paramilitare Sturmabteilung prescurtat SA "Cămășile brune" au așteptat să obțină poziții dominante în noua configurație a puterii Dorind să păstreze relațiile bune cu armata Hitler a inițiat în noaptea de 30 iunie 1934 așa-zisa Noapte a cuțitelor lungi o acțiune de epurare a liderilor SA ca și a altor inamici politici acțiune dusă la îndeplinire de o altă structură de elită a naziștilor SS-ul La scurt timp după aceasta comandanții forțelor armate regulate au jurat credință noului stăpân al Germaniei Înființarea unei forțe polițienești acționând în afara autorității civile Gestapo prescurtare de la Geheime Staatspolizei poliția secretă de stat a pus în lumină tactica naziștilor de a folosi mijloace de forță pentru a controla direct societatea germană Luând exemplul epurărilor staliniste această structură a „descoperit peste 100000 de "spioni" și de "trădători" toți fiind din rândul criticilor regimului și al disidenților Cei mai mulți germani de rând mulțumiți de creșterea economică și de standardul de viață îmbunătățit au rămas tăcuți și supuși Dar mulți oponenți politici îndeosebi comuniști și socialiști au fost pârâți de turnătorii omniprezenți apoi încarcerați în închisori și lagăre unde au fost maltratați mulți dintre ei fiind chiar torturați și uciși Numărul victimelor politice ucise sau dispărute în primii ani ai regimului nazist este estimat la mai multe zeci de mii Pentru opoziția politică din această perioadă vezi Mișcarea germană de rezistență Politica socială Vezi de asemenea Politica rasială a Germaniei naziste Regimul nazist a fost caracterizat prin controlul politic al fiecărui aspect al societății cu scopul atingerii "purității rasiale" sociale și culturale a „arianului a „nordicului Arta abstractă și arta de avangardă a fost scoasă din muzee și expusă în manifestări speciale drept entartete Kunst „artă degenerată fiind ridiculizată Însă mulțimile care vizitau aceste expoziții de „artă decadentă eclipsau de multe ori pe cei care se duceau la expozițiile de artă oficială Un exemplu notabil a fost în ziua de 31 martie 1937 când o mulțime uriașă a stat la rând să vadă o expoziție de „artă degenerată în München în timp ce la expoziția oficială unde erau puse pe simeze 900 de lucrări aprobate personal de Hitler a venit doar un grup mic de persoane lipsite de entuziasm Naziștii și-au atins scopurile prin persecutarea și uciderea celor considerați impuri pricipalele ținte fiind evreii romii martorii lui Iehova și homosexualii Prin legile de la Nürnberg din 1935 evreilor germani li s-a anulat cetățenia germană și li s-a interzis să mai ocupe funcții în instituțiile statului Cei mai mulți evrei germani angajați și-au pierdut slujbele locurile lor de muncă fiind luate de șomerii considerați corespunzători din punct de vedere etnic-rasial „arieni La 9 noiembrie 1938 naziștii s-au dedat la un pogrom împotriva evreilor acțiunea organizată pe plan național fiind denumită Kristallnacht noaptea de cristal S-a folosit acest nume deoarece numeroasele geamuri și vitrine sparte făceau ca străzile să pară acoperite cu cristal Actualmente pentru acest act nazist samavolnic se folosește denumirea Pogromnacht noaptea pogromului Drept consecință a situației create peste 200000 de evrei au fost nevoiți să părăsească Germania până în septembrie 1939 proprietățile fiindu-le confiscate de statul nazist Naziștii au inițiat și alte programe de exterminare a membrilor „slabi sau „nepotriviți din populația germană Este vorba de programul de eutanasie T-4 în timpul desfășurării căruia au fost uciși zeci de mii de germani handicapați și bolnavi incurabili Această măsură criminală a fost luată în cadrul eforturilor de „menținere a purității rasei superioare germane Herrenvolk după cum spuneau propagandiștii naziști Tehnicile de asasinare în masă experimentate în timpul acestei perioade au fost aplicate mai târziu și în lagărele de exterminare culminând în ferocitate și brutalitate la holocaust și alte crime împotriva umanității Tot ca urmare a legilor din 1933 peste 400000 de persoane considerate ca având defecte genetice o gamă care acoperea bolile începând de la cele mintale și până la alcoolism au fost supuse sterilizării obligatorii Cercetări de dată recentă au arătat că naziștii s-au bucurat de sprijinul populației până târziu spre sfârșitul războiului în principal datorită programelor de asistență socială Politica economică Atunci când naziștii au ajuns la putere cea mai presantă problemă era rata șomajului foarte ridicată peste 40% Conducerea economică a statului a fost dată pentru început unui bancher foarte respectat Hjalmar Schacht Sub conducerea sa a fost schițată o nouă politică economică pentru ridicarea națiunii Unele dintre primele măsuri luate a fost desființarea sindicatelor și impunerea controlului salariilor Guvernul a început să crească masa monetară prin creșterea masivă a deficitului bugetar Însă în același timp guvernul a impus o rată a dobânzii de maxim 45 % creând o acumulare masivă în fonduri de împrumut Situația a fost rezolvată prin crearea unor companii-fantomă care plăteau pentru bunuri cu obligațiuni Cea mai faimoasă dintre acestea a fost compania MEFO iar obligațiunile folosite ca monedă au devenit cunoscute drept „chitanțe mefo Deși s-a promis că aceste obligațiuni vor putea fi schimbate pe bani reali în acest fel prăbușirea fondurilor a fost amânată până după prăbușirea Reichului Aceste manevre financiare complicate au fost folosite pentru ascunderea cheltuielilor militare care încălcau Tratatul de la Versailles În mod normal efectele controlului prețurilor combinat cu o mare creștere a masei monetare ar fi trebuit să ducă la dezvoltarea pieței negre dar pedepsele foarte aspre infractorii fiind trimiși în lagăre de concentrare sau împușcați pe loc au împiedicat apariția fenomenului Măsurile represive au ținut de asemenea volatilitatea scăzută reducând presiunea inflaționistă Noua politică economică a redus importurile pentru bunurile de larg consum și s-a concentrat pe producția de export Comerțul exterior a fost redus până la aproximativ o treime din nivelul atins în 1929 pe toată durata perioadei naziste Controlul asupra valutelor străine a fost extins ducând la supraevaluarea mărcii germane Acestea s-au dovedit soluții salvatoare în scăderea hotărâtoare a șomajului Industria a rămas în cea mai mare parte nenaționalizată iar interesul pentru afaceri a rămas în continuare motivat de obținerea profiturilor Industria a fost însă obligată să folosească strict cote de aprovizionare și resurse materiale locale Toate aceste reglementări erau hotărâte de comitete administrative compuse din funcționari ai statului și reprezentanți ai sectorului privat Concurența era limitată atâta vreme cât marile companii erau organizate în comitetele administrative sus-numite în carteluri S-au făcut naționalizări selective ale întreprinderilor care refuzau să se supună noilor reglementări Băncile care fuseseră naționalizate în „Republica de la Weimar au fost retrocedate foștilor proprietari fiecare comitet administrativ având ca membru și o bancă care finanța întreaga organizație Economia germană a trecut mai târziu sub conducerea lui Hermann Göring când la 18 octombrie 1936 Reichstag-ul a anunțat începerea unui plan cincinal pentru a pune economia germană pe o bază necesară producției de război Planul cincinal s-a terminat din punct de vedere teoretic în 1940 dar din acest moment Göring și-a făcut o importantă bază a puterii din prerogativa sa de „conducător al planului cincinal care a condus efectiv economia și problemele producției Sub conducerea lui Fritz Todt s-a derulat și un proiect masiv de lucrări publice rivalizând cu New Deal-ul atât în scop cât și în amploare cea mai importantă realizare fiind rețeaua de autostrăzi Odată ce a fost pusă pe picioare uriașa organizație pe care a creat-o Todt a fost folosită pentru construirea de buncăre adăposturi subterane și tranșee în toată Europa O altă latură a noii economii germane a reprezentat-o producția pentru o reînarmare masivă având ca scop creșterea armatei de la un efectiv de 100000 soldați până la câteva milioane În 1942 cheltuielile de război sporite și moartea lui Todt au dus la trecerea la completa economie de comandă sub controlul lui Albert Speer Statele marionetă Albania după abandonarea Italiei Ungaria Slovacia Croația Al Doilea Război Mondial Vezi și Istoria militară a Germaniei pe durata celui de-al doilea război mondial în 1939 acțiunile germane au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa Polonia Franța Danemarca Norvegia Belgia și Olanda au fost invadate La început Anglia nu a putut face mult pentru a-i ajuta aliații europeni iar Germania a supus Marea Britanie unui bombardament aerian intens pe durata bătăliei Angliei După invadarea Greciei și a nordului Africii Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941 și a declarat război și SUA după atacul japonez asupra bazei navale de la Pearl Harbor Hawaii din același an Persecutarea minorităților a continuat atât în Germania cât și în teritoriile ocupate sau dependente Din 1941 evreilor li s-a impus purtarea în public a unui ecuson cu steaua lui David pe fond galben cusut pe haine Evreii au fost mutați în majoritate în ghetouri unde au fost izolați de restul populației În ianuarie 1942 la Conferința de la Wannsee sub conducerea lui Reinhard Heydrich a fost schițată așa-zisa „Soluția finală a problemei evreiești Endlösung der Judenfrage din Europa Din acest moment până la terminarea războiului aproximativ șase milioane de evrei dar și alții homosexuali slavi prizonieri politici au fost exterminați în mod sistematic și peste zece milioane de oameni au fost reduși cu forța la starea de sclavi Acest genocid este denumit Holocaust iar în limba ebraică Șoa Germanii foloseau termenul eufemistic Endlösung — „soluție finală Mii de oameni erau transportați zilnic în lagărele de exterminare supranumite și „fabricile morții sau în lagărele de concentrare Konzentrationslager abreviat oficial KL și postbelic KZ pronunțat ca-țet Lagărele de concentrare unele dintre ele foste centre de detenție transformate mai apoi în uzine pentru uciderea în masă aveau facilități pentru exploatarea muncii de sclavi a întemnițaților și pentru asasinarea condamnaților și distrugerea rămășițelor lor Intenția a fost mai întâi internarea în lagărele de concentrare de unde internații urmau să fie mutați și uciși în lagărele de exterminare din Răsărit Polonia șa În paralel cu Holocaustul naziștii au dus o politică dură de cucerire colonizare și exploatare a teritoriilor capturate de la Uniunea Sovietică și de la Polonia și a populației lor slave ca parte a Generalplan Ost planul general pentru est Conform estimărilor 20 de milioane de civili sovietici 3 milioane de polonezi ne-evrei și 7 milioane de soldați ai Armatei Roșii au fost uciși în ceea ce rușii au numit Marele război pentru apărarea Patriei Planul nazist era să extindă Lebensraum „spațiul vital german spre est dar pretextul lor oficial era acela al apărării civilizației occidentale împotriva bolșevismului Începând cu februarie 1943 după victoria de la Stalingrad sovieticii au început o puternică contraofensivă împotriva armatelor germane obținând în luna iulie o altă izbândă răsunătoare în bătălia de tancuri de la Kursk-Oriol Până în februaruie 1944 armatele naziste au fost forțate să se retragă spre vest până la fosta graniță a Poloniei dând speranțe că războiul se va termina curând Aliații au deschis în cele din urmă un al doilea front în Normandia în iunie 1944 dar sovieticii reușiseră deja să întoarcă soarta războiului împotriva naziștilor în principal datorită eforturilor lor umane cu numai aproximativ 5 15 % din materialele de aprovizionare venite din vest Trupele sovietice care avansau spre vest au făcut joncțiunea cu cele ale aliaților lor occidentali pe fluviul Elba la 26 aprilie 1945 în dreptul localității Torgau La 30 aprilie 1945 după ce sovieticii pătrunseseră până în centrul capitalei Berlin Hitler s-a sinucis În perioada 4 – 8 mai 1945 forțele armate germane s-au predat necondiționat Acesta a fost sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa și odată cu crearea Comisiei Aliate de Control la 5 iunie 1945 cele patru Puteri Aliate „și-au asumat suprema autoritate în ceea ce privește Germania Declarația cu privire la înfrângerea Germaniei Departamentul de Stat al SUA Seria "Tratate și alte acte internaționale" nr 1520 Consecințe Puterile victorioase au împărțit Germania mai întâi în 4 zone de ocupație La Conferința de la Potsdam granițele germane din zona sovietică de ocupație au fost mutate către vest cea mai mare parte a teritoriului fiind dată Poloniei ca o compensație pentru pierderea teritoriilor răsăritene poloneze în favoarea Uniunii Sovietice Aproximativ jumătate din Prusia Orientală germană a fost anexată de către URSS zonă numită în zilele noastre Kaliningrad Exodul germanilor din Europa Răsăriteană care a fost inițiat de Pactul Molotov-Ribbentrop a fost terminat după război când practic toți germanii din Europa Centrală au fost "reașezați" alungați la vest de linia Oder-Neisse mutare care a afectat aproximativ 17 milioane de etnici germani Zonele de ocupație franceză americană și engleză au devenit mai târziu Germania de Vest în timp ce zona sovietică a devenit Germania Răsăriteană comunistă Germania de Vest s-a refăcut din punct de vedere economic până la sfârșitul anilor ’60 proces denumit Wirtschaftswunder – "miracol economic" în principal datorită ajutorului economic american primit prin Planul Marshall în timp ce Estul s-a refăcut mai încet sub comunism în mare parte datorită reparațiilor de război plătite Uniunii Sovietice și ca efect al economiei planificate centralizate După război mai mulți lideri naziști care au supraviețuit războiului au fost puși sub acuzare de Tribunalul Aliat la Procesele de la Nürnberg pentru crime împotriva umanității O mică parte dintre ei au fost condamnați la moarte și au fost executați dar cei mai mulți au fost eliberați după cel mult 10 ani de închisoare invocându-se motive medicale sau vârsta înaintată În anii ’60 ’70 și ’80 s-au făcut mai multe eforturi în Germania de Vest pentru judecarea celor care s-au făcut direct responsabili de crime împotriva umanității de exemplu Procesele de la Auschwitz Cu toate acestea mulți dintre cei care nu au fost printre conducătorii importanți au continuat să trăiască nestingheriți în toată această perioadă și mai târziu în timp ce alții au reușit să fugă și să se ascundă în alte țări În toate statele europene în care au existat mișcări fasciste s-au luat măsuri legale pentru pedepsirea membrilor fostelor partide naziste sau fasciste Totuși unii dintre foștii conducători naziști au găsit mijloace de a se adapta noilor circumstanțe Copiii naziștilor cei născuți în teritoriile ocupate de armata nazistă și care au avut ca tați soldați germani inclusiv copiii Lebensborn au fost uneori victimele diverselor represalii necontrolate neoficiale Vezi și Procesele de la Nürnberg Organizarea celui de-al Treilea Reich Conducătorii Germaniei naziste au creat un număr mare de organizații pentru a-i ajuta să rămână la putere Au reînarmat și au întărit armata au pus la punct un aparat al securității statului extrem de puternic și și-au creat propria armată a partidului Waffen SS Numind în diferite poziții din guvern numai membri ai partidului nazist NSDAP până în 1933 guvernul german și partidul nazist au devenit practic una și aceeași organizație Până în 1938 prin intermediul politicii de Gleichschaltung instituțiile politice și administrative locale și-au pierdut orice putere și au fost subordonate liderilor naziști cunoscuți sub numele de Gauleiter aceștia erau liderii provinciilor în germană Gau conform noii împărțiri administrativ-teritoriale Organizarea statului nazist așa cum a fost în 1944 se prezenta astfel Șeful statului și al guvernului Führer und Reichskanzler Adolf Hitler Guvernul și autoritățile federale Biroul Cancelariei Reich-ului condus de Hans Lammers Biroul Cancelariei Partidului condus de Martin Bormann Biroul Cancelariei Prezidențiale condus de Otto Meissner Consiliul cabinetului privat condus de Konstantin von Neurath Cancelaria führerului condusă de Philip Bouhler Demnitățile publice ale Reich-ului Conducătorul planului cincinal – Hermann Göring Inspectorul silvic principal al Reich-ului – Hermann Göring Inspectorul autostrăzilor Președintele Băncii Reich-ului Conducătorul Tineretului Reich-ului Conducătorul Trezoreriei Reich-ului Inspectorul general al Capitoliului Reich-ului Consilierul pentru Capitoliul Mișcării München Miniștri ai Reich-ului Ministrul de externe al Reich-ului – Joachim von Ribbentrop Ministrul de interne al Reich-ului – Wilhelm Frick Heinrich Himmler Ministrul Reich-ului pentru culturalizarea publică și propagandă – Joseph Goebbels Ministrul aviației Reich-ului – Hermann Göring Ministrul Finațelor Reich-ului – Lutz Schwerin von Krosigk Ministrul Justiției Reich-ului – Franz Schlegelberger Ministrul economiei Reich-ului – Walther Funk Ministrul Reich-ului pentru alimentație și agricultură – Walther Darre Ministrul muncii din Reich – Franz Seldte Ministrul Reich-ului pentru știință educație și instrucție publică – Bernhard Rust Ministrul Reich-ului pentru afaceri religioase – Hanns Kerrl Ministrul Transporturilor Reich-ului – Julius Dorpmüller Ministrul poștei Reich-ului – Wilhelm Ohnesorge Ministrul Reich-ului pentru arme muniții și armament – Fritz Todt Albert Speer Ministru fără portofoliu al Reich-ului – Konstantin von Neurath Hans Frank Hjalmar Schacht Arthur Seyss-Inquart Autorități de ocupație Ministrul Reich-ului pentru teritoriile estice ocupate – Alfred Rosenberg Guvernoratul general al Poloniei – Hans Frank Protectoratul Reich-ului pentru Boemia și Moravia – Konstantin von Neurath Adjunctul Protectoratului Reich-ului pentru Boemia și Moravia – Reinhard Heydrich Guvernatorul militar al Franței Ramura legislativă Reichstag Purtătorul de cuvânt al Reichstagului – Hermann Göring Reichsrat desființat pe 14 februarie 1934 Armata Wehrmacht Oberkommando der Wehrmacht OKW — Înaltul comandament al forțelor armate Șeful Comandamentului suprem al forțelor armate – Generalfeldmarschall Wilhelm Keitel Șeful Marelui stat major – Alfred Jodl Oberkommando des Heeres OKH — Marele stat major Comandanții Armatei Generaloberst Werner von Fritsch 1935 – 1938 Generalfeldmarschall Walther von Brauchitsch 1938 – 1941 Führer și Reichskanzler Adolf Hitler 1941 – 1945 Generalfeldmarschall Ferdinand Schörner 1945 Oberkommando der Marine OKM — Marele stat major al Marinei Comandanții Marinei Großadmiral Erich Raeder 1928 – 1943 Großadmiral Karl Dönitz 1943 – 1945 Generaladmiral Hans-Georg von Friedeburg 1945 Oberkommando der Luftwaffe OKL — Marele stat major al Aviației Comandanții Aviației Reichsmarschall Hermann Göring până în 1945 Generalfeldmarschall Robert Ritter von Greim 1945 das Heer — Armata de uscat die Luftwaffe — Aviația de război Reichsluftschutzbund — Aviația partidului nazist – Rezerva auxiliară die Kriegsmarine — Marina de război Abwehr — Spionaj și Contraspionaj Organizații paramilitare Sturmabteilung SA Schutzstaffel SS Allgemeine SS Waffen SS ''Germanische SS Deutscher Volkssturm Nationalsozialistisches Kraftfahrerkorps NSKK Nationalsozialistisches Fliegerkorps NSFK Poliția de stat Biroul Central al Securității Reich-ului RSHA — Reichssicherheitshauptamt Ordnungspolizei Orpo ''Schutzpolizei Gendarmerie Gemeindepolizei Sicherheitspolizei Sipo Geheime Staatspolizei Gestapo Reichskriminalpolizei Kripo Sicherheitsdienst SD Organizații politice Partidul nazist — Partidul Muncitoresc German Național-Socialist abreviat NSDAP Organizații ale tineretului Hitler-Jugend — Tineretul Hitlerist pentru băieți și bărbați tineri HJ Bund Deutscher Mädel pentru fete și femei tinere Deutsches Jungvolk pentru băieții și fetele cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani Organizații al muncii Deutscher Arbeitsfront – Frontul German al Muncii Reichsarbeitsdienst Kraft durch Freude Organisation Todt Transport-Korps Speer Organizații ale serviciilor publice Deutsche Reichsbahn – Căile Ferate Germane Reichspost – Serviciile poștale Deutsches Rotes Kreuz – Crucea roșie germană Organizații religioase Creștinii germani Biserica protestantă a Reich-ului Organizații academice Liga profesorilor universitari național-socialiști germani Liga studenților național-socialiști Persoane importante în Germania nazistă Pentru lista membrilor guvernului lui Hitler vezi Membrii guvernului lui Hitler ianuarie 1933 aprilie 1945 Partidul nazist și Oficiali și conducători guvernamentali naziști Adolf Hitler — Führer Hermann Göring — Reichsmarshall și Ministru-Președinte al Prusiei Ministru al Aviației Rudolf Hess — Adjunctul Führerului Joseph Goebbels — Ministru al Propagandei Heinrich Himmler — Comandantul SS Albert Speer — Prim-Arhitect Ministru pentru Armament din 1942 Martin Bormann — Șeful Partidului nazist Joachim von Ribbentrop — Ministru de Externe Alfred Rosenberg — Reichsleiter Walter Funk — Ministru Industriilor Wilhelm Frick — Ministru de Interne Hans Lammers — Șeful cancelariei Reich-ului Otto Meissner — Șeful Cancelariei Hjalmar Schacht — Ministru Președintele Reichsbank Konstantin von Neurath — Șeful Guvernului Secret Fritz Todt — Inspector General pentru Drumuri Hans Frank — Ministru Șeful Academiei Germane de Drept Robert Ley — Șeful Frontului German al Muncii Baldur von Schirach — Șeful Organizației Tineretului Nazist Arthur Seyß-Inquart — Reichsstatthalter în Austria Comisar pentru Olanda ocupată Franz Guertner — Ministru al Justiției Karl Brandt — Comisar al Reich-ului pentru Sănătate și Igienă Alois Brunner Hanns Kerrl — Ministru al Afacerilor Religioase Otto Dietrich — Secretar de Stat Șeful presei Karl Hanke — Secretar de Stat Ministrul Propagandei Bernhard Rust — Ministrul Educației Franz Seldte — Ministrul Muncii Konstantin Hierl — Șeful Serviciului de Muncă Hans von Tschammer und Osten — Secretar de Stat și Șeful Sportului Reich-ului Gertrud Scholtz-Klink — Conducătoarea Femeilor Reich-ului Ernst Wilhelm Bohle — Secretar de Stat Șeful Organizațiilor din Străinătate Viktor Lutze Șeful de Stat Major al SA Roland Freisler Hans Fritzsche Ernst Röhm Karl Otto Koch Herbert Lange Arthur Axmann Alfred Meyer Erich Priebke Fritz Sauckel Carl Schmitt Julius Streicher Josef Terboven Personal SS Vezi și Lista Personalului SS Vezi și Lista Personalului Waffen SS Militari Karl Dönitz – Comandant al Armei Submarinelor Waffengattung der U-Boote mai târziu Comandant al Marinei de Război Kriegsmarine germane Erwin Rommel Wilhelm Keitel Claus von Stauffenberg Wilhelm Canaris Alfred Jodl Erich Raeder Robert Ritter von Greim Albert Kesselring Alții Gottfried Benn Eva Braun Wernher von Braun Houston Stewart Chamberlain Anton Drexler Gottfried Feder Friedrich Flick Theodor Fritsch Arthur de Gobineau Hans Friedrich Karl Günther nu trebuie confundat cu Hans Günther Karl Harrer Willibald Hentschel Alfred Hoche Armin D Lehmann Lanz von Liebenfels Guido von List Karl Lueger Alfred Ploetz Ferdinand Porsche John Rabe Geli Raubal Leni Riefenstahl Oskar Schindler Rudolf von Sebottendorf Richard Sorge Johannes Stark Walter Thiel Richard Wagner Winifred Wagner Konrad Zuse Victime celebre Dietrich Bonhoeffer Georg Elser Anne Frank Janusz Korczak Erich Mühsam Carl von Ossietzky Trandafirul Alb Sophie și Hans Scholl și alții Bruno Schulz Ernst Thälmann Refugiați celebri Albert Bassermann Johannes R Becher Rudolf Belling Walter Benjamin Bertolt Brecht Marlene Dietrich Albert Einstein Lion Feuchtwanger Sigmund Freud Erich Fromm Kurt Gödel Walter Gropius Friedrich Hayek Heinrich Eduard Jacob Theodor Kramer Fritz Lang Gustav Mahler ٭ Thomas Mann Ludwig von Mises Solomon Perel Erich Maria Remarque Anna Seghers Supraviețuitori celebri Bruno Bettelheim Viktor Frankl Eugen Kogon Primo Levi Martin Niemöller Kurt Schumacher Franz von Papen Roman Polanski Elie Wiesel Arnulf Øverland Vezi și Imperiul German Holocaust Istoria Germaniei Republica de la Weimar Glosar al celui de Al Treilea Reich Cântecele celui de Al Treilea Reich Decorații ale Germaniei naziste Nazism Consecințe ale nazismului german Arhitectura nazistă Anschluss Bibliografie „Al Treilea Reich David GWilliamson traducere de Iris Manuela Gîtlan Anghel 2013 ''„Sfârșitul Rezistența sfidătoare și înfrângerea Germaniei lui Hitler 1944-1945 de Ian Kershaw traducere de Cristina Ispas Editura Corint Legături externe 17 august 2006 Mihai Pelin Jurnalul Național abreviere din germană de la Geheime Staatspolizei „poliția secretă de stat; cuvânt preluat în română unde se scrie cu minusculă și se citește < ref> a fost poliția secretă oficială a Germaniei naziste S-a aflat în subordinea SS-ului administrat de Reichssicherheitshauptamt RSHA Împreună cu aparatul de informații numit Sicherheitsdienst a fost încorporat în 1939 în RSHA Departamentul IV Uniformele gestapoului erau negre În fiecare lagăr de concentrare sau exterminare exista o secție a gestapoului numită oficial Politische Abteilung „secția politică Activând ca o instituție inchizitorială a fost responsabilă de moartea a mii de oameni La Procesul de la Nürnberg a fost declarată organizație criminală de către tribunalele militare aliate Istoric Gestapoul a fost înființat la 26 aprilie 1933 în Prusia și a fost cunoscut ca departamentul 1A al poliției de stat din Prusia Primul conducător al Gestapoului a fost Rudolf Diels între 1933 și 1934 Note Legături externe Gustav Robert Kirchhoff n 12 martie 1824 Königsberg azi Kaliningrad — d 17 octombrie 1887 Berlin a fost un fizician german multilateral Gustav Robert Kirchhoff a descoperit legile care îi poartă numele în domeniul circuitelor electrice legate de curentul tensiune electrică și rezistența electrică A descoperit împreună cu Robert Wilhelm Bunsen elementele chimice cesiu 1860 și rubidiu 1861 A activat și ca electrotehnician și astronom A analizat fenomenele de radiație termică și a formulat legi fizice importante din acest domeniu Legături externe Vezi și Legile lui Kirchhoff radiație Legile lui Kirchhoff circuit electric Sfântul Ignațiu de Loyola născut Ignacio Íñigo López de Loyola n 23 octombrie 1491 Azpeitia Țara Bascilor Spania d 31 iulie 1556 Roma a fost principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus Ordinul Iezuit E faimos ca autor al exercițiilor spirituale Date biografice A îmbrățișat inițial cariera militară în slujba viceregelui Navarrei La 20 mai 1521 a fost rănit în cursul apărării Pamplonei aflată sub asediu francez Convalescența i-a dat ocazia de a reflecta asupra vieții sale În anul 1522 a depus armele și titlul nobiliar pe altarul Mănăstirii Montserrat și a pornit în lume ca pelerin și călător A petrecut circa un an de pocăință la Manresa după care s-a îndreptat spre Ierusalim A fost foarte activ în promovarea Reformei Catolice Este înmormântat în basilica Il Gesù din Roma Omagii postume A fost beatificat apoi canonizat în data de 12 martie 1622 Este sărbătorit în Biserica Catolică pe 31 iulie Este patronul provinciei Guipúzcoa Universitatea din New Orleans îi poartă numele Publicații Istorisirea pelerinului Jurnalul mișcărilor lăuntrice Exerciții spirituale traducere și note de Antoaneta Sabău Iulian Budău și Marius Taloș Polirom 2007 Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Istmul Carelia este fâșia îngustă de pământ dintre Golful Finic și Lacul Ladoga în nord-vestul Rusiei Orașele Vîborg și Priozersk sunt situate în nord-vestul istmului iar în sud-est se află orașul Sankt Petersburg După ce în timpul celui de-al Doilea Război Mondial frontul s-a mutat de-a latul istmului în momentul de față regiunea face parte din regiunea Leningrad din Rusia Istmul de-a lungul istoriei În primul mileniu dHr Istmul Carelia era cutreierat de poporul finlandez În secolul al XI-lea Suedia și Novgorodul au intrat în competiție pentru dreptul de a ridica taxe în zonă Suedia a avut câștig de cauză în zona Viipuri iar Novgorodul în alte părți ale istmului În timpul secolului al XVII-lea Suedia a cucerit tot istmul și de asemenea Ingria În aceste vremuri numeroși carelieni au fugit în Carelia Tverului Între 1721 – 1812 istmul a fost parte a Imperiului Rus după victoria rușilor în marele război nordic care a început cu cucerirea Ingriei zonă în care a fost construită noua capitală imperială Sankt Petersburg în 1703 în locul fostului oraș suedez Nyenskans Mai apoi în 1812 jumătatea nord-vestică a fost transferată ca parte a Finlandei Vechi semiautonomului Marelui Ducat al Finlandei creat în 1809 și aflat în uniune personală cu Rusia Datorită solului mănos apelor bogate în pește și apropierii de Sankt Petersburg istmul Carelia a devenit cea mai bogată regiune a Finlandei după declanșarea revoluției industriale din secolul al XIX-lea Istmul a rămas în cadrul Finlandei și după proclamarea independenței În noiembrie 1939 Uniunea Sovietică a atacat Finlanda declanșând astfel Războiul de Iarnă Forțele sovietice au reușit să străpungă foarte bine apărata linie Mannerheim la începutul anului 1940 Întregul istm Carelia a devenit parte a URSS-ului conform prevederilor Tratatului de pace de la Moscova În 1941 a izbucnit al doilea război mondial și Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică „Operațiunea Barbarossa În același timp s-a deschis frontul Războiului de Continuare un nou război fino-sovietic considerat de istoricii ruși doar un front secundar al celui de-al doilea război mondial La început Finlanda sprijinită de Germania a recucerit teritoriul pierdut și a atins granițele antebelice fino-sovietice Rușii consideră că această acțiune a contribuit în mod indirect la asediul Leningradului La 9 iunie 1944 Armata Roșie a atacat în forță și a împins frontul din fața Leningradului până dincolo de Vîborg în numai 10 zile În bătălia de la Tali-Ihantala 25 iunie–9 iulie finlandezii au oprit ofensiva sovietică pe râul Vuoksi în cel mai nordic punct al istmului la numai 40 de kilometri de granița din 1940 care a fost în cele din urmă recunoscută prin Tratatul de pace de la Paris din 1947 De atunci istmul a făcut parte neîncetat din regiunea Leningrad a Rusiei și a fost populat cu ruși iar cele mai multe nume finlandeze au fost înlocuite cu nume rusești Referințe Iuții în latină Eutii Euthiones; în engleză veche Yte Eotas; în nordică veche Jotar au fost un trib germanic numit dupǎ teritoriul pe care l-a populat și anume peninsula Iutlanda în latină Cimbria Iutia Iutlandia După cucerirea peninsulei de cǎtre danezi în secolul al V-lea o parte din iuți s-au dizolvat în poporul danez pe când alții s-au strǎmutat împreună cu Anglii și saxonii în Marea Britanie creând astfel Regatul Kent Creștinarea iuților a avut loc la în secolul al IX-lea Iuții au adus o contribuție importantǎ în limba engleză veche mai ales impactul lor este mare în dialectul limbii engleze din Kent Posesiunile iuților în Anglia au fost în principal Kent și Insula Wight Noua patrie Iuții împreună Anglii Saxonii și Frizienii navigând Marea Nordului invadeazǎ Marea Britanie în secolul al IV-lea înlocuind absorbind fie distrugînd popoarele indigene celtice de acolo Potrivit lui Beda în cele din urmă s-au stabilit în Kent unde au devenit cunoscuți ca Cantuarii Hampshire în Wessex și Insula Wight cunoscuți ca Uictuarii Există o serie de toponime care atestă prezența în zonǎ a iuților cum ar fi Ytene care dupǎ Florence de Worcester a fost numele contemporan englez pentru New Forest Legǎturi externe Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Leo Esaki născut Leona Esaki în n 12 martie 1925 este un fizician japonez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1973 împreună cu Ivar Giaever și Brian David Josephson pentru descoperirea fenomenului de tunelare a electronilor Este cunoscut pentru inventarea diodei Esaki dispozitiv electronic care exploatează acest fenomen Cercetările le-a efectuat la Tokio lucrând la compania Tsushin Kogyo cunoscută astăzi sub numele de Sony Note Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba germană în germană Deutsche Sprache uzual Deutsch aparține grupului vestic al limbilor germanice Formează împreună cu neerlandeza un continuum dialectal Limba germană este vorbită ca limbă maternă de majoritatea populației în Germania Austria Elveția Luxemburg și Liechtenstein în estul Belgiei precum și în regiunea Schleswigul de Nord Nordschleswig din sudul Danemarcei în regiunea autonomă Tirolul de Sud Südtirol din nordul Italiei în voievodatul Opole al Poloniei și în regiunile Alsacia Elsaß și Lorena Lothringen din Franța De asemenea germana e vorbită ca limbă maternă de 45 mii de persoane în Cehia mai ales în regiunea istorico-geografică Egerland și de cca 110 mii de persoane în Ungaria cu precădere în regiunea istorico-geografică Dunantul fiind folosită ca limbă oficială locală în orașul Sopron În România limba germană este vorbită de circa 60 mii de persoane În plus limba germană este vorbită de un număr destul de mare de coloniști germani în SUA cca 45 milioane de etnici germani dintre care 61 milioane utilizează germana ca limbă maternă Canada 25 milioane de etnici germani dintre care 300 mii vorbitori nativi de germană Mexic 90 mii vorbitori ca limbă maternă Argentina 15 milioane de persoane cu descendență germană dintre care 350 mii folosesc germana ca limbă maternă Uruguay 40 mii de etnici germani inclusiv 10 mii vorbitori de germană ca limbă maternă Brazilia cca 5 milioane de etnici germani dintre care 900 mii vorbesc germana ca limbă maternă Paraguay 250 mii vorbitori ca limbă maternă Chile cca 150 mii de etnici germani dintre care 20 mii vorbitori nativi de germană Namibia 30 mii vorbitori ca limbă maternă Rusia 450 mii vorbitori ca limbă maternă Kazahstan 350 mii vorbitori ca limbă maternă și Australia cca 1 milion de etnici germani dintre care 200 mii mai rămân vorbitori nativi de germană Pronunție și grafie Detaliile din această secțiune se referă în primul rând la limba germană standard Hochdeutsch Pronunția în celelalte dialecte germane poate diferi mult de pronunția standard Lungimea sau cantitatea sunetelor joacă un rol important în limba germană O vocală pronunțată lung sau scurt poate produce o diferență între două cuvinte care în rest sunt identice De exemplu Miete cu i pronunțat lung înseamnă „chirie dar Mitte cu i pronunțat scurt înseamnă „mijloc „centru Ofen cu o lung înseamnă „cuptor „sobă dar offen cu o scurt înseamnă „deschis După cum se observă din aceste exemple în limba germană și substantivele comune sunt scrise cu inițială majusculă Pentru a distinge între vocale lungi și vocale scurte ortografia germană folosește consoane simple sau duble După vocale scurte se scriu de obicei consoane duble tt dt ll ck mm nn ss tz etc iar după vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple t d l m n s z etc Pentru a se reda sunetul s după o vocală lungă sau după diftong în scrierea germană se folosește în multe cazuri încă din evul mediu și litera specială ß numită pe românește „s dur sau și „s ascuțit scharfes S sau Eszett Astfel ich esse eu mănânc se pronunță cu e scurt dar ich aß eu mâncam am mâncat se pronunță cu a lung Multă vreme pentru litera minusculă specială ß nu a existat majusculă corespunzătoare În loc de „s dur mare care nu a existat se scria SS Totuși în iunie 2008 organizațiile internaționale de standardizare ISO și DIN au hotărât introducerea literei majuscule „s dur cu codul Unicode 1E9E Motivul este normarea tehnicilor de scriere Noua literă „s dur majuscul încă nu este întâlnită în practică În germana din Elveția și Liechtenstein litera ß nu se folosește deloc și în loc de ß se scrie ss O altă deosebire față de română întâlnită în multe dialecte germane actuale este faptul că litera r se pronunță foarte voalat și uneori nici nu se distinge acustic Vocalele a o și u se folosesc și în varianta cu umlaut care este o modificare a pronunției lor Umlautul se notează în scris cu semnul diacritic numit „tremă format din două puncte plasate orizontal deasupra literei ä ö și ü iar la majuscule Ä Ö și Ü ä și Ä se pronunță asemănător cu un „e românesc dar foarte deschis; ö și Ö se pronunță asemănător cu „eo așa ca în cuvintele românești fohen bleu și loess ü și Ü se pronunță asemănător cu „iu așa ca în cuvintele românești etui führer și tul În loc de vocală cu umlaut se mai poate scrie și ae respectiv oe și ue excepție în numele proprii dar aceste perechi de litere se pronunță la fel ca și ä respectiv ö și ü Alte particularități fonetice germane äu se pronunță simplificat ca și „oi c se pronunță în multe cazuri ca și „ț; e se pronunță deseori ca un „ă; ei se pronunță ca și „ai; eu se pronunță simplificat ca și „oi ge se pronunță ca „ghe; gi se pronunță ca și „ghi; j se pronunță ca un „i; r se pronunță în multe dialecte germane foarte voalat eventual chiar deloc s se pronunță în multe cazuri ca și „z; sch se pronunță ca un „ș; sp se pronunță în multe cazuri ca și „șp; în unele dialecte nordice se pronunță sp; st se pronunță în multe cazuri ca și „șt; în unele dialecte nordice se pronunță st; v se pronunță ca un „f; w se pronunță ca un „v; excepție în multe nume proprii germane w-ul final nu se pronunță deloc Beeskow; Treptow; Pankow; Bülow; Thiessow și multe altele; y se pronunță ca și „ü vezi mai sus; z se pronunță ca un „ț Istorie Dialectele care au trecut prin cea de a doua schimbare a vocalelor germane în Evul Mediu sunt considerate membre ale limbii germane Din motive de izolare geografică munți înalți păduri întinse și din motive economice rutele comerciale erau de obicei de-a lungul râurilor limba germană a avut inițial o multitudine de dialecte care s-au dezvoltat aproape independent Din cauză că pe teritoriul Germaniei de azi au existat multe state mici nu a existat pentru mult timp nici o forță care să acționeze pentru unificarea sau standardizarea germanei Printre primele evenimente care au dus spre standardizare se numără traducerea Bibliei de către Martin Luther Noul Testament în 1521 și Vechiul Testament în 1534 care se bazează pe limba germană vorbită în popor și pe cea folosită în cancelariile habsburgice Germana înaltă Hochdeutsch în sensul de germana standard s-a format în sec XVI-XVII în baza dialectelor intermediare Mitteldeutsch între germana de sus și cea de jos Lucrările pentru mass media și în special cele scrise sunt aproape toate produse în Hochdeutsch care este o limbă universală înțeleasă în toate zonele de limbă germană de pe glob cu excepția preșcolarilor în zone unde se vorbește doar dialect dar în era televiziunii până și ei ajung să înțeleagă germana înaltă chiar înainte de a merge la școală Germana înaltă Hochdeutsch mai are însă și un alt înțeles anume totalitatea următoarelor limbi și dialecte limbile germana standard idiș și luxemburgheză dialectele din zona centrală și de sud a Germaniei dialectele vorbite în Austria Liechtenstein Elveția Luxemburg Tirolul de sud Italia Alsacia și Lorena Franța Belgia Polonia SUA Rusia România Danemarca precum și mai multe țări din America de sud și din sudul Africii Primul dicționar al Fraților Grimm ale cărui 16 părți au fost publicate între 1852 și 1960 a fost și încă este cel mai complet census al cuvintelor din limba germană În 1880 regulile gramaticale și ortografice de la acea vreme au apărut în lexiconul Duden numit așa după autorul lui Konrad Duden În 1901 această carte a fost declarată definiția standard a limbii germane De atunci până în 1998 nu a mai avut loc o reformă majoră a ortografiei În 1998 s-a ajuns la decizia reformării regulilor ortografice adică la așa zisa ortografie germană „nouă pentru care lingviștii germaniști din patru state germanofone RFG RDG până la reunificare Austria și Elveția cantoanele germanofone s-au consfătuit timp de decenii Noua ortografie este obligatorie în Germania numai pentru școli și anumite instituții de stat Situația legală din Germania este ceva mai complexă din cauza structurii federale a statului cu administrației pe 3 nivele federal statal pe landuri și comunal Însă în vederea modificării ortografiei oficiale în Germania este suficientă o dispoziție la nivel ministerial Erlass nefiind nevoie și de o lege Gesetz Hotărârea din 1998 a constat dintr-un compromis atât ortografia germană veche cât și cea nouă au fost permise în paralel pentru o perioadă de tranziție foarte lungă până în anul 2005 Astfel folosirea ortografiei vechi se marca în școli cu roșu drept greșeală dar nu se scădeau puncte la notă Noul standard obligatoriu de la 1 august 2005 în Germania Austria și Elveția pune capăt acestui paralelism și impune școlilor și instituțiilor de stat ortografia nouă Însă numeroase personalități scriitori instituții și firme se împotrivesc adoptării noii ortografii în general considerând-o nereușită Landurile Bayern Bavaria și Nordrhein-Westfalen Renania de Nord-Vestfalia precum și cantonul orașul elvețian Berna au decis să prelungească pe teritoriile lor paralelitatea ortografiilor cu încă un an Marele cotidian particular de renume mondial Frankfurter Allgemeine Zeitung „FAZ nu a acceptat deloc noua ortografie din 1998 și a continuat multă vreme să aplice ortografia „veche Din cauza numeroaselor reclamații și în baza propunerilor făcute de Comisia internațională pentru ortografia germană Conferința miniștrilor culturii și învățământului ai landurilor germane a aprobat în martie 2006 unele modificări aduse noilor reguli ortografice Drept rezultat noua ortografie germană revizuită incluzând modificările de ultim moment a intrat în vigoare la 1 august 2006 la începutul anului școlar 2006 2007 în Germania Elveția a decis de asemeni în iunie 2006 adoptarea oficială a ortografiei noi revizuite Ortografia veche va fi însă tolerată în școli ca ortografie paralelă timp de un an în Germania doi ani în Austria și trei ani în Elveția La 22 iulie 2006 redacția dicționarelor normative Duden pentru limba germană vezi wwwdudende a publicat o nouă ediție nr 24 a îndreptarului ortografic cu ultimele modificări Noua ortografie în varianta inițială nerevizuită fusese inclusă în ediția nr 21 din 1996 a îndreptarului Ca noutate absolută conform noii ortografii revizuite pentru numeroase cuvinte circa 2% din lexicul inclus sunt admise mai multe variante În atari cazuri redacția face totuși recomandări cu privire la varianta care ar urma să fie preferată Ca o contribuție la „pacificarea ortografiei principalele agenții de știri și medii de informare germane au decis să aplice o scriere unitară chiar și în cazurile de ortografie multiplă Începând cu anul școlar 2007 2008 în școlile din Germania nu se mai tolerează ortografia veche iar erorile ortografice făcute de elevi duc la scăderea notei Situație actuală Germana este limba oficială în Germania Austria și Liechtenstein una din limbile oficiale în Belgia alături de neerlandeză și franceză Elveția împreună cu franceza retoromana și italiana și Luxemburg împreună cu franceza și luxemburgheza precum și limbă oficială regională în regiunea autonomă Tirolul de Sud din nordul Italiei alături de italiană Raionul național german Halbstadt din Rusia alături de rusă și Raionul național german Azovo din Rusia alături de rusă Pînă în 1990 a fost și una dintre limbile oficiale ale Namibiei alături de afrikaans și engleză; din 1990 este limba națională Într-o serie de localități din Danemarca Polonia Slovacia Ungaria și România germana are statut de limbă co-oficială locală Totodată germana este una dintre cele 3 limbi de lucru ale Comisiei Europene alături de franceză și engleză una dintre cele cinci limbi de lucru ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei una dintre cele șase limbi oficiale ale OSCE și una din cele 4 limbi oficiale ale Asociației Europene de Liber Schimb Conform estimărilor germana este vorbită ca limbă maternă de cca 100-120 milioane persoane mai ales în Europa Centrală fiind limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa Germana rămîne cea de-a treia limbă străina studiată în lume după engleză și franceză cu toate că influența crescândă a limbii engleze a afectat în ultimul timp rolul limbii germane în plan internațional Gramatica Lexic Limba germană este o limbă pluricentrică sinteticăfuzională cu forme de sinteză derivată și cu un continuum dialectal O subdivizare posibilă a lexicului german este următoarea Două treimi din lexicul vocabularul consemnat în lexicoane respectă strict regulile gramaticale; un alt fond de cuvinte este format inițial pe baza regulilor de lexicalizare și este considerat de lingviști a fi caracteristic și necesar lexicului în uz; și în sfârșit o altă parte sunt cuvinte formate ad-hoc din articulații modulare flexibile tot printr-un proces de lexicalizare și idiomatizare a termenilor însoțit uneori și de schimbări semantice Această ultimă parte se găsește doar în lexiconul „interior „mental al vorbitorului nefiind consemnată nicăieri Astfel limba germană este o limbă enciclopedică cu o permanentă „circulație a cuvintelor compuse instantaneu din alte cuvinte sau morfeme substantive verbe adjective atribute afixe etc Introducerea unui număr nelimitat de semnificații ale sensurilor noționale în ansamblarea cuvintelor formate ad-hoc constituie o posibilitate practică această alcătuire depinzând doar de capacitățile cognitive ale ficărui individ care o uzitează În prima parte a cuvântului pot fi adăugate noțiuni reprezentative sau parafrazabile iar modulul rădăcină al cuvântului compus se află de obicei la sfârșitul acestuia Alcătuirea și folosirea noilor noțiuni se instituie specific în registrele de onomasiologie semantică și semiotică a graiurilor regionale Mărimea lexicului german Limba germană standard cuprinde cca 75000 de cuvinte de bază iar numărul total de lexeme este apreciat la 300000 500000 în funcție de autor și mod de numărare De exemplu Lexiconul „Duden Deutsches Universalwörterbuch indică circa 50000 de cuvinte în limba obișnuită de zi cu zi iar pentru lexicul principal german cca 70000 de cuvinte Lucrarea „Deutsches Wörterbuch de Frații Grimm 1852 1960 se apreciază a conține cca 350000 cuvinte Lexiconul lui Wahrig indică în prefața ediției 2006 că ar cuprinde cca 260000 de cuvinte Astfel de cifre indică însă doar ordinul de mărime al volumului de cuvinte din lexicul german deoarece aprecierile acestea conțin de regulă doar o parte din termenii de specialitate din diverse domenii doar o parte din cuvintele derivate și cele compuse niciun cuvânt german compus din numai două componente uzuale și care de aceea este foarte ușor de înțeles pentru cine cunoaște deja componentele sale niciun toponim iar neologismele actuale desigur că și ele lipsesc ca în orice lucrare tipărită mai veche Criteriul primordial pentru ca un cuvânt să fie preluat într-un lexicon este gradul frecvența de utilizare Limba germană în România La recensământul populației din 2002 peste 60 de mii de locuitori ai României 03 % din totalul populației din țară s-au declarat ca fiind de origine germană sași șvabi sătmăreni șvabi bănățeni și țipțeri majoritatea fiind vorbitori nativi de limbă germană Germana este a treia limba străină în România fiind predată la toate facultățile de limbi străine din țară În Banat și Transilvania există și câteva licee cu predare în limba germană La Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca 10 din cele 21 de facultăți ale universității oferă programe de studii și în limba germană La Timișoara funcționează Teatrul German de Stat Deutsches Staatstheater Temeswar unul dintre puținele teatre de limbă germană din afara spațiului germanofon propriu-zis În germană apar și cîteva publicații periodice naționale sau regionale din România printre care Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien ADZR Hermannstädter Zeitung și Banater Zeitung Dialectele germanei Dialectele limbii germane sunt divizate în mod tradițional în trei grupuri germana de sus Oberdeutsch germana mijlocie Mitteldeutsch și germana de jos Niederdeutsch „Sus și „jos se referă aici la altitudinea geografică a regiunii dialectale germana de sus se vorbește mai ales în sudul Germaniei Austria Elveția și alte regiuni mai înalte spre Alpi și în văile lor în timp ce germana de jos se vorbește în nordul Germaniei care este o zonă întinsă de șes de mică altitudine spre Marea Nordului și Marea Baltică Germana de jos se divizează în două grupuri dialectale saxona inferioară și francona inferioară vorbite în nordul Germaniei Olanda și nordul Belgiei precum și de coloniștii germani olandezi și flamanzi stabiliți în Africa și America Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza limbii neerlandeze Unii lingviști consideră germana de jos a fi o limbă distinctă nu doar un dialect Germana mijlocie se împarte de asemenea în două grupuri dialectale germana mijlocie occidentală Westmitteldeutsch și germana mijlocie orientală Ostmitteldeutsch fiind vorbită în centrul Germaniei Saxonia Superioară Luzația sud-estul Brandenburgului nordul Turingiei Hessa Renania Superioară Palatinatul Rinului Saarland precum și în Luxemburg estul Belgiei și în regiunea franceză Lorena Grație poziției sale mediane între dialectele germanei de jos și ale celei de sus dialectul Lausitzisch-Neumärkisch al germanei mijlocii orientale vorbit în Berlin și în sud-estul Brandenburgului stă la baza germanei standard Hochdeutsch Germana de sus Oberdeutsch; a nu se confunda cu germana standard sau „înaltă numită Hochdeutsch se împarte în trei grupuri dialectale la rândul lor subdivizate în graiuri Mundarten francon Fränkische Mundarten austro-bavarez Österreichisch-Bairische Mundarten și suebo-alemanic Schwäbisch-Alemanische Mundarten vorbite în sudul Germaniei Austria Elveția regiunea autonomă italiană Tirolul de Sud și în Alsacia din Franța Unele dialecte contemporane ale limbii germane s-au format în secolele XVII- XIX-lea în America de Nord prin amestecul diferitor graiuri germane vorbite în Europa Centrală printre acestea numărându-se germana din Pennsylvania germana texană și germana hutterită În România nemții vorbesc acasă de cele mai multe ori dialectul săsesc sau cel șvab Germanii bucovineni vorbesc un dialect numit germana bucovineană Bukowinadeutsch Buchenlädisch sau Bukowinerisch ce aparține germanei mijlocii de vest Coduri lingvistice SIL code GER ISO 639-1 de ISO 639-2B ger ISO 639-2T deu Limbi creole Unserdeutsch sau Creola Rabaul Germană este o limbă creolă bazată pe limba germană vorbită în Papua Noua Guinee și în nord-estul Australiei Bibliografie Orlando Balaș Limba germană Simplu și eficient Iași Editura Polirom 2005 DUDEN Grammatik der deutschen Gegenwartssprache Mannheim Leipzig Wien Zürich Dudenverlag 1998 Gerhard Helbig Joachim Buscha Deutsche Grammatik Ein Handbuch für den Ausländerunterricht Berlin München Langenscheidt KG 2005 Vezi și Listă de limbi Limbi germanice Unserdeutsch Germana din Pennsylvania Limba germană austriacă Referințe Legături externe Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Un mercenar este o persoană care este special recrutată în țară sau în străinătate pentru a lupta într-un conflict armat care ia parte la ostilități în special în vederea obținerii unui avantaj personal și căreia îi este efectiv promisă de către o parte la conflict sau în numele ei o remunerație superioară aceleia promise sau plătite combatanților având un grad și o funcție analoge în forțele armate ale acestei părți; care nu este nici resortisant al unei părți la conflict și nici rezident al teritoriului controlat de o parte la conflict; care nu este membru al forțelor armate ale unei părți la conflict și care nu a fost trimisă de către un stat altul decât o parte la conflict în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv Ca urmare a faptului că mercenarul are ca principală motivație banii termenul în sine a căpătat o conotație negativă Între termenii „mercenar și „voluntar străin sau „soldat al Legiunii Străine există o demarcare semantică greu sesizabilă în cazul celor din urmă presupunându-se de obicei că militarii sunt motivați în primul rând de considerații politice și ideologice De exemplu Legiunea Străină Franceză și unitățile Gurkha din Armata Britanică și cea indiană nu sunt formate din mercenari în conformitate cu prevederile legilor războiului Deși militarii lor corespund descrierii Articolului 47 din Protocolul I al Convențiilor de la Geneva ei sunt exceptați de la clauzele 47 a c d e și f Cu toate acestea ei sunt descriși uneori pe nedrept ca fiind mercenari Legile războiului Protocolul adițional GC 1977 APGC77 oferă definiția cea mai acceptată la nivel internațional deși există țări care o resping printre care SUA Protocolul adițional la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale PROTOCOL I din 8 iunie 1977 prevede Pentru ca un combatant să fie considerat drept mercenar el trebuie să satisfacă toate criteriile a – f Convenției de la Geneva În conformitate cu prevederile Convenției de la Geneva din 1949 GC III un soldat capturat trebuie tratat ca un combatant legitim și prin aceasta trebuie să fie tratată ca o persoană protejată cu statut de prizonier de război până când va apărea în fața unui tribunal competent Articolul 5 …Dacă există vreo îndoială în ce privește încadrarea în una din categoriile enumerate în articolul 4 a persoanelor care au comis un act de beligeranță și care au căzut în mâinile inamicului numitele persoane vor beneficia de protecția prezentei convenții în așteptarea ca statutul lor să fie determinat de un tribunal competent< ref> Acest tribunal va determina dacă soldatul este sau nu un mercenar În cazul în care tribunalul decide că soldatul este mercenar el devine un „combatant nelegitim dar trebuie tratat în continuare „cu omenie și în caz de urmărire nu vor fi lipsite de dreptul lor la un proces echitabil și reglementar așa cum se prevede prin prezenta convenție Singura excepție posibila de la această ultimă prevedere privește persoana care este resortisant al unei părți la conflict sau rezident al teritoriului pe care își desfășoară activitatea autoritatea care îl ține prizonier în acest caz el neputând fi definit ca mercenar în accepțiunea Articolului 5 al Convenției de la geneva din 1949 Dacă soldatul capturat este declarat mercenar la sfârșitul procesului intentat el poate fi tratat ca un criminal condamnat și pedepsit inclusiv cu moartea Dat fiind faptul că mercenarii nu sunt considerați prizonieri de război autoritate care îi ține prizonieri nu este obligată să îi elibereze la încheierea războiului Cel mai cunoscut exemplu a judecării unor mercenari în perioada postbelică este așa-numitul „Proces de la Luanda la sfârșitul căruia un tribunal angolez a pronunțat nouă sentințe la închisoare cu termene de 16 – 30 de ani și patru sentințe capitale împotriva unor mercenari americani și britanici Cei patru mercenari condamnați la moarte au fost executați prin împușcare pe 10 iulie 1976 Statutul legal al contractorilor civili depinde de natura muncii și cetățenia lor și de participarea sau nu la conflict Dacă ei nu au luat parte efectiv la conflict Articolul 47b ei nu sunt considerați mercenari ci doar civili care au un rol necombatant și sunt îndreptățiți să se bucure de protecția Convenției de la Geneva ONU a aprobat pe 4 decembrie 1989 „Convenția internațională împotriva recrutării folosirii finanțării și pregătirii mercenarilor nr A RES 44 34 Convenția a intrat în vigoare pe 20 octombrie 2001 Articolul 11 conține prevederi similare articolului 47 al Protocolului I al Convenției de la Geneva Articolul 12 lărgește definiția mercenarului pentru includerea persoanelor care nu au cetățenia statului care sunt recrutate pentru răsturnarea unui guvern sau pentru subminarea ordinii constituționale a statului și care sunt motivați în principal de promisiunea câștigurilor materiale private Articolul 12 include în rândul mercenarilor și acele persoane care nu iau parte în mod direct la ostilități dar participă activ la planificarea uni lovituri de stat În ceea ce privește Articolul 47 al Protocolului I al Convenției de la Geneva se consideră că a fost redactat pentru acoperirea activității mercenarilor din Africa postcolonială și nu abordează în mod corespunzător utilizarea societăților militare private de către statele suverane Situația din Războiul din Irak și ocupația țării de după adoptarea Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr 1546 care stabilea predarea puterii către guvernul irakian demonstrează dificultățile legate de definirea statutului soldatului mercenar În perioada în care SUA a guvernat Irakul niciun cetățean american care lucra pe post de gardă înarmată în regiune nu putea fi considerat mercenar deoarece el era „resortisant al unei părți la conflict Articolul 47d al Protoculului I al Convenției de la Geneva Odată cu predarea puterii către guvernul irakian dacă forțele coaliției nu sunt considerate ca fiind în continuare „părți la conflict dar soldații lor sunt trimiși „de către un stat altul decât o parte la conflict în misiune oficială ca membru al forțelor armate ale statului respectiv Articolul 47f atunci în afară cetățenilor americani care lucrează ca gărzi armate și sunt rezidenți legali ai Irakului Articolul 47d și sunt implicați în schimburi de focuri restul luptătorilor au statutul de mercenari Din punct de vedere legal pentru evitarea statutului de mercenar juriștii încearcă să justifice prezența gărzilor înamrmate în Irak afirmând că SUA și alte forțe ale coaliției sunt părți ai unui conflict neterminat prin aceasta evitându-se interpretarea din Articolul 47d Legile diverselor state cu privire la mercenari Mai multe state interzic prin lege cetățenilor lor să lupte ca mercenari în războaie externe în afara cazului în care militarii nu se află sub comanda directă a propriilor forțe armate naționale Franța Franța a declarat în 2003 activitățile legate de mercenariat așa cum sunt definite ele de protocolul Convenției de la Geneva pentru cetățenii francezi și rezidenții permanenți ca fiind ilegale Codul Penal Această lege nu îi împiedică pe cetățenii francezi să se înroleze ca voluntari în forțe armate străine Legea se aplică doar activităților militare motivate de un nivel de remunerație care le califică drept mercenare Africa de Sud Africa de Sud a votat în 1998 „Foreign Military Assistance Act prin care interzice cetățenilor și rezidenților săi să se implice în conflicte externe fără aprobarea guvernului permițând totuși participarea la operațiuni cu caracter umanitar În 2005 legea a fost modificată pentru a permite cetățenilor sud-africani să lucreze ca gărzi private în Irak după anul 2003 Modificarea a fost necesară și pentru a face față provocărilor judiciare generate de implicare lui Mark Thatcher fiul fostului premier britanic Margaret Thatcher în „posibila finanțare și asistență juridică în relație cu presupusa încercare de lovitură de stat din Guineea Ecuatorială organizată de Simon Mann Regatul Unit Regatul Unit a emis încă din 1819 „Foreign Enlistment Act lege care a fost modicată în 1870 Acest act declara ilegală înrolarea unui supus britanic în forțele unui stat aflat în stare de război cu orice alt stat care nu este în stare de război cu Regatul Unit Un mare număr de voluntari britanici au luptat de partea rebelilor greci în timpul Războiului de Independență al Greciei putându-se considera că au încălcat legea În acest caz s-a pus problema dacă rebelii puteau fi considerați sau nu un „stat în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act Până în cele din urmă s-a considerat că rebelii puteau fi considerați un „stat iar în 1896 Consiliul Privat al Regatului Unit a apreciat că prevederile legii nu sunt aplicabile voluntarilor Guvernul britanic a cercetat și cazul voluntarilor care au luptat în Brigăzile Internaționale în Războiul Civil Spaniol ca și a celor implicați de partea Frontul de Eliberare Națională a Angolei în Războiul Civil Angolez Nu s-a luat nicio măsură în niciunul dintre aceste cazuri împotriva cetățenilor britanici care au participat la lupte Statele Unite ale Americii Legea Anti-Pinkerton din 1893 a interzis guvernului american să folosească serviciile Agenției Naționale de Detectiv Pinkerton sau a oricărei alte companii private de securitate în lupta împotriva greviștilor În 1977 prin interpretarea prevederii acestei legi Curtea de Apel a SUA pentru Cercul al 5-lea a intrezis guvernului să angajeze companii care oferă „forțe cvasi-militare mercenare În ceea ce privește această interpretare există în continuare discuții dacă articolul se referă doar la folosirea unor asemenea forțe împotriva greviștilor sau nu Pe 7 iunie 1978 printr-o scrisoare către șefii Federal Departments and Agencies Inspectorul General a dat o interpretare acestei decizii prin care erau exceptate de la prevederile ei „serviciile de pază și protecție Printr-o hotărâre provizorie a Departamentului Apărării al SUA intrată în vigoare în iunie 2006 a fost autorizată activitatea contractorilor alții decât cei din domeniul securității private să folosească forța letală împotriva forțelor înarmate ale inamicului doar în caz de autoapărare Această hotărâre provizorie stabilea că toți furnizorii de servicii private de securitate sunt autorizați să folosească forța letală când protejează persoanele și bunurile clienților lor după cum este prevăzut în contract A existat o interpretare conform căreia acești contractori autorizați se pot angaja în luptă în numele guvernlui SUA Aceeași hotărâre afirma că este responsabilitatea comandantului forței combatante să se asigure că obiectul contractului nu autorizează acțiuni specifice armatei guvernamentale de exemplu atacuri sau raiduri preventive Pe de altă parte civilii din cadrul forțelor armate ale SUA își pierd protecția prevăzută de legile războiului în cazul în care participă direct la ostilități Inspectorul General al SUA a respins pe 18 august obiecțiunile împotriva prevederii conform cărora companiile private care aveau contract cu armata SUA ar fi violat Legea Anti-Pinkerton Act arătând că acești contractori privați asigurau persoane și vehicule de escortă forță de muncă arme și echipamente pentru asigurarea securității interne a Victory Base Complex din Irak Inspectorul General a considerat că legea nu a fost încălcată deoarece contractorilor privați nu li s-a cerut să asigure forțe cvasi-militare pe post de spărgători de grevă În schimb ziarul Washington Post a scris pe 1 iunie 2007 „Un judecător federal a decis ieri ca armata să abțină temporar de la atribuirea celui mai mare contractul de securitate în Irak Decizia a urmat unei serii neobișnuite de evenimente declanșate când un veteran al armatei americane Brian X Scott a depus un protest împotriva practicii guvernului de angajare a celor pe care el îi numește mercenari după cum afirmă surse care cunosc problema Deși Scott a fost cel care a depus un reclamație la Curtea Federală curtea a dat amintitul ordin ca urmarea a intervenției a unor noi reclamanți în acest caz – în fapt firme private de securitate care doreau să liciteze sus-numitul contract Contractul cu o valoare de aproximativ 400 milioane $ era pentru asigurarea de informații pentru armata SUA și asigurarea protecției Corpului de geniști americani care lucra la lucrările de reconstrucție din Irak Acest caz a adus în atenția publicului cele mai controversate aspecte ale războiului din Irak externalizarea serviciilor de protecție armată în favoarea a aproximativ 20000 de contractori militari Gurkha și Legiunea Străină Franceză Cele mai cunoscute formațiuni combatante naționale în care activează cetățeni străini sunt unitățile Gurkla ale armatelor britanică și indiană și Legiunea Străină Franceză Cetățenii străini recrutați din țările Commonwealthului pentru armata britanică jură credință monarhului britanic și pot servi în orice unitate a armatei Totuși gurkha își îndeplinesc serviciul militar în unități dedicate ale armatei britanice administrate anume de Brigada gurkha Deși sunt cetățeni ai Nepalului o țară care nu este parte a Commonwealthului ei jură totuși credință monarhului britanic și se supun regulilor și regulamentelor armatei britanice< ref> Reguli asemănătoare sunt aplicate în cazul militarilor gurkha din armata indiană „Legionarii francezi sunt încadrați în unitățile Legiunii Străine ale cărei unități sunt repartizate și luptă sub comanda armatei franceze Prin aceste aranjamente legale militarii gurkha și legionarii din armatele britanică indiană și franceză sunt membri ai respectivelor forțe armate nu pot fi considerați mercenari așa cum sunt definiți aceștia în articolul 47f al Protocolului I al Convenției de la Geneva Istoric Africa Egiptul Antic Una dintre primele mențiuni ale unor forțe auxiliare străine datează încă din vremea Egiptului Antic din secolul al XIII-lea îHr Faraonul Ramses al II-lea a folosit conform acestor surse 11000 de mercenari în campaniile sale militare De-a lungul întregii istorii a Vechiului Regat și până în anii Noul Regat Egiptean|Noului Regat]] regele ] a angajat mercenari germani pentru întărirea armatei regale din America Majoritatea mercenarilor germani proveneau din principaltul Hesse-Kassel Din acest motiv revoluționarii americani i-au numit pe mercenarii germani „hessieni indiferent de statul german din care erau recrutați Armata spaniolă a folosit de asemenea regimente permanente de mercenari În rândurile armatei spaniole au existat trei regimente irlandeze „gâște sălbatice unul italian ] și cinci suedeze Wimpssen Reding Betschart Traxer și Preux De asemenea unul dintre regimentele Gărzii Regale a fost format din valoni Ultimul regiment de mercenari din armata spaniolă a fost demobilizat în 1815 ca urmare a dificultăților de recrutare apărute după izbucnirea ] Un eveniment notabil al conflictelor din această ultimă perioadă a apărut în timpul ] când „elvețienii roșii numiți astfel după culoarea uniformelor lor din cadrul armatei franceze au fost obligați să lupte împotriva „elvețienilor albaștri din armata spaniolă Secolul al XIX-lea până în prezent „Atholl Highlanders sunt un regiment privat de infanterie format de ducele de Atholl în 1839 strict pentru a fi folosit în cadrul ceremoniilor Acest regiment a primit un statut militar oficial din partea reginei ] în 1845 și este în zilele noastre ultima armată privată din ] cu statut legal Caucaz Osetia de Sud și Abhazia În timpul războaielor din ] ] părțile implicate în conflict s-au acuzat reciproc de folosirea mercenarilor a celor originari din ] de către ] și a respectiv a celor originari din ] de partea ] și ] Revolta din Siria ] În timpul ] forțele antiguvernamentale au pretins că ] a permis recrutarea unor mercenari din ] ] ]eze ] sau ]iene Jaish al-Mahdi Note Bibliografie Bernales-Ballesteros Enrique; '' Bodin J; Les Suisses au Service de la France; Editions Albion Michael 1988 ISBN 2-226-03334-3 Chartrand Rene; "Louis XV's Army – Foreign Infantry"; Osprey 1997 ISBN 1-85532-623-X Milliard Todd S; PDF în Military Law Review vol 173 iunie 2003 Legături externe 24 aprilie 2013 Sorin Breazu Evenimentul zilei 5 iulie 2013 Nicu Pârlog Descoperă ] Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Mustafa Kemal Atatürk n 1881 Salonic Imperiul Otoman astăzi în Grecia – d 10 noiembrie 1938 Istanbul a fost un militar și politician turc născut în Macedonia fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia fiul lui Ali Riza Efendi și Zübeyde Hanim Începutul carierei Mustafa s-a născut în cartierul Kogeakasım În momentul în care a ajuns la perioada de deprindere a științelor a fost dat la școala lui Hafiz Mehmet după care a fost mutat la cererea tatălui său la școala lui Semsi efendi În această perioadă și-a pierdut tatăl care a decedat în anul 1888 El și-a continuat studiile la școala secundară militară din Selânik unde și-a primit porecla "Kemal" perfecțiune de la profesorul lui de matematică drept semn al inteligenței sale academice Apoi a studiat la academia militară din Monastir azi Bitola din 1895 absolvind ca locotenent în 1904 și apoi a fost trimis în Damasc Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită "Vatan" patria devenind un inamic activ al regimului otoman După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres "Junii Turci" Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908 iar Kemal a devenit o figură militară importantă În 1911 a plecat în Libia pentru a lua parte la apărarea împotriva invaziei italiene La prima parte a Războaielor Balcanice Kemal nu a putut lua parte fiind încă în Libia în schimb în 1913 s-a întors la Constantinopol și a fost numit comandantul apărării otomane în zona Gallipoli pe coasta Traciei În 1914 a fost numit atașat militar în Sofia în parte pentru a-l îndepărta din capitală drept urmare a unor intrigi politice Comandant de război Când Imperiul Otoman a intrat în război de partea Germaniei Kemal a fost trimis la Rodosto azi Tekirdag pe Marea Marmara Zona de comandă includea din nou zona Gallipoli și a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli în aprilie 1915 devenind erou național și acordându-i-se titlul de „Paşa< span> comandant Între 1917-1918 Kemal Paşa< span> a fost trimis pe frontul din Caucaz luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești apoi în Hedjaz unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului și la adresa dominației germane în Europa Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina și Siria În octombrie 1918 otomanii au capitulat în fața forțelor Antantei iar Kemal a devenit un conducător al partidului care favoriza politica apărării acelor zone ale Imperiului unde se vorbea limba turcă și în același timp opta pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce Antanta n-a așteptat încheierea unui tratat de pace pentru a începe să ocupe zone ale Imperiului Grecii au ocupat Smyrna Izmir iar italienii au ocupat provizoriu Antalya în mai 1919 în acord cu Tratatul de la Sèvres care nu a fost ratificat de parlamentul otoman deși a fost semnat de către sultan Conducător naționalist Guvernul l-a trimis pe Kemal în Anatolia de est să reprime o demonstrație ce mai târziu s-a dovedit a fi inexistentă Totuși Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919 când Kemal a ajuns în Anatolia Abandonând misiunea de a "restaura ordinea" el a fondat o mișcare naționalistă turcă cu baza la Ankara În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de președinte al Adunării Naționale Același parlament a respins Tratatul de la Sèvres Kemal a declanșat un război patriotic pentru a alunga forțele militare engleze franceze italiene armene și grecești din Turcia Englezii francezii și italienii au recunoscut regimul său și s-au retras Trupele elene călăuzite de "Ideea cea mare" a recuperării teritoriilor locuite de greci a Ioniei antice și a Constantinopolului au avansat însă prea adânc în inima Anatoliei înspre Ankara dar au fost înfrânte de Ismet Inönü și Kemal la Sakarya august 1921 și Dumlupinar august 1922 În 1923 Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul lui Kemal Președinția lui Kemal Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 și Kemal a fost ales primul președinte al țării În practică a fost un dictator moderat deși a impus multe reforme cu caracter democratic Prestigiul lui a fost atât de mare în majoritatea anilor 1920 încât în vremea sa a existat foarte puțină opoziție față de guvern Deși a admirat unele aspecte ale politicii Uniunii Sovietice și Italiei Fasciste el nu era nici comunist nici fascist proprietatea privată a fost protejată și încurajată iar inamicii politici nu au suferit de obicei de pedepse mai grele decât exilul în provincie Reforme Kemal avea un program încorporat în deviza partidului său Partidul Republican al Poporului constând în "șase stele" republicanism naționalism secularism populism etatism și revoluție Baza programului său era planul de secularizare și modernizare a Turciei Califatul a fost abolit în martie 1924 școlile religioase au fost desființate în același timp și legea musulmană Sharía a fost desființată fiind înlocuită de codul civil elvețian codul penal italian și codul comercial german Egalitatea femeilor a fost încurajată după căsătoria lui Mustafa Kemal cu o femeie educată în Vest Latife Hanim în 1923 au divorțat în 1925 și a început legalizarea ei prin adoptarea unor legi În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament Kemal a văzut fezul pălăria otomană ca un simbol al feudalismului și a interzis-o Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab cu care limba turcă fusese scrisă de secole cu alfabetul latin în 1928 În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de "Atatürk" însemnând "tatăl turcilor" Principiile politice ale lui Atatürk așa numitul "Kemalism" au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului Înainte de aceasta în 1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca partid de opoziție sub conducerea vechiului său camarad Ali Fethi Okyar Bey pas considerat de el ca fiind în folosul democrației însă atitudinile reacționare ale noilor membri ai acestuia au dus până la urmă la desființarea noului partid Înțelegerea Balcanică La 9 februarie 1934 a fost creată printre alții la inițiativa lui Atatürk Înțelegerea Balcanică în de către Grecia Iugoslavia România și Turcia Acest tratat avea un caracter defensiv în cazul izbucnirii unui război țările aliate își puteau apăra granițele Țările din acest spațiu au dorit stabilirea unei zone tampon între Uniunea Sovietică și Vestul Europei Albania Bulgaria Italia Ungaria și Uniunea Sovietică au refuzat să participe la acest tratat defensiv În aceeași perioadă și în aceeași ordine de idei între Republica Turcia și România s-a semnat un Tratat de Prietenie Veșnică acest tratat fiind și în prezent în vigoare Sfârșitul vieții La 0905 dimineața pe 10 noiembrie 1938 Mustafa Kemal Atatürk a murit în Palatul Dolmabahçe din Istanbul de ciroză a ficatului Note explicative Bibliografie ;Prints ;Journals Legături externe 20 iunie 2007 Gabriel Tudor Revista Magazin 21 februarie 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică |- |- |- |- |- |- |- |- |- |- Nazismul sau național-socialismul german a fost ideologia și politica totalitară naționalistă rasistă antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945 Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui național-socialism Nationalsozialismus prescurtat în germană Nazi pronunțat v AFI În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Muncitoresc German Național-Socialist Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei scurt NSDAP iar la 30 ianuarie 1933 cancelarul prim-ministrul Germaniei al Reich-ului german cunoscut drept Al treilea Reich În momentul de față în Germania nazismul precum și folosirea svasticii sunt interzise prin lege dar mai există grupări și chiar partide neonaziste unele ilegale Folosirea simbolurilor naziste inclusiv a svasticii nu este permisă în Germania decât în cazuri excepționale Hitler și cartea sa "Mein Kampf" Ideologic nazismul a preferat în permanență primatul acțiunii asupra gândirii În timp ce se afla în închisoarea Landsberg în 1923-1924 Hitler și-a dictat prima parte din „Mein Kampf Lupta mea care a devenit „biblia național-socialismului german Alături de programul în 25 de puncte din 1920 lucrarea a reprezentat cadrul de bază al nazismului Ideile lui Hitler s-au întemeiat pe o concepție rasistă El considera că omenirea poate fi împărțită pe baza unei ierarhii valorice a raselor și că viața nu reprezintă nimic altceva decât supraviețuirea celor adaptabili Credea că „darwinismul social se extinde la lupta între rase și întocmai cum animalele se luptă pentru hrană și perpetuare tot așa și în specia umană cei puternici înlătură sângele caracterele presupus ereditare celor slabi „Poporul de stăpâni „Herrenvolk era de "rasă ariană alcătuit fiind din populațiile Europei de Nord La baza piramidei rasiale Hitler îi plasează pe negri pe slavi pe țigani și pe evrei pentru aceștia din urmă având sentimente de ură exacerbată Hitler îi socotea pe evrei drept „un cancer ce roade trupul Germaniei o boală ce trebuie tratată după cum ilustrează următorul citat din „Mein Kampf „Alterarea sângelui și deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizațiilor străvechi; niciodată războiul nu a ruinat națiunile ci pierderea puterii lor de rezistență – caracteristica exclusivă a sângelui raselor pure În această lume oricine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă După părerea lui Hitler nu există nici o alternativă realistă la guvernarea dictatorială Încă din timpul anilor petrecuți la Viena el considerase democrația parlamentară slabă și ineficientă Aceasta se opunea tradițiilor istorice germane bazate pe militarism și absolutism și mai mult încuraja răspândirea unui rău și mai mare comunismul Cel din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresiv care se răspândise ca urmare a condițiilor specifice din Germania ultimilor ani În opinia multor germani ca și a lui Hitler Armistițiul din 1918 și Tratatul de la Versailles trebuiau reconsiderate iar teritoriile pierdute trebuiau retrocedate Germaniei Dar naționalismul lui Hitler cerea ceva mai mult decât simpla restabilire a frontierelor din 1914 El dorea crearea unui „Reich care să-i cuprindă pe toți acei membrii ai poporului german ce trăiau dincolo de frontierele Germaniei germanii austrieci germanii sudeți comunitățile germane ce trăiau de-a lungul coastei baltice – toți urmau să fie cuprinși în limitele teritoriale ale noii Germanii Totuși țelurile lui Hitler nu se sfârșeau aici Visa la Germania Mare o supraputere capabilă să rivalizeze cu Imperiul Britanic și cu Statele Unite Un asemenea obiectiv nu putea fi atins decât printr-o extindere teritorială de mari proporții Acesta a fost motivul pentru care Hitler ceruse „Lebensraum „spațiu vital pentru Germania Numai prin cucerirea Poloniei Ucrainei și Rusiei putea obține Germania sursele de materii prime necesare industriei germane Inițierea „noii ordini în Europa de est presupunea în același timp atingerea unui obiectiv important distrugerea Rusiei centrul comunismului mondial El susținea în „Mein Kampf „Poporului german trebuie să i se asigure teritoriul necesar existenței sale pe pământ Oamenii de același sânge trebuie să aparțină unui imperiu Reich Poporul german nu are dreptul să se angajeze într-o politică colonială până în clipa în care nu și-a adunat copiii între granițele aceluiași stat Atunci când teritoriul Reich-ului va cuprinde pe toți germanii și nu-și va mai putea permite să ofere acestora condiții decente de trai numai atunci se va putea vorbi de dreptul moral rezultat din nevoile poporului de a dobândi teritorii străine Plugul se va transforma în sabie și lacrimile războiului vor deveni pâinea zilnică a generațiilor următoare Dreptul la teritoriu devine datorie în cazul în care o mare națiune pare destinată să decadă dacă nu-și extinde posesiunile Iar acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când națiunea în cauză nu este o comunitate mică negroidă ci însăși Germania-mamă a tuturor celor care au conferit lumii actuala sa formă culturală Germania fie va deveni putere mondială fie va dispărea Țelul de viitor al politicii noastre externe trebuie să fie o politică îndreptată spre est care să prevadă teritoriile considerate necesare poporului german Ideologia economică Teoria economică nazistă se baza pe interesele locale imediate dar încerca să se îmbine și cu concepții ideologice economice recunoscute pe plan internațional Politica economică internă era focalizată pe trei obiective principale eliminarea șomajului eliminarea inflației devastatoare extinderea producției de bunuri de larg consum pentru a îmbunătăți standardul nivelul de viață al claselor de mijloc și jos Toate aceste obiective ținteau spre îmbunătățirea situației Republicii de la Weimar și întărirea partidului În ceea ce privește evoluția economică partidul a avut mare succes Între 1933 și 1936 PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 95 % în timp ce industria luată singură a crescut în medie chiar cu 172 % Expansiunea economică a scos Germania din criza economică în care se afla după primul război și a redus drastic șomajul în mai puțin de patru ani Consumul public a crescut anual cu 187 % iar consumul particular cu 36 % O mare parte din această producție a fost îndreptată însă către mașina de război De aceea odată cu începerea războiului a început să se simtă din nou o presiune economică dar nu atât de acută ca în timpul Republicii de la Weimar Se pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost de acord cu războiul Ideologia internațională Din punct de vedere internațional partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a fost creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri Capul acestei conspirații era considerat a fi un grup de evrei ceea ce motiva o dată în plus distrugerea acestei etnii în timpul holocaustului Aceste organizații ale bancherilor erau binecunoscute în acea vreme și se știa că puteau influența statele naționale prin extinderea sau retragerea creditelor Influența lor nu se limita la statele mici precum stătulețele germane care au precedat unificarea germană din anii '70 ai secolului al XIX-lea ci putea privi chiar și marile puteri europene începând cu secolul al XVI-lea De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XVI-XIX Dutch East India Company de exemplu au fost create special pentru a se angaja în războaie în locul guvernelor și nu invers Se poate spune că partidul nazist era împotriva puterii companiilor multinaționale în raport cu statul națiune Această opinie era comună cu cea a partidelor politice de centru-stânga și chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opusă a spectrului politic Partidul nazist avea o concepție foarte limitată despre economia internațională După cum spune și numele „național-socialist partidul dorea să încorporeze resursele companiilor internaționale în Reich cu forța și nu prin comerț În loc ca statul să ceară companiilor bunuri din producția industrială și să aloce materiile prime necesare la producția lor ca în sistemul comunist socialist statul plătea pentru aceste bunuri Aceasta permitea prețului să joace un rol esențial în ceea ce privește informația în legătură cu lipsa de bunuri sau necesarul de capital în tehnologie sau munca pentru a produce bunuri De asemenea în companii era prezentă o structură sindicalistă superficială atât partidul fascist german cât și cel italian au început lupta politică fiind mișcări sindicale ale muncitorilor dar devenind dictaturi în cazul german regim totalitar Ideea s-a păstrat în timp anume se dorește uneori un control al statului pentru eliminarea conflictelor potențiale din relațiile dintre patronat și muncitori Politica statului german nazist Toate aceste teorii au fost folosite pentru a justifica rezultatele totalitare de ură rasială și opresiune folosind toate mijloacele statului Acestea sunt pe scurt Naționalism etnic inclusiv definiția germanilor drept „rasă stăpână Herrenvolk Rasismul și antisemitismul Anticomunismul Anticlericalismul Eugenía omorârea raselor „sclave și a celor „parazitare pentru a purifica „rasa stăpână „Principiul conducătorului Führerprinzip era un element cheie în ideologia fascistă în care conducătorul simbolizează întruparea mișcării politice și a națiunii Cel mai proeminent nazist a fost Hitler care a condus Germania drept cancelar prim-ministru între 30 ianuarie 1933 și până ce s-a sinucis la 30 aprilie 1945 El a împins Germania în Al Doilea Război Mondial și a fost responsabil pentru moartea a peste 20 de milioane de oameni precum și pentru holocaust În timpul lui Hitler naționalismul și rasismul au fost combinate într-o ideologie și politică militaristă de stat exaltată și extremă care servea propriilor sale țeluri Nazismul și fascismul Nazismul este adesea confundat cu fascismul Nazismul a preluat unele elemente din fascism dictatura iredentismul teritorial și bazele teoriei economice Benito Mussolini fondatorul fascismului nu era antisemit până la realizarea unei alianțe cu Hitler cel de la care provine rasismul prezent în nazism Dictatorul spaniol Francisco Franco folosea des cuvântul „fascist pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului Din punct de vedere economic nazismul și fascismul au multe elemente comune Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului toți naziștii sunt fasciști dar nu toți fasciștii sunt naziști O caracteristică a economiei din cele două sisteme naționaliste este controlul exercitat de stat asupra finanțelor investițiilor alocarea de credite industriei și agriculturii Totuși în ambele sisteme au continuat să existe sectorul privat inclusiv concerne cât și economia de piață în general Nazismul și religia Relația dintre nazism și creștinism poate fi descrisă ca fiind complexă și controversată Hitler folosea simbolistica creștină în scopurile sale Unii autori creștini îl considerau ateu ocultist sau chiar satanist deși Hitler a fost botezat creștin catolic și nu a fost exclus excomunicat niciodată din Biserică și nici n-a declarat vreodată că renunță la religia creștină în care s-a născut Din eseul politic al lui Hitler Mein Kampf "Lupta mea" reiese că Hitler se considera creștin cel puțin la începutul anilor 20 și că la interpretarea unora dintre realitățile politice contemporane vădea unele influențe din creștinism Hitler citează în sprijinul antisemitismului lui Evanghelia și anume episodul în care Hristos îi alungă pe negustori din templu; declară că opunându-se evreilor este convins că acționează în acord cu voința Atotputernicului; îi critică pe compoatrioții care încheie pact electoral cu "evreii cei atei"; și se roagă ca Dumnezeu să binecuvânteze lupta pe care o pregătește pentru "libertate" Și după anii 20 când a fost scrisă și publicată Mein Kampf Hitler se manifestă tot ca un catolic convins așa cum arată de exemplu discursul lui în parlament cu ocazia adoptării legii de împuternicire legea care acorda puteri depline cancelarului și guvernului său Hitler a recurs la motive religioase și figuri de stil inspirate din creștinism și în discursurile sale politice De exemplu într-un alt discurs rostit la 27 octombrie 1928 Hitler declara "Mișcarea noastră este realmente creștină Suntem animați de dorința de a-i vedea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în acest ceas de cumpănă pentru poporul nostru"< ref> O parte însemnată din clerul romano-catolic s-a opus nazismului din cauza incompatibilității lui cu morala creștină dar și din cauză că ascensiunea mișcării naziste a lui Hitler eroda popularitatea partidului catolic Zentrum la nivel federal și BVP în Bavaria fapt care se repercuta firește asupra rezultatelor electorale ale partidelor catolice Catolicii germani au fost în general vehicule ale antisemitismului german cu mult timp înainte de apariția nazismului sau a lui Hitler iar printre protestanți antisemitismul nu era nici el mai mic decât printre catolici Cartea lui Hitler Mein Kampf a fost editată de un preot teolog și călugăr ieronimit catolic Bernhard Stempfle care de altfel era deja la acel moment editorul unui jurnal bavarez antisemit foarte popular în toată Germania anume Miesbacher Anzeiger Acesta a făcut alături de alți naziști corectura scrierii politice a lui Hitler a publicat cartea acestuia la casa lui de publicații dar a și avut o contribuție importantă în chiar scrierea celei de-a doua jumătăți a Mein Kampf-ului La fel ca opozanții politici numeroși preoți au fost internați în lagăre de concentrare la început în cel din Dachau încă din 1933 Dar ierarhia superioară a bisericii inclusiv Papa Pius al XII-lea a adoptat o atitudine de relativă pasivitate față de ideologia nazistă Continuă și în prezent controversa privind prezumtiva complicitate a Papei Pius al XII-lea Antisemitismul chiar și în forma sa economică modernă a fost incitat în Germania de lideri de opinie creștini așa cum presa catolică și conservatoare a sugerat populației berlineze lovite de faliment și șomaj în criza economică din 1873 că vina pentru acea criză ar fi avut-o evreii tot așa au găsit naziștii aceeași explicație facilă pentru eșecul german în primul război mondial și pentru marile crize economice din perioada interbelică Nazismul și Scientismul Ca toate ideologiile vremii liberalismul socialismul și fascismul german în variantă nazistă era fascinat de scientism convingerea că "tot faptul vieții umane trebuie să fie orientat și să ia lecții din descoperirile științelor" secțiunea "Spencer's Scientism" în articolul "Education" în Britannica online dec 2012 Popularizarea teoriei evoluției produsă pe terenul social încă marcat de un weltanschauung elitist-aristocrat va duce în conștiința generațiilor trăitoare la finele secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX la "o echivalență" mecanică și hazardată pentru că bazată pe observații inerent incomplete în plus din niște științe de abia născute "a naturii și culturii umanitatea devenind astfel și ea o simplă specie a viului supusă la legea celui mai puternic un șeptel de regenerat îmbunătățit selecționat și evaluat în termenii seci ai cantității și calității exact așa cum procedează crescătorul cu animalele lui domestice" Aceast tendință de zoologizare cu origine în scientism a produs practici precum eugenismul care a fost practicat în formele lui aberante chiar și în statele liberale SUA Franța România sau socialiste Cehoslovacia igiena rasială programele de sterilizare izolare neglijare sau chiar eliminare a bolnavilor psihic sau fizic a săracilor a asocialilor hoți marginali cerșetori "arbeitsscheue" etc Alte aspecte După război mulți naziști de rang înalt au fost judecați și condamnați în Procesul de la Nürnberg iar unii dintre ei chiar executați imediat pentru crime de război și crime împotriva umanității Simbolul nazismului era svastica în sens dextrogir Svastica este însă de milenii simbol al norocului și al prosperității Multe popoare au sau au avut svastica drept simbol atât în antichitate de ex la indieni greci romani celți evrei daci cât și în prezent în unele culte religioase din Extremul Orient A fost utilizată în diverse țări până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial de ex în SUA URSS Finlanda Hitler se pare că l-a preluat pe filiera hindusă Începând cu el conotația principală a svasticii a devenit nazismul Spre sfârșitul secolului al XX-lea în mai multe țări din lume au apărut mișcări neonaziste ca de exemplu în Statele Unite Germania și alte țări europene În țări din Europa Occidentală s-a observat recent o creștere a importanței electorale a partidelor naționaliste Austria Franța Germania În Germania unele partide cu tendințe neonaziste mai ales NPD „Partidul Național-Democrat au câștigat în alegeri cîteva locuri în parlamentele unor landuri Partidele clar neonaziste sunt însă interzise prin lege Vezi și Nazist Holocaust Criminali de război naziști GermaniaDezvăluiri recente legate de nazism și NSDAP Legături externe 16 Decembrie 2011 Irina-Maria Manea Historia 19 Octombrie 2011 Irina Manea Historia 19 Septembrie 2011 Irina Manea Historia 10 august 2013 Adevărul '' Note Noaptea cuțitelor lungi în sau "Operațiunea Colibri" a avut loc în Germania între 30 iunie și 2 iulie 1934 când regimul nazist a executat cel puțin 85 de oameni din motive politice Majoritatea celor uciși erau membri ai „Batalioanelor de asalt SA în o organizație paramilitară nazistă Adolf Hitler a acționat împotriva SA și împotriva liderului său Ernst Röhm deoarece vedea în independența SA și în apetitul membrilor acesteia pentru violențe de stradă o amenințare directă asupra puterii sale De asemenea Hitler a dorit să prevină o eventuală mișcare a liderilor armatei germane Reichswehr-ul care se temea și totodată disprețuia în egală măsură SA de a-l înlătura de la putere mai ales de când Röhm își făcuse clară ambiția de a absorbi Reichswehr-ul punându-se el însuși la conducerea lui În fine Hitler s-a folosit de această epurare pentru a acționa împotriva criticilor conservatorilor la adresa regimului său venite mai ales din partea celor loiali vicecancelarului Franz von Papen precum și pentru a-și regla conturile cu dușmani ai săi mai vechi Cel puțin 85 de oameni au murit în timpul epurării deși numărul morților ar putea fi de ordinul sutelor și peste o mie de presupuși adversari au fost arestați Majoritatea omorurilor au fost comise de Schutzstaffel SS o altă organizație nazistă paramilitară de elită și de către Gestapo poliția secretă politică a regimului Epurarea SA-ului a întărit și a consolidat susținerea armatei pentru Hitler De asemenea a furnizat o mantie de legalitate pentru regimul nazist întrucât tribunalele germane și guvernul acestei țări au dat rapid la o parte secole de interzicere a omorurilor extrajudiciare pentru a-și demonstra loialitatea față de regimul nazist Înainte de punerea în aplicare a planului autorii săi îl denumeau uneori Colibri în germană Kolibri după parola folosită pentru a declanșa acțiunile grupărilor de execuție în ziua epurării Numele de cod al operațiunii pare să fi fost ales arbitrar Numele de "Noaptea cuțitelor lungi" se referă la masacrul oamenilor lui Vortigern de către mercenari angi iuți și saxoni în Mitul arthurian Expresia Noaptea cuțitelor lungi în limba germană datează dinaintea masacrului și înainte de a deveni sinonim cu această epurare se referea în general la acte de răzbunare Până în ziua de azi unii germani încă folosesc termenul de „ pentru a descrie evenimentul întrucât acesta a fost termenul oficial pe care regimul nazist l-a introdus în limbajul de la acea vreme pentru a da o falsă sugestie precum că omorurile au fost necesare pentru a evita o lovitură de stat din partea lui Röhm și apropiaților lui din SA Hitler și Sturmabteilung SA Președintele Paul von Hindenburg l-a numit pe Hitler Cancelar pe 30 ianuarie 1933 În următoarele luni Hitler a eliminat toate partidele politice rivale din Germania încât până în vara lui 1933 țara a devenit un stat cu partid unic sub controlul său Totuși în ciuda acestei bruște consolidări a autorității politice Hitler nu exercita putere absolută În calitate de cancelar Hitler nu era comandantul armatei aceasta rămânând sub conducerea oficială a lui Hindenburg în calitate de comandant suprem În vreme ce mulți ofițeri erau impresionați de promisiunile lui Hitler de a lărgi armata de a reinstitui serviciul militar obligatoriu și de a purta o politică externă agresivă armata a continuat să-și conserve independența în primii ani ai regimului nazist Până la un punct Sturmabteilung SA o organizație paramilitară nazistă a rămas oarecum autonomă în cadrul partidului În anii 1920 și 1930 SA a funcționat ca o miliție pe care Hitler o folosea pentru a-și intimida rivalii și a perturba întâlnirile partidelor politice rivale mai ales cele ale social-democraților și ale comuniștilor Cunoscută și sub numele de Cămășile Brune sau Batalioanele de Asalt SA a devenit notorie pentru bătăile de stradă cu comuniștii Confruntările violente între cele două grupări au contribuit la destabilizarea experimentului democratic interbelic german Republica de la Weimar În iunie 1932 una din cele mai violente perioade au avut loc peste 400 de lupte de stradă care au cauzat 82 de morți Chiar această destabilizare a fost crucială pentru venirea lui Hitler la putere în primul rând pentru că a convins mulți germani că odată ce Hitler va deveni cancelar violențele de stradă vor lua sfârșit Numirea lui Hitler în funcția de cancelar urmată de suprimarea tuturor celorlalte partide politice cu excepția naziștilor a redus dar nu a eliminat complet violența Batalioanelor de Asalt Lipsiți de mitinguri comuniste în care să intervină dar atrași — și seduși — de violență membrii SA adesea declanșau scandaluri pe străzile germane după câte o noapte de beție Foarte adesea băteau trecători și apoi atacau polițiștii care erau chemați să-i oprească Plângeri privind comportamentul lor „arogant și vulgar erau frecvente în vara lui 1933 Chiar și Ministerul de Externe german s-a plâns de cazuri în care Cămășile Brune au agresat diplomați străini Acest comportament deranja clasa de mijloc germană și alte elemente conservatoare din societate cum ar fi armata Următorul pas pentru Hitler avea să fie întărirea poziției sale în relația cu armata acționând împotriva nemesisului acesteia SA-ul Pe 6 iulie 1933 la o întrunire a înalților oficiali naziști Hitler a proclamat succesul revoluției național-socialiste Acum că partidul nazist obținuse frâiele puterii în Germania spunea el era timpul să își consolideze poziția Hitler a spus Șuvoiul revoluției a fost neîngrădit dar acum trebuie canalizat în albia sigură a evoluției Discursul lui Hitler a dat semnalul intențiilor sale de a ține în frâu SA al cărei număr de membri crescuse rapid la începutul anilor 1930 Aceasta însă nu era o misiune prea ușoară deoarece SA era constituită dintr-o mare parte din cei mai devotați adepți ai nazismului SA și-a datorat creșterea dramatică în parte datorită declanșării marii crize economice când mulți germani și-au pierdut încrederea în instituțiile tradiționale Deși nu era exclusiv — nici măcar în primul rând — un fenomen al clasei muncitoare SA a îndeplinit aspirațiile multor muncitori atât pentru solidaritate socială cât și pentru mândrie naționalistă Mulți membri SA credeau în promisiunile socialiste ale național-socialismului și se așteptau ca regimul nazist să acționeze puternic în economie destrămând marile proprietăți funciare ale aristocrației Faptul că regimul nu făcut acest lucru a deziluzionat pe cei ce așteptau o revoluție economică și nu doar politică Conflictul dintre armată și SA Nimeni din SA nu vorbea mai mult despre o continuare a revoluției germane cum a spus un important membru SA decât Röhm Ca unul din primii membri ai partidului nazist Röhm participase la puciul de la berărie o tentativă nereușită a lui Hitler de a lua puterea cu forța în 1923 Veteran al Primului Război Mondial Röhm se lăudase recent că va executa 12 oameni pentru uciderea oricărui om din Sturmabteilung Röhm vedea violența ca pe un mijloc de îndeplinire a scopurilor politice El lua în serios promisiunile socialiste ale național-socialismului și cerea ca Hitler și ceilalți lideri de partid să declanșeze reforme socialiste pe scară largă în Germania Nemulțumindu-se doar cu conducerea SA Röhm îi cerea lui Hitler să-l numească Ministru al Apărării un post deținut de generalul conservator Werner von Blomberg Deși poreclit Leul de cauciuc de unii critici ai săi din armată pentru devotamentul față de Hitler Blomberg nu era el însuși nazist și astfel el reprezenta o punte între armată și partid Blomberg și mulți dintre ofițeri erau recrutați din rândurile nobilimii prusace și priveau SA ca o gloată a plebei care amenința statutul tradițional privilegiat al armatei în societatea germană Dacă armata tradițională trata masele care constituiau SA cu dispreț multe Cămăși Brune aveau aceeași atitudine față de armată văzând-o ca pe un grup insuficient angajat în revoluția național-socialistă Max Heydebreck un lider SA din Rummelsburg a denunțat armata în fața colegilor săi spunându-le Unii din ofițerii armatei sunt niște porci Majoritatea ofițerilor sunt prea bătrâni și trebuie să fie înlocuiți de alții tineri Să așteptăm până moare Moș Hindenburg și apoi SA se va ridica la luptă împotriva armatei În ciuda acestei ostilități între Cămășile Brune și armată Blomberg și alți ofițeri vedeau în SA o sursă de recruți pentru o armată lărgită și revitalizată Röhm însă dorea să elimine cu totul generalii din aristocrația prusacă transformând SA în nucleul unei noi armate germane Întrucât armata era limitată de Tratatul de la Versailles la o sută de mii de soldați conducătorii acesteia puteau doar să privească îngrijorați cum numărul de membri ai SA a depășit trei milioane la începutul lui 1934 În ianuarie 1934 Röhm i-a prezentat lui Blomberg un memorandum în care cerea ca SA să înlocuiască armata ca forțe terestre naționale și ca Reichswehr-ul să devină o componentă auxiliară a SA Ca răspuns Hitler s-a întâlnit cu Blomberg și cu conducerile SA și SS pe 28 februarie 1934 Sub presiunea lui Hitler Röhm a acceptat să semneze un angajament prin care recunoștea supremația Reichswehr asupra SA Hitler i-a anunțat pe cei prezenți că SA va acționa ca organizație auxiliară Reichswehr-ului și nu invers Dar după ce Hitler și majoritatea ofițerilor au plecat Röhm a declarat că el nu primește ordine de la penibilul caporal—cu referire la Hitler Deși Hitler nu a acționat imediat împotriva lui Röhm pentru ieșirea lui necontrolată aceasta a adâncit prăpastia dintre cei doi Creșterea presiunii asupra SA În ciuda acordurilor anterioare cu Hitler Röhm continua să se agațe de visurile sale despre o nouă armată germană dezvoltată în jurul SA Până în primăvara lui 1934 această viziune intra în conflict direct cu planul lui Hitler de a-și consolida puterea și de a lărgi Reichswehr-ul Deoarece planurile lor se excludeau reciproc succesul lui Röhm putea veni doar pe pierderea lui Hitler Ca rezultat s-a declanșat o luptă politică în cadrul partidului în care apropiații lui Hitler inclusiv premierul prusac Hermann Göring Ministrul Propagandei Joseph Goebbels Conducătorul SS Heinrich Himmler și secundul lui Hitler Rudolf Hess s-au găsit pe poziții opuse lui Röhm Deși toți aceștia erau veterani ai mișcării naziste doar Röhm a continuat să fie independent de Adolf Hitler Disprețul lui Röhm față de birocrația partidului îl înfuria pe Hess Violențele SA din Prusia îl îngrijorau puternic pe Göring Ministru-Președinte al Prusiei Pentru a-l izola pe Röhm pe 20 aprilie 1934 Göring a transferat controlul Poliției politice prusace lui Himmler pe care credea Göring se putea conta să acționeze contra lui Röhm Himmler invidia SA pentru independența și puterea acesteia deși în acel moment el deja începuse restructurarea SS-ului pentru a-l transforma dintr-o unitate de gărzi de corp ale liderilor naziști într-o unitate de elită loială lui și lui Hitler Acea loialitate avea să se dovedească utilă ambilor atunci când Hitler a ales să acționeze împotriva lui Röhm și împotriva SA Cererile ca Hitler să țină SA în frâu s-au înmulțit Conservatorii din armată industrie și politică au pus din ce în ce mai multă presiune asupra lui Hitler să reducă influența SA și să acționeze împotriva lui Röhm Homosexualitatea lui Röhm nu-l făcea să fie pe placul conservatorilor În plus aceștia erau și mai îngrijorați din cauza ambițiilor politice ale liderului SA Pe 17 iunie 1934 cererile conservatorilor ca Hitler să ia măsuri au atins un punct maxim când vicecancelarul Franz von Papen confident al bolnavului președinte Hindenburg a ținut un discurs la Universitatea din Marburg în care a tras un semnal de alarmă privind amenințarea unei „a doua revoluții În particular von Papen un aristocrat catolic cu relații în armată și industrie a amenințat cu demisia dacă Hitler nu avea să ia măsuri În timp ce demisia lui von Papen din funcția de vicecancelar nu ar fi amenințat poziția lui Hitler aceasta ar fi fost o dovadă periculoasă de independență din partea unui important conservator Ca răspuns la presiunile conservatoare de a-l controla pe Röhm Hitler a plecat la Neudeck să se întâlnească cu Hindenburg Blomberg care se întâlnea frecvent cu Președintele i-a reproșat lui Hitler că nu a acționat mai devreme împotriva lui Röhm Apoi i-a spus lui Hitler că Hindenburg era pe cale să declare lege marțială și să dea guvernul pe mâna Reichswehr-ului dacă Hitler nu avea să ia imediat măsuri împotriva lui Röhm și a Cămășilor Brune Hitler a ezitat luni de zile să ia măsuri împotriva lui Röhm în parte datorită vizibilității lui Röhm ca lider al unei miliții naționale cu milioane de membri Totuși amenințarea declarării legii marțiale de către Hindenburg singurul om din Germania care avea puterea să înlăture regimul nazist l-a forțat pe Hitler să acționeze El a plecat de la Neudeck atât cu intenția de a-l distruge pe Röhm cât și cu cea de a-și regla conturile cu unii dușmani mai vechi Atât Himmler cât și Göring au salutat decizia lui Hitler deoarece ambii aveau mult de câștigat din prăbușirea lui Röhm—independența SS pentru Himmler și eliminarea unui rival pentru conducerea armatei pentru Göring Pregătind epurarea Himmler și adjunctul său Reinhard Heydrich conducător al Serviciului Secret al SS au construit un dosar cu dovezi fabricate care să sugereze că Röhm fusese plătit cu douăsprezece milioane de mărci de către Franța să-l răstoarne pe Hitler Ofițerilor superiori din SS li s-au arătat dovezi false pe 24 iunie cum că Röhm ar fi plănuit să se folosească de SA pentru a lansa un complot împotriva guvernului Între timp Göring și Himmler la îndrumarea lui Hitler au alcătuit liste cu oameni din afara SA pe care îi doreau morți Pe 27 iunie Hitler a acționat pentru a-și asigura cooperarea armatei Blomberg și generalul Walther von Reichenau ofițerul de legătură cu armata din cadrul partidului i-a acordat susținerea armatei excluzându-l pe Röhm din Liga Ofițerilor Germani și punând armata în stare de alertă Hitler se simțea suficient de încrezător în poziția sa și s-a dus la o nuntă la Essen deși părea oarecum agitat și îngrijorat De acolo l-a chemat pe adjunctul lui Röhm la Bad Wiessee și a ordonat liderilor SA să se întâlnească cu el pe 30 iunie Epurarea La orele 430 în dimineața zilei de 30 iunie 1934 Hitler și anturajul său a luat avionul până la München De la aeroport aceștia au mers cu mașina până la Ministerul de Interne al Bavariei unde au adunat pe liderii unui scandal violent ce izbucnise pe străzile orașului în noaptea dinainte Înfuriat Hitler a smuls epoleții de pe uniforma Obergruppenführer-ului Schneidhuber șeful poliției din München pentru că nu a păstrat ordinea în oraș în acea noapte I-a strigat acestuia că va fi împușcat La Bad Wiessee Hitler l-a arestat personal pe Röhm și pe alți lideri marcanți ai SA Conform lui Erich Kempka unul din cei prezenți în timpul acțiunii Hitler l-a dat pe Röhm pe mâna a „doi detectivi cu pistoalele cu piedica trasă iar SS-ul l-a găsit pe liderul SA din Breslau Edmund Heines în pat cu un comandant de trupă SA de optsprezece ani Goebbels a avut grijă să scoată în față acest fapt în propaganda ulterioară pentru a justifica epurarea ca pe o eliminare a unor elemente imorale Atât Heines cât și partenerul său au fost împușcați pe loc în hotel din ordinul personal al lui Hitler Între timp SS a arestat un număr de lideri SA care coborau din tren pentru o întâlnire planificată cu Röhm Faptul că nu a existat nici un complot al lui Röhm împotriva regimului nu l-a oprit pe Hitler să denunțe conducerea SA La întoarcerea la sediul de partid din München Hitler s-a adresat mulțimii adunate Cuprins de furie Hitler a denunțat „cea mai mare trădare din istoria lumii Hitler a spus mulțimii că „personajele indisciplinate și elementele anti-sociale bolnave aveau să fie anihilate Mulțimea care includea membri de partid și mulți membri SA care au avut norocul să scape de arestare l-au aprobat strigând Hess prezent printre cei adunați chiar s-a oferit voluntar să împuște el însuși pe „trădători Goebbels care fusese cu Hitler la Bad Wiessee a pus în mișcare faza finală a planului La întoarcerea la Berlin i-a telefonat lui Göring și i-a spus cuvântul-cheie Kolibri pentru a da drumul plutoanelor de execuție asupra restului victimelor Împotriva conservatorilor și a vechilor dușmani Regimul nu s-a limitat la o epurare de Sturmabteilung După ce anterior închisese sau exilase pe social-democrații și pe comuniștii marcanți Hitler s-a folosit de această ocazie pentru a acționa împotriva conservatorilor pe care îi considera nedemni de încredere Printre aceștia era și vicecancelarul Papen și cei din cercul său La Berlin din ordinul personal al lui Göring o unitate SS înarmată a intrat în Vicecancelarie Ofițerii Gestapo atașați unității SS l-au împușcat pe secretarul lui Papen Herbert von Bose fără a se deranja să-l aresteze întâi Gestapo l-a arestat și executat pe apropiatul lui Papen Edgar Jung autorul discursului de la Marburg și i-au aruncat cadavrul într-un șanț Gestapo l-a ucis și pe Erich Klausener conducătorul Acțiunii Catolice alt apropiat al lui Papen Hitler Göring și Himmler au dezlănțuit Gestapo-ul împotriva vechilor lor dușmani Kurt von Schleicher predecesorul lui Hitler în postul de cancelar și soția sa au fost uciși în casa lor Printre alte victime s-au numărat Gregor Strasser un fost nazist care l-a înfuriat pe Hitler demisionând din partid în 1932 și Gustav Ritter von Kahr fost comisar de stat în Bavaria care a înăbușit Puciul de la berărie în 1923 Soarta lui Kahr a fost deosebit de groaznică Cadavrul său a fost găsit într-o pădure din afara Münchenului aparent lovit cu târnăcopul Unii oameni au fost omorâți din greșeală de exemplu Willi Schmid critic muzical al Münchner Neuste Nachrichten un ziar local Gestapo-ul l-a confundat cu Ludwig Schmitt fost susținător al lui Otto Strasser fratele lui Gregor Această violență dezlănțuită a contribuit masiv la reputația Gestapo ca poliție politică secretă a naziștilor Soarta lui Röhm Röhm a fost pentru scurt timp deținut la Închisoarea Stadelheim din München cât timp Hitler s-a gândit ce soartă să-i rezerve Sigur serviciile aduse de Röhm regimului nazist aveau și ele importanța lor Pe de altă parte nu putea fi nici ținut închis pe termen nelimitat nici exilat iar un proces public ar fi adus la lumină prea multe detalii ale epurării Lippert l-a împușcat Consecințe Epurarea nu putea fi ținută secretă fiindcă cauzase moartea multor germani importanți La început arhitecții săi aveau păreri împărțite despre cum să trateze evenimentul Göring a comandat poliției să ardă „toate documentele privind acțiunile din ultimele două zile; între timp Goebbels a încercat să oprească ziarele de la a publica liste cu cei morți dar în același timp a folosit un discurs la radio pe 2 iulie să anunțe că Hitler i-a oprit pe Röhm și pe Schleicher de la a răsturna guvernul și de la a arunca țara în haos Ocupându-se să prezinte masacrul ca pe o acțiune legală Hitler a pus guvernul să adopte o hotărâre pe 3 iulie care specifica „Măsurile luate în datele de 30 iunie 1 și 2 iulie pentru a suprima atacurile trădătoare sunt legale ca acte de autoapărare a Statului Ministrul de Justiție al Reich-ului Franz Gürtner un conservator care fusese Ministru de Justiție al Bavariei în perioada Republicii de la Weimar și-a demonstrat loialitatea față de noul regim prin elaborarea statutului care a dat epurării un parfum legal Promulgat ca lege atât de Hitler cât și de Ministrul de Interne Wilhelm Frick Legea Privind Măsurile de Auto-apărare a Statului a legalizat retrospectiv crimele comise în timpul epurării Reacții Aproape în unanimitate armata a aplaudat Noaptea cuțitelor lungi în ciuda faptului că și-a pierdut cu această ocazie doi dintre generali Kurt von Schleicher și Ferdinand von Bredow Bătrânul Președinte Hindenburg cel mai titrat erou militar al Germaniei a trimis o telegramă prin care și-a exprimat „profunda recunoștință Generalul von Reichenau a mers până într-acolo încât a dat gir public minciunii cum că Schleicher a complotat să răstoarne guvernul Susținerea armatei pentru epurare însă avea să aibă consecințe profunde pentru această instituție Umilirea SA a pus capăt amenințării împotriva armatei dar stând de partea lui Hitler în timpul acțiunii armata s-a legat strâns de regimul nazist Un căpitan în retragere Erwin Planck părea să realizeze aceasta „dacă te uiți mai departe fără să ridici degetul îi spunea el prietenului său generalul Werner von Fritsch „vei avea mai devreme sau mai târziu aceeași soartă O altă rară excepție a constituit-o Feldmareșalul August von Mackensen care a vorbit despre uciderea lui Schleicher și Bredow la întrunirea anuală a Societății Generalilor în februarie 1935 Fără o presă independentă care să relateze evenimentele epurării s-au răspândit rapid zvonuri despre Noaptea cuțitelor lungi Mulți germani au primit veștile oficiale despre evenimente în varianta descrisă de Joseph Goebbels cu destul scepticism În același timp însă mulți alții păreau să creadă regimul pe cuvânt și să creadă că Hitler într-adevăr salvase Germania de haos Luise Solmitz o profesoară din Hamburg a pus în cuvinte sentimentele multor germani când l-a elogiat pe Hitler pentru „curaj hotărâre și eficiență în jurnalul ei personal Ea chiar l-a comparat cu Frederic cel Mare legendarul rege al Prusiei Dimenisiunile masacrului și relativa omniprezență a Gestapo-ului însă însemna că cei care au dezaprobat epurarea în general au fost reduși la tăcere Hitler l-a numit pe Victor Lutze în locul lui Röhm ca șef al SA Hitler i-a ordonat așa cum relatează un istoric important să pună capăt „homosexualității promiscuității beției și traiului în puf din cadrul SA Hitler i-a spus în mod expres să nu mai cheltuiască fonduri SA pe limuzine și banchete pe care le considera dovezi ale extravaganței SA Noaptea cuțitelor lungi a reprezentat un triumf pentru Hitler și un punct de cotitură pentru guvernul german L-a stabilit pe Hitler ca „suprem judecător al poporului german așa cum a spus chiar el în discursul din 13 iulie din fața Reichstag-ului Ulterior în aprilie 1942 Hitler a adoptat oficial acest titlu plasându-se astfel atât de jure cât și de facto deasupra legii Secole de jurisprudență cu nepracticarea omorurilor extrajudiciare au fost date la o parte În ciuda unor eforturi inițiale din partea unor procurori de a acționa în justiție pe cei care au comis crimele eforturi înăbușite în fașă de regim părea că nici o lege nu-i va restrânge lui Hitler utilizarea puterii absolute Noaptea cuțitelor lungi a transmis și un mesaj clar publicului că nici măcar cei mai de seamă germani nu erau imuni arestării și execuției sumare dacă regimul nazist îi percepe ca amenințare În această manieră epurarea a instituit o practică de abuz de violență care avea să caracterizeze regimul nazist de la folosirea forței pentru a stabili un imperiu de cuceriri până la enormitatea Holocaustului Vezi și Sturmabteilung SA Germania Nazistă Referințe Note Bibliografie Bessel Richard Political Violence and the Rise of Nazism The Storm Troopers in Eastern Germany 1925–1934 New Haven Yale University Press 1984 ISBN 0-300-03171-8 Bullock Alan Hitler A Study in Tyranny New York Harper 1958 Collier Martin and Pedley Phillip Hitler and the Nazi State New York Harcourt 2005 ISBN 0-435-32709-7 Evans Richard The Third Reich in Power New York Penguin Group 2005 ISBN 0-14-303790-0 Fest Joachim Hitler New York Harcourt 1974 ISBN 0-15-602754-2 Frei Norbert National Socialist Rule in Germany The State 1933–1945 Oxford Oxford University Press 1987 ISBN 0-631-18507-0 Geoffrey of Monmouth The History of the Kings of Britain Translated by Lewis Thorpe Penguin Classics 1966 ISBN 0-14-044170-0 Höhne Heinz The Order of the Deaths Head The Story of Hitlers SS New York Coward-McCann 1970 ISBN 0-14-139012-3 Kempka Erich Library of Congress Adolf Hitler Collection C-89 9376-88A-B Erich Kempka interview October 15 1971 Kershaw Ian Hitler 1889–1936 Hubris New York W W Norton & Company 1999 ISBN 0-393-32035-9 Kershaw Ian The "Hitler Myth" Image and Reality in the Third Reich Oxford Oxford University Press 2001 ISBN 0-19-280206-2 Klemperer Victor I Will Bear Witness The diaries of Victor Klemperer New York Random House 1998 ISBN 0-679-45969-1 O'Neill Robert The German Army and the Nazi Party 1933–1939 New York James H Heineman 1967 ISBN 0-685-11957-2 Reiche Eric G The Development of the SA in Nürnberg 1922–1934 Cambridge Cambridge University Press 2002 ISBN 0-521-52431-8 Schoenbaum David Hitler's Social Revolution Class and Status in Nazi Germany 1933–1939 W W Norton & Company 1997 ISBN 0-393-31554-1 Schwarzmüller Theo Paderborn Dtv 1995 ISBN 3-423-30823-0 Shirer William L The Rise and Fall of the Third Reich New York Simon and Schuster 1960 ISBN 0-671-72868-7 Spielvogel Jackson J Hitler and Nazi Germany A History New York Prentice Hall 1996 ISBN 0-13-189877-9 Toland John Adolf Hitler The Definitive Biography New York Doubleday 1976 ISBN 0-385-42053-6 Wheeler-Bennett John The Nemesis of Power The German Army in Politics 1918–1945 Palgrave Macmillan 2nd Edition 2005 ISBN 1-4039-1812-0 Von Papen Franz Memoirs London Dutton 1953 ASIN B0007DRFHQ Lectură suplimentară Evans Richard J The Coming of the Third Reich New York Penguin Group 2004 ISBN 0-14-303469-3 Maracin Paul The Night of the Long Knives 48 Hours that Changed the History of the World New York The Lyons Press 2004 ISBN 1-59921-070-3 Mau Herman "The Second Revolution—June 30 1934" In Republic to Reich The Making of the Nazi Revolution edited by Hajo Holborn New York Pantheon Books 1972 ISBN 0-394-47122-9 Tolstoly Nikolai Night of the Long Knives New York Balantine Books 1972 ISBN 0-345-02787-6 Legături externe                         Sf Papă Grigore I cunoscut ca Grigore cel Mare și ca Grigore Dialogul cca 540 Roma † 12 martie 604 Roma papă al Romei din 590 până la moartea sa pe 12 martie 604 Este doctor al Bisericii și unul dintre cei șase părinți apuseni ai Bisericii alături de Ambrozie Augustin de Hipona Ieronim Tertulian și Ciprian de Cartagina A fost și primul călugăr care a devenit papă Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă Răsăriteană Jean Calvin îl admiră pe papa Grigore și îl citează în lucrarea sa Învățătura religiei creștine Este patronul muzicienilor cântăreților studenților și al învățătorilor Considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie Viața Se presupune că Sf Grigore Grigore cel Mare s-a născut în jurul anului 540 la Roma Părinții l-au numit Grigore lat Grigorius nume de origine greacă care se traduce în latină Vigilantius „vigilent Scriitori medievali care credeau în etimologia numelui său au transpus această semnificație în lucrările sale despre papa Grigore Se știe foarte puțin despre copilăria sa În această perioadă conform datelor istorice Italia a fost recucerită de împăratul roman răsăritean Iustinian I cel Mare de la Goți acest război fiind după anul 552 În 554 o invazie a francilor a fost învinsă după care a urmat o perioadă de liniște în Italia care deși era condusă de puterea romană din Constantinopol era unită într-o singură țară și păstra limba oficială a Romei latina clasică Grigore s-a născut într-o familie romană aristocrată bogată patricieni care avea legături strânse cu Biserica Întrucât nu s-a demonstrat istoric descendența dintr-o familie patriciană din Republica Romană nu se poate ști din ce arbore genealogic al unei familii nobile derivă Un străbun al lui Grigore a fost Felix al III-lea papă nominalizat de regele got Theodoric cel Mare Familia sa a avut și locuit o vilă suburbană pe Colina Caelius din Roma Strada unde a fost acea casă se numește astăzi Strada Sf Grigore it Via di San Gregorio În nord strada merge spre Colosseum iar în sud spre Circus Maximus În zilele papei Grigore clădirile romane antice erau în ruine fiindcă erau deținute de persoane particulare Familia sa deținea și proprietăți cu lucrători în jurul Romei și în Sicilia unde probabil Grigore și părinții săi Gordian și Silvia s-au retras în perioada războiului de redobândire a Italiei în care forțele adversare au fost conduse de generalul bizantin Belisarie și regele goților italici Totila Tatăl lui Grigore Gordian deținea funcția regionarius în Biserică nu se cunoaște nimic despre această funcție Mama lui Grigore Silvia avea în Sicilia o soră măritată Patricia Călugării de la Sf Andrei vechea vilă a papei aveau imprimată înfățișarea lui Grigore într-un portret pe care l-a descris după 300 de ani în secolul IX Ioan Diaconul Romei Grigore a avut un frate al cărui nume și soartă sunt necunoscute Grigore a fost educat de Sf Grigore de Tours care spunea că a fost cel mai învățat om al vremii sale mai ales la gramatică dialectică și retorică Grigore știa să scrie corect în latină dar nu a învățat să scrie în greacă Învățase autorii latini științele naturii istoria matematica muzica Avea fluență în cunoașterea dreptului imperial de unde putem deduce că a practicat dreptul ca să fie pregătit pentru o carieră în serviciul public Guvernator al Romei După terminarea studiilor Grigore a îmbrățișat cariera administrativă ajungând să fie numit în 573 de împăratul bizantin Iustin al II-lea Prefect al Romei praefectus urbis Grigore călugărul Cariera publică însă avea să se termine odată cu moartea tatălui său Grigore a renunțat la înalta funcție deținută și a intrat în viața monastică Afinitatea pentru traiul monahal s-ar putea datora familiei sale mama sa trăind ca o sfântă iar surorile tatălui său erau călugărițe Astfel Grigore și-a împărțit întreaga avere săracilor și a ctitorit șapte mănăstiri dintre care șase în Sicilia Și-a transformat casa părintească de pe Colina Caelius în mănăstire închinată Sf Apostol Andrei în care a adăpostit călugării benedictini alungați din mănăstirea Monte Cassino de longobarzii care încercau să cucerească peninsula italică Grigore însuși s-a retras aici dorind să rămână simplu călugăr benedictin După multe secole mănăstirea Sf Andrei a fost dedicată celui care a întemeiat-o Sf Grigore Mănăstirea Sf Grigore cel Mare de pe Caelio Papa Pelagius al II-lea l-a hirotonit diacon și în 579 l-a trimis pe Grigore ca apocrisar lat apocrisiarius ambasadador la cutea imperială din Constantinopol funcție ocupată timp de șapte ani până în 585 Ca ambasador pe lângă împăratul Tiberiu I Constantin și succesorul acestuia Mauriciu le-a cerut să ajute Roma supusă atacurilor longobarde A fost rechemat la Roma unde ales abate și-a reluat viața de călugăr în mănăstirea sa A fost consilier al papei Pelagius al II-lea când acesta i-a cerut ajutorul pentru a reuni episcopii din nordul Italiei cu Roma aflați în schismă din cauza poziției luate de papa Vigiliu în privința condamnării „Celor Trei Capitole Alegerea ca papă După decesul papei Pelagius al II-lea în toiul unei epidemii de ciumă Grigore a fost ales în 590 papă prin voința unanimă exprimată de cler senat și popor Inițial Grigore s-a împotrivit și a încercat să fugă socotindu-se nedemn de a fi episcopul Romei dar a fost găsit și adus înapoi Cu toate insistențele sale la împăratul bizantin de a nu ratifica numirea împăratul i-a încredințat scaunul papal Încoronarea ca papă a lui Grigore a avut loc la 3 septembrie 590 După numire în 591 Grigore a cerut populației Romei să facă o ceremonie de pocăință pentru ca puternica epidemie ciumă să înceteze Se spune că atunci când credincioșii au trecut pe lângă mormântul împăratul Adrian s-a întâmplat o minune a apărut Sf Arhanghel Mihail și-a pus sabia sa arzătoare în aripi arătând că rugăciunea creștinilor a ajuns la cer și ciuma a încetat Opera Autor al scrierii în patru volume intitulate Dialogi Dialogurile motiv pentru care creștinătatea răsăriteană îl cinstește sub numele de Grigorie Dialogul A compus Liturghia darurilor înaintesfințite care se celebrează în bisericile răsăritene în timpul postului mare Cunoscută cu titlul Liturghia Sf Grigorie Dialogul este una dintre cele trei liturghii oficiate în bisericile ortodoxe și greco-catolică alături de cea a lui Ioan Gură de Aur și cea a lui Vasile cel Mare A mai scris Cartea regulii pastorale adresată preoților în care vorbește despre cumpătarea în asceză Sărbători în calendarul latin 3 septembrie ziua în care a fost hirotonit întru episcop în anul 590 și 12 martie ziua morții în calendarul bizantin 12 martie în calendarul lutheran 12 martie în calendarul anglican 3 septembrie Bibliografie Lupu Aurel și Damian Sorin Dan Viețile episcopilor Romei socotiți sfinți în Biserica Ortodoxă Editura Herald București România 2009 144 pagini ISBN 978-973-111-120-9; Legături externe ] 22 martie 2013 Teodor Danalache CrestinOrtodoxro Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track A