Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 11 martie 12 martie 13 martie 14 martie 15 martie 13 martie este a 72-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1781 Astronomul englez Sir William Herschel a descoperit planeta Georgium Sidus cunoscută ulterior sub denumirea de Uranus 1809 Regele Gustav al IV-lea al Suediei este detronat printr-o lovitură de stat 1848 Începutul revoluției burgheze în Austria Răscoala populară din Viena 1881 Este asasinat țarul Alexandru al II-lea al Rusiei 1 martie conform calendarului iulian folosit atunci în Rusia Este succedat de fiul său cel mare Alexandru al III-lea 1892 Conferința extraordinară a Partidului Național Român care definitivează textul Memorandumului redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu 1900 În Franța ziua de muncă pentru femei și copii este limitată prin lege la 11 ore 1910 A apărut la București săptămânalul social-politic și literar Facla până în 1940 cu întreruperi sub conducerea lui N D Cocea și apoi a lui Ion Vinea 1917 A fost semnat Documentul de la Viena de către cancelarul Bethmann-Hollweg și ministrul de Externe austro-ungar Ottokar Czernin El prevedea anexarea României la Austro-Ungaria în caz de victorie a puterilor centrale în Primul Război Mondial 1925 În Tennessee predarea teoriei evoluționiste în școliile publice a fost interzisă prin lege 1928 Premiera filmului Maiorul Mura singura peliculă ce păstrează prezența pe ecran a actorului Gheorghe Timică 1930 Clyde W Tombaugh anunță descoperirea planetei Pluto 1934 S-a născut în studiourile Walt Disney celebrul personaj de desen animat Donald Duck care a debutat în filmul The little hen la 9 iunie 1934 În anul 1943 Donald devine cu adevărat un star și primește Premiul Oscar pentru rolul din The Fuerhrer's Face 1936 A avut loc premiera absolută la Opera Mare din Paris a tragediei Oedip de George Enescu 1945 A avut loc la Cluj ședința solemnă a guvernului României cu prilejul instituirii administrației românești asupra întregii Transilvanii 1979 Intră în vigoare Sistemul Monetar European SME A fost creat cu scopul de a controla fluctuațiile cursurilor de schimb în țările Comunității Europene cu excepția Marii Britanii 1992 În estul Turciei un cutremur de 68 pe scara Richter face peste 500 de victime 1996 S-a desfășurat în localitatea egipteană Sharm el-Sheikh la inițiativa SUA prima reuniune internațională la nivel înalt consacrată luptei împotriva terorismului și continuării procesului de pace în Orientul Mijlociu 2000 Prima vizită în Vietnam a unui șef al Pentagonului William Cohen de la încheierea războiului dintre SUA și această țară 1973 2003 Antropogeneză Revista Nature informează că s-au găsit în Italia urme ale oamenilor cu poziție vericală vechi de 350000 de ani 2009 Are loc la Bacău primul zbor pe un avion supersonic MIG 21 Lancer a unei femei pilot din România sublocotenent Simona Măierean 2013 Conclavul Cardinalilor a ales cel de-al 266-lea Suveran Pontif A fost ales Jorge Mario Bergoglio care și-a ales numele de Papa Francisc Nașteri 2 Apollonius din Tyana filosof 1372 Ludovic I Duce de Orléans fratele regelui Carol al VI-lea al Franței d 1407 1615 Papa Inocențiu al XII-lea d 1700 1733 Joseph Priestley teolog filosof englez d 1804 1741 Iosif al II-lea împărat al Sfântului Imperiu Romano-German d 1790 1753 Louise Marie Adélaïde de Bourbon soția lui Philippe Égalité d 1821 1763 Guillaume Marie Anne Brune mareșal francez d 1815 1764 Contele Grey prim-ministru al Regatului Unit d 1845 1781 Karl Friedrich Schinkel architect german d 1841 1855 Percival Lowell astronom american d 1916 1865 Dragomir Hurmuzescu fizician d 1954 1865 Endre Aczél Ármin Adler scriitor jurnalist și redactor maghiar d 1935 1881 Tony Bulandra actor român d 1943 1887 Gheorghe Mihail general român d 1982 1888 Silviu Dragomir istoric român d 1962 1891 Felix Aderca prozator dramaturg poet român d 1962 1899 John van Vleck fizician american d 1980 1900 Petre P Panaitescu istoric filolog român d 1967 1900 Giorgios Seferis poet grec laureat al Premiului Nobel d 1971 1907 Mircea Eliade prozator istoric al religiilor romancier eseist român stabilit în Franța d 1986 1916 Cella Dima actriță română d 2000 1926 Filofteia Simionescu sculptoriță română 1933 Sergiu Eremia dirijor compozitor român 1936 Alexandra Indrieș critic literar și prozatoare română d 1993 1939 Neil Sedaka cântăreț american 1939 Dragomir Horomnea prozator dramaturg român 1943 Constantin Năstăsescu matematician român 1952 Cristian-Valeriu Hadji-Culea regizor domân 1952 Florin Șlapac prozator poet traducător român 1989 Răzvan Ochiroșii fotbalist român Decese 1569 Ludovic I de Bourbon fondatorul casei de Condé n 1530 1767 Maria Josepha de Saxonia Delfină a Franței mama regelui Ludovic al XVI-lea n 1731 1808 Regele Christian al VII-lea al Danemarcei n 1749 1867 Louise Caroline de Hesse-Cassel ducesă de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg n 1789 1881 Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei n 1818 1901 Benjamin Harrison al 23-lea președinte al Statelor Unite n 1833 1915 Grigore Gabrielescu tenor n 1859 1971 Rockwell Kent pictor și grafician american n 1882 1975 Ivo Andric scriitor diplomat iugoslav laureat al Premiului Nobel n 1892 1976 Sergiu Dan prozator traducător n 1903 1976 Alexandru Colfescu critic muzical n 1899 1996 Krzysztof Kieslowski regizor polonez n 1941 2000 Victor Tufescu geograf român n 1908 2002 Hans-Georg Gadamer filosof german n 1900 2014 Ahmad Tejan Kabbah fost președinte al statului Sierra Leone n 1932 Sărbători Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1710 Anii 1720 Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Ani 1759 1760 1761 1762 1763 1764 1765 1766 1767 1768 1769 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte științe literatură și filozofie Nașteri Decese Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Maria Terezia arhiducesă din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată regină a Cehiei 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Bavaria Maximilian al III-lea Josef principe elector din dinastia de Wittelsbach 1745-1777 Cehia Maria Terezia regină din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Crimeea Kirim Ghirai ibn Devlet han din dinastia Ghiraizilor 1758-1764 1768-1769 și Selim Ghirai al III-lea ibn Feth han din dinastia Ghiraizilor 1764-1767 1770-1771 Danemarca Frederik al V-lea rege din dinastia de Oldenburg 1746-1766 Florența Francisc mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1737-1765; anterior duce de Lorena 1729-1736; ulterior împărat occidental 1745-1765 Franța Ludovic al XV-lea cel Iubit rege din dinastia de Bourbon 1715-1774 Genova Rodolfo Brignole doge 1762-1764 Germania Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1745-1765; anterior duce de Lorena 1729-1736; totodată mare duce de Toscana 1739-1765; totodată împărat occidental 1745-1765 Gruzia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1762-1798; anterior rege în Kakhetia 1744-1762 Gruzia statul Imeretia Solomon I rege din dinastia Bagratizilor 1751-1765 1768-1784 Imperiul occidental Francisc I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1745-1765; anterior duce de Lorena 1729-1736; totodată mare duce de Toscana 1739-1765; totodată rege al Germaniei 1745-1765 Imperiul otoman Mustafa al III-lea sultan din dinastia Osmană 1757-1774 Liechtenstein Josef Wenzel principe 1748-1772 Lorena Stanislaw Leszczynski duce 1738-1766; anterior rege al Poloniei 1704-1709 1733-1734 Modena Francesco al III-lea duce din casa d'Este 1737-1780 Moldova Grigore Callimachi domnitor 1761-1764 1767-1769 și Grigore al III-lea Ghica domnitor 1764-1767 1774-1777; ulterior domnitor în Valahia 1768-1769 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Muntenegru Sava Petrovic vlădică din dinastia Njegos 1735-1767 Olanda Wilhelm al V-lea stathouder ereditar din dinastia de Orania 1751-1795 Parma și Piacenza Filip duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1748 1749-1765 Polonia Stanislaw August Poniatowski rege 1764-1795 Portugalia Jose I rege din dinastia de Braganca 1750-1777 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 Rusia Ekaterina a II-a Alekssevna cea Mare împărăteasă din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1762-1796 Sardinia Carlo Emmanuele al III-lea rege din casa de Savoia 1730-1773 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1788; anterior duce de Parma și Piacenza 1731-1736; anterior rege al Siciliei 1734-1759 Statul papal Clement al XIII-lea papă 1758-1769 Suedia Adolf Frederik rege din dinastia Holstein-Gottorp 1751-1771 Transilvania Adolf Nikolaus Buccow guvernator 1762-1764 și Andreas Hadik de Futak guvernator 1764-1767 Ungaria Maria Terezia regină din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; totodată regină a Cehiei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Valahia Constantin Racoviță domnitor 1753-1756 1763-1764; anterior domnitor în Moldova 1749-1753 1756-1757 și Ștefan Racoviță domnitor 1764-1765 Veneția Alvise Mocenigo al IV-lea doge 1763-1778 Africa Așanti Kusi Obodum așantehene 1750-1764 și Osei Kwadwo așantehene 1764-1777 Bagirmi Hadji Muhammad al-Amin mbang 1751-1785 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Mwanga I Namugala și Kyabaggu kabaka 1734-1764 Junju și Semakokiro kabaka 1764-1794 Bunyoro Duhaga I mukama cca 1730-cca 1780 Burundi Mwezi al III-lea Savuyimba Envuyimbo mwami din a treia dinastie cca 1760-cca 1768 Dahomey Tegbessu Avissu rege 1732-1774 Darfur Muhammad Tairab ibn Ahmad Bakr sultan cca 1756 1757-1787 Ethiopia Iyoas I Adjam Sagad al III-lea împărat 1755-1769 Imperiul otoman Mustafa al III-lea sultan din dinastia Osmană 1757-1774 Kanem-Bornu Ali al IV-lea sultan cca 1753-cca 1793 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Sidi Mohammed III ibn Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1757-1790 Munhumutapa Changara rege din dinastia Munhumutapa 1759-1785 Oyo Majeogbe rege 1754-cca 1770 Rwanda Karemeera Rwaaka rege cca 1744-cca 1768 Sennar Nasr ibn Badi sultan 1762-1769 Tunisia Ali al II-lea ibn Hussein bey din dinastia Husseinizilor 1759-1782 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Ahmad Șah suveran din dinastia Durrani 1747-1772 Arabia Muhammad ibn Saud emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1746-1765 Iran Mohammad Karim Khan șah din dinastia Zand 1750-1779 Iran Horasan Șahruh șah din dinastia Afșarizilor 1748-1796 Iran Safavizii Hussain al II-lea șah din dinastia Safavidă 1753-1786 Imperiul otoman Mustafa al III-lea sultan din dinastia Osmană 1757-1774 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Ahmad ibn Said imam din dinastia Bu Said 1744 sau 1749-1783 Yemen statul Sanaa al-Mahdi al-Abbas imam 1748-1775 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mahmud Șah sau Tuanku Radja sultan 1760-1781 Birmania statul Arakan Sandapayama rege din dinastia de Mrohaung 1761-1764 și Apaya rege din dinastia de Mrohaung 1764-1773 Birmania statul Toungoo Hsinbyușin rege din dinastia Alaungpaya 1763-1776 Cambodgea Preah Utey Ang Ton rege 1758-1775 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Yongjo Yi Eum rege din dinastia Yi 1725-1776 India Bengal Henry Vansittart guvernator 1760-1764 și Robert Clive guvernator 1757-1760 1764-1767 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Go-Sakuramachi împărăteasă 1763-1770 și Ieharu principe imperial din familia Tokugaua 1760-1786 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Ong Lo rege 1722 1735-1760 1767 și Ong Bun Bun Sane Thammathevong rege 1760 1767-1778 1781 Laosul superior Intha Som rege 1727 1731-1756 1776 Intha-Vongsa rege 1756 1776 și Sotika Kuman Kotika-kumara rege 1756 1776-1769 1781 Maldive Izz ad-Din Hassan Ghazi sultan 1760-1766 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono I sultan 1755-1792 Mataram Surakarta Pakubowono al II-lea Prabu Swarga sultan 1755-1788; anterior sultan în Mataram 1749-1755 Nepal Benepa Ranjitamalla rege din dinastia Malla 1722-1768 Nepal Kathmandu Jayaprakasamalla rege din dinastia Malla 1732-1768 Nepal statul Gurkha Șri Prithvi Narayana Șah rajah 1742-1774 1775; rege din 1768 Sri Lanka statul Kandy Kirti Sri Rajasinha rege 1747-1782 Thailanda statul Ayutthaya Ekatat rege 1758-1767 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bLo-bzang dPal-ldan Ye-shes Lobzang Palden panchen lama 1737-1780 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 Vietnam Hue Nguyen Phuc Khoat rege din dinastia Nguyen 1738-1765 Vietnam Taydo Trinh Doanh rege din dinastia Trinh 1740-1767 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Ani 1776 1777 1778 1779 1780 1781 1782 1783 1784 1785 1786 __FARACUPRINS__ Evenimente 21 decembrie decretul împăratului Iosif II prin care Timișoara devine oraș liber regesc Arte știință literatură și filozofie William Herschel descopera Uranus Nașteri 12 martie Frederica de Baden soția regelui Gustav al IV-lea al Suediei d 1826 27 septembrie Regele Wilhelm I de Württemberg d 1864 1 noiembrie Joseph Karl Stieler pictor german pictor de curte al regilor bavarezi d 1858 11 decembrie David Brewster fizician scoțian d 1868 Decese 11 martie Mihály Adami scriitor lingvist și genealogist maghiar n ? Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Iosif al II-lea arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Bavaria Carol Teodor principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1777-1799 Cehia Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Crimeea Șahin Ghirai ibn Topal Ahmed Ghirai ibn Devlet Ghirai II han din dinastia Ghiraizilor 1777-1782 1783 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Florența Leopold I mare duce din dinastia Habsburg-Lorena 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1790-1792; ulterior rege al Cehiei 1790-1792; ulterior rege al Ungariei 1790-1792; ulterior rege al Germaniei 1790-1792; ulterior împărat occidental 1790-1792 Franța Ludovic al XVI-lea rege din dinastia de Bourbon 1774-1792 Genova Giacomo Maria Brignole doge 1779-1781 1795-1797 și Marco Antonio Gentile doge 1781-1783 Germania Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Gruzia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1762-1798; anterior rege în Kakhetia 1744-1762 Gruzia statul Imeretia Solomon I rege din dinastia Bagratizilor 1751-1765 1768-1784 Imperiul occidental Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Liechtenstein Franz Josef I principe 1772-1781 și Alois I principe 1781-1805 Modena Ercole al III-lea Rinaldo duce din casa d'Este 1780-1796 Moldova Constantin Moruzi domnitor 1777-1782 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Olanda Wilhelm al V-lea stathouder ereditar din dinastia de Orania 1751-1795 Parma și Piacenza Ferdinand duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1765-1802 Polonia Stanislaw August Poniatowski rege 1764-1795 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 și Pedro al III-lea rege 1777-1786 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 Rusia Ekaterina a II-a Alekssevna cea Mare împărăteasă din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1762-1796 Sardinia Vittorio Amedeo al III-lea rege din casa de Savoia 1773-1796 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1788; anterior duce de Parma și Piacenza 1731-1736; anterior rege al Siciliei 1734-1759 Statul papal Pius al VI-lea papă 1775-1799 Suedia Gustav al III-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1771-1792 Transilvania Samuel Brukenthal guvernator 1774-1787 Ungaria Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790 Valahia Alexandru Ipsilanti domnitor 1774-1782 1796-1797; ulterior domnitor în Moldova 1786-1788 Veneția Paolo Renier doge 1779-1789 Africa Așanti Osei Kwame așantehene 1777-cca 1801 Bagirmi Hadji Muhammad al-Amin mbang 1751-1785 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Junju și Semakokiro kabaka 1764-1794 Bunyoro Olimi al IV-lea Kasoma mukama cca 1780-cca 1785 Burundi Mutaga al III-lea Sebidingwa mwami din a treia dinastie cca 1768-cca 1801 Dahomey Kpengla Adunzu Gnansunu rege 1774-1789 Darfur Muhammad Tairab ibn Ahmad Bakr sultan cca 1756 1757-1787 Ethiopia Takla Guiyorguis I Fekr Sagad împărat 1779-1784 1788-1789 1794-1795 1795-1796 1798-1799 1800 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kanem-Bornu Ali al IV-lea sultan cca 1753-cca 1793 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Sidi Mohammed III ibn Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1757-1790 Munhumutapa Changara rege din dinastia Munhumutapa 1759-1785 Oyo Abiodun rege cca 1770-cca 1789 Rwanda Cyilima al II-lea Rujugira rege cca 1768-cca 1792 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Ali al II-lea ibn Hussein bey din dinastia Husseinizilor 1759-1782 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Timur Șah suveran din dinastia Durrani 1772-1793 Arabia Abd al-Aziz ibn Muhammad emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1765-1803 Iran Agha Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1779-1797 Iran Horasan Șahruh șah din dinastia Afșarizilor 1748-1796 Iran Isfahan Ali Murad șah din dinastia Zand 1779-1785 Iran Shiraz Sadik șah din dinastia Zand 1779-1781 Iran Safavizii Hussain al II-lea șah din dinastia Safavidă 1753-1786 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Ahmad ibn Said imam din dinastia Bu Said 1744 sau 1749-1783 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mahmud Șah sau Tuanku Radja sultan 1760-1781 și Ala ad-Din Muhammad Șah sau Tuanku Muhammad sultan 1781-1795 Birmania statul Arakan Sandathaditha rege din dinastia de Mrohaung 1777-1782 Birmania statul Toungoo Singu Min rege din dinastia Alaungpaya 1776-1781 Maung Maung rege din dinastia Alaungpaya 1781 și Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 Cambodgea Preah Mechas Ang Eng Nac I Nac Ong An rege 1779-1782 1794-1796 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Chongjo Yi Sun rege din dinastia Yi 1777-1800 India Warren Hastings guvernator general 1774-1785; anterior guvernator de Bengal 1772-1774 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ieharu principe imperial din familia Tokugaua 1760-1786 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Ong Bun Bun Sane Thammathevong rege 1760 1767-1778 1781 Laosul superior Sotika Kuman Kotika-kumara rege 1756 1776-1769 1781 și Sulinga-Vongsa rege 1769 1781-1787 1791 Maldive Nur ad-Din Hadji Hassan sultan 1778-1798 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono I sultan 1755-1792 Mataram Surakarta Pakubowono al II-lea Prabu Swarga sultan 1755-1788; anterior sultan în Mataram 1749-1755 Nepal statul Gurkha Rana Bahadur Șah Nirjunanda Svami rege 1778-1799 Sri Lanka statul Kandy Kirti Sri Rajasinha rege 1747-1782 Thailanda statul Ayutthaya Phya Taksin rege 1767-1782 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 Vietnam Tay-son Nguyen Van-Nhac conducător 1778-1793 Vietnam Hue Nguyen Phuc Anh rege din dinastia Nguyen 1778-1802; ulterior împărat în statul Vietnam 1802-1820 Vietnam Taydo Trinh Sam rege din dinastia Trinh 1767-1782 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Ani 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 __FARACUPRINS__ Anul 1876 MDCCCLXXVI a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 10 martie Alexander Graham Bell a făcut cu succes primul apel telefonic spunând "Mr Watson come here I want to see you" "D-le Watson vino aici vreau să îți vorbesc" aprilie-mai În sudul Dunării se declanșează răscoala bulgară după ce insurgenții au cerut la 30 aprilie printr-un memoriu adresat sultanului să le acorde autonomia 10 mai A 10-a aniversare a urcării pe tron a domniorului Carol I a fost sărbătorită cu un ceremonial deosebit 17 mai Hristo Botev și cetncii luipleacă din București spre Giurgiu pentru a reîncepe răscoala înăbușită între timp de turci 30 mai Abdul-Aziz sultan al Imperiului Otoman este deposedat și succedat de nepotul său Murat V 1 iulie Serbia declară război Turciei 2 iulie Muntenegru declară război Turciei 8 iulie Țarul Rusiei Alexandru al II-lea și împăratul Franz Joseph al Austriei se întâlnesc la Reichstadt și încheie un acord secret cu următoarea alternativă dacă bulgarii sârbii și muntenegrenii vor fi înfrânți cele două imperii vor susține statu-quo ante bellum dacă turcii vor avea eșec Austro-Ungaria va anexa o parte din Bosnia-Herțegovina iar Rusia sudul Basarabiei și portul Batumi din Armenia 1 august Colorado este admis cel de-al 38-lea stat al SUA 31 august Murat al V-lea sultan al Imperiului Otoman este deposedat și succedat de fratele său Abdul Hamid II 21 octombrie Trupele sârbe fiind înfrânte Milan Obrenovici cere intervenția Rusiei care dă un ultimatum Turciei 26 decembrie Textul noii Constituții turcești nemulțumește România; conform textului România și Serbia erau considerate provincii provilegiate ale Imperiul Otoman Nedatate Prima Constituție a Turciei Primul ministru Lascăr Catargiu este atacat în curtea Adunării Naționale fiind lovit puternic cu o bâtă de un individ care s-a dovedit a fi un funcționar destituit pentru deturnare de fonduri Din inițiativa lui Carol Davila se organizează la București Societatea Națională de Cruce Roșie a României Arte știință literatură și filozofie Ion Creangă publică Danilă Prepeleac Povestea porcului A apărut la București ziarul "Timpul" organul de presă al Partidului Conservator la care au lucrat Mihai Eminescu Ion Slavici și IL Caragiale Mark Twain publică The Adventures of Tom Sawyer Pierre-Auguste Renoir pictează Le moulin de la Galette Vândută în 1990 pentru 781 milioane $ Filisoful englez Herbert Spencer începe publicarea operei sale Principes de Sociologie Compozitorul austriac Johann Strauss fiul compune valsul ''Dunărea albastră" Arheologul german Heinrich Schliemann descoperă vestigiile Mycènes Brevetarea telefonului La aceeași dată Alexander Graham Bell și Elisha Gray au depus o cerere de brevet la Biroul pentru brevete din New York primul la ora locala 1200 iar al doilea la ora 1400 Pe această diferență s–au bazat cei ce i–au adjudecat lui Bell invenția în procesul ce i–a opus multă vreme pe cei doi inventatori Nikolaus August Otto tehnician german obține brevet de invenție pentru motorul cu explozie în patru timpi alimentat cu benzină și prevăzut cu supape laterale Nașteri 5 ianuarie Konrad Adenauer politician creștin-democrat german cancelar al Germaniei d 1967 12 ianuarie Jack London scriitor american d 1916 15 ianuarie Ibn Saud al Arabiei Saudite d 1953 19 ianuarie Milan Begović poet romancier dramaturg croat d 1948 19 februarie Constantin Brâncuși sculptor român d 1957 2 martie Papa Pius al XII-lea d 1958 3 martie Prințesa Maria Georgievna a Greciei Marea Ducesă a Rusiei d 1940 12 martie Wilhelm Frick avocat german ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei d 1946 26 martie Wilhelm de Wied Prinț al Albaniei d 1945 19 aprilie Prințul Hendrik al Țărilor de Jos Prinț Consort al Țărilor de Jos d 1934 3 iunie Frederic al VIII-lea al Danemarcei d 1912 10 iunie Wilhelm Ernest Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach d 1923 2 iulie Harriet Brooks fiziciană canadiană d 1933 25 iulie Elisabeta de Bavaria regină consort a Belgiei d 1965 7 august Mata Hari dansatoare exotică spion de origine olandeză d 1917 14 august Sibilla Aleramo scriitoare italiană d 1960 14 august Alexandru I al Serbiei d 1903 2 septembrie Francesc Cambó om politic catalan d 1947 8 octombrie Prințul Harald al Danemarcei d 1949 12 octombrie Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei d 1938 5 noiembrie Raymond Duchamp-Villon pictor și sculptor francez d 1918 15 noiembrie Ana de Noailles poetă de origine română d 1933 19 noiembrie Tatiana Afanasieva matematiciană rusă d 1964 23 noiembrie Manuel de Falla compozitor spaniol d 1946 25 noiembrie Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha Mare Ducesă a Rusiei sora reginei Maria a României d 1936 8 decembrie Hortensia Papadat-Bengescu scriitoare română d 1955 8 decembrie Constantin Moisil profesor de istorie arheolog și numismat român d 1958 Decese 3 ianuarie Nikolai Karlovici Krabbe amiral al marinei imperiale ruse n 1814 21 februarie Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei n 1819 24 februarie Joseph Jenkins Roberts președintele Liberiei n 1809 25 februarie Seweryn Goszczyński scriitor polonez n 1803 5 martie Francesco Maria Piave libretist italian n 1810 30 martie Antoine Jérôme Balard chimist francez n 1802 22 aprilie Infanta Isabel Maria a Portugaliei n 1801 23 mai Janko Kráľ poet slovac n 1822 29 mai Friedrich Christian Diez filolog și romanist german n 1794 7 iunie Josephine de Leuchtenberg soția regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei n 1807 1 iunie Caroline Charlotte Mariane de Mecklenburg-Strelitz prințesă moștenitoare a Danemarcei n 1821 1 iunie Hristo Botev poet și revoluționar bulgar n 1848 8 iunie George Sand nuvelistă franceză n 1804 21 iunie Antonio López de Santa Anna lider politic mexican general și președinte al Mexicului n 1794 27 iunie Christian Gottfried Ehrenberg zoolog naturalist anatomist german n 1795 1 iulie Mihail Bakunin revoluționar rus considerat „tatăl anarhismului modern n 1814 15 iulie Aleksander Fredro scriitor polonez n 1793 16 iulie Elena Maria Catargiu soția lui Miloș Obrenovici amanta lui Alexandru Ioan Cuza n 1835 2 august Wild Bill Hickok erou popular din Vestul Sălbatic american n 1837 28 septembrie Costache Negri scriitor și om politic român n 1812 8 noiembrie Maria Vittoria dal Pozzo soția regelui Amadeo al Spaniei n 1847 26 noiembrie Karl Ernst von Baer biolog geolog meteorolog geograf și naturalist german n 1792 28 noiembrie Gheorghe Costaforu politician profesor și jurist român n 1820 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Emil Welti președinte 1869 1872 1876 1880 1884 1891 Franța Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon președinte 1873-1879 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 și Mwanawina al II-lea litunga 1876-1878 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 și James Springs Payne președinte 1868-1870 1876-1878 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Abd ar-Rahman ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1875-1876 1889-1891 Muhammad al-Arafa Gazlan ibn Saud ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1876 și Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Murad al V-lea sultan din dinastia Osmană 1876 și Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Muhammad ibn Thani emir din dinastia at-Thani 1868-1876 și Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Thomas George Baring guvernator general 1872-1876 și Edward Robert Bulwer-Lytton guvernator general 1876-1880 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Nicolas Avellaneda președinte 1874-1880 Bolivia Tomas Frias y Baptista președinte 1872-1873 1874-1876 și Hilarion Daza președinte 1876-1879 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Frederick Temple Hamilton-TBlackwood guvernator general 1872-1878 Chile Federico Errazuriz Zanartu președinte 1871-1876 și Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 Columbia Santiago Perez președinte 1874-1876 și Aquileo Parra președinte 1876-1878 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 Aniceto Esquivel Saenz președinte 1876 și Vicente Herrera Zeledon președinte 1876-1877 Republica Dominicană Ignacio Maria Gonzalez președinte 1874-1876 1876 1878 Ulises Francisco Espaillat președinte 1876 Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 Ecuador Antonio Borrero y Cortazar președinte 1875-1876 și Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Santiago Gonzalez președinte 1871-1872 1872-1876 Andres Valles președinte 1876 și Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 și Jose Maria Samayo președinte 1876 Haiti Michel Dominique președinte 1874-1876 și Boisrond Canal președinte 1876-1879 Honduras Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 Crescensio Gomez președinte 1864 1865-1866 1872 1876 1876 Ponciano Leiva președinte 1873-1875 1876 1885 1886 1891-1893 Marcelino Mejia președinte 1876 și Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Sebastian Lerdo de Tejada președinte 1872-1876 Jose Maria Iglesias președinte 1876-1877 și Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Pedro Joaquin Chamorro președinte 1875-1879 Paraguay Juan Bautista Gill președinte 1874-1877 Peru Manuel Pardo președinte 1872-1876 și Mariano Ignacio Prado președinte 1876-1879 Statele Unite ale Americii Ulysses Sidney Grant președinte 1869-1877 Uruguay Pedro Varela președinte 1868 1875 1875-1876 și Lorenzo Latorre dictator 1876-1879 1879-1880 Venezuela Antonio Guzman Blanco caudillo 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă George Augustus Constantine Phipps administrator 1874-1879 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1884 1885 1886 __FARACUPRINS__ 1881 MDCCCLXXXI a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 13 martie Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei este asasinat de revoluționari; începutul domniei pentru țarul Alexandru al III-lea al Rusiei 14 martie Parlamentul României votează propunerea guvernului liberal condus de Ion C Brătianu de transformare a României în Regat 25 martie Imperiul German Rusia și Austro-Ungaria recunosc Regatul României 14 aprilie IC Brătianu își prezintă demisia motivând-o prin nevoia de a se odihni și propunându-l în locul său pe fratele său Dumitru Brătianu 19 aprilie Noul guvern în frunte cu Dumitru Brătianu depune jurământul 7 mai Fratele prințului Carol I prințul moștenitor de Hohenzollern Leopold sosește în România și este întâmpinat de prințul Carol la Titu 10 mai România este proclamată regat Carol I este încoronat ca rege al României anterior fusese doar prinț 21 iunie Guvernul D Brătianu demisionează și la conducere revine IC Brătianu DBrătianu va scoate ziarul "Națiunea" unde va face opoziție fratelui său 19 noiembrie Un meteorit lovește pământul la câțiva km de Odessa Ucraina Nedatate Se organizează Bursa din București prima bursă de valori din România Arte știință literatură și filozofie Apare Șahistul român prima revistă de șah din România Ion Creangă începe publicarea capodoperei sale Amintiri din copilărie Friedrich Nietzsche publică Morgenröte "Aurora" Oscar Wilde a publicat versuri Poems Pierre-Auguste Renoir pictează Le déjeuner des canotiers Spitalul revista științifică a studenților la medicină apare în ianuarie Nașteri 6 ianuarie Ion Minulescu poet d 1944 6 februarie Ștefan Ionescu politician și general român în timpul regelui Carol al II-lea 29 ianuarie Lajos Ady scriitor istoric literar pedagog maghiar d 1940 12 februarie Anna Pavlova balerină rusă d 1931 12 martie Kemal Atatürk primul președinte al Turciei d 1938 13 martie Tony Bulandra actor român d 1943 23 martie Roger Martin du Gard scriitor francez și laureat al Premiului Nobel 1 aprilie Octavian Goga poet d 1938 1 mai Pierre Teilhard de Chardin geolog palentolog fizician antropolog și teolog francez d1955 21 mai Iosif Iser pictor român d 1958 6 august Alexander Fleming bacteriolog scoțian m 1955 19 august George Enescu compozitor român d 1955 4 septembrie George Bacovia poet d 1957 1 octombrie William Boeing inginer american constructor de avioane d 1956 22 octombrie Clinton Davisson fizician american laureat al Premiului Nobel d 1958 25 octombrie Pablo Picasso pictor spaniol d 1973 31 octombrie Eugen Lovinescu critic literar și prozator român d 1943 25 noiembrie Papa Ioan al XXIII-lea d 1963 28 noiembrie Stefan Zweig scriitor austriac d 1942 24 decembrie Juan Ramón Jiménez scriitor spaniol laureat al Premiului Nobel d 1958 Decese 9 februarie Fiodor Dostoievski scriitor rus n 1821 5 februarie Thomas Carlyle eseist autor satiric și istoric scoțian n 1795 25 februarie Cezar Bolliac poet gazetar român n 1813 25 februarie August Treboniu Laurian filolog istoric publicist și om politic n 1810 13 martie Țarul Alexandru II al Rusiei n 1818 21 martie Ioan Grigore Ghica politician și diplomat român n 1830 28 martie Modest Petrovici Musorgski compozitor rus n 1839 28 iunie Jules Armand Dufaure prim-ministru al Franței n 1798 3 iulie Pavel Vasici-Ungureanu medic și scriitor român n 1806 2 august Marcus Clarke romancier și poet australian n 1846 5 august Alexandru G Golescu prim-ministru al României n 1819 19 septembrie James Abram Garfield al 20-lea președinte al SUA n 1831 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Numa Droz președinte 1881 1887 Franța Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 și Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Kura ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1880-1884 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Anthony William Gardiner președinte 1878-1883 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Ayyub Khan pretendent 1880-1887 și Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Thibaw rege din dinastia Alaungpaya 1878-1885 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Frederick Samuel Robinson guvernator general 1880-1884 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 și Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 și Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 Bolivia Narcisio Campero președinte 1880-1884 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada John Douglas Sutherland-Campbell guvernator general 1878-1883 Chile Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 și Domingo Santa Maria președinte 1881-1886 Columbia Rafael Nunez președinte 1880-1882 1884-1886 1888 1892-1894 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 și Salvador Lara Zamora președinte 1881-1882 Republica Dominicană Fernando Arturo de Merino președinte 1880-1882 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Manuel Gonzalez președinte 1880-1884 Nicaragua Joaquin Zavala președinte 1879-1883 Paraguay Bernardino Caballero președinte 1880-1886 Peru Nicolas de Pierola dictator 1879-1881 1895-1899 Francisco Garcia Calderon președinte 1881 și Lisardo Montero președinte 1881-1883 Statele Unite ale Americii Rutherford Birchard Hayes președinte 1877-1881 James Abraham Garfield președinte 1881 și Chester Allan Arthur președinte 1881-1885 Uruguay Francisco Antonio Vidal președinte 1879 1880-1882 1886 Venezuela Antonio Guzman Blanco președinte 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă Arthur Charles Hamilton Gordon guvernator 1880-1882 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Ani 1896 1897 1898 1899 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 __FARACUPRINS__ Anul 1901 MCMI a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Lumea celebrează începutul unui nou secol 1 ianuarie În Australia șase colonii britanice formează Commonwealth of Australia 1 ianuarie Nigeria devine protectorat britanic 22 ianuarie Moartea reginei Victoria la vârsta de 81 de ani Fiul său cel mai mare Prințul Albert Eduard Prinț de Wales devine rege sub numele de Eduard al VII-lea 24 februarie Rusia Procurorul general pronunță excomunicarea lui Lev Tolstoi 26 februarie Demisia guvernului conservator condus de PP Carp 27 februarie Liberalul Dimitrie Sturdza este învestit ca prim-ministru al României și formează guvernul 1 aprilie Publicarea recensământului din Regatul Unit al Marii Britanii care numără 37093436 britanici și 4440000 irlandezi 7 aprilie Elveția decide să extrădeze o persoană cunoscută de a fi participat la atentatul contra regelui Umberto I al Italiei de la 29 iulie 1900 Această decizie provoacă manifestări violente 9 mai Australia deschide primul său parlament la Melbourne 12 iunie Cuba devine protectorat american 8 iulie În Franța viteza automobilelor este limitată la 10 km h 6 septembrie Anarhistul american Leon Czolgosz îl împușcă pe președintele SUA William McKinley în Buffalo New York McKinley moare 8 zile mai târziu 14 septembrie Theodore Roosevelt îi succede lui William McKinley la președinția Statelor Unite 10 decembrie La Stockholm are loc ceremonia primelor premii Nobel la a 5-a comemorare de la moartea lui Alfred Nobel Arte științe literatură și filozofie 15 martie Prima expoziție a pânzelor lui Vincent van Gogh 24 iunie Prima expoziție a lui Pablo Picasso 15 august Prima expoziție la Munchen a pânzelor grupului Phalanx fondat de Wassily Kandinsky și Alexi von Jawlensky 30 august Englezul Hubert Cecil Booth patentează aspiratorul 2 decembrie Apare la București revista literară Sămănătorul Apare până la 27 iunie 1910 Apare volumul Momente și schițe al lui Ion Luca Caragiale Apare volumul de versuri Patriarhale de ȘtO Iosif Manualul Duden devine referința oficială a limbii germane Thomas Mann publică Casa Buddenbrook August Strindberg scrie Dansul morții Pictorul austriac Gustav Klimt pictează Judith Compozitorul rus Serghei Rahmaninov scrie al doilea concert pentru pian Boala Alzheimer este descrisă pentru prima dată de germanul Alois Alzheimer Nașteri 11 ianuarie Joachim Ernst Duce de Anhalt d 1947 1 februarie Clark Gable actor american d 1960 25 februarie Jean Georgescu regizor român d 1994 4 martie Francis Turville-Petre arheolog britanic d 1941 29 aprilie Hirohito împărat al Japoniei d 1989 30 aprilie Simon Kuznets economist de origine ucrainiană laureat al Premiului Nobel d 1985 7 mai Gary Cooper actor american d 1961 15 mai Xavier Herbert scriitor australian d 1984 17 mai Pompiliu Constantinescu critic literar d 1946 29 mai Ionel Fernic compozitor român d 1938 18 iunie Marea Ducesă Anastasia a Rusiei fiica țarului Nicolae al II-lea al Rusiei d 1918 7 iulie Vittorio De Sica regizor italian d 1974 2 august Paul Evdokimov teolog rus d 1970 4 august Louis Armstrong cântăreț american de jazz d 1971 19 august Ștefan Nădășan inginer român membru al Academiei Române d 1967 20 august Salvatore Quasimodo scriitor italian laureat al Premiului Nobel d 1968 12 septembrie Gusztáv Abafáy Gusztáv Öffenberger scriitor istoric literar și publicist maghiar din România d 1995 29 septembrie Enrico Fermi fizician italian laureat al Premiului Nobel d 1954 26 octombrie Constantin C Giurescu istoric român d 1977 3 noiembrie André Malraux scriitor ziarist și om politic francez d 1976 3 noiembrie Leopold al III-lea al Belgiei d 1983 8 noiembrie Gheorghe Gheorghiu-Dej d 1965 9 noiembrie Tivadar Ács scriitor jurnalist și istoric maghiar d 1974 26 noiembrie Mihail Drumeș scriitor român d 1982 5 decembrie Walt Disney producător american de film d 1966 5 decembrie Werner Heisenberg fizician laureat al Premiului Nobel în 1932 d 1976 14 decembrie Regele Paul I al Greciei d 1964 26 decembrie Charlotte Sibi d 26 mai 1989 27 decembrie Marlene Dietrich actriță și cântăreață de origine germană d 1992 27 decembrie George Dumitrescu poet român d 1972 27 decembrie Henri H Stahl etnograf memorialist român d 1991 27 decembrie Bellu Zilber scriitor român d 1978 Decese 14 ianuarie Charles Hermite matematician francez n 1822 22 ianuarie Regina Victoria Regină a Marii Britanii și Împărăteasă a Indiei n 1819 23 ianuarie Matei Vlădescu general român n 1835 27 ianuarie Giuseppe Verdi compozitor italian n 1813 11 februarie Regele Milan I al Serbiei n 1854 13 martie Benjamin Harrison al 23-lea președinte al SUA n 1833 5 august Prințesa Victoria a Marii Britanii împărăteasa Germaniei fiica reginei Victoria n 1840 9 septembrie Henri de Toulouse-Lautrec pictor francez n 1864 22 noiembrie Vasile Urechea-Alexandrescu istoric și scriitor român om politic n 1834 Premii Nobel Fizică Wilhelm Conrad Röntgen Chimie Jacobus H van 't Hoff Medicină Emil Adolf von Behring Literatură Sully Prudhomme Pace Henri Dunant și Frédéric Passy Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 și Eduard al VII-lea rege din dinastia Saxa-Coburg-GothaWindsor 1901-1910 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Ernst Brenner președinte 1901 1908 Franța Emilie Loubet președinte 1899-1906 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Adolf mare duce din dinastia de Nassau 1890-1905 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Carlos I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1889-1908 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Alexandru I rege din dinastia Obrenovic 1889-1903 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Kitamhimbwa I Yosia Karukaru mukama din dinastia Bito 1899-1902 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Fadl Allah sultan 1900-1901 și Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Lerotholi rege 1891-1905 Liberia Garretson Warner Gibson președinte 1900-1904 Maroc Moulay Abd al-Aziz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1894-1908 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ali al III-lea ibn Hussein Muddat bey din dinastia Husseinizilor 1882-1902 Wadai Abur Ghazali sultan 1900-1902 Zanzibar Hammud ibn Muhammad sultan din dinastia Bu Said 1896-1902 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 și Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Muzaffar ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1896-1907 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur bi-l-lah Muhammad ibn Yahya Hamid ad-Din imam 1890-1904 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Brunei Hașim Jalil al-Alam Akam ad-Din sultan 1885-1906 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 Filipine Emilio Aguinaldo președinte 1898-1901 India George Nathaniel Curzon vicerege 1899-1904 1904-1905 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Kham Suk Zakarine rege 1888-1904 Maldive Imad ad-Din Muhammad al V-lea sultan 1893-1903 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Thanh Thai Nguyen Buu-Lan împărat din dinastia Nguyen 1889-1907 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 Bolivia Jose Manuel Pando președinte 1899-1903 1903-1904 Brazilia Manuel Ferraz de Campos Salles președinte 1898-1902 Canada Gilbert John Elliot-Murray Kynynmond guvernator general 1898-1904; ulterior vicerege în India 1905-1910 Chile Federico Errazuriz Echaurren președinte 1896-1901 și German Riesco Errazuriz președinte 1901-1906 Columbia Jose Manuel Marroquin președinte 1898 1900-1904 Costa Rica Rafael Iglesias y Castro președinte 1894-1902 Republica Dominicană Juan Isidro Jimenez președinte 1899-1902 1903-1904 1914-1916 Ecuador Eloy Alfaro y Arosemena președinte 1895-1901 1906-1911 și Leonidas Plaza Gutierez președinte 1901-1905 El Salvador Tomas Regalado președinte 1898-1903 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti P Augustin Tiresias Simon-Sam președinte 1896-1902 Honduras Terencio Sierra președinte 1899-1902 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Jose Santos Zelaya președinte 1893-1909 Paraguay Emilio Aceval președinte 1898-1902 Peru Eduardo Lopez de la Romana președinte 1899-1903 Statele Unite ale Americii William McKinley președinte 1897-1901 și Theodore Roosevelt președinte 1901-1909 Uruguay Juan Lindolfo Cuestas președinte 1897-1899 1899-1903 Venezuela Cipriano Castro caudillo 1899-1908 Oceania Australia John Adrian Louis Hope guvernator general 1901-1902 Noua Zeelandă Uchter John Mark Knox guvernator 1897-1904 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Ani 1916 1917 1918 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 __FARACUPRINS__ Anul 1921 MCMXXI a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 2 ianuarie Întemeierea Partidului Comunist din Luxemburg 21 februarie Fiica regelui Ferdinand al României Elisabeta se căsătorește cu diadohul George al Greciei care va deveni rege al Greciei în perioada 1921-1924 și de care va divorța în 1934 25 februarie Republica Democrată Georgia este ocupată de Rusia Bolșevică 4 martie Warren G Harding este inaugurat ca cel de-al 29-lea președinte al Statelor Unite 6 martie Întemeierea Partidul Comunist Portughez 10 martie Guvernul Averescu organizează festivitatea căsătoriei principelui Carol cu principesa Elena fiica regelui Constantin I al Greciei cele 18 martie A doua pace de la Riga dintre Polonia și Uniunea Sovietică sfârșește Războiul polono-sovietic În ciuda succeselor poloneze Rusia Bolșevică anexează Ucraina și Belarus 8 mai Se desfășoară la București Congresul Partidului Socialist 8-12 mai Delegații au votat transformarea Partidului Socialist în partid comunist numit inițial Partidul Socialist-Comunist din România și afilierea la Internațonala a III-a comunistă fără condiții și rezerve 8 mai Pedeapsa cu moartea a fost abolită în Suedia 1 aprilie Înființarea Operei Române din București 4 aprilie S–a înființat la București Institutul de seruri și vaccinuri "Dr Ion Cantacuzino" 23 aprilie Se semnează la București convenția de alianță defensivă româno-cehoslovacă al doilea tratat în cadrul Micii Înțelegeri 7 iunie Semnarea la Belgrad a pactului defesiv româno-iugoslav care împreună cu convenția similară semnată cu Cehoslovacia va constitui baza formării Micii Înțelegeri se va destrăma la cotropirea Cehoslovaciei 1 iulie Întemeierea Partidului Comunist Chinez 1 iulie România Se adoptă prin lege un tarif vamal protecționist pentru economia românească 11 iulie Mongolia cu ajutorul URSS devine independentă față de China dar până în 1990 rămâne puternic dependentă de Uniunea Sovietică 16 iulie A avut loc primul Congres al medicilor din România prezidat de prof dr Ioan Cantacuzino 16 iulie-23 iulie 17 iulie Apare Legea pentru definitivarea refomei agrare în vechea Românie La sfârșitul lunii va apărea Legea pentru definitivarea refomei agrare în Transilvania Banat Crișana și Maramureș Guvernul Averescu a asigurat expropierea a 6125000 ha din care 3998753 ha teren arabil respectiv 66% din suprafața stăpânită de marii moșieri Suma destinată răscumpărării a fost de 15 miliarde de lei 29 iulie Adolf Hitler devine liderul Partidului Naționalist German al Muncitorilor 8 septembrie Margaret Gorman în vârstă de șaisprezece ani câștigă concursul de frumusețe din Atlantic City și este declarată ulterior prima Miss America 25 octombrie Se naște Mihai singurul copil al Prințului moștenitor Carol și a Prințesei Elena 13 decembrie Demisia guvernului condus de generalul Alexandru Averescu și formarea guvernului condus de Take Ionescu Nedatate Au loc primele concerte ale lui George Enescu în Timișoara Echipa de fotbal "Chinezul" din Timișoara devine campioană a României la fotbal pentru 6 campionate consecutive Se înființează facultatea de Medicină Veterinară din București Arte știință literatură și filozofie 1 mai A apărut la Cluj și București bilunar apoi lunar revista "Gândirea" publicație tradiționalistă care tindea să orienteze creația spre valorile autohtone; în paginile revistei au semnat mari scriitori precum Tudor Arghezi Tudor Vianu Călinescu Eliade directori Cezar Petrescu la Cluj și Nichifor Crainic la București 8 decembrie Spectacolul inaugural al Operei Române din București cu opera Lohengrin de Richard Wagner dirijor George Enescu 14 decembrie Apare la București ziarul "Socialismul" ca organ al PCR până în aprilie 1924 când este interzis Premiera piesei Șase personaje în căutarea unui autor a dramaturgului italian Luigi Pirandello Premiera filmului Puștiul primul film de lung metraj a lui Charlie Chaplin Debutul lui Mircea Eliade cu articolul Dușmanul viermelui de mătase în "Ziarul științelor populare și al călătoriilor" Era semnat Eliade Gh Mircea Nașteri 5 ianuarie Jean Mare Duce de Luxemburg 18 ianuarie Yoichiro Nambu fizician american de origine japoneză laureat Nobel 8 februarie Lana Turner actriță americană d 1995 15 februarie Valeriu Emil Galan prozator român d 1995 21 februarie John Rawls filozof american d 2002 22 februarie Giulietta Masina actriță italiană d 1994 10 martie Arta Florescu cântăreață de operă și profesoară de canto română d 1998 18 martie Bartolomeu Anania scriitor și cleric ortodox român d 2011 21 martie Vasili Stalin fiul lui Stalin d 1962 24 martie Traian Coșovei prozator poet român d 1993 25 martie Alexandra a Iugoslaviei soția regelui Petru al II-lea al Iugoslaviei d 1993 25 martie Simone Signoret actriță franceză d 1985 16 aprilie Peter Ustinov actor britanic d 2004 1 mai Vladimir Colin scriitor român de literatură fantastică științifico-fantastică și fantasy d 1991 2 mai Satyajit Ray regizor indian d 1992 20 mai Wolfgang Borchert scriitor german d 1947 21 mai Andrei Saharov fizician și disident rus d 1989 16 aprilie Peter Ustinov actor și regizor englez d 2004 10 iunie Filip Duce de Edinburgh prințul consort al reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii 29 iunie Frédéric Dard scriitor francez de romane polițiste d 2000 27 iunie Temistocle Popa compozitor român d 2013 6 iulie Nancy Reagan soția președintelui american Ronald Reagan 10 iulie Jake LaMotta campion de box la categoria mijlocie 18 iulie John Glenn astronaut și senator american 27 iulie Eugen Coșeriu lingvist român d 2002 16 august Ovid S Crohmălniceanu critic literar d 2000 19 august Gene Roddenberry regizor producător de film și creatorul serialului de televiziune Star Trek d 1991 5 septembrie Adrian Marino critic istoric și teoretician literar român d 2005 30 septembrie Deborah Kerr actriță britanică d 2007 13 octombrie Yves Montand cântăreț și actor francez d 1991 25 octombrie Regele Mihai al României 3 noiembrie Charles Bronson actor american d 2003 5 noiembrie Prințesa Fawzia a Egiptului prima soție a șahului Mohammad Reza Pahlavi Decese 22 februarie Ernst Gunther Duce de Schleswig-Holstein n 1863 24 februarie Gustav Killian medic german n 1860 1 martie Nikola I al Muntenegrului n 1841 17 martie Nikolai Egorovici Jukovski matematician rus n 1847 23 martie Jean-Paul Laurens pictor și sculptor francez n 1838 11 aprilie Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein prima soție a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei n 1859 7 iunie Luca Caragiale scriitor și traducător român n 1893 9 iunie Lady Randolph Churchill mama lui Winston Churchill n 1854 18 iunie Eduardo Acevedo Díaz prozator politician și jurnalist uruguayan n 1851 3 iulie Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha n 1844 13 iulie Gabriel Lippmann fizician francez laureat al Premiului Nobel n 1845 21 iulie Leon C Cosmovici biolog român n 1857 2 august Enrico Caruso tenor italian n 1873 8 august Juhani Aho scriitor finlandez n 1861 15 august Tomás Morales poet spaniol și om politic n 1884 11 septembrie Prințul Louis de Battenberg n 1854 27 septembrie Engelbert Humperdinck compozitor german n 1854 2 octombrie Regele Wilhelm al II-lea de Württemberg n 1848 18 octombrie Regele Ludwig al III-lea al Bavariei n 1845 8 noiembrie Pavol Országh Hviezdoslav scriitor și traducător slovac n 1849 14 noiembrie Isabel Prințesă Imperială a Braziliei n 1846 30 noiembrie Hermann Amandus Schwarz matematician german n 1843 16 decembrie Camille Saint-Saëns compozitor francez n 1835 Premii Nobel Fizică Albert Einstein Chimie Frederick Soddy Medicină Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Literatură Anatole France Pace Karl Hjalmar Branting Christian Lous Lange Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Michael Hainisch președinte 1920-1928 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Edmund Schulthess președinte 1917 1921 1928 1933 Finlanda Kaarlo Juho Stahlberg președinte 1919-1925 Franța Alexandre Millerand președinte 1920-1924 Germania Friedrich Ebert președinte 1919-1925 Grecia Constantin I rege din dinastia Glucksburg 1913-1917 1920-1922 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Irlanda Eamon De Valera președinte 1919-1922 1959-1973 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1918-1921; anterior rege al Serbiei 1903-1918 și Alexandru I rege din dinastia Karagheorghevic 1921-1934 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Albert principe 1889-1922 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Jozef Pilsudski președinte 1918-1922 Portugalia Antonio Jose de Almeida președinte 1919-1923 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Rusia Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1919-1922; ulterior președinte al Uniunii Sovietice 1922-1946 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Benedict al XV-lea papă 1914-1922 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Africa Africa de sud Arthur Frederick Patrick Albert guvernator general 1920-1924 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Charles Dunbar Burgess King președinte 1920-1930 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Aman-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1919-1929; rege din 1926 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal I rege din dinastia Hașemită 1921-1933 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kuwait Salim ibn Mubarak emir din dinastia as-Sabbah 1917-1921 și Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Xu Shichang președinte 1918-1922 India Frederick John Napier Thesiger vicerege 1916-1921 și Rufus Daniel Isaacs vicerege 1921-1925 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 și Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1919-1922; ulterior președinte al Uniunii Sovietice 1922-1946 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Hipolito Yrigoyen președinte 1916-1922 1928-1930 Bolivia Felipe Guzman președinte 1921 și Bautista Saavedra președinte 1921-1925 Brazilia Epitacio da Silva Pessoa președinte 1919-1922 Canada Victor C W Cavendish guvernator general 1916-1921 și Julian Hedworth George Byng guvernator general 1921-1926 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 Columbia Marcos Fidel Suarez președinte 1918-1921 și Jorge Holguin președinte 1909 1921-1922 Costa Rica Julio Acosta Garcia președinte 1920-1924 Cuba Mario Garcia Menocal președinte 1913-1921 și Alfredo Zayas y Alfonso președinte 1921-1925 Republica Dominicană Francisco Henriques y Carvajal președinte 1916-1922 Ecuador Jose Luis Tamayo președinte 1920-1924 El Salvador Jorge Melendez președinte 1919-1923 Guatemala Carlos Herrera y Luna președinte 1920-1921 și Jose Maria Orellana președinte 1921-1926 Haiti Philippe Sudre d'Artiguenave președinte 1915-1922 Honduras Rafael Lopez Gutierrez președinte 1920-1924 Mexic Alvaro Obregon președinte 1920-1924 Nicaragua Diego Manuel Chamorro președinte 1921-1923 Panama Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Manuel Gondra președinte 1910-1911 1920-1921 Felix Paiva președinte 1921 1937-1939 și Eusebio Ayala președinte 1921-1923 1932-1936 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii Thomas Woodrow Wilson președinte 1913-1921 și Warren Gamaliel Harding președinte 1921-1923 Uruguay Baltasar Brum președinte 1919-1923 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă John Rushworth Jellicoe guvernator general 1920-1924 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Ani 1917 1918 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 __FARACUPRINS__ Anul 1922 MCMXXII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 11 ianuarie Este folosită pentru prima dată pe un pacient insulina în tratarea diabetului 4 februarie Tratatul chino-japonez prin care Chinei îi este retocedat Shandun-ul 6 februarie Achille Ratti devine Papa Pius al XI-lea 20 februarie A avut loc la București logodna Principesei Maria Mignon a României cu Principele Alexandru; nunta a avut loc la 8 iunie 1922 la Belgrad 15 martie Egiptul devine independent față de Marea Britanie; Fuad I devine regele Egiptului 18 martie În India Mahatma Gandhi este condamnat la șase ani de închisoare pentru revoltă; va face numai doi ani 3 aprilie Iosif Stalin îi succede lui Vladimir Ilici Lenin ca lider al Uniunii Sovietice 3 iunie Ion Vinea editează la București revista avangardistă Contemporanul care promova sincronizarea literaturii naționale cu cea mondială 8 iunie Francisc Rónay marchează primul gol din istoria echipei naționale de fotbal a României în meciul Iugoslavia-România 1-2 desfășurat la Belgrad cu ocazia nunții principelui Alexandru al Iugoslaviei cu Maria de România 10 iunie În Sala Filarmonicii din Petrograd începe procesul public intentat de bolșevici unor preoți care s-au opus confiscării bunurilor bisericești Principalul acuzat este mitropolitul Veniamin al Petrogradului și alături de el alte 86 de persoane 28 iunie Începe Războiul Civil Irlandez 8 iulie A avut loc primul meci al echipei de tenis a României în Cupa Davis România–India 0-5 15 iulie A fost creat Partidul Comunist Japonez 27 iulie Înființarea Uniunii Internaționale de Geografie 14 septembrie Jean-François Champollion orientalist a descifrat o inscripție egipteană din epoca lui Ramses al II-lea ramânând în istorie ca cel care a reușit să descifreze scrierea hieroglifică 28 octombrie Armata Roșie ocupă Vladivostokul 31 octombrie Benito Mussolini în vârstă de 39 de ani devine cel mai tânăr premier din istoria Italiei 1 noiembrie Imperiul Otoman nu mai există iar ultimul său sultan Mahomed al VI-lea abdică 4 noiembrie Exploratorul englez Howard Carter a descoperit mormântul lui Tutankamon în Egipt în Valea Regilor 14 noiembrie În Marea Britanie începe să emită British Broadcasting Corporation BBC 20 noiembrie Conferința internațională de la Lausanne în problema strâmtorilor Bosfor și Dardanele Se discută și semnează tratatul de pace cu Turcia care recunoștea drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh Insula nu mai există fiind inundată la construirea barajului Porțile de Fier 16 decembrie Gabriel Narutowicz președinte al Poloniei este asasinat 30 decembrie Rusia Ucraina Belarus și Transcaucazia formează împreună Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Se va dizolva la 25 decembrie 1991 Nașteri 22 ianuarie Vasko Popa poet sârb de origine română d 1991 1 februarie Renata Tebaldi soprană italiancă d 2004 1 martie Yitzhak Rabin prim ministru al Israelului laureat al Premiului Nobel d 1995 25 martie Ion Cârja scriitor român d 1977 26 aprilie Ștefan Augustin Doinaș poet eseist traducător d 2002 4 mai Vlad Mușatescu scriitor și umorist român d 1999 19 iunie Aage Niels Bohr fizician danez d 2009 18 iulie Thomas Kuhn filosof american d 1996 5 august Marin Preda scriitor român membru al Academiei Române d 1980 18 august Alain Robbe-Grillet scriitor francez și producător de film d 2008 13 septembrie Sergiu Al George scriitor român d 1981 26 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei d 2014 31 octombrie Norodom Sihanouk fost rege al Cambodgiei d 2012 9 noiembrie Imre Lakatos filozof maghiar al matematicii al științei d 1974 11 noiembrie Kurt Vonnegut romancier american d 2007 16 noiembrie José Saramago scriitor portughez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură d 2010 22 decembrie Sebastian Kräuter episcop al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara între 1990-1999 d 2008 Decese 22 ianuarie Papa Benedict al XV-lea n 1854 25 februarie Duiliu Zamfirescu scriitor diplomat ministru român n 1858 1 aprilie Carol I al Austriei n 1887 21 aprilie Louis Duchesne istoricul bisericesc francez n 1843 22 iunie Take Ionescu om politic prim-ministru și ministru de Externe al României n 1858 26 iunie Albert I Prinț de Monaco n 1848 2 august Alexander Graham Bell inventator de origine scoțiană n 1847 11 octombrie Prințul August Leopold de Saxa-Coburg-Kohary n 1867 30 octombrie Géza Gárdonyi autor maghiar n 1863 16 decembrie Gabriel Narutowicz președinte al Poloniei n 1865 Premii Nobel Fizică Niels Bohr Chimie Francis William Aston Medicină Archibald Vivian Hill Otto Fritz Meyerhof Literatură Jacinto Benavente Pace Fridtjof Nansen Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Michael Hainisch președinte 1920-1928 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Robert Haab președinte 1922 1929 Finlanda Kaarlo Juho Stahlberg președinte 1919-1925 Franța Alexandre Millerand președinte 1920-1924 Germania Friedrich Ebert președinte 1919-1925 Grecia Constantin I rege din dinastia Glucksburg 1913-1917 1920-1922 și George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Irlanda Eamon De Valera președinte 1919-1922 1959-1973 Arthur Griffith președinte 1922 și Timothy Michael Healy guvernator general 1922-1927 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Alexandru I rege din dinastia Karagheorghevic 1921-1934 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Albert principe 1889-1922 și Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Jozef Pilsudski președinte 1918-1922 Gabriel Narutowicz președinte 1922 și Stanislaw Wojciechowski președinte 1922-1926 Portugalia Antonio Jose de Almeida președinte 1919-1923 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Rusia Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1919-1922; ulterior președinte al Uniunii Sovietice 1922-1946 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Benedict al XV-lea papă 1914-1922 și Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Arthur Frederick Patrick Albert guvernator general 1920-1924 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 și Umar Sanda Lura șeic din dinastia Kanembu 1922-1937 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Charles Dunbar Burgess King președinte 1920-1930 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 și Muhammad al VI-lea al-Habib bey din dinastia Husseinizilor 1922-1929 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Aman-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1919-1929; rege din 1926 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal I rege din dinastia Hașemită 1921-1933 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Xu Shichang președinte 1918-1922 și Li Yuanhong președinte 1916-1917 1922-1923 India Rufus Daniel Isaacs vicerege 1921-1925 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1919-1922; ulterior președinte al Uniunii Sovietice 1922-1946 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Hipolito Yrigoyen președinte 1916-1922 1928-1930 și Marcelo Torcuato de Alvear președinte 1922-1928 Bolivia Bautista Saavedra președinte 1921-1925 Brazilia Epitacio da Silva Pessoa președinte 1919-1922 și Artur da Silva Bernardes președinte 1922-1926 Canada Julian Hedworth George Byng guvernator general 1921-1926 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 Columbia Jorge Holguin președinte 1909 1921-1922 și Pedro Nel Ospina președinte 1922-1926 Costa Rica Julio Acosta Garcia președinte 1920-1924 Cuba Alfredo Zayas y Alfonso președinte 1921-1925 Republica Dominicană Francisco Henriques y Carvajal președinte 1916-1922 și Juan Bautista Vicini Burgos președinte 1922 1923-1924 Ecuador Jose Luis Tamayo președinte 1920-1924 El Salvador Jorge Melendez președinte 1919-1923 Guatemala Jose Maria Orellana președinte 1921-1926 Haiti Philippe Sudre d'Artiguenave președinte 1915-1922 și Louis Eustache Antoine Francois Joseph Borno președinte 1922-1930 Honduras Rafael Lopez Gutierrez președinte 1920-1924 Mexic Alvaro Obregon președinte 1920-1924 Nicaragua Diego Manuel Chamorro președinte 1921-1923 Panama Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Eusebio Ayala președinte 1921-1923 1932-1936 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii Warren Gamaliel Harding președinte 1921-1923 Uruguay Baltasar Brum președinte 1919-1923 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă John Rushworth Jellicoe guvernator general 1920-1924 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 __FARACUPRINS__ 1943 MCMXLIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente Ianuarie-Martie ianuarie Al doilea război mondial AK lansează 514 atacuri asupra a diverse obiective ocupate de Germania În primele patru luni din 1943 miliția poloneză administrează microbi de febră tifoidală și diverse otrăvuri la 600 germani 12 24 ianuarie Al doilea război mondial Roosevelt și Churchill se întâlnesc în Casablanca Maroc discutând despre o posibilă capitulare necondiționată a Germaniei 15 ianuarie Mihai Antonescu viceprim-ministru și ministru de externe al României propune omologului său italian contele Galeazzo Ciano ieșirea simultană din război a Italiei României și Ungariei Propunerea va fi repetată în vara aceluiași an fără rezultate 16 ianuarie Al doilea război mondial URSS întoarce drepturile de cetățenie ale polonezilor încă ținuți în URSS pretinzând că polonezii i-au trădat când Anders și-a condus armata în afara URSS 23 ianuarie Al doilea război mondial Forțele britanice capturează Tripoli de la naziști 2 februarie Al doilea război mondial A VI-a armată germană cedează la Stalingrad Războiul ajunge în punctul său critic 9 februarie Al doilea război mondial Naționaliștii ucrainieni ucid 173 polonezi în Porosle aproape de Sarny 25 martie Al doilea război mondial În Sterdyn SS execută 47 fermieri polonezi și deportează 140 către lagăre de concentrare pentru delictul de la Judenherbergerung sau ajutorarea unor evrei 29 martie Al doilea război mondial Revista Life se dedică detalierii Cooperării sovieto-americane descriind NKVD ca fiind similar FBI încercând să aresteze trădătorii statului Aprilie-Mai 12 aprilie Întâlnirea dintre conducătorul statului român mareșalul Ion Antonescu și Hitler la castelul Klessheim Hitler îi cere lui Antonescu să înceteze orice tatonări de pace cu puterile antifasciste 13 aprilie Al doilea război mondial Naziștii anunță descoperirea unui mormânt imens al soldaților de război polonezi în pădurea din apropiere de Katyn 19 aprilie Al doilea război mondial Revolta din ghetoul Varșoviei Aproximativ 600 1200 evrei ușor armați înfruntă armata 2100 soldați germani Miliția poloneză aprovizionează evreii cu 90 pistoale 600 grenade și explozibili 23 aprilie Al doilea război mondial Naționaliștii ucrainieni incendiază satul Zabara și execută 750 locuitori 26 aprilie Al doilea război mondial URSS rupe relațiile de amiciție cu polonezii din teritoriu în urma cererii trimise către Crucea Roșie de investigare a cadavrelor de la Katyn Stalin pregătește un grup polonez pro-sovietic anticipând preluarea puterii în Polonia 28 30 aprilie Al doilea război mondial Comisia internațională delegată cazului vizitează Katyn și concluzionează că victimele fuseseră împușcate cu trei ani în urmă de către sovietici 3 mai Al doilea război mondial Guvernul SUA încearcă să discrediteze verdictul comisiei trimise la Katyn pentru a-și îmbunătăți relațiile cu Stalin și recomandă posturilor radio poloneze să o "lase mai moale" despre Katyn și crimele sovieticilor 8 mai Al doilea război mondial Partizani evrei Brigăzile Pobieda și Bielski în colaborare cu trupe sovietice jefuiesc și ucid 128 locuitori ai satului Naliboki 13 mai – Al doilea război mondial Lipsită de sprijin eficient de la Berlin armata germană din Africa de Nord Afrika Corps sub conducerea mareșalul Erwin Rommel capitulează în fața aliaților 16 mai Al doilea război mondial Revolta din ghetoul Varșoviei este suprimată de către forțele SS 7000 evrei pier și 7000 sunt duși la Treblinka Aproape 10000 evrei evadează din ghetou dar o treime este vânată și ucisă 300 de ostași germani sunt omorâți în timpul revoltei 24 mai Josef Mengele devine ofițerul șef medical la Auschwitz Iunie-August iunie Al doilea război mondial Prima Divizie de infanterie poloneză Divizia Tadeusz Kosciuszko este formată în URSS sub comanda generalului Zygmunt Berling care dezertase din armata lui Anders Polonezi eliberați către de URSS care nu ajunseseră în armata lui Anders vor forma Prima a II-a a III-a si a IV-a armii poloneze Aproape 20000 polonezi vor lupta sub comanda trupelor sovietice 11 iunie Al doilea război mondial Himmler ordonă lichidarea ghetourilor evreiești din Polonia 27 iunie – A fost inaugurat în Cișmigiu ansamblul de statui "Rondul Român" reprezentând busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române 30 iunie Al doilea război mondial Generalul Stefan Rowecki comandant al AK este arestat în Varșovia de către Gestapo El va refuza colaborarea cu naziștii și va fi executat în 1944 Înlocuitorul său va fi generalul Bor-Komorowski 5 iulie Al doilea război mondial Bătălia de la Kursk În urma deznodamântului armatele germane încep să se retragă Generalul Sikorski moare într-un accident de avion în afara coastei Gibraltarului Mulți suspectează un sabotaj din partea URSS 10 iulie Al doilea război mondial Forțele aliate aterizează în Sicilia 12 iulie Al doilea război mondial Poliția și armata germană ucid toți cei 200 locuitori din Michniow inclusiv bebeluși și femei gravide într-o încercare de-a stârpi sentimentul patriotic polonez 19 iulie Al doilea război mondial Roma este bombardată de Aliați pentru prima dată de la începutul războiului 25 iulie – Victor Emanuel al III-lea regele Italiei îl destituie pe Mussolini 9 august Al doilea război mondial Forțele Naționale Armate NSZ un grup polonez luptând atât împotriva naziștilor cât și a comuniștilor ucide 26 de polonezi partizani ai Gărzii Poporului care se aliaseră cu sovieticii 17 august Al doilea război mondial Marea Britanie lansează un atac aerian de proporții asupra programului german de rachete de la Peenemunde mulțumită rapoartelor miliției poloneze 24 august Al doilea război mondial Polonezii din Londra propun o "elibelagărul în timpul raidurilor aeriene asupra fabricilor germane din Silesia 30 august Al doilea război mondial Polonezii din Wola Ostrowiecka sunt adunați de către naționaliștii ucrainieni Bărbații sunt împușcați la zid iar femeile și copiii sunt închiși într-o școală în care vor arunca cu grenade 550 persoane sunt ucise 220 copii Presedintele american Franklin D Roosevelt premierul britanic Winston Churchill și liderul chinez Chiang Kai-Shek se întâlnesc la Cairo pentru a pune la punct un plan de înfrangere a Japoniei Libanul își câștigă independența față de Franța 28 noiembrie Al doilea război mondial Roosevelt Churchill și Stalin se întâlnesc la Teheran și decid în mod secret ca Linia Curzon să rămână granița de după război a Poloniei Guvernul Poloniei aflat în exil nu este informat 3 decembrie Al doilea război mondial În Varșovia SS și Gestapo execută în public o sută de muncitori ai rutei de tramvaie din pricina unui act de sabotaj 9 decembrie Al doilea război mondial Miliția poloneză execută două persoane pentru trădarea evreilor către Gestapo și pentru denunțarea polonezilor ce-au adăpostit evrei 25 decembrie ? Al doilea război mondial Sunt parașutati în România trei ofițeri aliați Ivor Porter Silviu Mețianu și Alfred de Chastelain în cadrul operațiunii "Autonomous" Ei devin prizonierii Jandarmeriei Române Vezi Constantin Tobescu Constantin C Roșescu 31 decembrie Al doilea război mondial Germanii ard de vii 59 locuitori polonezi într-un grânar din Karpiowak ca represalii pentru activități anti-naziste Arte științe literatură și filozofie PP Negulescu publică Destinul omenirii volumul III CRădulescu-Motru publică Lecții de logică; Logica genetică; Metodologia; Teoria cunoștinței Nașteri 19 ianuarie Janis Joplin cântăreață americană d 1970 10 ianuarie Petre Străchinaru politician român 11 ianuarie Florin Manolescu critic istoric literar și prozator român 29 ianuarie Tony Blackburn disc jockey britanic 9 februarie Joe Pesci actor american 25 februarie George Harrison muzician britanic The Beatles d 2001 9 martie Bobby Fischer jucător de șah american d 2008 17 martie Tony Newman baterist englez 21 martie Andreas Prinț de Saxa-Coburg și Gotha 29 martie Vangelis muzician grec 20 aprilie Dan Horia Mazilu autor critic literar estetician istoric literar istoric și monograf român d 2008 6 mai Laurențiu Ulici scriitor român d 2001 6 mai Andreas Baader terorist german d 1977 7 mai Peter Carey scriitor australian 12 iunie Marin Diaconescu politician român 12 iulie Radu F Alexandru dramaturg și politician român 20 iulie Adrian Păunescu jurnalist fondator de reviste poet publicist și politician român d 2010 26 iulie Mick Jagger muzician britanic Rolling Stones 6 august Dan Grigore pianist român 17 august Robert De Niro actor american 24 august Mircea Iorgulescu critic istoric și eseist literar d 2011 30 august Anna Adamis scriitoare și libretistă maghiară 29 septembrie Lech Wałęsa președinte al Poloniei laureat al Premiului Nobel pentru Pace 3 octombrie Jeremiasz Anchimiuk arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Poloneze 4 octombrie Florian Pittiș actor și interpret român d 2007 22 octombrie Catherine Deneuve actriță franceză 26 noiembrie Vladimir Fârșirotu politician român 8 decembrie Jim Morrison muzician american The Doors d 1971 23 decembrie Silvia Sommerlath soția regelui Carl XVI Gustaf al Suediei actualul monarh al Suediei Decese 7 ianuarie Nikola Tesla inventator fizician american de origine sârbă n 1856 20 ianuarie Pericle Papahagi lingvist filolog și folclorist român n 1872 28 martie Serghei Rahmaninov compozitor pianist rus n 1873 5 aprilie Tony Bulandra actor român n 1881 13 iulie Kurt Huber profesor german disident antinazist n 1893 16 iulie Eugen Lovinescu critic literar și un prozator român n 1881 8 august Haig Acterian scriitor regizor și om de teatru român n 1904 21 august Henrik Pontoppidan scriitor danez n 1857 24 august Simone Weil scriitoare franceză n 1909 27 august Constantin Prezan mareșal român n 1861 16 decembrie Nicolae Ghica–Budești arhitect român n 1869 Premii Nobel Fizică Otto Stern Chimie George de Hevesy Medicină Henrik Carl Peter Dam Edward Adelbert Doisy Literatură O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Pace O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 și Simeon al II-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1943-1946 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Enrico Celio președinte 1943 1948 Finlanda Risto Heikki Ryti președinte 1940-1944 Franța Henri Philippe Petain șef al statului 1940-1944 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 și Nicolaas Jacobus de Wet administrator 1943-1945 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 și William Vacanarat Shadrach Tubman președinte 1943 1944-1971 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al VII-lea ibn Muhammad V al-Munsif bey din dinastia Husseinizilor 1942-1943 și Muhammad al VIII-lea ibn Muhammad VI al-Amin bey din dinastia Husseinizilor 1943-1957; suveran din 1956 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Salman al II-lea ibn Hamad emir din dinastia al-Khalifah 1942-1961 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr șah din dinastia Pahlavi 1941-1979; șahinșah din 1967 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Alfred Naccache președinte 1941-1943 Ayyub Tabet președinte 1943 Petro Trad președinte 1943 și Bișara al-Khoury președinte 1943-1952 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Siria Taj ad-Din al-Hassani președinte 1941-1943 și Șukri al-Kuwwatli președinte 1943-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Norodom Sihanuk Varman Reach Harivong Uphato Sucheat Visothipong Akamohaborasrat Nikarodom Thammik Mohareachea-thireach Baromaneat Baromabopit Preah Chau Krung Kampuchea Thippadey rege 1941-1955 China Liu Sen președinte 1932-1943 Wang Jingwei președinte 1940-1944 și Jiang Jieshi Jiang Zhongsheng președinte 1928-1931 1943-1949 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 și Archibald Percival Wavell vicerege 1943-1945 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Ramon S Castillo președinte 1940-1943 Arturo Rawson președinte 1943 și Pedro Pablo Ramirez președinte 1943-1944 Bolivia Enrique Penaranda del Castillo președinte 1940-1943 1943 și Waldo Belmonte Pool președinte 1943 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Juan Antonio Rios Morales președinte 1942-1946 Columbia Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 Costa Rica Rafael Angel Calderon Guardia președinte 1940-1944 Cuba Fulgencio E Batista y Zaldivar dictator 1940-1944 1952-1954 1954-1958 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Carlos Alberto Arroyo del Rio președinte 1940-1944 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Elie Lescot președinte 1941-1946 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Ricardo Adolfo de la Guardia președinte 1941-1945 Paraguay Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 și Juan Jose de Amezaga președinte 1943-1947 Venezuela Isaias Medina Angarita președinte 1941-1945 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă Cyrill Louis Norton Newall guvernator general 1941-1946 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Ani 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 __FARACUPRINS__ 1996 MCMXCVI a fost un an bisect al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional pentru eradicarea sărăciei Evenimente 20 ianuarie Yasser Arafat a fost ales în funcția de președinte al Autorității Naționale Palestiniene 21 ianuarie Franța testează ultima bombă atomică 22 ianuarie Andreas Papandreou prim-ministru al Greciei demisionează din motive de sănătate; se formează un nou guvern sub Costas Simitis 10 februarie Supercalculatorul Deep Blue fabricat de IBM l-a înfrânt la șah pe campionul mondial Garry Kasparov Totuși la 17 februarie scorul final va fi de 4-2 pentru Kasparov 14 februarie Biblioteca Apostolică a Vaticanului aprobă pentru Arhivele Statului român microfilmarea unor documente referitoare la istoria României martie Se lansează serialul american de animație Laboratorul lui Dexter creat de Genndy Tartakovsky 20 martie Începe scandalul „vacii nebune odată cu anunțul că bovinele atinse de ESB pot transmite omului maladia Kreutzfeldt-Jakob 3 aprilie Are loc o eclipsă de lună 22 aprilie Consiliul Național Palestinian și–a deschis lucrările după 32 de ani de exil 3 mai Javier Solana Secretarul general al NATO efectuează prima vizită la București 30 iunie Echipa națională de fotbal a Germaniei învinge Echipa națională de fotbal a Cehiei cu scorul de 2-1 și câștigă Euro 96 3 iulie Realegerea lui Boris Elțîn ca președinte al Federației Ruse 53% din voturi contra 40% în fața adversarului comunist Ziouganov 5 iulie Banca Națională a României a hotărât să trimită instanței judecătorești situația financiară a băncilor Dacia Felix și Credit Bank pentru a se hotărî lichidarea sau redresarea acestora Sunt primele bănci mari în faliment și cu președinți arestați 5 iulie Oaia Dolly primul mamifer clonat din celule adulte s-a născut la Roslin Institute în Midlothian Scoția Dolly a murit pe 14 februarie 2003 8 iulie Martina Hingis devine cea mai tânără persoană 15 ani și 282 zile din istoria Wimbledonului care câștigă turneul la dublu femei 19 iulie Senatul Statelor Unite ale Americii a aprobat prin consens proiectul de lege care prevede acordarea clauzei națiunii celei mai favorizate pe bază permanentă României 19 iulie Jocurile Olimpice de vară de la Atlanta Georgia SUA sunt deschise de președintele Bill Clinton România se clasează pe locul 14 cu patru medalii de aur patru de argint și șase de bronz 27 iulie O bombă a explodat la Jocurile Olimpice de la Atlanta SUA; un mort și 111 răniți 1 august A intrat în vigoare în mod oficial programul efectiv de Parteneriat Individualizat România NATO 6 august NASA anunță că meteoritul ALH 84001 care provine de pe Marte conține forme de viață primitivă; s-au descoperit substanțe minerale care de obicei pe Terra sunt de origine biologică 13 septembrie Rapper-ul american 2pac moare impuscat in Las Vegas 16 septembrie Semnarea Tratatului de la Timișoara de prietenie și bună vecinătate între România și Republica Ungară 27 septembrie Conflictul din Afganistan Talibanii cuceresc Kabulul îl executa pe președintele Najibullah și instaurează un „sistem islamic complet; închid școlile pentru fete interzic femeilor să lucreze și stabilesc pedepse islamice 13 octombrie Damon Hill câștigă singurul său titlu mondial la Formula 1 5 noiembrie Realegerea democratului William "Bill" Jefferson Clinton ca președinte al Statelor Unite contra republicanului Robert Dole și a independentului Ross Perot cu 47% din voturi 45% absență la vot 12 noiembrie India – coliziunea dintre un Boeing 747 cu destinația New Delhi și un Kazakh Ilyushin-76 s-a soldat cu decesul a 349 de oameni 17 noiembrie S-a desfășurat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale din România Emil Constantinescu președintele CDR obține 5441% din voturi devenind noul președinte al României 22 noiembrie Admiterea Poloniei în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică 23 noiembrie Un avion etiopian de tip Boeing 767 cu 127 de pasageri la bord este deturnat În lipsă de combustibil se prăbușește în Oceanul Indian 29 noiembrie Emil Constantinescu a devenit noul Președinte al României prin depunerea jurământului constituțional în fața Camerelor reunite ale Parlamentului 4 decembrie A fost inaugurată filiala din România a companiei Microsoft 13 decembrie Liderii Uniunii Europene au prezentat design–ul bancnotelor EURO 13 decembrie Kofi Annan a devenit secretarul general al ONU Arte științe literatură și filozofie Pelicula Inimă neînfricată primește Premiul Oscar pentru cel mai bun film Gellu Naum publică volumul de proză Întrebătorul Horia Roman Patapievici publică volumul Politice Andrei Pleșu publică Chipuri și măști ale tranziției Decese 8 ianuarie François Mitterrand fost președinte al Franței n 1916 7 februarie Robert Arhiduce de Austria-Este al doilea fiu al împăratului Carol I al Austriei n 1915 3 martie Marguerite Duras romancieră franceză n 1914 13 martie Krzysztof Kieślowski regizor polonez n 1941 22 aprilie Mircea Ciobanu poet prozator și eseist român n 1940 26 mai Ovidiu Papadima cronicar literar eseist istoric literar român n 1909 15 iunie Ella Fitzgerald muziciană americană de jazz n 1917 17 iunie Thomas Kuhn filosof american n 1922 16 iulie Nicolae Carandino scriitor și cronicar dramatic n 1905 14 august Sergiu Celibidache dirijor și compozitor român n 1912 13 septembrie Tupac Shakur interpret american n 1971 19 septembrie Ștefan Mihăilescu-Brăila actor român n 1925 25 septembrie Nicu Ceaușescu cel mai mic fiu al lui Nicolae Ceaușescu n 1951 9 decembrie Mary Leakey antropolog britanic n 1913 19 decembrie Marcello Mastroianni actor italian n 1924 20 decembrie Carl Sagan astronom și astrobiolog american n 1934 Martin Jurchescu matematician român n 1927 13 septembrie Tupac Shakur cântăreț american n 1971 Premii Nobel Fizică David M Lee Douglas D Osheroff Robert C Richardson Chimie Robert F Curl Jr Sir Harold W Kroto Richard E Smalley Medicină Peter C Doherty Rolf M Zinkernagel Literatură Wislawa Szymborska Pace Carlos Filipe Ximenes Belo José Ramos-Horta Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Thomas Berger romancier scriitor american n 1924 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Al treilea Ev este o perioadă fictivă de timp ce apare în romanul lui J R R Tolkien Stăpânul Inelelor Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Alexandru Aleksandr al II-lea Nicolaevici rusă Александр II Николаевич n 29 aprilie 1818 Moscova – d 13 martie 1881 Sankt Petersburg fiul lui Nicolae I al Rusiei a fost Țarul Împăratul Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881 De asemenea a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei Tinerețea Născut în 1818 Alexandru a fost fiul cel mare al Țarului Nicolae I al Rusiei și al Charlottei a Prusiei fiica lui Frederick William al III-lea al Prusiei și a Louisei de Mecklenburg-Strelitz Până a urcat pe tronul Rusiei la vârsta de 37 de ani Alexandru a dat puține semne legate de potențialul său de lider În perioada vieții sale de moștenitor al tronului atmosfera intelectuală din St Petersburg era nefavorabilă oricărei schimbări libertatea de gândire și inițativele particulare erau suprimate energic Critica autorităților era considerată un delict grav Totuși la 26 de ani după ce Alexandru a implementat schimbările pe care le-a dorit a fost asasinat în public de o organizație teroristă Narodnaya Volya Educația sa ca viitor Țar a fost realizată sub supravegherea unui poet liberal romantic și talentat translator Vasili Zhukovsky Presupusa lui lipsă de interes în treburile militare detectate de istoricii de mai târziu ar putea fi doar reflecția sa cu privire la rezultatele pe propria familie și pe întreg spiritul țării dat de războiul din Crimeea Neobișnuit pentru acele vremuri tânărul Alexandru a făcut un tur al Rusiei de șase luni vizitând 20 de provincii ale țării De asemenea a vizitat multe țări vest europene Ca țarevici Alexandru a devenit primul moștenitor Romanov care a vizitat Siberia Domnia Alexandru al II-lea a urcat pe tron la moartea tatălui său în 1855 Primul său an de domnie a fost dedicat urmărilor războiului din Crimeea a eșecului negocierilor de pace de la Sevastopol conduse de consilierul său de încredere prințul Alexandru Gorchakov Țarul se gândea că Rusia era epuizată și umilită de război Încurajat de opinia publică a început o serie de reforme radicale Puterea autocrată era acum în mâinile cuiva care avea o gândire flexibilă suficient de prudentă și practică Totuși creșterea mișcării revoluționare "de stânga" a clasei educate a condus la un sfârșit abrupt pentru reformele lui Alexandru când a fost asasinat în 1881 Au existat mai multe tentative de asasinat a țarului 1866 1873 1880 Deși este cunoscut drept "Țarul Eliberator" cel care i-a emancipat pe șerbi el nu era un liberal Arhitectul policii sale a fost Nicolai Alexeievici Miliutin Căsătorie și copii La 16 aprilie 1841 la vârsta de 23 de ani țareviciul Alexandru s-a căsătorit cu prințesa Maria de Hesse la St Petersburg mai târziu cunoscută în Rusia ca Maria Alexandrovna Alexandru al II-lea și Maria Alexandrovna au avut opt copii Marea Ducesă Alexandra Alexandrovna 30 august 1842-10 iulie 1849 alintată Lina a murit de meningită la vârsta de șase ani Țareviciul Nicolae Alexandrovich 20 septembrie 1843-24 april 1865 logodit cu Dagmar a Danemarcei Alexandru al III-lea 10 martie 1845-1 noiembrie 1894 căsătorit în 1866 cu Dagmar a Danemarcei Maria Feodorovna; au avut moștenitori Marele Duce Vladimir Alexandrovich 22 aprilie 1847-17 februarie 1909 căsătorit în 1874 cu Maria de Mecklenburg-Schwerin Maria Pavlovna; au avut moștenitori Marele Duce Alexei Alexandrovich 14 ianuarie 1850-14 noiembrie 1908 Marea Ducesă Maria Alexandrovna 17 octombrie 1853-20 octombrie 1920 căsătorită în 1874 cu Alfred Duce de Saxa-Coburg și Gotha; au avut moștenitori Marele Duce Serghei Alexandrovich 29 aprilie 1857-4 februarie 1905 căsătorit în 1884 cu Elisabeth de Hesse Elizabeth Feodorovna Marele Duce Paul Alexandrovich 3 octombrie 1860-24 ianuarie 1919 căsătorit în 1889 cu Alexandra a Greciei Alexandra Georgievna; au avut moștenitori a doua căsătorie în 1902 cu Olga Valerianovna Karnovich-Palii; au avut moștenitori Vladimir Irina și Natalia Alexandru a avut mai multe metrese în timpul căsătoriei și a fost tatăl a 7 copii nelegitimi Printre aceștia Antoinette Bayer 20 iunie 1856-24 ianuarie 1948 cu metresa sa Wilhelmine Bayer; Michael-Bogdan Oginski 10 octombrie 1848-25 martie 1909 cu metresa sa contesa Olga Kalinowski ~1820-1899; și Joseph Raboxicz La 6 iulie 1880 la mai puțin de o lună de la moartea țarinei Maria Alexandru a făcut o căsătorie morganatică cu metresa sa prințesa Catherine Dolgorukov cu care avea deja patru copii George Alexandrovich Romanov Yurievsky 12 mai 1872-13 septembrie 1913 S-a căsătorit cu contesa Alexandra Zarnekau și au avut moștenitori Mai târziu au divorțat Olga Alexandrovna Romanov Yurievsky 7 noiembrie 1874-10 august 1925 S-a căsătorit cu contele Georg Nikolaus de Nassau Boris Alexandrovich Yurievsky 23 februarie 1876 11 aprilie 1876 Catherine Alexandrovna Romanov Yurievsky 9 septembrie 1878-22 decembrie 1959 Primul ei soț a fost al 23-lea prinț Alexander Alexandrovich Bariatinski 1870 1910 fiul celui de-al 22-lea prinț Alexander Vladimirovich Bariatinski 1848 1909 Al doilea soț a fost prințul Serge Obolensky Mai târziu au divorțat Cronologie A înfăptuit reforma agrară din 1861 prin care erau eliberați țăranii de șerbie și aveau dreptul să cumpere pământul pe care îl munceau cu termen de plată în 49 de ani Din cauza opoziției moșierimii reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul țăranii nu erau nici mai fericiți nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru cu puțin timp înainte de asasinarea lui să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor prin înființarea unui parlament Duma După eliberarea din iobăgie țăranii au rămas în medie cu 30% mai puțin pământ spre cultivare decât înaintea Edictului A continuat politica de cuceriri 1858–anexează ținutul Amuriei care aparținea Chinei 1859–supune Caucazul de răsărit după un război care a durat aproape 50 de ani 1863–înăbușește răscoala din Polonia urmată de represalii sângeroase 1864–supune Caucazul de apus 1865–cucerește Tașkentul 1867–cucerește Turkestanul 1868–cucerește Samarkandul și Buhara 1873 și 1876–cucerește hanatele Hivei și Kokand din Asia Centrală 1877–1878–poartă războiul ruso-turc În martie 1881 este asasinat de anarhiști Arborele genealogic Note Legături externe din emisiunea In Our Time BBC Radio 4 Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Acest articol este despre președintele Statelor Unite ale Americii Pentru alte persoane vedeți Benjamin Harrison dezambiguizare Benjamin Harrison n 20 august 1833 d 13 martie 1901 a fost cel de-al douăzeci și treilea președinte al Statelor Unite ale Americii în funcție pentru un singur mandat între 1889 și 1893 Originar din statul Indiana Harrison a fost înaintea mandatului prezidențial senator de Indiana Benjamin Harrison este nepotul președintelui William Henry Harrison A participat la Războiul civil în calitate de colonel de infanterie pentru scurt timp și general de brigadă A câștigat mandatul prezidențial prin voturile electorilor deși a pierdut alegerile populare Note Vezi și Președinte al Statelor Unite ale Americii Lista președinților Statelor Unite ale Americii Lista președinților Statelor Unite ale Americii după data nașterii Lista președinților Statelor Unite ale Americii după data decesului Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 Căsătoriile între persoane de același sex în Spania au fost legalizate în 2005 În 2004 noul guvern socialist condus de președintele José Luis Rodríguez Zapatero a început o campanie pentru legalizarea lor inclusiv a adopției de către cuplurile de același sex După multe dezbateri parlamentul Spaniei Cortes Generales a aprobat la 30 iunie 2005 o lege care permite căsătoria între persoane de același sex Legea a fost publicată la 2 iulie 2005 și a intrat în vigoare la 3 iulie 2005 Deși susținută de 66% din spanioli ratificarea legii nu a fost lipsită de controverse Principalul oponent a fost Biserica Catolică argumentând că o astfel de lege slăbește instituția căsătoriei În toate părțile Spaniei au avut loc demonstrații publice cu participarea a zeci de mii de persoane unele în favoarea și altele împotriva promulgării acestei legi După ce căsătoria între persoane de același sex a fost aprobată Partidul Popular de orientare conservatoare a atacat legea în Curtea Constituțională Aproximativ 4500 de cupluri de același sex s-au căsătorit în Spania în primul an de la legalizare La scurt timp după aprobarea legii au apărut întrebări în privința statutului legal al cuplurilor homosexuale căsătorite în Spania dar care provin din țări în care astfel de căsătorii nu sunt legale Ministerul Justiției a dispus printr-un ordin ca legea să se aplice numai cuplurilor în care cel puțin o persoană să fie de cetățenie spaniolă indiferent dacă țara celui de-al doilea recunoaște sau nu căsătoria între persoane de același sex Totuși două persoane care nu au cetățenie spaniolă se pot căsători dacă ambele au reședință legală în Spania Istorie Prima recunoaștere legală a cuplurilor homosexuale în Spania a avut loc în 1998 când Catalonia a început să permită uniunile civile între persoane de același sex Aceste parteneriate ofereau doar o parte din drepturile specifice căsătoriei precum dreptul la proprietate comună sau la moștenire După exemplul catalan din ce în ce mai multe regiuni au legalizat uniunile începând cu sfârșitul anilor 1990 În 2005 uniunile civile erau recunoscute în douăsprezece comunități autonome Andalusia Aragon Asturias Cantabria Catalonia Extremadura Insulele Baleare Insulele Canare Madrid Navarra Țara Bascilor și Valencia Legislația Spaniei permitea încă de atunci adopția copiilor din partea persoanelor necăsătorite așadar cuplurile gay puteau să înfieze copii deși doar unul dintre parteneri era considerat părinte din punct de vedere legal La 30 iunie 2004 ministrul spaniol al justiției Juan Fernando López Aguilar a anunțat că a fost aprobat un plan guvernamental provizoriu pentru legalizarea căsătoriei între persoane de același sex de către Congresul Deputaților Acest plan îndeplinea o promisiune electorală făcută de premierul Spaniei numit și „Președintele Guvernului José Luis Rodríguez Zapatero la numirea sa în funcție Legea care permite căsătoriile între persoane de același sex a fost aprobată de cabinet pe 1 octombrie 2004 Aceasta a fost propusă parlamentului pe 31 decembrie 2004 și a fost aprobată de Congresul Deputaților pe 21 aprilie 2005 Legea a fost însă respinsă de Senat pe 22 iunie 2005 unde Partidul Popular s-a coalizat cu Partidul Democrat Creștin Catalan și a reușit să strângă 131 de voturi față de cele 119 ale susținătorilor proiectului de lege Legea a revenit la deputați care în Spania pot trece peste deciziile Senatului Deputații au aprobat legea pentru a doua oară la 30 iunie 2005 cu 187 de voturi pentru 147 de voturi împotrivă și 4 abțineri După aprobarea finală a legii pe 2 iulie 2005 Spania a devenit a treia țară din lume care să recunoască legal căsătoriile între persoane de același sex după Țările de Jos și Belgia Prima căsătorie între cupluri de același sex a avut loc la opt zile după legalizare Aceasta a fost sărbătorită la sediul consiliului local din Tres Cantos o suburbie a Madridului și a avut loc între Carlos Baturin și Emilio Menéndez Prima căsătorie între două femei a avut loc la Barcelona unsprezece zile după intrarea în vigoare a legii În ciuda acestor eforturi înspre egalitatea drepturilor între sexe rămânea o problemă legală copiii născuți în cadrul unei familii de lesbiene erau recunoscuți automat doar în calitate de copii ai mamei biologice; cealaltă mamă era obligată să urmeze un proces costisitor și anevoios de înfiere Același drept era însă oferit cuplurilor heterosexuale chiar și necăsătorite unde partenerul masculin era recunoscut automat ca părinte chiar dacă nu era tatăl biologic Pe 7 noiembrie 2006 Guvernul Spaniei a amendat legea reproducerii asistate oferind mamei nebiologice dreptul de a fi considerată părinte în cadrul unei căsătorii lesbiene Ratificarea Legii 13 2005 Legea căsătoriei între persoane de același sex a fost propusă pe 30 iunie 2004 de Ministerul Justiției și a fost trimisă Consiliului General al Puterii Judiciare Consejo General de Poder Judicial pentru analiză Deși a admis că discriminarea existentă împotriva homosexualilor este inacceptabilă Consiliul a fost destul de critic pe subiectul extinderii dreptului de căsătorie la cuplurile homosexuale Consiliul a argumentat că acest drept nu este impus de Constituția Spaniei și că discriminarea se poate rezolva și prin alte căi precum legalizarea națională a uniunilor civile În ciuda acestui raport negativ guvernul a trimis legea propusă Congresului Deputaților la 1 octombrie 2004 Cu excepția Partidului Popular și Uniunii Democrate a Cataloniei Unió Democrática de Catalunya toate partidele parlamentare au aprobat această lege Pe 21 aprilie 2005 Congresul a aprobat legea cu 183 de voturi pentru 136 împotrivă și 6 abțineri inclusiv una din partea unui membru al Partidului Popular Legea ce permite căsătoria între persoane de același sex este foarte scurtă constând într-un singur paragraf care este adăugat la articolul 44 al Codului Civil Spaniol „El matrimonio tendrá los mismos requisitos y efectos cuando ambos contrayentes sean del mismo o de diferente sexo „Căsătoria va avea aceleași efecte indiferent dacă persoanele implicate sunt de sex opus sau de același sex În concordanță cu prevederile constituționale textul aprobat de Congres a fost trimis Senatului Pe 21 iunie 2005 o serie de experți au fost chemați la Senat pentru a dezbate legea Experții au avut opinii divergente Unii au considerat că adopția din partea cuplurilor de același sex nu are niciun efect asupra dezvoltării copilului cu excepția poate a unei toleranțe sporite pentru homosexualitate Psihiatrul conservator Aquilino Polaino chemat de Partidul Popular a numit homosexualitatea o „boală și o „tulburare emoțională argumentând că „mulți homosexuali au antecedente de viol și de abuz sexual începând din copilărie și că homosexualii în general provin din familii cu „tați ostili alcoolici și distanți și mame care sunt „mult prea protective cu băieții și „reci cu fetele Unii membri proeminenți ai Partidului Popular s-au distanțat mai târziu de declarațiile lui Polaino spunând că acestea nu reflectă opinia partidului Senatul a respins textul aprobat de Congres Vetoul a fost propus de Partidul Popular și respingerea legii a fost aprobată cu 131 de voturi pentru 119 împotrivă și două abțineri Din această cauză textul a fost trimis înapoi Congresului Pe 30 iunie 2005 a fost aprobat a doua oară de către Congres care în concordanță cu prevederile constituționale a avut puterea de a anula decizia Senatului În al doilea vot al Congresului legea a fost aprobată cu 187 de voturi pentru 147 de voturi împotrivă și patru abțineri Lui Mariano Rajoy șeful Partidului Popular în opoziție nu i s-a permis să se adreseze parlamentului după discursul lui Zapatero; Rajoy l-a acuzat pe Zapatero că segregă societatea spaniolă Când presa l-a întrebat pe Regele Juan Carlos I dacă va aproba legea pentru legalizarea căsătoriilor dintre persoane de același sex acesta a răspuns „Soy el Rey de España y no el de Bélgica „Sunt Regele Spaniei și nu al Belgiei făcând aluzie la Regele Baudouin I al Belgiei care a refuzat să semneze legea belgiană ce legalizează avortul Regele Spaniei a aprobat Legea 13 2005 pe 1 iulie 2005; aceasta a apărut în Boletín Oficial del Estado publicația oficială a guvernului spaniol pe 2 iulie 2005 și a intrat în vigoare pe 3 iulie 2005 Reacții Un sondaj din aprilie 2005 realizat de Centro de Investigaciones Sociológicas Centrul pentru Investigații Sociologice o agenție guvernamentală a constatat că 66% dintre spanioli sunt de acord cu legalizarea căsătoriei între persoane de același sex Un alt sondaj realizat de Instituto Opina cu o zi înaintea legalizării arată că susținerea pentru căsătoria între persoane de același sex era de 621% iar cea pentru adopția din partea cuplurilor de același sex era de 491% Același institut a sondat opinia publică și la nouă luni după legalizare și a constatat că 61% din cei intervievați sunt de acord cu decizia guvernului de a legaliza această formă de căsătorie Aprobarea legii a stârnit reacții negative din partea Bisericii Catolice inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea care se temea de o slăbire a valorilor familiale și Papa Benedict al XVI-lea Cardinalul Lopez Trujillo a spus că biserica face un apel urgent la libertatea de conștiință a romano-catolicilor încurajându-i să se opună legii El a adăugat că toți credincioșii catolici ai căror profesii au legături cu implementarea căsătoriilor între persoane de același sex ar trebui să se opună chiar dacă riscă să își piardă locurile de muncă Susținătorii drepturilor gay au argumentat că deși biserica este opusă căsătoriei civile nereligioase heterosexuale opoziția sa în acest domeniu nu este atât de puternică; de exemplu biserica nu s-a opus căsătoriei lui Felipe Prințul Asturias-ului cu Letizia Ortiz care a divorțat dintr-o fostă căsătorie civilă Biserica nu a putut să strângă destulă susținere ca să influențeze ratificarea legii deși 82% dintre spanioli se identifică ca fiind catolici Sociologii cred că acest lucru este cauzat de creșterea liberalismului în ultimii ani mai ales în domeniul drepturilor individuale spațiu unde biserica avea în trecut cea mai mare influență cu precădere în domeniul familiei Un sondaj arată că trei sferturi dintre spanioli cred că mai marii bisericii au pierdut contactul cu realitatea socială O altă explicație este faptul că după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975 influența bisericii asupra societății spaniole a scăzut urmare a faptului că regimul lui Franco avea legături strânse cu biserica Sondajele constată că aproape jumătate dintre spanioli nu merg "aproape niciodată" la biserică Președintele Zapatero a răspuns criticilor din partea Bisericii Catolice cu următoarele „Astăzi societatea spaniolă le răspunde celor care timp de patru ani au fost umiliți care și-au văzut ignorate drepturile ofensată demnitatea negată identitatea și limitată libertatea Astăzi societatea spaniolă garantează acestor persoane respectul pe care acestea îl merită le recunoaște drepturile le restabilește demnitatea le afirmă identitatea și le oferă libertate< ref> „Căsătoria și familia nu suferă nici un prejudiciu dacă două persoane de același sex primesc dreptul de a se căsători Dimpotrivă acești cetățeni au acum șansa de a-și organiza viețile în conformitate cu normele și cerințele maritale și familiale Nu numai că nu este nicio amenințare la instituția căsătoriei ci această lege tocmai recunoaște căsătoria și îi dă valoarea cuvenită Conștient că unele persoane și instituții se împotrivesc profund acestei schimbări legislative aș vrea să spun că precum alte reforme la codul căsătoriei această lege nu va aduce rezultate negative singura consecință fiind evitarea suferinței fără sens a ființelor umane O societate care evită suferința fără sens a cetățenilor săi este o societate mai bună În orice caz vreau să îmi exprim respectul profund față de aceste persoane și instituții și cer același respect din partea tuturor care sunt de acord cu această lege Pentru homosexualii care au tolerat personal abuzurile și insultele atâția ani vă cer ca pe lângă curajului de care ați dat dovadă în lupta pentru drepturi civile să oferiți și un exemplu de generozitate și bucurie față de toate credințele Pe 19 iunie 2005 a avut loc un protest public împotriva legii Manifestanții au fost conduși de membrii ai Partidului Popular episcopi spanioli și reprezentanți ai Forului Spaniol al Familiei Aceștia au spus că au reunit 15 milioane de persoane împotriva a ceea ce ei considerau un atac asupra familiei tradiționale; o delegație guvernamentală a numărat doar 166000 de participanți la acest eveniment La două săptămâni după acest protest Federația Lesbienelor Gay-lor Transsexualilor și Bisexualilor FELGT a organizat un marș pro-legalizare la care au estimat că au participat două milioane de persoane; surse ale poliției au numărat doar 97000 de persoane Ambele evenimente au avut loc în Madrid în acel timp condus de Partidul Popular conservator Un număr de episcopi spanioli au spus că prin echivalența cuplurilor între persoane de același sex cu cele de sex opus guvernul a slăbit căsătoria pe care ei o definesc exclusiv ca un cuplu între un bărbat și o femeie Forul Spaniol al Familiei și-a exprimat îngrijorarea asupra posibilității cuplurilor gay de a adopta și de a crește copii și a argumentat că înfierea nu este un drept al părinților ci al copiilor adoptați Asociațiile gay au răspuns că adopția de către cuplurile homosexuale a existat de mult timp într-o formă de facto fiindcă multe cupluri creșteau copii care erau oficial adoptați doar de unul dintre părinți Chiar înaintea legalizării căsătoriei între persoane de același sex adopția din partea cuplurilor homosexuale era deja legală în Navarra Asturias Aragon Țara Bascilor și Catalonia De asemenea asociațiile gay au susținut că nu este niciun argument științific cum că orientarea sexuală a părinților ar cauza probleme de dezvoltare la copiii adoptați Acest punct de vedere este susținut oficial de Școala Spaniolă de Psihologie care a reafirmat că homosexualitatea nu este o afecțiune medicală Contestarea legii în instanță În data de 21 iulie 2005 un judecător din orașul Dénia a refuzat să emită certificatul de căsătorie unui cuplu lesbian Concomitent judecătorul a depus o contestație constituțională împotrivă căsătoriei între persoane de același sex la Curtea Constituțională a Spaniei El și-a bazat contestația pe articolul 32 al Constituției care conține fraza „Bărbații și femeile au dreptul de a intra în căsătorie cu deplină egalitate juridică În august 2005 un judecător din Gran Canaria a refuzat să emită certificate pentru trei cupluri homosexuale și a formulat încă o contestație constituțională În decembrie 2005 Curtea Constituțională a respins ambele contestații din motivul că judecătorii nu au dreptul să pună la îndoială legea doar să o aplice Pe 30 septembrie 2005 Partidul Popular a inițiat o contestație constituțională separată cauzând controverse și diviziuni în partid Curtea Constituțională încă nu a răspuns la acest caz 2007 Probleme legate de reședință La scurt timp după aprobarea legii au apărut numeroase întrebări legate de statutul legal al căsătoriei între persoane care nu au cetățenie spaniolă după ce a fost respinsă căsătoria unui cetățean spaniol cu a un indian ambii trăind în Catalonia Totuși pe 22 iulie un alt judecător din Catalonia a permis o căsătorie între o femeie spaniolă și partenera ei argentiniană Acest judecător a argumentat că dreptul la căsătorie în Spania are precedență asupra interzicerii căsătoriei între persoane de același sex în Argentina Pe 27 iulie Junta de Fiscales de Sala o asociație de avocați având rol de consilier pe lângă procurorul-general a emis o opinie care spunea că spaniolii au dreptul să se căsătorească cu parteneri de același sex provenind din țări care nu recunosc această formă de căsătorie Căsătoria rezultantă ar fi validă în Spania dar nu neapărat în țara de origine a partenerului străin O ordonanță apărută în publicația oficială a guvernului afirmă „O căsătorie între un spaniol și un străin sau între doi străini rezidenți în Spania va fi validă din cauza aplicării legii spaniole materiale chiar dacă legislația națională a cetățeanului străin nu permite sau nu recunoaște validitatea acestor căsătorii Instrucțiunile Ministerului Justiției spun că toate consulatele sau ambasadele Spaniei din străinătate pot procesa documentația preliminară pentru căsătorii între persoane de același sex Cel puțin un partener trebuie să fie cetățean spaniol rezident în zona de demarcare a consulatului respectiv Totuși căsătoria efectivă poate avea loc la consulat numai dacă legile locale permit căsătoria între persoane de același sex Ca urmare numai consulatele spaniole din Boston Bruxelles Amsterdam Toronto Montréal Ottawa și Cape Town au dreptul să încheie această formă de căsătorie În toate celelalte cazuri partenerii trebuie să se căsătorească pe teritoriul Spaniei Cuplurile străine au dreptul să se căsătorească în Spania numai dacă ambii parteneri sunt rezidenți în Spania Statistici Pe 4 septembrie 2005 ziarul conservator La Razón a publicat date despre căsătorie oferite de 273 de oficii de stare civilă dintr-un total de 437 de oficii în toată țara Aceste date arată că dintr-un total de 35000 de căsătorii doar 24 au avut loc între persoane de același sex Ziarul a argumentat că aceste statistici contrazic prioritatea cu care guvernul a tratat Legea 13 2005 și cererile asociațiilor de drepturi LGBT care susțineau că de această lege ar beneficia între 5 și 10% din populație Pe 27 decembrie 2005 Ministerul Justiției a declarat că în cele 200 de oficii de stare civilă care aveau date computerizate au avut loc 327 de căsătorii între persoane de același sex până la data de 5 decembrie 2005 Acest raport arată că 90 dintre aceste căsătorii au avut loc în Madrid 63 în Valencia 35 în Barcelona și 18 în Sevilia În restul țării nu s-a făcut deosebire statistică între căsătoriile între persoane de același sex și cele între persoane de sex opus În martie 2006 Pedro Zerolo membru al guvernului spaniol a anunțat că au fost încheiate mai mult de 1000 de căsătorii între cupluri homosexuale 800 din acestea au fost înregistrate în zone cu oficii complet computerizate acoperind aproximativ jumătate din țară iar cel puțin 200 au fost înregistrate în restul țării Zerolo a adăugat că aproximativ una din fiecare zece căsătorii din Spania este între cupluri de același sex Asociația spaniolă pentru drepturi LGBT FELGT a anunțat că în primul an al legalizării s-au căsătorit 4500 de cupluri gay și lesbiene au fost făcute 50 de cereri pentru adopție iar trei cupluri între persoane de același sex au divorțat Referințe și note Legături externe BBC Romanian 29 iunie 2005 9AMro 1 iulie 2005 California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe Charles Grey n 13 martie 1764– d 17 iulie 1845 Northumberland Anglia a fost un politician britanic prim ministru al Marii Britanii între 1830 și 1834 China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești este un economist om de afaceri și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Chiril Gaburici s-a născut pe 23 noiembrie 1976 în satul Logănești raionul Hîncești RSS Moldovenească Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell din Republica Moldova apoi până în 2014 a fost în funcția de director al companiei de telefonie mobilă Azercell din Azerbaidjan Origini În cadrul unei emisiuni de la postul de radio „Vocea Basarabiei ex-deputatul liberal-reformator Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian cunoscut ca Manuc Bei proprietarul conacului din București unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române tratat care a jucat un rol nefast în ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus< ref> Viața personală Chiril Gaburici este căsătorit cu Irina și împreună au doi copii< ref> El cunoaște limbile română rusă engleză și franceză Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Controverse Studii La sfârșitul lunii februarie 2015 după ce a primit un mesaj anonim cu unele indicii și motivați de faptul că în CV-ul oficial al lui Chiril Gaburici nu sunt trecuți anii de studii jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au efectuat o investigație referitoare la studiile acestuia Astfel jurnaliștii au aflat că după absolvirea gimnaziului Chiril Gaburici a studiat la Colegiul Republican de Microelectronică și Tehnică de Calcul CRMTC din Chișinău deși el nu indicase asta în CV-ul său oficial Din afirmațiile vicedirectorului instituției respective reiese că Gaburici a studiat la CRMTC în perioada 1992-1995 și a fost exmatriculat și că acesta ar fi participat la sesiunea de bacalaureat dar nu i-a fost eliberată diploma de BAC Conform aceleiași investigații în 2009-2011 fiind deja director la Moldcell la vârsta de 33 de ani Gaburici și-a făcut masteratul la Universitatea Liberă Internațională din Moldova ULIM Ulterior a făcut studii de doctorat la Universitatea Academiei de Științe a Moldovei UASM în bază de contract El a fost înmnatriculat la UASM în 2011 la studii cu frecvență redusă urmând a studia 4 ani iar 2015 reprezintă ultimul său an de studii Într-un răspuns oficial al Guvernului Republicii Moldova la solicitarea de clarificare a situației se spune suplimentar datelor de mai sus că Gaburici a fost admis la ASEM în anul 1995 iar la Universitatea Slavonă s-a transferat în anul 1998< ref> Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Referințe Comitatul este o regiune a Pământului de mijloc descrisă de către J R R Tolkien în romane precum Stăpânul Inelelor sau HobbitulIn el traiesc majoritatea populatiei de hobbiti din Pamantul de mijloc Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note Declarația de Independență a Lituaniei în sau Actul de la 16 februarie a fost semnată de Consiliul Lituaniei la 16 februarie 1918 și proclama restaurarea unui stat independent lituanian guvernat pe principii democratice cu capitala la Vilnius Actul a fost semnat de toți cei douăzeci de reprezentanți în frunte cu Jonas Basanavičius Actul de la 16 februarie a fost rezultatul final al unei serii de rezoluții pe această problemă inclusiv una emisă de conferința de la Vilnius și Actul de la 8 Ianuarie Drumul spre declararea independenței a fost unul lung și complex deoarece Imperiul German exercita presiuni asupra Consiliului în vederea formării unei alianțe Consiliul a trebuit să manevreze cu atenție între interesele germanilor ale căror trupe erau prezente în Lituania și dorințele poporului lituanian Efectele imediate ale anunțării restabilirii independenței Lituaniei au fost puține Publicarea Actului a fost interzisă de autoritățile germane iar textul a fost distribuit și tipărit ilegal Activitatea Consiliului a fost împiedicată iar germanii au rămas la controlul Lituaniei Lituania independentă deși avea în curând să ducă un război pentru apărarea independenței a devenit o realitate Deși documentul inițial s-a pierdut moștenirea sa rămâne Acele fraze laconice sunt baza legală pentru existența Lituaniei moderne atât a celei din perioada interbelică cât și a celei din 1990 Declarația formula principiile constituționale de bază care au fost urmate de toate constituțiile Lituaniei Declarația însăși este un element-cheie în restaurarea independenței Lituaniei în 1990 Separându-se de Uniunea Sovietică Lituania a subliniat că este doar restaurată ca stat independent existent între cele două războaie mondiale și că Actul nu și-a pierdut puterea de lege Context istoric După ultima divizare a Uniunii Polono-Lituaniene în 1795 Lituania a fost anexată de Imperiul Rus< ref> Pe parcursul secolului al XIX-lea atât lituanienii cât și polonezii au încercat să-și redobândească independența Ei s-au răsculat în timpul Revoltei din Noiembrie în 1830 și al Revoltei din Ianuarie în 1863 dar prima ocazie realistă a venit odată cu slăbirea Rusiei și Germaniei în timpul Primului Război Mondial În 1915 Germania a ocupat regiunile vestice ale Imperiului Rus După Revoluția Rusă din 1917 Germania a conceput strategia geopolitică Mitteleuropa — o rețea regională de state-marionetă care aveau să servească drept zonă-tampon — și au acceptat să permită desfășurarea Conferinței de la Vilnius în speranța că ea va proclama separarea națiunii lituaniene de Rusia și stabilirea de relații mai apropiate cu Germania La 21 septembrie cei 214 participanți la conferință au ales un Consiliu al Lituaniei format din 20 de membri cu scopul de a formaliza rezoluția Autoritățile germane nu au permis publicarea rezoluției dar au lăsat Consiliul să funcționeze Conferința de la Vilnius a decis și alegerea unei adunări constituante prin vot popular în cel mai scurt timp Drumul spre Actul de la 16 februarie Actul de la 11 decembrie Actul de la 11 Decembrie a fost a doua etapă în drumul spre declarația finală de independență Primul draft cerut de cancelarul Georg von Hertling a fost pregătit de ministerul german de externe la 1 decembrie După discuții între părți s-a ajuns la un compromis pe marginea textului documentului Reprezentantul german Kurt von Lersner a insistat să nu se schimbe nicio literă din textul convenit și ca toți membrii consiliului să semneze documentul După întoarcerea delegației la Vilnius s-a ținut o ședință a Consiliului în ziua de 11 decembrie pentru a discuta Actul El a fost adoptat fără alte modificări Cincisprezece membri au votat pentru Act trei împotrivă unul s-a abținut și unul nu a participat Nu este clar dacă toți membrii Consiliului au semnat acest document Actul a fost scris în limba germană și se pare că nu s-a pregătit nicio traducere oficială în lituaniană De aceea surse diferite dau traduceri ușor diferite Actul de la 11 decembrie a proclamat independența Lituaniei dar a cerut și protecția guvernului german clauza 2 și „o alianță fermă și permanentă cu Germania Întrucât Actul arăta că alianța avea să se formeze pe baza convențiilor privind afacerile militare de transport vamale și monetare mulți lituanieni au considerat că Consiliul și-a depășit autoritatea rezoluția din septembrie adoptată la conferința de la Vilnius cerea explicit ca o adunare constituantă să decidă în aceste probleme cruciale de stat Actul de la 8 ianuarie Când au început negocierile de pace între Germania și Rusia în 1918 autoritățile germane au cerut reprezentanților lituanieni să pregătească două notificări de independență—una pentru Rusia în care legăturile Lituaniei cu Rusia vor fi denunțate și în care nu se va menționa nimic despre o alianță cu Germania și o a doua versiune pentru Germania care va repeta în principal actul de la 11 decembrie Un alt element important a fost declarația că principiile democratice aveau să stea la baza guvernării noului stat A doua parte care pomenea „ferma și permanenta alianță cu Germania a fost înlăturată cu totul Versiunea finală a fost aprobată la 8 ianuarie 1918 ziua în care Președintele Statelor Unite ale Americii Woodrow Wilson și-a anunțat cele paisprezece puncte În esență actul de la 8 ianuarie nu era diferit de cel ce avea să fie adoptat la 16 februarie Ober Ost administrația militară germană a respins însă modificările La 26 ianuarie respectând cererea inițială cele două versiuni de notificare au fost aprobate dar nu au inclus modificările de la 8 ianuarie Actul de la 16 februarie Germania nu a recunoscut independența Lituaniei iar delegația lituaniană nu a fost invitată la negocierile de la Brest-Litovsk care au început la 22 decembrie 1917 între Puterile Centrale și Rusia pentru rezolvarea revendicărilor teritoriale În timpul primei și singurei ședințe comune oficiale a Consiliului împreună cu autoritățile germane s-a arătat că actele Consiliului vor avea doar valoare consultativă Această situație a servit drept argument membrilor consiliului care cereau independență fără legături cu alte țări Prima grijă la acest punct a fost reinvitarea acelor membri care părăsiseră Consiliul S-au dus negocieri care au avut ca rezultat reformularea versiunilor anterioare ale actului Cei patru membri demisionari au cerut Consiliului să revină la actul din 8 ianuarie și să omită pomenirea oricărei alianțe cu Germania Partea a doua nu a primit însă susținerea celor patru membri demisionari deoarece ei nu erau mulțumiți cu termenul „în cele din urmă la descrierea atribuțiilor Adunării Constituante la „ baza Statului Lituanian și a relațiilor cu alte state va fi în cele din urmă determinată de Adunarea Constituantă Ei se temeau că acest cuvânt va da Consiliului un pretext de uzurpare a puterilor Adunării Constituante în timp ce majoritatea a căzut de acord că acest cuvânt exprimă doar natura nenegociabilă și incontestabilă a deciziilor viitoarei Adunări Actul a fost deci aprobat unanim dar nu a avut susținerea totală a tuturor celor douăzeci de membri Textul final al declarației Textul Declarației de Independență a Lituaniei este împărțit din punct de vedere formal juridic în cinci secțiuni „Promulgarea „Dispozițiile „Clauzele „Notificarea și „Semnăturile conținutul fiecăreia fiind evidențiat prin culori diferite în tabelul și schema de mai jos Parcursul Declarației reprezentare grafică Notă culorile secțiunilor funcționale corespund celor din textul de mai sus Urmări Lituania La scurt timp după semnare Actul a fost dus în Germania și înmânat partidelor din Reichstag La 18 februarie textul a fost retipărit în ziarele germane printre care în Das Neue Litauen Vossische Zeitung Taegliche Rundschau și Kreuzzeitung Deși majoritatea copiilor acestui număr au fost confiscate redactorul ziarului Petras Klimas a reușit să ascundă aproximativ 60 de exemplare Cenzura a făcut ca distribuția și diseminarea Actului să fie ilegală în Lituania La 3 martie 1918 Germania și Rusia bolșevică au semnat tratatul de la Brest-Litovsk Acesta plasa popoarele baltice în sfera de interes germană iar Rusia se obliga să renunțe la orice pretenție asupra lor La 23 martie Germania a recunoscut independența Lituaniei pe baza declarației din 11 decembrie Această situație s-a schimbat când a izbucnit revoluția germană și Germania a pierdut războiul în toamna lui 1918 — nu mai era în postura de a pune condiții Consiliul Lituaniei a adoptat prima constituție provizorie la 2 noiembrie Funcțiunile guvernului au fost încredințate unui prezidiu cu trei membri iar Augustinas Voldemaras a fost invitat să formeze primul Cabinet de Miniștri ai Lituaniei< ref> Primul guvern s-a format la 11 noiembrie 1918 în ziua în care Germania a semnat armistițiul de la Compiègne Consiliul a început imediat să organizeze o armată poliție primării și alte instituții Independența proclamată a fost implementată practic Declarația S-au semnat două copii ale declarației Originalul a fost încredințat spre păstrare și protejare lui Jonas Basanavičius El nu a fost niciodată publicat sau utilizat în vreo chestiune publică; existența sa a fost menționată pentru prima oară în presă în 1933 Nu se cunoaște unde se află el Copia a fost utilizată în chestiuni cotidiene și a fost stocată în arhivele prezidențiale până la 15 iunie 1940 ziua în care Lituania a primit un ultimatum de la Uniunea Sovietică și și-a pierdut independența S-au produs două facsimile ale copiei una în 1928 și alta în 1933 Facsimilul din 1928 este o reproducere mai apropiată de starea inițială a declarației; sunt greșeli gramaticale iar fundalul este „zgomotos în vreme ce facsimilul din 1933 prezintă documentul într-o stare îmbunătățită Semnatarii Majoritatea semnatarilor declarației de independență au rămas activi în viața politică și culturală a Lituaniei independente Jonas Vileišis a fost deputat în Seimas și primar al Kaunasului capitala temporară a Lituaniei; Printre semnatari s-au aflat doi viitori președinți ai Lituaniei Antanas Smetona și Aleksandras Stulginskis Jonas Basanavičius președintele Consiliului Lituaniei și-a reluat activitatea academică cercetând cultura și folclorul lituanian Aleksandras Stulginskis și Petras Klimas au fost deportați în Siberia de autoritățile sovietice dar au supraviețuit și s-au reîntors în țară; Donatas Malinauskas a dispărut și el în timpul deportărilor în masă în Siberia din 14 iunie 1941; soarta sa și locul în care a fost îngropat nu se cunosc< ref> Alți semnatari au plecat în exil inclusiv Jurgis Šaulys și Kazimieras Steponas Šaulys care au murit în Elveția Moștenirea Actul din 16 februarie a proclamat re-înființarea atstatyti statului lituanian declarându-l pe acesta succesor al statului lituanian istoric Marele Ducat al Lituaniei În acest sens Consiliul a deviat de la rezoluția adoptată de conferința de la Vilnius care cerea înființarea sudaryti unui stat lituanian S-a clarificat însă că noul stat va fi diferit de vechiul Ducat urma să fie organizat doar pe pământurile locuite de etnici lituanieni și avea să fie guvernat pe principii democratice spre deosebire de ducatul multietnic guvernat de aristocrație Terminarea legăturilor dintre Lituania și alte state era adresată Germaniei Rusiei și Poloniei care aveau fiecare planul său pentru această țară Deși nu direct declarația renunța la orice încercare de reînviere a fostei Uniuni Polono-Lituaniene Actul din 16 februarie 1918 este baza legală pentru existența Lituaniei de astăzi atât celei din perioada interbelică cât și a celei de după 1990 Această formulare accentuează continuitatea celor două declarații Actul din 16 februarie 1918 și succesorul său Actul din 11 Martie 1990 sunt privite ca două dintre cele mai importante momente ale dezvoltării societății lituaniene în secolul al XX-lea 16 februarie este sărbătoare națională în Lituania În această zi se desfășoară diverse ceremonii în toată țara dar principala comemorare are loc în Casa Semnatarilor din Vilnius locul în care a fost semnată declarația în 1918 În timpul ceremoniei este arborat drapelul Lituaniei și activiști culturali și politicieni lituanieni țin discursuri de la balconul clădirii pentru oamenii adunați în fața ei În biserici și catedrale se țin liturghii speciale În cinstea declarației președintele Lituaniei găzduiește o recepție pentru semnatarii declarației din 11 martie 1990 la Palatul Prezidențial În 1992 în cinstea lui Jonas Basanavičius liderul Consiliului Lituaniei la semnarea Actului din 16 februarie s-a instituit un premiu Premiul Jonas Basanavičius se acordă pentru activitate pe timp de cinci ani în domeniul studiilor etnice și culturale și se decernează în Casa Semnatarilor
Note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg Elfii din Ëa numiți și quéndi fac parte din lumea fictivă realizată de către scriitorul JRR Tolkien Cuvântul "quendi" provine din limba eldarilor și înseamnă cei care pot grăi Un quendi este un individ al uneia din rasele care populează Arda și Pământul de Mijloc Aceștia sunt adesea menționați în cărțile Hobbitul și Stăpânul Inelelor dar istoria și faptele lor pot fi găsite numai în cartea Silmarillion care a fost publicată după moartea lui Tolkien precum și în alte cărți publicate de către fiul scriitorului Christopher Tolkien cum ar fi Povești neterminate Istoria Pământului de Mijloc dar și altele Quendi erau numiți uneori și primii născuți Minnònar sau copii mai bătrâni spre deosebire de oameni care erau numiți cei născuți după Oamenilor li se mai spunea și cei care au fost treziți apoi de către Eru Iluvatar Dunedainii îi numeau Nimir Cei frumoși în timp ce numele lor Sindarian era Eledhrim Istorie Venirea pe Pământul de Mijloc Quendi s-au trezit în Anii Copacilor în Primul Ev pe malurile Lacului Cuivienen sub lumina stelelor fiindcă Pământul de Mijloc încă mai era în întuneric Ei au fost descoperiți de către Valarul Oromë care a adus vestea apariției lor în Valinor Conform cărții Silmarillion Valarul Melkor stăpânul întunecat luase deja mulți prizonieri elfi dintre cei care rătăceau departe de Lacul Cuiviénen îi torturase și îi mutilase până ce s-au transformat în orci Datorită acestei fapte Valarii au pornit război împotriva sa și după ce l-au înfrânt l-au închis in Sălile lui Mandos din Valinor Chemarea în Valinor Valarii au decis să-i aducă pe elfi în Valinor în loc să-i lase să sălășluiască în Pământul de Mijloc pe malul lacului Cuivienen Ei l-au trimis pe Orome care i-a luat pe Ingwë Finwë și Elwë ca ambasadori în Valinor După ce s-au întors pe Pământul de Mijloc au organizat marea călătorie către Pământurile Valarilor Nu toți elfii au acceptat să părăsească locul lor de naștere primind astfel denumirea de Avari cei nedoritori Ceilalți au fost numiți de către Orome Eldari poporul stelelor Ei s-au împărțit în trei case Casa Vanyarilor Casa Noldorilor și Casa Telerilor și i-au luat drept conducători pe Ingwë Finwë și respectiv Olwë Pe drum o parte din Teleri s-au înfricoșat de Munții Cețoși și nu au îndrăznit să treacă mai departe sălășluind astfel pe malurile râului Anduin Ei l-au ales conducător pe Lenwë și au devenit elfii Nandori După mulți ani Ulmo s-a reîntors în Beleriand ca să-i caute pe Telerii rămași Cum Elwë nu fusese încă găsit o parte din Teleri l-au ales pe fratele său Olwë drept conducător au plecat pe mare și au ajuns în Valinor Aveau darul făuririi bărcilor și cu Olwë conducându-i au ajuns până la malurile estice ale Tărâmului Binecuvântat Totuși o parte din Teleri au rămas pentru a-l căuta pe Elwë iar alții s-au oprit pe malurile Pământului de Mijloc chemați fiind de Ossë Ei l-au ales pe Cìrdan drept cârmuitor al lor și au format poporul Falathrim Toți Telerii care au rămas în Beleriand au luat numele de Sindari Exilul Născut în Valinor Fëanor fiul lui Finwë și cel mai mare dintre noldori a creat Silmarilii în care a depus o parte din Lumina Copacilor din Valinor După trei evuri în Sălile lui Mandos Melkor a fost eliberat și prefăcându-se că nu mai este malefic cu multă șiretenie a împrăștiat ura între Noldori În cele din urmă s-a răzvrătit împotriva Valarilor l-a ucis pe Finwë și a furat silmarilii Fëanor l-a numit Morgoth Dușmanul Elful și fii săi au jurat să ia silmarilii înapoi și să ucidă pe oricine poseda vreunul și nu voia să li-l dea Fëanor a adunat mulți noldori și a plecat în Beleriand după Morgoth fără ca Valarii să-i dea voie Elfii care l-au urmat pe acesta nu au mai avut voie să se întoarcă în Valinor Războaiele din Beleriand În Beleriand Elwë a fost în sfârșit găsit acesta s-a căsătorit cu Maia Melian A devenit regele sindarilor din Beleriand și după primul război în timpul răsăritului lunii au ajuns primii noldori în Pământul de Mijloc Aceștia au asediat Angbandul dar în final au fost înfrânți La sfârșitul evului Eärendil Marinarul din casa lui Finwë a călătorit pe mare până în Valinor și atunci Valarii au luat pedeapsa de pe umerii Noldorilor și au început Războiul Urii contra Lordului Întunecat și în final l-au învins Al doilea și al treilea ev După Războiul Urii Valarii au încercat să-i convingă pe elfi să se întoarcă în Valinor Mulți au acceptat dar mulți au rămas În timpul celui de-al doilea ev ei au creat regatele Lindon Eregion și Codrul Întunecat Sauron cel mai important servitor al lui Morgoth a adus razbel asupra lor dar cu ajutorul Numenoreenilor l-au învins În timpul celui de-al Treilea Ev ei au protejat aceste regate cu ajutorul Inelelor Puterii dar după Războiul Inelelui majoritatea elfilor din Pământul de Mijloc au plecat în Valinor Din publicațiile lui Tolkien reiese destul de clar că odată cu distrugerea Inelului Puterii puterea celor trei inele ale elfilor va dispărea și ea și va începe evul oamenilor Elfii care rămâneau în Pământul de Mijloc erau pecetluiți să intre într-un declin încet după cum a prezis Galadriel vor devenii un popor rustic al dealurilor și pădurilor Tolken nu a explicat foarte clar cât de mult timp va dura această schimbare dar spune că puterea Noldorilor care vor rămâne va pieri imediat decăderea rasei elfești din Pământul de Mijloc va dura sute poate chiar mii de ani chiar până aproape în zilele noastre când menționări despre elfi mai apar doar în fantezii și povești Sunt multe referințe în Stăpânul Inelelor care menționează existența elfilor în Pământul de Mijloc în zilele de început ale celui de-al Patrulea ev Elladan și Elrohir fii lui Elrond nu l-au acompaniat pe tatăl lor când Corabia Albă cu Păstrătorul Inelului și cu regii Noldori a plecat din Limanurile Cenușii spre Valinor; se spune că au rămas în Lindon pentru o vreme Celeborn este deasemenea absent de la plecarea din Limanuri și după cum i-a lăsat vorbă lui Aragorn nu avea de gând să o urmeze pe Galadriel prea curând Anexa A a cărții Stăpânul Inelelor spune că Celeborn a unit cea mai mare parte de sud a Codrului Întunecat cu Lothlòrienul la sfârșitul celui de-al treilea ev În altă parte Tolkien scrie că Celeborn a sălășluit o vreme în Lindon înaine ca să plece în sfârșit în Valinor Tolkien a scris de asemenea că Elfii s-au mutat în Ithilien în timpul regelui Elessar și au ajutat la reconstruirea Gondorului Cei mai mulți s-au așezat în partea de sud a Ithilienului pe malurile râului Anduin De asemenea se spune că mulți elfi au continuat să trăiască la Limanurile Cenușii cel puțin pentru o perioadă de timp Tolkien spune că Círdan nu a plecat cu Elrond Galadriel și ceilalți la sfârșitul cărții Stăpânul Inelelor și Sam Gamgee a călătorit plecând din Linmanuri când acestea deja decăzuseră Se spune că Círdan a plecat cu ultima corabie care avea să mai plece din Limanurile Cenușii Legolas a plecat și el din Pământul de Mijloc după moartea regelui Elessar și după cum apare în Stăpânul Inelelor el a fost cel care și-a construit barca și pare cam ciudat că un Elf Verde din Codrul Întunecat să construiască o barcă care să poată să ajungă în Tărâmul Binecuvantat fără ajutorul poporului lui Círdan Multele descrieri ale Lórienului și ale Codrului Întunecat sugerează că o parte semnificativă din populația elfilor a rămas în Pământul de Mijloc în prima parte a celui de-al Patrulea ev În Stăpânul Inelelor Caras Galadhon este pomenit ca fiind un oraș mare și se pare că populația de Elfi Verzi a crescut măcar până la câteva mii Descrierea regiunii Tharanduil din partea de nord a Codrului Întunecat sugerează faptul că populația era și mai mare Este oarecum neobișnuit că în ciuda faptului că Elfii Verzi din partea de est a Munților Cețoși nu simțeau o chemare pentru Valinor Mulți dintre ei au plecat chiar în perioada în care Codrul Întunecat era liber și nu mai prezenta niciun pericol din partea lui Sauron Pe cealaltă parte Tolkien face referințe la un Pământ de Mijloc aproape nepopulat de elfi ceea ce nu prea coincide cu cele menționate mai sus În Povestea lui Aragorn și a lui Arwen din Anexa A se găsește scris că elfii aproape plecaseră de tot din Pământul de Mijloc Majoritatea celor care au rămas trăiau în Codrul Întunecat în timp de o mică parte trăiau în Lindon Aragorn povestește despre grădinile goale ale lui Elrond din Vâlceaua Despicată iar Arwen îl întreabă dacă ar fi mai bine să anuleze decizia pe care a luat-o După moartea voluntară a lui Elessar Arwen pleacă într-un Lòrien descris ca fiind abandonat complet și ea moare Cu atât de multe elemente în faimoasa creație a lui Tolkien aceste contradicții trebuie să rămână doar ca exemple ale diferitelor idei și teme pe care autorul le-a cercetat la diferite momente și ca teme de discuție pentru fanii săi Se pare că acei quendi care nu au călătorit niciodată în Aman cum ar fi Avarii în timp trupurile lor s-au consumat și au rămas ca niște spirite care nu pot fi văzute de ochii oamenilor sau al elfilor din Aman Viața Așa cum este precizat în Istoria Pământului de Mijloc și în scrisorile lui Tolkien elfii aveau un alt ciclu al vieți în comparație cu oamenii O mare parte din informația de mai jos se referă la eldari așa cum s-a găsit în eseul Legi și Obiceiuri printre Eldari din cartea Inelul lui Morgoth dar multe idei se pot aplica și la Avari Viața timpurie Elfii sunt născuți la aproximativ un an după concepție Ziua în care au fost concepuți se sărbătorește și nu ziua nașterii deoarece pentru ei viața începe de la concepție o idee care provine din faptul că Tolkien era Catolic Mintea li se dezvoltă mai repede decât trupul și la un an deja pot vorbi merge dar chiar și dansa și maturizarea rapidă face ca tinerii elfi să pară mai bătrâni decât sunt în realitate Perioada de pubertate este între aproximativ 15 și 100 de ani la vârsta de 15 ani ei ajung la înălțimea unui adult Toți elfii ajung adulți înainte de vârsta de 100 de ani Tolkien nu este foarte clar atunci când pomenește despre actuala creștere a elfilor În Legi și Obiceiuri ale Eldarilor|Legi și Obiceiuri el spune că elfii au creșterea corpului mai înceată la început decât cea a oamenilor La vârsta de 20 de ani ei ar mai putea încă părea că au 7 ani în timp ce oamenii la această vârstă sunt deja maturi Totuși mai târziu Tolkien a scris că oamenii și elfii se dezvoltă la fel până la maturitate dar atunci elfii nu mai îmbătrânesc Căsătoria și viața de părinte Elfii se căsătoresc liber Elfii au o singuă soție și adulterul este de neconceput printre elfi Ei se căsătoresc o singură dată Finwë făcând excepție el s-a recăsătorit după ce prima lui soție a murit Îndrăgostiții se pot alege chiar cu mult timp înainte de căsătorie și pot să devină logodiți Tinerii elfi se pot logodi cu acordul părinților dar cei care sunt adulți sau au de gând să se căsătorească curând nu mai au nevoie de consimțământul părinților Ei fac schimb de inele iar o logodnă poate fi stricată prin întoarcerea inelelor totuși acest lucru se întâmplă foarte rar Logodna nu poate dura mai mult de un an tinerii trebuind apoi să se căsătorească Căsătoria este celebrată la un ospăț al celor două case Ei dau inelele de logodnă și primesc altele pe care să le poarte pe degetul index Mama miresei dă mirelui un juvaier pentru a-l purta tot restul căsniciei Punctul de vedere al elfilor în legătură cu actul sexual este special și intim pentru că duce la conceperea și nașterea unui copil Deoarece adulterul este ceva de neconceput printre elfi aceștia trăiesc despărțiți pentru lungi perioade de timp fără a se teme de infidelitate Elfii au puțini copii Fëanor și Nerdanel au fost o excepție ei având 7 fii iar perioada între care elfii au copii este destul de mare Viața de zi cu zi Elfii în special Noldorii se preocupă cu variate meșteșuguri cum ar fi fierăria sculptura și alte arte și desigur și procurarea mâncării Bărbații și femeile pot face aproape tot la fel de bine totuși femeile se specializează în vindecat și arte pe când bărbații se duc la război Acest fapt se întâmplă deoarece ei cred că a lua o viață are legătură cu a conserva viața Totuși elfii nu au roluri rigide femeile putând să se apere la nevoie la fel de bine ca și bărbații iar bărbații pot avea rolul de vindecători cum ar fi Elrond Viața ulterioară În final decă nu mor în bătălie sau din diferite alte cauze elfii doresc să plece în Valinor unde Valarii i-au găzduit de la început Cei care vor să plece în Tărâmul Binecuvântat pleacă cu bărci construite în Limanurile Cenușii Partea a treia a vieții îmbătrânirea și părul În ciuda faptului că Tolkien spune în Hobbitul că elfii și hobbiții nu aveau barbă Cìrdan chiar avea barbă ceea ce pare a fi o anomalie Totuși Tolkien spune că elfii de vârsta a treia aveau barbă Cìrdan fiind unul dintre ei Mahtan tatăl lui Nerdanel a avut barbă în a doua parte a vieții ceea ce este considerat un fenomen Nu este clar care este diferența dintre cele trei vârste căci Tolkien nu a lăsat note care să lămurească subiectul În aparență bărbile erau singurul semn de îmbătrânire Se pare că Tolkien și-a schimbat până la urmă părerea în legătură cu barba elfilor Așa cum scrie Christopher Tolkien în Povești neterminate tatăl lui a scris în anul 1972 că oamenii care erau urmași de elfi cum ar fi Aragorn nu aveau barbă ceea ce ce duce la concluzia ca nici elfii nu aveau barbă Elfii uneori îmbătrânesc din cauza stresului puternic Cìrdan este descris ca fiind foarte bătrân deoarece a trecut prin multe greutăți în primul ev și a fost prizonier la Morgoth pentru o perioadă de vreme aproape nefiind recunoscut de poporul său după eliberarea sa Moartea Elfii sunt nemuritori În plus față de nemurire ei sunt imuni la toate bolile și pot să se vindece de răni care în mod normal ar omorî un om Totuși elfii pot muri din cauza grijilor și tristeții Elfii care mor sau sunt uciși pleacă în Salile lui Mandos în Valinor După o anumită perioadă de timp care servește ca relaxare și curățare a spiritelor fëar ei se îmbracă în vechile corpuri hröar Ei nu se duc aproape niciodată în Pământul de Mijloc deși au existat și excepții Glorfindel este una dintre ele dar un exepmlu mai cunoscut se poate citi în Poveste lui Beren și Lùthien în care Lùthien se duce în Pământul de Mijloc dar ca o muritoare În final spiritele lor fëar vor copleși corpurile hröar și îi vor lăsa pe elfi să fie doar duhuri necontând dacă ei decid să plece în Valinor sau să rămână în Pământul de Mijloc La sfârșitul zilelor elfii nu vor mai putea fi văzuți de ochii muritorilor cu excepția cazlui în care aceștia vor să se arate Pe aceștia Tolkien i-a numit "dăinuitorii" iar această perioadă poate fii considrată ca fiind al patrulea ciclu al vieții elfilor Teoretic dacă elfii ar fi existat la sfârșitul lumii cei mai tineri dintre ei ar fi fost încă vizibili deoarece ca toți elfii să devină invizibili ar însemna ca ei să înceteze să se reproducă în același timp Acest lucru este sugerat de materialul filmelor lui Jakson nu direct cum că în timpul de după războiului inelelui Arwen fiind numită "Steaua Apusului" ar fi ultima din neamul ei Totuși acestea nu apar în cărți și este posibil să fie vorba de ultima din casa regală descendentă din Casa lui Finwë și Casa lui Thingol din Pământul de Mijloc ceea ce este de fapt adevărat Se poate nota că elfii din casa lui Finwë au avut familii mari înainte de răzvrătirea lui Fëanor și de exilarea Noldorilor din Pământul de Mijloc dar cei din Pământul de Mijloc au încetat să se mai reproducă Mulți din cei din familia regală incluzând 6 din cei 7 fii ai lui Fëanor nu au avut copii iar mulți din cei care au avut nu au avut decât unul Thingol a avut-o ca fiică pe Lùthien Turgon a avut-o pe Indril și Elrond pe Arwen toate căsătorindu-se cu oameni muritori Teoretic viețiile elfilor sunt la fel de lungi ca și lumea și se spune că și ei se vor alătura celorlalți Copii ai lui Ilúvatar în cântecul lor din fața tronului său Convenții de nume Un elf din Valinor are un nume dat de tată la naștere essë care de obicei seamănă cu numele mamei sau al tatălui și care reflectă descendența copilului iar după un timp se mai poate adăuga un afix la acest nume Odată cu creșterea unui elf acesta primește de la mamă un al doilea nume amilessë care reflectă personalitatea dibăcia și chiar soarta amilessë fiind câteodată profetic Epessë este al teilea nume pe care îl primește un elf mai târziu în timpul vieții sale în semn de respect și admirație În unele cazuri un elf își alege singur un nume kilmessë QNume propriu Numele adevărate rămân primele două și un elf poate fi chemat după oricare dintre celelalte dar numele dat de mamă nu prea era folosit de cei care nu cunoșteau prea bine persoana cu care vorbeau sau despre care vorbeau deoarece era considerat nepoliticos După exilul în Pământul de Mijloc și adoptarea Sindarianei ca limbă de zi cu zi Noldorii și-au luat un nume care să se potrivească sau care era un echivalent al numelui lor Quenian Un alt tip de mune este cel patronimic numele tatălui essë la care se adăuga sufixul "ion" Ex Gildor Inglorion care înseamnă Gildor fiul lui Inglor Galadriel este traducerea Sindariană a numelui Alatáriel epessë-ul Telerin care i s-a dat de către Celeborn și care are o traducere aproximativă fata încoronată cu ghirlande luminoase Tatăl ei a fost Finarfin iar mama ei a fost Eärwen Maedhros fiul cel mai mare al lui Fëanor era numit de frații săi și Rusandol A primit acest epessë datorită părului său roșcat Numele dat de tată a fost Nelyafinwë Finwë al treilea numele tatălui lui Feanor fiind Finwë Finrod de obicei cunoscut ca și Felagund cioplitorul peșterilor nume original dat de căre gnomi Felakgundu deoarece el a fost cel care a construit Nargothrondul Finrod a adoptat numele ca o onoare Círdan făuritorul de corăbii este epessë-ul al unui elf telerin care a rămas în Beleriand și apoi în Lindon până la sfârșitul celui de-al Treilea ev Numele său original Nōwē este rar amintit el fiind cunoscut sub numele de Círdan titlu care i s-a dat a avut scopul numirii lui ca Lord al Falasului Neînțelegeri și confuzii comune Trebuie notat că elfii din lumea ficțională a lui Tolkien diferă foarte mult de cei care au fost inventați cu mult timp înaintea scriitorului sau de cei mai mulți din elfii care apar în fantezile actuale Neluând în considerare diferențele dintre structura corpului și ciclul vieții elfii lui Tolkien erau foarte umani totuși elfii din mitologia scandinavă sunt adesea descriși ca foarte umani asemănându-se cu zeii Vanir și Aesir dacă nu își consumau trupurile și deveneau doar niște spirite Pădurile și tragerea cu arcul Descrierea călătoriei Frăției inelului prin Lorien ne dă de înțeles că majoritatea elfilor trăiau în copaci și purtau arcuri deși în alte scrieri ale autorului elfii trăiau și în castele săpate în piatră Menegroth Nargothrond și sălile Tharanduilului din Codrul Întunecat deasemenea se știe că Noldorii purtau săbii Vanyarii sunt cunoscuți ca purtând sulițe iar Sindarii topoare În orice caz elfii erau mai apropiați de natură decât oamenii totuși nu chiat atât de mult ca și în prezentările din ziua de azi cum ar fi Dungeons & Dragons Urechile ascuțite Nu există dovezi clare în Stăpânul Inlelelor sau Silmarillion că elfii are avea urechi ascuțite dar într-un paragraf dintr-o scrisoare a lui Tolkien în care acesta spunea că Bilbo avea urechi puțin ascuțite și elfești Culoarea părului În ciuda multelor poze și ilustrații ale elfilor care arată ca majoritatea aveau părul blond de fapt ei aveau o varietate foarte mare a culorii părului În general majoritatea elfilor incluzând Noldorii Sindarii și Avarii aveau părul închis chiar negru în tmp ce Vanyarii aveau părul blond și unii dintre teleri aveau părul argintiu Lúthien Tinúviel și descendenta sa Arwen Undómiel considerate cele mai reprezentative elfe din Pământul de Mijloc aveau părul negru Finarfin cel mai mic fiu al lui Fëanor și descendenții săi cum ar fi Finrod Felagund au avut părul blond deoarece a doua soție a lui Finwë Indis a fost blondă deoarece era din neamul Vanyarilor Indril fiica lui Turgon a avut părul auriu deoarece mama ei Elenwë era deasemenea din neamul elfilor Vanyari Chiar și fii lui Fëanor nu aveau toți părul negru ei fiind Noldori Maedhros și frații săi mai mici Amrod și Amras aveau părul roșcat moștenind-o pe mama lor Nerdanel și pe bunicul lor Mahtan În plus culoarea argintie a părului apărea și la casa regală Sindariana Thingol Cirdan și Celeborn sunt toți descriși ca având păr argintiu Așa cum ne este descris în Povești Neterminate Galadriel avea o culoare aparte față de ceilalți elfi având un păr argintiu auriu Culoarea Ochilor Când Tolkien descrie culoarea ochilor elfilor aceștia tind să fie gri ceea ce este posibil să aibă legătură cu ochiul soției sale Edith Tolkien 21 ianuarie 1889 29 Noiembrie 1971 născută Bratt Este sigur că Lúthien avea ochii gri la fel ca și descendenții săi Elrond Arwen și frații săi Aragorn și Numenoreenii Dunedainii Voronwẽ elful noldor care l-a călăuzit pe Tuor spre Gondolin avea deasemenea ochii gri Este posibil ca această alegere a lui Tolkien de a da ochi gri personajelor sale să vină din faptul că în literatura engleză medievală în care această culoare a ochilor era un semn al sângelui nobil Deși Maeglin maglin era pe jumătate Noldor el avea ochi negrii ceea ce este posibil să fie o moștenire de la tatăl său Eöl care era un elf întunecat în timp ce Olwë fratele lui Thingol avea ochi albaștrii Culoarea ochilor pentru majoritatea celorlalți elfi nu este menționată și de aceea este greu de generalizat Limbile elfești Tolkien a creat mai multe limbi pentru elfi Probabil că interesul său era în primul rând filologic și a spus că povestirile sale au crescut din limbile sale Întradevăr limbile sunt primele care au fost create în legendariumul său pornind de la Qendia care a fost forma primitivă a limbii elfești Aceasta a fost transformată în Quenia limba elfilor luminați și în paralel cu Sindariana au format cele mai complexe limbi pe care Tolkien le-a creat În afară de acestea două el a mai creat și alte dialecte Qenyana Primitiva limba elfilor din Cuivienen 'Avariana Mai multe dialecte Avarienecare mai târziu s-au contopit cu limba Nandorina Eldariana Comuna limba veche pe care o foloseau toți eldarii Quendiana limba folosită de Noldori și Vanyari Queniana Vanyara Quendyana limba folosită de Vanyari era destul de apropiată de Quenyana arhaică Quenyana Noldorina Cunoscută mai târziu și ca Exilic Quenya Telerina Comuna limba veche a Linadarilor Telerina Limba Telerilor care au reușit să ajungă în Tărâmurile Nemuritoare câteodată considerată ca fiind un dialect al Qenyanei primitive Nandorina limba Nadorilor o parte din ea a fost influențată de Avara Limba Originală din Codrul Intunecat Limba originală din Lóriand Sindariana limbă folosită de Sindari Doriath-iana Dialect sindarian folosit în Doriath Falathrin-iana Dialect care provina din Sindariana folosită în al doilea ev Era folosită în Falas și în Nargothrond Sindariana de Nord Dialect Sindarian din Dorthonion și Hithlum Tlokien a creat de asemenea alfabeturile pentru limbile Tengwar și Cirth Elfi de seamă Amroth Stăpân al Lóriandului înainte de Celeborn și Galadriel logodnicul lui Nimrodel dispărut în Marea cea Mare Celeborn Stăpân al Lothlórienului soțul lui Galadriel rudă cu Thingol Celembrimbor Făuritor al inelelor puterii strănepot al lui Feanor Imin Primul elf care s-a trezit lângă lacul Cuivienen primul Vanyar Tatadezambiguizare Al doilea elf care s-a trezit lângă lacul Cuivienen primul dintre Noldori Enel Al treilea elf care s-a trezit lângă lacul Cuivienen primul dintre Teleri Ingwë Rege al Vanyarilor a rămas în Valinor până la sfârșitul zilelor Elwë Regele din Doriat și rege al tuturor Sindarilor căsătorit cu Maia Melian Finwë Primul rege al Noldorilor căsătorit de două ori cu Miriel și respectiv Indis ucis de Melkor în 1495 AC Galadriel Regina regatului Lothlórien sotia lui Celeborn A fost cel mai puternic lider elf pe Pamantul de Mijloc in timpul celui de-al treilea ev Fëanor Fiu al lui Fëinwe și al lui Miriel făuritor al silmarililor conducător al Noldorilor în exilul din Pământul de Mijloc Născut în anul 4679 AC și ucis în anul 4997 AC Fii lui Feanor Maedhros Prinț Noldor exilat în Pământul de Mijloc refuzat să ia parte la măcelul Telerilor și la arderea corăbiilor telere în Losgar Mort în 587 AS Maglor Dibaci în cântatul la harpă avea puterea de a controla inimile celorlalți cu vocea lui Mai era numit și Kanafinwë kana Q comandand + finwë numele bunicului său din partea tatălui Celegorm Mai era numit și Q Turkafinwë cu voința puternică Ucenic al lui Oromë cunoștea limba unor specii de păsări a adus cu el în Pământul de Mijloc un mare câine de vânătoare Huan dar de la Oromë A condus Himladul alături de Curfin Ucis în anul 507 AS Caranthir Al patrulea fiu al lui Feanor cunoscut și sub numele de Caranthir cel întunecat a condus Thargelionul Mort în 507 AC Curfin Al cincilea fiu al lui Feanor numit și Curufinwe cel îndemănatic fiul lui Finwe A făurit cele trei Inele Elfești ale Puterii și a condus Himladul alături de Celegorm Mort în anul 507 AS Amrod Cel mai mic fiu al lui Feanor numit și Pityafinwe a devenit un iscusit vânător care a ajutat la menținerea Hotarului lui Maedhros decedat în anul 538 AS Amras Frate geamăn cu Amrod a fost numit de către Feanor Sortitul Umbrato decedat în anul 4997 AC Fingolfin Mare rege al Noldorilor din Beleriand al doilea fiu al lui Finwë frate cu Finarfin și frate vitreg cu Fëanor Născut în 4690 AS și ucis în anul 455 AS de către Valarul Melkor numit Morgoth în urma uciderii tatălui lui Fingolfin Fingon Cel mai mare fiu al lui Fingolfin renumit pentru faptul că l-a salvat pe Maedhros În bătălia Nírnaeth Arnoediad aproape că a ieșit învingător ucis însă de demonul Gothmog conducător al Balrogilor ucis în anul 472 AC Finarfin Fiu al lui Finwë si frate al lui Fingolfin si frate vitreg al lui Fëanor Ca si ceilalti frati ai sai el a pus bazele unei noi case Casa de aur a lui Finarfin care a luat acest nume datorita parului auriu al lui Finarfin si al descendenților lui Findis Una din Fiicele lui Finwë Fingolfin A fost cel de-al doilea fiu al lui Finwë frate al lui Finarfin și frate vitreg al lui Fëanor Mama lui a fost a doua soție a lui Finwë Indis Se spune despre Fingolfin ca era puternic și neclintit dar justificat dintre fii lui Finwë iar unii îl numesc cel mai mare războinic dintre Copiii lui Ilúvatar Numele lui în Queniana este Nolofinwë Finwë cel înțelept Finarfin Cel de-al treilea fiu a lui Finwë Finrod Felagund Cel mai mare fiu al lui Finarfin frate cu Angrod Galadriel și Aegnor Felagund este un epessë primit de la Gnomii care au construit Nargothondul și înseamnă Cioplitorul de Peșteri Finwë Numit si Nóldoran a fost primul mare rege Noldor care și-a condus poporul din Pământul de Mijloc în Valinor tărâmul binecuvântat la Amanului Mulți dintre elfii noldorini se trag din elNumele de Finwë nu este tradus complet Dicționarul din Silmarillion traduce fin ca păr iar alte surse spun că înseamnă îndemânare O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Englezii sunt un popor germanic care numără în total circa 90 milioane de persoane Circa 45 milioane de englezi trăiesc în Anglia constituind trei sferturi din populația Regatului Unit iar alte 45 milioane de englezi trăiesc în state din afara Europei de ex în SUA Canada Chile Australia Noua Zeelandă și Africa de Sud Limba vorbită este engleza Denumirea de "englez" vine de la tribul anglilor un trib germanic care s-a așezat în insula Britania în secolul V și care provenea din peninsula Iutlanda azi Germania și Danemarca Alături de aceștia s-au așezat încă alte două triburi germanice de vest Iuții tot din Iutlanda și saxonii din nord-vestul Germaniei de azi Istorie Englezii s-au format din contopirea populației băștinașe celtice cu triburile germanice sosite aici în sec V anglii saxonii iuții și frizienii Acestora li s-au mai adăugat în sec 10 vikingi de origine daneză în regiunile nord-estice Normanzi din actuala regiune Normandia nordul Franței au exercitat o influență puternică după anul 1066 Bătălia de la Hastings timp de mai multe secole Note Vezi și Limbile germanice Popoare germanice Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Fantezia desemnată și prin termenul englezesc „fantasy în cadrul domeniului artei este o subspecie a fantasticului un gen al literaturii fantastice și a unei multitudini de alte genuri artistice precum cele ale domeniului animației apropiată de miraculosul folcloric cu un întreg arsenal de elemente de magie Din cele mai vechi timpuri oamenii au creat și au spus povești Din acestea s-au clădit mituri care au influențat gândirea și modul de viață al multor generații Mai mult în mituri a fost marcată cu litere de aur cunoasterea arhaică a omenirii Așa cum omul a văzut prima oară focul frica cutremurul gheața copacul cerul și stelele soarele și luna așa le povestesc miturile străvechi De-a lungul vremii întregi concepții despre crearea lumii au luat naștere Crezând în aceste mituri oamenii le-au transformat în religii oferindu-le un loc important în viața lor de zi cu zi Definiția fanteziei Astăzi fantezia în arta modernă este cu mult diferită față de miturile arhaice Însă rădăcinile ei se află în aceste prime creații cu caracter existențial ale minții omenești Fantezia înseamnă imaginație Autorii de fantezie creează lumi noi nemaivăzute animate de magie și locuite de rase și creaturi fantastice Prima caracteristică a genului este aceea că lumea descrisă nu este cea reală ci una imaginată dar care nu are nici o legătură cu Pământul ca în cazul SF-ului Lumile fanteziei sunt mult diferite ele fiind marcate de existența magiei și a creaturilor și raselor diferite de om În scrierile mai recente omul nici nu mai este amintit Lumile fanteziei sunt întemeiate pe credințe mitice iar rasele au rădăcini în mitologiile popoarelor Dacă vreți putem privi fantezia ca un ecou al mitologiei Diferența este că în fantezie se pune un mare accent pe poveste și pe personaje care sunt mult diferite de cele ale literaturii clasice ne gândim la realism tradiționalism prousianism etc schimbate mult de cadrul în care se petrec În fapt fiecare temă clasică poate fi plasată în acest cadru căpătând noi dimensiuni care nu-și au locul în lumea reală Din dimensiunea mitică rezultă și alte caracteristici definitorii pentru gen Fantezia se explică prin apel la astfel de mituri și credințe lăsând mereu loc pentru ca o nouă poveste să fie spusă O dată ce te-a prins mereu vei vrea să afli mai mult Poveștile fanteziei sunt înconjurate de un mister ce se pierde întotdeauna în negura primelor clipe Sub-genuri în fantezie Există trei sub-genuri principale în fantezie Există fantezia clasică fantezia înaltă al cărui reprezentant este fără îndoială JRR Tolkien Gândindu-ne la Stăpânul Inelelor putem trasa ușor caracteristicile genului acțiune de proporții cu personaje numeroase și teme recurente care presupun luptă fizică și conflicte interioare lupta lumină-întuneric prietenia iubirea etc Poveștile din acest gen fac adesea referire la miturile și tradițiile lumii în care sunt plasate un al doilea plan fiind însăși crearea acestor lumi Prin poveste ele prind viață și mai mult își definesc caracterul lor aparteDe asemenea un alt reprezentant al acestui tip de fantezie este George R R Martin cu a sa serie de carti Un cantec de gheata si foc'' cunoscuta datorita ecranizarii sale Game of Thrones Asemeni lui Tolkien el realizeaza un taram vast plin de personaje Singura diferenta este ca in timp ce operele lui Tolkien reprezinta clar fortele binelui si pe cele ale raului operele lui Martin nu sugereaza care este raul si care este binele lasand decizia pe mana cititorului Un anumit tip de fantezie este cel care are ca personaje zei îngeri demoni și alte creaturi ce fac parte în general din lumea de dincolo Această lume intră în legătură cu lumea reală și oamenii pot ajunge pe celălalt tărâm și înapoi Genul se numește fantezie mitologică și este în contrast cu fantezia înaltă high fantasy care își clădește singură mitologia Fantezia bangsiană merită amintită aici fiind un gen care prezintă lumea de după moarte și viața de dincolo Însă cele două lumi cea reală și cea de dincolo sunt legate doar prin moarte De aici diferența de ton și tematică Numele genului este dat după John Bangs scriitor care a readus în prim plan genul deși un bun exemplu este și Divina Comedie a lui Dante< nowiki> Sabie și vrăjitorie Un gen înrudit cu fantezia clasică și mai apropiat de jocuri și benzi desenate decât de literatură este sabie și vrăjitorie din en sword and sorcery inventat în 1930 de către Robert E Howard și personificat de personajul Conan Barbarul Prin urmare acest gen prezintă conflicte tăioase între eroi neînfricați și vrăjitori magi spirite și alte creaturi ale întunericului Imediat gândul ne poartă la vechile basme românești ca Harap-Alb sau Prâslea Caracterul violent este însă mult mai pronunțat în fantezie decât aici eroii sunt mai puternici și mai curajoși imagine promovată de americani începând chiar cu Howard Temnițe și dragoni Genul este redefinit și readus în atenția publicului de către Wizards of the Coast Vrăjitorii coastei acum 30 de ani ca gen principal pentru Dungeons & Dragons și trilogiile literare care au însoțit acest joc Eroii și personajele negative primesc alte coordonate temele sunt mai variate și mai profunde Eroii americani trec acum în benzi desenate și sunt clasificați drept fantezie cu super-eroi Revenind la Wizards merită menționate seriile de jocuri care au apărut după succesul imens avut de „temnițe și dragoni Dungeons&Dragons jocuri care au adus zeci de povești minunate și o serie de lumi ale fanteziei de neuitat Genul se bazează acum pe o diversitate crescândă la nivelul lumilor al raselor și al temelor ilustrată de D&D și Magic The Gathering un joc de cărți foarte popular datorită complexității și inteligenței sale Lumea disc În opoziție cu cele două genuri fantezia clasică și săbii și vrăjitorie unii scriitori precum Terry Pratchett construiesc un nou gen care folosește satira și ironia la adresa fanteziei în general „Lumea Disc a lui Pratchett conține felurite aluzii la rase și lumi ale fanteziei sau satire și parodii pentru romane cunoscute de exemplu Faust Umorul este principala caracteristică iar lumea nu este bine conturată Accentul se pune pe acțiunile personajelor pe întâmplări și pe dialog Acest subgen a fost denumit fantezie comică sau fantezie joasă antonimul fanteziei înalte Fantezie romantică Fantezie de dragoste Datorită interferențelor cu celelalte genuri de literatură fantezia a cunoscut mai multe sub-genuri Mercedes Lackey își scrie prima trilogie în jurul anilor 1980 considerată primul roman de fantezie romantică însă a nu fi confundat cu fantezia de dragoste Romanele Arrows of the Queen „Săgețile reginei Arrows Flight „Zborul săgeților și Arrows Fall „Căderea săgeților reprezintă primul mare succes categorisit drept fantezie romantică Pe scurt genul conține istoriile unor personaje feminine puternice și influente Ca idei principale găsim într-un fel sau altul toleranța și diversitatea protejarea lumii înconjurătoare etc Tema iubirii este destul de prezentă iar personajele sunt caracterizate mai ales din perspectiva sentimentelor" Fantezia de dragoste en Love Fantasy este sub-genul în care doar sentimentele și exprimarea lor contează fiind însăși acțiunea romanului nuvelei Asta pentru că cineva trebuie să și iubească sau să fie iubit nu să se afle mereu în razboiul permanent dintre bine și rău întuneric și lumină Fantezia științifică Anumiți scriitori de fantezie și-au îndreptat atenția și spre genul rezultând ceea ce se definește ca gen științifico-fantezist science-fantasy sau fantezie științifică Majoritatea fiind povești scurte fantezia științifică nu este atât de dezvoltată mai ales datorită opoziției dintre genuri SF-ul explică supranaturalul pe când fantezia îl acceptă ca magie și îl amplifică oferindu-i o dimensiune mitică Arthur C Clarke considera însă că orice tehnologie destul de avansată din SF poate fi considerată similară magiei din fantezie Aici se îmbină în fapt cele două genuri Terry Brooks are poate cea mai frumoasă trilogie științifico-fantezistă „The Sword of Shannara „Sabia Shannarei Lumea Shannara este un amestec de magie și tehnologie în care are loc un puternic război al raselor Probabil cea mai cunoscută serie științifico-fantezistă este Star Wars „Războiul stelelor Chiar dacă înclină mult spre SF ca lume și anumite trăsături nave spațiale lasere roboți tema centrală este urmărită în stilul fanteziei lupta dintre bine și rău prezentată ca lupta între întuneric și lumină Abilitățile de Jedi săbiile laser etc nu sunt explicate științific ele pur și simplu există Forța este magia din Star Wars care conferă lumii un caracter mitic În comparație Star Trek folosește o abordare științifică a evenimentelor și a lumii; poate din această cauză nu a fost atât de popular precum creația lui George Lucas Un minunat exemplu de science fiction este Dragonsdawn prima carte din seria Dragonriders of Pern scrise de Anne McCaffrey începând cu 1988 Cartea este un altfel de amestec între SF și fantezie începând cu colonizarea planetei Pern pentru ca sfârșitul să ne prezinte zborul unui dragon și al stăpânului său creație genetică a noilor locuitori de pe Pern Un sub-gen aparte este fantezia întunecată dark fantasy Similar ca locație și tematică cu fantezia înaltă high fantasy acest gen preia atmosfera cărților horror Personajele sunt astfel vampiri vârcolaci fantome oameni morți etc Anne Rice este poate cel mai cunoscut exemplu cu „Vampire Chronicles „Cronicile vampirilor Michelle Sagara West este o altă scriitoare remarcabilă datorită romanelor ei care prezintă figuri demonice seriile „The Sundered „Spintecatul și „The Sun Sword „Sabia soarelui În încheiere merită menționate direcțiile pe care o ia fantezia în ziua de astăzi Prima este ceea ce numim fantezie contemporană care merge spre povestea fantastică gen Eliade studiată la orele de limba română În lumea reală se petrec o serie de evenimente ciudate care duc fie la descoperirea unor forțe magice fie a unor creaturi din recuzita fanteziei Cea de-a doua direcție este întoarcerea spre genul clasic și spre construirea de lumi magice populate de creaturi fantastice fie ele arhetipale sau originale Fantezia în România Fantezia este un gen artistic adus în fașă la noi în țară cu puțin timp în urmă de către o grupare de tineri care și-au propus atunci să îl promoveze și să îl dezvolte Între timp apare Stăpânul Inelelor și românii devin fani ai filmului și cumpără cartea Totuși încă nu există o bază de fani solidă și cunoscători sunt puțini O comunitate a fanteziei asemenea celor din SUA sau Anglia leagănele acestui gen este departe de a fi realizată Există o inițiativă în acest sens concretizată în singurul sit din spațiul web românesc dedicat fanteziei Începuturi timide romanele lui Marian Coman și Costi Gurgu Vezi și Listă de scriitori de fantezie Listă de romane de fantezie Legături externe Filologia cuvânt provenit din greaca veche φιλολογία compus din philos „prieten iubitor de și logos „cuvânt vorbă a fost considerată într-o accepțiune largă știința care se ocupă cu studiul culturii scrise a popoarelor în special cu studiul textelor arhaice Paleografie și Epigrafie și al operelor literare care conține și aspecte culturale istorice etnolingvistice religioase politice economice etc din punctul de vedere al limbii al influențelor suferite al modului în care ni s-au transmis etc precum și cu editarea acestora În sensul restrâns al termenului filologia înseamnă critica textelor și tehnica edițiilor Filologia se împarte în filologie nouă și filologie clasică sau veche Filologia clasică este filologie clasică sanscrită greacă și latină clasică Filologia clasică este primar istorică< span> originar din Pergam și Alexandria în jurul secolul 4 îen continuată < span>de greci și de romani în întregile Imperii Romane și Bizantine în cele din urmă preluate de către oamenii de știință europeni ai Renașterii unde a fost alăturată< span> filologia altor limbi atât europene germanică< span> celtică< span> slavică< span> etc și non-europene sanscrită persană arabă chineză etc Studii Indo-Europene implică filologia comparativă a tuturor limbilor indo-europene Orice limbaj clasic poate fi studiat filologic iari descrierea unui limbaj ca "clasic" este într-adevăr < span>de a implica existența unei tradiții filologice asociat cu el Datorită concentrării acesteia < span>pe dezvoltarea istorică analiză diacronică filologia a ajuns să fie folosită < span>ca un termen în contrast cu lingvistica Acest lucru se datorează unei dezvoltări din secolul al < span>20-lea declanșată de insistența lui Ferdinand de Saussure privind importanța analizei sincrone iar apariția ulterioară a structuralismului și lingvisticii chomskyană cu accent pe sintaxă Bibliografie Ion Gheție Al Mareș Introduce în filologia românească București Editura Enciclopedică Română 1974 Frodo Baggins este unul dintre personajele ficționale din trilogia Stăpânul Inelelor scrisă de JRR Tolkien S-a născut în anul 1370 anul 2968 pentru anul Gondorului și a Numenorului fiu al lui Drogo Baggins și Primula Brandybuck Baggins fiind singur la familie Doisprezece ani mai târziu ieșind pe Râul Viniac Drogo având o mare slăbiciune la mâncare și fiind foarte gras a ieșit cu barca pe râu unde s-a înecat iar Frodo Iorhael in elfă și Maura Labingi a rămas orfan locuind la Conacul Coniac până când Bilbo Bagginsvăr de-al treilea al lui Frodo l-a convins să vină și să locuiască cu el în Fundătura din Hobbiton A fost ales ca moștenitor Trecînd de vârsta majoratului 33 de ani jupânul Sam Gamgee slujitor prieten dar și grădinar a început să vadă o schimbare majoră in comportamentul stăpânului său Tot în acel an Inelul Puterii intră în posesia sa Germania nazistă Germania hitleristă Germania fascistă și al Treilea Reich al Treilea Imperiu Imperiul German 1933-1945 desemnează statul german în perioada anilor 1933 1945 când țara a stat sub controlul ferm al partidului totalitar nazist NSDAP Partidului Muncitoresc German Național-Socialist și a fost condusă de regimul dictatorial al liderului nazist Adolf Hitler denumit de germani în acea perioadă „der Führer în traducere „Conducătorul „Al Treilea Reich este traducerea termenului german Drittes Reich și este folosit ca sinonim pentru Germania nazistă Termenul se referă mai mult la statul nazist și guvernarea lui monopartită decât la țara și poporul ei Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1922 ca titlu de carte de către scriitorul conservator Arthur Moeller van den Bruck A fost adoptat de propaganda nazistă care considera Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană ca primul Reich Imperiul German dintre anii 1871–1918 ca pe cel de-al doilea și propriul lor regim ca pe cel de-al treilea Numerotare a fost făcută și pentru a sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919-1933 Cucerirea puterii de către naziști a fost un proces complex Cel de-al Treilea Reich s-a supranumit „Reich-ul milenar sau „Reich-ul de o mie de ani întrucât conducătorii naziști voiau astfel să propage ideea că ideologia și puterea nazistă sunt invincibile vor dura chiar și 1000 de ani aidoma Sfântului Imperiu Roman Imperiul romano-german Partidul nazist NSDAP a combinat simbolurile tradiționale germane cu simbolurile naziste în încercarea de a forța percepția că toate erau identice Astfel Partidul nazist a folosit termenul de „Al Treilea Reich sau „Reich-ul milenar pentru a face legătura dintre așa-numitul trecut glorios și viitorul care se sugera că urma să fie de asemeni glorios În momentele sale de glorie cel de-al Treilea Reich controla cea mai mare parte a Europei Totuși din cauza înfrângerilor suferite în 1944 pe frontul de răsărit din partea Uniunii Sovietice și pe frontul de vest din partea aliaților anglo-americani în Al Doilea Război Mondial „Reich-ul milenar nu a rezistat decât 12 ani din 1933 până în 1945 Datorită acestei durate scurte unii istorici numesc Germania nazistă și „Reich-ul de 12 ani Există dovezi că Hitler nu agrea denumirea Drittes Reich datorită faptului că ar fi sugerat o poziție inferioară predecesorilor săi Pe durata celor 12 ani cât au fost la putere naziștii au trimis armate importante de-a lungul și de-a latul Europei continentale excepție făcând Elveția Spania Portugalia Andora Vaticanul Suedia și zonele din preajma Munților Urali Acțiunile belicoase au avut menirea creării Germaniei Mari cu capitala la Berlin redenumită Welthauptstadt Germania „Germania capitala lumii Noua Germanie urma să cuprindă între granițele ei pe toți apartenenții la Herrenrasse cetățenii de origine germană "pură" Acestă politică s-a soldat prin exterminarea a aproximativ 11 milioane de oameni de diverse etnii și categorii social-politice evrei rromi opozanți politici liberali comuniști șa marginalizați ai societății handicapați homosexuali în plus zeci de milioane de combatanți și civili din zonele de lupte au căzut victime ale războiului declanșat și purtat de naziști În România și Germania de azi folosirea simbolurilor naziste printre care svastica crucea încârligată este interzisă prin lege cu unele excepții Cronologia evenimentelor 1919-1933 Republica de la Weimar spre sfârșitul căreia au avut loc evenimentele care au dus la numirea lui Hitler în postul de cancelar prim-ministru al Germaniei 30 ianuarie 1933 1933 Gleichschaltung română nivelare; sunt măsuri legale luate de naziști pentru a transforma instituțiile publice democratice în cele ale statului totalitar 1935 Legile rasiale de la Nürnberg împotriva evreilor 1939-1945 declanșarea și desfășurarea Celui De-Al Doilea Război Mondial însoțit de mari crime de război și genocid război care a provocat moartea a circa 55 milioane de oameni 8 mai 1945 capitularea necondiționată a Germaniei naziste Politica antebelică 1933-1939 În urma presiunilor făcute de cancelarul de până atunci Franz von Papen generalul Kurt von Schleicher a eșuat în încercările sale de a forma un guvern viabil În alegerile generale libere pentru Reichstag parlament din 1932 Partidul nazist NSDAP nu a atins majoritatea absolută ci doar cea relativă Totuși aceasta a ajuns pentru intrarea naziștilor în parlament La 30 ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg îl numește cancelar pe Adolf Hitler Consolidarea puterii Noul guvern a instaurat dictatura hitleristă luând o serie de măsuri într-o succesiune rapidă vezi Gleichschaltung pentru detalii La 27 februarie 1933 Hermann Göring a înscenat incendierea Reichstag-ului acțiune care a fost urmată imediat de Decretul Incendiului Reichstag-ului care abroga dreptul "habeas corpus" precum și alte legi și drepturi cetățenești O consolidare mai mare a puterii a fost actul Gesetz über den Neuaufbau des Reichs Legea pentru reconstruirea Reich-ului de la 30 ianuarie1934 Acest act a schimbat Germania „Republicii de la Weimar care era un stat federal puternic descentralizat într-un stat centralizat Au fost desființate parlamentele statelor federației transferând drepturile suverane ale poporului guvernului central; administrațiile statelor federale au fost puse sub controlul administrației centrale Ultimul act administrativ care a transformat practic peste noapte Germania într-o dictatură a fost Ermächtigungsgesetz Legea împuternicirii emisă în martie 1934 Aceasta dădea cancelarului Germaniei aceleași puteri legislative ca și cele ale Reichstag-ului proclamând că șeful guvernului poate aproba amendamente la constituție în mod arbitrar și asigurându-i cancelarului puteri speciale în caz de urgență care suspendau practic toate libertățile civile și transformau Germania într-o țară cu un sigur partid politic La moartea președintelui Hindenburg la 2 august 1934 parlamentul dominat de naziști a unit funcțiile oficiale de Reichspräsident președintele Reich-ului și Reichskanzler cancelar prim-ministru într-una singură și l-a învestit pe Hitler cu noul titlu de Führer und Reichskanzler conducător și cancelar al Reich-ului Doar armata a rămas independentă de controlul nazist Membrii organizației paramilitare Sturmabteilung prescurtat SA "Cămășile brune" au așteptat să obțină poziții dominante în noua configurație a puterii Dorind să păstreze relațiile bune cu armata Hitler a inițiat în noaptea de 30 iunie 1934 așa-zisa Noapte a cuțitelor lungi o acțiune de epurare a liderilor SA ca și a altor inamici politici acțiune dusă la îndeplinire de o altă structură de elită a naziștilor SS-ul La scurt timp după aceasta comandanții forțelor armate regulate au jurat credință noului stăpân al Germaniei Înființarea unei forțe polițienești acționând în afara autorității civile Gestapo prescurtare de la Geheime Staatspolizei poliția secretă de stat a pus în lumină tactica naziștilor de a folosi mijloace de forță pentru a controla direct societatea germană Luând exemplul epurărilor staliniste această structură a „descoperit peste 100000 de "spioni" și de "trădători" toți fiind din rândul criticilor regimului și al disidenților Cei mai mulți germani de rând mulțumiți de creșterea economică și de standardul de viață îmbunătățit au rămas tăcuți și supuși Dar mulți oponenți politici îndeosebi comuniști și socialiști au fost pârâți de turnătorii omniprezenți apoi încarcerați în închisori și lagăre unde au fost maltratați mulți dintre ei fiind chiar torturați și uciși Numărul victimelor politice ucise sau dispărute în primii ani ai regimului nazist este estimat la mai multe zeci de mii Pentru opoziția politică din această perioadă vezi Mișcarea germană de rezistență Politica socială Vezi de asemenea Politica rasială a Germaniei naziste Regimul nazist a fost caracterizat prin controlul politic al fiecărui aspect al societății cu scopul atingerii "purității rasiale" sociale și culturale a „arianului a „nordicului Arta abstractă și arta de avangardă a fost scoasă din muzee și expusă în manifestări speciale drept entartete Kunst „artă degenerată fiind ridiculizată Însă mulțimile care vizitau aceste expoziții de „artă decadentă eclipsau de multe ori pe cei care se duceau la expozițiile de artă oficială Un exemplu notabil a fost în ziua de 31 martie 1937 când o mulțime uriașă a stat la rând să vadă o expoziție de „artă degenerată în München în timp ce la expoziția oficială unde erau puse pe simeze 900 de lucrări aprobate personal de Hitler a venit doar un grup mic de persoane lipsite de entuziasm Naziștii și-au atins scopurile prin persecutarea și uciderea celor considerați impuri pricipalele ținte fiind evreii romii martorii lui Iehova și homosexualii Prin legile de la Nürnberg din 1935 evreilor germani li s-a anulat cetățenia germană și li s-a interzis să mai ocupe funcții în instituțiile statului Cei mai mulți evrei germani angajați și-au pierdut slujbele locurile lor de muncă fiind luate de șomerii considerați corespunzători din punct de vedere etnic-rasial „arieni La 9 noiembrie 1938 naziștii s-au dedat la un pogrom împotriva evreilor acțiunea organizată pe plan național fiind denumită Kristallnacht noaptea de cristal S-a folosit acest nume deoarece numeroasele geamuri și vitrine sparte făceau ca străzile să pară acoperite cu cristal Actualmente pentru acest act nazist samavolnic se folosește denumirea Pogromnacht noaptea pogromului Drept consecință a situației create peste 200000 de evrei au fost nevoiți să părăsească Germania până în septembrie 1939 proprietățile fiindu-le confiscate de statul nazist Naziștii au inițiat și alte programe de exterminare a membrilor „slabi sau „nepotriviți din populația germană Este vorba de programul de eutanasie T-4 în timpul desfășurării căruia au fost uciși zeci de mii de germani handicapați și bolnavi incurabili Această măsură criminală a fost luată în cadrul eforturilor de „menținere a purității rasei superioare germane Herrenvolk după cum spuneau propagandiștii naziști Tehnicile de asasinare în masă experimentate în timpul acestei perioade au fost aplicate mai târziu și în lagărele de exterminare culminând în ferocitate și brutalitate la holocaust și alte crime împotriva umanității Tot ca urmare a legilor din 1933 peste 400000 de persoane considerate ca având defecte genetice o gamă care acoperea bolile începând de la cele mintale și până la alcoolism au fost supuse sterilizării obligatorii Cercetări de dată recentă au arătat că naziștii s-au bucurat de sprijinul populației până târziu spre sfârșitul războiului în principal datorită programelor de asistență socială Politica economică Atunci când naziștii au ajuns la putere cea mai presantă problemă era rata șomajului foarte ridicată peste 40% Conducerea economică a statului a fost dată pentru început unui bancher foarte respectat Hjalmar Schacht Sub conducerea sa a fost schițată o nouă politică economică pentru ridicarea națiunii Unele dintre primele măsuri luate a fost desființarea sindicatelor și impunerea controlului salariilor Guvernul a început să crească masa monetară prin creșterea masivă a deficitului bugetar Însă în același timp guvernul a impus o rată a dobânzii de maxim 45 % creând o acumulare masivă în fonduri de împrumut Situația a fost rezolvată prin crearea unor companii-fantomă care plăteau pentru bunuri cu obligațiuni Cea mai faimoasă dintre acestea a fost compania MEFO iar obligațiunile folosite ca monedă au devenit cunoscute drept „chitanțe mefo Deși s-a promis că aceste obligațiuni vor putea fi schimbate pe bani reali în acest fel prăbușirea fondurilor a fost amânată până după prăbușirea Reichului Aceste manevre financiare complicate au fost folosite pentru ascunderea cheltuielilor militare care încălcau Tratatul de la Versailles În mod normal efectele controlului prețurilor combinat cu o mare creștere a masei monetare ar fi trebuit să ducă la dezvoltarea pieței negre dar pedepsele foarte aspre infractorii fiind trimiși în lagăre de concentrare sau împușcați pe loc au împiedicat apariția fenomenului Măsurile represive au ținut de asemenea volatilitatea scăzută reducând presiunea inflaționistă Noua politică economică a redus importurile pentru bunurile de larg consum și s-a concentrat pe producția de export Comerțul exterior a fost redus până la aproximativ o treime din nivelul atins în 1929 pe toată durata perioadei naziste Controlul asupra valutelor străine a fost extins ducând la supraevaluarea mărcii germane Acestea s-au dovedit soluții salvatoare în scăderea hotărâtoare a șomajului Industria a rămas în cea mai mare parte nenaționalizată iar interesul pentru afaceri a rămas în continuare motivat de obținerea profiturilor Industria a fost însă obligată să folosească strict cote de aprovizionare și resurse materiale locale Toate aceste reglementări erau hotărâte de comitete administrative compuse din funcționari ai statului și reprezentanți ai sectorului privat Concurența era limitată atâta vreme cât marile companii erau organizate în comitetele administrative sus-numite în carteluri S-au făcut naționalizări selective ale întreprinderilor care refuzau să se supună noilor reglementări Băncile care fuseseră naționalizate în „Republica de la Weimar au fost retrocedate foștilor proprietari fiecare comitet administrativ având ca membru și o bancă care finanța întreaga organizație Economia germană a trecut mai târziu sub conducerea lui Hermann Göring când la 18 octombrie 1936 Reichstag-ul a anunțat începerea unui plan cincinal pentru a pune economia germană pe o bază necesară producției de război Planul cincinal s-a terminat din punct de vedere teoretic în 1940 dar din acest moment Göring și-a făcut o importantă bază a puterii din prerogativa sa de „conducător al planului cincinal care a condus efectiv economia și problemele producției Sub conducerea lui Fritz Todt s-a derulat și un proiect masiv de lucrări publice rivalizând cu New Deal-ul atât în scop cât și în amploare cea mai importantă realizare fiind rețeaua de autostrăzi Odată ce a fost pusă pe picioare uriașa organizație pe care a creat-o Todt a fost folosită pentru construirea de buncăre adăposturi subterane și tranșee în toată Europa O altă latură a noii economii germane a reprezentat-o producția pentru o reînarmare masivă având ca scop creșterea armatei de la un efectiv de 100000 soldați până la câteva milioane În 1942 cheltuielile de război sporite și moartea lui Todt au dus la trecerea la completa economie de comandă sub controlul lui Albert Speer Statele marionetă Albania după abandonarea Italiei Ungaria Slovacia Croația Al Doilea Război Mondial Vezi și Istoria militară a Germaniei pe durata celui de-al doilea război mondial în 1939 acțiunile germane au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa Polonia Franța Danemarca Norvegia Belgia și Olanda au fost invadate La început Anglia nu a putut face mult pentru a-i ajuta aliații europeni iar Germania a supus Marea Britanie unui bombardament aerian intens pe durata bătăliei Angliei După invadarea Greciei și a nordului Africii Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941 și a declarat război și SUA după atacul japonez asupra bazei navale de la Pearl Harbor Hawaii din același an Persecutarea minorităților a continuat atât în Germania cât și în teritoriile ocupate sau dependente Din 1941 evreilor li s-a impus purtarea în public a unui ecuson cu steaua lui David pe fond galben cusut pe haine Evreii au fost mutați în majoritate în ghetouri unde au fost izolați de restul populației În ianuarie 1942 la Conferința de la Wannsee sub conducerea lui Reinhard Heydrich a fost schițată așa-zisa „Soluția finală a problemei evreiești Endlösung der Judenfrage din Europa Din acest moment până la terminarea războiului aproximativ șase milioane de evrei dar și alții homosexuali slavi prizonieri politici au fost exterminați în mod sistematic și peste zece milioane de oameni au fost reduși cu forța la starea de sclavi Acest genocid este denumit Holocaust iar în limba ebraică Șoa Germanii foloseau termenul eufemistic Endlösung — „soluție finală Mii de oameni erau transportați zilnic în lagărele de exterminare supranumite și „fabricile morții sau în lagărele de concentrare Konzentrationslager abreviat oficial KL și postbelic KZ pronunțat ca-țet Lagărele de concentrare unele dintre ele foste centre de detenție transformate mai apoi în uzine pentru uciderea în masă aveau facilități pentru exploatarea muncii de sclavi a întemnițaților și pentru asasinarea condamnaților și distrugerea rămășițelor lor Intenția a fost mai întâi internarea în lagărele de concentrare de unde internații urmau să fie mutați și uciși în lagărele de exterminare din Răsărit Polonia șa În paralel cu Holocaustul naziștii au dus o politică dură de cucerire colonizare și exploatare a teritoriilor capturate de la Uniunea Sovietică și de la Polonia și a populației lor slave ca parte a Generalplan Ost planul general pentru est Conform estimărilor 20 de milioane de civili sovietici 3 milioane de polonezi ne-evrei și 7 milioane de soldați ai Armatei Roșii au fost uciși în ceea ce rușii au numit Marele război pentru apărarea Patriei Planul nazist era să extindă Lebensraum „spațiul vital german spre est dar pretextul lor oficial era acela al apărării civilizației occidentale împotriva bolșevismului Începând cu februarie 1943 după victoria de la Stalingrad sovieticii au început o puternică contraofensivă împotriva armatelor germane obținând în luna iulie o altă izbândă răsunătoare în bătălia de tancuri de la Kursk-Oriol Până în februaruie 1944 armatele naziste au fost forțate să se retragă spre vest până la fosta graniță a Poloniei dând speranțe că războiul se va termina curând Aliații au deschis în cele din urmă un al doilea front în Normandia în iunie 1944 dar sovieticii reușiseră deja să întoarcă soarta războiului împotriva naziștilor în principal datorită eforturilor lor umane cu numai aproximativ 5 15 % din materialele de aprovizionare venite din vest Trupele sovietice care avansau spre vest au făcut joncțiunea cu cele ale aliaților lor occidentali pe fluviul Elba la 26 aprilie 1945 în dreptul localității Torgau La 30 aprilie 1945 după ce sovieticii pătrunseseră până în centrul capitalei Berlin Hitler s-a sinucis În perioada 4 – 8 mai 1945 forțele armate germane s-au predat necondiționat Acesta a fost sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa și odată cu crearea Comisiei Aliate de Control la 5 iunie 1945 cele patru Puteri Aliate „și-au asumat suprema autoritate în ceea ce privește Germania Declarația cu privire la înfrângerea Germaniei Departamentul de Stat al SUA Seria "Tratate și alte acte internaționale" nr 1520 Consecințe Puterile victorioase au împărțit Germania mai întâi în 4 zone de ocupație La Conferința de la Potsdam granițele germane din zona sovietică de ocupație au fost mutate către vest cea mai mare parte a teritoriului fiind dată Poloniei ca o compensație pentru pierderea teritoriilor răsăritene poloneze în favoarea Uniunii Sovietice Aproximativ jumătate din Prusia Orientală germană a fost anexată de către URSS zonă numită în zilele noastre Kaliningrad Exodul germanilor din Europa Răsăriteană care a fost inițiat de Pactul Molotov-Ribbentrop a fost terminat după război când practic toți germanii din Europa Centrală au fost "reașezați" alungați la vest de linia Oder-Neisse mutare care a afectat aproximativ 17 milioane de etnici germani Zonele de ocupație franceză americană și engleză au devenit mai târziu Germania de Vest în timp ce zona sovietică a devenit Germania Răsăriteană comunistă Germania de Vest s-a refăcut din punct de vedere economic până la sfârșitul anilor ’60 proces denumit Wirtschaftswunder – "miracol economic" în principal datorită ajutorului economic american primit prin Planul Marshall în timp ce Estul s-a refăcut mai încet sub comunism în mare parte datorită reparațiilor de război plătite Uniunii Sovietice și ca efect al economiei planificate centralizate După război mai mulți lideri naziști care au supraviețuit războiului au fost puși sub acuzare de Tribunalul Aliat la Procesele de la Nürnberg pentru crime împotriva umanității O mică parte dintre ei au fost condamnați la moarte și au fost executați dar cei mai mulți au fost eliberați după cel mult 10 ani de închisoare invocându-se motive medicale sau vârsta înaintată În anii ’60 ’70 și ’80 s-au făcut mai multe eforturi în Germania de Vest pentru judecarea celor care s-au făcut direct responsabili de crime împotriva umanității de exemplu Procesele de la Auschwitz Cu toate acestea mulți dintre cei care nu au fost printre conducătorii importanți au continuat să trăiască nestingheriți în toată această perioadă și mai târziu în timp ce alții au reușit să fugă și să se ascundă în alte țări În toate statele europene în care au existat mișcări fasciste s-au luat măsuri legale pentru pedepsirea membrilor fostelor partide naziste sau fasciste Totuși unii dintre foștii conducători naziști au găsit mijloace de a se adapta noilor circumstanțe Copiii naziștilor cei născuți în teritoriile ocupate de armata nazistă și care au avut ca tați soldați germani inclusiv copiii Lebensborn au fost uneori victimele diverselor represalii necontrolate neoficiale Vezi și Procesele de la Nürnberg Organizarea celui de-al Treilea Reich Conducătorii Germaniei naziste au creat un număr mare de organizații pentru a-i ajuta să rămână la putere Au reînarmat și au întărit armata au pus la punct un aparat al securității statului extrem de puternic și și-au creat propria armată a partidului Waffen SS Numind în diferite poziții din guvern numai membri ai partidului nazist NSDAP până în 1933 guvernul german și partidul nazist au devenit practic una și aceeași organizație Până în 1938 prin intermediul politicii de Gleichschaltung instituțiile politice și administrative locale și-au pierdut orice putere și au fost subordonate liderilor naziști cunoscuți sub numele de Gauleiter aceștia erau liderii provinciilor în germană Gau conform noii împărțiri administrativ-teritoriale Organizarea statului nazist așa cum a fost în 1944 se prezenta astfel Șeful statului și al guvernului Führer und Reichskanzler Adolf Hitler Guvernul și autoritățile federale Biroul Cancelariei Reich-ului condus de Hans Lammers Biroul Cancelariei Partidului condus de Martin Bormann Biroul Cancelariei Prezidențiale condus de Otto Meissner Consiliul cabinetului privat condus de Konstantin von Neurath Cancelaria führerului condusă de Philip Bouhler Demnitățile publice ale Reich-ului Conducătorul planului cincinal – Hermann Göring Inspectorul silvic principal al Reich-ului – Hermann Göring Inspectorul autostrăzilor Președintele Băncii Reich-ului Conducătorul Tineretului Reich-ului Conducătorul Trezoreriei Reich-ului Inspectorul general al Capitoliului Reich-ului Consilierul pentru Capitoliul Mișcării München Miniștri ai Reich-ului Ministrul de externe al Reich-ului – Joachim von Ribbentrop Ministrul de interne al Reich-ului – Wilhelm Frick Heinrich Himmler Ministrul Reich-ului pentru culturalizarea publică și propagandă – Joseph Goebbels Ministrul aviației Reich-ului – Hermann Göring Ministrul Finațelor Reich-ului – Lutz Schwerin von Krosigk Ministrul Justiției Reich-ului – Franz Schlegelberger Ministrul economiei Reich-ului – Walther Funk Ministrul Reich-ului pentru alimentație și agricultură – Walther Darre Ministrul muncii din Reich – Franz Seldte Ministrul Reich-ului pentru știință educație și instrucție publică – Bernhard Rust Ministrul Reich-ului pentru afaceri religioase – Hanns Kerrl Ministrul Transporturilor Reich-ului – Julius Dorpmüller Ministrul poștei Reich-ului – Wilhelm Ohnesorge Ministrul Reich-ului pentru arme muniții și armament – Fritz Todt Albert Speer Ministru fără portofoliu al Reich-ului – Konstantin von Neurath Hans Frank Hjalmar Schacht Arthur Seyss-Inquart Autorități de ocupație Ministrul Reich-ului pentru teritoriile estice ocupate – Alfred Rosenberg Guvernoratul general al Poloniei – Hans Frank Protectoratul Reich-ului pentru Boemia și Moravia – Konstantin von Neurath Adjunctul Protectoratului Reich-ului pentru Boemia și Moravia – Reinhard Heydrich Guvernatorul militar al Franței Ramura legislativă Reichstag Purtătorul de cuvânt al Reichstagului – Hermann Göring Reichsrat desființat pe 14 februarie 1934 Armata Wehrmacht Oberkommando der Wehrmacht OKW — Înaltul comandament al forțelor armate Șeful Comandamentului suprem al forțelor armate – Generalfeldmarschall Wilhelm Keitel Șeful Marelui stat major – Alfred Jodl Oberkommando des Heeres OKH — Marele stat major Comandanții Armatei Generaloberst Werner von Fritsch 1935 – 1938 Generalfeldmarschall Walther von Brauchitsch 1938 – 1941 Führer și Reichskanzler Adolf Hitler 1941 – 1945 Generalfeldmarschall Ferdinand Schörner 1945 Oberkommando der Marine OKM — Marele stat major al Marinei Comandanții Marinei Großadmiral Erich Raeder 1928 – 1943 Großadmiral Karl Dönitz 1943 – 1945 Generaladmiral Hans-Georg von Friedeburg 1945 Oberkommando der Luftwaffe OKL — Marele stat major al Aviației Comandanții Aviației Reichsmarschall Hermann Göring până în 1945 Generalfeldmarschall Robert Ritter von Greim 1945 das Heer — Armata de uscat die Luftwaffe — Aviația de război Reichsluftschutzbund — Aviația partidului nazist – Rezerva auxiliară die Kriegsmarine — Marina de război Abwehr — Spionaj și Contraspionaj Organizații paramilitare Sturmabteilung SA Schutzstaffel SS Allgemeine SS Waffen SS ''Germanische SS Deutscher Volkssturm Nationalsozialistisches Kraftfahrerkorps NSKK Nationalsozialistisches Fliegerkorps NSFK Poliția de stat Biroul Central al Securității Reich-ului RSHA — Reichssicherheitshauptamt Ordnungspolizei Orpo ''Schutzpolizei Gendarmerie Gemeindepolizei Sicherheitspolizei Sipo Geheime Staatspolizei Gestapo Reichskriminalpolizei Kripo Sicherheitsdienst SD Organizații politice Partidul nazist — Partidul Muncitoresc German Național-Socialist abreviat NSDAP Organizații ale tineretului Hitler-Jugend — Tineretul Hitlerist pentru băieți și bărbați tineri HJ Bund Deutscher Mädel pentru fete și femei tinere Deutsches Jungvolk pentru băieții și fetele cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani Organizații al muncii Deutscher Arbeitsfront – Frontul German al Muncii Reichsarbeitsdienst Kraft durch Freude Organisation Todt Transport-Korps Speer Organizații ale serviciilor publice Deutsche Reichsbahn – Căile Ferate Germane Reichspost – Serviciile poștale Deutsches Rotes Kreuz – Crucea roșie germană Organizații religioase Creștinii germani Biserica protestantă a Reich-ului Organizații academice Liga profesorilor universitari național-socialiști germani Liga studenților național-socialiști Persoane importante în Germania nazistă Pentru lista membrilor guvernului lui Hitler vezi Membrii guvernului lui Hitler ianuarie 1933 aprilie 1945 Partidul nazist și Oficiali și conducători guvernamentali naziști Adolf Hitler — Führer Hermann Göring — Reichsmarshall și Ministru-Președinte al Prusiei Ministru al Aviației Rudolf Hess — Adjunctul Führerului Joseph Goebbels — Ministru al Propagandei Heinrich Himmler — Comandantul SS Albert Speer — Prim-Arhitect Ministru pentru Armament din 1942 Martin Bormann — Șeful Partidului nazist Joachim von Ribbentrop — Ministru de Externe Alfred Rosenberg — Reichsleiter Walter Funk — Ministru Industriilor Wilhelm Frick — Ministru de Interne Hans Lammers — Șeful cancelariei Reich-ului Otto Meissner — Șeful Cancelariei Hjalmar Schacht — Ministru Președintele Reichsbank Konstantin von Neurath — Șeful Guvernului Secret Fritz Todt — Inspector General pentru Drumuri Hans Frank — Ministru Șeful Academiei Germane de Drept Robert Ley — Șeful Frontului German al Muncii Baldur von Schirach — Șeful Organizației Tineretului Nazist Arthur Seyß-Inquart — Reichsstatthalter în Austria Comisar pentru Olanda ocupată Franz Guertner — Ministru al Justiției Karl Brandt — Comisar al Reich-ului pentru Sănătate și Igienă Alois Brunner Hanns Kerrl — Ministru al Afacerilor Religioase Otto Dietrich — Secretar de Stat Șeful presei Karl Hanke — Secretar de Stat Ministrul Propagandei Bernhard Rust — Ministrul Educației Franz Seldte — Ministrul Muncii Konstantin Hierl — Șeful Serviciului de Muncă Hans von Tschammer und Osten — Secretar de Stat și Șeful Sportului Reich-ului Gertrud Scholtz-Klink — Conducătoarea Femeilor Reich-ului Ernst Wilhelm Bohle — Secretar de Stat Șeful Organizațiilor din Străinătate Viktor Lutze Șeful de Stat Major al SA Roland Freisler Hans Fritzsche Ernst Röhm Karl Otto Koch Herbert Lange Arthur Axmann Alfred Meyer Erich Priebke Fritz Sauckel Carl Schmitt Julius Streicher Josef Terboven Personal SS Vezi și Lista Personalului SS Vezi și Lista Personalului Waffen SS Militari Karl Dönitz – Comandant al Armei Submarinelor Waffengattung der U-Boote mai târziu Comandant al Marinei de Război Kriegsmarine germane Erwin Rommel Wilhelm Keitel Claus von Stauffenberg Wilhelm Canaris Alfred Jodl Erich Raeder Robert Ritter von Greim Albert Kesselring Alții Gottfried Benn Eva Braun Wernher von Braun Houston Stewart Chamberlain Anton Drexler Gottfried Feder Friedrich Flick Theodor Fritsch Arthur de Gobineau Hans Friedrich Karl Günther nu trebuie confundat cu Hans Günther Karl Harrer Willibald Hentschel Alfred Hoche Armin D Lehmann Lanz von Liebenfels Guido von List Karl Lueger Alfred Ploetz Ferdinand Porsche John Rabe Geli Raubal Leni Riefenstahl Oskar Schindler Rudolf von Sebottendorf Richard Sorge Johannes Stark Walter Thiel Richard Wagner Winifred Wagner Konrad Zuse Victime celebre Dietrich Bonhoeffer Georg Elser Anne Frank Janusz Korczak Erich Mühsam Carl von Ossietzky Trandafirul Alb Sophie și Hans Scholl și alții Bruno Schulz Ernst Thälmann Refugiați celebri Albert Bassermann Johannes R Becher Rudolf Belling Walter Benjamin Bertolt Brecht Marlene Dietrich Albert Einstein Lion Feuchtwanger Sigmund Freud Erich Fromm Kurt Gödel Walter Gropius Friedrich Hayek Heinrich Eduard Jacob Theodor Kramer Fritz Lang Gustav Mahler ٭ Thomas Mann Ludwig von Mises Solomon Perel Erich Maria Remarque Anna Seghers Supraviețuitori celebri Bruno Bettelheim Viktor Frankl Eugen Kogon Primo Levi Martin Niemöller Kurt Schumacher Franz von Papen Roman Polanski Elie Wiesel Arnulf Øverland Vezi și Imperiul German Holocaust Istoria Germaniei Republica de la Weimar Glosar al celui de Al Treilea Reich Cântecele celui de Al Treilea Reich Decorații ale Germaniei naziste Nazism Consecințe ale nazismului german Arhitectura nazistă Anschluss Bibliografie „Al Treilea Reich David GWilliamson traducere de Iris Manuela Gîtlan Anghel 2013 ''„Sfârșitul Rezistența sfidătoare și înfrângerea Germaniei lui Hitler 1944-1945 de Ian Kershaw traducere de Cristina Ispas Editura Corint Legături externe 17 august 2006 Mihai Pelin Jurnalul Național Ghetoul evreiesc din Cracovia a fost unul dintre principalele ghetouri înființate de Germania Nazistă în teritoriul administrat de Guvernământul General al Poloniei ocupate în timpul celui de al Doilea Război Mondial El era un prim punct unde erau separați cei „capabili de muncă de cei ce aveau să fie exterminați Înainte de război Cracovia era un centru cultural de referință pentru cei 60000-80000 de evrei care locuiau acolo Istoria Persecuția populației evreiești din Cracovia a început la scurt timp după ocuparea orașului de către germani la 1 septembrie 1939 în contextul invaziei Poloniei Evreii au fost obligați să presteze muncă forțată începând cu acea zi În noiembrie 1939 toți evreii de cel puțin 12 ani au fost obligați să poarte banderole distinctive la braț În toată Cracovia sinagogile au fost închise și obiectele de valoare au fost confiscate de autoritățile naziste Autoritățile de ocupație au anunțat că până în mai 1940 Cracovia va deveni cel mai „curat oraș din Guvernământul General zona din Polonia ce a fost ocupată dar nu și anexată de Germania S-au ordonat deportări masive de evrei Dintre cei peste 68000 de evrei rezidenți în Cracovia la momentul invaziei naziste doar 15000 de muncitori și membri ai familiilor lor au fost lăsați să rămână Toți ceilalți evrei au fost deportați în zonele rurale din jur Ghetoul Cracovia a fost oficial înființat la 3 martie 1941 în cartierul Podgórze și nu în cartierul evreiesc Kazimierz Familiile poloneze mutate din Podgórze au fost reamplasate în fostele așezări evreiești din afara ghetoului Între timp 15000 de evrei au fost înghesuiți într-o zonă locuită anterior de 3000 de oameni care locuiau într-un cartier cu 30 de străzi 320 de clădiri rezidențiale și 3167 de încăperi Ca urmare fiecare apartment era alocat la patru familii iar cei mai nefericiți trebuia să locuiască pe străzi Ghetoul a fost înconjurat de ziduri care l-au separat de restul orașului Toate ferestrele și ușile care dădeau spre partea ariană au fost zidite Doar patru intrări păzite permiteau traficul către el Unele secțiuni ale zidului încă mai stau în picioare Tinerii din mișcarea sionistă Akiva care publicaseră ziarul underground HeHaluc HaLohem Pionierul luptător s-au alăturat altor sioniști și au înființat o ramură locală a Organizației Luptătoare Evreiești ŻOB în și au organizat rezistența în ghetou cu susținerea rezistenței poloneze Armia Krajowa Printre activitățile de rezistență organizate de grupare s-a numărat atacul cu bombă de la cafeneaua Cyganeria loc de întâlnire al ofițerilor naziști Spre deosebire de Varșovia eforturile de aici nu au dus la o revoltă înainte de lichidarea ghetoului Începând cu 30 mai 1942 naziști au efectuat deportări sistematice din ghetou spre lagărele de concentrare din jur Mii de evrei au fost transportați în lunile următoare ca parte a operațiunii Aktion Krakau condusă de SS-Oberführer Julian Scherner Evreii erau adunați în piața Zgody după care erau escortați la gara din Prokocim Primul transport a constat din 7000 de persoane al doilea de alte 4000 care au fost duse la lagărul de exterminare Belzec la 5 iunie 1942 În zilele de 13–14 martie 1943 s-a efectuat lichidarea finală a ghetoului sub comanda SS-Untersturmführerului Amon Göth Opt mii de evrei considerați apți de muncă au fost transportați la lagărul Płaszów Cei considerați inapți de muncă – circa 2000 de evrei – au fost uciși pe străzile ghetoului în acele zile Toți cei rămași au fost trimiși la Auschwitz Personalități Regizorul Roman Polanski supraviețuitor al ghetoului și-a evocat experiența din copilărie în romanul memorialistic Roman Polański își amintește că primele luni au părut normale deși liniștea era punctată de momente de teamă Locuitorii orașului cinau afară ascultau muzica orchestrelor din oraș iar copiii cum era Polański se jucau în zăpadă Roma Ligocka artistă și scriitoare poloneză verișoară a lui Roman Polański și ea supraviețuitoare a ghetoului în copilărie a scris un roman pe baza experienței sale intitulat Fetița cu haina roșie memorii S-a crezut că ea este cea care apare în filmul Lista lui Schindler Scena a fost însă construită pe baza amintirilor lui Zelig Burkhut supraviețuitor al lagărului de la Płaszów Când a fost intervievat de Spielberg înainte de realizarea filmului Burkhut a povestit despre o fetiță în vârstă de cel mult patru ani îmbrăcată într-o haină roz împușcată de un ofițer nazist chiar în fața lui Singura farmacie din ghetoul Cracovia îi aparținea lui Tadeusz Pankiewicz un farmacist polonez lăsat de autoritățile naziste la cererea lui să-și continue activitatea la „Farmacia Sub Vultur Faptele lui eroice prin care a salvat evrei din ghetou i-au adus titlul de drept între popoare acordat de Yad Vashem Pankiewicz a publicat o carte despre perioada sa în ghetou intitulată Farmacia ghetoului Cracovia ISBN 0896041158 Oskar Schindler un om de afaceri german a sosit la Cracovia din cauza forței de muncă disponibile în ghetou El și-a ales de acolo angajații care să lucreze în fabrica sa de vase emailate În 1942 Schindler a văzut cum locuitorii ghetoului erau adunați cu brutalitate pentru a fi transportați la Płaszów și de atunci a depus eforturi pentru a-i salva pe evreii de acolo evenimente ilustrate în filmul Lista lui Schindler de Steven Spielberg Mordechai Gebirtig a fost unul dintre cei mai influenți și mai populari scriitori de cântece și poezii idiș El a murit acolo în 1942 Scriitorul israelian Miriam Akavia a supraviețuit ghetoului Cracovia și lagărelor de concentrare Dr Jacob Jim Baral renumitul dermatolog care a contribuit la descoperirea sindromului Reyes este și el un supraviețuitor al ghetoului Cracovia Bibliografie Graf Malvina 1989 The Kraków Ghetto and the Plaszów Camp Remembered Tallahassee The Florida State University Press ISBN 0813009057 Polanski Roman 1984 Roman New York William Morrow and Company ISBN 0688026214 Katz Alfred 1970 Poland's Ghettos at War New York Twayne Publishers ISBN 0829001956 Weiner Rebecca În lumea lui J R R Tolkien gnomii sunt unii dintre locuitorii Pământului de MijlocDin acest neam se trage și Gimliunul dintre membrii Frăției Inelului În ficțiunea de JRR Tolkien gnomii sunt o rasă care locuiesc lumea lui Arda un Pământ preistoric fictiv care include continentul Pământul de Mijloc Ei apar în cărțile Hobbit 1937 Stăpânul Inelelor 1954-1955 precum în și publicațiile postum Silmarillion 1977 Povești neterminate1980 precum și Istoria Pământului de Mijloc 1983-1996 ultimele trei editate de fiul său executor literar Christopher Tolkien Hobbiții sunt unii dintre locuitorii Pământului de Mijloc lume fictivă creată de către scriitorul J R R Tolkien Din acest neam se trag Bilbo Baggins Frodo Baggins Samwise Gamgee Meriadoc Brandybuck și Peregrin Took personaje ale trilogiei Stăpânul Inelelor Vezi și Stăpânul Inelelor Hobbitul Povești neterminate Legături externe http tolkiengatewaynet wiki Hobbits Hobbitul titlu original The Hobbit or There and Back Again este un roman de fantezie pentru copii scris de J R R Tolkien A fost publicat pe 21 septembrie 1937 primind multe aprecieri fiind nominalizat pentru medalia Carnegie și primind un premiu de la New York Herald Tribune pentru cea mai bună carte de ficțiune pentru copii Este popular și în zilele noastre și face parte din literatura clasică pentru copii Cu o acțiune care are loc „Între apusul zânelor și dominația oamenilor Hobbitul urmărește încercarea casnicului hobbit Bilbo Baggins de a căpăta o parte din comoara păzită de dragonul Smaug Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien Acceptându-și latura romantică și aventuroasă latura Took și folosindu-și bunul simț Bilbo atinge un nou nivel de maturitate competență și înțelepciune Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate în care multe dintre personajele și creaturile din capitolele anterioare reapar pentru a participa la conflict Hobbitul reprezintă influența mai multor epopei poeme epice mituri și basme citite de Tolkien inclusiv Beowulf poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui În poveste apar teme ale dezvoltării personale și diferite forme de eroism Împreună cu conflictul aceste teme i-au determinat pe critici să considere experiențele lui Tolkien și ale altor participanți la Primul Război Mondial ca fiind folosite la șlefuirea poveștii Cunoștințele autorului de literatură anglo-saxonă și interesul său pentru basme au influențat și ele cartea Datorită succesului financiar și a recenziilor pozitive ale cărții editorii lui Tolkien i-au cerut o continuare Pe măsură ce munca la Stăpânul inelelor progresa Tolkien a făcut legături cu ea într-unul din capitolele Hobbitului Aceste schimbări mici dar semnificative au apărut în ediția a doua a cărții Edițiile ulterioare au inclus și alte modificări minore cum ar fi cele care reflectă schimbările de concepție ale lui Tolkien despre lumea în care a ajuns Bilbo Datorită cererii cartea a fost retipărită fără întreruperi încă de la apariție Moștenirea sa include adaptări pentru teatru marele ecran și jocuri Unele dintre ele au primit aprecieri cum ar fi un joc video care a câștigat „Golden Joystick Award Premiul Joystickul de Aur un scenariu pentru un joc de război care a câștigat un Origins Award Premiu Origins și un film de desene animate care a fost nominalizat la Premiul Hugo Acțiunea și personajele Context Erebor cunoscut de asemenea sub numele de Muntele Singuratic a fost creat în anul 1999 al celui de-al treilea Ev de către regele Thráin I care a fugit cu piticii din poporul său după ce a trezit un Balrog din Khazad-dûm în 1980 Șase secole mai târziu în timpul domniei lui Thrór un descendent al Thráin I și bunicul lui Thorin balaurul Smaug a atacat Erebor și a luat în posesia lui comoara piticilor care sunt din nou obligați să fugă Unicul Inel a fost pierdut după ce Isildur a murit în râul Anduin din Câmpiile Vesele dar a fost găsit cam prin 2460 de hobbitul Déagol care a fost ucis de Sméagol Fiind renegat de către cunoscuți Sméagol s-a ascuns în Munții Cețoși unde fiind corupt de către puterea Inelului a devenit o creatură slabă pe nume Gollum În 2841 cu un secol înainte de evenimentele din Hobbitul regele piticilor Thráin al II-lea a decis să se întoarcă în Erebor dar a fost capturat și închis în Dol Guldur Nouă ani mai târziu Gandalf vrăjitorul intră în Dol Guldur în secret și îl descoperă pe pitic care i-a dat harta și cheia de la Muntele Singuratic înainte de a muri Personaje Bilbo Baggins este protagonistul operei un hobbit respectabil și conservator născut pe 22 septembrie 2890 în al treilea Ev De-a lungul aventurilor sale Bilbo face dese referiri la conținutul cămării lui de acasă și își dorește să fi avut mai multă mâncare Până când găsește inelul magic este mai puțin important Gandalf rasa Maia este un vrăjitor itinerant< ref> care îi face cunoștință lui Bilbo cu un grup de treisprezece gnomi El dispare deseori în timpul călătoriei doar pentru a apărea din nou în momentele cheie Thorin Scut-de-Stejar este mândrul și pomposul conducător al grupului de gnomi și moștenitor al regatului distrus al gnomilor de sub Muntele Singuratic Thorin face multe greșeli la conducere bazându-se pe Gandalf și pe Bilbo ca să îl scoată din necaz dar se dovedește a fi un mare războinic Smaug este un dragon care cu mult timp în urmă a jefuit regatul gnomilor al bunicului lui Thorin și care acum doarme deasupra unei mari comori Acțiunea cuprinde și alte personaje cu importanță diferită cum ar fi ceilalți doisprezece gnomi din grup Balin Glóin Bifur Bofur Bombur Dwalin Ori Dori Nori Óin Kíli și Fíli două tipuri de elfi < ref> < ref> Acțiune Povestea începe din ziua în care hobbitul Bilbo Baggins un locuitor al Comitatului are parte de o vizită neașteptată din partea vrăjitorului Gandalf și unui grup de treisprezece gnomidwarfi conduși de Thorin Scut-de-Stejar compus din Balin Glóin Bifur Bofur Bombur Dwalin Ori Dori Nori Óin Kíli și Fíli Gnomii mai au nevoie de un membru în grupul lor un hoț experimentat pentru a-și duce la bun sfârșit planul să câștige Muntele Singuratic să-l înfrângă pe balaurul Smaug și să recupereze regatul și comorile sale Gandalf l-a recomandat pe Bilbo pentru această misiune iar el acceptă să-i însoțească în aventură În drumul spre Munții Cețoși grupul este capturat de trei troli Tom Bert și William chiar după ce Gandalf i-a părăsit Vrăjitorul cunoscând slăbiciunea acestor creaturi le transformă în stane de piatră În vizuina trolilor compania a descoperit săbii iar Bilbo primește un pumnal pe care el îl poate folosi ca o sabie din cauza dimensiunii sale mici și o numește mai târziu Sting Curând după aceea compania a ajuns la Rivendell unde elful Elrond cel înțelept le dezvăluie și mai multe secrete ale hărții Odată ajunși în Munții Cețoși o furtună îi forțează să se refugieze într-o peșteră unde sunt capturați de goblini și duși în adânc în pământ Deși Gandalf îi salvează Bilbo se rătăcește de ceilalți în timp ce fuge de goblini Pierdut în tunelele goblinilor el dă peste un inel misterios Inelul pe care l-a găsit Déagol hobbitul ucis de Sméagol adică Gollum și îl întâlnește pe Gollum care îl provoacă la un joc de ghicitori cu miză mortală Cu ajutorul inelului care îl face invizibil Bilbo scapă și se alătură gnomilor crescând în ochii lor Aceștia sunt din nou urmăriți de un grup de orci și wargilupi sălbatici dar intervenția vulturilor le salvează viața Păsările îi duc în apropiere de casa de Beorn un om care se poate preschimba în urs El îi ajută să ajungă în Codrul Întunecat La marginea pădurii Gandalf se desparte de prietenii lui În timpul trecerii lor prin pădure gnomii sunt capturați de două ori o dată de păianjenii giganți și o dată de către elfi dar de fiecare dată Bilbo folosește inelul lui magic pentru a-i elibera pe tovarășii lui Apropiindu-se de Muntele Singuratic călătorii sunt întâmpinați de oamenii din Orașul Lacului care speră că gnomii vor îndeplini profeția uciderii lui Smaug Cu ajutorul inelului Bilbo se furișează până la vizuina balaurului și după o conversație cu el fuge cu o cupă din aur și află despre punctul slab din armura lui mai exact burta Dragonul se înfurie și considerând că Orașul Lacului l-a ajutat pe intrus pornește împotriva locuitorilor Un sturz nobil care a auzit cele spuse de Bilbo despre vulnerabilitatea lui Smaug îi raportează acest lucru lui Bard care reușește să ucidă dragonul cu o săgeată Când gnomii pun stăpânire pe munte Bilbo găsește Piatra Ark o bijuterie de familie a dinastiei lui Thorin pe care o fură Elfii Pădureni și Oamenii Lacului asediază Muntele și cer răsplată pentru ajutor compensații pentru distrugerea Orașului Lacului și partea lor din comoară Thorin refuză și chemându-și semenii din munții Nordului își întărește poziția Bilbo încearcă să medieze conflictul cu ajutorul Pietrei Ark dar Thorin este neînduplecat El îl alungă pe Bilbo iar bătălia pare inevitabilă A doua zi sosesc întăriri gnomii conduse de Dain vărul lui Thorin acesta refuzând în continuare orice negocieri Armatele sunt dispuse să se lupte atunci când Gandalf reapare pentru a-i avertiza pe toți despre apropierea unei armate de goblini și wargi Gnomii elfii și oamenii se unesc apoi pentru a lupta împotriva lor în Bătălia celor Cinci Popoare care se pare că era pierdută pentru alianță până la sosirea vulturilor și a lui Beorn Acesta îl ucide pe Bolg liderul goblinilor iar armata lor demoralizată este ușor de învins Victoria este câștigată de cele trei armate însă Thorin Fili și Kili au fost uciși în timpul confruntării primul amintit împăcându-se cu Bilbo chiar înainte de a pieri Hobbitul acceptă doar o mică parte din ceea ce îi revenea din comoară considerând că nu are nevoie de mai mult dar tot se întoarce acasă foarte bogat Istoria Redactare La începutul anilor '30 Tolkien urma o carieră academică în cadrul Universității Oxford ca profesor de limba și literatura anglo-saxonă la Colegiul Pembroke Două poeme de-ale sale au fost publicate în antologii mici Goblin Feet și The Cat and the Fiddle A Nursery Rhyme Undone and its Scandalous Secret Unlocked o prelucrare a lui Hey Diddle Diddle Printre preocupările sale creative din acea perioadă se numără Scrisori de la Moș Crăciun o culegere de scrisori pentru copiii săi scrise și ilustrate de el crearea limbii elfilor și The Book of Lost Tales la care lucra încă din 1917 Toate aceste opere au fost publicate postum În 1955 J R R Tolkien a spus într-o scrisoare către W H Auden cum într-o vară când semna niște certificate școlare a găsit o pagină goală și cuprins de o bruscă inspirație a scris despre un hobbit care locuia într-o gaură din pământ fără să știe de unde i-a venit această idee Cu toate acestea John D Rateliff în The History of the Hobbit sugerează că povestea nu a început înainte de vara anului 1930 Pentru o scurtă perioadă după scrierea primei fraze Tolkien a desenat numai harta lui Thrór care reprezintă teritoriul în care au loc principalele evenimente ale romanului Romanul se află de la început sub influența textelor viitorului Silmarillion Povestea trecerii Munților Cețoși se bazează inclusiv furtuna pe vacanțele petrecute de Tolkien în Elveția în 1911 Cu ani în urmă Tolkien a scris o poezie intitulată Glip iar în ea vorbea despre o creatură murdară cu ochi luminoși care mănâncă oase într-o peșteră anunțându-l astfel pe personajul Gollum Acțiunea capitolului are loc în Codrul Întunecat și este unul care evoluează în comparație cu versiunea publicării trecerea râului și capturarea piticilor de către elfii care nu apar în prima versiune Șeful piticilor primește un nume diferit față de cel din Völuspá Eikinskjaldi care devine Oakenshield în limba engleză în timp ce vrăjitorul ia numele de Gandalf unul în limba islandeză Bladorthin este numele atribuit unui rege misterios menționat în textul romanului și nicăieri altundeva decât în lucrările lui Tolkien Numele balaurului se schimbă de asemenea acesta este Smaug care corespunde perfect cu verbul din limba germană smugan „a se târî printr-o gaură pe care Tolkien îl descrie ca fiind o „glumă proastă de filolog Inițial Bilbo a fost cel care se presupunea că trebuie să-l omoare pe balaur cu sabia Sting și Inelul dar în cele din urmă pentru cei care doresc ceva mai dramatic Tolkien atribuie acest rol în cele din urmă lui Bard Acesta este momentul în care Tolkien a abandonat scrierea romanului care rămâne cu un caracter neterminat Gollum Până la sfârșitul anului 1932 terminase povestea și înmânase manuscrisul câtorva prieteni printre care se numărau C S Lewis și o studentă a lui Tolkien pe nume Elaine Griffiths În 1936 când Griffiths a primit la Oxford vizita Susanei Dagnall un membru al staffului editorilor de la George Allen & Unwin se pare că ori i-a împrumutat cartea În orice caz d-ra Dagnall a fost impresionată de carte arătându-i-o și editorului Stanley Unwin Acesta i-a cerut fiului său de 10 ani Rayner să îi facă o recenzie După ce Rayner a făcut o scurtă caracterizare a manuscrisului lui Tolkien acesta a fost publicat de Allen & Unwin La început Tolkien a prevăzut localizarea luptei împotriva gnomilor la drumul de întoarcere a lui Bilbo Cu toate acestea situația este complicată de dorința cauzată de aur Oamenii din Orașul Lacului doreau o parte din aur pentru a reconstrui orașul lor distrus de Smaug lucru care a dus la Bătălia celor Cinci Armate Atunci când primește teste ale imprimării în februarie 1937 Tolkien a găsit niște pasaje care necesitau corectări deoarece el nu a avut timp să citească cu atenție manuscrisul trimis editurii Din acest motiv și din cauza unelor probleme cu ilustrații cartea nu a fost publicată până în septembrie Publicare George Allen & Unwin Ltd din Londra a publicat prima ediție a Hobbitului pe 21 septembrie 1937 Primul tiraj a fost de 1500 de exemplare și s-a epuizat până în decembrie datorită recenziilor entuziaste Pentru ediția americană a cărei lansare a fost programată pentru începutul anului 1938 Houghton Mifflin din Boston și New York s-au pregătit să includă patru ilustrații color Allen & Unwin a decis să includă și ea ilustrațiile color în al doilea tiraj de 2300 de exemplare lansată la sfârșitul anului 1937 În ciuda popularității cărții criza hârtiei adusă de Al Doilea Război Mondial care a luat sfârșit abia în 1949 a făcut deseori indisponibilă cartea în această perioadă Vânzările cărții cresc dramatic odată cu publicarea Stăpânului inelelor și ajung la nivelul maxim în anii 1960 Mai multe ediții ale cărții au fost publicate în Marea Britanie cartea fiind retipărită frecvent de mai mulți editori britanici În plus Hobbitul a fost tradusă în peste patruzeci de limbi unele fiind traduceri cunoscând mai multe ediții În 2008 aproape o sută de milioane de exemplare ale Hobbitului au fost vândute în toată lumea Popularitatea continuă a Hobbitului face din exemplarele vechi ale cărții elemente de atracție pentru colecționari Prima ediție englezească s-a vândut la licitație pentru o sumă de 6000 de lire sterline iar prețul pentru prima ediție semnată a ajuns la 60000 £ Revizuiri În decembrie 1937 editorul Hobbitului Stanley Unwin i-a cerut lui Tolkien o continuare Drept răspuns Tolkien i-a înmânat ciorne din Silmarillion pe care editorul le-a respins considerând că cititorii doresc „mai multe despre hobbiți Tolkien a început să lucreze la „Noul Hobbit transformată ulterior în Stăpânul inelelor care nu doar că avea să schimbe caracterul poveștii originale dar avea să conducă și la schimbări majore ale personajului Gollum În prima ediție a Hobbitului Gollum își pariază de bună voie inelul magic în concursul de ghicitori iar el și Bilbo se despart în termeni amicali În a doua ediție pentru a reflecta conceptul inelului și a abilităților lui de a corupe Tolkien l-a făcut pe Gollum mai răuvoitor cu Bilbo și nemulțumit de pierderea inelului Întâlnirea ia sfârșit cu blestemul lui Gollum „Hoss! Hoss! Hoss! Bagginss hossul! Îl urâm îl urâm îl urâm pentru vessie! care pune bazele caracterizării lui Gollum din Stăpânul inelelor Pentru a-i arăta lui Unwin genul de schimbări necesare ca să armonizeze cartea cu Stăpânul inelelor Tolkien i-a trimis versiunea revizuită a capitolului „Cimilituri în întuneric dar timp de câțiva ani nu a primit niciun răspuns Când a primit modelul noii ediții Tolkien a fost surprins să vadă că aceasta conținea capitolul revizuit În Stăpânul inelelor varianta originală a jocului cu ghicitorile este explicată ca o „minciună inventată de Bilbo în timp ce edițiile revizuite ar conține „adevărata poveste Textul revizuit a devenit a doua ediție publicată în 1951 atât în Marea Britanie cât și în SUA Pentru a armoniza mai bine tonul din Hobbitul cu cel din continuarea sa Tolkien a început o nouă versiune în 1960 îndepărtând secțiunile narative care nu aveau legătură cu acțiunea El a abandonat noua revizuire la capitolul al treilea după ce a fost criticat că „nu mai este Hobbitul în sensul că își pierduse mult din tonul vesel și ritmul rapid După o serie de ediții paperback broșate neautorizate ale Stăpânului inelelor apărute la Ace Books în 1965 Houghton Mifflin și Ballantine Books i-au cerut lui Tolkien să revizuiască textul Hobbitului pentru a reînnoi drepturile de autor americane Textul apărut în 1966 a devenit a treia ediție Tolkien a profitat de ocazie pentru a armoniza și mai mult firul narativ cu cel din Stăpânul inelelor și cu cel din încă nepublicata Quenta Silmarillion cum se numea la vremea aceea opera la care lucra Aceste mici ajustări includ de exemplu transformarea frazei elfi care acum sunt numiți gnomi din prima și a doua ediție pagina 63 în Elfii Nobili din Vest neamul meu din a treia< ref> În scrierile de început Tolkien folosea termenul „gnom pentru a se referi la al doilea rând de Elfi Nobili — Noldor — considerând că „gnom derivat din grecescul gnosis cunoaștere era un nume potrivit pentru cei mai înțelepți elfi Dar din cauza utilizării uzuale a cuvântului „gnom cu referire la piticii de grădină venită din secolul al XVI-lea de la Paracelsus Tolkien a renunțat la termen< ref> Ilustrații și design Corespondența lui Tolkien și înregistrările editorilor arată că Tolkien a fost implicat în realizarea designului și a ilustrațiilor întregii cărți Toate elementele au fost subiectul unei corespondențe considerabile purtate de Tolkien În memoriile sale Rayner Unwin comentează Chiar și hărțile dintre care Tolkien a propus inițial cinci au fost discutate El a cerut ca harta lui Thror să fie inclusă lipită după legarea cărții cu runele anglo-saxone tipărite pe dos pentru a fi vizibile când harta era ținută spre lumină Inițial Allen & Unwin intenționau să ilustreze cartea doar cu hărțile de la sfârșit dar schițele lui Tolkien au fascinat atât de mult conducerea editorială încât acesta a decis să le includă fără a crește prețul cărții în ciuda costului suplimentar de tipărire Încurajat de asta Tolkien a furnizat un al doilea set de ilustrații Editorul le-a acceptat și pe acestea publicând cartea cu zece ilustrații alb-negru și cele două hărți de la sfârșit Ilustrațiile erau The Hill Hobbiton de peste ape Trolii Calea din munți The Misty Mountains looking West from the Eyrie towards Goblin Gate Beorns Hall Mirkwood The Elvenkings Gate Lake Town și the Front Gate Toate ilustrațiile au fost tipărite pe o pagină în afara celei despre Codrul Întunecat care a necesitat o placă separată Mulțumiți de talentul lui editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe cu Tolkien contestându-și continuu abilitățile de desenator Inscripțiile runice de pe marginea ilustrațiilor sunt transliterații fonetice din engleză conținând titlul cărții și detalii despre autor și editor Conducerea editorială a proiectat cotorul dar Tolkien a obiectat asupra câtorva elemente În cele din urmă designul a ajuns să fie unul conceput de autor Pe cotor apar rune anglo-saxone doi de „þ Thráin și Thrór și un „D Door ușă Prima și ultima copertă sunt în oglindă cu un dragon alungit specific stilului lui Tolkien de-a lungul marginii inferioare și o schiță a Munților Cețoși în partea de sus Odată ce ilustrațiile au fost aprobate Tolkien a propus și planșe color Editorul nu a cedat asupra acestui aspect așa încât Tolkien și-a pus speranțele în ediția americană care avea să apară peste șase luni Houghton Mifflin a răsplătit aceste speranțe cu înlocuirea cu o variantă color a frontispiciului The Hill Hobbiton-across-the Water și cu adăugarea unor noi planșe color Rivendell Bilbo Woke Up with the Early Sun in His Eyes Bilbo comes to the Huts of the Raft-elves și Conversation with Smaug în care apare un blestem piticesc scris în limba inventată de Tolkien Tengwar semnat cu două rune „þ „Th Ilustrațiile suplimentare au fost atât de atrăgătoare încât George Allen & Unwin le-au adoptat pentru a doua ediție a cărții cu excepția lui Bilbo Woke Up with the Early Sun in His Eyes Diferitele ediții au fost ilustrate în moduri diferite Multe au urmărit schema originală cel puțin ca și idee dar multe altele mai ales traducerile au fost ilustrate de alți artiști Câteva ediții ieftine în special cele paperback nu conțin nicio ilustrație în afara hărților Ediția din 1942 de la „The Children's Book Club conține o anomalie ea include ilustrațiile în alb și negru dar nu prezintă nicio hartă< ref> Folosirea runelor de către Tolkien atât cu scop decorativ cât și ca semne magice în poveste este considerată una dintre cauzele majore ale popularizării runelor în mișcarea „New Age și în literatura ezoterică Traduceri Romanul atrage rapid atenția editurilor străine În vara lui 1938 la scurt timp înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial editura germană Rutten & Loening dorea să publice Hobbitul în țara ei și l-a întrebat pe Tolkien despre posibilele sale origini evreiești Descoperind legile de segregare naziste „demente și doctrina rasială „total dăunătoare și neștiințifică Tolkien i-a scris editurii sale că respinge traducerea în aceste condiții Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial duce la abandonarea proiectului spre regretul lui Tolkien care a pariat cu fiul său cel mare cu privire la traducerea primei fraze celebre a romanului Prima traducere a Hobbitului într-o limbă străină este cea suedeză publicată în 1947 Tolkien este foarte supărat spunând că aceasta și-a permis să traducă aproape tot inclusiv cuvântul hobbit hompen Alte două traduceri suedeze sunt publicate mai târziu în 1962 și din nou în 1971 Cu toate acestea succesul Stăpânului inelelor încurajează editurile străine să publice traduceri ale Hobbitului Printre primele traduceri din timpul vieții lui Tolkien se numără cele în limba germană 1957 olandeză 1960 poloneză 1960 portugheză 1962 spaniolă 1964 japoneză 1965 daneză 1969 franceză 1969 norvegiană 1972 finlandeză 1973 italiană 1973 și limba slovacă 1973 Cu câteva luni înainte de moartea sa Tolkien află că o traducere islandeză este în curs de elaborare o știre care îl umple de bucurie; dar acest lucru nu s-a întâmplat înainte de 1978 Ediții postume De la moartea autorului au fost publicate trei ediții speciale ale Hobbitului The Annotated Hobbit de Douglas A Anderson o ediție adnotată a romanului; o ediție ilustrată de Alan Lee; și The History of The Hobbit de John D Rateliff În The Annotated Hobbit Douglas Anderson furnizează întregul text al cărții publicate cu comentarii și ilustrații Edițiile de mai târziu au adăugat și texte din The Quest of Erebor carte în care se explică cum și de ce Gandalf a aranjat recucerirea Muntelui Singuratic „Erebor în sindarină Comentariile lui Anderson prezintă numeroase surse adunate de Tolkien când pregătea textul precum și un istoric detaliat al schimbărilor făcute de Tolkien în diferitele ediții publicate Alături de adnotări textul conține ilustrații prezente în multe ediții traduse inclusiv cele ale lui Tove Jansson Tot aici apar o serie de texte greu de găsit cum ar fi varianta din 1923 a poemului lui Tolkien „Iumonna Gold Galdre Bewunden Micheal D C Drout și Hilary Wynn consideră că opera furnizează o fundație solidă pentru munca viitoare a criticilor Ediție ilustrată de Alan Lee a apărut în 1997 cu ocazia celei de-a șaizecea aniversare a publicării romanului Hobbitul în Marea Britanie Lucrarea cuprinde 26 de ilustrații color și 38 de ilustrații alb-negru toate realizate de Lee În The History of the Hobbit Istoria Hobbitului publicată în două părți în 2007 John Rateliff oferă textul complet al versiunii originale și al versiunilor intermediare ale cărții completate cu comentarii privind legătura între erudiția lui Tolkien și creația sa Rateliff prezintă și varianta abandonată din anii '60 Cartea separă comentariile lui Rateliff de textul lui Tolkien permițându-i cititorului să parcurgă textul original fără întreruperi Rateliff a inclus și ilustrații ale lui Tolkien nepublicate anterior În recenzia publicată în Mythlore Jason Fisher declara că opera este „un punct de pornire indispensabil pentru studiul Hobbitului Influențe Hobbitul a fost influențat din epopei poeme epice mituri și basme citite de Tolkien inclusiv Beowulf poem epic anglo-saxon la care Tolkien a lucrat toată viața lui S-a mai inspirat din basmele scrise de Andrew Lang și cele de fraților Grimm The Princess and the Goblin și continuarea ei The Princess and Curdie amândouă scrise de George MacDonald sau The Marvellous Land of Snergs de Edward Wyke-Smith Conform biografiei lui Tolkien scrisă de Humphrey Carpenter Gandalf provine dintr-o carte poștală cumpărată de scriitor în 1911 în timpul unei vacanțe în Elveția care reproduce o pictură pierdută și redescoperită realizată de artistul german Josef Madlener intitulată Der Berggeist Acest tablou reprezintă un bătrân cu barbă albă purtând o haină lungă și o pălărie mare împreună cu un pui de cerb într-un cadru de țară cu munți în fundal Carpenter spune în lucrarea lui că Tolkien a păstrat această carte poștală cu atenție și mult după aceea a scris pe coperta de hârtie în care a ținut-o „Origin of Gandalf „Originea lui Gandalf însă Manfred Zimmerman a vorbit cu fiica lui Josef Madlener pentru articolul său „The Origin of Gandalf and Josef Madlener și a descoperit că pictura ar fi fost realizată cam pe la mijlocul anilor 1920 Carpenter a afirmat că declarația a fost „bazată pe niște note pe care le-a scris pe plicul care conține copia cărții poștale Personajul Gandalf este influențat în special de către zeul Odin din mitologia germanică și nordică în încarnarea sa Vegtamr un bătrân cu barbă albă lungă cu o pălărie mare și un băț folosit pentru mersul pe jos Numele de Gandalf și numele piticilor grupului provin din Edda în versuri o colecție de poeme scrise în limba nordică veche în special Völuspá primul dintre ele Tom Shippey spune că un alt poem dintre cele din Edda în versuri Skírnismál ar fi putut influența Munții Cețoși ai lui Tolkien în special fraza „The mirk is outside I call it our business to fare over the misty mountains over the tribes of orcs De asemenea el constată că Beorn are similitudini cu Beowulf și Bothvarr Bjarki un personaj din saga nordică a lui Hrólfr Kraki Când Tolkien a fost întrebat dacă partea în care Bilbo fură cupa de la Smaug este inspirată de furtul cupei din Beowulf el a răspuns Potrivit lui Tom Shippey conversația între cele două personaje atrage de asemenea Fáfnismál un poem din Edda în versuri Douglas Anderson a remarcat faptul că doi dragoni mari ai literaturii nordice Fafnir din Völsunga saga și cel din Beowulf mor atunci când sunt răniți în stomac la fel ca Smaug viziunea de la poalele muntelui sau comportamentul lui Galion paharnicul lui Thranduil care este similar cu cel al majordomului regelui din The Princess and Curdie prin faptul că amândurora le place să bea cele mai bune vinuri ale lorzilor lor respectivi În 1955 Tolkien a admis într-o scrisoare de la W H Auden că romanul pentru copii The Marvellous Land of Snergs scris de E A Wyke-Smith este „fără îndoială o sursă literară inconștiență ! pentru Hobbiți și nimic altceva Acest roman spune povestea unui Snerg un membru al unei rase antropomorfe caracterizate prin dimensiuni reduse precum hobbiții Tolkien spune că cuvântul „hobbit a fost în măsură să fie inspirat de romanul satiric Babbitt scris de Sinclair Lewis; mai târziu în anexele din Stăpânul inelelor se afirmă că acest cuvânt provine din engleza veche hol-bytla Partea cu wargii de la Bătălia celor Cinci Armate este parțial inspirată de bătălia vârcolacilor din The Black Douglas considerat de Tolkien ca fiind unul dintre cele mai bune romane scrise de S R Crockett și cartea care l-a impresionat în copilărie Douglas Anderson propune să vadă în Maître de Lacville și consilierii săi o reflectare a membrilor consiliului din orașul Hamelin în poemul Rattenfänger von Hameln de Robert Browning 1842 în ambele cazuri aceștia sunt descriși ca lacomi egoiști și conștienți de interesele concetățenilor lor numai atunci când le convine Analiză Gen Hobbitul folosește modele narative ale literaturii pentru copii lucru vizibil prin prezența naratorului omniscient și a personajelor cu care copii pre-adolescentini se pot identifica cum ar fi micuțul Bilbo obsedat de mâncare și cu o moralitate ambiguă Curgerea timpului și dezvoltarea acțiunii sunt în strânsă legătură iar „siguranța și „pericolul sunt bine delimitate Ambele elemente sunt specifice literaturii pentru copii Publicat pe dialnetuniriojaes< ref> la fel cum este circuitul „acasă-plecat-acasă sau there and back again „acasă și înapoi structură tipică pentru Bildungsroman În timp ce Tolkien a pretins ulterior că îi displace aspectul vocii naratorului care se adresează direct cititorului acest element a contribuit semnificativ la succesul cărții făcând ca povestea să fie deseori citită cu voce tare Emer OSullivan în Comparative Childrens Literature citează Hobbitul ca una dintre puținele cărți pentru copii acceptate în literatura mainstream împreună cu Sophie's World 1991 de Jostein Gaarder și seria Harry Potter 1997-2007 a lui J K Rowling< ref> Tolkien a intenționat ca Hobbitul să fie un basm pentru copii Multe dintre recenziile inițiale ale cărții se referă la ea ca la un basm Totuși Bilbo Baggins nu este protagonistul obișnuit al basmului nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă – ci un hobbit rotofei de vârstă mijlocie Hobbitul se conformează celor modelului de 31-de-motive-prezente-în-basme despre care Vladimir Propp vorbește în opera sa din 1928 Morphology of the Folk Tale bazându-se pe analiza structurală a folclorului rus În general cartea este considerată și promovată ca literatură fantasy dar la fel ca Peter Pan and Wendy de J M Barrie și The Princess and the Goblin de George MacDonald ambele opere influențându-l pe Tolkien și conținând elemente fantasy este considerată în primul rând literatură pentru copii Cele două genuri nu sunt separabile în totalitate așa încât unele definiții ale genului high fantasy includ opere pentru copii de autori cum sunt L Frank Baum și Lloyd Alexander alături de cele ale lui Gene Wolfe și Jonathan Swift a căror operă este considerată în general ca fiind pentru adulți Sullivan consideră prima publicare a Hobbitului ca un pas important în dezvoltarea genului high fantasy iar debutul din anii '60 al edițiilor paperback din Hobbitul și Stăpânul inelelor ca fiind esențiale în crearea unei piețe de masă pentru ficțiunea de acest gen și pentru starea curentă a genului fantasy Stil Proza lui Tolkien este directă și nepretențioasă luând de bună existența lumii sale imaginare și descriind detaliile ca pe niște fapte obișnuite în timp ce noul și fantasticul apar aparent întâmplător Acest stil „cu picioarele pe pământ prezent ulterior și în literatura fantasy a lui Richard Adams Watership Down și Peter Beagle Ultima licornă mai degrabă acceptă cititorii în lumea sa ficțională decât să încerce să îi convingă de realitatea ei Forma de bază a poveștii este a unei căutări< ref> povestită în episoade În cea mai mare parte a cărții fiecare capitol introduce un locuitor diferit al Ținuturilor Sălbatice unii fiind prietenoși și ajutându-i pe protagoniști iar alții fiind periculoși și amenințători Tonul general e luminos fiind presărat cu cântece și umor Un exemplu de folosire a cântecului pentru a menține tonul este acela în care Thorin și compania sunt răpiți de gnomi care în timp ce îi duc în subteran cântă Acest cântec onomatopeic destinde scena periculoasă cu o undă de umor Tolkien menține echilibrul dintre pericol și umor și prin alte metode cum ar fi prostia și accentul rural al trolilor sau beția celor care îi iau prizonieri pe elfi Romanul se bazează pe cunoștințele lui Tolkien despre limbile istorice și pe texte nord-europene vechi Numele lui Gandalf și toți în afara unuia dintre cei treisprezece pitici au fost luați direct din poemul în limba nordică veche Völuspá aparținând Eddei poetice Câteva dintre ilustrațiile autorului inclusiv harta piticilor frontispiciul și supracoperta folosesc rune anglo-saxone Totuși Tolkien nu face doar paradă de surse istorice stilurile lingvistice în special relațiile dintre cel modern și cel antic sunt privite ca una dintre temele majore explorate de poveste Teme Elementul central al poveștii îl constituie evoluția și maturizarea protagonistului Bilbo Baggins Călătoria maturizării lui în care își găsește identitatea și încrederea în lumea care îl înconjoară poate fi privită mai curând ca un bildungsroman decât ca o căutare tradițională Conceptul jungian al individualizării se reflectă și prin tema maturizării și a capacităților crescânde autorul punând față în față creșterea personală a lui Bilbo cu lipsa dezvoltării piticilor Elementul moral central al poveștii îl reprezintă lăcomia și egoismul În timp ce lăcomia este o temă recurentă în roman cu unul sau mai multe episoade care prezintă apetitul personajelor fie că sunt troli care mănâncă pitici sau pitici care mănâncă zâne ale pădurii sau dorința lor pentru obiecte frumoase cum sunt aurul sau bijuteriile ea este pusă în evidență pentru a deveni elementul moral al poveștii doar când devine vizibilă influența Pietrei Ark asupra lui Thorin Bilbo fură Piatra Ark — o relicvă antică a piticilor — și vrea să i-o dea înapoi lui Thorin în schimbul păcii Dar Thorin îl va considera trădător pe hobbit uitându-și toate promisiunile anterioare La sfârșit Bilbo renunță la piatra prețioasă și la mare parte din partea lui de comoară pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie Tolkien explorează și motivul bijuteriilor care stârnesc lăcomia corupătoare din Silmarillion existând legături între Piatra Ark și „Silmaril în etimologia inventată de Tolkien Hobbitul prezintă și tema animismului Un concept important în antropologie și în dezvoltarea copilului animismul constituie ideea că toate lucrurile inclusiv obiectele și evenimentele naturale precum și ființele vii de genul animalelor și plantelor posedă inteligență similară omului În The History of the Hobbit John D Rateliff numește asta „Tema Doctor Dolittle citând o serie de animale vorbitoare pentru a sublinia existența acestei teme Printre creaturile vorbitoare se numără corbi păianjeni și dragonul Smaug alături de antropomorfii gnomi și elfi Patrick Curry observă că animismul apare și în celelalte opere ale lui Tolkien menționând „rădăcinile munților și „picioarele copacilor din Hobbitul ca o alunecare lingvistică dinspre lipsit de viață către animat Tolkien considera ideea animismului strâns legată de dezvoltarea limbajului și miturilor umane „Primii oameni care au vorbit despre copaci și stele vedeau lucrurile complet diferit Pentru ei lumea era populată cu ființe mitologice Pentru ei întreaga creație era o țesătură de mituri și un tipar elfic< ref> Interpretare Hobbitul poate fi văzut ca o expunere creativă a muncii teoretice și academice a lui Tolkien Temele prezente în literatura engleză timpurie mai ales poemul Beowulf au avut o puternică influență în creionarea lumii vechi în care pășește Biblo Tolkien un erudit al poemului Beowulf pretinde că acesta a fost una dintre „cele mai valoroase surse ale scrierii Hobbitului Câteva descrieri din Hobbitul par a fi preluate direct din Beowulf cu mici modificări cum ar fi gestul fiecărui dragon de a-și întinde gâtul pentru a amușina intrușii La fel descrierea bârlogului la care se poate ajunge printr-un pasaj secret este similară celei din Beowulf Tolkien a prelucrat pasaje din acțiunea poemului pe care se pare că nu le-a considerat descrise satisfăcător cum ar fi cele despre furtul cupei și despre intelectul și personalitatea dragonului Alte influențe din literatura anglo-saxonă sunt reprezentate de apariția numelor săbiilor înscrise cu rune Prima acțiune eroică a lui Bilbo este făcută folosind o sabie elfică Denumindu-și lama „Sting „Acul Bilbo acceptă genul de practici culturale și lingvistice specifice poemului Beowulf lucru care atestă intrarea sa în lumea antică Acest lucru culminează cu furtul cupei din comoara dragonului de către Bilbo stârnind furia acestuia incident similar celui din Beowulf și cu o acțiune determinată de tipare narative tradiționale Așa cum spunea Tolkien „Episodul furtului s-a născut în mod natural și aproape inevitabil din circumstanțe E dificil de găsit o altă desfășurare a acțiunii în acest punct Îmi închipui că la fel ar spune și autorul poemului Beowulf Bilbo este portretizat ca un explorator modern al unei lumi antice El poate negocia și interacționa cu această lume antică deoarece limba și tradiția stabilesc legături între cele două lumi De exemplu cimiliturile lui Gollum sunt preluate din surse istorice în timp ce ale lui Bilbo provin din cărți moderne pentru copii Jocul de-a cimiliturile familiar amândurora le permite lui Gollum și Bilbo să intre în competiție nu conținutul cimiliturilor în sine Ideea contrastului superficial dintre stilurile lingvistice individuale ale personajelor tonurile și sferele lor de interes ducând la o înțelegere a legăturilor profunde dintre antic și modern este o temă recurentă în Hobbitul Smaug este principalul antagonist Din multe puncte de vedere episodul cu Smaug reflectă și face referire la dragonul din Beowulf iar Tolkien se folosește de episod pentru a pune în practică unele dintre teoriile sale literare revoluționare legate de poemul anglo-saxon în care dragonul posedă o inteligență animalică nu are valoare simbolică Dragonul Smaug și comoara sa de aur poate reprezenta un simbol al legăturii tradiționale dintre rău și metalurgie așa cum este descrisă în Paradisul pierdut a lui John Milton< ref> Dintre toate personajele vorbirea lui Smaug este cea mai modernă folosind expresii de genul „Dar vezi să nu ți-o ia imaginația razna Pe lângă teoriile literare povestea lui Tolkien a fost influențată și de experiențele acestuia Hobbitul poate fi citită ca o parabolă a Primului Război Mondial în care eroul este smuls din satul său și e aruncat într-un război îndepărtat în care tipurile tradiționale de eroism nu au valoare Poveștile de genul acesta explorează tema eroismului După cum nota Jane Croft reacția literară a lui Tolkien referitoare la război diferă de cea a majorității scriitorilor postbelici prin evitarea ironiei ca metodă de a se distanța de evenimente și folosirea în schimb a mitologiei pentru a prezenta propria experiență În Hobbitul apar similarități cu operele altor scriitori care au înfruntat Primul Război Mondial inclusiv portretizarea războiului ca fiind anti-pastoral atât arealul afectat de Smaug cât și câmpul Bătăliei celor Cinci Armate sunt descrise ca fiind peisaje aride distruse Hobbitul avertizează asupra pericolului repetării tragediilor Primului Război Mondial iar atitudinea lui Tolkien ca veteran este rezumată de comentariul lui Bilbo Recepție La prima publicare în octombrie 1937 Hobbitul a primit aproape în întregime doar recenzii favorabile atât în Marea Britanie cât și în SUA inclusiv în The Times Catholic World și The New York Post Multe dintre ele preiau publicitatea realizată de Allen & Unwin care compara romanul cu Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara din Oglindă două romane scrise de Lewis Carroll Cu toate acestea lui Tolkien nu-i plăcea comparația iar ea a dispărut în ediția a doua C S Lewis prieten al lui Tolkien și ulterior autor al seriei Cronicile din Narnia între 1949–1964 scria în The Times Lewis compară de asemenea cartea cu Alice în Țara Minunilor prin faptul că atât copiii cât și adulții pot găsi în ea diverse lucruri care să îi atragă plasând-o alături de Flatland Phantastes și Vântul prin sălcii În recenzia făcută la Frăția inelului W H Auden numește Hobbitul „una dintre cele mai bune povești pentru copii ale acestui secol Auden a corespondat ulterior cu Tolkien cei doi devenind prieteni Hobbitul a primit recenzii bune în Horn Book Magazine Revista Horn Book de la editoarea Bertha E Mahony și cronicarul Anne Carroll Moore în timp ce William Rose Benét a descris-o în Saturday Review of Literature ca o „fantezie minunată În New York Times Anne T Eaton apreciază romanul ca fiind „un basm care descrie o aventură minunată plină de suspans și asezonată cu un umor destul de liniștit irezistibil și vede în el unul dintre cele mai bune cărți pentru copii publicate vreodată Cu toate acestea există și critici negative Bookshelf Junior spune că peripețiile cu care se confruntă Bilbo dau într-un fel impresia de eșecuri într-un mod deliberat și nu a evoluțiilor naturale În articolul său cu privire la revizuirile diferite ale Hobbitului 1981 Constance B Hieatt apără romanul împotriva unor critici menționând că multe critici au fost greșite pentru că ele nu au fost capabile să diferențieze diferitele revizuiri Hobbitul a fost nominalizată la medalia Carnegie iar mai recent cartea a fost recunoscută ca „Cel mai important roman al secolului XX pentru cititorii vârstnici în sondajul efectuat pentru Children's Books of the Century Cartea de copii a secolului de către Books for Keeps Publicarea continuării Stăpânul inelelor a modificat modul în care mulți critici au primit cartea În loc să abordeze Hobbitul ca o carte de copii de sine stătătoare critici cum sunt Randell Helms au studiat ideea Hobbitului ca „preludiu considerând povestea o încercare mai puțin reușită pentru opera care a urmat Acest punct de vedere este combătut de cei care consideră că o asemenea abordare nu ia în calcul valoarea originală ca și carte de sine stătătoare pentru copii și high fantasy omițând influența ei asupra acestor genuri< ref> Critici cum sunt Paul Kocher < ref> John D Rateliff și C W Sullivan încurajează cititorii să trateze operele separat atât pentru că Hobbitul a fost concepută publicată și primită independent de opera ulterioară cât și pentru a feri cititorul de a avea așteptări false privind tonul și stilul Moștenirea Stăpânul inelelor Hobbitul a fost adaptată și revizuită de multe ori iar continuarea Stăpânul inelelor este considerată a fi cea mai mare moștenire a sa Acțiunea are aceeași structură de bază evoluând în același mod povestea începe la Fundătura Gandalf îl trimite pe protagonist într-o misiune spre est Elrond îi acordă găzduire și sfat aventurierii scapă de creaturi subpământene periculoase se alătură unui grup de elfi călătoresc printr-un ținut dezolant luptă într-o bătălie de proporții mari un descendent al regilor este repus pe tronul strămoșesc și grupul revine acasă unde găsește lucrurile într-o stare mai proastă decât la plecare< ref> Stăpânul inelelor conține mai multe scene având o acțiune mai sofisticată și urmărind periplul mai multor personaje Tolkien a scris această carte într-o notă mult mai gravă introducând în ea teme morale și filozofice mai complexe Diferențele dintre cele două povești pot influența cititorii care se așteaptă ca operele să fie similare Fondul istoric al trilogiei Stăpânul inelelor se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion publicate după moartea lui Tolkien Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel singurul de acest fel pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii Hobbitul în educație Stilul și temele cărții au fost considerate folositoare pentru a îmbunătății abilitățile literare ale tinerilor cititori pregătindu-i pentru abordarea operelor lui Charles Dickens și William Shakespeare Fiind una dintre cărțile recomandate adolescenților între 11 și 14 ani pentru a încuraja cultura generală Hobbitul este promovată ca „originală și încă cea mai bună ficțiune scrisă vreodată de către School Library Association Pentru a ajuta profesorii și elevii să beneficieze la maxim de valorile cuprinse în carte au fost publicate o serie de ghiduri și studii Hobbitul aduce în atenția tinerilor cititori concepte literare de genul alegoriei opera fiind considerată o reflectare alegorică a vieții și experiențelor autorului Acest diferend îi poate ajuta pe cititori să ia contact cu interpretarea „cititorului și a „scriitorului cu doctrina Noii Critici și cu mijloacele critice ale analizei freudiene cum ar fi sublimarea aceste unelte fiindu-le de folos în abordarea operelor literare O altă abordare a fost aceea de a presupune că lipsa de importanță a personajelor feminine din poveste este o dovadă de discriminare sexuală În timp ce Bilbo apare ca un reprezentant al „omului de rând de orice gen O ironie la adresa acestei interpretări o constituie faptul că prima adaptare autorizată a reprezentat-o o scenetă realizată de o școală de fete Adaptări Prima adaptare autorizată a Hobbitului a apărut în martie 1953 fiind o scenetă realizată de St Margaret's School Edinburgh De atunci Hobbitul a fost adaptată deseori în diferite medii Cinema și televiziune Prima ecranizare a Hobbitului este un film animat regizat și produs de Arthur Rankin Jr și Jules Bass o versiune a companiei Rankin Bass Difuzat pe NBC pe 27 noiembrie 1977 The Hobbit a avut un buget de aproape trei milioane de euro Unele dintre poemele din carte au fost introduse în muzica pentru film de către Maury Laws Scenariul scris de Romeo Muller respectă esențialul romanului cu unele excepții inclusiv dispariția personajului Beorn Muller a câștigat un Peabody Award Premiu Peabody în 1978 pentru scenariul scris în același an de asemenea filmul a fost nominalizat la Premiul Hugo la categoria „cea mai bună prezentare dramatică dar trofeul s-a dus la '' Marca discografică Walt Disney Records lansează un LP care conține dublajul audio al film filmului În 1995 regizorul neo zeelandez Sir Peter Robert Jackson și soția lui Fran Walsh și-au exprimat interesul pentru o adaptare cinematografică a Hobbitului care este prima parte dintr-o trilogie completată cu două filme Stăpânul inelelor Cu toate acestea în 1969 la peste 30 de ani după prima publicare Tolkien a vândut drepturile de ecranizare pentru Hobbitul către United Artists contra unei sume de 10000 de £ și 75% din venituri plătibile către Allen & Unwin și către autor În 1976 la trei ani după moartea autorului United Artists a vândut drepturile către Saul Zaentz Company Compania Saul Zaentz care a acționat sub numele Tolkien Enterprises De atunci toate adaptările „autorizate au fost contrasemnate de Tolkien Enterprises În 1997 Tolkien Enterprises a acordat drepturile de ecranizare companiei Miramax care le-a delegat în 1998 către New Line Cinema Moștenitorii lui Tolkien inclusiv fiul său Christopher Tolkien au dat în judecată New Line Cinema în februarie 2008 cerând plata drepturilor care li se cuvin precum și faptul de a fi „îndreptățiți să anuleze toate drepturile ulterioare ale New Line de a produce distribui și sau exploata filmele viitoare bazate pe trilogie și sau pe filme și sau ecranizări ale Hobbitului După succesul trilogiei lui Jackson compania Metro-Goldwyn-Mayer care a cumpărat compania United Artists și prin urmare posedă drepturile Hobbitului în septembrie 2006 a anunțat dorința sa de a lucra cu New Line și Jackson pentru a face un prequel Cu toate acestea a existat un litigiu între Jackson și New Line în legătură cu veniturile din produsele primei părți ' În cele din urmă cele două părți ajung la un acord în decembrie 2007 iar după ce Jackson a plătit banii pe care îi datorează New Line a confirmat ca un producător al filmului The Hobbit' Regizorul mexican Guillermo del Toro este implicat în dezvoltarea scenariului alături de Jackson Fran Walsh și Philippa Boyens și ar fi trebuit de asemenea să regizeze filmul Cu toate acestea pe 31 mai 2010 după mai mult de doi ani de participare în proiectarea adaptării Del Toro anunță că renunță la regizare din cauza întârzierilor în începerea filmărilor și problemelor financiare ale companiei Metro-Goldwyn-Mayer Scenariul urma să fie finalizat în 2008 dar Del Toro a confirmat într-un interviu la începutul anului 2009 că ei încă mai au o mulțime de muncă Adaptarea trebuie să cuprindă două filme Normal primul film ar fi trebuit să urmeze intriga Hobbitului în timp ce al doilea ar fi trebui să ofere o legătură cu Stăpânul inelelor care acoperă evenimentele din perioada dintre cele două povești Această idee a fost în cele din urmă abandonată și cele două filme ar trebui să se ocupe doar cu evenimentele din Hobbitul Filmarea celor două filme care are loc în Noua Zeelandă Jocuri De la momentul publicării sale multe jocuri video și jocuri de table au fost inspirate de roman În 1975 Larry Smith creează și comercializează jocul The Battle of the Five Armies „Bătălia celor Cinci Armate ale căror drepturi au fost ulterior cumpărate de către compania americană Tactical Studies Rules TSR În 1983 Iron Crown Enterprises ICE lansează un alt joc The Lonely Mountain Lair of Smaug the Dragon proiectat de Coleman Charlton; un an mai târziu aceeași societate creează propria versiune The Battle of the Five Armies premiat cu Origins Award dezvoltate de asemenea de Charlton cu Richard H Britton și John Crowll și un joc de rol numit Middle-earth Role Playing bazate atât pe Hobbitul cât și pe Stăpânul Inelelor În 2001 a apărut un joc nou pe piață The Hobbit The Defeat of the Evil Dragon Smaug proiectat de Keith Meyers și Michael Stern și ilustrat de Ted Nasmith Povestea stă la baza câtorva jocuri pe calculator și video atât autorizate cât și neautorizate Una care întrunește cele mai de succes este primul joc pe computer The Hobbit dezvoltat în 1982 de către Bean Software și distribuit de către Melbourne House fiind compatibil cu majoritatea calculatoarelor din acea perioadă În pachetul fiecărui joc a fost inclusă o copie a romanului pentru a încuraja jucătorii să îl citească ținând cont că ideile jocului se regăseau acolo Jocul a câștigat Golden Joystick Award Premiul Golden Joystick pentru Strategy Game of the Year Jocul de strategie al anului în 1983 și este răspunzător pentru popularizarea frazei „Thorin se așază și începe să cânte despre aur În 2003 Sierra Entertainment oferă un set de platforme cu elemente de joc de rol de asemenea intitulat The Hobbit pentru PC PlayStation 2 Xbox și GameCube O versiune care conține intriga și grafica caracterelor dar cu o platformă izometrică 2D și cu caractere 3D este proiectat pentru Game Boy Advance Alte adaptări Seria de la BBC Radio 4 The Hobbit a fost o adaptare realizată de Michael Kilgarriff și produsă de John Powell lansată în opt părți cu un total de patru ore din septembrie până în noiembrie 1968 Această serie radiofonică de patru ore urmează îndeaproape intriga celei de-a doua ediții a romanului 1951 Din distribuție au făcut parte Anthony Jackson în rolul naratorului Paul Daneman ca Bilbo Wolfe Morris ca Gollum John Justin ca Thorin John Pullen ca Elrond și Heron Carvic ca Gandalf Seria a fost lansată pe casetă audio în 1988 și pe CD în 1997< ref> În 1989 editura Eclipse Comics a publicat un roman grafic al Hobbitului scris de Charles „Chuck Dixon și Sean Deming și ilustrată de David Wenzel Acesta este împărțit în trei volume iar primul se încheie atunci când Gollum juca jocul cu ghicitori cu Bilbo iar al doilea atunci când compania scapă de elfii silveștrii Hobbitul a fost adaptat de mai multe ori în teatru în 1950 Intriga romanului este mai mult sau mai puțin maltrată în funcție de autorii de adaptare; cel mai sever caz a existat probabil în Josul Pământului de Mijloc un musical Potrivit lui Dick Huemer citat de David Koenig Walt Disney a avut ideea de a adapta în 1938 Hobbitul deoarece el nu putea înțelege povestea romanului Alice în Țara Minunilor într-un film Referințe Note Bibliografie Vezi scrisă în limba franceză ISBN 0-618-64015-0 sub fomă de un singur volum ; traducere Irina Horea; versuri Ion Horea; Colecția pentru 10 cifre; 978-973-103-045-6 pentru 13 cifre; traducere din limba engleză Irina Horea și Ion Horea Bibliografie suplimentară Tolkien J R R „Goblin Feet în Basil Blackwell dir Oxford Poetry G D H C și T W E 1915 72 de pagini Tolkien J R R „The Cat and the Fiddle A Nursery Rhyme Undone and its Scandalous Secret Unlocked în Yorkshire Poetry Leeds vol 2 octombrie-noiembrie 1923 Mythlore Manfred Zimmerman „The Origin of Gandalf and Josef Madlener în Mythlore iarna lui 1983 pagina 22 Janet Brennan Croft „The Great War and Tolkien's Memory an examination of World War I themes in The Hobbit and The Lord of the Rings în Mythlore septembrie 2002 Janet Brennan Croft „"The young perish and the old linger withering" J R R Tolkien on World War II în Mythlore iunie 2003 Jaume Alberdo Poveda „Narrative Models in Tolkien's Stories of Middle Earth în Journal of English Studies vol 4 2003-2004 paginilie 7-22 accesat la 31 august 2011] Anne Amison „An unexpected Guest influence of William Morris on J R R Tolkien's works în Mythlore iulie 2006 R Andrew McDonald „"In the hilt is fame" resonances of medieval swords and sword-lore in J R R Tolkien's The Hobbit and The Lord of the Rings în Mythlore septembrie 2006 Mark F Hall „Dreaming of dragons Tolkiens impact on Heaneys Beowulf în Mythlore septembrie 2006 Legături externe organizație non-profit dedicată promovării operelor lui Tolkien în România YouTube; titlul videoului este în limba italiană Inelul Puterii cunoscut și sub numele de Inelul Neprețuitul Durbatuluk este un artefact ce apare în romanul Stăpânul Inelelor scris de către J R R Tolkien Acest Inel este cel mai puternic dintre cele 20 de inele Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> John Ronald Reuel Tolkien CBE n 3 ianuarie 1892 Bloemfontein Statul Liber Orange astăzi Africa de Sud d 2 septembrie 1973 Bournemouth Anglia Regatul Unit a fost un scriitor poet filolog și profesor de universitate englez cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice Hobbitul și Stăpânul Inelelor A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959 A fost un Romano-Catolic devotat și prietenul lui C S Lewis amândoi fiind membri ai clubului de discuție cunoscut sub numele The Inklings După moartea sa fiul lui a publicat foarte multe cărți bazate pe notațiile lui și manuscrisele nepublicate incluzând Silmarillion Acestea împreună cu Hobbitul și Stăpânul Inelelor formează un complex de povestiri și poezii legate între ele precum și istorii fictive dialecte inventate și eseuri despre lumi imaginare ca Arda și Pământul de Mijloc Între 1951 și 1955 Tolkien a publicat un Legendarium al acestor povestiri Deși mulți alți autori au publicat lucrări fantasy înaintea lui imensul succes al Hobbitului și Stăpânului Inelelor când au fost publicate în ediție necartonată în Statele Unite a dus la o popularizare uriașă a genului și Tolkien este acum considerat "tatăl" literaturii fantastice Lucrările lui Tolkien au inspirat o serie de multe alte romane și nuvele fantasy și science-fiction În 2008 The Times l-a pus pe locul 6 în lista celor mai buni scriitori britanici din 1945 încoace'< ref> Biografie Copilăria John Ronald Reuel Tolkien s-a născut la 3 ianuarie 1892 în Bloemfontein în Orange Free State acum Free State Province parte din Africa de Sud fiul lui Arthur Reuel Tolkien 1857–1896 un manager de bancă englez și a soției lui Mabel 1870–1904 Cuplul a părăsit Anglia când Arthur a fost promovat capul oficiului Bloemfontein la banca britanică la care lucra Tolkien avea un frate Hilary Arthur Reuel născut la 17 Februarie 1894 În copilărie Tolkien a fost mușcat de un păianjen babuin în grădină eveniment care i-a influențat mai târziu operele Thornton S Quimby doctorul care a avut grijă de copil după mușcătura de păianjen a devenit un model pentru personaje ca Gandalf La trei ani Tolkien a plecat în Anglia cu mama și fratele său în ceea ce trebuia să fie o vizită lungă de familie Tatal său a murit in Africa de Sud de febră reumatică înainte de a-i putea însoți Asta a lăsat familia fără niciun venit așa că mama lui l-a dus să locuiască cu părinții în Stirling Road Birmingham La scurt timp în 1896 s-au mutat in Sarehole acum în Hall Green atunci un sat din Worcestershire I-a plăcut să exploreze Sarehole Mill și Moseley Bog precum și Clent Hills și Malvern Hills care vor inspira mai târziu scene din cărțile sale împreună cu orașe și sate ca Bromsgrove Alcester și Alvechurch și locuri ca ferma mătușii Mabel a observat la Tolkien dragostea pentru plante și botanică Tânărul Tolkien adora să deseneze câmpii și copaci dar lecțiile lui preferate erau cele de limbă și mama lui l-a învățat bazele latinei foarte devreme A învățat să citească de la patru ani și a putut scrie fluent la scurt timp Mama lui l-a învățat să iubească cărțile I-au displăcut Comoara din insulă și The Pied Piper și a găsit Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll amuzantă dar tulburătoare I-au plăcut povestirile despre "Indienii Roșii" și lucrările fantasy de George MacDonald]] Tolkien a studiat la ] Mabel a murit de complicații la diabet în 1904 când Tolkien avea 12 ani Mabel Tolkien avea atunci 34 de ani iar moartea ei a avut un efect puternic asupra credințelor catolice ale lui Tolkien Tolkien a crescut apoi în Edgbaston o zonă din ] A trăit acolo în umbra turnului Perrott's Folly și turnului victorian ] care au influențat probabil imaginea turnurilor întunecate din romanele sale O altă influență au fost picturile romantice ale lui ] și muzeul ] care a fost deschis în 1908 În 1911 când erau la ] Tolkien și trei prieteni Rob Gilson Geoffrey Smith și Christopher Wiseman au format o societate semi-secretă numită "the TCBS" "Tea Club and Barrovian Society" care le simboliza plăcerea de a bea ceai în Barrow's Stores din apropierea școlii și în biblioteca școlii În vara anului 1911 Tolkien și-a petrecut vacanța în ] excursie pe care o povestește într-o scrisoare din 1968 notând că drumul lui ] prin Misty Mountains Munții Cețoși este bazat direct pe aventurile lui din acea călătorie Interpretări critice Lumea lui Tolkien ] Editura Hartmann Arad 2004 Lumea lui Tolkien ediția a doua revăzută și adăugită ] Editura Galaxia Gutenberg 2012 Credință și imaginație antologie ] și Virgil Nemoianu coordonatori Editura Hartmann Arad 2006 Enciclopedia lumii lui JRR Tolkien ] coordonator ] ] Galaxia Gutenberg 2007 Bibliografie Note Legături externe ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] ] Jack Kerouac pronunție '' n 12 martie 1922 — d 21 octombrie 1969 a fost un scriitor pictor și poet american considerat alături de William S Burroughs și Allen Ginsberg pionier al mișcării culturale americane Generația beat Romanele sale au ca temă aventura stările erotice paroxistice și obsedante și prezintă lumea nocturnă și dezrădăcinată a vagabonzilor într-un limbaj improvizat argotic adecvat capriciilor imaginației Poemele sale contestă valorile pragmatice ale societății de consum Romane și alte scrieri de ficțiune The Sea Is My Brother „Marea îmi este frate 1942 Orpheus Emerged nuvelă 1944-1945; publicat 2002 ISBN 0-7434-7514-3 And the Hippos Were Boiled in Their Tanks cu William S Burroughs 1945; publicat 2008 ISBN 978-1-84614-164-5 The Town and the City 1946-1949; publicat 1950 ISBN 0-15-690790-9 On the Road „Pe drum 1947-1951; publicat 1957 ISBN 0-14-004259-8 Visions of Cody 1951-1952; publicat 1960 ISBN 0-14-017907-0 Pic novella 1951 & 1969; publicat 1971 ISBN 0-7043-1122-4 ISBN 0-8021-3061-5 și ISBN 978-0-14-118489-0 Doctor Sax 1952; publicat 1959 ISBN 0-8021-3049-6 Book of Dreams 1952-1960; publicat 1960 ISBN 0-87286-027-2 Maggie Cassidy 1953; publicat 1959 ISBN 0-14-017906-2 The Subterraneans nuvelă 1953; publicat 1958 ISBN 0-8021-3186-7 Tristessa nuvelă 1955-1956; publicat 1960 ISBN 0-14-016811-7 Visions of Gerard 1956; publicat 1963 ISBN 0-14-014452-8 Desolation Angels 1965 ISBN 1-57322-505-3 The Dharma Bums 1958 ISBN 0-14-004252-0 Lonesome Traveler colecție de schițe 1960 ISBN 0-8021-3074-7 Big Sur 1961 ISBN 0-14-016812-5 Satori in Paris nuvelă 1965 ISBN 0-394-17437-2 ISBN 0-8021-3061-5 Vanity of Duluoz 1968 ISBN 0-14-023639-2 Poezie Mexico City Blues 1955; publicat 1959 The Scripture of the Golden Eternity 1956; publicat 1960 ISBN 0-87286-291-7 Scattered Poems 1945-1968; publicat 1971 Book of Sketches 1952–1957 Old Angel Midnight 1956; publicat 1973 ISBN 0-912516-97-6 '' 1959; publicat 1973 cu Albert Saijo și Lew Welch Heaven and Other Poems 1957-1962; publicat 1977 San Francisco Blues 1954; publicat 1991 Pomes All Sizes compilat 1960; publicat 1992 Book of Blues 1954–1961 Book of Haikus publicat 2003 Alte scrieri '' 1936-1943; publicat 1999 ISBN 0-670-88822-2 Good Blonde & Others 1955; publicat 1993 ISBN 0-912516-22-4 '' 1955; publicat 2008 ISBN 0-670-01957-7 Some of the Dharma 1954-1955; publicat 1997 Beat Generation piesă de teatru 1957 publicat 2005 Scrisori jurnale și interviuri '' 1983 1000 copies Redactori Arthur și Kit Knight ISBN 0-934660-06-9 '' '' '' 1947–1954 Safe In Heaven Dead fragmente de Interviu Conversations with Jack Kerouac Interviuri Empty Phantoms Interviuri '' Door Wide Open 2000 de Joyce Johnson Include scrisori de la Jack Kerouac Note Vezi și Generația beat n 27 iunie 1941 Varșovia Polonia – d 13 martie 1996 Varșovia a fost un regizor de film și scenarist polonez influent Nominalizat la Premiile Oscar el este renumit la nivel internațional în special pentru ciclurile de filme Trei Culori și Decalogul Începuturile Kieślowski s-a născut la Varșovia și a copilărit în mai multe orășele mutându-se acolo unde tatăl său bolnav de TBC putea urma un tratament La vârsta de 16 ani a urmat pentru scurt timp o școală de pompieri dar a abandonat după trei luni S-a înscris apoi la Colegiul Tehnicienilor de Teatru în 1957 deoarece instituția era condusă de o rudă A hotărât să devină regizor de teatru dar la momentul respectiv nu exista un program educațional pentru regizori așa că a ales să studieze filmul ca un pas intermediar Părăsind facultatea și lucrând pe post de croitor în teatre Kieślowski a dat examen la Școala Națională de Film din Łódź celebra școală de film poloneză care i-a dat pe Roman Polański și Andrzej Wajda A fost respins de două ori Pentru a evita serviciul militar obligatoriu în acest timp a studiat pentru scurt timp arta și a ținut o dietă drastică încercând să devină inapt din punct de vedere medical pentru armată După ce a evitat recrutarea timp de câteva luni a reușit să intre la școala dorită la a treia încercare A studiat acolo între 1964 și 1968 într-o perioadă în care guvernul permitea un nivel de libertate artistică relativ mare Kieślowski și-a pierdut repede interesul pentru teatru și a decis să realizeze filme documentare Documentare Documentarele sale timpurii se concentrau pe viața de zi cu zi a orășenilor muncitorilor și soldaților Deși nu era fățiș un realizator de filme politice a aflat repede că încercarea de a reprezenta cu acuratețe viața polonezilor îl aducea în conflict cu autoritățile Filmul său pentru televiziune „Muncitorii '71 care prezenta muncitori discutând despre motivele grevelor masive din 1970 a fost difuzat într-o formă drastic cenzurată După acest film și-a îndreptat atenția către autoritățile însele în „Curriculum Vitae film care combina înregistrări reale ale întâlnirilor Politburo cu povestea fictivă a unui bărbat cercetat de oficiali Deși Kieślowski considera că mesajul filmului era anti-autoritarian a fost criticat de colegi pentru cooperarea cu guvernul la producerea acestuia Kieślowski a declarat ulterior că a renunțat la filmele documentare din două motive cenzura filmului „Muncitorii '71 care l-a făcut să se îndoiască de posibilitatea prezentării literale a adevărului într-un regim autoritar și un incident din timpul filmării filmului „Stația 1981 când o parte din materialul filmat era să fie folosit ca dovadă într-un proces Și-a dat seama că ficțiunea nu numai că oferea mai multă libertate artistică ci putea să reprezinte mai fidel viața de zi cu zi Filme de lung metraj poloneze Primul său film de ficțiune „Personalul 1975 a fost creat pentru televiziune și i-a adus regizorului primul premiu la Festivalul de Film de la Mannheim Atât „Personalul cât și următoarea sa peliculă „Cicatricea erau opere ale realismului social cu distribuții mari primul era despre tehnicienii de la o producție de teatru fiind bazat pe experiența sa de la începuturile studenției iar al doilea prezenta schimbarea drastică a unui orășel de un proiect industrial prost planificat Acestea au fost filmate în stil de documentar mulți actori fiind neprofesioniști; asemenea primelor sale filme prezentau viața de zi cu zi sub povara unui sistem defectuos însă fără comentarii fățișe „Amatorul 1979 câștigător al marelui premiu la Festivalul Internațional de Film de la Moscova și „Noroc chior 1981 păstrează în linii mari stilul precedentelor dar se axează mai degrabă pe alegerile etice ale unui singur personaj decât ale unei comunități În această perioadă Kieślowski făcea parte dintr-o mișcare numită Cinematografia Neliniștii Morale alături de alți regizori polonezi ai momentului printre care Janusz Kijowski Andrzej Wajda și Agnieszka Holland Legăturile sale cu aceștia mai ales cu Holland au surprins guvernul polonez toate filmele sale timpurii fiind cenzurate turnate sau montate din nou sau pur și simplu interzise „Noroc Chior a fost lansat în Polonia abia în 1987 la aproape șase ani după terminarea sa „Fără sfârșit 1984 este probabil cel mai evident film politic al său prezentând procese politice în Polonia în timpul legii marțiale din punctul de vedere neobișnuit al fantomei unui avocat și al văduvei sale A fost aspru criticat atât de guvern cât și de dizidenți Începând cu această perioadă cariera sa a fost strâns legată de doi colaboratori frecvenți scenaristul Krzysztof Piesiewicz și compozitorul Zbigniew Preisner Piesiewicz era un avocat pe care Kieślowski îl întâlnise în timp ce se documenta cu privire la procesele de sub legea marțială; a ajuns să scrie împreună cu Kieślowski scenariile tuturor filmelor ulterioare ale regizorului Preisner a scris coloana sonoră pentru „Fără sfârșit și majoritatea următoarelor filme; muzica joacă adesea un rol important în filmele lui Kieślowski iar multe din piesele lui Preisner sunt menționate explicit în filmele însele În aceste cazuri personajele filmelor discută despre ele ca fiind opera compozitorului olandez fictiv Van den Budenmayer „Decalogul 1988 o serie de zece filme de scurt metraj a căror acțiune este plasată într-un bloc de aprtamente din Varșovia fiecare film bazându-se nominal pe una din Cele zece porunci a fost creat pentru televiziunea poloneză cu fonduri din RFG; este unul din cele mai lăudate cicluri de filme din toate timpurile Scrise de Kieślowski și Piesiewicz cele zece episoade de o oră fuseseră inițial destinate să fie regizate de zece regizori diferiți dar Kieślowski nu a vrut să cedeze controlul asupra proiectului; în final fiecare episod a avut alt regizor de imagine Episoadele 5 și 6 au fost filmate și într-o versiune de lung-metraj și lansate sub numele de „Un scurt film despre omor respectiv „Un scurt film despre iubire Kieślowski avea de gând să filmeze și o versiune lungă a episodului 9 sub titlul „Un scurt film despre gelozie dar oboseala l-a împiedicat în cele din urmă să realizeze ceea ce ar fi reprezentat al treisprezecelea său film în mai puțin de un an Producții străine Ultimele patru filme ale lui Kieślowski au fost coproducții străine ralizate în mare parte cu fonduri din Franța în special de la producătorul Marin Karmitz Aceste ultime filme se axau pe subiecte moral și metafizice asemănătoare celor din „Decalogul film și „Noroc Chior însă la un nivel mai abstract cu distribuții mai restrânse povești interne mai multe și interes mai puțin față de comunități Polonia apărea în aceste filme în mare parte prin intermediul unor observatori europeni străini Cele patru filme au fost de departe cele mai mari succese comerciale ale lui Kieślowski Prima asemenea peliculă a fost „La double vie de Véronique „Viața dublă a Veronicăi 1990 cu Irène Jacob în rolul principal Succesul comercial relativ al acesteia i-a oferit lui Kieślowski oportunitatea de a strânge fonduri pentru ambițioasele sale ultime filme trilogia „Trei Culori „ „ „ care explorează virtuțile simbolizate de steagul francez Trilogia este alături de „Decalogul cea mai apreciată operă a lui Kieślowski și primul său succes comercial internațional Cele trei filme au adunat o serie de premii internaționale prestigioase printre Leul de Aur pentru cel mai bun film și Leul de Argint pentru cel mai bun regizor al Festivalul de Film de la Veneția Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Berlin și trei nominalizări la Premiile Oscar Trilogia este privită în general ca o mare realizare a filmului modern Moartea și moștenirea Krzysztof Kieślowski a murit la vârsta de 54 de ani pe 13 martie 1996 în timpul unei operații pe cord deschis în urma unui infarct și a fost îngropat la Cimitirul Powązki din Varșovia Mormântul său se află pe prestigioasa parcelă 23 și are o sculptură reprezentând degetele a două mâini între care se află un spațiu dreptunghiular clasica vedere ca printr-o cameră de filmat Mica sculptură din marmură neagră se află pe un piedestal ceva mai înalt de un metru Placa pe care sunt scrise numele și datele se află dedesubt În urma lui Kieślowski au rămas soția sa Maria și fiica sa Marta Chiar și astăzi el rămâne unul din cei mai influenți regizori ai Europei operele sale fiind subiecte de studiu la cursurile de film din întreaga lume Cartea „Kieślowski despre Kieślowski publicată 1993 descrie viața și opera sa în propriile cuvinte fiind bazată pe interviuri luate de Danusia Stok Kieślowski este subiectul unui film biografic „Krzysztof Kieślowski Sunt așa și-așa 1995 regizat de Krzysztof Wierzbicki Deși declarase că se retrage după „Trei Culori înainte de moarte Kieślowski lucra la o nouă trilogie împreună cu Piesiewicz formată din „Raiul „Iadul și „Purgatoriul și inspirată de „Divina Comedie a lui Dante Asemenea „Decalogului scenariile erau destinate mai multor regizori dar moartea prematură a lui Kieślowski ne împiedică să aflăm dacă ar fi avut de gând să renunțe la retragerea din activitate și să preia el însuși regia Singurul scenariu terminat „Raiul a fost filmat de Tom Tykwer și lansat în 2002 la Festivalul Internațional de Film de la Toronto Celelalte două scenarii erau în stadiul de rezumate de 30 de pagini la momentul morții lui Kieślowski; Piesiewicz a completat ulterior aceste scenarii „Iadul în regia bosniacului Danis Tanović cu Emmanuelle Béart în rolul principal fiind lansat în 2005 Actorul și regizorul polonez Jerzy Stuhr care a jucat în mai multe filme ale lui Kieślowski și a scris împreună cu acesta scenariul pentru „Amatorul a filmat propria adaptare a unui scenariu de Kieślowski sub numele de „Marele animal „Duże zwierzę în 2000 Filmografie Documentare Filme de scurt metraj Fața Twarz 1975 a jucat ca actor Oficiul Urząd 1966 Tramvaiul Tramwaj 1966 Concertul dorințelor Koncert życzeń 1967 Fotografia Zdjęcie 1968 Din orașul Łódź Z miasta Łodzi 1968 Am fost soldat Byłem żołnierzem 1970 Fabrica Fabryka 1970 Robotnicy '71 Nic o nas bez nas 1971 Înainte de raliu Przed rajdem 1971 Między Wrocławiem a Zieloną Górą 1972 Podstawy BHP w kopalni miedzi 1972 Gospodarze 1972 Refren 1972 Murarz 1973 Pierwsza miłość 1974 Przeswietlenie 1974 Pasaj subteran Przejście podziemne 1974 Curriculum Vitae Życiorys 1975 Szpital 1976 Klaps 1976 Z punktu widzenia nocnego portiera 1977 Nie wiem 1977]] Siedem kobiet w roznym wieku ] Dworzec ] Gadające glowy ] Siedem dni tygodniu ] Filme de lung metraj Personalul Personnel ] Cicatricea Blizna ] Amatorul Amator ] Noroc chior Przypadek ] Fără sfârșit Bez końca ] ] Dekalog ] ] Krótki film o zabijaniu ] ] Krótki film o miłości ] ] La Double vie de Véronique Podwójne życie Weroniki ] ] Trois couleurs Bleu ] ] Trois couleurs Blanc Trzy kolory Biały ] ] Trois couleurs Rouge ] Referințe Amiel Vincent 1995 Kieslowski Paris Editions Payot and Rivages ISBN 2-86930-992-9 Andrew Geoff 1998 The Three Colours trilogy London BFI Publishing ISBN 0-85170-569-3 Attolini Vito 1998 Krzysztof Kieslowski Taranto Barbieri ISBN 88-86187-34-3 Bleeckere Sylvian de 1994 Levenswaarden en levensverhalen een studie van de decaloog van Kieslowski Leuven Acco ISBN 90-334-2852-0 Campan Veronique 1993 Dix breves histoires d'image le Decalogue de Krzysztof Kieslowski Paris Presses de la Sorbonne nouvelle ISBN 2-87854-041-7 Coates Paul 1999 Lucid Dreams The Films of Krzysztof Kieslowski Wiltshire Flicks Books ISBN 0-948911-63-8 Dalla Rosa Richard 2003 La fascination des doubles selon La double vie de Veronique de Krzysztof Kieslowski Sarreguemines Edition Pierron ISBN 2-7085-0307-3 Dziekonska Elzbieta 2002 The best of all worlds public personal and inner realms in the films of Krzysztof Kieślowski London University of London PhD Thesis Enser Martha 1995 Krzysztof Kieslowski das Gesamtwerk Wien Universtat Diplomarbeit Erbstein Monika Untersuchungen zur Filmsprache im Werk von Kryzstof Kieslowski Alfeld Coppi Verlag ISBN 3-930258-57-9 Esteve Michel ed 1994 Krzysztof Kieslowski Paris Lettres Modernes ISBN 2-256-90934-4 Franca Andrea 1996 Cinema em azul branco e vermelo a trilogia de Kieslowski Rio de Janeiro Sette Letras ISBN 85-85625-51-1 Fritz Heiko 2004 Was von der DDR bleibt oder die produzierte Geschichte mit einem Blick auf das filmwerk von Krzysztof Kieslowski Oldenberg Igel Verlag ISBN 3-89621-178-1 Furdal Malgorzata ed 2001 Remembering Krzysztof il cinema di Kieslowski Udine Centro espressioni cinematografiche; Pordenone Cinemazero Furdal Malgorzata Turigliatto Roberto eds 1989 Kieslowski Torino Museo nazionale del cinema Garbowski Christopher 1996 Krzysztof Kieslowski's Decalogue series the problem of the protagonists and their self-transcendence Boulder East European Monographs ISBN 0-88033-349-9 Haltof Marek 2004 The cinema of Krzysztof Kieslowski variations on destiny and chance London Wallflower Press ISBN 1-903364-92-2 hbk ISBN 1-903364-91-4 pbk Insdorf A 2002 Double lives second chances the cinema of Krzysztof Kieslowski New York Hyperion Miramax Books ISBN 0-7868-8474-6 Jazdon Mikolaj 2002 Dokumenty Kieślowskiego Poznan Wydawnictwo Poznanskie ISBN 83-7177-022-7 Kickasola Joe 2004 The films of Krzysztof Kieslowski London Continuum ISBN 0-8264-1558-X hbk ISBN 0-8264-1559-8 pbk Kieślowski Krzysztof 1998 Przypadek i inne teksty Kraków Znak ISBN 83-7006-702-6 Kieślowski Krzysztof Piesiewicz Krzystof 1999 Raj czyś'ciec pieklo Warsaw Skorpion ISBN 83-86466-30-8 vol 1 ISBN 83-86466-31-6 vol 2 ISBN 83-86466-32-4 vol 3 Kieślowski Krzystof Piesiewicz Krzystof 1991 The decalogue the ten commandments London Faber and Faber ISBN 0-571-14498-5 Kieślowski Krzystof Piesiewicz Krzystof 1998 Three colours trilogy London Faber and Faber ISBN 0-571-17892-8 Lagorio Gina 1992 Il decalogo di Kieślowski ricreazione narritiva Casale Monferrato Piemme ISBN 88-384-1634-6 Lesch Walter Loretan Matthias et al 1993 Das Gewicht der Gebote und die Moglichkeiten der Kunst Krzysztof Kieślowskis Dekalog Filme als ethische Modelle Freiburg Schweiz Universitatsverlag; Freiburg Herder ISBN 3-7278-0910-8 Univerlag ISBN 3-451-23275-8 Herder Lubelski Tadeusz ed 1997 Kino Krzysztofa Kieślowskiego Kraków Universitas ISBN 83-7052-926-7 Murri Serafino 1996 Krzysztof Kieślowski Milan Il Castoro ISBN 88-8033-061-6 Rimini Stefania 2000 L'etica dello sguardo introduzione al cinema di Krzysztof Kieślowski Napoli Liguori ISBN 88-207-2996-2 Ripa di Meana Gabriella 1998 La morale dellaltro scritti sullinconscio dal Decalogo di Kieślowski Firenze Liberal libri ISBN 88-8270-009-7 Rodriguez Chico Julio 2004 Azul Blanco Rojo Kieślowski en busca de la libertad y el amor Madrid Ediciones Internacionales Universitarias ISBN 84-8469-111-X Simonigh Chiara 2000 La danza dei miseri destini il Decalogo di Krzyzstof Kieślowski Torino Testo and immagine ISBN 88-86498-90-X Spadaro Antonio 1999 Lo sguardo presente una lettura teologica di "Breve film sull'amore" di K Kieślowski Rimini Guaraldi ISBN 88-8049-166-0 Stok Danusia ed 1993 Kieślowski on Kieślowski London Faber and Faber ISBN 0-571-17328-4 Termine Laborio 2002 Immagine e rappresentazione Torino Testo and immagine ISBN 88-8382-081-9 Wach Margarete 2000 Krzysztof Kieślowski kino der moralischen Unruhe Köln KIM; Marburg Schuren ISBN 3-934311-06-7 KIM ISBN 3-89472-360-2 Schuren Wilson Emma 2000 Memory and survival the French cinema of Krzysztof Kieślowski Oxford Legenda ISBN 1-900755-27-0 Wizner Dariusz 2002 Stile cinematografico di Krzysztof Kieślowski Roma Universita Pontificia Salesiana Thesis Wollermann Tobias 2002 Zur musik in der Drei Farben triologie von Krzysztof Kieślowski Osnabrück Epos Musik ISBN 3-923486-38-3 Zawiśliński Stanislaw ed 1996 Kieślowski album pod redakcja Stanislawa Zawiślińskiego; teksty Krzysztof Kieślowski Warsaw Skorpion ISBN 83-86466-11-1 Zizek Slavoj 2001 ] London BFI Publishing ISBN 0-85170-755-6 ISBN 0-85170-754-8 Legături externe Senses of Cinema Krzysztof Kieślowski Trilogia „Trei Culori a lui Kieślowski la Galilean Library Interviu amănunțit cu Krzysztof Kieślowski din 1994 ] ] ] ] ] ] ] Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Auschwitz în sau Auschwitz-Birkenau nume oficial complet Konzentrationslager Auschwitz KL Auschwitz Stammlager KL Birkenau Auschwitz II scurt Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a soluției finale un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează că cel puțin 11 milioane de persoane au fost omorâte acolo din care peste 90% au fost evrei Date generale Auschwitz este numele german al orașului din apropiere Oświęcim situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia în sudul Poloniei Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat având 44 de linii paralele ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă După contropirea Poloniei armata germană a preluat sub conducerea ei cazărmile orașului Oswiecim transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste Din vara anului 1940 Auschwitz a fost declarat lagăr model și pus la dispoziția delegațiilor internaționale iar când au fost întrebați de ce au înființat acest lagăr naziștii au spus că este singura măsură aptă să asaneze această lume de elementele ei precare La momentul construirii acestui lagăr Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată sub tensiune electrică cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale mitralieră Doi ani mai târziu capacitățile de "cazare" ale lagărului Auschwitz I nemaifiind încăpătoare s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre respectiv Birkenau Brzezinka și Auschwitz II Aceste două noi capacități de ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea dimensiunile crimelor din această perioadă depășind orice limită a imaginabilului Aceste crime se executau sub deviza "munca eliberează" înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare cu litere de fier forjat dovadă a cinismului conducătorilor naziști Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective Atât înainte cât și după transportul lor efectuat cu trenuri de marfă că niște vite deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane Trupele SS germane efectuau aceste operații de triere într-o manieră ce friza demența Bătrânii și copiii erau despărțiți de grupurile apte de muncă pregătindu-se să facă ultimul drum al vieții lor către camerele de gazare ascunse sub forma unor dușuri Deportații apți de muncă au fost încartiruiți în așa-numitele spații de carantină Batjocoriți și înfometați își pierdeau încetul cu încetul personalitatea la această contribuit și înfățișarea lor după ce erau tunși Urma înregistrarea și tatuarea respectivelor numere pe braț și drumul spre cazarmament pentru a-și ridica ținuta de lagăr Cel care supraviețuia carantinei urma să se integreze într-o grupă de muncă care-și avea sediul la Auschwitz III lagăr situat în afara complexului în localitatea Monovitz Deportații munceau în industria de apărare în condiții inimaginabile în mod special pentru concernul IG-Farben la care era asociată și firma Degesch Această întreprindere producea gazul de luptă Ciclon B care după 1941 a fost intens folosit în lagărele de concentrare în vederea gazării deținuților sub binecunoscută metodă Efectul gazului se face simțit numai după 20 de minute și provoacă o moarte în chinuri groaznice Odată cu anul 1941 la numărul existent al deținuților s-a adăugat și un număr din ce în ce mai mare de deportați provenind din rândul armatelor aliate Numai în toamna acelui an intraseră prin această poartă a morții un număr de 12000 de soldați ai Armatei Roșii ca nouă luni mai târziu la apel să răspundă numai 150 de oameni înfometați loviți restul fiind otrăviți împușcați maltratați Femeile și copiii serveau ca și cobai de experiență a doctorilor SS care aveau sediul în renumitul bloc 10 Celor uciși li se extrăgeau dinții de aur iar părul lor era folosit în industrie În ianuarie 1945 pentru a șterge urmele acestor masacre colective conducătorii naziști ai acestor lagăre au hotărât să distrugă orice urmă a crimelor lor prin raderea de pe fața pământului a lagărelor Multe dintre barăci au căzut pradă incendiilor altele construite din cărămidă au fost distruse prin explozie Datorită faptului că armata sovietică a înaintat mai repede decât se așteptau naziștii o parte a lagărului de la Auschwitz cu cele 39 de incinte ale sale a rămas nedistrusă constituind mărturia tragismului acestor locuri În iulie 1947 Parlamentul polonez a hotărât transformarea lagărului de concentrare în muzeu Sculptori italieni și polonezi ajutați de comitetul internațional Auschwitz au ridicat un monument impresionant dedicat victimelor holocaustului Printre aceștia se numără și înaltul prelat franciscan Maximilian Kolbe care în semn de protest față de aceste atrocități a declarat greva foamei și ca urmare a acesteia a și murit În amintirea călugăriței și filosoafei evreice Edith Stein convertită la catolicism și ucisă la Auschwitz în anul 1942 o mânăstire carmelită ce funcționa într-o veche hală a unei fabrici îi poartă numele începând cu anul 1984 Nemăsurata durere ce se consuma între pereții barăcilor unde mai mult de 1000 de persoane erau înghesuite ca animalele nu poate avea nici un corespondent în interpretarea actuală a evenimentelor ce s-au petrecut acolo Pentru ca asemenea atrocități să rămână vii în amintire iar victimele terorii naziste să nu fie uitate niciodată UNESCO a declarat lagărele de la Auschwitz în 1979 ca parte a moștenirii culturale universale a omenirii Printre barăcile care compun acest teritoriu al groazei acum crește iarba Unele locuri sunt frumos amenajate cu adevărate covoare de flori Cu toate acestea prezența crematoriilor a furnalelor a barăcilor de triere și a zidului morții obligă la o permanentă rememorare a tot ce s-a întâmplat atunci S-a amenajat o expoziție în fiecare bloc al morții ce prezintă posterității obiecte și spații încărcate de suferința oamenilor ce le-au populat Lagărele principale Cele trei lagăre principale au fost Auschwitz I lagărul inițial de concentrare care a fost folosit ca centru administrativ pentru tot complexul a fost locul execuțiilor a aproximativ 70000 oameni majoritatea prizonieri de război polonezi și sovietici Auschwitz II Birkenau lagăr de exterminare unde cel puțin 11 milioane de evrei 75000 polonezi și circa 19000 țigani au fost uciși Auschwitz III Monowitz care a fost folosit ca lagăr de muncă pentru uzina Buna-Werke aparținând concernului IG Farben Numărul exact de victime nu este cunoscut dar majoritatea estimărilor contemporane sunt în jur de 11-16 milioane Ca toate lagărele de concentrare naziste lagărele de la Auschwitz au fost operate de trupele SS conduse de Heinrich Himmler Comandanții complexului au fost SS-Obersturmbannführer Rudolf Höß sau Hoess până în vara anului 1943 iar după aceea Arthur Liebehenschel și Richard Baer Höß a oferit o descriere detaliată a activităților din lagăr în timpul interogărilor sale de după război și în autobiografia sa El a fost spânzurat în 1947 în fața intrării crematoriului de la Auschwitz I Auschwitz-Birkenau a fost un lagăr de concentrare nazist din Polonia care în timpul celui de -al Doilea Război Mondial a avut un rol de distrugere în rândul populației evreiești din Europa și nu numai a acesteia Peste 11-16 milioane de oameni au fost exterminați în acest lagăr El a fost ca în marea majoritate a lagărelor de concentrare naziste comandat de trupele de infanterie SS Lagărul de la Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagăr nazist din cele două războaie mondiale Lagărele aveau ca scop distrugerea unor minorități europene ca evreii țiganii etc Alte lagăre din afara teritoriului Germaniei erau folosite ca puncte de lucru sau pentru "experimente" ale doctorilor naziști La fiecare lagăr era adăugat la ieșire câte un crematoriu pentru cadavrele deținuților Lângă acest crematoriu se mai afla și câte o cameră de dușuri care avea ca scop gazarea prizonierilor În lagărul de la Auschwitz-Birkenau aceste camere de gazare și crematoriile se aflau în interiorul lagărului deoarece lagărul a fost construit într-o localitate ocupată de germani și transformată în lagăr de concentrare Locuitorii polonezi ai Auschwitzului care au refuzat să fie deportați fie în Germania fie în Austria au fost folosiți la muncă "în folosul națiunii germane" ei nefiind tratați ca și conaționalii lor care au acceptat să plece din Auschwitz Ei erau folosiți la golirea camerelor de gazare Încercările individuale de evadare Aproximativ 802 de deținuti au încercat să evadeze de la Auschwitz din care aproximativ 144 au reușit Soarta a 331 de evadați este încă necunoscută O pedeapsă obișnuită pentru încercările de evadare era moartea prin înfometare; familiile celor care reușeau să evadeze erau uneori arestate și trimise la Auschwitz pentru a opri alte încercări Dacă un prizonier evada 10 deținuți erau aleși la întâmplare și erau omorâți Altele Unitatea 731 Galerie Referințe Bibliografie Cesarani David and Kavanaugh Sarah 2004 Holocaust Critical Concepts in Historical Studies Routledge ISBN 0-415-27512-1 9780415275125 Czech Danuta ed 1989 Kalendarium der Ereignisse im Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau 1939–1945 Reinbek bei Hamburg Dawidowicz Lucy 1979 The War Against the Jews New York Bantam Books Dwork Deborah and Robert Jan van Pelt Auschwitz 1270 to the Present 1997 Norton Paperback edition ISBN 0-393-31684-X Garlinski Josef 1975 Fighting Auschwitz the Resistance Movement in the Concentration Camp Fawcett ISBN 0-449-22599-2 Gutman Yisrael and Berenbaum Michael eds 1998 Anatomy of the Auschwitz Death Camp Indiana University Press; first published 1994 Hilberg Raul 1961 The Destruction of the European Jews Chicago Quadrangle Books Levi Primo 1947 If This Is a Man First published in Italy in 1947 first translated into English 1958 Kárný Miroslav 1994 "The Vrba and Wetzler report" in Gutman and Berenbaum 1998 Krakowski Shmuel 1994 "The Satellite Camps" in Gutman and Berenbaum 1998 Piper Franciszek 1994 "The Number of Victims" in Gutman and Berenbaum 1998 Rees Laurence 2005 Auschwitz A New History Public Affairs 2005 ISBN 1-58648-303-X Rees Laurence 2009 BBC November 5 2009 Wittmann Rebecca Elizabeth "Indicting Auschwitz? The Paradox of the Frankfurt Auschwitz Trial" German History volume 21 issue 4 Oxford University Press October 2003 doi 101191 0266355403gh294oa Legături externe 27 ianuarie 2005 Evenimentul zilei 21 noiembrie 2005 Ilarion Tiu Jurnalul Național 18 septembrie 2009 Ciprian Rus Capital Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Lingvistica este știința care studiază limba și legile ei Un lingvist este o persoană care se angajează în acest studiu Etimologie Termenul românesc lingvistică este împrumutat din care la rândul său a fost împrumutat din limba germană Termenul german este un derivat al cuvântului din Istoricul lingvisticii Primele reflecții lingvistice apar la hinduși acum peste 2500 de ani Cel mai important gramatician hindus este Pāṇini care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate și finețe algebrică cu numele Aștadhyayii „Cele opt cărți operă lăudată în prezent până și de NASA Acest gramatician al secolului V sau IV îHr enumeră încă 68 de gramaticieni indieni ce l-au precedat ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiție orală a gramaticii hinduse înainte de secolele IV-V îHr Pe lângă multe altele Pāṇini numește cele cinci categorii de sunete după felul lor velare palatale retroflexe dentale labiale și împarte fonemele limbii sanscrite după aceste categorii Prin aceasta el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă care a ajuns la aceleași rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite Curente lingvistice Curentul comparatist Franz Bopp Jacob Grimm Rasmus Christian Rask Wilhelm von Humboldt etc Curentul naturalist August Schleicher Max Müller Alexandru Lambrior Curentul psihologist Heymann Steinthal Aleksandr Potebnya Curentul neogramatic Karl Brugmann Hermann Osthoff Hermann Paul Curentul idealist Hugo Schuchardt Karl Vossler Curentul neolingvistic Matteo Bartoli Giulio Bertoni Curentul sociologic funcțional Ferdinand de Saussure Charles Bally Albert Sechehaye Henri Frei Curentul structuralist Antoine Meillet Roman Jakobson Jan Niecisław Baudouin de Courtenay Louis Hjelmslev Emanuel Vasiliu Curentul etnolingvistic Edward Sapir Curentul semanticist Rudolf Carnap Chase Stuart Curentul latinist curent în lingvistica română Timotei Cipariu Aron Pumnul George Bariț August Treboniu Laurian Ion C Massim Curentul istorico-popular curent în lingvistica română Mihail Kogălniceanu Alecu Russo Nicolae Bălcescu Note Bibliografie Ferdinand de Saussure Cours de linguistique générale 1916 reeditare 1995 Payot ISBN 978-2-228-88942-1 Georges Mounin Istoria lingvisticii Ed Paideia Seria ISTORII 1999 368 pagini ISBN 973-9368-59-x André Martinet Éléments de linguistique générale 4e édition Armand Colin 1996 ISBN 978-2-200-26573-1 Noam Chomsky 1972 Studies on Semantics in Generative Grammar; 1975 Questions de sémantique Paris Seuil; Alexandru Graur coord Introducere în lingvistică Ediția a III-a revizuită și adăugită Editura Științifică București 1972 Gheorghe Constantinescu-Dobridor Mic dicționar de terminologie lingvistică Ed Albatros 1980 Albert Dauzat Jean Dubois Henri Mitterand Nouveau dictionnaire étymologique et historique par quatrième édition revue et corrigée Librairie Larousse Paris 1977 ISBN 2-03-020210-X Ioan Oprea Carmen-Gabriela Pamfil Rodica Radu Victoria Zăstroiu Noul dicționar universal al limbii române Ediția a doua Editura Litera Internațional București-Chișinău 2007 ISBN 978-973-675-307-7 Vezi și Listă de lingviști Limbi Familii de limbi Alfabete vechi Limbă Lexicologie Lexicografie Omonim Omograf Argou Jargon Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Mircea Eliade n 13 martie 1907 București – d 22 aprilie 1986 Chicago a fost istoric al religiilor scriitor de ficțiune filozof și profesor român la Universitatea din Chicago Filozof și istoric al religiilor Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957 titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L Avery din 1962 naturalizat cetățean american în 1966 onorat cu titlul de Distinguished Service Professor Autor a 30 de volume științifice opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată foarte bine documentate Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite Copilăria și adolescența Născut în București a fost fiul lui Gheorghe Eliade al cărui nume original fusese Ieremia și al Jeanei A avut o soră Corina mama semioticianului Sorin Alexandrescu Familia s-a mutat între Tecuci și București în ultimă instanță stabilindu-se în capitală în 1914 După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian Haig Acterian Petre Viforeanu Constantin Noica și Barbu Brezianu Devine interesat de științele naturii și de chimie ca și de ocultism În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă Eliade citește cu pasiune Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica urmată de Cum am găsit piatra filosofală Patru ani mai târziu Eliade încheie munca la volumul său de debut volum autobiografic Romanul Adolescentului Miop Eliade gânditorul Mircea Eliade avea o serioasă formație filozofică încă din România După o pubertate dificilă de intens studiu solitar începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale Încă de la vârsta de 14 ani începuse să scrie articole de entomologie care trădează o surprinzătoare imaginație ceva mai târziu primele romane Romanul Gaudeamus terminat în 1928 partea a doua din Romanul adolescentului miop cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică Nae Ionescu care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul Deși părerile posterității sunt împărțite Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian Influența italiană Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză pe atunci dominantă în România Eliade învață limba italiană și cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro care avea publicații în domeniul istoriei religiilor O indiscreție a tânărului Eliade care publică un interviu luat lui Macchioro menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini i-au provocat acestuia neplăceri În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii India secretă După cultura italiană filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade Obținând o bursă particulară începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta în Calcutta Întors la București locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe BdDacia la nr 141 își dă doctoratul în filozofie cu o dizertație despre Yoga În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi bazat pe experiența din India și pe date autobiografice Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară eseuri și lucrări științifice Despre romanul său Maitreyi Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea inerent diferită și chiar contradictorie a doi scriitori care au fost în același timp protagoniștii lor Pentru români romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat până în 1990 în țara Vedelor și a Upanișadelor Era fiica lui Surendranath Dasgupta un filosof indian și se numea Maitreyi Devi Tânărul Mircea Eliade avea când a cunoscut-o 23 de ani iar ea 16 Adolescenta scria versuri apreciate de Rabindranath Tagore și avea să devină o cunoscută poetă indiană Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu Al George la Calcutta în 1972 a "declanșat" scrierea unei noi cărți Dragostea nu moare Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei Maitreyi în carte Amrita după 42 de ani Romanul-răspuns It Does Not Die Dragostea nu moare scris mai întâi în bengali a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976 Ne cufundăm în timpul lecturii în peisajul și în mentalitatea indiană cu mirifica ei lume a miturilor ritualurilor și simbolurilor Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii înfiriparea sentimentului de dragoste fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei Mircea și Amrita din Dragostea nu moare ca și Allan și Maitreyi din Maitreyi pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia Tristan și Isolda Romeo și Julieta Dragostea nu moare 1976 carte apărută până acum în limbile bengali engleză germană spaniolă și română nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" 1933 Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale Eliade și extrema dreaptă românească De la mijlocul anilor '30 Eliade aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare în cadrul căreia devine un activist cunoscut Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații printre care și ziarul oficial al Mișcării "Buna Vestire" dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937 Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier campanie autorizată de regele Carol II La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul în Vremea ministrul de interne Armand Călinescu considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară Eliade a fost ținut timp de trei săptămâni în arest la sediul Siguranței Statului de la Malmaison unde s-a încercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier dar el a refuzat să o facă În prima săptămână a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc Când Eliade a început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa În timp ce scria articole antisemite a luat poziție fața de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade de fapt nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice În ceea ce privește opera literară drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori în frunte cu Mihail Sebastian a fi o alegorie a morții lui Codreanu Anii de maturitate Începând din 1957 Mircea Eliade se stabilește la Chicago ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola" Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută devine membru în instituții ilustre primește mai multe doctorate honoris causa Ca istoric al religiilor Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu cele moderne ar fi dezorientate Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă subconștientă guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu La catedră i-a urmat prof Wendy Doniger În ultimii ani de viață în ciuda serioaselor probleme de sănătate Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani pe 22 aprilie 1986 la Chicago fiind incinerat a doua zi Eliade artistul Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o Întoarcerea din rai 1934 și Huliganii 1935 sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile cum ar fi La țigănci 1959 cât și în romanul Noaptea de Sânziene 1971 Posteritatea lui Mircea Eliade După moartea lui Eliade acesta a fost atacat de Adriana Berger cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 dec 1985 cu acuzații de antisemitism fără a aduce dovezi prefigurând linia atacurilor repetate care au urmat În România de după 1990 s-a început publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară preferându-se reeditările astfel că în douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990 moment în care a redobândit un statut de autor mitic în sensul discuției în jurul unei opere neintegral publicată în România Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale în spaniolă italiană portugheză etc În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului Continuatorii Evaluarea critică a posterității lui Eliade rămâne astfel importantă tocmai datorită prestigiului și imaginii culturale covârșitoare pe care un autor de factură enciclopedică cu preocupări fascinante și o biografie contradictorie continuă să o ofere Congresul european de istorie a religiilor București 20-23 Septembrie 2006 organizat de Asociația română de istorie a religiilor a dedicat o întreagă secțiune analizei operei lui Mircea Eliade Viața privată Eliade a fost căsătorit de două ori prima soție a sa a fost Nina n Mareș d 1944 cu care s-a căsătorit în 1934 iar a doua soție a fost Christinel n Cotescu d 9 martie 1998 cu care s-a căsătorit în 1948 Alte opere Yoga Essai sur les origines de la mystique indienne 1936 Cosmologie și alchimie babiloniană 1937 Comentarii la legenda meșterului Manole 1943 Traité d'histoire des religions 1949 Le Sacré et le Profane 1956 Aspects du mythe 1963 Le mythe de l'éternel retour 1969 Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase 1974 Opere literare Romanul adolescentului miop roman 1928 Gaudeamus roman 1929 Isabel și apele diavolului roman 1930 Lumina ce se stinge roman 1931 Maitreyi roman 1933 Întoarcerea din rai roman 1934 Huliganii roman 1935 Șantier Roman indirect 1935 Domnișoara Christina nuvelă 1936 India 1936 Șarpele nuvela 1937 Nuntă în cer roman 1938 Secretul doctorului Honigberger nuvelă 1940 Nopți la Serampore 1940 Pe strada Mântuleasa nuvelă 1963 La țigănci nuvelă 1969 Noapte de Sânziene roman 1971 În curte la Dionis nuvele 1977 19 trandafiri roman 1980 Viața nouă Ștefania roman neterminat Lucrările publicate în limba română Romanul adolescentului miop scris în 1927 publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989 ediție curentă Humanitas 2004 Gaudeamus 1929 ediție curentă Humanitas 2004 Isabel și apele diavolului 1929 ediție curentă Humanitas 2003 Solilocvii 1932 Maitreyi 1933 roman indian Oceanografie 1934 Întoarcerea din rai 1934 ediție curentă Humanitas 2003 Lumina ce se stinge 1934 ediție curentă Humanitas 2003 Alchimia asiatică 1935 text integral în antologia Drumul spre centru Univers 1991 India 1934 ediție curentă Humanitas 2003 Caietele maharajahului 1934 ediție curentă Humanitas 2003 Huliganii 1935 ediție curentă Humanitas 2003 Șantier Roman indirect 1935 ediție curentă Humanitas 2003 Domnișoara Christina 1936 ediție curentă Humanitas 2003 Cosmologie și alchimie babiloniană 1937 text integral în antologia Drumul spre centru Univers 1991 Șarpele 1937 Fragmentarium 1938 Nuntă în cer 1938 Secretul doctorului Honigberger 1940 ediție curentă Humanitas 2003 Nopți la Serampore 1940 ediție curentă Humanitas 2003 Mitul reintegrării 1942 Salazar și revoluția în Portugalia 1942 Jurnal portughez scris în 1942 editat 2006 Insula lui Euthanasius 1943 ediție curentă Humanitas 2003 Comentarii la Legenda Meșterului Manole 1943 în antologia Drumul spre centru Univers 1991 Pe strada Mântuleasa 1968 ediție curentă Humanitas 2004 Noaptea de Sânziene 1971 În curte la Dionis 1977 ediție curentă Humanitas 2004 Tinerețe fără tinerețe Nouăsprezece trandafiri 1980 ediție curentă Humanitas 2004 Viață nouă Ștefania Jurnalul Literar 1999 Religii australiene ediție curentă Editura Herald 2012 Lucrările publicate în limbi străine Os Romenos latinos do Oriente 1943 Despre Români latinii orientului apare în limba portugheză Yoga 1936 apare simultan în limbile franceză și română Tehnici ale Yoga 1948 Yoga Nemurire și libertate 1954 Făurari și alchimiști 1956 Tratatul de istorie a religiilor 1949 ed a doua 1966 Mitul eternei reîntoarceri 1949 Șamanismul și tehnicile extazului 1951 Imagini și simboluri 1952 Nașteri și renașteri 1958 Mefistofel și androginul 1962 De la Zalmoxis la Genghis Han 1970 Mituri vise mistere 1957 Istoria credințelor și ideilor religioase 1976-1983 Briser le toit de la maison 1986 The Quest titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines 1969 Sacrul și profanul 1956 Uniformes de général nouvelles traduction du roumain par Alain Paruit Paris Gallimard Du monde entier 1981 Les Trois grâces nouvelles traduction du roumain par Marie-France Ionesco et Alain Paruit Paris Gallimard Du monde entier 1984 ISBN 2-07-070035-6 Opere memorialistice Romanul adolescentului miopscris în 1927 publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989 ediție curentă Humanitas 2004 Jurnal două volume versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris Memorii două volume 1991 autobiografia sa Jurnal portughez și alte scrieri Humanitas 2006 Încercarea labirintului ed I Dacia 2000 ed a II-a Humanitas 2006 Ecranizări The Bengali Night 1988 Domnișoara Christina 1992 Șarpele "The Snake" 1996 Eu sunt Adam! 1996 Tinerețe fără tinerețe "Youth Without Youth" 2007 Domnișoara Christina 2013 In memoriam Mai multe școli și străzi din multiple orașe din țara sa natală îi poartă numele Note Bibliografie Dorin David "De la Eliade la Culianu I" Eikon Cluj 2010; editia a II-a 2013 Florin Țurcanu Mircea Eliade prizonierul istoriei traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu București Editura Humanitas 2005; ediția a II-a revăzută 2007 Mircea Handoca Viața lui Mircea Eliade ediția a II-a revizuită și adăugită Cluj Editura Dacia 2000; ediția a III-a 2002 Ioan Petru Culianu Mircea Eliade ediția a III-a revăzută și adăugită Iași Editura Polirom 2004 Mac Linscott Ricketts Mircea Eliade The Romanian Roots 1907-1945 New York Columbia University Press 1998; versiunea românească Editura Criterion Publishing 2005 Mihai Posada Opera publicistică a lui Mircea Eliade ed I București Criterion Publishing 2006; idem Opera publicistică a lui Mircea Eliade ed a II-a revăzută și adăugită Iași Tipo Moldova 2013 Alexandra Laignel-Lavastine Eliade Cioran Ionesco Uitarea fascismului București Editura EST 2004 Andrei Oișteanu în Observator cultural nr 127 30 iulie 2002 pp 11–13 Andrei Oișteanu Religie politică și mit Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu Iași Editura Polirom 2007 editia a doua revazuta adaugita si ilustrata Ed Polirom Iasi 2014 Andrei Oișteanu Mihail Sebastian și Mircea Eliade cronica unei prietenii accidentate în 22 nr 49 4 decembrie 2007 Andrei Oișteanu Mircea Eliade de la opium la amfetamine în 22 nr 896 8 mai 2007 pp 16–17; Vezi si Andrei Oisteanu volumul Narcotice in cultura romana Istorie religie si literatura Ed Polirom Iasi 2014 Ovidiu Șimonca recenzie a cărții lui Florin Țurcanu Mircea Eliade Le prisonnier de l'histoire în Observator cultural nr 305 26 ianuarie 2006 Adrian Paul Iliescu în Observator cultural nr 208 17 februarie 2004 William Totok Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte Literatur und Politik anul 7 nr 1 1995 pp 42–55; versiune scurtă în Die Neue Gesellschaft Frankfurter Hefte anul 42 nr 10 1995 pp 921–928 Versiune în limba maghiară Mircea Eliade generáció a román fasizmus bűvkörében în Magyar Filozófiai Szemle nr 1-2-3 1996 pp 274–291 Adrian Marino Hermeneutica lui Mircea Eliade Cluj Editura Dacia 1980 Mircea Handoca Mircea Eliade câteva ipostaze ale unei personalități proteice București Editura Minerva 1992 Cornel Ungureanu Mircea Eliade și literatura exilului București Editura Viitorul Românesc 1995 Matei Călinescu Despre Ioan P Culianu și Mircea Eliade amintiri lecturi reflecții ediția a II-a revazută și adaugită Iași Editura Polirom 2002 Eugen Simion Mircea Eliade nodurile și semnele prozei ediția a II-a revăzută și adăugită București Editura Univers Enciclopedic 2005 Doina Ruști București Editura Vremea 2005 Iulian Băicuș Mircea Eliade literator și mitodolog În căutarea Centrului pierdut București Editura Universității din București 2009 Marcello De Martino Mircea Eliade esoterico Roma Edizioni Settimo Sigillo 2008 Dumitru Micu Mircea Eliade viața ca operă opera ca viață București Editura Constelații 2003 Iulian Băicuș Mircea Eliade literator și mitodolog În căutarea Centrului pierdut București Editura Corect Books 2012 e-book Rennie Bryan S The Diplomatic Career of Mircea Eliade A Response to Adriana Berger pp 375–392 Religion 22 1992 Bibliografie suplimentară Sorin Alexandrescu Mircea Eliade dinspre Portugalia Editura Humanitas 2006 Andreea Răsuceanu Bucureștiul lui Mircea Eliade Elemente de geografie literară Editura Humanitas 2013 Întâlniri cu Mircea Eliade Editura Humanitas 2007 Legături externe la Evenimentul zilei 18 aprilie 2010 Dr George Enache Ziarul Lumina Articole biografice Alex Ștefănescu România Literară anul 2006 numărul 7 6 aprilie 2009 Catalina Iancu Jurnalul Național 7 aprilie 2009 Andreea Tudorica Jurnalul Național 10 iunie 2009 Clara Margineanu Jurnalul Național 5 decembrie 2010 Dana G Ionescu Adevărul 5 Feb 2006 Silviu Mihai Cotidianul 9 februarie 2010 Clara Margineanu Jurnalul Național 24 iunie 2002 Evenimentul zilei 2 februarie 2009 Adrian Agachi Ziarul Lumina 22 noiembrie 2014 Anca Vancu Adevărul Interviuri 8 iunie 2009 Adrian Paunescu Jurnalul Național Multimedia Mongolia Монгол Улс în mongolă este o republică în Asia Centrală învecinându-se la nord cu Rusia și la sud cu Republica Populară Chineză A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13 dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing din secolul 18 si până la formarea cu asistență sovietică a unui guvern independent în 1921 Ca urmare a prăbușirii Uniunii Sovietice Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică A optsprezecea țară din lume ca suprafața Mongolia are foarte puțin teren arabil predomină stepa alături de munțiîn nord si vest si Deșertul Gobi in sudul țării Cca 30 la sută din populația țarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi budiști de rit tibetan și de etnie mongolă Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută din populație Istorie În secolul 13 Mongolia a fost centrul unui Imperiu Mongol cel mai mare imperiu cu suprafață continuu-terestră din istoria lumii După mai mult de un secol Imperiul Mongol și-a sfârșit existența iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne ceea ce a permis în 1636 cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing și în 1691 supunerea celei Exterioare propriu-zise Ambele regiuni și-au declarat independența în anul 1911 dar numai Mongolia Exterioară și-o poate menține datorită sprijinului rusesc După Revoluția Rusă din Octombrie 1917 trupe chinezești au reocupat Mongolia Exterioară în 1919 dar s-au văzut prinse la mijloc în Războiul civil rus conflictul dintre "Albi" și Armata Roșie extins și în teritoriul extra-mongol și s-au retras în anul 1921 În 1924 a fost proclamată Republica Populară Mongolă Mongolia s-a aliniat politicii sovietice Acei oameni politici care au cerut o cale mai puțin dependentă precum Bodoo sau Dandzan au fost înlăturați și executați sumar În anul 1928 Horloogiin Cioibalsan a preluat puterea Sub conducera sa colectivizarea forțată epurările ca și distrugerea mănăstirilor lamaiste din 1937 au provocat moartea a 10 000 de persoane În al doilea război mondial URSS a apărat Mongolia de invazia japoneză în bătălia de la Halhin Gol Trupe mongole au participat la ofensiva sovietică împotriva Japoniei desfășurată în Mongolia Interioară august 1945 Operațiunea "Furtună de August" Pericolul prezentat de trupe mongole ocupând porțiuni ale Mongoliei Interioare a provocat recunoașterea de către Republica Chineză a independenței Mongoliei Exterioare cu prevederea unui referendum în jurul acestei opțiuni Referendumul a avut loc la 20 octombrie 1945 și potrivit evidenței oficiale 100% din electorat s-a pronunțat în favoarea independenței După proclamarea Republicii Populare Chineze cele două țări și-au acordat recunoașterea reciprocă la data de 6 octombrie 1949 La moartea lui Cioibalsan în Moscova 26 ianuarie 1952 Yumjaagiyn Tsedenbal a preluat puterea În 1956 și din nou în 1962 cultul personalității lui Cioibalsan a fost condamnat oficial Mongolia a continuat să fie strâns legată de Uniunea Sovietică mai ales după ruptura sino-sovietică de la sfârșitul anilor 1950 În momentul vizitei lui Tsedenbal la Moscova din august 1984 parlamentul i-a anunțat oficial retragerea înlocuindu-l cu Jambyn Batmonh În 1990 Partidul Revoluționar al Poporului Mongol a cedat controlul unic al guvernării permițând deschiderea drumului ce avea să ducă la noua constituție din 1992 prin care era abolită Republica Populară și se genera un regim statal hibrid parlamentar-prezidențial Limba mongolă aparține familiei de limbi altaice Este o limbă aglutinantă vorbită de către cca 57 milioane de persoane în întreaga lume Politică Articol principal Politica Mongoliei Noua constituție a Mongoliei a fost adoptată pe 12 februarie 1992 și introduce multipartidismul Președintele este ales de către popor cu vot direct pentru un mandat de 4 ani; el este și seful armatei Președintele este cel care îl numește în funcție pe primul ministru are dreptul de-a dizolva guvernul drept de inițiativă și drept de veto Din data de 17 octombrie 1961 Mongolia face parte din grupul Națiunilor Unite De-a lungul istoriei principalul aliat al Mongoliei a fost URSS care o ajută economic și militar În 1986 Mongolia și-a restabilit relațiile cu China care erau destul de reci din cauza repatrierii chinezilor din 1983 Din 1990 Mongolia și-a deschis relații cu SUA Japonia UE rămâne însă dependentă de Rusia și China Economie Articol principal Economia Mongoliei Economia Mongoliei este centrată pe agricultură și minerit Cea mai mare parte a populației trăiește de pe urma păstoritului cuprinzănd în special bovine ovine caprine cabaline și cămile bactriene Multe instalații industriale au fost închise cu tranziția spre capitalism și sfârșitul Uniunii Sovietice stat care menținea fabricile în mare parte deficitare Mineritul are ca principale produse petrolul cărbunele și cuprul împreună cu exploatări mai mici de molibden tungsten și fosfați La capătul deceniilor de economie de stat a avut loc tranziția de multe ori dureroasă către capitalism Astăzi Mongolia are peste 30 000 de întreprinderi independente situate în special în și în jurul capitalei În afara orașelor cei mai mulți mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistență PIB este de cca 420$ per capita Deși PIB este în creștere din 2002 statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia 11 miliarde $ în anul 2004 printr-o plată de 300 milioane $; cuantumul redus a fost acceptat datorită dificultăților și pierderilor de vieți umane din Mongolia erei sovietice Mongolia a aderat la Organizația Mondială a Comerțului în 1997 și exportă cașmir minerale și produse alimentare în Rusia SUA China Japonia Italia alături de alte țări Din valoarea totală a producției agricole 70% o reprezintă creșterea oilor; cultura principală este grâul Resursele subsolului sunt cărbune minereuri de cupru și feroase Demografie Populația este foarte rară2550000 loc Aproape patru cincimi din populație sunt mongoli minoritățile se compun din kazahi ruși și chinezi Limbile vorbite mongola khalkha limbi turcice rusa și chineza Religii tradiționale budism islam Cultură Articol principal Cultura Mongoliei Patrimoniu Între 2003-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective culturale sau naturale din Mongolia Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Listă de superlative geografice Legături externe bcubro 21 mai 2007 Marius Constantinescu Descoperă Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Regatul Oamenilorce apare în Stăpânul Inelelor scris de către J R R Tolkien face referire directă la noțiunea de om Ei sunt diferiți de hobbiți dar se aseamănă cu alte rase precum cea a vrăjitorilor În romanele fantastice scrise de J R R Tolkien orcii sunt creaturi supuse forțelor malefice Pământul de Mijloc este numele folosit pentru partea locuibilă a continentului ficțional al lui JRR Tolkien unde au loc poveștile din al său legendarium Pământul de Mijloc este traducerea literară din engleza veche a cuvântului middangeard referindu-se la această lume a omului Tolkien a tradus Pământul de Mijloc ca si Endor sau câte odată ca și Endoré și Ennor în limba elfică quenya respectiv Sindarin Istoria Pământului de Mijloc este împărțită în Evuri Hobbitul și marea parte a Stăpânului Inelelor au de-a face cu evenimente de la sfâșitul celui de-al Treilea Ev și cu zorii celui de-al Patrulea în timp ce Silmarillion vorbește despre întâmplări din timpul Primului Ev Lumea Arda era la început plată dar a fost facută rotundă de către Eru Ilúvatar creatorul la sfârșitul celui de-al Doilea Ev Etimologie Termenul Pământul de Mijloc nu a fost inventat de Tolkien De fapt acesta exista în engleza veche sub forma middenerd sau middel-erd; în nordica veche era numit Midgard Tradus ar însemna ceea ce grecii numeau οικουμένη pron oy-koo-mé-nay sau vechiul loc al omului lumea fizică în opoziție cu lumile nevăzute Scrisorile lui JJR Tolkien Middgeard apare de mai multe ori în poemul Beowulf pe care Tolkien l-a tradus Tolkien a fost de asemenea inspirat și de acest fragment „Eala earendel engla beorhtast ofer middangeard monnum sended Hail Earendel brightest of angels above the middle-earth sent unto men Salve Earendel cel mai strălucitor dintre îngeri peste pământul de mijloc trimis pentru om din poemul Crist al lui Cynewulf Numele earendel ce înseamnă steaua de dimineață dar în unele contexte se referă la Hristos a fost inspirația pentru navigatorul lui Tolkien Eärendil În mitologia germanică străveche și în cea scandinavă se credea că lumea era alcătuită din nouă lumi fizice unite Lumea oamenilor Pământul de Mijloc stătea în centrul acestui univers Lumile elfilor a zeilor și a giganților se aflau dincolo de marea ce-I inconjura Lumea morților se afla dedesuptul Pământului de Mijloc Un pod de curcubeu Podul Brifrost se întindea din lumea oamenilor până la Asgard dincolo de mare O lume exterioară înconjura celelalte șapte tărâmuri Vanaheim Asgard Alfheim SvartAlfeim Muspelheim Nidavellir și Jotunheim În această concepție o lume însemna mai mult tărâmul unei rase decât o lume evident separată fizic Geografie JRR Tolkien nu a terminat niciodată întreaga geografie asociată lumii din Hobbitul și din Stăpânul Inelelor În Crearea Pământului de Mijloc volumul patru din Istoria Pământului de Mijloc Christofer Tolkien a publicat câteva hărți remarcabile atât ale pământului plat cât și ale celui rotund toate desenate de tatăl său în anii ‘30 Vezi și Quendi                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Prim-ministrul Republicii Moldova conform Constituției< ref> conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia respectînd atribuțiile ce le revin În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia Președintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern Prim-miniștri ai RD RSSA și RSS Moldovenești 1917-1991 Președinți ai Consiliului Director din RD Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească Președinți ai Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească Prim-miniștri ai RSS Moldovenească până la declararea independenței Prim-miniștri ai Republicii Moldova Cronologie ImageSize width800 heightauto barincrement12 PlotArea top10 bottom50 right130 left20 AlignBars late DateFormat dd mm yyyy Period from01 01 1990 till01 06 2015 TimeAxis orientationhorizontal ScaleMajor unityear increment2 start1990 Colors idpostsoviet valuergb05051 BarData barsetPM PlotData width5 alignleft fontsizeS shift5-4 anchortill barsetPM from 25 05 1990 till 28 05 1991 colorpostsoviet text"Druc" fontsize10 from 28 05 1991 till 01 08 1992 colorpostsoviet text"Muravschi" fontsize10 from 01 08 1992 till 24 01 1997 colorpostsoviet text"Sangheli" fontsize10 from 24 01 1997 till 12 03 1999 colorpostsoviet text"Ciubuc" fontsize10 from 12 03 1999 till 21 12 1999 colorpostsoviet text"Sturza" fontsize10 from 21 12 1999 till 19 04 2001 colorpostsoviet text"Braghiș" fontsize10 from 19 04 2001 till 31 03 2008 colorpostsoviet text"Tarlev" fontsize10 from 31 03 2008 till 14 09 2009 colorpostsoviet text"Greceanîi" fontsize10 from 14 09 2009 till 25 09 2009 colorpostsoviet text"Pîrlog" fontsize10 from 25 09 2009 till 25 04 2013 colorpostsoviet text"Filat" fontsize10 from 25 04 2013 till 18 02 2015 colorpostsoviet text"Leancă" fontsize10 from 18 02 2015 till 18 04 2015 colorpostsoviet text"Gaburici" fontsize10 < timeline> Vezi și Președintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului Republicii Moldova Referințe Legături externe Războiul Inelului este un conflict de amploare ce apare în Stăpânul Inelelor carte scrisă de către J R R Tolkien Acest război are ca miză dominația asupra continentului și controlul asupra Inelului Romanul este specia genului epic în proză de mare întindere cu o acțiune complexă ce se poate desfășura pe mai multe planuri cu personaje numeroase a căror personalitate este bine individualizată și al căror destin este determinat de trăsăturile de caracter și întâmplările ce constituie subiectul operei Specia literară apare odată cu burghezia iar primele romane se adresau mai curând unui public feminin Romanul poate fi istoria unui accident unui incident poate fi o lume o lume fictivă detaliată până la ultima resursă posibilă de imaginație a scriitorului respectiv Este cea mai adânca formă în scris existentă Nu e neaparat structurată pe planuri de acțiune dar implică niveluri de semnificație paralele Structura romanului este dialogică potrivit formalistului rus Bahtin sau panoramică potrivit altor teoreticieni ai romanelor Spunem în mod curent că un roman este o ficțiune în proză de dimensiuni mari Poate fi un roman de acțiune polițist de dragoste poate prezenta valori psihologice sau doar un studiu social Cum spunea Raymond Queneau nu contează dacă cineva privește un număr nedeterminat de personaje aparent reale într-un spațiu ficțional prelungit de-a lungul unui număr nedeterminat de pagini sau capitole Rezultatul va fi întotdeauna un roman Naratologia îl definește însă drept o operă extinsă în proză care are forma unei povestiri în cele mai multe dintre cazuri Romanul este mai lung și mai complex decât o povestire sau o nuvelă și nu respectă restricțiile impuse prezente în teatru sau poezie În limba engleza cuvântul "novel" provine din cuvântul italian "novella" care însemna nou Uneori istoria unei familii se intinde pe mai multe romane si atunci avem de-a face cu o "saga" Forsythe Saga Limbile romanice îl preferă pe roman care provine din romance poveste de dragoste Trăsături ale romanului Multe romane prezintă aceste trăsături dar în fiecare caz există și excepții Romanele au rol de agrement deși Educația lui Cyrus este un roman didactic Romanele au caracter beletristic Subiectul unui roman este ficțional în întregime deși Moby-Dick de Herman Melville conține pe lângă fapte și digresiuni Un autor de romane se numește romancier Originea termenului Pe la mijlocul secolului al XII-lea în Franța "roman" însemna orice scriere care nu era în limba latină ci într-unul din numeroasele dialecte populare franceza timpurie Dezvoltarea prozei începând cu secolul al XIII-lea face ca termenul să capete sensul mai restrâns de lucrare a genului narativ povestire în care un autor descrie peripețiile unui erou cavaler sau în orice caz un personaj remarcabil Note Lectură suplimentară „Definițiile romanului De la Dimitrie Cantemir la G Călinescu Șerban Axinte Editura Timpul 2013 Romanul românesc în interviuri o istorie autobiografică Volume 4 Part 2 Aurel Sasu Mariana Vartic Editura Minerva 1991 Civilizația romanului o istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote Mirela Roznoveanu Editura Cartex 2008 Civilizația romanului arhitecturi epice Mirela Roznoveanu Editura Cartea Românească 1983 Legături externe 5 noiembrie 2011 Business24ro 3 aprilie 2011 Irina Ursu Ziarecom Nicolae Manolescu 19 noiembrie 2012 Adevărul 7 iulie 2006 Sonia Cristina Stan Ziarul de Duminică Vezi și Naratologie Teoria romanului Originea romanului european O cronologie a romanului european Cronologia romanului românesc Istoria romanului european Istoria romanului românesc Originea romanului românesc Tipuri de romane Tipuri de scriitură Autor narator personaj Baronul Roman Friederich Nickolaus von Ungern-Sternberg Роман Фёдорович Унгерн фон Штернберг în rusă care se traduce ca Roman Fyodorovich Ungern von Shternberg cunoscut și ca Baronul sângeros sau Baronul nebun n 22 ianuarie 1886 stil nou 15 septembrie 1921 a fost un german de origine baltică devenit general-locotenent în armata rusă unul din comandanții militari ai Armatei albe anticomuniste în timpul Războiul Civil Rus mai târziu separându-se și devenind comandant militar independent cu aspirația de a conduce Mongolia și alte teritorii rusești la est de lacul Baikal Deși s-a născut cu numele von Ungern-Sternberg mai târziu l-a schimbat în Ungern von Sternberg Biografie Ungern von Sternberg s-a născut în Graz Austria într-o familie nobilă și a fost crescut în Tallinn Reval Estonia pe atunci parte a Imperiului Rus de tatăl său vitreg Oskar von Hoyningen-Huene După absolvirea Școlii militare Pavlovsk din Sankt Petersburg a fost trimis în Siberia unde a fost impresionat de stilul de viață nomadic al unor popoare ca mongolii și buriații< ref> Primul război mondial În timpul Primului Război Mondial Ungern von Sternberg a luptat în Galiția unde s-a făcut remarcat ca fiind un ofițer foarte curajos dar cam necugetat și instabil psihic Generalul Vranghel menționează în memoriile sale că s-a ferit să-l promoveze pe Ungern-Sternberg După Revoluția din Februarie din 1917 a fost trimis de Guvernul provizoriu rus în Orientul Îndepărtat Rus sub comanda lui Grigori Semenov Revoluția din Octombrie 1917 După Revoluția din Octombrie din 1917 Semenov și mâna sa dreaptă Ungern von Sternberg s-au raliat împotriva bolșevicilor În următoarele luni Ungern von Sternberg s-a remarcat printr-o extremă cruzime împotriva populației locale și a subordonaților devenind cunoscut ca „Baronul sângeros Ungern von Sternberg era cunoscut și ca „Baronul nebun datorită comportamentului excentric Semenov și Ungern von Sternberg deși anti-bolșevici nu făceau parte din Armata albă refuzând să recunoască autoritatea amiralului Alexandr Vasilevici Kolchak conducătorul oficial al mișcării Au fost în schimb ajutați cu arme și bani de japonezi care aveau intenția de a stabili un stat-marionetă condus de Semenov Pentru liderii albi care luptau pentru o Rusie "puternică și indivizibilă" aceasta constituia înaltă trădare Armata lui Ungern von Sternberg era compusă din trupe ruse cazaci și buriați Denumirea oficială era "Divizia de cavalerie din Asia" Anumiți scriitori precum Robert de Goulaine și Hugo Pratt au numit-o "Divizia sălbatică" însă nu trebuie confundată cu altă "Divizie sălbatică" compusă din caucazieni care a luptat deasemenea împotriva bolșevicilor Unitatea lui Ungern von Sternberg a jefuit trenurile cu provizii atât ale Armatei albe cât și ale Armatei roșii Armata amiralului Kolchak care opera în Siberia centrală în munții Urali la vest de zona lacului Baikal a resimțit serios aceste atacuri asupra trenurilor de aprovizionare care veneau dinspre Vladivostok pe Calea ferată trans-siberiană Separarea de Armata albă 1920 În 1920 Ungern von Sternberg s-a separat de Semenov și a devenit independent El considera monarhia ca fiind singurul sistem social care poate salva civilizația occidentală de corupție și auto-distrugere A început să urmarească ideea restaurării dinastiei Qing în China scopul ulterior fiind unirea națiunilor din Extremul Orient sub conducerea ei Din 1919 Mongolia fusese ocupată Armata republicană chineză La sfârșitul anului 1920 începutul anului 1921 armata lui Ungern von Sternberg a intrat în Mongolia la invitația fostului han mongol Bogd Khan detronat de chinezi În ianuarie 1921 divizia lui Ungern von Sternberg atacă Urga fosta denumire a Ulaanbaatarului de câteva ori dar au fost respinși cu pierderi mari Ungern von Sternberg ordonă trupelor sale să aprindă un mare număr de focuri de tabără pe dealurile dimprejurul orașului creând aparența unei armate de dimensiuni mult mai mari În februarie 1921 fără să mai lupte a alungat trupele chineze< ref> Dictatorul Mongoliei 1921 Pe 13 martie 1921 Mongolia a fost proclamată monarhie independentă iar Ungern von Sternberg dictator El se considera o reîncarnare a lui Ginghis Han; era deasemenea un mistic fascinat de credințele și religiile Extremului orient precum Budismul Scurta sa perioadă la conducerea Mongoliei a fost caracterizată de un regim de teroare și jafuri ale armatei sale Înfrângerea capturarea și execuția 1921 O armată condusă de liderul pro-sovietic mongol Damdin Sühbaatar îl învinge și îl înlătură de la putere În luna mai cu rămășițele forțelor sale Ungern von Sternberg intră pe teritoriul sovietic lângă Troitskosavsk acum Kiakhta Buriația După câteva succese în mai și iunie Ungern von Sternberg a fost învins în iulie-august apoi a fost predat chiar de către proprii soldați Armatei roșii pe 21 august < ref> După un scurt proces al unui un tribunal militar condus de CEKA Ungern von Sternberg a fost condamnat la moarte și executat în Novonikolayevsk acum Novosibirsk la 15 septembrie 1921 Vezi și Republica Populară Mongolă Referințe Sauron este principalul personaj negativ din trilogia The Lord of the Rings Stăpânul Inelelor de JRR Tolkien Generalitați Sauron a fost creat de către Eru Iluvatar la începutul lumii ca unul dintre Maiari servitorii Valarilor Înainte de a fi corupt moralmente de către Melkor Sauron a fost unul dintre cei mai puternici servitori ai lui Aulë Dar atunci când răzvrătirea lui Melkor mai apoi numit Morgoth a avut loc Sauron s-a situat de partea sa și a fost alungat împreuna cu acesta Dupa alungarea din rândul Valarilor Melkor Sauron și cei care au fugit împreuna cu ei s-au stabilit pe Pământul de Mijloc Aici Sauron numit și Gorthaur în această perioadă a lucrat necontenit la coruperea oamenilor ce locuiau pe Pământul de Mijloc Era cel mai mare în rang printre servitorii lui Melkor fiind egalat doar de Gothmog stăpânul Balrogilor Sauron în timpul celui de-al II-lea Ev După înfrângerea lui Melkor Sauron a stat ascuns pentru 1000 de ani după care și-a luat numele de Annatar și a reușit să înșele elfii și oamenii cu bunăvoința sa prefăcuta Astfel au fost create inelele puterii dintre care Sauron a facut cu mâna sa în focurile din Muntele Disperarii Inelul Puterii cel pe care Frodo avea să îl primească de la Gandalf în prima parte din Frăția Inelului The Fellowship of the Ring Pe lângă acesta elfii au făcut trei inele asupra cărora Sauron nu avea control alte șapte inele au ajuns la regii gnomilor și alte nouă la regii oamenilor Dintre toate acestea inelele gnomilor au fost în mare parte pierdute inelele oamenilor au rămas la păstrătorii lor În timp au ajuns servitorii lui Sauron temuții Nazguli iar inelele elfilor au fost ascunse de către aceștia și nu au căzut niciodata în mâna lui Sauron Evul al III-lea În timpul celei de-a treia ere Sauron își făcea prezența doar în Mordor ținutul său luat prin forță de la oameni sub forma unui ochi fără pleoape și inglobat in flăcări suit în vârful turnului Barad-Dur Galadriel regina ținutului fermecat al elfilor Lothlórien era cel mai de temut inamic al lui Sauron căci poseda putere atât de mare încât nici o armie orcească sau vreun demon nu reușea să intre în Lothlórien fără să moară Singurul care ar fi fost în stare să intre în Lórien ar fi fost dacă ar fi avut trup și putere Sauron însuși Mult se temea Lodrul Întunecimii de Regina Elfilor și mai ales de inelul ei care nu fusese vreodata atins de mâinile murdare ale lui Sauron Nenya inelul apelor Dacă inelul lui Sauron nu ar fi existat atunci Nenya ar fi fost cel mai semeț dintre toate bijuteriile puterii Mult a dorit Sauron să vadă în mintea vrăjitoarei dar nu a putut Însă teama puternică a lui Sauron față de regină izvora din trecut căci el a fost cel care i-a ucis frații rând pe rând lăsând-o pe ea ultima Căci el dorea s-o facă slujitoarea lui și să se facă stăpân peste puterea ei Era a Treia a Pământului de Mijloc a luat sfârșit odata cu distrugerea lui Sauron Atunci cand a creat Inelul Puterii Sauron a transferat o mare partea din puterea sa asupra Inelului iar atunci când Frodo a aruncat Inelul în focul din Muntele Disperarii Sauron a fost distrus iar spiritul lui a părăsit Pământul de Mijloc Titluri și alte denumiri Numele de Sauron provine din adjectivul saura care în limba Quenya limbă ficțională inventată de Tolkien înseamna abominație În Sindarin o altă limbă inventată de Tolkien Sauron este numit Gorthaur care înseamnă temuta abominație Sauron are și alte nume precum Inamicul fără Nume sau Sauron Înșelătorul nume dat de Dúnedain urmașii lui Isildur pentru rolul jucat de acesta în facerea inelelor și căderea Númenorului Legături externe în Encyclopedia of Arda în The Thain's Book în Ardapedia Petra Linnea Paula Marklund născută pe 12 septembrie 1984 în Stockholm este o cântăreață suedeză de muzică electronică Cunoscută sub numele September ea a debutat în anul 2004 cu albumul care-i poartă numele; fiind comercializat sub egida Stockholm Records materialul conține trei discuri single de succes — „La La La Never Give it Up „We Can Do It și „September All Over În 2005 Marklund semnează un contract de management cu Catchy Tunes companie care începe promovarea discului In Orbit; acesta include compoziții ritmate precum „Satellites sau „Cry for You ce i-au adus cântăreței notorietate internațională În toamna anului 2007 apare Dancing Shoes cel de-al treilea album de studio semnat September Materialul a fost promovat în România printr-o serie de concerte susținute în cele mai mari orașe ale țării vedeți aici În stagiunea 2008-2009 Marklund a semnat contracte de management cu Hard2Beat și Robbins Entertainment case de discuri care i-au promovat materialele discografice în Regatul Unit respectiv SUA În toamna anului 2010 September se înscrie în emisiunea suedeză participare care-i sporește popularitatea în Suedia În februarie 2011 este lansat Love CPR material ce obține patru discuri de platină în țara natală a artistei și conține hituri precum „Mikrofonkåt sau „Baksmälla Fiind numită „una dintre puținele cântărețe de muzică electronică ce au o voce inconfundabilă September este câștigătoarea unui premiu Grammis echivalentul suedez al distincțiilor Grammy Petra Marklund s-a bucurat atât de succes comercial discurile sale fiind comercializate în peste 15 milioane de exemplare cât și de aprecierea critică obținând mai multe distincții vedeți aici Biografie Anii copilăriei și primele activități muzicale 1984 — 2002 Petra Linnea Paula Marklund s-a născut la data de 12 septembrie 1984 în Stockholm Petra are o soră care lucrează ca designer vestimentar Petra și-a dorit să devină cântăreață încă de la vârsta de zece ani când a început să urmeze cursuri de canto și dans iar pe parcursul adolescenței s-a implicat în mai multe proiecte muzicale care nu s-au bucurat de succes În 1998 Petra înregistrează piesa „Birdie Num Num folosind pseudonimul Berdie; însă niciunul dintre aceste două materiale nu o ajută să se afirme Concomitent Marklund a fost remarcată de echipa formată din producătorul Jonas Von Der Burg și compozitorii Niclas Von Der Burg și Anoo Bhagavan cu ajutorul căreia avea să pună bazele proiectului September< ref> Debutul discografic September și In Orbit 2003 — 2006 Primul disc single al proiectului intitulat „La La La Never Give it Up a fost lansat la data de 6 iunie 2003 sub egida casei de înregistrări Stockholm Records piesa s-a bucurat de succes în clasamentele de specialitate din Suedia ocupând poziția cu numărul opt deși linia melodică a compoziției urmează tendințele impuse de single-ul precedent Piesa a fost frecvent difuzată de posturile radio suedeze și a obținut locul zece în ierarhia națională Datorită popularității celor două piese lansate September a continuat să colaboreze cu echipa formată din producătorul Jonas Von Der Burg și compozitorii Niclas Von Der Burg și Anoo Bhagavan în vederea înregistrării albumului său de debut fiind un disc de muzică pop September conține unsprezece piese cu influențe europop Deși discul nu a stârnit interesul criticilor el a fost apreciat de către persoanele care l-au achiziționat — Fiind o compoziție specifică genului electronic Cântecul a devenit hit atât în Suedia cât și în România Cel de-al doilea album de studio al cântăreței intitulat In Orbit Pentru a promova noul album interpreta a lansat un disc single în avans pe parcursul lunii mai 2005 respectiv cinci Concomitent era promovat un nou single numit „Looking for Love; produsul nu s-a bucurat de succesul scontat materialul a fost numit „Cel mai bun album dance în cadrul premiilor Grammis echivalentul suedez al distincțiilor Grammy Campania de promovare a discului In Orbit a continuat și pe parcursul anului 2006 odată cu extragerea pe single a baladei „Flowers on the Grave și a piesei ritmate „It Doesnt Matter în intervalul 2006-2008 piesa avea să devină un hit pe plan internațional cucerind poziții fruntașe în topurile din întreaga lume „Cry for You a fost comercializată în peste 500000 de exemplare numai în SUA și este considerată a fi una dintre cele mai de succes materiale semnate September Dancing Shoes și perioada de tranziție 2007 — 2009 În toamna anului 2007 September a reprezentat Suedia la renumitului festival polonez de muzică Sopot; The Cloud Room sau Monrose și a obținut locul trei în clasamentul preferințelor publicului compoziția a fost inclusă pe albumul Sehnsucht 2008 și a devenit hit în Bulgaria ocupând locul nouă în clasamentele naționale< ref> Începând cu data de 26 septembrie 2007 casa de discuri Catchy Tunes pornește campania de promovare a celui de-al treilea album de studio semnat September Toate cele treisprezece piese incluse pe acest LP sunt ritmate au influențe eurodance și abordează teme precum senzualitatea distracția sau fericirea„Until I Die și „Because I Love You — care au obținut poziții medii în clasamentele din Europa continentală altele apreciau „versurile inteligente glasul superb și întinderea vocală a interpretei și a fost nominalizat la categoria „Cel mai bun album dance hip-hop soul în cadrul premiilor Grammis 2008 La începutul anului 2008 September semnează un contract de management cu Robbins Entertainment companie care s-a angajat să-i promoveze materialele discografice în regiunile anglofone LP-ul a primit recenzii favorabile și a activat pentru scurte perioade de timp în secțiunile de muzică electronică ale clasamentelor Billboard și ARIA Compilații similare au fost imprimate și lansate pe parcursul anului 2008 Dancing in Orbit în Benelux și Gold în Europa Centrală Datorită succesului obținut de piesa „Cry for You în Regatul Unit După o perioadă în care interpreta a susținut mai multe concerte în Marea Britanie Odată cu lansarea acesteia în format digital care a avut loc pe 2 august 2009 urma să fie promovat și un nou single intitulat „Leave It All Behind care nu a obținut succes în clasamentele britanice Era Love CPR și primul album în suedeză – Inferno 2010 — prezent În toamna anului 2010 September se înscrie în emisiunea suedeză difuzată de postul de televiziune TV4; Preluarea acesteia a piesei „Mikrofonkåt de Petter Askergren a devenit hit în Suedia obținând patru discuri de platină Purtând numele Love CPR materialul a fost distribuit în Europa începând cu 14 februarie 2011 prin intermediul casei de discuri Catchy Tunes „Party In My Head și „Me & My Microphone versiunea în limba engleză a compoziției „Mikrofonkåt — datorită popularității înregistrate de preluările din cadrul emisiunii Så mycket bättre albumul Love CPR a câștigat prima poziție în clasamentele suezede și a primit discul de platină Două dintre piesele Petrei „Mikrofonkåt și „Baksmälla au fost nominalizate la prestigioasele premii Grammis 2012 categoria „Cântecul anului însă trofeul a fost adjudecat de Avicii< ref> În iulie 2012 September a anunțat că lucrează la primul său album în limba suedeză iar albumul nu a fost lansat sub egida September ci a purtat numele său real Petra Marklund a fost lansat pe 17 octombrie prin intermediul casei de discuri suedeze Razzia Records care a fost descris drept „o combinație impresionantă între muzica pop cea acustică și alternativă< ref> Calitățile interpretative și stilul muzical Muzica semnată September se încadrează în genul electronic influențele eurodance și pop fiind cele mai frecvente; Totuși redactorii allmusic nu au fost de acord cu această afirmație spunând că vocea Petrei este decentă și caldă câteodată însă versurile sale sunt banale și September nu are acea personalitate marcantă de care dă dovadă Robyn Conform site-ului principalele atuuri ale Petrei Marklund sunt individualitatea vocii sale și folosirea sintetizatoarelor și a instrumentelor cu coarde în vederea creări unui stil muzical propriu inconfundabil iar Petra Marklund a fost aclamată pentru abilitatea sa de a cânta piese dance folosindu-se doar de o formație și un DJ September în România Datorită succesului obținut de piesa „Satellites în clasamentul RT100 Pe parcursul șederii sale în țară September a concertat în șapte dintre cele mai mari orașe în deschiderea recitalurilor sale apărând formațiile Akcent și Fly Project September avea să revină în România în octombrie 2008 și februarie 2009 cu prilejul unor concerte avute în clubul Turabo Society Club Discografie ;Albume de studio September 2004 In Orbit 2005 Dancing Shoes 2007 Love CPR 2011 Inferno 2012 ;Compilații September 2008 Dancing in Orbit 2008 Gold 2008 Cry for You The Album 2009 Premii distincții și realizări Următoarea listă prezintă premiile obținute de către September Note Legături externe ; pe site-ul allmusic pe site-ul Pandoracom pe site-ul αCharts Stăpânul inelelor engleză The Lord of the Rings este un roman de fantezie scris de universitarul și filologul englez JRR Tolkien Acțiunea volumului prezent este o continuare a Hobbitului Cartea a fost scrisă în anii 1937 1949 iar partea sa esențială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20 Acțiunea cărții Stăpânul inelelor se petrece într-o preistorie imaginară cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide hobbiți de elfi gnomi și orci precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare Narațiunea este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron și variază de la descrierea atmosferei liniștite din Comitat până la desfășurarea Războiului Inelului purtat de Pământul de Mijloc și văzut prin ochii personajelor sale în special ai protagonistului Frodo Baggins Acțiunea principală este urmată de șase anexe care oferă o multitudine de materiale contextuale istorice și lingvistice< ref> Volumul Stăpânul inelelor la fel ca celelalte scrieri ale lui Tolkien a fost supus unor analize cuprinzătoare privind temele literare și sursele Deși Stăpânul inelelor este o lucrare amplă acțiunea este numai ultima fază a unei mitologii la care Tolkien a lucrat încă din 1917 La rândul său Stăpânul Inelelor este considerat a avea un efect major asupra fantasticului modern iar impactul lucrărilor lui Tolkien este atât de mare încât termenul „tolkienian a fost consemnat în Oxford English Dictionary< ref> Imensa și continua popularitate a Stăpânului inelelor a produs numeroase referințe în cultura populară și a dus la fondarea a numeroase organizații de către fanii lucrărilor lui Tolkien Context Fondul istoric al trilogiei Stăpânul inelelor se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion publicate după moartea lui Tolkien Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel singurul de acest fel pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii El a pornit un război de-a lungul căruia a obținut șaisprezece inele ale puterii și le-a distribuit oamenilor nouă și gnomilor șapte; cei nouă oameni purtători ai inelelor au fost corupți în timp de către magia inelelor și au devenit Nazgûli cei mai de temut supuși ai lui Sauron Acesta a eșuat în încercarea de a captura ultimele trei inele care au rămas în posesia elfilor Oamenii de pe insula Númenor i-au ajutat pe elfii asediați în război și mult mai târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier Totuși Sauron fiind șiret le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor zeități în mitologia lui Tolkien și cu ajutorul acestora a invadat Amanul casa Valarilor atac a cărui consecință a fost distrugerea Númenorului Spiritul lui Sauron a reușit să scape și a ajuns în Pământul de Mijloc Distrugerii Númenorului au supraviețuit și câțiva númenoreeni care s-au opus invaziei Amanului conduși de Elendil și fiii săi Isildur și Anárion O sută de ani mai târziu Sauron a început un război împotriva celorlalți númenoreeni exilați care s-au stabilit pe Pământul de Mijloc Elendil a format Ultima alianță dintre elfi și oameni împreună cu regele elf Gil-galad și au mărșăluit spre Mordor înfrângând armata lui Sauron și asediind fortăreața Barad-dûr După șapte ani de asediu în timpul căruia Anárion a fost ucis Sauron însuși a ieșit și a început o luptă împotriva liderilor Ultimei Alianțe Gil-galad și Elendil au fost uciși de către Sauron dar și corpul acestuia era slăbit< ref> Isildur a tăiat degetul pe care se afla Inelul lui Sauron cu ajutorul sabiei rupte Narsil a lui Elendil Când acest lucru s-a întâmplat spiritul lui Sauron a fost eliberat și a zburat în sălbăticie Isildur a fost sfătuit să distrugă inelul prin aruncarea lui în lava vulcanului de pe Muntele Osândei unde a fost făurit dar atras de frumusețea inelului Isildur refuză și îl păstrează ca preț al vieții lui Anárion și Elendil ambii fiind uciși de către Sauron Astfel a început cea de-a treia eră a Pământului de Mijloc Doi ani mai târziu Isildur și soldații săi au fost prinși într-o ambuscadă a orcilor în timp ce mărșăluiau pe Câmpiile Vesele Isildur a scăpat punându-și Inelul pe deget care îl făcea pe purtător invizibil dar Inelul l-a trădat alunecând de pe degetul său când acesta înota în Marele Râu Anduin După pierderea inelului Isildur a fost văzut de către orci și apoi omorât iar Inelul a fost uitat pentru două milenii pe fundul râului Inelul a fost găsit din întâmplare de către hobbitul Déagol Prietenul său Sméagol l-a ucis pentru a obține inelul Fiind renegat de către cunoscuți Sméagol s-a ascuns în Munții Cețoși unde fiind corupt de către puterea Inelului a devenit o creatură slabă pe nume Gollum Mult mai târziu după cum este relatat în Hobbitul un alt hobbit pe nume Bilbo Baggins găsește inelul în peștera în care locuia Gollum și îl ia acasă la Fundătura neștiind că este ceva mai mult decât un inel magic cu care se putea face invizibil Rezumat Frăția Inelului Cele trei volume ale trilogiei Stăpânul Inelelor sunt divizate fiecare în două cărți mai mici formând șase cărți în total Cartea I din Frăția inelului începe în Comitat avându-l ca personaj principal pe Bilbo care își serbează cea de-a 111-a aniversare aproximativ cu șaizeci de ani după terminarea Hobbitului Acesta dispare folosind inelul său magic Începând o nouă aventură Bilbo îi încredințează multe dintre bunurile sale incluzând inelul vărului și moștenitorului său adoptiv Frodo Baggins După 17 ani de investigații bunul său prieten Gandalf cel Sur confirmă că acest inel este de fapt Inelul instrumentul puterii lui Sauron pe care Lordul Întunecat l-a căutat de-a lungul celui de-al Treilea Ev și care a corupt multe persoane în dorința sa de a ajunge la stăpânul său Ceea ce nu știe Gandalf este că Gollum a călătorit în Mordor unde a fost capturat și puținele informații pe care le avea despre Inel le-a divulgat prin tortură Sauron își trimite cei mai de temut supuși ai săi Nazgûlii deghizați în călăreți negri pentru a căuta Inelul în Comitat Frodo purtătorul inelului scapă cu ajutorul grădinarului său loial Samwise Gamgee și a trei prieteni apropiați Meriadoc „Merry Brandybuck Peregrin „Pippin Took și Fredegar „Fatty Bolger În timp ce Fatty acționează drept momeală pentru Călăreții Negri Frodo și ceilalți decid să ducă Inelul la elfii din Vâlceaua Despicată Ei sunt ajutați de către Tom Bombadil și un bărbat numit „Pas Mare care mai târziu se dovedește a fi Aragorn moștenitorul tronului din Gondor și Arnor două regate create de către númenoreenii exilați Aragorn îi conduce pe hobbiți la Vâlceaua Despicată la cererea lui Gandalf Între timp Frodo este grav rănit de către Călăreții Negri când se aflau pe dealul supranumit Țancul Vremii Cu ajutorul lordului elf Glorfindel Frodo reușește să ajungă la Vâlceaua Despicată trecând râul Bruinen Călăreții Negri sunt alungați cu ajutorul unei vrăji de creștere a debitului râului făcută de către lordul Elrond Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconștient Cartea a II-a îl surprinde pe Frodo revenindu-și după rana făcută de către Nazgûli sub stricta grijă a lui Elrond conducătorul Vâlcelei Despicate Frodo îl reîntâlnește aici pe Bilbo care trăiește retras și o vede pe Arwen fiica lui Elrond Mai târziu o mare parte din expozițiunea poveștii este redată de-a lungul unui mare consiliu găzduit de către Elrond și la care participă reprezentanții marilor seminții din Pământul de Mijloc elfi gnomi și oameni Gandalf menționează posibila amenințare a lui Saruman liderul Ordinului Vrăjitorilor care a vrut inelul pentru el însuși Pentru a împlini o veche profeție referitoare la reîntoarcerea regelui Gondorului și Arnorului Aragorn urmează să pornească un război împotriva lui Sauron fiind înarmat cu Narsil sabia distrusă a lui Elendil Bucățile distruse ale sabiei au fost ținute în secret la Vâlceaua Despicată de-a lungul anilor pentru a fi restaurată acum sub numele de Andúril Consiliul decide că singura posibilitate de a salva Pământul de Mijloc este aceea de a distruge inelul prin aruncarea lui în lava Muntelui Osândei loc în care a fost creat inelul Frodo se oferă voluntar pentru această misiune iar Frăția inelului este formată pentru a-l proteja fiind compusă din cei trei semeni hobbiți Gandalf Aragorn Boromir din Gondor Gimli gnomul și Legolas elful Aceștia împreună cu Frodo sunt cei nouă membri care au pornit împotriva lui Sauron Echipa călătorește de-a lungul câmpiilor și munților și hotărăște să se avânte în Minele Moriei din cauza vrăjilor cu care Saruman controlează natura împotriva lor Ei sunt urmăriți de către Gollum care a fost eliberat de către Sauron fiind disperat să își redobândească inelul pe care îl numește Neprețuitul Când compania ajunge în mijlocul galeriilor din Moria este atacată de către orci Gandalf trebuie să se lupte cu un Balrog un demon din timpuri străvechi și cade împreună cu acesta într-o prăpastie adâncă creând astfel iluzia morții sale Scăpând din Moria Frăția condusă acum de către Aragorn se refugiază în regatul elfilor Lothlórien casa Doamnei Galadriel și a Lordului Celeborn Frăția călătorește apoi de-a lungul râului Anduin iar Frodo decide să continue călătoria pe cont propriu din pricina influenței negative pe care o are inelul asupra lui Boromir La finalul Cărții a II-a Frodo alături de Sam încep să călătorească pe drumul spre Mordor Cele două turnuri Cel de-al doilea volum Cele două turnuri este împărțit în două povești paralele câte una în fiecare carte Cartea a II-a detaliază aventurile membrilor Frăției rămași în viață care ajută regatul numit Rohan în lupta sa împotriva vrăjitorului Saruman În începutul cărții Frăția este atacată de către orcii lui Saruman în luptă fiind ucis Boromir iar Merry și Pippin sunt răpiți de către orci Saruman a hotărât să caute inelul pentru el și i-a trimis pe aceștia pentru a-i aduce hobbiții în viață Aragorn Legolas și Gimli pornesc în căutarea hobbiților Cei trei îl întâlnesc pe Gandalf care s-a reîntors sub numele de Gandalf cel Alb El a învins Balrogul cu prețul vieții sale dar s-a întors pe Pământul de Mijloc din cauză că misiunea sa nu a fost îndeplinită încă Cei patru ajută regatul Rohan sa învingă trupele lui Saruman în lupta de la Cetatea Cornului În acest timp Merry și Pippin eliberați din captivitate îi ajută pe enți făpturi asemănătoare copacilor dar care posedă abilități motorii să distrugă fortăreața lui Saruman Isengard Cele două grupuri se întâlnesc după ce ambele lupte se încheie Saruman refuză să renunțe la ideile sale nebunești și este izgonit de către Gandalf din Ordinul Vrăjitorilor luându-i o mare parte din puterea magică Cartea a IV-a descrie călătoria lui Frodo și Sam spre Muntele Osândei Aceștia reușesc să îl captureze pe Gollum și să îl convingă să îi conducă pe drumul spre Poarta Neagră realizând după aceea că este impenetrabilă Gollum le sugerează apoi un drum secret către Mordor prin înfricoșătoarea vale Minas Morgul În timp ce călătoresc prin această zonă ei sunt capturați de către o mică armată a Gondorului condusă de către fratele lui Boromir Faramir dar ei îl conving pe acesta că inelul trebuie să fie distrus cu orice preț La finalul volumului Gollum îl trădează pe Frodo și îl conduce la Shelob un păianjen uriaș sperând că odată ce acesta se va ospăta din hobbit el va putea lua inelul Shelob îl înțeapă pe Frodo și îl paralizează dar Sam se luptă cu păianjenul și îl învinge Frodo este luat de către orci și dus în fortăreața Cirith Ungol Sam crede că stăpânul său este mort și ia povara inelului asupra sa El realizează mai târziu că adevăratul purtător trăiește și începe astfel o urmărire pentru a-i salva viața lui Frodo În tot acest timp Sauron pornește războiul împotriva Gondorului trimițând o armată numeroasă condusă de către liderul Nazgûlilor în lupta contra Gondorului Întoarcerea regelui Cel de-al treilea volum Întoarcerea regelui începe cu Gandalf care ajunge la cetatea Minas Tirith din Gondor împreună cu Pippin pentru a avertiza orașul în legătură cu atacul iminent ce urmează să fie lansat de către Sauron Merry se alătură armatei din Rohan în timp ce componenții Frăției Legolas și Gimli conduși de către Aragorn se avântă pe Cărările Morții având speranța că pot găsi o armată formată din sufletele morților care îi vor ajuta împotriva corsarilor din Umbar Gandalf Aragorn și ceilalți membri ai Frăției asistă astfel la marele război lansat de către Sauron împotriva regatului Gondor Cu ajutorul călăreților din Rohan și a asaltului lui Aragorn dinspre râu procente semnificative din armata lui Sauron au fost înfrânte iar cetatea Minas Tirith a câștigat lupta Totuși Sauron dispunea încă de mii de supuși iar personajele principale sunt nevoite să înceapă o luptă pentru totul sau nimic lângă Poarta Neagră a Mordorului Planul acestora este să îi distragă atenția lui Sauron pentru a-i da lui Frodo suficient timp pentru a distruge inelul În cartea a VI-a Sam îl salvează pe Frodo din captivitate Cei doi își croiesc cu greu drum prin Mordor și după un drum dificil ajung la Muntele Osândei fiind urmăriți îndeaproape de către Gollum De asemenea tentația inelului se dovedește a fi prea puternică pentru Frodo în final acesta hotărând să păstreze inelul pentru el În timp ce Nazgûlii zboară cu mare viteză spre Muntele Osândei Gollum îl atacă pe Frodo în speranța că poate obține „Prețiosul Acesta îl mușcă pe Frodo de degetul pe care poartă inelul și reușește să îl ia Înnebunit de bucurie Gollum se dezechilibrează și cade în lava încinsă a vulcanului distrugând neintenționat inelul O dată cu distrugerea acestuia armata lui Sauron este împrăștiată Nazgûlii se dezintegrează iar armata lui Aragorn devine victorioasă Astfel Sauron este distrus pentru totdeauna iar regatul acestuia își găsește sfârșitul Aragorn este încoronat drept rege al Gondorului și se căsătorește cu Arwen fata lui Elrond Totuși conflictele nu s-a încheiat deoarece Saruman reușește să scape din captivitate și să aducă Comitatul sub conducerea sa În final hobbiții reușesc să îl înlăture pe acesta și să readucă frumusețea și pacea acelor zone La sfârșit Frodo rămâne rănit în suflet și corp și fiind acompaniat de către Bilbo călătorește peste mări spre Tărâmurile Nemuririi unde își găsește pacea Anexele romanului conțin detalii referitoare la istoria Pământului de Mijloc și semințiile care populează aceste locuri Arwen este un personaj absent fizic din multe părți ale romanului povestea sa fiind narată complet în anexe trecutul și viitorul său alături de Aragorn Conform cronologiei lui Tolkien evenimentele descrise în poveste se încadrează între anunțul făcut de către Bilbo la sărbătorirea vârstei sale 111 pe data de 22 Septembrie 3001 și reîntoarcerea lui Sam la Fundătura pe data de 6 octombrie 3021 Majoritatea evenimentelor se desfășoară de-a lungul anilor 3018 și 3019 prezentându-l pe Frodo care pleacă de la Fundătura pe 23 Septembrie 3018 și distrugerea inelului șase luni mai târziu pe 25 martie 3019 Concepție și creație Scriere Stăpânul inelelor a fost conceput sub statutul de continuare a Hobbitului o poveste fantastică publicată în 1937 scrisă de către Tolkien pentru copiii săi< ref> Din cauza popularității dobândite de către această poveste Tolkien a fost contactat de către edituri pentru a scrie mai multe povești despre hobbiți și goblini Astfel la vârsta de 45 de ani Tolkien a început să scrie la ceea ce urma să devină Stăpânul inelelor În anul 1949 Tolkien a terminat scrierea cărții dar cartea a fost publicată de abia în 1955 când Tolkien avea 63 de ani Inițial Tolkien nu a intenționat să scrie o continuare pentru Hobbitul și a început să scrie povești pentru copii precum Roverandom Munca sa constă în crearea unei lumi numite Arda unde trăiesc personaje numite Simarili iar el povestește istorioarele acestora Multe dintre aceste povești l-au inspirat pe narator în cadrul producerii Stăpânului inelelor Tolkien a murit înainte de a termina romanul de povești numit în prezent The Silmarillion dar fiul său Christopher Tolkien a reușit să editeze munca tatălui său și a publicat romanul în anul 1977 deoarece aceasta a ocupat o mare parte din viața sa prin crearea unei limbi specifice Stăpânul inelelor este ultima creație a lui Tolkien și ultima amprentă lăsată asupra universului creat de către el Fiind presat de către editori Tolkien a început un nou Hobbit în luna decembrie a anului 1937 După câteva începuturi false povestea inelului a prins viață și a devenit o continuare a romanului nepublicat The Silmarillion Ideea primului capitol „O petrecere mult așteptată a fost preconcepută iar motivele din spatele dispariției lui Bilbo semnificația inelului și titlul de Stăpânul inelelor nu au fost publicate până în primăvara anului 1938 Inițial Tolkien a plănuit să scrie o poveste în care Bilbo dorea să călătorească pentru a-și mări averea inițială; totuși el și-a reamintit de inel și de puterile sale și a decis să scrie actuala poveste Tolkien a început cu Bilbo ca și caracter principal dar s-a răzgândit deoarece un hobbit amuzant și petrecăreț nu ar fi fost potrivit pentru o astfel de poveste Astfel Tolkien a căutat un nou personaj principal care să ducă povara inelului și a ajuns la membrii familiei lui Bilbo Inițial scriitorul a vrut să dea viață unui fiu dar s-a răzgândit deoarece această soluție ar fi generat o serie de întrebări precum cine este soția sa sau de ce l-ar fi lăsat Bilbo pe fiul său se aventureze în călătorii periculoase În legendele grecești există un erou care a primit artefacte ale puterii lucru care i-a dat viață lui Frodo purtătorul inelului Tehnic Tolkien l-a făcut pe Frodo vărul de grad secund al lui Bilbo dar din cauza diferenței de vârstă dintre cei doi ei se consideră unchi și nepot Scrierea romanului a decurs foarte încet din cauza perfecționismului lui Tolkien care a fost întrerupt frecvent de către îndatoririle academice Conform surselor se pare că Tolkien a abandonat romanul de-a lungul anului 1943 De-a lungul celui de-al doilea război mondial Tolkien a făcut eforturi uriașe pentru a finaliza cartea El a terminat-o în anul 1948 dar nu a mai revizuit-o până în 1949 Între timp a intervenit o dispută cu editura Tolkiend preferând să publice alături de Stăpânul inelelor și romanul său de povești The Silmarillion dar editura Allen & Unwin nu a vrut acest lucru Tolkien a forțat o colaborare cu Collins Milton Waldman dar în cele din urmă cartea a fost publicată sub numele Allen and Unwin După succesul obținut de către trilogia Stăpânul inelelor Tolkien a luat în considerare scrierea unui nou roman care ar fi trebuit să continue povestea precedentului În acesta populația Gondorului se convertesc la culte întunecate și se întorc împotriva fiului lui Aragorn Eldarion Totuși Tolkien nu a ajuns niciodată prea departe la scrierea cărții iar unele părți au fost anexate romanului Oamenii Pământului de Mijloc Instantaneu Tolkien s-a reîntors la revizuirea poveștii Silmarillion dar a murit înainte de a termina acest proiect iar cartea a fost publicată post-mortem de către fiul său Christopher Tolkien în 1977 Publicare Pentru publicarea trilogiei din cauza crizei de hârtie de după război și pentru a menține prețul scăzut cartea a fost divizată în trei volume Frăția inelului cărțile I și II Cele Două Turnuri cărțile III și IV și Întoarcerea Regelui cărțile V și VI plus șase anexe Amânarea producerii anexelor hărților a condus la amânarea dății inițiale a publicării Astfel pe 21 iulie 1954 11 noiembrie 1954 și pe 20 octombrie 1955 respectiv au fost lansate în Regatul Unit și apoi în Statele Unite Lansarea cărții Întoarcerea Regelui a fost amânată cel mai mult iar Tolkien nu a fost încântat de către titlul dat deoarece acesta dezvăluia prea mult din povestea romanului Inițial scriitorul a propus titlul Războiul inelului dar a fost refuzat de către editori< ref> Cărțile au fost publicate conform unei înțelegeri de împărțire a profitului în care Tolkien nu primea niciun avans sau onorariu până când investiția nu era recuperată Un index al întregului set de trei volume publicat la sfârșitul volumului al treilea a fost promis în primul volum Totuși acesta s-a dovedit impracticabil de realizat într-un interval de timp rezonabil Mai târziu în 1966 patru anexe care nu erau scrise de Tolkien a fost adăugate Întoarcerii regelui Din cauza distribuției largi a setului de trei volume se face adeseori referire la lucrare drept „trilogia Stăpânul inelelor Într-o scrisoare adresată poetului W H Auden Tolkien însuși s-a folosit de termenul „trilogie pentru lucrarea sa deși alteori o considera drept o denumire improprie deoarece opera era scrisă și concepută ca o singură carte Este de asemenea adeseori considerată și roman; cu toate acestea Tolkien a obiectat și împotriva acestei denumiri deoarece o privea mai degrabă drept un roman de aventuri Un set britanic de șapte volume ISBN 0-261-10387-3 a urmat diviziunea originală în șase cărți a lui Tolkien în 1999 cu anexele de la sfârșitul Întoarcerii regelui legate drept un volum separat Numele individuale ale cărților a fost stabilite conform unei combinații de sugestii pe care Tolkien le făcuse în timpul vieții și titlurilor volumelor existente De la Cartea I până la Cartea a VI-a aceste titluri erau Inelul pornește la drum Inelul merge spre miazăzi Trădarea Isengardului Inelul merge spre est Războiul inelului și Sfârșitul celui de-al treilea Ev Titlurile Trădarea Isengardului Războiul inelului și Sfârșitul celui de-al treilea Ev au fost de asemenea utilizate drept titluri de volume de către Christopher Tolkien în Istoria Stăpânului inelelor Cronologia publicării Cele trei părți publicate pentru prima dată cu un decalaj de câteva luni în 1954 și 1955 de către editura Allen & Unwin De atunci au fost republicate de mai multe ori și de mai multe edituri în seturi de câte unul trei șase sau chiar șapte volume Cele mai comune versiuni actuale sunt ISBN 0-618-34399-7 un volum și ISBN 0-618-34624-4 set de trei volume La începutul anilor 1960 Donald A Wollheim editor de cărți științifico-fantastice al editurii Ace Books a emis teoria că Stăpânul inelelor nu era protejat în Statele Unite de către legea americană a drepturilor de autor deoarece ediția americană fusese legată din pagini tipărite în Marea Britanie cu intenția originală fiind ca acestea să fie tipărite în ediția britanică Ace Books a inițiat publicarea unei ediții neautorizată de către Tolkien și fără ca drepturile de autor să îi fie plătite Tolkien a luat atitudine față de aceasta anunțându-și rapid fanii în privința acestei obiecții Presiunea exercitată din partea organizațiilor de fani a devenit atât de mare încât Ace Books și-a retras ediția și a plătit drepturile de autor ale lui Tolkien însă cu mult sub ce ar fi trebuit să primească în cazul unei publicații obișnuite Totuși acest început nefericit a fost umbrit atunci când o ediție autorizată publicată de Ballantine Books a avut un uriaș succes comercial Pe la mijlocul anilor 1960 romanul din cauza largii expuneri în fața publicului american devenise un adevărat fenomen cultural Tot în această perioadă Tolkien a început revizii variate ale textului pentru a produce o versiune a cărții care să aibă drepturi americane de autor de netăgăduit Aceasta va deveni mai târziu A doua ediție a Stăpânului inelelor Ani mai târziu teoria drepturilor de autor avansată de către Ace Books a fost repudiată iar ediția lor a fost găsită că violase drepturile de autor ale lui Tolkien conform legii americane De la tipăririle originale din anii 1950 și 1960 au apărut multe ediții diferite ale Stăpânului inelelor În anii 1990 parte din cauza anticipării viitoarei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor mai multe noi ediții au fost publicate inclusiv o ediție de trei volume cartonate de la editura Houghton-Mifflin prezentând ilustrații color realizate de către Alan Lee În 2004 o nouă ediție a fost publicată pentru a celebra a 15-a aniversare a publicației originale a cărții Romanul a fost tradus cu grade variate de succes în zeci de alte limbi< ref> Tolkien un expert în filologie a examinat multe din aceste traduceri și a avut comentarii asupra fiecăreia care reflectă atât procesul traducerii cât și munca sa Pentru a ajuta traducătorii Tolkien a scris Ghidul numelor din Stăpânul inelelor Deoarece se dorește a fi o traducere a Cărții Roșii a Marșului Vestic traducătorii au un grad neobișnuit de libertate în privința traducerii Stăpânului inelelor și în contrast cu practica modernă numele intenționate a avea un înțeles particular în versiunea engleză sunt traduse pentru a oferi un înțeles asemănător limba respectivă În germană de exemplu numele „Baggins devine „Beutlin conținând cuvântul Beutel care înseamnă „sac iar „elf devine „Elb Elb nu prezintă conotațiile sau interpretările greșite ale echivalentului său englez și din acest motiv este o variantă mai potrivită pentru creația lui Tolkien Influențe Stăpânul inelelor este materializarea explorării intereselor lui Tolkien filologie religie în special catolicismul roman basme mitologia Scandinavă dar romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război Mondial Tolkien a descris romanul Stăpânul inelelor prietenului său membru al Ordinului iezuit Robert Murray ca o „lucrare fundamental religioasă și Catolică de care nu a fost conștient la început lucru observat după revizuire În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice care includ războaie între bine și rău triumful umilinței asupra mândriei și activitatea zeilor În plus legenda conține teme precum moartea și imortalitatea mila și binecuvântarea învierea salvarea pocăința propriul sacrificiu dreptatea propria credință frăția autoritatea și vindecarea De asemenea Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului în momentele în care Frodo trebuia să lupte împotriva puterii inelului în mintea sa era prezent deseori versul „Și nu ne duce pe noi în ispită Ci ne izbăvește de cel rău din rugăciunea Tatăl Nostru Motive non-creștine sunt puternic reprezentate de-a lungul romanului Unul dintre exemple ar fi Ainur un regat al ființelor angelice responsabile pentru conceperea lumii încluzându-l pe Valar cel mai mare dintre „zei împuternicit cu sarcina de a menține echilibrul și servitorii săi maiarii Conceptul de Valar implică influențe mitologice scandinave și grecești deasemenea Ainur și lumea în sine sunt creații ale unui zeu monoteist Ilúvatar or Eru „Unicul Religia menționată în Stăpânul inelelor este descrisă pe larg în romanul Silmarillion Totuși rămân multe lucruri neclarificate precum „Marele Dușman maestru al lui Sauron Alte elemente necreștine apar în roman precum neumanii piticii elfii hobbiții și enții un „Om Verde Tom Bombadil și spirite sau stafii Oamenii morți din Dunharrow Mitologiile nord Europene sunt probabil cel mai bine reprezentate de-a lungul romanului Elfii și gnomii creați de către el sunt bazați puternic pe legende scandinave și germanice Numele precum „Gandalf „Gimli sau „Middle-earth termenul în engleză pentru „Pământul de Mijloc sunt cuvinte derivate direct din mitologia nordică Personajul Gandalf este influențat în mod special de către zeitatea germanică Odin Tolkien însuși menționând într-o scrisoare din anul 1946 că și-l imaginează pe Gandalf ca pe un vrăjitor Odinic Influențe specifice ale mitologiilor Europene includ poemul anglo-saxon Beowulf Este posibil ca Tolkien să fi împrumutat elemente ale legendei Völsunga saga în mod special Inelul magic de aur și sabia rupă care este refăurită În Völsunga saga aceste lucruri sunt Andvarinaut și Gram ele corespund cu inelul și Narsil Andúril Mitologia finlandeză și multe alte elemente din cartea de poeme Kalevala au jucat un rol important asupra creării Pământului de Mijloc Deasemenea este clar că inelul are o aplicabilitate largă privind conceptul de putere absolută și efectele sale iar accentuează ideea că oricine încearcă să obțină putere de pe seama sa va fi inevitabil corupt de către el Conceptul de „inel al puterii este prezent și în dialogul Socratic al lui Plato Republica în Cercul inelului Richard Wagner și în povestea Inelul lui Gyges Piesa Macbeth scrisă de către Shakespeare l-a influențat pe Tolkien într-o oarecare măsură Atacul Enților asupra cetății Isengard a fost inspirat de către „Pădurea Birnam venind spre Dunsinane în piesa lui Shakespeare La un nivel mult mai personal unele locații și personaje au fost inspirate de către copilăria lui Tolkien din Sarehole și Birmingham Comitatul pare a fi influențat în mare parte de către Colegiul Stonyhurst din Lancashire unde Tolkien a studiat în anii 1940< ref> Stăpânul Inelelor a fost inspirat crucial de către participarea lui Tolkien la Primul Război Mondial și a fiului acestuia la Cel De-Al Doilea Război Mondial Acțiunea centrală a cărților este plasată în jurul unui război dintre bine și rău în pragul unui nou mileniu Acest război poate fi întâlnit în mitologia scandinavă dar Primul Război Mondial este o influență clară asupra romanului După publicarea romanului Stăpânul inelelor aceste influențe au condus la speculația că inelul este o alegorie pentru bomba nucleară Tolkien a scris o mare parte a cărții incluzând începutul și finalul înainte ca bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki să fie făcute cunoscute lumii Totuși romanul are și o serie de influențe moderne Există o disperare în fața noilor mașinării simțite chiar de către Tolkien în timpul Primului Război Mondial Unii susțin că în cadrul romanului există dovezi clare care dovedesc că povestea este puternic influențată de către problemele contemporane cum ar fi industrializarea și urbanizarea din locurile pitorești engleze Dezvoltarea masivă a unei generații de orci are deasemenea rezonanțe moderne iar efectele inelului asupra purtătorului aduc indirect în discuție dependența actuală a drogurilor Tolkien aducând astfel romanul la un nivel modern Abrevieri Numele întregii lucrări este adeseori abreviat LotR sau pur și simplu LR Tolkien însuși folosea LR iar cele trei volume FR sau FotR engleză The Fellowship of the Ring Frăția inelului TT sau TTT The Two Towers Cele două turnuri și RK sau RotK The Return of the King Întoarcerea regelui Aprecieri critice Lucrarea lui Tolkien a primit numeroase critici variind de la teribilă la excelentă Revizuirile recente ale variatelor publicații media au fost în majoritate foarte pozitive La revizuirea sa originală Sunday Telegraph a notat că era „printre cele mai mari lucrări de ficțiune imaginativă ale secolului douăzeci Sunday Times a părut să fie de acord cu aceste sentimente atunci când în revizuirea sa era menționat că „lumea vorbitoare de limbă engleză este împărțită în cei care au citit Stăpânul inelelor și Hobbitul și cei care urmează să o facă New York Herald Tribune a părut de asemenea să aibă o idee despre cât de populare vor deveni cărțile scriind în revizuirea sa că erau „predestinate să depășească generația noastră Totuși nu toate revizuirile originale au fost atât de încurajatoare Cronicarul de la New York Times Judith Shulevitz a criticat „pedanteria stilului literar al lui Tolkien spunând că acesta „a formulat o credință imaginară față de importanța misiunii sale aceea de conservator literar care se pare a fi în realitate moartea literaturii însăși Chiar și în interiorul grupului literar al lui Tolkien The Inklings părerile au fost amestecate Hugo Dyson s-a plâns cu voce tare față de ce a citit iar Christopher Tolkien l-a înregistrat pe Dyson „stând pe canapea și tolănindu-se și strigând și spunând Doamne gata cu elfii Câțiva alți autori din domeniu cu toate acestea au părut să fie mai mult de acord cu Dyson decât cu Lewis Autorul de științifico-fantastic David Brin a criticat cartea pentru ceea ce el a perceput a fi un devotament incontestabil față de o structură tradițională socială elitistă descrierea sa pozitivă a măcelului dintre forțele oponente și romantica sa viziune asupra lumii din trecut Dintr-o întâmplare Moorcock i-a întâlnit atât pe Tolkien cât și pe Lewis când era adolescent și susține că i-a plăcut personal deși nu îi admiră și pe plan artistic În 1957 i s-a acordat International Fantasy Award În ciuda numeroșilor sceptici publicațiile editurilor Ace Books și Ballantine au ajutat Stăpânul inelelor să devină imens de popular în anii 1960 Cartea a rămas astfel de atunci plasând-o printre cele mai populare lucrări de ficțiune ale secolului douăzeci conform atât vânzărilor cât și opiniilor cititorilor cât și Australia Câteva analize recente s-au concentrat pe criticile față de Stăpânul inelelor adresate din partea grupurilor minoritare O critică susține faptul că lucrarea promovează rasismul din cauza portretizării oamenilor elfilor gnomilor și hobbiților de culoare albă drept protagoniști și a orcilor și oamenilor de culoare închisă a pielii drept antagoniști Cartea menționează de asemenea că númenóreeni au devenit slabi atunci când s-au amestecat cu cei mai puțin oameni Criticile afirmă că aceasta reprezintă declarație a faptului că străinii distrug cultura în special pe acelea ale altor etnii Conform contra-criticilor culoarea pielii este întrucâtva diversă printre Oamenii liberi de exemplu unii hobbiți aveau culoarea pielii maro iar oamenii aliați de culoare neagră a ajutat la apărarea orașului Minas Tirith Tolkien dă dovadă de asemenea de simpatie față de oamenii care îl servesc pe Sauron; văzând cadavrul unui astfel de om Sam Gamgee se întreabă dacă a fost „cu adevărat rău la inimă sau dacă a fost mai degrabă înrobit sau înșelat Declinul númenóreenilor este de asemenea cauzat de mulți factori precum propria lor mândrie sau dorință de putere Această interpretare rasistă este de asemenea văzută drept nepotrivită față de convingerile personale ale lui Tolkien În scrisori private Tolkien a denunțat nazismul drept „o doctrină rasistă și antisemitismul drept „în întregime dăunător și neștiințific iar apartheidul „oribil L-a denunțat de asemenea pe ultimul și în scrisoarea de rămas bun adresată Universității Oxford în 1959 Adaptări Stăpânul inelelor a fost adaptat în cinematografie radio și teatru de multe ori Cartea a fost adaptată pentru radio de patru ori În 1955 și 1956 British Broadcasting Corporation BBC a difuzat Stăpânul inelelor o adaptare de douăsprezece părți a romanului În anii 1960 postul radio WBAI din New York a produs o scurtă adaptare O dramatizare a Stăpânului inelelor a fost difuzată la posturile radio din Statele Unite în anul 1979 fiind înregistrată de către ascultători pe CD-uri și benzi În anul 1981 BBC a produs o nouă interpretare a Stăpânului inelelor formată din douăzeci și șase de episoade fiecare având o jumătate de oră Trei adaptări cinematografice au fost făcute de-a lungul timpului Prima numită JRR Tolkien's The Lord of the Rings a fost creată de către animatorul Ralph Bakshi și este prima parte din ceea ce inițial a vrut să fie o adaptare de două părți a poveștii titlul său inițial fiind Stăpânului inelelor partea 1 Aceasta acoperă romanele Frăția inelului și Cele Două Turnuri Ce-a de-a doua adaptare Întoarcerea Regelui a fost făcută în anul 1980 de către Rankin-Bass și este un desen animat Rankin-Bass a produs o versiune similară a Hobbitului în 1977 Cea de-a treia adaptare a fost regizată de către Peter Jackson și reprezintă o trilogie captivantă Trilogia Stăpânului inelelor a fost produsă de către New Line Cinema și a fost lansată în trei părți Stăpânului inelelor Frăția inelului2001 Stăpânului inelelor Cele Două Turnuri2002 Stăpânului inelelor Întoarcerea Regelui2003 Ultima parte a trilogiei a devenit unul dintre cele două filme care a obținut încasări de peste un miliard de dolari alături de Titanic Asemenea acestuia a obținut 11 premii Oscar incluzând categoriile pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor Această trilogie a readus în atenția publicului romanul lui Tolkien În anul 1990 Recorded Books a publicat o versiune audio a cărților Compania l-a angajat pe actorul britanic Rob Inglis care a mai avut roluri în Hobbitul pentru a deveni „vocea romanului Inglis a citit cărțile folosind voci diferite pentru fiecare personaj și a cântat toate cântecele Tolkien a compus melodii pentru unele cântece incluse în carte în rest Inglis a fost nevoit să compună alături de Claudia Howard melodii suplimentare Versiunea actuală este ISBN 1-4025-1627-4 Cartea a fost adaptată de câteva ori pentru piese de teatru Adaptări complete ale romanului au fost făcute în Cincinnati Ohio Statele Unite Un musical a fost creat în anul 2006 pe scena din Toronto Ontario Canada în anul 2006 iar un al doilea a fost creat în Londra în luna mai a anului 2007 Moștenire Influențe asupra genului fantastic Din pricina enormei popularități obținute de către romanele lui Tolkien cererea pieței pentru genul fantastic a crescut În principiu mulțumită Stăpânului inelelor acest gen literar a înflorit de-a lungul anilor 1960 Multe alte cărți având teme asemănătoare au fost publicate incluzând Earthsea cărți scrise de către Ursula K Le Guin The Riftwar Saga de Raymond Feist The Belgariad de David Eddings The Sword of Shannara de Terry Brooks nuvelele lui Thomas Covenant despre Stephen R Donaldson; „Wheel of Time cărți scrise de către Robert Jordan și în cazul seriei Gormenghast de Mervyn Peake și The Worm Ouroboros de E R Eddison rediscovered De asemenea în anii 1960 a existat un schimb de influențe între genul fantastic și cel științifico fantastic În acest fel cartea Stăpânul inelelor a avut o influență puternică asupra unor scriitori precum Frank Herbert sau Arthur C Clarke și a unor producători precum George Lucas< ref> Trilogia a influențat și dezvoltarea industriei jocurilor video care a dobândit popularitate în anii 1070 cu jocul Dungeons & Dragons în care apar multe dintre ființele prezente în cărțile lui Tolkien Cele mai notabile dintre acestea sunt hobbiții elfii gnomii orcii dragonii Totuși Gary Gygax principalul producător al jocului a declarat că a fost foarte puțin influențat de către Stăpânul inelelor și că a inclus aceste elemente pentru a atrage atenția asupra muncii sale De asemenea au fost create jocuri ce se desfășoară pe Pământul de Mijloc De asemenea romanul a influențat mai mult sau mai puțin și alte câmpuri artistice Termenul Tolkienesc este folosit pentru a face referire la abuzul creat asupra liniei poveștii Stăpânul inelelor în care un grup de aventurieri pleacă pentru a salva o lume fantastică de armata unui lord întunecat această poveste a devenit un tipar pentru unele povești Acest termen este un atestat pentru a dovedi cât a crescut popularitatea acestor cărți deși mulți critici au descris-o ca pe o poveste de adormit copii< ref> Romanul a ajutat și la popularizarea pluralelor unor cuvinte precum elf sau elfi în limba engleză Impactul în cultura populară Stăpânul inelelor a avut un efect profund asupra culturii populare încă de la apariția sa în anii 1950 în special în 1960 și 1970 când tinerii au primit romanul drept o poveste Exemple mult mai recente constituie jocuri precum șah sau Monopoly< ref> și parodii precum Bored of the Rings Lord of the Beans episodul South Park The Return of the Fellowship of the Ring to the Two Towers și musicalul revistei Mad Magazine intitulat „The Ring And I Din pricina popularității obținute de către filmele lui Peter Jackson influența romanului a rămas puternică și în prezent Cartea și celelalte lucrări ale lui Tolkien i-a influențat pe mulți muzicieni Formațiile rock ale anilor 1970 au fost inspirate din punct de vedere muzical și textual de către poveștile fantastice ale acelor timpuri Trupa britanică Led Zeppelin este probabil grupul cunoscut drept cel mai influențat de opera lui Tolkien Mai târziu în anii 80 și 90 câteva trupe metal în principal nordice au fost inspirate de către partea întunecată și malefică a romanului Printre acestea se numără formația germană Blind Guardian grupul austriac Summoning și trupa finlandeză Nightwish Mai mult unele trupe de metal și-au luat nume din poveste Burzum Gorgoroth Uruk-hai Balrog Fangorn Amon Amarth Ephel Duath and Cirith Ungol de exemplu iar membrii unor formații au preluat numele unor personaje precum Count Grishnackh și Shagrath Chitaristul anilor 1960 Steve Took și-a ales acest pseudonim în onoarea personajului Peregrin Took Formațiile Iluvatar și Isildur' Bane ce cântă rock progresiv împrumută numele unor personaje din carte În afara sferei muzicii rock un număr considerabil de artiști clasici și New Age au fost influențați de munca lui Tolkien Artista New Age Enya a scris o melodie instrumentală numită „Lothlórien în anul 1991 și a compus două cântece pentru coloana sonoră a filmului Stăpânul inelelor Frăția inelului una fiind numită „May It Be cântată în engleză și quenya iar cealaltă este „Aníron cântată în sindarină Cântărețul suedez Bo Hansson a lansat un album numit „Music Inspired by Lord of the Rings Muzică Inspirată de Stăpânul inelelor în anul 1970 Ansamblul danez Tolkien a lansat cinci albume ce conțin transpuneri ale poeziilor lui J R R Tolkien Note Bibliografie paperback ISBN 0-618-64015-0 paperback ISBN 0-618-26030-7 paperback ISBN 0-618-39111-8 Legături externe pe Wikia organizație non-profit dedicată promovării operelor lui Tolkien în România Vezi și Hobbitul Silmarillion Cele 100 de cărți ale secolului după Le Monde Stăpânul inelelor engleză The Lord of the Rings este un roman de fantezie scris de universitarul și filologul englez JRR Tolkien Acțiunea volumului prezent este o continuare a Hobbitului Cartea a fost scrisă în anii 1937 1949 iar partea sa esențială a fost creată în timpul celui de-al doilea război mondial devenind una dintre cele mai populare și influente lucrări ale literaturii secolului 20 Acțiunea cărții Stăpânul inelelor se petrece într-o preistorie imaginară cel de-al treilea Ev al Pământului de Mijloc Ținuturile din Pământul de Mijloc sunt populate de oameni și de alte specii umanoide hobbiți de elfi gnomi și orci precum și de multe alte creaturi reale sau imaginare Narațiunea este focalizată pe Inelul Puterii făurit de lordul întunecat Sauron și variază de la descrierea atmosferei liniștite din Comitat până la desfășurarea Războiului Inelului purtat de Pământul de Mijloc și văzut prin ochii personajelor sale în special ai protagonistului Frodo Baggins Acțiunea principală este urmată de șase anexe care oferă o multitudine de materiale contextuale istorice și lingvistice< ref> Volumul Stăpânul inelelor la fel ca celelalte scrieri ale lui Tolkien a fost supus unor analize cuprinzătoare privind temele literare și sursele Deși Stăpânul inelelor este o lucrare amplă acțiunea este numai ultima fază a unei mitologii la care Tolkien a lucrat încă din 1917 La rândul său Stăpânul Inelelor este considerat a avea un efect major asupra fantasticului modern iar impactul lucrărilor lui Tolkien este atât de mare încât termenul „tolkienian a fost consemnat în Oxford English Dictionary< ref> Imensa și continua popularitate a Stăpânului inelelor a produs numeroase referințe în cultura populară și a dus la fondarea a numeroase organizații de către fanii lucrărilor lui Tolkien Context Fondul istoric al trilogiei Stăpânul inelelor se dezvăluie pe măsură ce acțiunea avansează și este elaborată în anexe și Silmarillion publicate după moartea lui Tolkien Istoria începe cu mii de ani înainte de povestea Inelului când Lordul Întunecat Sauron a creat în secret Unicul Inel singurul de acest fel pentru a-i controla pe ceilalți purtători ai Inelelor Puterii El a pornit un război de-a lungul căruia a obținut șaisprezece inele ale puterii și le-a distribuit oamenilor nouă și gnomilor șapte; cei nouă oameni purtători ai inelelor au fost corupți în timp de către magia inelelor și au devenit Nazgûli cei mai de temut supuși ai lui Sauron Acesta a eșuat în încercarea de a captura ultimele trei inele care au rămas în posesia elfilor Oamenii de pe insula Númenor i-au ajutat pe elfii asediați în război și mult mai târziu au trimis o mare armată pentru a-l înfrânge pe Sauron care a capitulat și a fost dus în Númenor ca prizonier Totuși Sauron fiind șiret le-a otrăvit mințile númenoreenilor și i-a pornit împotriva Valarilor zeități în mitologia lui Tolkien și cu ajutorul acestora a invadat Amanul casa Valarilor atac a cărui consecință a fost distrugerea Númenorului Spiritul lui Sauron a reușit să scape și a ajuns în Pământul de Mijloc Distrugerii Númenorului au supraviețuit și câțiva númenoreeni care s-au opus invaziei Amanului conduși de Elendil și fiii săi Isildur și Anárion O sută de ani mai târziu Sauron a început un război împotriva celorlalți númenoreeni exilați care s-au stabilit pe Pământul de Mijloc Elendil a format Ultima alianță dintre elfi și oameni împreună cu regele elf Gil-galad și au mărșăluit spre Mordor înfrângând armata lui Sauron și asediind fortăreața Barad-dûr După șapte ani de asediu în timpul căruia Anárion a fost ucis Sauron însuși a ieșit și a început o luptă împotriva liderilor Ultimei Alianțe Gil-galad și Elendil au fost uciși de către Sauron dar și corpul acestuia era slăbit< ref> Isildur a tăiat degetul pe care se afla Inelul lui Sauron cu ajutorul sabiei rupte Narsil a lui Elendil Când acest lucru s-a întâmplat spiritul lui Sauron a fost eliberat și a zburat în sălbăticie Isildur a fost sfătuit să distrugă inelul prin aruncarea lui în lava vulcanului de pe Muntele Osândei unde a fost făurit dar atras de frumusețea inelului Isildur refuză și îl păstrează ca preț al vieții lui Anárion și Elendil ambii fiind uciși de către Sauron Astfel a început cea de-a treia eră a Pământului de Mijloc Doi ani mai târziu Isildur și soldații săi au fost prinși într-o ambuscadă a orcilor în timp ce mărșăluiau pe Câmpiile Vesele Isildur a scăpat punându-și Inelul pe deget care îl făcea pe purtător invizibil dar Inelul l-a trădat alunecând de pe degetul său când acesta înota în Marele Râu Anduin După pierderea inelului Isildur a fost văzut de către orci și apoi omorât iar Inelul a fost uitat pentru două milenii pe fundul râului Inelul a fost găsit din întâmplare de către hobbitul Déagol Prietenul său Sméagol l-a ucis pentru a obține inelul Fiind renegat de către cunoscuți Sméagol s-a ascuns în Munții Cețoși unde fiind corupt de către puterea Inelului a devenit o creatură slabă pe nume Gollum Mult mai târziu după cum este relatat în Hobbitul un alt hobbit pe nume Bilbo Baggins găsește inelul în peștera în care locuia Gollum și îl ia acasă la Fundătura neștiind că este ceva mai mult decât un inel magic cu care se putea face invizibil Rezumat Frăția Inelului Cele trei volume ale trilogiei Stăpânul Inelelor sunt divizate fiecare în două cărți mai mici formând șase cărți în total Cartea I din Frăția inelului începe în Comitat avându-l ca personaj principal pe Bilbo care își serbează cea de-a 111-a aniversare aproximativ cu șaizeci de ani după terminarea Hobbitului Acesta dispare folosind inelul său magic Începând o nouă aventură Bilbo îi încredințează multe dintre bunurile sale incluzând inelul vărului și moștenitorului său adoptiv Frodo Baggins După 17 ani de investigații bunul său prieten Gandalf cel Sur confirmă că acest inel este de fapt Inelul instrumentul puterii lui Sauron pe care Lordul Întunecat l-a căutat de-a lungul celui de-al Treilea Ev și care a corupt multe persoane în dorința sa de a ajunge la stăpânul său Ceea ce nu știe Gandalf este că Gollum a călătorit în Mordor unde a fost capturat și puținele informații pe care le avea despre Inel le-a divulgat prin tortură Sauron își trimite cei mai de temut supuși ai săi Nazgûlii deghizați în călăreți negri pentru a căuta Inelul în Comitat Frodo purtătorul inelului scapă cu ajutorul grădinarului său loial Samwise Gamgee și a trei prieteni apropiați Meriadoc „Merry Brandybuck Peregrin „Pippin Took și Fredegar „Fatty Bolger În timp ce Fatty acționează drept momeală pentru Călăreții Negri Frodo și ceilalți decid să ducă Inelul la elfii din Vâlceaua Despicată Ei sunt ajutați de către Tom Bombadil și un bărbat numit „Pas Mare care mai târziu se dovedește a fi Aragorn moștenitorul tronului din Gondor și Arnor două regate create de către númenoreenii exilați Aragorn îi conduce pe hobbiți la Vâlceaua Despicată la cererea lui Gandalf Între timp Frodo este grav rănit de către Călăreții Negri când se aflau pe dealul supranumit Țancul Vremii Cu ajutorul lordului elf Glorfindel Frodo reușește să ajungă la Vâlceaua Despicată trecând râul Bruinen Călăreții Negri sunt alungați cu ajutorul unei vrăji de creștere a debitului râului făcută de către lordul Elrond Cartea I se termină avându-l pe Frodo inconștient Cartea a II-a îl surprinde pe Frodo revenindu-și după rana făcută de către Nazgûli sub stricta grijă a lui Elrond conducătorul Vâlcelei Despicate Frodo îl reîntâlnește aici pe Bilbo care trăiește retras și o vede pe Arwen fiica lui Elrond Mai târziu o mare parte din expozițiunea poveștii este redată de-a lungul unui mare consiliu găzduit de către Elrond și la care participă reprezentanții marilor seminții din Pământul de Mijloc elfi gnomi și oameni Gandalf menționează posibila amenințare a lui Saruman liderul Ordinului Vrăjitorilor care a vrut inelul pentru el însuși Pentru a împlini o veche profeție referitoare la reîntoarcerea regelui Gondorului și Arnorului Aragorn urmează să pornească un război împotriva lui Sauron fiind înarmat cu Narsil sabia distrusă a lui Elendil Bucățile distruse ale sabiei au fost ținute în secret la Vâlceaua Despicată de-a lungul anilor pentru a fi restaurată acum sub numele de Andúril Consiliul decide că singura posibilitate de a salva Pământul de Mijloc este aceea de a distruge inelul prin aruncarea lui în lava Muntelui Osândei loc în care a fost creat inelul Frodo se oferă voluntar pentru această misiune iar Frăția inelului este formată pentru a-l proteja fiind compusă din cei trei semeni hobbiți Gandalf Aragorn Boromir din Gondor Gimli gnomul și Legolas elful Aceștia împreună cu Frodo sunt cei nouă membri care au pornit împotriva lui Sauron Echipa călătorește de-a lungul câmpiilor și munților și hotărăște să se avânte în Minele Moriei din cauza vrăjilor cu care Saruman controlează natura împotriva lor Ei sunt urmăriți de către Gollum care a fost eliberat de către Sauron fiind disperat să își redobândească inelul pe care îl numește Neprețuitul Când compania ajunge în mijlocul galeriilor din Moria este atacată de către orci Gandalf trebuie să se lupte cu un Balrog un demon din timpuri străvechi și cade împreună cu acesta într-o prăpastie adâncă creând astfel iluzia morții sale Scăpând din Moria Frăția condusă acum de către Aragorn se refugiază în regatul elfilor Lothlórien casa Doamnei Galadriel și a Lordului Celeborn Frăția călătorește apoi de-a lungul râului Anduin iar Frodo decide să continue călătoria pe cont propriu din pricina influenței negative pe care o are inelul asupra lui Boromir La finalul Cărții a II-a Frodo alături de Sam încep să călătorească pe drumul spre Mordor Cele două turnuri Cel de-al doilea volum Cele două turnuri este împărțit în două povești paralele câte una în fiecare carte Cartea a II-a detaliază aventurile membrilor Frăției rămași în viață care ajută regatul numit Rohan în lupta sa împotriva vrăjitorului Saruman În începutul cărții Frăția este atacată de către orcii lui Saruman în luptă fiind ucis Boromir iar Merry și Pippin sunt răpiți de către orci Saruman a hotărât să caute inelul pentru el și i-a trimis pe aceștia pentru a-i aduce hobbiții în viață Aragorn Legolas și Gimli pornesc în căutarea hobbiților Cei trei îl întâlnesc pe Gandalf care s-a reîntors sub numele de Gandalf cel Alb El a învins Balrogul cu prețul vieții sale dar s-a întors pe Pământul de Mijloc din cauză că misiunea sa nu a fost îndeplinită încă Cei patru ajută regatul Rohan sa învingă trupele lui Saruman în lupta de la Cetatea Cornului În acest timp Merry și Pippin eliberați din captivitate îi ajută pe enți făpturi asemănătoare copacilor dar care posedă abilități motorii să distrugă fortăreața lui Saruman Isengard Cele două grupuri se întâlnesc după ce ambele lupte se încheie Saruman refuză să renunțe la ideile sale nebunești și este izgonit de către Gandalf din Ordinul Vrăjitorilor luându-i o mare parte din puterea magică Cartea a IV-a descrie călătoria lui Frodo și Sam spre Muntele Osândei Aceștia reușesc să îl captureze pe Gollum și să îl convingă să îi conducă pe drumul spre Poarta Neagră realizând după aceea că este impenetrabilă Gollum le sugerează apoi un drum secret către Mordor prin înfricoșătoarea vale Minas Morgul În timp ce călătoresc prin această zonă ei sunt capturați de către o mică armată a Gondorului condusă de către fratele lui Boromir Faramir dar ei îl conving pe acesta că inelul trebuie să fie distrus cu orice preț La finalul volumului Gollum îl trădează pe Frodo și îl conduce la Shelob un păianjen uriaș sperând că odată ce acesta se va ospăta din hobbit el va putea lua inelul Shelob îl înțeapă pe Frodo și îl paralizează dar Sam se luptă cu păianjenul și îl învinge Frodo este luat de către orci și dus în fortăreața Cirith Ungol Sam crede că stăpânul său este mort și ia povara inelului asupra sa El realizează mai târziu că adevăratul purtător trăiește și începe astfel o urmărire pentru a-i salva viața lui Frodo În tot acest timp Sauron pornește războiul împotriva Gondorului trimițând o armată numeroasă condusă de către liderul Nazgûlilor în lupta contra Gondorului Întoarcerea regelui Cel de-al treilea volum Întoarcerea regelui începe cu Gandalf care ajunge la cetatea Minas Tirith din Gondor împreună cu Pippin pentru a avertiza orașul în legătură cu atacul iminent ce urmează să fie lansat de către Sauron Merry se alătură armatei din Rohan în timp ce componenții Frăției Legolas și Gimli conduși de către Aragorn se avântă pe Cărările Morții având speranța că pot găsi o armată formată din sufletele morților care îi vor ajuta împotriva corsarilor din Umbar Gandalf Aragorn și ceilalți membri ai Frăției asistă astfel la marele război lansat de către Sauron împotriva regatului Gondor Cu ajutorul călăreților din Rohan și a asaltului lui Aragorn dinspre râu procente semnificative din armata lui Sauron au fost înfrânte iar cetatea Minas Tirith a câștigat lupta Totuși Sauron dispunea încă de mii de supuși iar personajele principale sunt nevoite să înceapă o luptă pentru totul sau nimic lângă Poarta Neagră a Mordorului Planul acestora este să îi distragă atenția lui Sauron pentru a-i da lui Frodo suficient timp pentru a distruge inelul În cartea a VI-a Sam îl salvează pe Frodo din captivitate Cei doi își croiesc cu greu drum prin Mordor și după un drum dificil ajung la Muntele Osândei fiind urmăriți îndeaproape de către Gollum De asemenea tentația inelului se dovedește a fi prea puternică pentru Frodo în final acesta hotărând să păstreze inelul pentru el În timp ce Nazgûlii zboară cu mare viteză spre Muntele Osândei Gollum îl atacă pe Frodo în speranța că poate obține „Prețiosul Acesta îl mușcă pe Frodo de degetul pe care poartă inelul și reușește să îl ia Înnebunit de bucurie Gollum se dezechilibrează și cade în lava încinsă a vulcanului distrugând neintenționat inelul O dată cu distrugerea acestuia armata lui Sauron este împrăștiată Nazgûlii se dezintegrează iar armata lui Aragorn devine victorioasă Astfel Sauron este distrus pentru totdeauna iar regatul acestuia își găsește sfârșitul Aragorn este încoronat drept rege al Gondorului și se căsătorește cu Arwen fata lui Elrond Totuși conflictele nu s-a încheiat deoarece Saruman reușește să scape din captivitate și să aducă Comitatul sub conducerea sa În final hobbiții reușesc să îl înlăture pe acesta și să readucă frumusețea și pacea acelor zone La sfârșit Frodo rămâne rănit în suflet și corp și fiind acompaniat de către Bilbo călătorește peste mări spre Tărâmurile Nemuririi unde își găsește pacea Anexele romanului conțin detalii referitoare la istoria Pământului de Mijloc și semințiile care populează aceste locuri Arwen este un personaj absent fizic din multe părți ale romanului povestea sa fiind narată complet în anexe trecutul și viitorul său alături de Aragorn Conform cronologiei lui Tolkien evenimentele descrise în poveste se încadrează între anunțul făcut de către Bilbo la sărbătorirea vârstei sale 111 pe data de 22 Septembrie 3001 și reîntoarcerea lui Sam la Fundătura pe data de 6 octombrie 3021 Majoritatea evenimentelor se desfășoară de-a lungul anilor 3018 și 3019 prezentându-l pe Frodo care pleacă de la Fundătura pe 23 Septembrie 3018 și distrugerea inelului șase luni mai târziu pe 25 martie 3019 Concepție și creație Scriere Stăpânul inelelor a fost conceput sub statutul de continuare a Hobbitului o poveste fantastică publicată în 1937 scrisă de către Tolkien pentru copiii săi< ref> Din cauza popularității dobândite de către această poveste Tolkien a fost contactat de către edituri pentru a scrie mai multe povești despre hobbiți și goblini Astfel la vârsta de 45 de ani Tolkien a început să scrie la ceea ce urma să devină Stăpânul inelelor În anul 1949 Tolkien a terminat scrierea cărții dar cartea a fost publicată de abia în 1955 când Tolkien avea 63 de ani Inițial Tolkien nu a intenționat să scrie o continuare pentru Hobbitul și a început să scrie povești pentru copii precum Roverandom Munca sa constă în crearea unei lumi numite Arda unde trăiesc personaje numite Simarili iar el povestește istorioarele acestora Multe dintre aceste povești l-au inspirat pe narator în cadrul producerii Stăpânului inelelor Tolkien a murit înainte de a termina romanul de povești numit în prezent The Silmarillion dar fiul său Christopher Tolkien a reușit să editeze munca tatălui său și a publicat romanul în anul 1977 deoarece aceasta a ocupat o mare parte din viața sa prin crearea unei limbi specifice Stăpânul inelelor este ultima creație a lui Tolkien și ultima amprentă lăsată asupra universului creat de către el Fiind presat de către editori Tolkien a început un nou Hobbit în luna decembrie a anului 1937 După câteva începuturi false povestea inelului a prins viață și a devenit o continuare a romanului nepublicat The Silmarillion Ideea primului capitol „O petrecere mult așteptată a fost preconcepută iar motivele din spatele dispariției lui Bilbo semnificația inelului și titlul de Stăpânul inelelor nu au fost publicate până în primăvara anului 1938 Inițial Tolkien a plănuit să scrie o poveste în care Bilbo dorea să călătorească pentru a-și mări averea inițială; totuși el și-a reamintit de inel și de puterile sale și a decis să scrie actuala poveste Tolkien a început cu Bilbo ca și caracter principal dar s-a răzgândit deoarece un hobbit amuzant și petrecăreț nu ar fi fost potrivit pentru o astfel de poveste Astfel Tolkien a căutat un nou personaj principal care să ducă povara inelului și a ajuns la membrii familiei lui Bilbo Inițial scriitorul a vrut să dea viață unui fiu dar s-a răzgândit deoarece această soluție ar fi generat o serie de întrebări precum cine este soția sa sau de ce l-ar fi lăsat Bilbo pe fiul său se aventureze în călătorii periculoase În legendele grecești există un erou care a primit artefacte ale puterii lucru care i-a dat viață lui Frodo purtătorul inelului Tehnic Tolkien l-a făcut pe Frodo vărul de grad secund al lui Bilbo dar din cauza diferenței de vârstă dintre cei doi ei se consideră unchi și nepot Scrierea romanului a decurs foarte încet din cauza perfecționismului lui Tolkien care a fost întrerupt frecvent de către îndatoririle academice Conform surselor se pare că Tolkien a abandonat romanul de-a lungul anului 1943 De-a lungul celui de-al doilea război mondial Tolkien a făcut eforturi uriașe pentru a finaliza cartea El a terminat-o în anul 1948 dar nu a mai revizuit-o până în 1949 Între timp a intervenit o dispută cu editura Tolkiend preferând să publice alături de Stăpânul inelelor și romanul său de povești The Silmarillion dar editura Allen & Unwin nu a vrut acest lucru Tolkien a forțat o colaborare cu Collins Milton Waldman dar în cele din urmă cartea a fost publicată sub numele Allen and Unwin După succesul obținut de către trilogia Stăpânul inelelor Tolkien a luat în considerare scrierea unui nou roman care ar fi trebuit să continue povestea precedentului În acesta populația Gondorului se convertesc la culte întunecate și se întorc împotriva fiului lui Aragorn Eldarion Totuși Tolkien nu a ajuns niciodată prea departe la scrierea cărții iar unele părți au fost anexate romanului Oamenii Pământului de Mijloc Instantaneu Tolkien s-a reîntors la revizuirea poveștii Silmarillion dar a murit înainte de a termina acest proiect iar cartea a fost publicată post-mortem de către fiul său Christopher Tolkien în 1977 Publicare Pentru publicarea trilogiei din cauza crizei de hârtie de după război și pentru a menține prețul scăzut cartea a fost divizată în trei volume Frăția inelului cărțile I și II Cele Două Turnuri cărțile III și IV și Întoarcerea Regelui cărțile V și VI plus șase anexe Amânarea producerii anexelor hărților a condus la amânarea dății inițiale a publicării Astfel pe 21 iulie 1954 11 noiembrie 1954 și pe 20 octombrie 1955 respectiv au fost lansate în Regatul Unit și apoi în Statele Unite Lansarea cărții Întoarcerea Regelui a fost amânată cel mai mult iar Tolkien nu a fost încântat de către titlul dat deoarece acesta dezvăluia prea mult din povestea romanului Inițial scriitorul a propus titlul Războiul inelului dar a fost refuzat de către editori< ref> Cărțile au fost publicate conform unei înțelegeri de împărțire a profitului în care Tolkien nu primea niciun avans sau onorariu până când investiția nu era recuperată Un index al întregului set de trei volume publicat la sfârșitul volumului al treilea a fost promis în primul volum Totuși acesta s-a dovedit impracticabil de realizat într-un interval de timp rezonabil Mai târziu în 1966 patru anexe care nu erau scrise de Tolkien a fost adăugate Întoarcerii regelui Din cauza distribuției largi a setului de trei volume se face adeseori referire la lucrare drept „trilogia Stăpânul inelelor Într-o scrisoare adresată poetului W H Auden Tolkien însuși s-a folosit de termenul „trilogie pentru lucrarea sa deși alteori o considera drept o denumire improprie deoarece opera era scrisă și concepută ca o singură carte Este de asemenea adeseori considerată și roman; cu toate acestea Tolkien a obiectat și împotriva acestei denumiri deoarece o privea mai degrabă drept un roman de aventuri Un set britanic de șapte volume ISBN 0-261-10387-3 a urmat diviziunea originală în șase cărți a lui Tolkien în 1999 cu anexele de la sfârșitul Întoarcerii regelui legate drept un volum separat Numele individuale ale cărților a fost stabilite conform unei combinații de sugestii pe care Tolkien le făcuse în timpul vieții și titlurilor volumelor existente De la Cartea I până la Cartea a VI-a aceste titluri erau Inelul pornește la drum Inelul merge spre miazăzi Trădarea Isengardului Inelul merge spre est Războiul inelului și Sfârșitul celui de-al treilea Ev Titlurile Trădarea Isengardului Războiul inelului și Sfârșitul celui de-al treilea Ev au fost de asemenea utilizate drept titluri de volume de către Christopher Tolkien în Istoria Stăpânului inelelor Cronologia publicării Cele trei părți publicate pentru prima dată cu un decalaj de câteva luni în 1954 și 1955 de către editura Allen & Unwin De atunci au fost republicate de mai multe ori și de mai multe edituri în seturi de câte unul trei șase sau chiar șapte volume Cele mai comune versiuni actuale sunt ISBN 0-618-34399-7 un volum și ISBN 0-618-34624-4 set de trei volume La începutul anilor 1960 Donald A Wollheim editor de cărți științifico-fantastice al editurii Ace Books a emis teoria că Stăpânul inelelor nu era protejat în Statele Unite de către legea americană a drepturilor de autor deoarece ediția americană fusese legată din pagini tipărite în Marea Britanie cu intenția originală fiind ca acestea să fie tipărite în ediția britanică Ace Books a inițiat publicarea unei ediții neautorizată de către Tolkien și fără ca drepturile de autor să îi fie plătite Tolkien a luat atitudine față de aceasta anunțându-și rapid fanii în privința acestei obiecții Presiunea exercitată din partea organizațiilor de fani a devenit atât de mare încât Ace Books și-a retras ediția și a plătit drepturile de autor ale lui Tolkien însă cu mult sub ce ar fi trebuit să primească în cazul unei publicații obișnuite Totuși acest început nefericit a fost umbrit atunci când o ediție autorizată publicată de Ballantine Books a avut un uriaș succes comercial Pe la mijlocul anilor 1960 romanul din cauza largii expuneri în fața publicului american devenise un adevărat fenomen cultural Tot în această perioadă Tolkien a început revizii variate ale textului pentru a produce o versiune a cărții care să aibă drepturi americane de autor de netăgăduit Aceasta va deveni mai târziu A doua ediție a Stăpânului inelelor Ani mai târziu teoria drepturilor de autor avansată de către Ace Books a fost repudiată iar ediția lor a fost găsită că violase drepturile de autor ale lui Tolkien conform legii americane De la tipăririle originale din anii 1950 și 1960 au apărut multe ediții diferite ale Stăpânului inelelor În anii 1990 parte din cauza anticipării viitoarei ecranizări a trilogiei Stăpânul inelelor mai multe noi ediții au fost publicate inclusiv o ediție de trei volume cartonate de la editura Houghton-Mifflin prezentând ilustrații color realizate de către Alan Lee În 2004 o nouă ediție a fost publicată pentru a celebra a 15-a aniversare a publicației originale a cărții Romanul a fost tradus cu grade variate de succes în zeci de alte limbi< ref> Tolkien un expert în filologie a examinat multe din aceste traduceri și a avut comentarii asupra fiecăreia care reflectă atât procesul traducerii cât și munca sa Pentru a ajuta traducătorii Tolkien a scris Ghidul numelor din Stăpânul inelelor Deoarece se dorește a fi o traducere a Cărții Roșii a Marșului Vestic traducătorii au un grad neobișnuit de libertate în privința traducerii Stăpânului inelelor și în contrast cu practica modernă numele intenționate a avea un înțeles particular în versiunea engleză sunt traduse pentru a oferi un înțeles asemănător limba respectivă În germană de exemplu numele „Baggins devine „Beutlin conținând cuvântul Beutel care înseamnă „sac iar „elf devine „Elb Elb nu prezintă conotațiile sau interpretările greșite ale echivalentului său englez și din acest motiv este o variantă mai potrivită pentru creația lui Tolkien Influențe Stăpânul inelelor este materializarea explorării intereselor lui Tolkien filologie religie în special catolicismul roman basme mitologia Scandinavă dar romanul este puternic influențat și de către evenimentele Primului Război Mondial Tolkien a descris romanul Stăpânul inelelor prietenului său membru al Ordinului iezuit Robert Murray ca o „lucrare fundamental religioasă și Catolică de care nu a fost conștient la început lucru observat după revizuire În cadrul romanului pot fi găsite multe teme teologice care includ războaie între bine și rău triumful umilinței asupra mândriei și activitatea zeilor În plus legenda conține teme precum moartea și imortalitatea mila și binecuvântarea învierea salvarea pocăința propriul sacrificiu dreptatea propria credință frăția autoritatea și vindecarea De asemenea Tolkien a declarat că de-a lungul scrierii romanului în momentele în care Frodo trebuia să lupte împotriva puterii inelului în mintea sa era prezent deseori versul „Și nu ne duce pe noi în ispită Ci ne izbăvește de cel rău din rugăciunea Tatăl Nostru Motive non-creștine sunt puternic reprezentate de-a lungul romanului Unul dintre exemple ar fi Ainur un regat al ființelor angelice responsabile pentru conceperea lumii încluzându-l pe Valar cel mai mare dintre „zei împuternicit cu sarcina de a menține echilibrul și servitorii săi maiarii Conceptul de Valar implică influențe mitologice scandinave și grecești deasemenea Ainur și lumea în sine sunt creații ale unui zeu monoteist Ilúvatar or Eru „Unicul Religia menționată în Stăpânul inelelor este descrisă pe larg în romanul Silmarillion Totuși rămân multe lucruri neclarificate precum „Marele Dușman maestru al lui Sauron Alte elemente necreștine apar în roman precum neumanii piticii elfii hobbiții și enții un „Om Verde Tom Bombadil și spirite sau stafii Oamenii morți din Dunharrow Mitologiile nord Europene sunt probabil cel mai bine reprezentate de-a lungul romanului Elfii și gnomii creați de către el sunt bazați puternic pe legende scandinave și germanice Numele precum „Gandalf „Gimli sau „Middle-earth termenul în engleză pentru „Pământul de Mijloc sunt cuvinte derivate direct din mitologia nordică Personajul Gandalf este influențat în mod special de către zeitatea germanică Odin Tolkien însuși menționând într-o scrisoare din anul 1946 că și-l imaginează pe Gandalf ca pe un vrăjitor Odinic Influențe specifice ale mitologiilor Europene includ poemul anglo-saxon Beowulf Este posibil ca Tolkien să fi împrumutat elemente ale legendei Völsunga saga în mod special Inelul magic de aur și sabia rupă care este refăurită În Völsunga saga aceste lucruri sunt Andvarinaut și Gram ele corespund cu inelul și Narsil Andúril Mitologia finlandeză și multe alte elemente din cartea de poeme Kalevala au jucat un rol important asupra creării Pământului de Mijloc Deasemenea este clar că inelul are o aplicabilitate largă privind conceptul de putere absolută și efectele sale iar accentuează ideea că oricine încearcă să obțină putere de pe seama sa va fi inevitabil corupt de către el Conceptul de „inel al puterii este prezent și în dialogul Socratic al lui Plato Republica în Cercul inelului Richard Wagner și în povestea Inelul lui Gyges Piesa Macbeth scrisă de către Shakespeare l-a influențat pe Tolkien într-o oarecare măsură Atacul Enților asupra cetății Isengard a fost inspirat de către „Pădurea Birnam venind spre Dunsinane în piesa lui Shakespeare La un nivel mult mai personal unele locații și personaje au fost inspirate de către copilăria lui Tolkien din Sarehole și Birmingham Comitatul pare a fi influențat în mare parte de către Colegiul Stonyhurst din Lancashire unde Tolkien a studiat în anii 1940< ref> Stăpânul Inelelor a fost inspirat crucial de către participarea lui Tolkien la Primul Război Mondial și a fiului acestuia la Cel De-Al Doilea Război Mondial Acțiunea centrală a cărților este plasată în jurul unui război dintre bine și rău în pragul unui nou mileniu Acest război poate fi întâlnit în mitologia scandinavă dar Primul Război Mondial este o influență clară asupra romanului După publicarea romanului Stăpânul inelelor aceste influențe au condus la speculația că inelul este o alegorie pentru bomba nucleară Tolkien a scris o mare parte a cărții incluzând începutul și finalul înainte ca bombele nucleare de la Hiroshima și Nagasaki să fie făcute cunoscute lumii Totuși romanul are și o serie de influențe moderne Există o disperare în fața noilor mașinării simțite chiar de către Tolkien în timpul Primului Război Mondial Unii susțin că în cadrul romanului există dovezi clare care dovedesc că povestea este puternic influențată de către problemele contemporane cum ar fi industrializarea și urbanizarea din locurile pitorești engleze Dezvoltarea masivă a unei generații de orci are deasemenea rezonanțe moderne iar efectele inelului asupra purtătorului aduc indirect în discuție dependența actuală a drogurilor Tolkien aducând astfel romanul la un nivel modern Abrevieri Numele întregii lucrări este adeseori abreviat LotR sau pur și simplu LR Tolkien însuși folosea LR iar cele trei volume FR sau FotR engleză The Fellowship of the Ring Frăția inelului TT sau TTT The Two Towers Cele două turnuri și RK sau RotK The Return of the King Întoarcerea regelui Aprecieri critice Lucrarea lui Tolkien a primit numeroase critici variind de la teribilă la excelentă Revizuirile recente ale variatelor publicații media au fost în majoritate foarte pozitive La revizuirea sa originală Sunday Telegraph a notat că era „printre cele mai mari lucrări de ficțiune imaginativă ale secolului douăzeci Sunday Times a părut să fie de acord cu aceste sentimente atunci când în revizuirea sa era menționat că „lumea vorbitoare de limbă engleză este împărțită în cei care au citit Stăpânul inelelor și Hobbitul și cei care urmează să o facă New York Herald Tribune a părut de asemenea să aibă o idee despre cât de populare vor deveni cărțile scriind în revizuirea sa că erau „predestinate să depășească generația noastră Totuși nu toate revizuirile originale au fost atât de încurajatoare Cronicarul de la New York Times Judith Shulevitz a criticat „pedanteria stilului literar al lui Tolkien spunând că acesta „a formulat o credință imaginară față de importanța misiunii sale aceea de conservator literar care se pare a fi în realitate moartea literaturii însăși Chiar și în interiorul grupului literar al lui Tolkien The Inklings părerile au fost amestecate Hugo Dyson s-a plâns cu voce tare față de ce a citit iar Christopher Tolkien l-a înregistrat pe Dyson „stând pe canapea și tolănindu-se și strigând și spunând Doamne gata cu elfii Câțiva alți autori din domeniu cu toate acestea au părut să fie mai mult de acord cu Dyson decât cu Lewis Autorul de științifico-fantastic David Brin a criticat cartea pentru ceea ce el a perceput a fi un devotament incontestabil față de o structură tradițională socială elitistă descrierea sa pozitivă a măcelului dintre forțele oponente și romantica sa viziune asupra lumii din trecut Dintr-o întâmplare Moorcock i-a întâlnit atât pe Tolkien cât și pe Lewis când era adolescent și susține că i-a plăcut personal deși nu îi admiră și pe plan artistic În 1957 i s-a acordat International Fantasy Award În ciuda numeroșilor sceptici publicațiile editurilor Ace Books și Ballantine au ajutat Stăpânul inelelor să devină imens de popular în anii 1960 Cartea a rămas astfel de atunci plasând-o printre cele mai populare lucrări de ficțiune ale secolului douăzeci conform atât vânzărilor cât și opiniilor cititorilor cât și Australia Câteva analize recente s-au concentrat pe criticile față de Stăpânul inelelor adresate din partea grupurilor minoritare O critică susține faptul că lucrarea promovează rasismul din cauza portretizării oamenilor elfilor gnomilor și hobbiților de culoare albă drept protagoniști și a orcilor și oamenilor de culoare închisă a pielii drept antagoniști Cartea menționează de asemenea că númenóreeni au devenit slabi atunci când s-au amestecat cu cei mai puțin oameni Criticile afirmă că aceasta reprezintă declarație a faptului că străinii distrug cultura în special pe acelea ale altor etnii Conform contra-criticilor culoarea pielii este întrucâtva diversă printre Oamenii liberi de exemplu unii hobbiți aveau culoarea pielii maro iar oamenii aliați de culoare neagră a ajutat la apărarea orașului Minas Tirith Tolkien dă dovadă de asemenea de simpatie față de oamenii care îl servesc pe Sauron; văzând cadavrul unui astfel de om Sam Gamgee se întreabă dacă a fost „cu adevărat rău la inimă sau dacă a fost mai degrabă înrobit sau înșelat Declinul númenóreenilor este de asemenea cauzat de mulți factori precum propria lor mândrie sau dorință de putere Această interpretare rasistă este de asemenea văzută drept nepotrivită față de convingerile personale ale lui Tolkien În scrisori private Tolkien a denunțat nazismul drept „o doctrină rasistă și antisemitismul drept „în întregime dăunător și neștiințific iar apartheidul „oribil L-a denunțat de asemenea pe ultimul și în scrisoarea de rămas bun adresată Universității Oxford în 1959 Adaptări Stăpânul inelelor a fost adaptat în cinematografie radio și teatru de multe ori Cartea a fost adaptată pentru radio de patru ori În 1955 și 1956 British Broadcasting Corporation BBC a difuzat Stăpânul inelelor o adaptare de douăsprezece părți a romanului În anii 1960 postul radio WBAI din New York a produs o scurtă adaptare O dramatizare a Stăpânului inelelor a fost difuzată la posturile radio din Statele Unite în anul 1979 fiind înregistrată de către ascultători pe CD-uri și benzi În anul 1981 BBC a produs o nouă interpretare a Stăpânului inelelor formată din douăzeci și șase de episoade fiecare având o jumătate de oră Trei adaptări cinematografice au fost făcute de-a lungul timpului Prima numită JRR Tolkien's The Lord of the Rings a fost creată de către animatorul Ralph Bakshi și este prima parte din ceea ce inițial a vrut să fie o adaptare de două părți a poveștii titlul său inițial fiind Stăpânului inelelor partea 1 Aceasta acoperă romanele Frăția inelului și Cele Două Turnuri Ce-a de-a doua adaptare Întoarcerea Regelui a fost făcută în anul 1980 de către Rankin-Bass și este un desen animat Rankin-Bass a produs o versiune similară a Hobbitului în 1977 Cea de-a treia adaptare a fost regizată de către Peter Jackson și reprezintă o trilogie captivantă Trilogia Stăpânului inelelor a fost produsă de către New Line Cinema și a fost lansată în trei părți Stăpânului inelelor Frăția inelului2001 Stăpânului inelelor Cele Două Turnuri2002 Stăpânului inelelor Întoarcerea Regelui2003 Ultima parte a trilogiei a devenit unul dintre cele două filme care a obținut încasări de peste un miliard de dolari alături de Titanic Asemenea acestuia a obținut 11 premii Oscar incluzând categoriile pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor Această trilogie a readus în atenția publicului romanul lui Tolkien În anul 1990 Recorded Books a publicat o versiune audio a cărților Compania l-a angajat pe actorul britanic Rob Inglis care a mai avut roluri în Hobbitul pentru a deveni „vocea romanului Inglis a citit cărțile folosind voci diferite pentru fiecare personaj și a cântat toate cântecele Tolkien a compus melodii pentru unele cântece incluse în carte în rest Inglis a fost nevoit să compună alături de Claudia Howard melodii suplimentare Versiunea actuală este ISBN 1-4025-1627-4 Cartea a fost adaptată de câteva ori pentru piese de teatru Adaptări complete ale romanului au fost făcute în Cincinnati Ohio Statele Unite Un musical a fost creat în anul 2006 pe scena din Toronto Ontario Canada în anul 2006 iar un al doilea a fost creat în Londra în luna mai a anului 2007 Moștenire Influențe asupra genului fantastic Din pricina enormei popularități obținute de către romanele lui Tolkien cererea pieței pentru genul fantastic a crescut În principiu mulțumită Stăpânului inelelor acest gen literar a înflorit de-a lungul anilor 1960 Multe alte cărți având teme asemănătoare au fost publicate incluzând Earthsea cărți scrise de către Ursula K Le Guin The Riftwar Saga de Raymond Feist The Belgariad de David Eddings The Sword of Shannara de Terry Brooks nuvelele lui Thomas Covenant despre Stephen R Donaldson; „Wheel of Time cărți scrise de către Robert Jordan și în cazul seriei Gormenghast de Mervyn Peake și The Worm Ouroboros de E R Eddison rediscovered De asemenea în anii 1960 a existat un schimb de influențe între genul fantastic și cel științifico fantastic În acest fel cartea Stăpânul inelelor a avut o influență puternică asupra unor scriitori precum Frank Herbert sau Arthur C Clarke și a unor producători precum George Lucas< ref> Trilogia a influențat și dezvoltarea industriei jocurilor video care a dobândit popularitate în anii 1070 cu jocul Dungeons & Dragons în care apar multe dintre ființele prezente în cărțile lui Tolkien Cele mai notabile dintre acestea sunt hobbiții elfii gnomii orcii dragonii Totuși Gary Gygax principalul producător al jocului a declarat că a fost foarte puțin influențat de către Stăpânul inelelor și că a inclus aceste elemente pentru a atrage atenția asupra muncii sale De asemenea au fost create jocuri ce se desfășoară pe Pământul de Mijloc De asemenea romanul a influențat mai mult sau mai puțin și alte câmpuri artistice Termenul Tolkienesc este folosit pentru a face referire la abuzul creat asupra liniei poveștii Stăpânul inelelor în care un grup de aventurieri pleacă pentru a salva o lume fantastică de armata unui lord întunecat această poveste a devenit un tipar pentru unele povești Acest termen este un atestat pentru a dovedi cât a crescut popularitatea acestor cărți deși mulți critici au descris-o ca pe o poveste de adormit copii< ref> Romanul a ajutat și la popularizarea pluralelor unor cuvinte precum elf sau elfi în limba engleză Impactul în cultura populară Stăpânul inelelor a avut un efect profund asupra culturii populare încă de la apariția sa în anii 1950 în special în 1960 și 1970 când tinerii au primit romanul drept o poveste Exemple mult mai recente constituie jocuri precum șah sau Monopoly< ref> și parodii precum Bored of the Rings Lord of the Beans episodul South Park The Return of the Fellowship of the Ring to the Two Towers și musicalul revistei Mad Magazine intitulat „The Ring And I Din pricina popularității obținute de către filmele lui Peter Jackson influența romanului a rămas puternică și în prezent Cartea și celelalte lucrări ale lui Tolkien i-a influențat pe mulți muzicieni Formațiile rock ale anilor 1970 au fost inspirate din punct de vedere muzical și textual de către poveștile fantastice ale acelor timpuri Trupa britanică Led Zeppelin este probabil grupul cunoscut drept cel mai influențat de opera lui Tolkien Mai târziu în anii 80 și 90 câteva trupe metal în principal nordice au fost inspirate de către partea întunecată și malefică a romanului Printre acestea se numără formația germană Blind Guardian grupul austriac Summoning și trupa finlandeză Nightwish Mai mult unele trupe de metal și-au luat nume din poveste Burzum Gorgoroth Uruk-hai Balrog Fangorn Amon Amarth Ephel Duath and Cirith Ungol de exemplu iar membrii unor formații au preluat numele unor personaje precum Count Grishnackh și Shagrath Chitaristul anilor 1960 Steve Took și-a ales acest pseudonim în onoarea personajului Peregrin Took Formațiile Iluvatar și Isildur' Bane ce cântă rock progresiv împrumută numele unor personaje din carte În afara sferei muzicii rock un număr considerabil de artiști clasici și New Age au fost influențați de munca lui Tolkien Artista New Age Enya a scris o melodie instrumentală numită „Lothlórien în anul 1991 și a compus două cântece pentru coloana sonoră a filmului Stăpânul inelelor Frăția inelului una fiind numită „May It Be cântată în engleză și quenya iar cealaltă este „Aníron cântată în sindarină Cântărețul suedez Bo Hansson a lansat un album numit „Music Inspired by Lord of the Rings Muzică Inspirată de Stăpânul inelelor în anul 1970 Ansamblul danez Tolkien a lansat cinci albume ce conțin transpuneri ale poeziilor lui J R R Tolkien Note Bibliografie paperback ISBN 0-618-64015-0 paperback ISBN 0-618-26030-7 paperback ISBN 0-618-39111-8 Legături externe pe Wikia organizație non-profit dedicată promovării operelor lui Tolkien în România Vezi și Hobbitul Silmarillion Cele 100 de cărți ale secolului după Le Monde Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau a