Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 12 martie 13 martie 14 martie 15 martie 16 martie 14 martie este a 73-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1800 Cardinalul Barnaba Chiaramonti devine Papa Pius al VII-lea 1837 Apare la Iași Alăuta Românească prima revistă literară din Moldova supliment al gazetei Albina românească 1881 Parlamentul a votat Legea prin care România devenea regat Carol I a fost încoronat la 10 mai 1881 1895 Regele Carol I al României inaugurează Biblioteca Centrală Universitară din București 1938 Adolf Hitler intră în Viena unde este aclamat de 200000 de austrieci 1950 FBI a emis în premieră lista celor mai căutați zece răufăcători 1962 Au început lucrările Comitetului pentru dezarmare de la Geneva creat la 20 decembrie1961 ca urmare a Rezoluției celei de-a XVI-a sesiuni a Adunării Generale a ONU din 1983 Conferința pentru dezarmare La lucrări a participat și România 1964 Jack Ruby a fost găsit vinovat pentru uciderea lui Lee Harvey Oswald asasinul președintelui american John Fitzgerald Kennedy 1966 A avut loc premiera filmului Răscoala după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu în regia lui Mircea Mureșan Filmul a obținut premiul Opera prima la Festivalul de Film de la Cannes 1990 Mihail Gorbaciov este ales președinte al Uniunii Sovietice de Congresul deputaților 1992 Sunt reînhumate la Brașov osemintele lui Nicolae Titulescu aduse din Franța 2004 Papa Ioan Paul al II-lea are cel de-al treilea pontificat ca lungime din toate timpurile 2004 Vladimir Putin este reales președinte al Rusiei cu 71% din voturile exprimate Nașteri 1804 Johann Strauss – tatăl compozitor violonist și dirijor austriac d 1849 1807 Josephine de Leuchtenberg soția regelui Oscar I al Suediei și Norvegiei d 1876 1820 Victor Emanuel al II-lea al Italiei primul rege al Italiei unificate d 1878 1822 Teresa a celor Două Sicilii soția împăratului Pedro al II-lea al Braziliei d 1889 1823 Théodore de Banville scriitor francez d 1891 1844 Umberto I rege al Italiei d 1900 1854 Alexandru Macedonski poet român d 1920 1864 Prințesa Marie Anne de Saxa-Altenburg d 1918 1879 Albert Einstein fizician americano-elvețian de etnie evreiască laureat al Premiului Nobel pentru fizică d 1955 1883 Grigore Tabacaru pedagog gazetar publicist român d 1939 1885 Constantin I Gane scriitor român d 1962 1888 Stanisław Wędkiewicz lingvist polonez d 1963 1897 Ionel S Pavel medic român membru al Academiei Române și al Academiei de Medicină din Franța d 1991 1898 Ștefan Constantinescu pictor monumentalist român d 1983 1898 Mircea Damian prozator și publicist român d 1948 1902 Arhiducele Gottfried de Austria șeful Casei de Habsburg-Toscana d 1984 1904 Doris Eaton Travis actriță și dansatoare americană d 2010 1919 Alexandru Paleologu scriitor și politician român d 2005 1920 Pavel Bellu poet și prozator român d 1988 1924 Marcian Bleahu geolog român 1929 Iurie Darie actor român de teatru și film d 2012 1931 Aurel Giurumia actor român de teatru și film d 2004 1933 Michel Caine actor britanic 1933 Quincy Jones compozitor american 1947 Billy Crystal actor american 1940 Luminița Cazacu regizoare și scenografă română de film de animație 1946 Carmen Galin actriță română de teatru și film 1955 Marta Petreu poetă și eseistă română 1958 Albert al II-lea prinț de Monaco 1972 Bogdan Cantaragiu politician român 1979 Nicolas Anelka fotbalist francez Decese 752 Papa Zaharia 1471 Sir Thomas Malory autor englez n 1405 1803 Friedrich Gottlieb Klopstock scriitor german n 1724 1883 Karl Marx filosof și economist german n 1818 1887 Carol Popp Szathmary pictor și fotograf român n 1812 1983 Maurice Ronet actor francez n 1927 1989 Zita de Bourbon-Parma soția lui Carol I al Austriei ultimul împărat al Imperiului Austro-Ungar n 1892 1989 Dumitru Floarea-Rariște scriitor și traducător român n 1914 1995 Gheorghe Hrimiuc-Toporaș istoric literar român n 1947 1995 William Alfred Fowler fizician american n 1911 1997 Fred Zinnemann regizor de origine austriacă n 1907 1998 Boris Deșliu poet eseist și prozator român n 1917 1999 George G Ursul istoric român 2000 Nicolae Minei istoric român n 1922 2002 Hans-Georg Gadamer filosof german n 1900 2005 Vasile Spătărelu compozitor și profesor român n 1938 2006 Lennart Meri scriitor regizor și politician estonian n 1929 2008 Chiara Lubich activistă italiană catolică liderul și fondatorul Mișcării Focolare n 1920 Sărbători Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Ani 1799 1800 1801 1802 1803 1804 1805 1806 1807 1808 1809 __FARACUPRINS__ Evenimente 18 mai Napoleon Bonaparte este proclamat împărat al Franței de către Senatul Franței 12 decembrie Spania declară război Marii Britanii Arte știință literatură și filozofie Nașteri 20 ianuarie Eugène Sue scriitor francez m 1857 1 iunie Mikhail Glinka compozitor rus m 1857 1 iunie George Sand scriitoare franceză m 1876 28 iulie Ludwig Feuerbach filosof german m 1872 10 decembrie Carl Gustav Jacob Jacobi matematician german m 1851 Decese 12 februarie Immanuel Kant filosof german n 1724 1 martie Prințesa Caroline de Parma n 1770 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Maximilian al IV-lea principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1799-1825; rege din 1806 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Etruria Carol Ludovic rege din dinastia de Bourbon 1803-1807; ulterior duce de Parma 1847-1849 Franța Napoleon Bonaparte prim consul 1802-1804; ulterior împărat 1804-1814 1815 Germania Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1806; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată împărat occidental 1792-1806 Gruzia statul Imeretia Solomon al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1789-1810 Imperiul occidental Francisc al II-lea împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1806; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Liechtenstein Alois I principe 1781-1805 Moldova Alexandru Moruzi domnitor 1792 1802-1806 1806-1807; totodată domnitor în Valahia 1793-1796 1799-1801 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al IV-lea rege din dinastia de Bourbon 1788-1808 Statul papal Pius al VII-lea papă 1800-1823 Suedia Gustav al IV-lea Adolf rege din dinastia Holstein-Gottorp 1792-1809 Transilvania Gheorghe Banffy al II-lea de Losoncz guvernator 1787-1822 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Constantin Ipsilanti domnitor 1802-1806 1806-1807 1807; anterior domnitor în Moldova 1799-1801 Africa Așanti Osei Bonsu așantehene cca 1801-1824 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga I mbang 1785-1806 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 și Obanosa obba cca 1804-cca 1816 Buganda Kamanya kabaka 1794-1824 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Mwambutsa al III-lea Syarușambo Butama mwami din a treia dinastie cca 1801-1810 Dahomey Adandozan Madogugu rege 1797-1818 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Ethiopia Egwala Seyon Newai Sagad Gwahn împărat 1801-1818 Imerina Andrianampoinimerina Ramboasalama rege 1794-1810 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Kanem-Bornu Ahmad Alimi sultan cca 1793-1808 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Moulay Sliman ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1792-1822 Munhumutapa Chiwayo rege din dinastia Munhumutapa 1790-1810 Oyo interregnum rege cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Abd al-Karim al II-lea Sabun ibn Salih sultan 1803-1814 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șah Sudja al-Mulk suveran din dinastia Durrani 1803-1809 1839-1842 Arabia Saud ibn Abd al-Aziz emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1803-1814 Bahrain Salman I emir din dinastia al-Khalifah 1796-1825 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Selim al III-lea sultan din dinastia Osmană 1789-1807 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Sultan ibn Ahmed imam din dinastia Bu Said 1792-1806 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djauhar al-Alam Șah sultan 1795-1824 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 Cambodgia interregnum 1796-1806 China Renzong Yongyan împărat din dinastia manciuriană Qing 1796-1820 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India Richard Colley Wellesley guvernator general 1798-1805 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Phra Sai Raja Khativongsa Thao Fay Na rege 1791-1811 Laosul inferior Intharavong Chao In Sai Settha-thirath rege 1792-1804 1805 și Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Anuruth rege 1787 1791-1815 1817 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al II-lea Sultan Sepuh sultan 1792-1810 1811-1812 1826-1828 Mataram Surakarta Pakubowono al IV-lea Bagus sultan 1788-1820 Nepal statul Gurkha Gribanjuddha Bikrama Șah rege 1799-1804 1805-1816 și Rana Bahadur Șah regent 1804-1805 Rusia Alexandru I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1801-1825 Sri Lanka statul Kandy Sri Vikrama Rajasinha rege 1798-1815 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthayodfa Chulaloke Rama I rege din dinastia Chakri 1782-1809 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Gia Long Nguyen The-To împărat 1802-1820; anterior rege în Hue 1778-1802 America Haiti Jean Jacques Dessalines Iacob I împărat 1804-1806 Hawaii Kamehameha I rege 1795-1819 Statele Unite ale Americii Thomas Jefferson președinte 1801-1809 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Ani 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1884 __FARACUPRINS__ 1879 MDCCCLXXIX a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 11 ianuarie Începutul războiului zulu în Africa de Sud 5 martie Principele Brâncoveanu aduce din partea regelui Oscar al II-lea al Suediei și Norvegiei ordinul "Serafimilor" pentru Carol I 13 martie Prințul Arthur Duce de Connaught și Strathearn al treilea fiu al reginei Victoria se căsătorește cu Prințesa Louise Margaret a Prusiei 22 iulie Foarte bolnavă în ultima vreme principesa Elisabeta pleacă în străinătate la tratament 18 septembrie Alexandru de Battenberg principele Bulgariei nepotul țarului Rusiei prietenul și ruda domnitorului Carol sosește la București fiind primit cu onorurile cuvenite unui suveran 14 octombrie Carol I pleacă în Dobrogea împreună cu ministrul de interne Mihail Kogălniceanu în prima sa călătorie în noua provincie a țării Nedatate La Marseillaise devine imnul național al Franței Începutul Războiului din Pacific dintre Chile pe de o parte și Peru și Bolivia pe de cealaltă parte terminat în 1883 prin victoria statului Chile București Inaugurarea celei de-a doua statui din fața Universității reprezentând pe scriitorul Ion Heliade Rădulescu și sculptată de italianul Ettore Ferrari Timișoara Încep lucrările la prima rețea de telefon primii 52 de abonați Rețeaua a fost construită ca o firmă privată de către Ignațiu Leyritz Arte științe literatură și filozofie Ion Creangă publică Amintiri din copilărie și Popa Duhu La Teatrul Național din București are loc premiera comediei O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale Thomas Alva Edison a inventat becul cu incandescență 15 septembrie Are loc un recital al lui Johannes Brahms și Joseph Joachim la Timișoara Apare prima agenție de presă din România „Agenția Havas a României Se înființează ordinul masonic Marele Orient al României Nașteri 28 ianuarie Francis Picabia pictor și poet francez d 1953 14 martie Albert Einstein fizician de origine germană d 1955 23 martie René Jeannel zoolog francez d 1965 16 aprilie Gala Galaction scriitor român d 1961 20 aprilie Paul Poiret creator de modă francez d 1944 26 aprilie Owen Willans Richardson fizician britanic laureat al Premiului Nobel d 1959 14 mai Marele Duce Andrei Vladimirovici al Rusiei d 1956 19 mai Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen d 1945 30 august Aurel Popp pictor sculptor grafician român d 1960 Satu Mare 31 august Împăratul Taishō al 123-lea împărat al Japoniei d 1926 7 septembrie Prințul Francisco José de Braganza d 1919 9 octombrie Max von Laue fizician german laureat al Premiului Nobel d 1960 11 octombrie Prințesa Marie Louise de Hanovra prințesă de Baden d 1948 14 octombrie Miles Franklin scriitoare și feministă de origine australiană d 1954 29 octombrie Leon Troțki revoluționar rus d 1940 18 decembrie Paul Klee artist elvețian d 1940 21 decembrie Iosif Stalin dictator rus d 1953 24 decembrie Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei d 1952 Decese 14 ianuarie Prințul Henric al Țărilor de Jos n 1820 10 februarie Honoré Daumier pictor sculptor caricaturist și litograf francez n 1808 23 februarie Albrecht von Roon mareșal prusac n 1803 10 martie Prințul Paul de Thurn și Taxis n 1843 13 martie Adolf Anderssen șahist german n 1818 27 martie Prințul Waldemar al Prusiei n 1868 4 aprilie Elizabeth Patterson Bonaparte prima soție a lui Jérôme Bonaparte n 1785 4 mai William Froude om de știință englez fizician și inginer n 1810 7 mai Charles De Coster poet romancier și scriitor belgian n 1827 1 iunie Napoléon Eugène fiul lui Napoleon al III-lea n 1856 11 iunie Wilhelm Prinț de Orania n 1840 16 iulie Maria Teresa de Savoia ducesă de Parma n 1803 4 august Ștefan Micle pedagog și fizician român n 1817 17 septembrie Eugène Viollet-le-Duc arhitect francez n 1814 5 noiembrie James Clerk Maxwell fizician scoțian n 1831 30 decembrie Constantin Năsturel-Herescu general român și filantrop n 1798 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Bernhard Hammer președinte 1879 1889 Franța Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon președinte 1873-1879 și Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Anthony William Gardiner președinte 1878-1883 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Muhammad Yakub Khan suveran din dinastia Barakzay 1879 și Musa Khan pretendent 1879-1880 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Thibaw rege din dinastia Alaungpaya 1878-1885 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Edward Robert Bulwer-Lytton guvernator general 1876-1880 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Nicolas Avellaneda președinte 1874-1880 Bolivia Hilarion Daza președinte 1876-1879 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada John Douglas Sutherland-Campbell guvernator general 1878-1883 Chile Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 Columbia Julian Trujillo președinte 1878-1880 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 Republica Dominicană Jacinto de Castro președinte 1878-1879 Caesareo Guillermo președinte 1878 1879 și Gregorio Luperon președinte 1879-1880 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Boisrond Canal președinte 1876-1879 și Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Pedro Joaquin Chamorro președinte 1875-1879 și Joaquin Zavala președinte 1879-1883 Paraguay Candido Barreire președinte 1878-1880 Peru Mariano Ignacio Prado președinte 1876-1879 Luis La Puerta președinte 1879 și Nicolas de Pierola dictator 1879-1881 1895-1899 Statele Unite ale Americii Rutherford Birchard Hayes președinte 1877-1881 Uruguay Lorenzo Latorre dictator 1876-1879 1879-1880 și Francisco Antonio Vidal președinte 1879 1880-1882 1886 Venezuela Antonio Guzman Blanco președinte 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă George Augustus Constantine Phipps administrator 1874-1879 și Hercules George Robert Robinson guvernator 1879-1880 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1884 1885 1886 1887 1888 __FARACUPRINS__ Evenimente 13 februarie Compozitorul german Richard Wagner moare de un atac de cord la Veneția Italia 24 mai Podul Brooklyn se deschide pentru trafic după 13 ani de construcție 5 iunie Primul tren Orient Express a fost pus în circulație și a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy Strasbourg München Viena Budapesta Szeged Jimbolia Timișoara Caransebeș Vârciorova Craiova Piatra Olt Pitești București Giurgiu Smârda 2627 km 22 iulie Regele zulu Cetshwayo kaMpande abia scapă de un atac al rebelilor la viața lui 12 august Ultimul Quagga a murit într-o grădină zoologică din Amsterdam 27 august Explozia principală a erupției vulcanului Krakatau Indonezia considerată cea mai mare catastrofă naturală a mileniului 30 octombrie Tratatul secret de alianță cu Imperiul Austro-Ungar În aceeași zi aderă la tratat și Germania România aderă la Tripla Alianță S-a aflat de această alianță abia după Primul Război Mondial Tratatul însemna aservirea României Austro-Ungariei în primul rând ceea ce excludea revendicarea Ardealului Nedatate Începe construcția Castelului Peleș Este inaugurată Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași 1883-1898 – Anglia reprimă răscoala din Sudan A fost inaugurată Opera Metropolitan din New York unul dintre centrele culturii muzicale mondiale Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust a compozitorului francez Charles Gounod Bacteriologul german Robert Koch descoperă cholera bacillus Antoni Gaudí începe să lucreze la Catedrala Sagrada Família din Barcelona Arte științe literatură și filozofie aprilie Luceafărul lui Mihai Eminescu este publicat în Almanahul Societății Academice Social Literare „România Jună din Viena Ion Creangă publică Moș Ion Roată Ion Roată și Cuza Vodă Poveste Moș Nichifor Coțcariul Claude Monet pictează Doamna cu umbrelă Nașteri 1 ianuarie Aristide Blank economist și finanțist român din perioada interbelică d 1960 3 ianuarie Clement Attlee prim ministru al Regatului Unit d 1967 6 ianuarie Gibran Khalil Gibran pictor filozof poet arab d 1931 10 ianuarie Maria Henrietta de Austria d 1956 13 ianuarie Prințul Arthur de Connaught nepot al reginei Victoriad 1938 14 ianuarie Nina Ricci creatoare franceză de modă d 1970 23 februarie Karl Jaspers filosof german d 1969 23 februarie Adolf al II-lea Prinț de Schaumburg-Lippe d 1936 25 februarie Prințesa Alice Contesă de Athlone d 1981 17 martie Urmuz autor român d 1923 6 aprilie Charlie Roberts fotbalist englez d 1939 9 mai José Ortega y Gasset filosof spaniol d 1955 18 mai Walter Gropius arhitect german d 1969 27 mai Andor Adorján scriitor traducător și jurnalist maghiar d 1966? 31 mai Onisifor Ghibu profesor român de pedagogie membru al Academiei Române d 1972 24 iunie Victor Franz Hess fizician austriac laureat Nobel d 1964 3 iulie Franz Kafka scriitor austriac d 1924 7 iulie Prințul Eitel Friedrich al Prusiei al doilea fiu al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei d 1942 19 iulie Vladimir Maiakovski poet rus d 1930 29 iulie Benito Mussolini dictator al Italiei d 1945 19 august Coco Chanel creatoare franceză de modă d 1971 2 septembrie Elisabeta Marie de Austria nepoată a împăratului Franz Joseph al Austriei d 1963 19 septembrie Hjalmar Bergman scriitor suedez d 1931 28 octombrie Prințul Felix de Bourbon-Parma d 1970 22 noiembrie Prințul Konrad de Bavaria membru al casei regale bavareze de Wittelsbach d 1969 4 decembrie Nicolae Cartojan autor biograf cercetător literar istoric literar pedagog publicist român d 1944 26 decembrie Maurice Utrillo pictor francez d 1955 Decese 21 ianuarie Prințul Carol al Prusiei n 1801 13 februarie Richard Wagner compozitor german n 1813 14 martie Karl Marx filosof german n 1818 15 aprilie Frederic Francisc al II-lea Mare Duce de Mecklenburg n 1823 16 aprilie Carol al II-lea Duce de Parma n 1799 19 aprilie Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg n 1852 30 aprilie Édouard Manet pictor francez n 1832 26 mai Abd el-Kader învățat arab lider al luptei algeriene de eliberare națională n 1808 29 mai Prințesa Mariana a Țărilor de Jos n 1810 6 iulie Ciprian Porumbescu compozitor român n 1853 24 august Henri conte de Chambord n 1820 3 septembrie Ivan Turghenev dramaturg rus n 1818 16 septembrie Franz Xavier Knapp pictor român n 1809 19 noiembrie Carl Wilhelm Siemens inginer britanic de origine germană n 1823 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Louis Ruchonnet președinte 1883 1890 Franța Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 și Ranavalona a III-a regină 1883-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Kura ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1880-1884 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Anthony William Gardiner președinte 1878-1883 și Alfred F Russell președinte 1883-1884 Lunda Mbumba mwato-yamvo 1874-1883 și Cimbindu uzurpator 1883-1884 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Ali al III-lea ibn Hussein Muddat bey din dinastia Husseinizilor 1882-1902 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Ayyub Khan pretendent 1880-1887 și Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Thibaw rege din dinastia Alaungpaya 1878-1885 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Frederick Samuel Robinson guvernator general 1880-1884 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Nur ad-Din Ibrahim sultan 1882-1886 1888-1892 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 Hiep Hoa Nguyen Phe-De împărat din dinastia Nguyen 1883 și Kien Phuc Nguyen Giang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1883-1884 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 Bolivia Narcisio Campero președinte 1880-1884 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada John Douglas Sutherland-Campbell guvernator general 1878-1883 și Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice guvernator general 1883-1888 Chile Domingo Santa Maria președinte 1881-1886 Columbia Jose Eusebio Otalora președinte 1882-1884 Costa Rica Prospero Fernandez Oreamuno președinte 1882-1885 Republica Dominicană Ulises Heureaux președinte 1882-1884 1887-1899 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 și Jose Maria Placido Caamano y Gomez Gornejo președinte 1883-1888 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Jose Maria Orantes președinte 1882-1883 și Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 și Luis Bogran președinte 1883-1885 1885-1886 1886-1891 Mexic Manuel Gonzalez președinte 1880-1884 Nicaragua Joaquin Zavala președinte 1879-1883 și Adan Cardenas președinte 1883-1887 Paraguay Bernardino Caballero președinte 1880-1886 Peru Lisardo Montero președinte 1881-1883 și Miguel Iglesias președinte 1883-1885 Statele Unite ale Americii Chester Allan Arthur președinte 1881-1885 Uruguay Maximo Santos președinte 1882-1886 1886 Venezuela Antonio Guzman Blanco președinte 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă William Francis Drummond Jervois guvernator 1882-1889 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Ani 1934 | 1935 | 1936 | 1937 | 1938 | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 | 1944 __FARACUPRINS__ Evenimente Ianuarie-Iulie 2 ianuarie Revista americană "Time" îl alege pe Adolf Hitler omul anului 22 ianuarie În laboratorul de fizică a Universității Columbia a fost divizat pentru prima oară un atom de uraniu 26 ianuarie Războiul civil spaniol Trupele lui Franco ajutate de italieni au preluat controlul asupra Barcelonei 2 martie Cardinalul Eugenio Pacelli este ales papă și-și ia numele de Pius al XII-lea la 25 martie 15 martie Trupele germane cotropesc Cehoslovacia În România s-a decretat mobilizarea generală Pe întreg teritoriul României au avut loc manifestații în sprijinul Cehoslovaciei 23 martie Semnarea Acordului economic româno-german Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României și Reichul German care deschidea calea subordonării economiei românești intereselor politicii hitleriste 25 martie Cardinalul Eugenio Pacelli devine papa Pius al XII-lea 28 martie Generalul Francisco Franco cucerește Madridul punând capăt războiului civil spaniol 30 martie Marea Britanie și Franța garantează apărarea Poloniei 6 aprilie Marea Britanie și Polonia semnează un pact de ajutor reciproc 7 aprilie Albania este atacată de Italia fascistă și este ocupată în cursul aceleiași luni 13 aprilie Marea Britanie și Franța acordă garanții unilaterale privind frontierele României și Greciei în speranța blocării tendințelor expansioniste germane în zona de sud-est a Europei 28 aprilie Hitler reînoiește pactul de nonagresiune între Germania și Polonia 25 iulie Polonia predă Marii Britanii și Franței două aparate de codificare germane Enigma folosite ulterior de Puterile Aliate în decodificarea mesajelor secrete germane August 2 august Scrisoarea lui Albert Einstein câtre președintele american Franklin Roosevelt despre posibilitatea tehnologică de producere a unei bombe atomice folosind uraniu 14 august Polonia refuză cererea URSS-ului ca Armata Roșie să intre în Polonia 20 25 august Bătălia de la râul Khalka dintre trupele sovietice și cele nipone unde 10000 de sovietici și 25000 de soldați ai armatei japoneze își pierd viața 22 august Hitler autorizează uciderea fără milă a tuturor bărbaților femeilor și copiilor cu descendenți polonezi sau grăitori ai limbii poloneze 23 august Semnarea la Moscova a pactului de nonagresiune între Germania și URSS Pactul Ribbentrop-Molotov 25 august Pactul dintre Marea Britanie și Polonia de ajutor reciproc împotriva Germaniei 27 august Polonia camuflează avioanele sale militare în mici aeroporturi în jurul Varșoviei 31 august Postul de radio din Gliewitz Germania este atacat de trupe SS deghizate în uniforme poloneze Septembrie septembrie noiembrie Trupele NKVD transportează 15400 de ofițeri polonezi către închisorile din Kozielsk Ostashkov și Starobielsk în URSS 1 septembrie Al doilea război mondial Cuirasatul german Schleswig-Holstein aflat într-o „vizită de prietenie la Gdansk deschide focul asupra fortului polonez de la Westerplatte O oră mai tărziu trupele germane invadează Polonia începând Blitzkriegul Războiul fulger La orele 0445 ale dimineții locotenentul Wladyslaw Gnys din regimentul de aviație Cracovia 2 doboară primele două avioane de luptă germane din acest război două bombardiere Dornier 17 2 septembrie Al doilea război mondial Avioane germane bombardează gara din Koło Polonia ucigând 111 refugiați Germanii încep construirea lagărului de concentrare de la Stutthof adăugându-i camere de gazare unde vor fi uciși 65000 de polonezi creștini 3 septembrie Al doilea război mondial Marea Britanie și Franța declară război Germaniei 92 de divizii franceze stau în spatele liniei Maginot în fața a 35 de divizii germane La Truskolasy Polonia 55 de țărani polonezi sunt adunați și impușcați de către unități naziste 4 septembrie Al doilea război mondial Avioane britanice atacă nava de război germană Admiral Scheer dar bombele nu explodează; Aviația Regală va manifesta în următoarele luni datorită deciziei guvernului britanic de a nu bombarda componentele industriei germane pentru că acestea reprezintă „proprietatea sa privată La Bydgoszcz Polonia o mie de polonezi sunt uciși incluzând mai multe sute de cercetași ce sunt împușcați la zid de către trupele germane 5 septembrie Al doilea război mondial Statele Unite își declară neutralitatea în acest război 6 septembrie Al doilea război mondial Lângă Mrocza Polonia germanii împușcă 19 ofițeri polonezi care se predaseră după o luptă cu o unitate de blindate Conducătorii trupelor armate poloneze abandonează Varșovia Africa de Sud declară război Germaniei 7 septembrie Al doilea război mondial Radio BBC începe să transmită zilnic în limba poloneză România s-a declarat neutră în urma declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale și și-a dat acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajutării Poloniei 8 septembrie Al doilea război mondial În Będzin 200 de evrei sunt arși de vii într-o sinagogă de către germani care aruncă vină asupra polonezilor executând 30 dintre ei într-o piață publică drept pedeapsă 9 septembrie Al doilea război mondial Armata polonă lansează un contraatac între Łódź și Varșovia surprinzându-i pe germani; după trei zile de luptă crâncenă numărul net superior al germanilor se dovedește decisiv A IV-a Divizie Panzer a germanilor este înfrântă la suburbiile Varșoviei 10 septembrie Al doilea război mondial Canada declară război Germaniei 12 septembrie Al doilea război mondial Forțele Luftwaffe bombardează Krzemieniec omorând sute de oameni 17 septembrie Al doilea război mondial URSS invadează Polonia cu un milion de soldați pentru a-și „apăra populația bielorusă și ucrainiană" 17 25 septembrie Al doilea război mondial Mii de polonezi sunt masacrați în estul Poloniei de elemente de ucrainieni bieloruși și evrei încurajați de sloganuri sovietice precum "Pentru polonezi tigăi< small> și câini o moarte de câine!" În Karczowka 24 de polonezi sunt legați cu sârmă ghimpată apoi împușcați sau înnecați În comitatul Luboml 500 de polonezi sunt uciși într-un masacru de 3 zile al ucrainienilor Un preot rănit în comitatul Brzezany este plasat lângă o șosea și este folosit de către unitățile sovietice care trec pe acolo ca țintă O sută de gloanțe îl lovesc înainte să moară la sfârșitul acelei zile 19 septembrie Al doilea război mondial Lavrenti Beria organizează un Directorat pentru Prizonierii de Război și instalează tabere pentru 240000 prizonieri de război polonezi aflați în custodia sovietică; aproximativ 37000 din aceștia vor fi folosiți pentru muncă obligatorie 20-21 septembrie Al doilea război mondial În apărarea orașului Grodno unități ale armatei poloneze provoacă pierderi Armatei Roșii 8oo de soldați și 10 tancuri 21 septembrie Armand Călinescu prim-ministru al României este asasinat la București 22 septembrie Al doilea război mondial Un regiment polonez respinge atacurile a 40 tancuri sovietice și unități de infanterie în Bătălia de la Kodziowce Sovieticii suferă pierderi importante 23 septembrie Al doilea război mondial În Piotrkow germanii forțează mii de prizonieri de război polonezi printre care și evrei să se ușureze într-o sinagogă curățând apoi excrementele cu obiecte sacre 24 septembrie Al doilea război mondial Trupele germane execută 800 intelectuali și lideri polonezi în Bydgoszcz 25 septembrie Al doilea război mondial Luftwaffe lansează 420 de bombardiere împotriva Varșoviei Victimele ajung la cifra de 40000 26 septembrie Al doilea război mondial Armata poloneză de Acasă în poloneză Armia Krajowa AK se formează în Varșovia 27 septembrie Al doilea război mondial În apropiere de Grabowiec 5 000 de prizonieri polonezi sunt executați de către trupele sovietice 28 septembrie Al doilea război mondial Se semnează Tratatul de prietenie Sovieto-German În timpul celor 17 luni ale acestui pact URSS va furniza Germaniei cu 865000 tone de petrol 648000 tone de lemne și 15 milioane tone de grâne Flota germană va primi o bază la Murmansk și spărgătoarele de gheață sovietice vor crea o cale liberă vaselor germane 28 septembrie Al doilea război mondial Varșovia capitulează 140000 soldați polonezi 36000 dintre ei răniți sunt luați prizonieri 29 septembrie Al doilea război mondial În apropiere de Szack sovieticii execută 200 de ofițeri polonezi din diverse unități 30 septembrie Al doilea război mondial Guvernul polonez în exil format la Paris îl numește pe generalul Wladyslaw Sikorski comandant al Armatei Radio Varșovia încetează emisiunile Octombrie 1 octombrie Al doilea război mondial Garnizoana poloneză din Peninsula Hel capitulează în fața germanilor după atacuri repetate 2 octombrie Al doilea război mondial Primii polonezi sunt încarcerați în închisoarea Pawiak din Varșovia 100000 de persoane vor fi interogate aici de către naziști dintre care 37000 vor fi executați și 60000 trimiși în lagăre de concentrare 3 octombrie Al doilea război mondial Hitler organizează o paradă a victoriei sale în Varșovia Tentativa de asasinat a AK eșuează 6 octombrie Al doilea război mondial Ultimele trupe poloneze capitulează după o bătălie de două zile împotriva tancurilor și avioanelor sovietice care se alăturaseră trupelor germane urmată de o luptă de cinci zile împotriva germanilor Polonezii cedează datorită lipsei de aprovizionare 8 octombrie Al doilea război mondial Forțele SS execută 20 de polonezi într-un cimitir din Świecie inclusiv copii cu vârste între 2 și 8 ani Al doilea război mondial Germania anexează vestul Poloniei 12 octombrie Al doilea război mondial Hans Frank este numit de germani guvernator al Guvernului General al Poloniei 14 octombrie Al doilea război mondial Submarinul polonez Orzel ajunge în Marea Britanie evadând din spațiul maritim al Estoniei 16 octombrie Al doilea război mondial Toți polonezii sunt expulzați din orașul Gdynia Expulzări similare au loc în toate teritoriile anexate Germaniei 18 octombrie Al doilea război mondial Moscova se pregătește să predea 30 000 soldați și refugiați polonezi către naziști într-un schimb de prizonieri 19 octombrie Al doilea război mondial Hitler încorporează oficial vestul Poloniei celui de-al Treilea Reich Primul ghetou evreiesc este stabilit la Lublin 21 octombrie Al doilea război mondial Germanii deportează polonezii din Poznan cel mai mare oraș din vestul Poloniei 250 000 locuitori în scopul stabilirii unor „provincii germane pure 22 octombrie Al doilea război mondial În Polonia ocupată de URSS numită acum "Belarusul de Vest" și "Ucraina de Vest" URSS-ul organizează un simulacru de alegeri confiscă toate proprietățile inclusiv conturile bancare și înlocuiește moneda oficială poloneză cu rubla Polonezii sunt concediați de la slujbele lor și aruncați în inchisoare pe măsură ce NKVD compilează liste de deportare Fabrici spitale și școli sunt demontate și trimise către URSS Educația și limba poloneză sunt reduse în mod treptat; librăriile sunt închise și cărțile sunt arse Bisericile sunt distruse și preoții arestați; purtatul unei cruci devine interzis Posesia unei mașini de scris reprezintă un delict 30 octombrie Al doilea război mondial Viacheslav Molotov declară "Un șoc adus Poloniei întâi de către Armata germană apoi de către Armata Roșie și nimic n-a mai rămas din această urâtă progenitură a Tratatului de la Versailles!" Noiembrie 2 noiembrie Al doilea război mondial Primul transport de femei poloneze ajunge în lagărul de concentrare de la Ravensbrück 3 noiembrie Al doilea război mondial Gestapo execută 96 de profesori polonezi în școala acestora și într-o pădure din apropiere de Rypin 6 noiembrie Al doilea război mondial Gestapo adună 183 de profesori ai Universității Jagiello din Cracovia și-i trimite către lagărul de concentrare Sachsenhausen în apropiere de Berlin În comitatul Luck țărani ucrainieni oferă cazare la 200 de polonezi refugiați de nazism apoi îi ucid 11 noiembrie Al doilea război mondial În Ziua de Independență a Poloniei trupele germane forțează 350 de polonezi să sape canale apoi îi execută în grupuri Înainte de a muri fiecare grup strigă "Trăiască Polonia!" 13 noiembrie Al doilea război mondial Se creează Uniunii Luptei Armate 22 noiembrie Al doilea război mondial Naziștii execută 53 de locuitori ai unei case din Varșovia 23 noiembrie Al doilea război mondial Naziștii publică un decret prin care obligau evreii polonezi să poarte semnul distinctiv Steaua lui David 29 noiembrie Al doilea război mondial URSS impune cetățenia sovietică tuturor locuitorilor teritoriilor poloneze ocupate 30 noiembrie Războiul de iarnă URSS atacă Finlanda Decembrie 7 decembrie Al doilea război mondial O conferință Gestapo NKVD are loc într-un oraș-stațiune din Polonia pentru a planifica în comun lichidarea rezistenței poloneze 18 decembrie Al doilea război mondial Lavrenti Beria lider al NKVD ordonează începutul unei mari deportări a polonezilor către URSS 27 decembrie Al doilea război mondial La Wawer în apropiere de Varșovia Polonia trupe naziste ucid 170 bărbați și copii Arte știință literatură și filozofie 1 ianuarie Apare la Iași sub conducerea lui George Călinescu revista "Jurnalul Literar" între 1 ian-10 ian 1939; a doua serie a revistei a apărut la București între 1947 și 1948 2 aprilie Apare la București săptămânal revista România literară sub conducerea lui Cezar Petrescu 15 decembrie Debutul poetului Geo Dumitrescu în revista "Cadran" nr 4 cu poezia Cântec sub pseudonimul Vladimir Ierunca La Atlanta SUA a avut loc premiera filmului "Pe aripile vântului" în regia lui Victor Fleming avându–i ca protagoniști pe Vivien Leigh și Clark Gable Petre P Negulescu publică Destinul omenirii vol II George Călinescu publică Principii de estetică Lucian Blaga publică Arta și valoare Ernest Hemingway publică Zăpezile de pe Kilimanjaro Nașteri 1 ianuarie Emil Brumaru poet român 12 februarie Ray Manzarek muzician american The Doors 19 februarie Irina Loghin cântăreață română 25 februarie Gerald Murnane scriitor australian 13 aprilie Seamus Heaney scriitor nord-irlandez laureat Nobel d 2013 20 aprilie Gro Harlem Brundtland politiciană norvegiană 4 mai Mircea Ifrim politician român 4 mai Amos Oz scriitor israelian 9 iunie Ileana Cotrubaș soprană 18 iunie Ilie Merce politician român 11 iulie Marcu Tudor politician român 26 iulie Cezar Baltag poet român d 1997 1 august Valeria Seciu actriță română 9 august Paul Magheru politician român 28 august Rodica Ojog-Brașoveanu scriitoare română d 2002 30 august John Peel disc jockey britanic d 2004 12 septembrie Sergiu Andon politician român 28 septembrie Ioan Alexandru jurist român 7 octombrie Michael Markel scriitor sas transilvănean 9 octombrie Gheorghe Chiper politician român 16 octombrie Péter Jecza sculptor și profesor de sculptură român d 2009 18 octombrie Jan Erik Vold poet norvegian 20 octombrie Dumitru Matcovschi poet prozator academician publicist și dramaturg< ref> din Republica Moldova d 2013 27 noiembrie Nicolae Manolescu critic literar eseist și istoric literar român 12 decembrie Tudor Octavian poet și publicist român 20 decembrie Ștefan Glăvan politician român Decese 29 ianuarie William Butler Yeats poet englez laureat al Premiului Nobel n 1865 10 februarie Papa Pius al XI-lea n 1857 19 mai George Petcu poet român n 1917 27 mai Joseph Roth scriitor austriac n 1894 7 august Charlie Roberts fotbalist englez n 1883 21 septembrie Armand Călinescu prim-minstru al României împușcat de legionari n 1893 23 septembrie Sigmund Freud medic neuropsihiatru evreu-austriac creator al psihanalizei n 1856 Premii Nobel Fizică Ernest Orlando Lawrence Chimie Adolf Butenandt și Leopold Ruzicka Medicină Gerhard Domagk Literatură Frans Eemil Sillanpää Pace O treime din premiul in bani a fost alocat Fondului Principal iar celelalte două treimi au fost alocate Fondului Special aferent acestei categorii Note Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Emil Hacha președinte 1938-1939 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Philipp Etter președinte 1939 1942 1947 1953 Finlanda Kyosti Kallio președinte 1937-1940 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Ignacy Moscicki președinte 1926-1939 și Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 Spania Manuel Azana y Diaz președinte 1936-1939 și Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 și Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 și Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Griffith rege 1913-1939 și Seeiso rege 1939-1940 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Ghazi I rege din dinastia Hașemită 1933-1939 și Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Emile Edde președinte 1936-1941 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 și Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Dansranbelghiin Dogsom președinte 1936-1939 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Roberto Maria Ortiz președinte 1938-1940 Bolivia German Busch Becerra președinte 1937-1939 și Carlos Quintanilla președinte 1939-1940 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada John Buchan guvernator general 1935-1940 Chile Pedro Aguirre Cerda președinte 1938-1941 Columbia Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 Costa Rica Leon Cortes Castro președinte 1936-1940 Cuba Federico Laredo Bru președinte 1936-1940 Republica Dominicană Jacinto Bienvenudo Peynado președinte 1938-1940 Ecuador Aurelio Mosquera Narvaez președinte 1938-1939 și Andres Fernandez de Cordoba Nieto președinte 1939-1940 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Juan Demostenes Arosemena președinte 1936-1939 Ezequiel Fernandez Jaen președinte 1939 și Augusto Samuel Boyd președinte 1939-1940 Paraguay Felix Paiva președinte 1937-1939 și Jose Felix Estigarribia președinte 1939-1940 Peru Oscar Reimundo Benavides președinte 1914-1915 1933-1939 și Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Eleazar Lopez Contreras președinte 1935-1941 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă George Vere Arundell Monckton-Arundell guvernator general 1935-1941 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Ani 1953 | 1954 | 1955 | 1956 | 1957 | 1958 | 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 __FARACUPRINS__ Anul 1958 MCMLVIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 8 ianuarie Viitorul campion mondial la șah americanul Bobby Fischer a câștigat primul lui campionat național de șah la vârsta de 14 ani 13 ianuarie 9235 de oameni de știință au semnat o solicitare pentru stoparea testelor bombelor nucleare 31 ianuarie Prima lansare reusită în Cosmos a unui satelit construit de SUA – Explorer I februarie În România comunistă se fac arestări în baza Decretului nr89 care prevedea"Persoanele care prin faptele lor sau manifestări primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea în stat vor fi internate în locuri de muncă" 6 februarie Opt fotbaliști ai clubului Manchester United sunt victime ale accidentului aviatic de la München 25 februarie Bertrand Russell lansează "Campania pentru Dezarmarea Nucleară" 27 martie Nikita Hrușciov a devenit premier al Uniunii Sovietice 3 aprilie Gheorghe Gheorghiu-Dej nemulțumit de ritmul colectivi­zării a ordonat ascuțirea luptei contra țărănimii 15 mai Uniunea Sovietică lansează Sputnik 3 iunie-iulie Are loc retragerea trupelor sovietice din România Se pare că în acea perioadă în România se aflau 25149 militari ruși 7 iunie La București are loc un Concurs atletic la care Iolanda Balaș a stabilit recordul mondial la săritura în înalțime la 178 de metri 16 iunie Au fost condamnați la moarte și executați organizatorii revoluției anticomuniste din 1956 din Ungaria Imre Nagy Pal Maleter Miclos Gimes 5 iulie Prima ascensiune a vârfului Gasherbrum I 8068 m al 11-lea vârf ca înălțime din lume 9 iulie Un cutremur de 75 grade pe scara Richter a avut loc în Lituya Bay Alaska provocând un megatsunami cu înălțimea valului de apă de 520 metri Este cel mai mare tsunami cunoscut din istorie 29 iunie Brazilia învinge Suedia cu 5-2 în finala Campionatului Mondial de Fotbal 26 iulie Americanii lansează Explorer IV 29 iulie Președintele american Dwight Eisenhower a semnat actul care a dus la crearea NASA 2 septembrie A fost inaugurat la București Muzeul "George Enescu" 4 septembrie S-a desfășurat la București prima ediție a Festivalului internațional George Enescu 14 septembrie Președintele francez Charles de Gaulle și cancelarul federal Konrad Adenauer hotărăsc la sfârșitul primei lor întrevederi să pună capăt dușmăniei istorice între Franța și Germania 28 septembrie În Franța o majoritate de 79% spune "da" pentru constiturea celei de-a V Republici Franceze 23 octombrie Decernarea Premiului Nobel pentru literatură scriitorului rus Boris Leonidovici Pasternak pentru romanul Doctor Jivago devenit best-seller în Europa Occidentală dar nepublicat în țara de origine 11 decembrie Constantin Noica este arestat anchetat la Malmaison și apoi la sediul Securității din Pitești condamnat în cele din urmă la 25 ani de închisoare sub acuzația de "uneltire contra orânduirii sociale"; a fost eliberat în august 1964 21 decembrie Generalul Charles de Gaulle este ales președinte al Franței cu 785% din voturi Vasile Voiculescu este arestat și conadamnat la temniță grea; eliberat la 2 mai 1962 În România comunistă în ciuda colectivizării Gospodariile agricole colective GAC nu cultivau decât 175% din pământul arabil al țării Arte științe literatură și filozofie 15 iulie A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista Luceafărul organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 22 septembrie – A avut loc premiera bucureșteană a operei Oedip de George Enescu conducerea muzicală – Constantin Silvestri regia Jean Rînzescu în rolul principal – David Ohanesian; premiera mondială a operei avusese loc la Paris în anul 1936 România este prima țară din lume care organizează Olimpiadele internationale ale elevilor România a avut această initiativă și a făcut demersuri în acest sens organizând prima olimpiadă internatională de matematică în anul 1958 Ulterior au avut loc și olimpiade internaționale de fizică ale elevilor Scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn începe să scrie Arhipelagul Gulag care va fi publicat în 1973 Nașteri 12 ianuarie Marian Sârbu politician român 26 ianuarie Ellen DeGeneres comediant stand-up gazdă show tv actriță americană 2 februarie George Grigore orientalist scriitor și profesor român 26 februarie Michel Houellebecq scriitor francez 10 martie Sharon Stone actriță americană 14 martie Albert al II-lea prinț de Monaco 3 aprilie Alec Baldwin actor american 15 aprilie Abu Hamza al-Masri șeic egiptean 20 aprilie Dragan Đokanović politician sârb din Bosnia 23 aprilie Radu Mihăileanu regizor francez de origine română 29 aprilie Michelle Pfeiffer actriță americană 16 mai Ioan Țundrea politician român 7 iunie Prince muzician american 14 iulie Mircea Geoană politician român președinte al PSD 19 iulie Erlend Krauser chitarist german născut în România 29 iunie Oana Lungescu purtător de cuvânt al NATO 25 iulie Varujan Vosganian politician român 7 august Bruce Dickinson solistul vocal al trupei Iron Maiden 16 august Madonna cântăreață și actriță americană 29 august Michael Jackson cântăreț american de muzică pop d 2009 23 octombrie Abdel Rahman el Bacha pianist francez de origine libaneză 28 octombrie Ion Radu Zilișteanu om de afaceri român 22 noiembrie Jamie Lee Curtis actriță americană Decese 6 ianuarie Prințesa Joséphine Caroline a Belgiei n 1872 13 ianuarie Dan Botta poet român n 1907 27 ianuarie Prințul Oskar al Prusiei n 1888 6 februarie Geoff Bent fotbalist englez n 1932 17 februarie Petr Bezruč poet ceh n 1867 21 februarie Duncan Edwards fotbalist englez n 1936 8 martie Infanta Eulalia a Spaniei n 1864 23 martie Leon Man stareț al mănăstirii Nicula n 1936 5 aprilie Prințul Ferdinand de Bavaria n 1884 18 aprilie Prințesa Louise de Orléans n 1882 25 aprilie Iosif Iser pictor român n 1881 29 mai Juan Ramón Jiménez scriitor spaniol laureat al Premiului Nobel n 1881 20 iunie Kurt Alder chimist german laureat al Premiului Nobel b 1902 22 august Roger Martin du Gard romancier și dramaturg francez laureat al Premiului Nobel n 1881 26 august Prințesa Alexandra de Anhalt prințesă de Schwarzburg n 1868 9 octombrie Papa Pius al XII-lea n 1876 13 decembrie Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei n 1890 Premii Nobel Fizică – Pavel Alekseyevich Cherenkov Ilia Frank Igor Yevgenyevich Tamm Chimie – Frederick Sanger Medicină – George Wells Beadle Edward Lawrie Tatum Joshua Lederberg Literatură – Boris Leonidovich Pasternak Pace – Georges Pire Medalia Fields Klaus Roth Regatul Unit René Thom Franța Note Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Ani 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 | 1964 | 1965 | 1966 | 1967 | 1968 | 1969 __FARACUPRINS__ 1964 MCMLXIV a fost an bisect al calendarului gregorian care a început într-o miercuri Evenimente 5 ianuarie Prima întâlnire după secolul al XV-lea dintre liderii Bisericii Romano Catolice și ai celei Ortodoxe; papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I s-au întâlnit la Ierusalim 29 ianuarie Jocurile Olimpice de Iarnă se deschid la Innsbruck Austria 29 ianuarie URSS lansează doi sateliți științifici Elektron I și II dintr-o singură rachetă februarie Vizita premierului român Ion Gheorghe Maurer la Beijing 6 martie Constantin II devine rege al Greciei 27 martie Cutremur de 92 grade în Alaska care omoară 125 de oameni și provoacă mari distrugeri materiale în orașul Anchorage 26 aprilie Tanganika și Zanzibar formează Tanzania 12 iunie Nelson Mandela militant al luptei împotriva apartheid-ului din Africa de Sud a fost condamnat la închisoare pe viață Vara Decret de grațiere a deținuților politici din România comunistă 15 iulie S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 27 iulie Războiul din Vietnam încă 5000 de soldați americani sunt trimiși în Vietnamul de Sud ridicând numărul total al forțelor americane în Vietnam la 21000 21 iunie Spania învinge URSS cu 2-1 în finala Campionatului European de Fotbal din Spania septembrie Au început lucrările la Sistemul hidroenergetic Porțile de Fier I 10 octombrie Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Tokyo Japonia; Iolanda Balaș și Mihaela Peneș cuceresc medalii de aur În total România a obținut 11 medalii 2 aur 4 argint 5 bronz 12 octombrie Sovieticii au lansat Voskhod I în spațiu prima navă spațială capabilă să transporte trei persoane pe orbita Pământului 14 octombrie Dr Martin Luther King devine cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Pace 14 octombrie Nikita Hrușciov este deposedat de putere în URSS; Leonid Brejnev își asumă puterea 16 octombrie China a detonat prima bombă nucleară 10 decembrie Jean-Paul Sartre refuză Premiul Nobel pentru Literatură Arte știință literatură și filozofie 13 ianuarie The Beatles lansează I Want to Hold Your Hand în SUA; acesta devine primul lor hit în SUA și reprezintă începutul Beatlemania 20 ianuarie Membrii trupei britanice The Beatles au lansat primul lor album din SUA Meet the Beatles 26 iunie The Beatles lansează albumul A Hard Day's Night 10 septembrie Prima audiție în țară a poemului simfonic Vox Maris de George Enescu interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române dirijată de Iosif Conta 24 decembrie Inaugurarea Teatrului "Ion Creangă" din București cu premiera "Povestea lui Harap Alb" în regia lui Ion Lucian 21 ianuarie Eugène Ionesco dramaturg francez de origine română este ales membru al Academiei Franceze La Paris apare Căderea în timp de Emil Cioran Marin Sorescu debutează cu volumul Singur printre poeti Nașteri 7 ianuarie Nicolas Cage actor american 4 februarie Oleg Protasov fotbalist și antrenor rus 5 februarie Duff McKagan fost basist al trupei Guns N' Roses 17 ianuarie Michelle Obama sotia celui de al 40-lea președinte a SUA Barack Obama 17 februarie Dragoș Petre Dumitriu politician român 10 martie Edward Conte de Wessex al treilea fiu al reginei Elisabeta a II-a 8 aprilie George Spaiuc pictor român figurativ 22 aprilie Liliana Zaharia hidrolog român 20 mai Miodrag Belodedici fotbalist român 15 iunie Michael Laudrup fotbalist danez 22 iunie Dan Brown scriitor american 26 iunie Tommi Mäkinen campion de formula 1 30 iulie Jürgen Klinsmann fotbalist și antrenor german 30 septembrie Monica Bellucci actriță italiană 3 octombrie Clive Owen actor britanic 14 octombrie Cristiano Bergodi fotbalist și antrenor italian 15 octombrie Roberto Vittori astronaut italian 31 octombrie Marco van Basten fotbalist olandez 9 noiembrie Nicolae Păun deputat din partea etniei rome 13 noiembrie Christian Tămaș scriitor filosof și traducător român 16 decembrie Heike Drechsler campioană olimpică Decese 18 februarie Fredrik Ljungström inginer constructor și industriaș suedez n 1875 6 martie Regele Paul I al Greciei n 1901 12 martie Abbas el-Akkad scriitor egiptean n 1889 14 martie Păstorel avocat scriitor epigramist român n 1894 11 aprilie Alexandru Ghika matematician și pedagog român n 1902 17 aprilie George Vraca actor român n 1896 21 mai Tudor Vianu critic literar filosof român n 1897 21 mai James Franck fizician german laureat al Premiului Nobel n 1882 3 iunie Frans Eemil Sillanpää scriitor finlandez n 1888 6 iulie Ion Vinea poet român n 1895 25 iulie Cornel Medrea sculptor român n 1888 17 august Mihail Ralea filosof psiholog sociolog diplomat n 1896 1 septembrie George Georgescu dirijor român director al Orchestrei Filarmonice din București n 1887 10 octombrie Jacques Byck lingvist și filolog român n 1897 24 decembrie Kukșa al Odessei sfânt ortodox din Imperiul Rus n 1875 Premii Nobel Fizică Charles Hard Townes Nicolay Gennadiyevich Basov Alexandr Mihailovici Prohorov Chimie Dorothy Crowfoot Hodgkin Medicină Konrad Bloch Feodor Lynen Literatură Jean-Paul Sartre Pace Martin Luther King Jr Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Ani 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 1994 MCMXCIV a fost un an obișnuit al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Familiei Anul Internațional al Sportului și Idealului Olimpic Națiunile Unite Evenimente 17 ianuarie Un cutremur cu o magnitudine de 67 a avut loc în San Fernando Valley din Los Angeles omorând 61 de oameni și lăsând 26029 fără locuințe 26 ianuarie Este semnat la Bruxelles de către ministrul român de Externe Teodor Meleșcanu Documentul–cadru privind participarea României la Parteneriatul pentru pace propus de NATO 12 februarie Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Lillehammer Norvegia 14 februarie Cu ocazia vizitei oficiale la București a președintelui croat Franjo Tudjman a fost semnat „Tratatul de prietenie și colaborare româno-croat 25 februarie Masacrul din Hebron În timp ce circa 500 de palestinieni se rugau în genunchi la Mormântul Patriarhilor din Hebron un colonist israelian cu vederi extremiste Baruh Goldstein a deschis focul și a ucis 29 de musulmani 28 februarie Grevă generală în România pentru proteste contra eșecului reformelor economice 6 martie Referendum în Republica Moldova numit La sfat cu poporul privind posibila unificare cu România; majoritatea votanților au răspuns cu „da pentru independența Republicii Moldova 12 martie Biserica anglicană a acceptat și femei-preot pentru prima dată în ultimii 460 de ani 5 aprilie Vizita la București a președintelui Serbiei Slobodan Miloșevici 6 aprilie Președintele Rwandei Juvénal Habyarimana și președintele Burundi Cyprien Ntaryamira ambii de etnie hutu și-au pierdut viața într-un accident aviatic când avionul a fost doborât de două rachete în momentul în care se pregătea să aterizeze la Kigali A fost pretextul începutului genocidului rwandez 7 aprilie Extremiștii Hutu din Rwanda au început să militeze pentru politica lor ucigând în decurs de o sută de zile peste 800000 de opozanți 8 aprilie Kurt Cobain liderul formației Nirvana este găsit decedat la Seattle Washington 21 aprilie Liderul OEP Yasser Arafat s-a întâlnit la București cu ministrul de Externe al Israelului Shimon Peres discuții la care a participat și președintele Iliescu 27 aprilie Au avut loc primele alegeri multirasiale din Africa de Sud 9 mai Nelson Mandela devine primul președinte de culoare al Africii de Sud 14 mai A fost inaugurat Hotelul Sofitel din complexul World Trade Center din București 18 mai Jocul Caritas se prăbușeste Patronul Caritasului Ioan Stoica anunță închiderea circuitului 15 iulie-21 iulie Planeta Jupiter este lovită de 21 de fragmente mari din cometa Shoemaker-Levy 9 într-un interval de 6 zile 17 iulie Naționala Braziliei învinge naționala Italiei cu scorul de 3-2 la penalty și câștigă FIFA '94 după ce jocul se terminase cu scorul 0-0 12 august Woodstock 94 începe la Saugerties New York Este aniversarea a 25 de ani de la Woodstock 69 17 august Guvernul a adoptat Proiectul de Lege privind modificarea și completarea Legii Privatizării Legea 58 1991 prin introducerea cupoanelor nominative în cadrul programului de privatizare în masă 23 august Firma Mc Donald's a semnat un contract de asociere în participațiune cu SC "Unirea" SA 25 august Ion Stoica patronul "Caritas"-ului a fost reținut la Direcția Cercetări Penale a IGP pentru audieri sub acuzația de bancrută frauduloasă fals și înșelăciune în dauna avutului particular 8 septembrie Un Boeing 737 cu 132 de oameni la bord s-a prăbușit în apropiere de aeroportul internațional Pittsburgh SUA; n-au fost supraviețuitori 26 octombrie Matematicianul englez Andrew Wiles a anunțat rezolvarea Marii Teoreme a lui Fermat 5 noiembrie Este publicată o scrisoare a fostului președinte american Ronald Reagan prin care anunță că suferă de boala Alzheimer 5 noiembrie Pugilistul american George Foreman în vârstă de 45 de ani a devenit cel mai în vârstă campion la categoria grea a WBA World Boxing Association după ce l-a învins prin KO pe Michael Moorer 8 noiembrie George W Bush este ales guvernator de Texas 13 noiembrie Suedia decide prin referendum să se alăture Uniunii Europene Michael Schumacher își câștigă în mod controversat primul titlu mondial în Formula 1 9 decembrie Președintele rus Boris Elțîn ordonă guvernului să ia "toate măsurile" necesare împotriva guvernului cecen precum și în vederea dezarmării "formațiunilor înarmate" Sunt emise "Decretul nr 2166" și "Rezoluția 1360" ale guvernului rus prin care a fost declanșată intervenția rusă în Cecenia la 11 decembrie 1991 Nașteri 1 februarie Harry Styles cantaret britanicpop 16 februarie Matthew Knight actor canadian 1 martie Justin Bieber cântăreț canadian pop R&B 13 martie Gerard Deulofeu fotbalist spaniol 18 aprilie Moisés Arias actor american 18 iunie Maria Constantinescu handbalistă română 28 iunie Prințul Hussein bin Al Abdullah prinț moștenitor al Iordaniei 3 decembrie Jake T Austin actor american 29 decembrie Eliza Cicic handbalistă română Decese 20 ianuarie Matt Busby fotbalist și antrenor scoțian de fotbal n 1909 22 ianuarie Telly Savalas actor american n 1922 28 ianuarie Frank Hardy scriitor australian n 1917 9 februarie Gherasim Luca poet român teoretician al suprarealismului n 1913 8 martie Eufrosinia Kersnovskaia nobilă rusă supraviețuitoare a Gulagului n 1908 9 martie Charles Bukowski scriitor american n 1920 9 martie Fernando Rey actor spaniol n 1917 18 martie Gina Patrichi actriță română n 1936 23 martie Giulietta Masina actriță italiană n 1921 28 martie Eugen Ionescu scriitor scriitor de limbă franceză de origine română n 1909 30 aprilie George Constantin actor român n 1933 30 aprilie Roland Ratzenberger pilot austriac de Formula 1 n 1960 1 mai Ayrton Senna pilot brazilian de Formula 1 n 1960 6 mai Moses Rosen fost șef-rabin al Cultului Mozaic din România n 1912 19 mai Jacqueline Kennedy soția președintelui american John F Kennedy n 1928 29 mai Erich Honecker politician comunist german conducător al RDG n 1912 5 aprilie Kurt Cobain solistul trupei Nirvana n 1967 8 aprilie Jean Georgescu regizor român n 1901 15 aprilie Sabba S Ștefănescu geofizician român n 1902 22 aprilie Richard Nixon al 37-lea președinte al SUA n 1913 8 iulie Kim Ir-sen comunist nord-coreean conducător al Coreeei de Nord n 1912 14 august Elias Canetti scriitor de limbă germană laureat Nobel n 1905 19 august Linus Pauling chimist american laureat Nobel n 1901 24 august Wolf Aichelburg scriitor german n 1912 7 septembrie James Clavell scriitor britanic n 1924 17 septembrie Karl Popper filosof englez de origine austriacă n 1902 25 septembrie Mark Alexander Abrams sociolog britanic n 1906 26 septembrie Louis Ferdinand Prinț al Prusiei n 1907 3 octombrie Heinz Rühmann actor german n 1902 4 octombrie Luigi Ionescu cântăreț român de muzică ușoară n 1927 20 octombrie Burt Lancaster actor american n 1913 30 octombrie Nicholas Georgescu-Roegen matematician economist român n 1906 25 noiembrie Gheorghe Vitanidis regizor român n 1929 30 noiembrie Titus Popovici scriitor și scenarist român n 1930 14 decembrie Petrache Lupu cioban român n 1907 Premii Nobel Fizică Bertram N Brockhouse Clifford G Shull Chimie George A Olah Medicină Alfred G Gilman Martin Rodbell Literatură Kenzaburo Oe Pace Yasser Arafat Șimon Peres Ițhak Rabin Medalia Fields Efim Isakovici Zelmanov Rusia Pierre-Louis Lions Franța Jean Bourgain Belgia Jean-Christophe Yoccoz Franța Secole Secolul XIX Secolul XX Secolul XXI Decenii Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Ani 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 __FARACUPRINS__ 1995 MCMXCV a fost un an comun al calendarului gregorian A fost primul an din "Decada internațională a băștinașilor lumii" 1995-2005 A fost desemnat Anul Internațional al toleranței Evenimente 1 ianuarie Austria Finlanda și Suedia intră în Uniunea Europeană 17 ianuarie Un cutremur cu magnitudinea de 73 care are loc în apropiere de Kobe Japonia face 6434 victime umane 30 ianuarie Întâlnirea dintre președintele Republicii Moldova Mircea Snegur și Bill Clinton președinte al SUA prima de acest fel este consacrată în principal ajutorului american destinat dezvoltării economiei de piață și reformelor politice din R Moldova 3 februarie Este lansată naveta spațială "Discovery" pentru o misiune de opt zile La bord s–a aflat cosmonautul Serghei Krikalev alături de alți 5 astronauți americani A fost prima misiune comună americano–rusă din 1975 când a avut loc istorica întâlnire în cosmos dintre stația americană "Apollo" și cea sovietică "Soiuz" 20 martie A avut loc atentatul terorist din metroul din Tokio organizat de secta Aum soldat cu 12 morți și 5500 de răniți – a fost primul atentat terorist cu armă chimică înregistrat în lume 26 martie Pentru prima dată în 26 de ani nici un soldat britanic nu patrulează străzile din Belfast Irlanda 28 martie Vizita oficială a președintelui României Ion Iliescu în Italia și la Vatican 31 martie Zborul 371 al TAROM Un avion Airbus al TAROM se prăbușeste la Balotești nici un supraviețuitor 19 aprilie Clădirea federală Murrah din orașul Oklahoma SUA a fost ținta unui atac terorist În urma exploziilor au murit 168 oameni printre care opt ofițeri federali 21 aprilie Exploratorul Teodor Gh Negoiță devine primul român care atinge Polul Nord în cadrul unei expediții ruse de cercetare 7 mai Jacques Chirac este ales președinte al Franței Va începe mandatul pe 17 mai 17 mai Pentru prima dată un român Constantin Lăcătușu a reușit să ajungă pe cel mai înalt vârf al lumii Everest 8 848 m 29 mai A 12-a enciclică intitulată Ut unum sunt "pentru ca toți să fie unul" prin care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut apel la unitatea creștinilor din întreaga lume 29 mai Societatea Automobile Dacia Pitești a lansat la TIBCO'95 noul model Dacia Nova primul model proiectat și realizat în România destinat atât pieței interne cât și exportului 16 iunie Un măslin adus din Israel și oferit Papei Ioan Paul al II-lea a fost plantat în grădina Vaticanului pentru a marca prima aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice între Sfântul Scaun și statul evreu 22 iunie Ministrul român de externe Teodor Meleșcanu prezintă la Paris omologului său francez Herve de Charette cererea de aderare a României la Uniunea Europeană 26 iunie Președintele egiptean Hosni Mubarak a supraviețuit unui grav atentat la Addis Abeba în Etiopia 29 iunie Navele spațiale Atlantis SUA și Mir Rusia s-au unit formând astfel cel mai mare satelit artificial care a orbitat vreodată în jurul Pământului 6 iulie Abolirea pedepsei cu moartea în Africa de Sud 11 iulie Masacrul de la Srebrenica Trupe sârbo-bosniace condusă Ratko Mladić au invadat localitatea Srebrenica care se afla sub protecția trupelor ONU 13 iulie Republica Moldova și Albania devin cel de-al 35-lea și 36-lea stat membru al Consiliului Europei 23 iulie Asociația Turismului în România ATR și-a adjudecat pachetul majoritar de acțiuni la Hotel Intercontinental București 2 august Atentat nereușit asupra președintelui Georgiei Eduard Șevarnadze 6 august Mii de oameni marchează la Hiroshima Nagasaki Washington DC și Tokyo comemorarea a 50 de ani de la lansarea bombei atomice 24 august Microsoft lansează Windows 95 22 octombrie Michael Schumacher câștigă cel de-al doilea său titlu mondial la Formula 1 3 noiembrie Taifunul "Angela" abătut asupra arhipelagului filipinez s-a soldat cu 883 de morți și 188 de dispăruți 4 noiembrie A fost asasinat la Tel Aviv în cursul unui miting pentru pace premierul israelian Ițhak Rabin 7 noiembrie Exploratorul Fiodor Koniukov începe marșul către Polul Sud pe care-l atinge după o călătorie de 60 de zile pe schiuri în care a parcurs 1350 de km 11 noiembrie Președintele PNȚCD Corneliu Coposu a decedat la Spitalul Universitar din București după o lungă suferință și intervenții ale echipei medicale care l-a avut în grijă 20 noiembrie Pentru prima oară de la desființarea bursei din România în 1948 de către comuniști s-au efectuat tranzacții de acțiuni la Bursa de Valori București al cărei director este Stere Farmache 21 noiembrie Acordul de la Dayton SUA Este consfințit astfel Acordul de pace asupra Bosniei semnat de către președinții bosniac Alia Izetbegovici croat Franjo Tudjman și sârb Slobodan Milosevici semnat la 14 decembrie 1995 la Paris Sfârșitul războiului civil din Bosnia 1 decembrie A emis pentru prima dată prima dintr-o serie de televiziuni Media Pro Pro TV 8 decembrie Premierul rus Viktor Cernomârdin și șeful guvernului cecen Doku Zavgaev semnează un acord ce consfințește apartenența Ceceniei la Rusia Cecenia primește o relativă autonomie în domeniul relațiilor economice și culturale 10 decembrie Rețeaua americană de televiziune prin cablu CNN a transmis în premieră ceremonia de decernare a Premiilor Nobel organizată la Primăria din Oslo Nedatate Virusul Ebola omoară 244 de africani în Kikwit Zair în Africa Centrală La Timișoara are loc prima fertilizare in vitro și embriotransfer uman din România Arte științe literatură și filozofie 9 februarie Alain Delon actor regizor și producător primește Ursul de Aur pentru întreaga carieră la Festivalul de film de la Berlin 7 iunie Regizorul Lucian Pintilie a primit distincția franceză Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor Pelicula Forrest Gump primește Premiul Oscar pentru cel mai bun film Nașteri 24 februarie Narcis Ianău participant la Românii au talent Decese 2 ianuarie Valeriu Emil Galan scriitor român n 1921 2 martie Gusztáv Abafáy Gusztáv Öffenberger scriitor istoric literar și publicist maghiar din România n1901 2 aprilie Hannes Alfvén fizician suedez laureat al Premiului Nobel n 1908 24 aprilie Gilda Marinescu actriță română n 1933 25 aprilie Ginger Rogers cântăreață dansatoare și actriță americană n 1911 6 mai| Maria Pia de Saxe-Coburgo e Bragança n 1907 18 mai| Elizabeth Montgomery actriță americană n 1933 31 mai Ștefana Velisar Teodoreanu soția lui Ionel Teodoreanu n 1897 20 iunie Emil Cioran filosof și scriitor român stabilit în Franța n 1911 22 iunie Yves Congar teolog catolic n 1904 29 iunie Lana Turner actriță americană n 1921 26 iulie Constantin Anastasatu medic român membru al Academiei Române n 1917 29 august Michael Ende scriitor german n 1929 9 octombrie Alec Douglas-Home politician britanic prim-ministru al Marii Britanii n 1903 10 octombrie Nicu Vladimir cântăreț folk român n 1950 4 noiembrie Gilles Deleuze filosof francez n 1925 4 noiembrie Itzhak Rabin prim ministru al Israelului asasinat n 1922 11 noiembrie Corneliu Coposu om politic român președinte al Partidului Național Țărănesc senator fost deținut politic n 1914 25 decembrie Dean Martin actor american n 1917 Premii Nobel Fizică Martin L Perl Frederick Reines Chimie Paul J Crutzen Mario J Molina F Sherwood Rowland Medicină Edward B Lewis Christiane Nüsslein-Volhard Eric F Wieschaus Literatură Seamus Heaney Pace Joseph Rotblat Conferințele de Știință și Probleme Mondiale din Pugwash Note 2002 MMII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Ecoturismului și al Muntelui Anul Caragiale în România celebrând 150 de ani de la nașterea dramaturgului IL Caragiale Anul Național al Științei în Marea Britanie Evenimente 1 ianuarie Bancnotele și monedele euro au fost introduse în 12 țări ale Uniunii Europene 8 februarie Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Salt Lake City Utah 14 februarie Repatrierea rămășițelor pământești ale lui Carol al II-lea și ale ultimei sale soții Elena Lupescu 18 martie A început recensământul din România 1 aprilie Olanda a devenit prima țară din lume unde eutanasia a fost legalizată 9 aprilie La Westminster Abbey au loc funeraliile reginei mamă Elizabeth a Marii Britanii 27 aprilie Andrei Pleșu fondator și rector al Institutului de studii avansate New Europe College din București a primit Premiul „Joseph–Bech pe anul 2001 Echipa masculină de seniori a devenit campioană europeană la gimnastică cu ocazia desfășurării celui de–al 25–lea Campionat European de gimnastică 1 mai La Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi de la Geneva ediția nr 30 România a câștigat 67 de medalii din care 15 de aur și trei premii speciale ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări Printre premianți sunt profesorii Universității Bioterra din București – medalie de aur pentru vodca ecologică și de argint pentru sucul fără conservanți Carotina 25 mai Al 47-lea concurs muzical Eurovision a avut loc în Tallin Estonia 3 iunie S-a desfasurat la Cluj în perioada 3-9 iunie prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania primul festival din România destinat exclusiv lung-metrajelor 4 iunie Jubileul reginei Elisabeta a II-a care celebrează 50 de ani de domnie 5 iunie La Institutul de boli cardiovasculare Prof Dr CC Iliescu din București a fost efectuat primul autotransplant cardiac intreventie chirurgicală constând în explantarea cordului pacientului repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa 15 iunie Lansarea în România a postului de televiziune MTV România; invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost interpretul de muzică latino Enrique Iglesias 21 iulie Michael Schumacher își câștigă al cincilea titlu mondial în Formula 1 și astfel egalează recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 30 iunie Brazilia învinge Germania cu scorul de 2-0 și câștigă Campionatul Mondial de Fotbal din Coreea de Sud și Japonia 2 septembrie Specialiștii Institutului Clinic Fundeni au realizat în premieră națională un transplant de măduvă în cazul leucemiei acute 10 septembrie Elveția cunoscută pentru neutralitatea sa se alătură Națiunilor Unite 11 septembrie S-a născut Dincă Valentin 23 septembrie Belgia A intrat în vigoare legea care aprobă euthanasia Belgia fiind a doua țară din lume după Olanda care a legalizat euthanasia 26 septembrie Feribotul senegalez supraîncărcat Le Joola s-a răsturnat în largul coastelor Gambiei; numărul estimat al morților a fost de peste 1800 de persoane 12 octombrie Esplanade Theatres on the Bay un centru pentru desfășurările culturale și artistice care a fost inaugurat în Singapore 23 octombrie Rebelii ceceni au ocupat un teatru din centrul Moscovei luând aproximativ 700 de ostatici 18 noiembrie Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați din rândul burselor mari din Europa 21 22 noiembrie La summitul de la Praga șapte țări au fost invitate spre a începe negocierile de aderare cu NATO Bulgaria Estonia Letonia Lituania România Slovacia și Slovenia Țările invitate s-au alăturat NATO în 2004 23 noiembrie Președintele Statelor Unite ale Americii George W Bush a sosit la București într-o vizită oficială Este cel de-al patrulea președinte american care a vizitat România după Gerald Ford Richard Nixon și Bill Clinton 12 decembrie Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia Cehia Ungaria Slovenia Slovacia Estonia Letonia Lituania Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004 Numărul membrilor UE crește astfel de la 15 la 25 Pentru România și Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării anul 2007 15 decembrie Pentru prima dată România a fost nominalizată în cadrul galei Premiilor MTV Europa Barcelona prin introducerea secțiunii "Cel mai bun artist român"; câștigătoare a fost trupa "Animal X" Nasteri 5 februarie Davis Clevelandactor american 25 iunie Mason Vale Cottonactor american in filmele Radio Free Albemuth2009Desperate Housewives2008-TV-6 episoadeThe Spleenectomy2008etc 4 august Kieron Williamsonpictor englez 11 septembrie Dincă Valentin 27 septembrie Ingrid Donescudansatoare română 7 octombrie Cleopatra Stratancântăreață română 19 noiembrie Gaia Cauchicântăreață malteză Decese 5 ianuarie Gheorghe Scripcă scriitor român n 1930 8 ianuarie Alexandr Mihailovici Prohorovfizician rus laureat al Premiului Nobel în 1964 membru de onoare al Academiei Române n 1916 12 ianuarie Cyrus Vancesecretar de stat al SUA n 1917 13 ianuarie Ferdinand Weisspianist român n 1932 16 ianuarie Robert Hanbury Brown astronom și fizician britanic n 1916 17 ianuarie Camilo José Cela scriitor spaniol laureat al Premiului Nobel pentru literatură n 1916 18 ianuarie Dimitrie Pǎcurariucritic si istoric român n 1925 22 ianuarie Peter Bardensmuzician englez n 1945 23 ianuarie Robert Nozickfilosof american n 1938 23 ianuarie Pierre Bourdieusociolog francez n 1930 23 ianuarie Florin Bratu scriitorscriitor roman n 1931 27 ianuarie John Jamespilot engllez n 1914 28 ianuarie Astrid Lindgrenscriitoare suedezǎ n 1907 1 februarie Hildegard Knefactrițǎcântǎreațǎ și autoare germanǎ n 1925 4 februarie Eve Titusscriitoare de cărți pentru copii n 1922 4 februarie Prințul Sigvard Duce de Uppland n 1907 6 februarie Max Perutzbiolog austriac laureat Nobel n 1914 8 februarie Zizinho fotbalist brazilian n 1921 9 februarie Prințesa Margareta sora reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit n 1930 14 februarie Nándor Hidegkutifotbalist si antrenor maghiar n 1922 15 februarie Kevin Smith actor neo-zeelandezactor din Noua Zeelandǎ n 1963 20 februarie Ion Țuguiscriitor român n 1933 20 februarie Cristian Neamțuportar al echipei Universitatea Craiova n 1980 22 februarie Barbara Valentinactriță austriacă n 1940 22 februarie Chuck Jonesanimator american n 1912 martie Ioan Mușatamiral român n 1928 2 martie Cozma Lostunepiscop român n 1931 5 martie Tamara Dobrinmembru supleant al CC al PCR n 1925 7 martie Alexandru Balaci critic și istoric literar român n 1916 8 martie Marțian Dandeputat român n 1935 10 martie Massimo Morsello poet muzician militant naționalist italian n 1958 11 martie James Tobin economist american n 1918 12 martie Gheorghe Iliescu-Călinești sculptor n 1932 12 martie Zoran Đinđićpremierul Serbieiîn urma unui atentat n 1952 13 martie Bayliss Levrettpilot de curse auto american n 1914 13 martie Hans-Georg Gadamer filosof german n 1900 14 martie Cherry Wilder scriitoare neozeelandeză n 1930 20 martie George Macovescupublicist prozator diplomat și politician român n 1913 24 martie César Milstein om de știință argentinian laureat Nobel n 1927 24 martie Bob Saidpilot de curse auto american n 1932 26 martie Dumitru Corbeapoet român n1910 27 martie Dudley Mooreactor englez n 1935 27 martie Milton Berleactor american de film n 1908 28 martie Billy Wilder regizor american n 1906 30 martie Regina mamă a Marii Britanii n 1900 1 aprilie Simo Häyhä lunetist finlandez supranumit "Moartea albă" n 1905 6 aprilie Petru Dumitriu scriitor român n 1924 8 aprilie Florin Mitroi pictor român n 1938 10 aprilie Yuji Hyakutakeastronom japonez n 1950 12 aprilie; Gabriel Raksifotbalist român n 1938 13 aprilie Desmond Titteringtonpilot britanic n 1928 15 aprilie Damon Knightscriitor american n 1922 18 aprilie Pál Reizerepiscop român n 1943 18 aprilie Thor Heyerdahletnolog norvegian n 1914 20 aprilie Drăgan Muntean solist de muzică populară n 1955 20 aprilie Hieronymus Mengespreot romano-catolic român n 1910 22 aprilie Victor Weisskopffizician american n 1908 23 aprilie Gopal Baratham scriitor singaporez n1935 26 aprilie Brândușa Prelipceanu jurnalistă Agerpres și Rompres și traducătoare n 1949 27 aprilie Ruth Handler inventator american Printre produsele pe care le-a patentat se află celebra păpușa Barbie n 1916 28 aprilie Alexandr Lebed general și politician rus n 1950 3 mai Barbara Castlepolitician britanic n 1910 6 mai Pim Fortuynpolitician olandez n 1948 13 mai Valeri Lobanovski fotbalist si antrenor ucrainean n 1939 14 mai Florica Mitroipoeta si ziaristǎ românǎ n 1944 17 mai Ladislau Kubalafotbalist maghiar n 1927 20 mai Stephen Jay Gouldpaleontolog biolog evoluționist și istoric al științei american n 1941 21 mai Niki de Saint Phalle pictoriță și sculptoriță franceză n 1930 22 mai Alexandru Todea cardinal român n 1912 23 mai Pierre de Boisdeffre istoric diplomat și critic literar francez n 1926 25 mai Ștefan Augustin Doinaș poet eseist traducător român n 1922 26 mai Ecaterina Malcociactrițǎ moldoveanǎ n 1937 4 iunie Nineta Gusti actriță română de teatru și film n 1913 7 iunie George Ioan Dănescu general român și ministru de interne 9 iunie Peter Mokaba a fost un membru al parlamentului sud-african n 1959 10 iunie John Gottigangster american n 1940 13 iunieGheorghe Bulgărpedagog român n 1920 17 iunie Fritz Walterfotbalist german n 1920 21 iunie Timothy Findleyromancier si dramaturg canadian n 1930 24 iunie Pierre Wernerpolitician luxemburghez n 1913 27 iunie John Entwistlemuzician englez n 1944 29 iunie Ole-Johan Dahl informatician norvegian n 1931 1 iulie Mihail Krugcântǎreț rus n 1961 1 iulie Pius Branzeumedic român membru al Academiei Române n 1911 3 iulie Irina Nicolau folclorist eseist român n 1946 4 iulie Laurent Schwartz matematician francez n 1915 6 iulie John Frankenheimer regizor de film american n 1930 8 iulie Pavel Bechetactor moldovean n 1957 9 iulie Rod Steigeractor american n 1925 13 iulie Benny Peledgeneral israelian n 1928 16 iulie John Cockeinformatician american laureat al Premiului AMTuring n 1925 17 iulie Gabriela Manole-Adoc sculptoriță română n 1926 25 iulie Alexandru Rațiupolitician român n 1916 27 iulie Ronald Brown politicianpolitician britanic n 1921 28 iulie Archer John Porter Martin chimist englez laureat Nobel n 1910 28 iulie Aurelian Gulansublocotent român n 1922 31 iulie Elena Curelaru poetǎ si pictorițǎ română n 1922 1 augustFrancisco Arcellanascriitor poet eseist critic jurnalist și profesor filipinez n1916 3 august Niculiță Secrieriupictor român n 1938 5 august Francisco Coloanescriitor chilian n 1910 6 august Edsger Dijkstra informatician olandez n 1930 10 august Kristen Nygaardinformatician norvegian n 1926 12 august Victor Teleucăpoet eseist traducător și publicist român basarabean n 1933 18 augustTurpal-Ali Atgheriev vice prim-ministru și ministru al Siguranței Naționale a Republicii Cecenia n1969 25 august Dorothy Hewett scriitoare australiană n 1923 26 august Simion Vârgolicipreot ortodocs român n 1902 29 august Lance Macklinpilot englez n 1919 31 august George Porterchimist englez laureat al Premiului Nobel n 1920 31 august Martin Kamenbiochimist canadiano-american n 1913 1 septembrie Nicolae Șchiopugeneral de armată român n 1933 2 septembrie Rodica Ojog-Brașoveanu scriitoare de romane polițiste n 1939 4 septembrie Cornel Vulpeactor român n 1930 7 septembrie Eugen Coșeriu filolog român n 1921 13 septembrieAlexander Kazanțevscriitor sovietic de science-fiection n 1906 14 septembrieSofian Boghiuduhovnic ortodox și pictor bisericesc român n 1912 15 septembrie Mircea Beluactor de teatru român n 1941 15 septembrie Regele Gustav al VI-lea Adolf al Suediei n 1882 18 septembrie Mauro Ramosfotbalist brazilian n 1930 27 septembrie Eugen Cazimiroviciprofesor al n 1937 octombrie Vasile Cosmaactor roman n1924 1 octombrie Ilie Ceaușescu general român n 1926 4 octombrie Gwen Araujoadolescenta americana n 1985 16 octombrie Ileana Berlogea istoric profesor și critic de teatruromân n 1931 18 octombrie Iancu Fischer filolog român n 1923 21 octombrie Bernardino Pérez Elizaránfotbalist si antrenor spaniol n 1925 25 octombrie Richard Harrisactor irlandez n 1930 31 octombrie Raf Valloneactor italian n 1916 noiembrie Duiliu Sfințescuprofesor universitar român n 1911 2 noiembrie Eduard Covali regizor de teatru român n 1930 6 noiembrie Eleonora Costescuautoare romanǎ n 1916 7 noiembrie Rudolf Augsteinjurnalist german n 1923 13 noiembrie Alexandru Dragomir filosof român n 1916 17 noiembrie Abba Eban diplomat și om politic israelian n 1915 18 noiembrie James Coburnactor american n 1928 22 noiembrie Infanta Beatriz a Spaniei fiica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei n 1909 24 noiembrie John Rawlsfilosof american n 1921 28 noiembrie Dan Tufaruactor român n 1944 6 decembrie Dan Amedeo Lăzărescuavocat și scriitor politician român n 1918 7 decembrie José Donososcriitor chilian n 1924 12 decembrie Vasile Avramscriitor român n1940 12 decembrie Brad Dexteractor american n1917 12 decembrie Ion P Filipescujurist român n 1927 13 decembrie Maria Elena Bjornsonconsiderată printre cei mai buni scenografi ai ultimelor decenii din teatrul mondial n 1949 16 decembrie Vladimir Stângaciupilot pionerul hidroaviației românești n 1907 20 decembrie Georg Scherg prozator poet român de limba germană n 1917 21 decembrie José Hierro poet spaniol n 1922 22 decembrie Joe Strummermuzician britanic n 1952 26 decembrie Herb Rittsfotograf american n 1952 27 decembrie George Roy Hillregizor american n 1921 30 decembrie Mary Wesley scriitor britanic n 1942 Nicu Caranica poet dramaturg și eseist român n 1911 Andre Clot istoric și scriitor francez n 1909 Iosif Costinaș jurnalist român n 1940 Constanța Crǎciun comunist român n 1914 Vasile Gheorghe om de afaceri român n 1951 Costin Kirițescu economist român membru al Academiei Române n 1908 Elisaveta Kovacs comunist român n 1937 Alexandra Picunov sculptoriță moldoveancă n 1928 Gheorghe Lambru acordeonist român n 1935 Ioan Mitrofan arheolog român n 1929 Rodica Mănăilă fiziciană română membră corespondentă a AcademieRomâne n 1935 Paul Nagy comunist român n 1928 Eremia Profeta pictor român n 1914 Constantin Costin Rădulescu speolog romăn n 1932 Gheorghe Aurelian Rădulescu inginer chimist român n 1907 Mátyás Tóth fotbalist român n 1918 Ilie Udilă acordeonist român n 1930 Eugen Velea fost ofițer superior de Securitate n 1940 Premii Nobel Fizică Raymond Davis Jr Masatoshi Koshiba Riccardo Giacconi Chimie John B Fenn Koichi Tanaka Kurt Wüthrich Medicină Sydney Brenner H Robert Horvitz John Sulston Literatură Imre Kertész Pace Jimmy Carter Medalia Fields Laurent Lafforgue Franța Vladimir Voevodski Rusia SUA Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Thomas Berger romancier scriitor american n 1924 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Albert Einstein n 14 martie 1879 Ulm – d 18 aprilie 1955 Princeton a fost un fizician teoretician de etnie evreiască născut în Germania apatrid din 1896 elvețian din 1899 emigrat în 1933 în SUA naturalizat american în 1940 profesor universitar la Berlin și Princeton A fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică< ref> Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse 1905 care unesc mecanica cu electromagnetismul și de teoria relativității generalizate 1915 care extinde principiul relativității mișcării neuniforme elaborând o nouă teorie a gravitației Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă teoria capilarității probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică explicarea mișcării browniene a moleculelor probabilitatea tranziției atomice teoria cuantelor pentru gazul monoatomic proprietățile termice al luminii al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice teoria radiației ce include emisia stimulată teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este Emc² care cuantifică energia disponibilă a materiei Pe această formulă se bazează atomistica secțiunea din fizică care studiază energia nucleară Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei A fost un activ militant al păcii și susținător al cauzei poporului evreu căruia îi aparținea Einstein a publicat peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii< ref> Educația Copilăria Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm în Germania într-o familie de evrei nepracticanți< ref> fiul lui Hermann comerciant și Pauline Einstein Încă de mic Albert s-a manifestat ca un băiat neobișnuit Nu a vorbit până la trei ani dând impresia că este retardat mintal Cu toate acestea a reușit să acumuleze o serie de cunoștințe numai prin efort individual Din acest motiv cei de vârsta lui nu îl înțelegeau și îl disprețuiau ceea ce l-a făcut să devină un copil retras Datorită dificultății de a se adapta la școală profesorii l-au considerat un copil problemă îndărătnic și diferit care nu vrea să învețe Pe măsură ce creștea se manifestau tot mai clar înclinația sa către dispozitive mecanice și modele fizice precum și pasiunea sa pentru matematică înțelegea cu abilitate conceptele ei dificile München În 1880 familia lui s-a mutat la München unde tatăl și bunicul lui și-au deschis un mic atelier de produse electrice În anul 1884 la vârsta de cinci ani micul Albert a primit de la tatăl său o busolă care l-a fascinat în mod deosebit producându-i cum avea mai târziu să declare „o impresie adâncă și de durată" inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii dorință care îl va urmări toată viața La insistențele mamei la 6 ani Einstein a luat lecții de vioară Deși nu era prea pasionat interpreta cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München Deși părinții săi nu erau religioși ca o contrapondere tânărul a primit acasă lecții de iudaism< ref> Dorind să-l îndrume către electrotehnică tatăl său îl înscrie în anul 1888 la gimnaziul Luitpold din München astăzi acest gimnaziu îi poartă numele Deși aici erau promovate ideile progresiste ale pedagogiei era perioada conflictului dintre adepții învățământului clasic în cadrul căruia se studiau greaca și latina și cei ai învățământului modern care avea la bază studiul limbilor moderne Einstein ura disciplina Mai târziu în scrierile sale sublinia faptul că aici gândirea creatoare era eliminată prin învățarea bazată pe memorare mecanică și lipsită de imaginație Un prieten de familie Max Talmud student la medicină îl inițiază pe micul Einstein la vârsta de 10 ani în anul 1889 în domeniul cunoașterii împrumutându-i cărțile sale științifice și filozofice și prezentându-i printre altele filozofia lui Immanuel Kant Critica rațiunii pure și Elementele lui Euclid Această ultimă lucrare îl impresionează în mod deosebit și ulterior o va denumi „cartea sacră a geometriei De la Euclid viitorul mare savant va înțelege raționamentul deductiv ajungând ca la 12 ani să învețe singur întreaga geometrie euclidiană În scurt timp va continua cu studiul calculului infinitezimal Autodidact Einstein învață mai mult acasă decât la școală La numai 10 ani Albert începe să studieze singur matematica și științele naturii Încă de mic copil arătase interes pentru natură precum și abilitate în a înțelege concepte matematice dificile Era capabil să învețe mai mult de unul singur decât la școală Metoda autodidactă dezvoltată încă din copilărie a continuat să îi folosească pe toată durata anilor de școală În timp ce interesul său pentru anumite materii plictisitoare era simulat el era captivat în mod real de fizică și filozofievezi Sindromul Einstein identificat cu sindromul Asperger în care micii pacienți deși au tulburări de vorbire de comportament și de integrare socială sunt adevărate genii La vârsta de 12 ani 1891 a învățat geometria euclidiană și la la 15 ani rămâne la München pentru a-și încheia anul școlar în timp ce familia se mută la Pavia Italia datorită eșecurilor repetate ale afacerii Dar după primul trimestru își urmează familia la Pavia părăsind școala Elveția Albert vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea Politehnică elvețiană în anul 1895 ETH Eidgenössische Technische Hochschule deși avea note excepționale la matematică și la fizică Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an pe baza notelor obținute la examenul de maturitate Familia îl trimite la Aarau Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma necesară Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania la școala elvețiană profesorii respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire Pentru Einstein anii petrecuți în Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa deși avea un caracter introvertit și singuratic Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell Einstein începe să viseze și să se aprofundeze în teoriile sale formulând una din primele sale întrebări teoretice „Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul acesteia?" La 17 ani în anul 1896 după încheierea studiilor la Aarau se înscrie la Universitatea Federală Politehnică ETH din Zürich care deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită din Europa și dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare l-au dezamăgit pe Einstein Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile principii ale fizicii Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut iar la orele de laborator citea reviste științifice în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii Lipsea adesea de la ore folosindu-și întregul timp pentru a studia fizica pe cont propriu sau pentru a cânta la vioară Mileva Marić o colegă sârboaică de la ETH singura femeie de acolo studentă la matematici atrage atenția lui Einstein și acesta se îndrăgostește de ea în 1898 La 20 de ani 1899 Albert își încheie cea mai mare parte a studiilor și cercetărilor care vor sta la baza teoriilor sale Einstein este absolvent al ETH devenind profesor de matematică și fizică în anul 1900 Totuși nu fusese un student prea strălucit cel puțin din punctul de vedere la profesorilor care aveau o părere negativă despre Einstein nu îi recomandaseră nici continuarea studiilor Cariera Elveția 1901 Șomer fiind caută de lucru Găsește de lucru ca tutore meditator și apoi ca profesor la o școală privată în Schaffhausen 1902 Einstein primește o slujbă la Institutul de Patente din Elveția ca examinator de brevete expert tehnic clasa a III-a< ref> 1905 Einstein primește titlul Doctor în Fizică în cadrul Universității din Zürich în urma unei dizertații privind determinarea dimensiunilor moleculare 1906 Einstein avansează profesional ajungând examinator expert tehnic clasa a II-a la Biroul de Patente 1908 Obține un post de lector la Universitatea din Berna 1909 Părăsește postul de la Oficiul de Patente deoarece este numit profesor asociat de fizică teoretică la Universitatea din Zürich 1911 Einstein se mută cu familia la Praga și este numit profesor titular la Universitatea Germană de acolo unde rămâne până în 1912 1912 1914 Einstein se mută la Zürich și obține postul de profesor de fizică teoretică la Universitatea ETH și aceasta la recomandarea Mariei Curie care a remarcat valoarea lucrărilor sale științifice Aici găsește un mediu favorabil studiilor și cercetărilor sale i se permite să efectueze orice experiment dorește Berlin 1914 Devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin secția de cercetare în cadrul Academiei Prusiene dar și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin toate acestea la recomandarea fizicianului german Max Planck 1917 Este numit director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin 1920 Einstein este numit profesor-invitat la Universitatea din Leiden 1921 5 mai este ales membru străin al Royal Society Princeton În 1933 ascesiunea naziștilor și a ideologiei antisemite îl determină pe Einstein să emigreze în SUA și astfel că împreună cu o parte din studenții săi se stabilește la Princeton unde va rămâne pentru tot restul vieții 1932 Numit profesor la The Institute for Advanced Study Princeton 1943 Primește funcția de consultant la Divizia de Cercetare și Dezvoltare secția Muniții și Explozibili în cadrul Armatei americane Contribuții științifice Prima sa lucrare științifică o scrie de la vârsta de 16 ani 1894 sau 1895Lucrarea se numea "Cercetarea stării de eter în câmp magnetic" și prefigurează câteva din ideile care îl vor conduce către teoria relativității < ref> Pasionat de cercetarea științifică studiază lucrările lui Minkowski care i-a fost profesor Michelson Fizeau În urma unor publicații Einstein se impune ca un remarcabil om de știință Astfel în anul 1901 trimite la revista de fizică Annalen der Physik o lucrare având ca subiect capilaritatea "Annus mirabilis" Anul miraculos al lui Einstein când se dezvoltă Teoria Relativității a fost 1905 În acest an Einstein își dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor moleculare Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri trimise de Einstein la anuarul de fizică german Annalen der Physik 17 martie Einstein trimite spre publicare articolul "Un punct de vedere euristic privind producerea și transformarea luminii" în care sugerează din considerente termodinamice că lumina poate fi considerată ca fiind compusă din cuante de energie independente Articolul avea să apară la sfârșitul lunii mai; 30 aprilie Einstein trimite al doilea articol în care arată cum se pot calcula Numărul lui Avogadro și dimensiunea moleculelor studiind mișcarea lor într-o soluție Acest articol a fost acceptat și ca teza de doctorat apărând în Annalen der Physik doar în ianuarie 1906 Este pe locul trei ca celebritate dar pe unul din primele locuri privind numărul de citări de care s-a bucurat în acei ani Einstein dedică teza de doctorat prietenului său Marcel Grosmann fost coleg la ETH 11 mai Einstein trimite spre publicare articolul său despre mișcarea browniană – "Despre mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii"; 30 iunie Marele articol "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare" 27 septembrie Articolul trimis de data aceasta are doar trei pagini și se intitulează "Depinde inerția unui corp de conținutul său energetic?" Ist die Trägheit eines Körpers von seinem Energiegehalt abhängig? Articolul conține – conform unui obicei care avea sa se întâlnească frecvent la Einstein gândurile sale de după publicarea marelui articol despre relativitatea specială În 19 decembrie 1905 scrie al doilea articol dedicat mișcării browniene dar acest articol va fi publicat în ianuarie 1906 Teoria Relativității Restrânse Cea de-a patra lucrare importantă publicată de Einstein în 1905 "Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare" conținea ceea ce avea să fie cunoscută mai târziu ca Teoria relativității restrânse una dintre cele mai celebre contribuții ale sale în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite au loc în același moment sau nu Ideile de bază au fost formulate de Einstein încă de când avea 16 ani deci cu 10 ani în urmă Încă de la Newton filozofii naturali denumirea sub care erau cunoscuți fizicienii și chimiștii încercaseră să înțeleagă natura materiei și a radiației precum și felul în care interacționau într-o imagine unificata a lumii Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept concepția mecanicistă asupra lumii în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale era cunoscută drept concepția electromagnetică asupra lumii Totuși niciuna dintre idei nu era capabilă să ofere o explicație coerentă asupra felului cum radiația de exemplu lumina și materia interactionează atunci când sunt văzute din sisteme de referință inerțiale diferite adică interacțiile sunt urmărite simultan de un observator în repaus și un observator care se mișcă cu o viteză constantă În primăvara anului 1905 după ce a reflectat la aceste probleme timp de 10 ani Einstein și-a dat seama ca esența problemei constă nu într-o teorie a materiei ci într-o teorie a măsurării Esența acestei teorii speciale a relativității era constatarea că toate măsurătorile timpului și spațiului depind de judecăți asupra simultaneității a două evenimente diferite Aceasta l-a condus la dezvoltarea unei teorii bazate pe două postulate Principiul relativității care afirmă că legile fizicii sunt aceleași în toate sistemele de referință inerțiale Principiul invariabilității vitezei luminii care arată că viteza luminii în vid este o constantă universală Numai viteza luminii este constantă în orice sistem de referință lucru preconizat și de teoria lui Maxwell Tot aici apare pentru prima data celebra sa formulă E m c^2 \ < math> "Echivalența masă-energie" Această ecuație exprimă cantitate imensă de energie ascunsă într-un corp și care poate fi eliberată atât în procesul de fisiune cât și în cel de fuziune nucleară procese care stau la baza funcționării bombei atomice Iată câteva din consecințele relativității restrânse< ref> "Contracția Lorentz" sau "contracția lungimilor" însoțită de "dilatarea timpului" Micșorarea aparentă a dimensiunilor obiectelor care se deplasează față de observator cu viteze relativiste "Efectul Doppler" În astronomie constă în micșorarea frecvenței "deplasarea spre roșu" radiației emise de corpurile cerești îndepărtate ca urmare a expansiunii Universului "Aberația luminii" Imaginea unui obiect în mișcare cu viteză apropiată de cea a luminii apare comprimată asemeni unui con cu vârful indicând sensul deplasării Masa nu mai este constantă și nici timpul nu se mai scurge cu aceeași viteză mai ales la viteze foarte mari Teoria relativității restrânse aduce o explicație clară celebrului experiment Michelson-Morley 1887 putând fi considerat chiar o generalizare a rezultatelor acestuia Einstein a fost primul care a unit mecanica clasică cu electrodinamica lui Maxwell Elaborând teoria relativității restrânse Einstein a spart tiparele unor concepții geniale clădite cu peste două secole în urmă de către Isaac Newton în a sa Philosophiae naturalis principia mathematica 1686 dovedind o intuiție și un curaj exemplar Prin aceasta a fost capabil să ofere o descriere consistentă și corectă a evenimentelor fizice din diverse sisteme de referință inerțiale fără a face presupuneri speciale cu privire la natura materiei sau a radiației sau a felului cum ele interacționează Teoria relativității generalizate Teoria relativității restrânse explică fenomenele ondulatorii eliminând acțiunea instantanee de la distanță Electrodinamica lui Faraday și Maxwell este compatibilă cu viteza finită de propagare a luminii Prin generalizarea legilor mecanicii newtoniene și a unor legi ale fizicii electrodinamica devine relativistă Dar pentru a pune gravitația in concordanță cu relativitatea a fost nevoie de modificări mult mai profunde ceea ce l-a condus pe Einstein la Teoria relativității generalizate În această teorie orice viteză de propagare inclusiv a gravitației este finită Teoria Relativității Generalizate asociază timpului spațiul legând coordonatele evenimentelor de timp și sudându-le în mod unitar iar gravitația devine o proprietate a acestui reper spațiu-timp devenind de fapt o deformare a spațiului și a timpului Einstein nu desființează concepția newtoniană ci o înlocuiește cu una mai extinsă valabilă pentru viteze apropiate de cea a luminii Teoria Relativității Generalizate a revoluționat gândirea științifică prin negarea existenței unui timp absolut stârnind un ecou uriaș în toată lumea fiind discutată în contradictoriu în cele mai prestigioase centre științifice ca și în cercuri mondene sau în săli de conferințe pentru marele public A fost combătută cu vehemență de unii dându-se dovadă de cunoaștere superficială Epoca ce a urmat a fost marcată de interesul pentru această teorie considerată ca răsturnătoare a tuturor legilor mișcărilor și fenomenelor fizice admise ca fundamentale Mecanica statistică Unul din subiectele tratate în Annus Mirabilis 1905 se referă la mecanica statistică Aceasta spre deosebire de mecanica clasică se ocupă de sisteme cu un număr foarte mare de particule studiind comportamentul mediu al acestora și reprezintă un domeniu care abia fusese studiat de Ludwig Boltzmann și Josiah Willard Gibbs Teoria gravitației Una din consecințele teoriei relativității generalizate o constituie "Curbarea spațiului" Sesizând asemănarea dintre curbarea traiectoriei unui obiect aflat într-un sistem de referință care se mișcă uniform accelerat și curbarea traiectoriei unui obiect lansat în câmpul gravitațional Einstein trage concluzia că fasciculele luminoase se curbează când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu masă foarte mare de unde reprezentarea mai greu de înțeles cum că spațiul însuși ar fi curb Pentru a-și susține teoria relativității generalizate Einstein a atras atenția că există fenomene care o confirmă Astfel el a afirmat că frecvența undelor luminoase se modifică atunci când acestea parcurg un câmp gravitațional pentru că orbitele planetelor și sateliților suferă o rotire suplimentară și că razele de lumină sunt deviate de la linia dreaptă în vecinătatea Soarelui Astronomie Teoria relativității generalizate a fost confirmată prin diverse observații astronomice Cea mai importantă dintre ele a fost studierea eclipsei totale de Soare din 29 mai 1919 la care a participat o echipă condusă de astronomul Sir Arthur Stanley Eddington care avea să devină unul din susținătorii acestei teorii și care confirmă devierea unghiulară a razelor de lumină în câmpul gravitațional al Soarelui Aceasta a confirmat cu o precizie de 10 % efectul Einstein și o dată cu aceasta a dovedit experimental justețea teoriei lui Einstein O altă confirmare o constiuie deplasarea spre roșu către frecvențe mai joase a liniilor spectrale emise de atomi într-un câmp gravitațional intens "efectul Einstein" similar efectului Doppler Universul configurat de teoriile lui Einstein nu mai este unul cu o metrică euclidiană Semnificația devierii razelor de lumină în câmpuri gravitaționale intense constă în acel nou model al Universului înzestrat cu un spațiu cvadridimensional Contribuțiile lui Einstein determină transformarea rapidă cosmologiei mai ales în perioada 1920 1970 într-o ramură a fizicii< ref> Astronomii Alexander Friedmann și Georges Lemaître au demonstrat prin anii 1920 că ecuațiile lui Einstein conduc la ideea unui Univers aflat în plină expansiune Încercând să obțină modelul unui Univers staționar Einstein introdusese în cadrul celebrelor sale ecuații de câmp o constantă cosmologică Ulterior observațiile lui Edwin Hubble au dovedit contrariul Einstein recunoaște că a săvârșit o mare eroare și acceptă modelul cosmologic al Universului în expansiune pe care tot el îl preconizase< ref> Ulterior pe la jumătatea secolului al XX-lea se va admite teoria Big Bang ca explicație a formării Universului Teoria unitară a câmpului Totuși teoria relativității nu este acea teorie fizică universală la care visa autorul ei Einstein a încercat să creeze o teorie fizică capabilă să lege toate câmpurile fizice care există în realitate gravitațional electromagnetic șa și să furnizeze o explicație cât mai completă și detaliată a imaginii fizice a lumii El n-a reușit însă să creeze o astfel de teorie Ipoteza fotonică Efectul fotoelectric constituie unul din domeniile tratate în 1905 Pentru a explica acest fenomen care infirma caracterul ondulatoriu al luminii Einstein explică mecanismul emisiei de electroni utilizând ideile recente ale lui Max Planck folosind termenul de "cuantă" pachet de energie Pentru această lucrare Einstein va primi Premiul Nobel pentru Fizică Asta înseamnă că Einstein a primit premiul Nobel nu pentru teoria relativității ci în calitate de părinte al mecanicii cuantice Einstein emite o ipoteză revoluționară asupra naturii luminii afirmând că în anumite circumstanțe determinate radiația electromagnetică are o natură corpusculară materială sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase pentru care a introdus denumirea de foton ar fi proporțională cu frecvența acelei radiații De fapt primul care a demonstrat teoretic că radiația electromagnetică este emisă în cantități precis determinate cuante a fost Max Planck care în anul 1900 a descris matematic așa-numita radiație a corpului negru Această ipoteză contrazicea o tradiție de un secol este vorba de teoria electromagnetică a lui Maxwell care consideră emiterea energiei luminoase ca pe un proces continuu Aproape nimeni nu a acceptat teoria lui Einstein Fizicianul american Robert Andrews Millikan care a confirmat experimental teoria un deceniu mai târziu a fost el însuși descumpănit de rezultat Einstein a cărui principala preocupare era să înțeleagă natura radiației electromagnetice a urgentat ulterior dezvoltarea unei teorii care să reflecte dualismul particulă undă al luminii Mișcarea browniană Într-unul din articolele publicate în 1905 cu titlul "Mișcarea Browniană"< ref> a făcut predicții semnificative asupra teoriei emise de botanistul englez Robert Brown privind mișcarea aleatoare a particulelor suspendate într-un fluid Aceste previziuni au fost confirmate experimental Ecuațiile lui Einstein Forma matematică prin care teoria relativității generalizate descrie forța de gravitație o constituie un sistem de zece ecuații numite ecuațiile de câmp Einstein Acestea au fost descoperite concomitent de Einstein și de matematicianul german David Hilbert 1862 1943 în anul 1915 Între cei doi savanți a avut loc un schimb de idei care a condus la forma finală a ecuațiilor de câmp ale Relativității Generalizate Statistica Bose-Einstein În 1924 Einstein primește din partea fizicianului indian Satyendra Nath Bose o descriere a unui model statistic prin care lumina putea fi asimilată unui gaz Einstein publică acest rezultat la care ulterior adaugă și contribuțiile sale la revista Zeitschrift für Physik Toate acestea conduc la descrierea fenomenului ce apare la temperaturi scăzute denumit condensatul Bose-Einstein și obținut în laborator abia în 1995< ref> Statistica Bose-Einstein mai este utilizată și pentru explicare comportamentului bosonilor Modelul Schrödinger Einstein propune fizicianului Erwin Schrödinger o aplicație a teoriei lui Max Planck prin a considera nivelul energetic al unui gaz privit ca un întreg fără a lua în considerare fiecare moleculă componentă Utilizând distribuția Boltzmann Schrödinger descrie proprietățile "gazului ideal semiclasic" Efectul Einstein de-Haas În 1915 Einstein efectuează împreună cu fizicianul olandez Wander Johannes de Haas un experiment prin care să pună în evidență comportamentul giromagnetic al electronului Astfel s-a demonstrat că feromagnetismul se datorează impulsului unghiular intrinsec al electronului denumit ulterior spin Girocompasul Einstein a adus îmbunătățiri girocompasului introducând suspensia electrodinamică a giroscopului De asemenea Einstein a moderat ca expert disputa dintre Hermann Anschütz-Kaempfe și Elmer Ambrose Sperry în privința patentării girocompasului În cele din urmă primul dintre ei a obținut dreptul de autor în 1915 Refrigeratorul Einstein Datorită unui accident datorat agentului de răcire din acea perioadă care era toxic Einstein și colegul său Leó Szilárd au experimentat cu alte tipuri de substanțe mai puțin periculoase < ref> Descoperirea lor a fost patentată pe 11 noiembrie 1930 dar nu a avut prea mare succes deoarece între timp în 1929 a fost introdus freonul ca agent de răcire Laserul În 1916 Einstein publică un articol în Physikalische Zeitschrift în care bazat pe consecințele legilor radiației lui Max Planck preconizează pricipiile de funcționare ale laserului În această lucrare introduce conceptele de emisie spontană și emisie stimulată Difuzia luminii În 1910 Einstein a scris o lucrare despre "opalescența critică" în care tratează efectul de difuzie al luminii în atmosferă Este vorba de acel fenomen explicat și de John W S Rayleigh conform căruia bolta cerească se vede albăstruie în timpul zilei și roșcată la crepuscul Colaborări Împreună cu Conrad Habicht și Maurice Solovine Einstein înființează "Akademie Olympia" Studiile și lecturile includeau Henri Poincaré Ernst Mach și David Hume autori care au avut o puternică influență științifică și filozofică asupra lui Einstein De asemenea Einstein participă activ la viața științifică internațională 1911 La Bruxelles are loc prima ediție a Conferinței Solvay a Fizicienilor Einstein constată cu surprindere că este cel mai tânăr dintre invitați avea numai 32 de ani; 5 mai 1921 Einstein este ales membru străin al Royal Society; 1921 Einstein ține cursuri la Princeton University asupra Teoriei Relativității; 1922 Cursuri în Japonia și China; 1923 Cursuri inaugurale la viitoarea locație a Universității The Hebrew din Ierusalim; 1927 La a cincea Conferință Solvay discută cu Niels Bohr și pune bazele Mecanicii Cuantice Angajament politico-social După 1919 Einstein în urma observațiilor astronomice ale eclipsei din 1919 devine tot mai cunoscut pe plan mondial În 1919 articole elogioase în The Times și The New York Times îl fac pe Einstein tot mai cunoscut pe plan mondial În același an 1919 Einstein poartă o discuție asupra sionismului cu Kurt Blumenfeld lider al Organizației Sioniste Mondiale Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit evenimente naționale; fotografii și reporterii îl urmăreau peste tot Einstein și-a folosit renumele pentru a-și propaga propriile sale vederi politice și sociale Cele două mișcări sociale care au primit întregul său sprijin au fost pacifismul și sionismul Astfel în 1919 alături de Maksim Gorki Henri Barbusse și Rabindranath Tagore semnează o proclamație pentru libertatea omului În timpul Primului Război Mondial a fost unul din puținii savanți germani care au condamnat public implicarea Germaniei în război< ref> Astfel chiar în anul declanșării războiului 1914 Einstein semnează o proclamație împotriva acestuia Manifest către europeni În anul următor 1915 aderă la mișcarea pacifistă "New Fatherland League" La încheierea marii conflagrații mondiale în 1918 Einstein susține cauza Republicii de la Weimar În 1923 vizitează Palestina pe atunci sub mandat britanic unde este primit de guvernator și în coloniile evreiești Pe muntele Scopus inaugurează Universitatea Ebraică din Ierusalim un vis mai vechi la materializarea căruia a contribuit personal prin strângeri de fonduri; savantul o vedea ca instituție deschisă tuturor evreilor care în Europa erau respinși de naționalismul endemic pe motive etnico-religioase și care în opinia lui ar deveni cea mai mare realizare în Palestina după distrugerea Templului din Ierusalim Împlinirea visului einsteinian de a vedea Universitatea creată este însă umbrită de faptul că în fruntea așezământului este pus un rabin; ca reacție Einstein refuză să predea acolo considerând ca instituția trebuie să rămână un loc de cercetare liber Cu ocazia aceluiași voiaj Einstein mai face o constatare copleșitoare anumiți sioniști nu îi respectă pe frații lor arabi în timp ce Einstein credea că fusese încheiat un acord care să prevină aceste gen de derive; savantul constată înspaimântat fundamentalismul născându-se printre unii dintre coreligionarii lui Einstein a fost ținta unor numeroase atacuri antisemite în Germania Chiar și teoriile sale științifice au fost ridiculizate în public inclusiv Teoria relativității ca fiind "negermane" Cu venirea lui Hitler la putere în 1933 Einstein care se afla în vizită în USA s-a decis imediat să emigreze A primit o funcție la Institute for Advanced Study în Princeton New Jersey Einstein a regretat profund faptul că descoperirile sale au fost utilizate pentru crearea bombei atomice avertizând cu privire la pericolele pe care le prezintă armele nucleare Din acest motiv s-a implicat nu numai în promovarea sionismului ci și în mișcarea pentru pace Astfel că în 1933 publică scrierea-manifest Why War? "De ce război?" În 1934 publică colecția de eseuri The World As I See It „Lumea așa cum o văd" În fața imensei amenințări la adresa umanității venită din partea regimului nazist din Germania Einstein renunță la poziția sa pacifistă și în 1939 îndemnat de alți numeroși fizicieni trimite celebra scrisoare către președintele Americii Franklin Delano Roosevelt insistând asupra necesității producerii bombei atomice întrucât exista posibilitatea ca și guvernul german să urmeze această cale Scrisoarea lui Einstein a ajutat la grăbirea eforturilor pentru obținerea bombei atomice în Statele Unite și în 1944 se inițiază Proiectul Manhattan de cercetare în domeniul atomic Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în fabricarea acesteia În 1944 manuscrisele celebrelor sale lucrări scrise în 1905 privind Teoria Relativității sunt vândute la licitație în Kansas City pentru 6 milioane de dolari ca o contribuție pentru efortul de război american În 1945 Einstein își manifestă indignarea față de bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki După război Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării internaționale și a unei guvernări mondiale În 1948 Einstein suporter activ al sionismului salută cu entuziasm crearea statului Israel dar patru ani mai târziu în 1952 când David Ben-Gurion îi oferă președinția statului Israel el o refuză< ref> În 1955 Einstein semnează împreună cu Bertrand Russel o proclamație împotriva amenințării nucleare Cetățenia De-a lungul vieții sale fie forțat de împrejurări fie pentru a-și atinge anumite deziderate Einstein și-a schimbat cetățenia în mai multe rânduri 14 martie 1879 cetățenie germană în momentul nașterii la Ulm Baden-Wurtenberg 28 ianuarie 1896 Pentru a evita serviciul militar renunță la cetățenia germană cu aprobarea tatălui timp de 5 ani este apatrid 21 februarie 1901 I se acordă cetățenia elvețiană pe care o pastrează până la sfârșitul vieții 1 aprilie 1911 30 septembrie 1912 perioada când deține funcția de șef al Catedrei de Fizică teoretică la Universitatea Germană din Praga este asociata cu obținerea cetățeniei austriece aprilie 1914 martie 1933 deține cetățenia germană o dată cu deținerea funcțiilor de membru cu drepturi depline al Academiei Prusace de Științe și de profesor la Universitatea din Berlin până când intrând în conflict cu noua putere nazistă este nevoit sa părăsească Germania pierzând cetățenia acestui stat 1933 1940 cetățenie elvețiană 1 octombrie 1940 Pe langă cetățenia elvețiană o dobândește și pe cea americană Concepții privind religia Concepțiile religioase ale marelui savant sunt bazate pe cercetarea naturii „Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza care se manifestă prin armonia legilor universului nu într-unul care se ocupă cu destinele și faptele omenirii Mai precis Spinoza considera că Dumnezeu este un alt nume pentru natură Deci adorația lui Einstein se referea la natură pe care panteiștii o numesc Dumnezeu Către sfârșitul vieții într-o scrisoare adresată filozofului Eric Gutkind și datată pe 3 ianuarie 1954 marele fizician afirmă „Cuvântul dumnezeu nu este nimic altceva pentru mine decât expresia și produsul slăbiciunii umane Biblia este o colecție de legende onorabile dar primitive care sunt în orice caz destul de copilărești Niciun fel de interpretare indiferent cât de subtilă nu-mi poate schimba opinia Religiozitatea nedefinită a marelui savant se referă mai degrabă la admirația pe care acesta o nutrește față de structura lumii care se revelează treptat cu ajutorul științei< ref> În 1926 într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born Einstein referindu-se la principiul incertitudinii scria „Eu în orice caz sunt convins că El nu se joacă cu zarurile'' „Dacă există ceva religios în mine aceasta este admirația fără limite față de structura lumii atât cât ne-o poate dezvălui știința Concepții privind comportamentul etic Einstein credea că moralitatea nu a fost dictată de Dumnezeu ci de umanitate În ultima parte a vieții sale Einstein a urmat o dietă vegetariană Potrivit lui Einstein vegetarianismul a avut o mare importanță pentru umanitate așa cum se vede din următorul citat pe această temă Recompense distincții și aprecieri Cea mai importantă apreciere a contribuției sale în domeniul științei o constituie Premiul Nobel pentru Fizică 1921 Motivația juriului Nobel "Pentru serviciul oferit Fizicii teoretice și în special pentru descoperirea legii efectului fotoelectric" Fizicianul german Max Born consideră teoria relativității ca fiind cea mai mare realizare a minții umane în ceea ce privește concepțiile asupra Universului Fizicianul P A M Dirac numește teoria relativității "cea mai mare descoperire științifică realizată vreodată" În 1999 ziarul Time îl denumește "personalitatea secolului" În Germania Ministeriul pentru Educație și Cercetare Bundesministerium für Bildung und Forschung a declarat "Anul Fizicii 2005" ca "Anul Einstein" s-au împlinit 100 de ani de la lansarea teoriei relativității și 50 de ani de la moarte și au avut loc o serie de manifestări științifice și de popularizare a teoriilor sale În cinstea sa elementul cu numărul de ordine 99 în sistemul periodic al elementelor a fost numit Einsteiniu< ref> De asemenea un crater lunar îi poartă numele< ref> În 1912 Einstein este admis ca membru al Academiei de Științe din Berlin Venerat de comunitatea oamenilor de știință Einstein a fost considerat omul secolului iar numele său este asociat în cultura comună cu ideea de geniu Viața de familie În 1903 s-a căsătorit cu sârboaica Mileva Marić care îi fusese colegă la Politehnica din Zurich ETH Aceasta fusese studentă la matematică iar Einstein o cunoscuse încă din 1898 Au avut trei copii o fată Lieserl n 1902 și doi băieți Hans Albert n 1904 și Eduard 1910< ref> În 1914 cei doi se despart Einstein se mută la Berlin iar Mileva și copiii rămân la Zürich< ref> După unii autori Mileva l-ar fi ajutat pe Einstein în munca sa de cercetare științifică< ref> În 1919 încheie divorțul cu prima soție și se căsătorește cu o verișoară Elsa cu care a trăit până la moartea acesteia în 1936 Controverse Teoriile lui Einstein au fost greu de înțeles deoarece utilizau concepte foarte abstracte și aduceau o noutate în gândirea științifică Acestea au stârnit controverse și discuții ca în cazul teoriilor lui Darwin Bohr versus Einstein O altă dispută pe scena lumii științifice a acelei perioade a constituit-o controversa dintre Einstein și Niels Bohr legată de mecanica cuantică Deși teoria cuantelor constituia una din consecințele imediate ale contribuțiilor sale științifice Einstein nu a fost niciodată de acord cu interpretarea de la Copenhaga adusă acestei teorii de către Bohr și Werner Heisenberg cea mai populară interpretare a mecanicii cuantice dar nici pe departe singura ei interpretare Einstein a purtat discuții aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare ce ar rezulta din caracterul probabilistic al descrierilor matematice din mecanica cuantică În 1926 într-o scrisoare adresată fizicianului Max Born Einstein referindu-se la principiul incertitudinii scria "Sunt pe deplin convins că Dumnezeu nu se joacă cu zarurile" În 1935 împreună cu Boris Podolski și Nathan Rosen Einstein a publicat un document cunoscut mai târziu sub numele Paradoxul Einstein Podolski Rosen< ref> prin care se arăta că întregul formalism al mecanicii cuantice împreună cu ceea ce ei au numit criteriul realității implică faptul că teoria cuantică nu poate fi completă Cu alte cuvinte există zone ale realității care nu pot fi descrise de mecanica cuantică concluzie care conduce la rezultate paradoxale Polemica a durat mulți ani; de fapt Einstein s-a stins din viață fără să accepte teoria cuantică Planck versus Einstein Fizicianul Max Planck a fost printre primii care au recunoscut valoarea Teoriei relativității Planck și Einstein s-au cunoscut în 1909 și deși erau oameni foarte diferiți între ei s-a menținut o îndelungată relație de prietenie motivată mai ales de faptul că aveau un interes comun fizica În ceea ce privește politica Planck era un conservator și susținea cu fermitate politica militaristă a Germaniei anului 1914 în timp ce Einstein se opunea acesteia În 1933 când Einstein forțat de naziști a părăsit Germania Planck i-a reproșat lipsa de patriotism și de încredere în propria țară Moartea Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și refuzului de a i se efectua o intervenție chirurgicală asupra arterelor cardiace Einstein se stinge din viață în 1955 în urma unui atac de cord Conform dorinței sale marele savant a fost incinerat iar cenușa a fost aruncată într-un râu necunoscut din New Jersey Înaintea incinerării patologul Spitalului Princeton Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul pentru a fi păstrat fără permisiunea familiei în speranța că în viitor se va descoperi ce l-a făcut pe Einstein atât de inteligent Note Scrieri Scrieri științifice 1938 The Evolution of Physics coautor Leopold Infeld o lucrare de popularizare a științei Einstein Albert 1901 Folgerungen aus den Capillaritätserscheinungen Conclusions Drawn from the Phenomena of Capillarity Annalen der Physik vol4 p 513 Einstein Albert 1905a On a Heuristic Viewpoint Concerning the Production and Transformation of Light Annalen der Physik vol 17 pp 132–148 Einstein Albert 1905b A new determination of molecular dimensions Einstein Albert 1905c On the Motion—Required by the Molecular Kinetic Theory of Heat—of Small Particles Suspended in a Stationary Liquid Annalen der Physik vol 17 pp 549–560 Einstein Albert 1905d Annalen der Physik vol 17 pp 891–921 Einstein Albert 1905e Does the Inertia of a Body Depend Upon Its Energy Content? Annalen der Physik vol 18 pp 639–641 Einstein Albert 1905 Annalen der Physik vol 18 pp 639–643 Einstein Albert 1906 Annalen der Physik vol 20 pp 627–633 Einstein Albert 1907 Jahrbuch der Radioaktivität und Elektronik vol4 pp 411–462 Einstein Albert 1916 Annalen der Physik vol 49 pp 769–782 Einstein Albert 1915 Die Feldgleichungen der Gravitation The Field Equations of Gravitation Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften pp 844–847 Einstein Albert 1917a Kosmologische Betrachtungen zur allgemeinen Relativitätstheorie Cosmological Considerations in the General Theory of Relativity Koniglich Preussische Akademie der Wissenschaften Einstein Albert 1917 Zur Quantentheorie der Strahlung On the Quantum Mechanics of Radiation Physikalische Zeitschrift vol 18 pp 121–128 Einstein Albert July 11 1923 Nobel Lectures Physics 1901–1921 Amsterdam Elsevier Publishing Company Einstein Albert 1924 Quantentheorie des einatomigen idealen Gases Quantum theory of monatomic ideal gases Sitzungsberichte der Preussichen Akademie der Wissenschaften Physikalisch—Mathematische Klasse pp 261–267 Einstein Albert 1926 Die Ursache der Mäanderbildung der Flussläufe und des sogenannten Baerschen Gesetzes Die Naturwissenschaften 14 pp 223–224 DOI 101007 BF01510300 On Baer's law and meanders in the courses of rivers Einstein Albert; Podolsky Boris & Rosen Nathan May 15 1935 Can Quantum-Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete? Physical Review 47 10 777–780 DOI 101103 PhysRev47777 Einstein Albert 1940 On Science and Religion Nature 146 605 DOI 101038 146605a0 Einstein Albert et al New York Times 4 dec 1948 Einstein Albert May 1949 Einstein Albert 1950 On the Generalized Theory of Gravitation Scientific American CLXXXII 4 13–17 Einstein Albert 1954 Ideas and Opinions New York Random House ISBN 0-517-00393-7 Einstein Albert 1969 Albert Einstein Hedwig und Max Born Briefwechsel 1916–1955 München Nymphenburger Verlagshandlung Einstein Albert 1979 Autobiographical Notes Centennial ed Chicago Open Court ISBN 0-87548-352-6 pp 48 – 51 Collected Papers Stachel John Martin J Klein a J Kox Michel Janssen R Schulmann Diana Komos Buchwald and others Eds 1987–2006 The Collected Papers of Albert Einstein Vol 1–10 Princeton University Press Scrieri din alte domenii 1930 About Zionism Speeches and Lectures by Professor Albert Einstein 1933 Why War? coautor Sigmund Freud 1934 The World As I See It 1950 Out of My Later Years Bibliografie J Simmons 100 cei mai mari savanți ai lumii traducere din engleză Editura Lider București 1996 Lecturi de fizică colectiv de autori Editura Didactică și Pedagogică 1980 V Vâlcovici Albert EinsteinViața sa Poligrafia Craiova 1957 Vezi și Ecuația lui Einstein Efectul Compton Organizarea și evoluția Universului Legea lui Hubble Lista lucrărilor științifice ale lui Albert Einstein Legături externe Articole biografice 1 noiembrie 2007 Jurnalul Național 1 Iunie 2011 Evenimentul zilei 20 martie 2012 Călin Marchievici Cotidianul 14 martie 2009 Alexandru Safta Descoperă Activitatea științifică 21 martie 2011 Alexandru Safta Descoperă 29 septembrie 2010 Revista Magazin Albert al II-lea Albert Alexandre Louis Pierre Grimaldi; n 14 martie 1958 este capul Casei Grimaldi și actualul conducător al Principatului Monaco Este fiul lui Rainier al III-lea de Monaco și al soției acestuia Grace Kelly Biografie Născut la Palatul de Monaco Albert a urmat liceul Albert I pe care l-a absolvit în 1976 A petrecut un an pregătindu-se în diferite îndatoriri princiare și s-a înscris la colegiul Amherst în Massachusetts în 1977 sub numele Albert Grimaldi unde a studiat științe politice economie muzică și literatura engleză În 1982 când Albert avea 24 de ani mama sa Grace Kelly a murit într-un accident de mașină Albert a preluat președinția Crucii Roșii Monaco și a fost numit vice-președinte al Fundației Prințesa Grace de Monaco Sportiv el practică atletism fotbal tenis judo canotaj volei schi squash natație bob și pentatlon modern A participat ca sportiv monegasc la Jocurile Olimpice de iarnă din 1988 1992 1994 și 2002 la bob și la raliul Paris-Dakar în 1985 și 1986 Este membru al Comitetului Internațional Olimpic din 1985 Bunicul matern John B Kelly Sr și unchiul matern John B Kelly Jr au fost ambii câștigători de medalii olimpice la canotaj și au fost implicați în mișcarea olimpică Albert este președinte al Federației monegasce de natație din 1983 al Yacht Clubului de Monaco din 1984 al Federației monegasce de atletism din 1984 al Comitetului olimpic monegasc din 1984 și al Federației monegasce de pentatlon modern din 1999 A creat Federația monegască de bob sanie și skeleton al căror președinte este Prințul suveran Albert al II-lea este de asemenea radioamator și are indicativul de apel 3A0AG În domeniul militar a fost numit la 11 noiembrie 1986 colonel al Carabinierilor Prințului și la 18 august 1988 locotenet în rezervă a marinei franceze Domnia lui Albert La 6 aprilie 2005 Prințul Rainier al III-lea a murit iar Prințul Albert a devenit Prinț Suveran de Monaco sub numele de Albert al II-lea La sfârșitul celor trei luni de doliu pentru tatăl său la 12 iulie 2005 la Catedrala Sfântul Nicolae a avut loc prima parte a investiurii sale o masă prezidată de arhiepiscopul de Monaco care a marcat începutul domniei sale Apoi Albert al II-lea s-a întors la palatul princiar pentru a găzdui o petrecere la cere au participat 7000 de monegasci născuți în principat A doua parte a investiturii a avut loc la 19 noiembrie 2005 Albert a fost înscăunat la Catedrala Sfântul Nicolae Familia sa a fost prezentă inclusiv sora sa mai mare și moștenitoare prezumptivă Prințesa Carolina cu soțul ei Ernst Prinț de Hanovra și trei din cei patru copii ai ei Andrea Pierre și Charlotte; sora sa mai mică Prințesa Stéphanie mătușa paternă Prințesa Antoinette baroneasă de Massy și verișoarii lui Jean-Léonard Taubert-Natta de Massy și Elisabeth-Anne de Massy Au fost prezente 16 delegații regale din mai multe țări Familie Prințul Albert s-a căsătorit cu fosta înotătoare sud africană Charlene Wittstock la 1 iulie 2011 Anunțul logodnei a avut loc la 23 iunie 2010< ref> Ei au fost văzuți împreună de la 10 februarie 2006 când au deschis ceremonia Jocurilor Olimpice de la Torino Căsătoria civilă din 1 iulie 2011 a fost urmată de o căsătorie religioasă la 2 iulie La 10 decembrie 2014 s-au născut gemenii Gabriella Thérèse Marie Contesă de Carladès și Jacques Honoré Rainier Prinț Ereditar de Monaco Note Vezi și Linia de succesiune la tronul din Monaco Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești este un economist om de afaceri și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Chiril Gaburici s-a născut pe 23 noiembrie 1976 în satul Logănești raionul Hîncești RSS Moldovenească Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell din Republica Moldova apoi până în 2014 a fost în funcția de director al companiei de telefonie mobilă Azercell din Azerbaidjan Origini În cadrul unei emisiuni de la postul de radio „Vocea Basarabiei ex-deputatul liberal-reformator Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian cunoscut ca Manuc Bei proprietarul conacului din București unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române tratat care a jucat un rol nefast în ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus< ref> Viața personală Chiril Gaburici este căsătorit cu Irina și împreună au doi copii< ref> El cunoaște limbile română rusă engleză și franceză Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Controverse Studii La sfârșitul lunii februarie 2015 după ce a primit un mesaj anonim cu unele indicii și motivați de faptul că în CV-ul oficial al lui Chiril Gaburici nu sunt trecuți anii de studii jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au efectuat o investigație referitoare la studiile acestuia Astfel jurnaliștii au aflat că după absolvirea gimnaziului Chiril Gaburici a studiat la Colegiul Republican de Microelectronică și Tehnică de Calcul CRMTC din Chișinău deși el nu indicase asta în CV-ul său oficial Din afirmațiile vicedirectorului instituției respective reiese că Gaburici a studiat la CRMTC în perioada 1992-1995 și a fost exmatriculat și că acesta ar fi participat la sesiunea de bacalaureat dar nu i-a fost eliberată diploma de BAC Conform aceleiași investigații în 2009-2011 fiind deja director la Moldcell la vârsta de 33 de ani Gaburici și-a făcut masteratul la Universitatea Liberă Internațională din Moldova ULIM Ulterior a făcut studii de doctorat la Universitatea Academiei de Științe a Moldovei UASM în bază de contract El a fost înmnatriculat la UASM în 2011 la studii cu frecvență redusă urmând a studia 4 ani iar 2015 reprezintă ultimul său an de studii Într-un răspuns oficial al Guvernului Republicii Moldova la solicitarea de clarificare a situației se spune suplimentar datelor de mai sus că Gaburici a fost admis la ASEM în anul 1995 iar la Universitatea Slavonă s-a transferat în anul 1998< ref> Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Referințe Confederația Germană a fost o confederație formată din mai multe state din Europa Centrală care a existat între 1815 și 1866 A fost formată în urma Congresului de la Viena ca succesor al Sfântului Imperiu Roman ce fusese desființat în anul 1804 Reunea fostele state membre ale Confederației Rinului împreună cu Prusia și Austria plus o serie de teritorii ce fuseseră încorporate în Primul Imperiu Francez În urma Revoluției de la 1848 confederația a fost dizolvată dar a fost restabilită doi ani mai târziu în 1850 Rivalitatea dintre cele două state importante Prusia și Austria a dus la Războiul Austro-Prusac din 1866 și la dizolvarea confederației O serie de state au format Confederația Germană de Nord în jurul Prusiei celelalte cu excepția Austriei alăturându-se acesteia în 1871 pentru a forma Imperiul German Membrii Confederației Germane Confederației Germană era o confederație ce regrupa 39 de state Adunarea Federală din Frankfurt reprezenta suveranii și nu popoarele acestor state Dimensiunea și influența statelor individuale era variabilă astfel Imperiul Austriac și Regatul Prusiei erau cele mai mari și cele mai puternice membre ale confederației Mare parte din teritoriul controlat de acestea nu făcea parte din confederație De asemenea mare parte din armatele respective nu au fost incorporate în armata federală Astfel cele două state au continuat să funcționeze ca state independente Amândouă statele aveau câte un vot în Adunarea Federală 3 state membre erau conduse de monarhi străini Regatul Danemarcei Regatul Unit al Țărilor de Jos și Regatul Unit până în 1837 erau membri ai confederației sub titlurile de Duce de Holstein Mare Duce de Luxemburg și Rege al Hanovrei Fiecare dintre aceștia avea un vot în Adunarea Federală 6 alte state mari aveau fiecare câte un vot în Adunarea Federală Regatul Bavariei Regatul Saxoniei Regatul Württembergului Prinț Elector al Hessei Mare Duce de Baden și Marele Ducat Hessa 23 state mici și minuscule partajau cinci voturi în Adunarea Federală Cele 4 orașe libere Lübeck Frankfurt Brema și Hamburg partajau un vot în Adunarea Federală Congresul de la Viena 1 noiembrie 1814 9 iunie 1815 a fost o conferință a statelor europene desfășurată la sfârșitul războaielor napoleoniene cu scopul de a restaura în Europa ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției Franceze Scopul Congresului de la Viena a fost restabilirea vechilor regimuri absolutiste și înlăturarea urmărilor ocupației franceze în Europa Între preocupările majore ale congresului s-a numărat favorizarea autorităților tradiționale adică a nobilimii conservatoare și clericale Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație și „legitimism Restaurația consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță iar legitimismul era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora Ședințele oficiale au început la 1 noiembrie 1814 fiind purtate între cancelarul Klemens von Metternich al Imperiului Austriac lordul Castlereagh al Angliei ministrul de externe al Franței Talleyrand țarul Alexandru I al Rusiei și baronul prusac Heinrich Friedrich Karl vom Stein cel care avea să transfome Prusia într-o mare putere europeană Participanți și obiective La Congresul de la Viena au participat delegații din aproape toate statele europene însă deciziile cele mai importante s-au luat de către marile puteri Așadar soarta Europei a fost hotărâtă de către delegații marilor puteri așa cum se va repeta de două ori în secolul următor XX la marile conferințe de pace de la Paris din 1919 1920 și 1946 1947 care au schimbat harta geo-politică a Europei și a întregii lumii după Primul și respectiv Al Doilea Război Mondial Rolul principal îl are britanicul Castlereagh spirit flexibil și subtil care sub o aparență glacială avea un comportament practic care nu se împiedica de rigiditatea protocolară a diplomaților de modă veche El voia ca vocea Angliei să se facă auzită în concertul marilor puteri și nu aștepta vreo mărire teritorială ci numai refacerea echilibrului european care fusese pus în pericol de ambițiile hegemonice ale lui Napoleon Bonaparte Același obiectiv îl urmărea și delegatul Austriei prințul Klemens Wenzel von Metternich diplomat abil și prudent însă viziunea sa despre echilibrul european diferă de cea engleză prin faptul că el vedea echilibrul european numai într-o Europă conservatoare a vechilor regimuri absolutiste Ambii delegați au un adversar puternic țarul Alexandru I care de cele mai multe ori conduce personal delegația rusă aflată sub autoritatea ministrului afacerilor străine Nesselrode Alexandru se considera și nu chiar fără motiv principalul autor al coaliției antinapoleoniene Numai că paradoxal își însușise ambițiile hegemonice ale învinsului Dorința lui era să realizeze o federație a statelor europene condusă de el Rol secundar are regele Prusiei Frederic Wilhelm al III-lea și ministrul său Hardenburg care devin simple unelte ale țarului în schimbul unor promisiuni teritoriale Trimis de regele Ludovic al XVIII-lea abilul Talleyrand are și el un rol secundar în cadrul congresului Totuși reușește să se facă purtătorul de cuvânt al statelor mici și să facă uitat faptul că Franța era o putere învinsă În cele din urmă obiectivele britanice și austriece au învins iar Congresul de la Viena va redesena harta Europei pe baza principiului echilibrului european Congresul de la Viena a pus capăt războaielor napoleoniene și a stabilit noile granițe din Europa Un rol important în desfășurarea lucrărilor l-au avut Castlereagh reprezentantul Angliei Nesselrode reprezentantul Rusiei Hardenberg reprezentantul Prusiei și Metternich cel al Austriei Fiecare reprezentant căuta să câștige numeroase avantaje pentru țara sa prin diplomație și prin acțiuni desfășurate în secret În acest sens cancelarul austriac Metternich ajutat și de poliția secretă austriacă a fost deosebit de abil și eficient In timpul lucrărilor s-a remarcat și ministrul de externe francez Talleyrand care sprijinit de delegații micilor puteri căuta să destrame alianța anglo-austro-ruso-prusacă și să obțină pentru țara sa hotărâri care să nu-i îngreuneze foarte mult situația Revenirea lui Napoleon în fruntea Franței în martie 1815 a grăbit încheierea lucrărilor congresului semnarea „Actului final“ și a determinat formarea unei noi coaliții militare antifranceze Rusia Anglia Austria si Prusia Congresul de la Viena este un moment important al istoriei relațiilor internaționale moderne marcat de semnarea Declarației Puterilor cu privire la desființarea comerțului cu negri și adoptarea Regulamentul cu privire la rangurile reprezentanților diplomatici aflat în vigoare și astăzi ambele documente fiind anexate la tratatul principal iar la data de 9 iunie 1815 a fost semnat „Actul final“ Acesta preciza granițele hotărâte de marile puteri Deciziile cele mai importante luate în cadrul Congresului au fost Franța își vede teritoriul redus la frontierele sale din 1789; în plus avea obligația de a plăti despăgubiri de război și de a primi trupele străine care să staționeze pe teritoriul ei; Regatul Unit al Țărilor de Jos reunește Provinciile Unite și Țările de Jos Austriece și trebuie să constituie o barieră utilă împotriva deșteptării dorințelor franceze de expansiune; Regatul Prusiei câștigă la vest Westfalia și Renania iar în est Pomerania și devine unul dintre membrii cei mai importanți ai Confederației Germane; Austriei i se restituie teritoriile pierdute Tirolul Salzburgul până la Bavaria și primește provinciile ilirice Lombardia și Veneția; poziția sa se consolidează prin venirea pe tronul Toscanei a arhiducelui Ferdinand iar în ducatul de Parma a Mariei Luiza a doua soție a lui Napoleon I; Rusia obține 2 3 din Polonia inclusiv Varșovia constituite într-un un regat autonom al Poloniei țarul Rusiei obținând și titlul de rege al Poloniei; Rusia mai obține Finlanda și i se recunoștea anexarea Basarabiei răpită din trupul Moldovei prin pacea ruso-turcă de la București 16 mai 1812; Regatul Unit a redobândit coroana Hanovrei și-a menținut dominația asupra Coloniei Capului Bunei Speranțe Maltei Ceylonului Insulelor Ionice și insulei Hellgoland; în plus i se recunoaște suveranitatea asupra Gibraltarului în Spania și Regatul celor Două Sicilii se produce restaurația Bourbon-ilor; Statele germane 38 vor fi reunite în Confederația Germană condusă de o dietă federativă prezidată de Austria; Suedia primește Norvegia ca urmare a sprijinului acordat alianțelor antinapoleoniene; Elveției i se recunosc independența și neutralitatea perpetuă Consecințe Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa era sub controlul unui ansamblu de patru puteri Austria Prusia Rusia și Anglia Pentru a păstra vechile regimuri dinastice neluând în seamă dorințele și aspirațiile națiunilor care doreau să-și creeze state proprii naționale monarhii Prusiei Austriei și Rusiei creau în 1815 Sfânta Alianță un pact de asistență mutuală între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor revoluționare și care până în 1823 a permis împiedicarea tuturor mișcărilor liberale sau naționale europene Tratatul „Sfintei Alianțea fost semnat la 26 septembrie 1815 la originea lui aflându-se țarul Alexandru I al Rusiei care i-a reunit și pe împăratul Francisc I al Austriei și pe regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei Chiar dacă textul „Sfintei Alianțe este ambiguu și nu aduce precizări practice care să asigure prevenirea unui nou conflict european fiind doar un îndemn la sprijin reciproc bazat pe dogmele creștine de iubire de oameni și existența unui singur Dumnezeu pentru toate popoarele însemnătatea acestui tratat este deosebită deoarece marchează încercarea Marilor Puteri europene de a înceta conflictele majore „Aerul mistic al tratatului a fost sugerat de țarul Alexandru I însă rolul practic foarte important l-a avut cancelarul Austriei Metternich a cărui operă este „Noua Europă care se întemeiază pe marile principii ale legitimității dar este și o încercare de raționalizare a hărții Europei și de organizare a „concertului european Marile puteri victorioase își arogă dreptul de a interveni pentru menținerea pseudo-echilibrului european realizat la Viena și să pună sub observație Franța acea „peșteră de unde suflă vântul ce răspândește moartea asupra corpului social Congresul de la Viena a deschis o nouă eră în istoria „Continentului prin care s-a pus capăt ultimei încercări a Franței de a-și impune hegemonia asupra Europei Din punct de vedere al securității europene Congresul de la Viena din 1814-1815 reprezintă o noutate absolută constituindu-se într-o primă încercare a unui organism politic de securitate Fără a încheia un tratat formal prin instituția Congresului marile puteri europene au ajuns la un consens în sensul de a-și respecta reciproc interesele fiecare în interiorul propriilor granițe și în zonele adiacente de interes adică a sferelor de influență în accepțiunea modernă a sintagmei Consensul marilor puteri respectiv Marea Britanie Rusia Austria și Prusia avea să fie consemnat de istorie ca fiind „Concertul european având rolul de a asigura menținerea echilibrului de forțe în Europa și pe acest fond asigurarea stabilității și păcii Independent de criticile pe care unii istorici le aduc Congresului de la Viena ideile de creare a unui organism internațional pentru rezolvarea conflictelor au fost reluate cu un secol mai târziu întâi prin crearea Ligii Națiunilor apoi a Organizației Națiunilor Unite Structura socială a statelor Hotărârile Congresului de la Viena au reprezentat ultima răbufnire a feudalității în Europa Luptele ulterioare care au avut loc în statele acestui continent s-au dat între vechiul regim aristocratic și noul regim democratic Aceste lupte au impus principiul egalității în locul privilegiilor și vechilor ierarhii iar dogmatismul clerical și regal a fost înlocuit cu libertatea de gândire și de exprimare în timp ce imobilismului economic i-a luat locul libera concurență În fruntea numeroaselor mișcări sociale revoluționare s-a situat burghezia care era interesată în toate aceste schimbări După 1848 ca urmare a dezvoltării industriei o nouă clasă socială își face simțită prezența pe scena politică muncitorimea Nemulțumită de condițiile ei de existență aceasta începe să se organizeze la început în sindicate și apoi în partide pentru a dobândi drepturi economice și politice opunându-se de multe ori intereselor burgheziei Anglia era o monarhie parlamentară în care drepturile și libertățile individuale erau în mare măsură respectate Franța aflată din 1814 în perioada Restaurației Bourbonilor nu a revenit la vechea formulă absolutistă Ludovic al XVIII-lea a domnit pe baza Chartei din 1814 ce cuprindea multe principii constituționale Prusia Influențat de experiența Revoluției franceze Frederic Wilhelm al III-lea se angajează într-un amplu proces de reformare Austria în schimb rămâne un imperiu absolutist ce reunea multe popoare sub autoritatea dinastiei de Habsburg În lipsa unor monarhi puternici adevăratul conducător al Imperiului Habsburgic a fost la început de secol cancelarul Klemens Metternich Winnenburg Acesta prin hotărârile impuse congresului de la Viena încalcă principiul naționalităților aflat în plină afirmare Rusia țarului Alexandru I era o țară înapoiată și feudală deși conducătorul său absolut se considera „salvatorul Europei" Europa de Sud-est era puternic rămasă în urmă și sub controlul unui alt stat despotic Imperiul Otoman care în diferite forme de dominație stăpânea mai multe popoare români sârbi greci bulgari Bibliografie Serge Berstein Pierre Milza Istoria Europei vol 4 Iași Institutul European 1998 Nicolae Ciachir Istorie universală modernă vol II București Ed Oscar Print 1998 Florian Gârz Expansiunea spre est a NATO Bătălia pentru Europa București Editura Pavel Coruț 1997 Stella Ghervas Réinventer la tradition Alexandre Stourdza et l'Europe de la Sainte-Alliance Paris Honoré Champion 2008 ISBN 978-2-7453-1669-1 Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note În fizică și astronomie deplasarea spre roșu are loc când lungimea de undă a radiației electromagnetice de regulă lumina vizibilă emise sau reflectate de un obiect este deplasată spre domeniul de energie mică roșu al spectrului electromagnetic din cauza efectului Doppler sau a altor efecte gravitaționale În general deplasarea spre roșu se definește ca fiind o creștere a lungimii de undă a radiației electromagnetice receptată de un detector în comparație cu lungimea de undă emisă de sursă Această creștere a lungimii de undă corespunde unei scăderi a frecvenței radiației electromagnetice Orice creștere a lungimii de undă se numește „deplasare spre roșu chiar dacă are loc în spectrul invizibil al radiațiilor electromagnetice cum ar fi radiații gamma radiații X și ultraviolete Această denumire poate fi derutantă deoarece pentru lungimi de undă mai mari decât ale luminii roșii de exemplu infraroșii microunde și unde radio deplasarea spre roșu duce radiația în direcția opusă față de lumina roșie O deplasare spre roșu observată și datorată efectului Doppler are loc atunci când sursa de lumină se îndepărtează de observator analog deplasării Doppler care modifică frecvența percepută a undelor sonore emise de sursele ce se îndepărtează de observator Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre de exemplu radarul Doppler și radarele auto deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate O formulă a deplasării spre roșu relativistă și aproximarea sa newtoniană se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop Atunci când devin importante efectele gravitaționale deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar adică invariant în timp și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang Deplasările spre roșu relativiste gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt în general denumite „deplasări spre roșu printre care împrăștierea radiațiilor și efectele optice cum sunt refracția și aberația cromatică Istorie Istoria subiectului a început cu dezvoltarea în secolul al XIX-lea a mecanicii undelor și cu explorarea diverselor fenomene asociate cu efectul Doppler Acest efect poartă numele lui Christian Andreas Doppler care a oferit prima explicație fizică cunoscută a fenomenului în 1842 Ipoteza a fost verificată și confirmată pentru undele sonore de către omul de știință olandez Christoph Hendrik Diederik Buys Ballot în 1845 Doppler a prezis corect că fenomenul trebuie să se aplice tuturor undelor și în particular a sugerat că variația culorilor stelelor ar putea fi atribuită mișcării lor în raport cu Pământul< ref> Deși această presupunere s-a dovedit incorectă culorile stelelor sunt dependente de temperatura de la suprafața acestora și nu de mișcarea lor s-a dovedit ulterior că există și un astfel de efect Prima deplasare spre roșu Doppler a fost descrisă în 1848 de fizicianul francez Armand-Hippolyte-Louis Fizeau care a arătat că deplasarea liniilor spectrale observabilă la stele se datorează efectului Doppler În 1868 astronomul britanic William Huggins a fost primul care a calculat prin această metodă viteza cu care o stea se îndepărtează de Pământ În 1871 a fost confirmată deplasarea optică spre roșu când fenomenul a fost observat la liniile Fraunhofer pentru rotația solară constatându-se deplasrea spre roșu ale acestora cu aproximativ În 1901 Aristarh Belopolski a verificat deplasarea optică spre roșu în laborator cu ajutorul unui sistem de oglinzi rotative Prima apariție a termenului „deplasare spre roșu a fost în 1908 când astronomul american Walter S Adams menționa „Două metode de cercetare a acelei naturi a deplasării spre roșu nebulare Începând cu observațiile din 1912 Vesto Slipher a descoperit că majoritatea nebuloaselor spirale prezentau deplasări spre roșu considerabile Ulterior Edwin Hubble a descoperit o relație aproximativă între deplasarea spre roșu a unor astfel de „nebuloase despre care nu se știa încă faptul că sunt de fapt galaxii și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele Aceste observații coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang Măsurare și interpretare Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura Pentru a determina deplasarea spre roșu se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale linii de emisie sau de absorbție sau alte variații remarcabile ale intensității luminii Dacă acestea sunt găsite ele se pot compara cu caracteristicile similare din spectrul de emisie sau absorbție ai diferiților compuși chimici detectabili și măsurabili în experimente de laborator Un element atomic foarte frecvent întâlnit în spațiu este hidrogenul Spectrul luminii inițial lipsită de caracteristici și trecută prin hidrogen prezintă un spectru specific acestui element cu caracteristici la intervale regulate Dacă observația se limitează la liniile de absorbție rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus Dacă se observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de undă diferite atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din tabelul de mai jos Determinarea deplasării spre roșu a unui obiect în acest fel necesită o gamă de frecvențe sau de lungimi de undă Pentru a calcula deplasarea spre roșu pentru un spectru fără caracteristici identificabili trebuie să se cunoască lungimea de undă a luminii emise în sistemul de referință în care sursa este în repaus cu alte cuvinte lungimea de undă ce ar fi măsurată de un observator aflat în mișcare solidar cu sursa într-un sistem de referință propriu Cum în aplicațiile astronomice această măsurătoare nu se poate efectua direct se folosește în schimb metoda cu linii spectrale descrisă aici Deplasările spre roșu nu se pot calcula pentru caracteristicile neidentificate ale căror frecvență în sistemul de referință propriu nu se cunoaște sau cu un spectru lipsit de caracteristici sau cu zgomot alb fluctuații aleatoare într-un spectru Deplasarea spre roșu și cea spre albastru pot fi caracterizate prin diferența relativă dintre lungimile de undă sau frecvențele emise și cele observate ale unui obiect În astronomie se obișnuiește ca această cantitate adimensională să fie denumită z Dacă λ reprezintă lungimea de undă și f reprezintă frecvența atenție λf c unde c este viteza luminii atunci z se definește prin ecuațiile {| class"wikitable" style"margin-left200px;" |+ style"margin-left0" | Calculul deplasării spre roșu z< math> ! Pe baza lungimii de undă !! Pe baza frecvenței |- aligncenter | z \frac{\lambda_{\mathrm{obsv}}< math>< td>< table> unde G\< math> este Constanta gravitațională M\< math> este masa obiectului care creează câmpul gravitațional r\< math> este coordonata radială a observatorului analog distanței clasice din centrul obiectului dar de fapt coodonată Schwarzschild și c\< math> este viteza luminii Acest rezultat al deplasării spre roșu gravitaționale poate fi calculat din ipotezele relativității restrânse și din principiul de echivalență; utilizarea ansamblului teoriei relativității generale nu este necesară Efectul este foarte mic dar măsurabil pe Pământ folosind efectul Mössbauer și a fost observat pentru prima oară în experimentul Pound-Rebka Acest efect este însă semnificativ doar în apropierea unei găuri negre și pe măsură ce un obiect se apropie de orizontul evenimentelor deplasarea spre roșu devine infinită El este și cauza dominantă a fluctuațiilor de temperatură pe scară unghiulară mare în radiația cosmică de fundal efectul Sachs-Wolfe Observații în astronomie Deplasarea spre roșu observată în astronomie se poate măsura fiindcă spectrele de emisie și de absorbție ale diverselor specii atomice sunt caracteristici distinctive și bine cunoscute calibrate prin experimentele spectroscopice efectuate în laboratoarele de pe Pământ Când se măsoară deplasarea spre roșu a diverselor linii de emisie și absorbție ale unui singur obiect astronomic z rezultă a fi remarcabil de constant Deși obiectele îndepărtate pot fi ușor neclare și cu liniile lărgite aceasta se poate explica doar prin mișcarea termică sau mecanică a sursei Din aceste motive consensul între astronomi este că deplasările spre roșu pe care le observă se datorează unei combinații de trei forme stabilite de deplasare spre roșu Ipotezele și explicațiile alternative ale deplasării spre roșu cum ar fi lumina obosită nu sunt în general considerate plauzibile Spectroscopia ca metodă de măsurare este considerabil mai dificilă decât simpla fotometrie care măsoară strălucirea obiectelor astronomice prin anumite filtre Când sunt disponibile doar date fotometrice de exemplu Hubble Deep Field și Hubble Ultra Deep Field astronomii se bazează pe o tehnică de măsurare a deplasării fotometrice spre roșu Deoarece filtrul este sensibil la o gamă de lungimi de undă și deoarece tehnica se bazează pe multe presupuneri asupra naturii spectrului sursei de lumină erorile pentru acest gen de măsurători pot fi de până la δz 05 și ele sunt mult mai nesigure decât cele spectroscopice Fotometria însă permite cel puțin o caracterizare calitativă a deplasării spre roșu De exemplu dacă un spectru similar cu cel solar ar avea o deplasare spre roșu de z 1 el ar fi cel mai strălucitor în infraroșu decât în zona galben-verde de culoare a spectrului vizibil asociată cu maximul spectrului său de corp negru și intensitatea luminii va fi redusă în filtru cu un factor de doi 1+z Observații locale La obiectele apropiate din galaxia Calea Lactee deplasările spre roșu observate sunt aproape întotdeauna în legătură cu vitezele fizice de-a lungul direcției de observare Observarea acestor deplasări spre roșu și spre albastru au permis astronomilor sa măsoare vitezele și să parametrizeze masele stelelor ce orbitează împreună cu alte stele în sistemele binare spectroscopice metodă utilizată pentru prima oară în 1868 de astronomul britanic William Huggins Măsurătorile deplasărilor spre roșu în detaliu fin sunt utilizate în helioseismologie pentru determinarea cu exactitate a mișcărilor fotosferei Soarelui Deplasările spre roșu au fost folosite și pentru a realiza prima măsurătoare a perioada de rotație al planetelor vitezele norilor interstelari rotația galaxiilor În plus se pot obține temperaturile diverselor obiecte care emit și absorb lumină măsurând lărgirea Doppler — deplasări spre roșu sau spre albastru pe o singură linie de emisie sau de absorbție Măsurând lărgirea și deplasarea liniei hidrogenului de {{dim|21|cm}} în direcții diferite astronomii au reușit să măsoare vitezele de îndepărtare ale gazului interstelar care la rândul său relevă curba de rotație a Căii Lactee Au fost efectuate măsurători similare și la alte galaxii cum ar fi Andromeda Ca unealtă de diagnosticare măsurătorile deplasării spre roșu reprezintă una dintre cele mai importante metode de măsurări spectroscopice din astronomie Observații extragalactice Cele mai îndepărtate obiecte prezintă deplasări spre roșu mai pronunțate corespunzător legii lui Hubble Cea mai mare deplasare spre roșu observată corespunzătoare celei mai mari distanțe în spațiu și celui mai îndepărtat moment de timp de emisie este cel al radiației cosmice de fundal; valoarea numerică a deplasării sale spre roșu este de aproximativ z 1089 z 0 corespunde prezentului și arată starea Universului cu aproximativ 137 miliarde de ani în urmă la 379000 de ani după primele momente ale Big Bangului Centrele luminoase și punctiforme ale quasarilor au fost primele obiecte cu deplasare mare spre roșu z > 01< math> descoperite înainte ca îmbunătățirea telescoapelor să permită descoperirea galaxiilor cu deplasări mari Pentru galaxii din afara Grupului Local și a clusterului Fecioarei din apropiere la distanțe de maxim câțiva megaparseci deplasarea spre roșu este aproximativ proporțională cu distanța până la galaxie Această corelație a fost observată pentru prima oară de Edwin Hubble și este cunoscută sub numele de legea lui Hubble Vesto Slipher a fost primul care a descoperit deplasări spre roșu ale galaxiilor în preajma anului 1912 în vreme ce Hubble a corelat măsurătorile lui Slipher cu distanțele pe care le-a măsurat prin alte mijloace pentru a-și formula legea În modelul cosmologic larg acceptat bazat pe teoria relativității generale deplasarea spre roșu este în mare parte rezultatul expansiunii spațiului ceea ce înseamnă că cu cât o galaxie este mai îndepărtată cu atât mai mult s-a extins spațiul dintre ea și Pământ din momentul când lumina a plecat de la galaxie deci cu cât s-a „întins mai mult lumina cu atât mai deplasată spre roșu este lumina receptată de noi și deci cu atât mai rapid pare ea că se îndepărtează Legea lui Hubble rezultă parțial din principiul copernican Deoarece de regulă nu se știe cât de luminoase sunt obiectele măsurarea deplasării spre roșu este mai simplă decât măsurătorile directe ale distanței deci deplasarea spre roșu este uneori convertită în practică într-o distanță brută folosind legea lui Hubble Interacțiunile gravitaționale ale galaxiilor și clusterelor determină o împrăștiere semnificativă a punctelor de pe diagrama lui Hubble Vitezele galaxiilor se suprapun peste o urmă a masei obiectelor virializate din univers Acest efect conduce la fenomene cum ar fi deplasarea spre albastru a galaxiilor apropiate cum ar fi galaxia Andromeda în căderea spre un baricentru comun și șabloane de deplasări spre roșu ale unor clustere ce prezintă efectul Degetele lui Dumnezeu datorat împrăștierii vitezelor stranii într-o distribuție aproximativ sferică Relația liniară a legii lui Hubble între distanță și deplasarea spre roșu presupune că viteza de expansiune a universului ar fi constantă Când universul era mult mai tânăr însă viteza de expansiune și astfel și „constanta lui Hubble erau mai mari decât astăzi Atunci pentru galaxiile îndepărtate a căror lumină călătorește spre noi de mult mai mult timp aproximarea vitezei constante de expansiune dă greș iar legea lui Hubble devine o relație integrală neliniară dependentă de istoria vitezei de expansiune de la emisia luminii de la galaxia în chestiune Observarea relației distanță-deplasare spre roșu se poate astfel folosi pentru a determina istoria expansiunii universului și deci conținutul său de materie și energie S-a crezut multă vreme că viteza de expansiune a scăzut continuu de la Big Bang dar observațiile recente asupra relației distanță-deplasare spre roșu la supernovele de tip Ia au sugerat că în vremuri relativ recente viteza de expansiune a universului a început să crească Cele mai mari deplasări spre roșu În prezent obiectele cu cele mai mari deplasări spre roșu cunoscute sunt galaxiile și obiectele ce produc explozii de radiații gamma Cele mai sigure date despre deplasarea spre roșu sunt cele spectroscopice și cea mai mare deplasare spre roșu confirmată spectroscopic la o galaxie este cea a lui IOK-1{{cite journal | authorMasanori Iye | titleA galaxy at a redshift z 696 | urlhttp wwwnaturecom nature journal v443 n7108 abs nature05104html | journalNature | volume443 | issue7108 | pages186–188 | doi101038 nature05104 | year2006 | author-separator | display-authors1 | last2Ota | first2Kazuaki | last3Kashikawa | first3Nobunari | last4Furusawa | first4Hisanori | last5Hashimoto | first5Tetsuya | last6Hattori | first6Takashi | last7Matsuda | first7Yuichi | last8Morokuma | first8Tomoki | last9Ouchi | first9Masami | pmid16971942 }} < ref> cu o deplasare de z 696 Mai puțin sigure sunt deplasările Lyman dintre care cea mai mare o are galaxia A1689-zD1 cu z 76 iar rapoartele neconfirmate ale lui Ellis R și alții dintr-o lentilă gravitațională observate la un cluster îndepărtat de galaxii poate indica o galaxie cu o deplasare spre roșu de z101< math> Cea mai îndepărtată explozie de radiații gamma observată a fost GRB 090423 cu o deplasare spre roșu de 82{{cite journal |titleGRB 090423 reveals an exploding star at the epoch of re-ionization |author Salvaterra R |journalSubmitted to Nature |year2009 |display-authors1 |bibcode2009arXiv09061578S |last2Della Valle |first2M |last3Campana |first3S |last4Chincarini |first4G |last5Covino |first5S |last6d'Avanzo |first6P |last7Fernandez-Soto |first7A |last8Guidorzi |first8C |last9Mannucci |first9F |volume0906 |pages1578 |arxiv09061578 |classastro-phCO }}< ref> Cel mai îndepărtat quasar cunoscut CFHQS J2329-0301 se află la z 643 < math> Cea mai deplasată galaxie radio TN J0924-2201 are z 52 și cea mai mare deplasare spre roșu a unui material molecular o constituie detecția emisiei moleculelor de CO de pe quasarul SDSS J1148+5251 cu z 642 Obiectele extrem de roșii ERO sunt sursele astronomice care radiază energie în zona roșie și cvasiinfraroșie a spectrului electromagnetic Acestea pot fi galaxii cu stele tinere cu deplasare spre roșu mare însoțită de înroșirea din cauza prafului sau ar putea fi galaxii eliptice puternic deplasate cu o populație stelară mai bătrână și deci mai roșie{{cite journal | authorSmail Ian; Owen F N; Morrison G E; Keel W C; Ivison R J; Ledlow M J | totalThe Diversity of Extremely Red Objects | journalThe Astrophysical Journal | volume581 | issue2 | pages844–864 | doi101086 344440 | bibcode2002ApJ581844S | titleThe Diversity of Extremely Red Objects | year2002 }}< ref> Obiectel care sunt mai roșii decât ERO sunt denumite „obiecte hiper extrem de roșii HERO {{cite journal | authorTotani Tomonori; Yoshii Yuzuru; Iwamuro Fumihide; Maihara Toshinori; Motohara Kentaro | titleHyper Extremely Red Objects in the Subaru Deep Field Evidence for Primordial Elliptical Galaxies in the Dusty Starburst Phase | journalThe Astrophysical Journal | volume558 | issue2 | year2001 | pagesL87–L91 | doi101086 323619 | bibcode2001ApJ558L87T }}< ref> Studii ale deplasării spre roșu După apariția telescoapelor automate și îmbunătățirile aduse în domeniul spectroscopiei mai multe colaborări au căutat întocmirea de hărți ale universului în spațiul deplasărilor spre roșu Combinând deplasarea spre roșu cu datele unghiulare de poziție un studiu al deplasărilor spre roșu conduce la obținerea unei distribuții 3D a materiei într-o anume parte a cerului Aceste observații sunt utilizate pentru a măsura proprietățile structurii pe scară largă a universului Marele Zid un mare supercluster de galaxii cu o lățime de peste 500 de milioane de ani-lumină dă un exemplu dramatic de structură pe scară largă pe care o pot detecta studiile deplasării spre roșu Primul studiu al deplasării spre roșu a fost CfA Redshift Survey inițiat în 1977 și a cărui primă perioadă de colectare de date a fost terminată în 1982 Mai recent 2dF Galaxy Redshift Survey a determinat structura pe scară largă a unei secțiuni a Universului măsurând valorile z pentru peste 220000 de galaxii; colectarea datelor s-a încheiat în 2002 iar rezultatele finale au fost publicate la 30 iunie 2003 Pe lângă cartografierea șabloanelor pe scară largă a galaxiilor 2dF a stabilit o limită maximă pentru masa neutrinilor O altă cercetare notabilă Sloan Digital Sky Survey SDSS fusese început în 2005 și încerca să măsoare peste 100 de milioane de obiecte Efecte datorate opticii fizice și transferului radiativ Interacțiunile și fenomenele de transfer radiativ și optică fizică pot avea ca rezultat deplasări ale lungimii de undă și frecvenței radiațiilor electromagnetice În astfel de cazuri deplasările corespund unui transfer de energie fizică spre materie sau spre alți fotoni în loc de a corespunde unei treceri între sisteme de referință Aceste deplasări se pot datora unor fenomene fizice cum ar fi efectelor de coerență sau împrăștierii de radiație electromagnetică fie din particule elementare încărcate electric particulate sau fluctuații ale indicelui de refracție într-un mediu dielectric ca în fenomenul radio de „whistler Asemenea fenomene sunt și ele denumite deplasări spre roșu sau spre albastru dar în interacțiunile lumină-materie din astrofizică și care au ca rezultat deplasări de energie în câmpul radiației ele sunt în general denumite „înroșiri și nu deplasări spre roșu care ca termen este rezervat pentru efectele discutate mai sus În multe circumstanțe împrăștierea cauzează înroșirea radiației deoarece entropia are ca rezultat predominarea fotonilor de energii joase față de prezența a puțini fotoni de energii înalte deși energia totală se conservă Împrăștierea nu produce aceeași schimbare relativă în lungimea de undă în tot spectrul cu excepția unor experimente efectuate în condiții controlate cu grijă; orice z calculat este în general o funcție de lungimea de undă Mai mult împrăștierea cauzată de medii aleatoare are loc la multe unghiuri iar z este o funcție și de unghiul de împrăștiere Dacă au loc mai multe împrăștieri sau particulele împrăștiate au o mișcare relativă atunci există și o distorsiune a liniilor spectrale În astronomia interstelară spectrul vizibil poate apărea mai roșu din cauza proceselor de împrăștiere într-un fenomen denumit înroșire interstelară — la fel împrăștierea Rayleigh cauzează înroșirea atmosferică dată de Soare la răsărit și la apus și face ca restul cerului să fie albastru Acest fenomen este diferit de deplasarea spre roșu deoarece liniile spectrale nu sunt deplasate la alte lungimi de undă la obiectele înroșite și în plus există și o slăbire a intensității și o distorsiune asociate cu fenomenul din cauza împrășțierii fotonilor la unghiuri diferite de cel de privire directă Note {{Listănote|2}} Bibliografie Articole Odenwald S & Fienberg RT 1993; "Galaxy Redshifts Reconsidered" în Sky & Telescope Feb 2003; pp31–35 Acest articol este util ca lectură suplimentară pentru diferențele între cele trei tipuri de deplasare spre roșu și cauzele lor Lineweaver Charles H și Tamara M Davis "" Scientific American martie 2005 Acest articol este util pentru explicarea mecanismului deplasării spre roșu cosmologice ca și pentru clarificarea unor concepții greșite în ce privește fizica extinderii universului Cărți {{citat carte | lastBinney|firstJames|coauthorsand Michael Merrifeld|titleGalactic Astronomy|publisherPrinceton University Press|year1998|isbn0-691-02565-7}} {{citat carte | authorCarroll Bradley W and Dale A Ostlie| titleAn Introduction to Modern Astrophysics| publisherAddison-Wesley Publishing Company Inc| year1996| isbn0-201-54730-9}} {{citat carte | authorFeynman Richard; Leighton Robert; Sands Matthew | titleFeynman Lectures on Physics Vol 1 | publisherAddison-Wesley | year1989 | isbn0-201-51003-0}} {{citat carte | last Grøn | first Øyvind |authorlinkØyvind Grøn| coauthors Hervik Sigbjørn | title Einstein's General Theory of Relativity | location New York | publisher Springer | year 2007 | isbn 978-0-387-69199-2}} {{citat carte | authorKutner Marc | titleAstronomy A Physical Perspective | publisherCambridge University Press | year2003 | isbn0-521-52927-1}} {{citat carte | last Misner | first Charles | coauthors Thorne Kip S and Wheeler John Archibald | title Gravitation | location San Francisco | publisher W H Freeman | year 1973 | isbn 0-7167-0344-0}} {{citat carte | first P J E | last Peebles | title Principles of Physical Cosmology | publisher Princeton University Press | year 1993 | isbn 0-691-01933-9 }} {{citat carte | authorTaylor Edwin F; Wheeler John Archibald | titleSpacetime Physics Introduction to Special Relativity 2nd ed | publisherWH Freeman | year1992 | isbn0-7167-2327-1}} {{citat carte | first Steven | last Weinberg | title Gravitation and Cosmology | publisher John Wiley | year 1971 | isbn 0-471-92567-5}} Legături externe {{Commons|Redshift}} de Wayne Hu {{Articol de calitate}} „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Francisc I al Austriei în din dinastia de Habsburg-Lothringen n 12 februarie 1768 Florența d 2 martie 1835 Viena a fost primul împărat al Imperiului Austriac 1804-1835 și înainte de aceasta ultimul împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană 1792-1806 sub numele de Francisc al II-lea Franz II Alături de demnitatea de împărat a fost totodată rege al Boemiei rege al Ungariei mare principe al Transilvaniei etc A fost fiul împăratului Leopold al II-lea 1747-1792 și al soției acestuia Maria Luiza de Spania Francisc I și-a continuat rolul de opozant marcant al Franței în timpul razboaielor napoleoniene și a mai suferit cateva înfrângeri dupǎ Austerlitz Căsatoria ficei sale Maria Luiza de Austria cu Napoleon din rațiuni de stat pe 10 martie 1810 este cu certitudine cea mai severǎ înfrângere Dupǎ abdicarea lui Napoleon ca urmare a războiului celei de-a sasea coaliții Austria a participat drept statul proeminent al "Sfintei Aliațe" la Congresul de la Viena care a fost marcat vizibil de Kemens Wenzel cancelarul lui Francisc prinț de Metternich Epilogul acesteia este trasarea unei noi harți a Europei si restaurarea domeniilor stravechi ale lui Francisc cu excepția Sfântului Imperiu de natiune germana care fusese dizolvat Titlu După 1806 a folosit titulatura Domnia Domnia sa a fost marcată de rivalitatea cu Franța revoluționară și napoleoniană Abia urcat pe tron a primit vestea sumbră a decapitării mătușii sale regina Maria-Antoaneta în timpul terorii Revoluției Franceze În anii următori Austria s-a confruntat militar cu Franța fiind învinsă de geniul militar al lui Napoleon I Bonaparte Prin Tratatul de la Campo-Formio 27 octombrie 1797 cedează Franței teritoriile de la stânga Rinului în schimbul Veneției și Dalmației Semnează Tratatul de la Lunneville 9 februarie 1801 care dizolvă Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană Apoi în timpul celei de-a Doua Coaliții Antinapoleoniene înfruntă din nou Franța suferind o severă înfrângere în bătălia de la Austerlitz 2 decembrie 1805 La 11 august 1804 se declară împărat ereditar al Austriei iar la 6 august 1806 în urma creării Confederației renane și dispariției Sfântului Imperiu Roman renunță la titlul de împărat romano-german luând numele de Francisc I Franz I În 1809 atacă din nou Franța profitând de cursul nefavorabil al intervenției militare napoleoniene din Spania În 1814 își atacă pentru a patra și ultima dată marele inamic aliat fiind cu Anglia Prusia și Rusia În urma victoriei este recunoscut rolul crucial al Austriei în obținerea acesteia Francisc prezidând Congresul de la Viena care a pus bazele Sfintei Alianțe Familia A fost căsătorit de patru ori în ordine cu - Elisabeta de Württemberg 21 aprilie 1767 – 18 februarie 1790 care a murit la nașterea fiicei sale Ludovika 1790-1791 - Maria Theresia de Napoli și Sicilia 6 iunie 1772 – 13 aprilie 1807 verișoara sa primară fiica regelui Ferdinand I al Regatului celor Doua Sicilii cu care a avut 12 copii din care doar 7 au ajuns la maturitate Maria Louisa Ferdinand I urmașul său pe tronul Austriei Maria Leopoldina căsătorită cu Pedro I al Braziliei Maria Clementina 1798-1881 căsătorită cu unchiul său prințul Leopold al Regatului celor Două Sicilii fiul regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii Marie Caroline 1801-1832 căsătorită cu Regele Friedrich August II al Saxoniei Franz Karl al cărui fiu a fost viitorul împărat Francisc Iosif I al Austriei Maria Anna 1804-1858 - Maria-Ludovika de Austria-Este 14 decembrie 1787 – 7 aprilie 1816 altă verișoară primară cu care nu a avut urmași - Karolina Augusta de Bavaria 8 februarie 1792 – 9 februarie 1873 cu care nu a avut urmași Ea mai fusese căsătorită cu William I de Württemberg În 1810 își căsătorește fiica Maria-Louise cu vechiul său inamic împăratul Napoleon I Din 1815 lasă "de facto" conducerea imperiului lui Metternich ultimii 20 de ani de viață stând departe de problemele politice și economice Decesul Este înmormântat în mormântul 57 din Cripta Imperială de la Viena înconjurat de cele patru soții Monumente Un bust al împăratului Francisc decorează zidul cetății Sibiului Bustul original vandalizat în anii 1990 a fost regăsit în anul 2008 în beciurile Prefecturii Sibiu< ref> Arbore genealogic Note Germania nazistă Germania hitleristă Germania fascistă și al Treilea Reich al Treilea Imperiu Imperiul German 1933-1945 desemnează statul german în perioada anilor 1933 1945 când țara a stat sub controlul ferm al partidului totalitar nazist NSDAP Partidului Muncitoresc German Național-Socialist și a fost condusă de regimul dictatorial al liderului nazist Adolf Hitler denumit de germani în acea perioadă „der Führer în traducere „Conducătorul „Al Treilea Reich este traducerea termenului german Drittes Reich și este folosit ca sinonim pentru Germania nazistă Termenul se referă mai mult la statul nazist și guvernarea lui monopartită decât la țara și poporul ei Termenul a fost folosit pentru prima oară în 1922 ca titlu de carte de către scriitorul conservator Arthur Moeller van den Bruck A fost adoptat de propaganda nazistă care considera Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană ca primul Reich Imperiul German dintre anii 1871–1918 ca pe cel de-al doilea și propriul lor regim ca pe cel de-al treilea Numerotare a fost făcută și pentru a sugera reîntoarcerea la vechea glorie germană odată cu abolirea Republicii de la Weimar din 1919-1933 Cucerirea puterii de către naziști a fost un proces complex Cel de-al Treilea Reich s-a supranumit „Reich-ul milenar sau „Reich-ul de o mie de ani întrucât conducătorii naziști voiau astfel să propage ideea că ideologia și puterea nazistă sunt invincibile vor dura chiar și 1000 de ani aidoma Sfântului Imperiu Roman Imperiul romano-german Partidul nazist NSDAP a combinat simbolurile tradiționale germane cu simbolurile naziste în încercarea de a forța percepția că toate erau identice Astfel Partidul nazist a folosit termenul de „Al Treilea Reich sau „Reich-ul milenar pentru a face legătura dintre așa-numitul trecut glorios și viitorul care se sugera că urma să fie de asemeni glorios În momentele sale de glorie cel de-al Treilea Reich controla cea mai mare parte a Europei Totuși din cauza înfrângerilor suferite în 1944 pe frontul de răsărit din partea Uniunii Sovietice și pe frontul de vest din partea aliaților anglo-americani în Al Doilea Război Mondial „Reich-ul milenar nu a rezistat decât 12 ani din 1933 până în 1945 Datorită acestei durate scurte unii istorici numesc Germania nazistă și „Reich-ul de 12 ani Există dovezi că Hitler nu agrea denumirea Drittes Reich datorită faptului că ar fi sugerat o poziție inferioară predecesorilor săi Pe durata celor 12 ani cât au fost la putere naziștii au trimis armate importante de-a lungul și de-a latul Europei continentale excepție făcând Elveția Spania Portugalia Andora Vaticanul Suedia și zonele din preajma Munților Urali Acțiunile belicoase au avut menirea creării Germaniei Mari cu capitala la Berlin redenumită Welthauptstadt Germania „Germania capitala lumii Noua Germanie urma să cuprindă între granițele ei pe toți apartenenții la Herrenrasse cetățenii de origine germană "pură" Acestă politică s-a soldat prin exterminarea a aproximativ 11 milioane de oameni de diverse etnii și categorii social-politice evrei rromi opozanți politici liberali comuniști șa marginalizați ai societății handicapați homosexuali în plus zeci de milioane de combatanți și civili din zonele de lupte au căzut victime ale războiului declanșat și purtat de naziști În România și Germania de azi folosirea simbolurilor naziste printre care svastica crucea încârligată este interzisă prin lege cu unele excepții Cronologia evenimentelor 1919-1933 Republica de la Weimar spre sfârșitul căreia au avut loc evenimentele care au dus la numirea lui Hitler în postul de cancelar prim-ministru al Germaniei 30 ianuarie 1933 1933 Gleichschaltung română nivelare; sunt măsuri legale luate de naziști pentru a transforma instituțiile publice democratice în cele ale statului totalitar 1935 Legile rasiale de la Nürnberg împotriva evreilor 1939-1945 declanșarea și desfășurarea Celui De-Al Doilea Război Mondial însoțit de mari crime de război și genocid război care a provocat moartea a circa 55 milioane de oameni 8 mai 1945 capitularea necondiționată a Germaniei naziste Politica antebelică 1933-1939 În urma presiunilor făcute de cancelarul de până atunci Franz von Papen generalul Kurt von Schleicher a eșuat în încercările sale de a forma un guvern viabil În alegerile generale libere pentru Reichstag parlament din 1932 Partidul nazist NSDAP nu a atins majoritatea absolută ci doar cea relativă Totuși aceasta a ajuns pentru intrarea naziștilor în parlament La 30 ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg îl numește cancelar pe Adolf Hitler Consolidarea puterii Noul guvern a instaurat dictatura hitleristă luând o serie de măsuri într-o succesiune rapidă vezi Gleichschaltung pentru detalii La 27 februarie 1933 Hermann Göring a înscenat incendierea Reichstag-ului acțiune care a fost urmată imediat de Decretul Incendiului Reichstag-ului care abroga dreptul "habeas corpus" precum și alte legi și drepturi cetățenești O consolidare mai mare a puterii a fost actul Gesetz über den Neuaufbau des Reichs Legea pentru reconstruirea Reich-ului de la 30 ianuarie1934 Acest act a schimbat Germania „Republicii de la Weimar care era un stat federal puternic descentralizat într-un stat centralizat Au fost desființate parlamentele statelor federației transferând drepturile suverane ale poporului guvernului central; administrațiile statelor federale au fost puse sub controlul administrației centrale Ultimul act administrativ care a transformat practic peste noapte Germania într-o dictatură a fost Ermächtigungsgesetz Legea împuternicirii emisă în martie 1934 Aceasta dădea cancelarului Germaniei aceleași puteri legislative ca și cele ale Reichstag-ului proclamând că șeful guvernului poate aproba amendamente la constituție în mod arbitrar și asigurându-i cancelarului puteri speciale în caz de urgență care suspendau practic toate libertățile civile și transformau Germania într-o țară cu un sigur partid politic La moartea președintelui Hindenburg la 2 august 1934 parlamentul dominat de naziști a unit funcțiile oficiale de Reichspräsident președintele Reich-ului și Reichskanzler cancelar prim-ministru într-una singură și l-a învestit pe Hitler cu noul titlu de Führer und Reichskanzler conducător și cancelar al Reich-ului Doar armata a rămas independentă de controlul nazist Membrii organizației paramilitare Sturmabteilung prescurtat SA "Cămășile brune" au așteptat să obțină poziții dominante în noua configurație a puterii Dorind să păstreze relațiile bune cu armata Hitler a inițiat în noaptea de 30 iunie 1934 așa-zisa Noapte a cuțitelor lungi o acțiune de epurare a liderilor SA ca și a altor inamici politici acțiune dusă la îndeplinire de o altă structură de elită a naziștilor SS-ul La scurt timp după aceasta comandanții forțelor armate regulate au jurat credință noului stăpân al Germaniei Înființarea unei forțe polițienești acționând în afara autorității civile Gestapo prescurtare de la Geheime Staatspolizei poliția secretă de stat a pus în lumină tactica naziștilor de a folosi mijloace de forță pentru a controla direct societatea germană Luând exemplul epurărilor staliniste această structură a „descoperit peste 100000 de "spioni" și de "trădători" toți fiind din rândul criticilor regimului și al disidenților Cei mai mulți germani de rând mulțumiți de creșterea economică și de standardul de viață îmbunătățit au rămas tăcuți și supuși Dar mulți oponenți politici îndeosebi comuniști și socialiști au fost pârâți de turnătorii omniprezenți apoi încarcerați în închisori și lagăre unde au fost maltratați mulți dintre ei fiind chiar torturați și uciși Numărul victimelor politice ucise sau dispărute în primii ani ai regimului nazist este estimat la mai multe zeci de mii Pentru opoziția politică din această perioadă vezi Mișcarea germană de rezistență Politica socială Vezi de asemenea Politica rasială a Germaniei naziste Regimul nazist a fost caracterizat prin controlul politic al fiecărui aspect al societății cu scopul atingerii "purității rasiale" sociale și culturale a „arianului a „nordicului Arta abstractă și arta de avangardă a fost scoasă din muzee și expusă în manifestări speciale drept entartete Kunst „artă degenerată fiind ridiculizată Însă mulțimile care vizitau aceste expoziții de „artă decadentă eclipsau de multe ori pe cei care se duceau la expozițiile de artă oficială Un exemplu notabil a fost în ziua de 31 martie 1937 când o mulțime uriașă a stat la rând să vadă o expoziție de „artă degenerată în München în timp ce la expoziția oficială unde erau puse pe simeze 900 de lucrări aprobate personal de Hitler a venit doar un grup mic de persoane lipsite de entuziasm Naziștii și-au atins scopurile prin persecutarea și uciderea celor considerați impuri pricipalele ținte fiind evreii romii martorii lui Iehova și homosexualii Prin legile de la Nürnberg din 1935 evreilor germani li s-a anulat cetățenia germană și li s-a interzis să mai ocupe funcții în instituțiile statului Cei mai mulți evrei germani angajați și-au pierdut slujbele locurile lor de muncă fiind luate de șomerii considerați corespunzători din punct de vedere etnic-rasial „arieni La 9 noiembrie 1938 naziștii s-au dedat la un pogrom împotriva evreilor acțiunea organizată pe plan național fiind denumită Kristallnacht noaptea de cristal S-a folosit acest nume deoarece numeroasele geamuri și vitrine sparte făceau ca străzile să pară acoperite cu cristal Actualmente pentru acest act nazist samavolnic se folosește denumirea Pogromnacht noaptea pogromului Drept consecință a situației create peste 200000 de evrei au fost nevoiți să părăsească Germania până în septembrie 1939 proprietățile fiindu-le confiscate de statul nazist Naziștii au inițiat și alte programe de exterminare a membrilor „slabi sau „nepotriviți din populația germană Este vorba de programul de eutanasie T-4 în timpul desfășurării căruia au fost uciși zeci de mii de germani handicapați și bolnavi incurabili Această măsură criminală a fost luată în cadrul eforturilor de „menținere a purității rasei superioare germane Herrenvolk după cum spuneau propagandiștii naziști Tehnicile de asasinare în masă experimentate în timpul acestei perioade au fost aplicate mai târziu și în lagărele de exterminare culminând în ferocitate și brutalitate la holocaust și alte crime împotriva umanității Tot ca urmare a legilor din 1933 peste 400000 de persoane considerate ca având defecte genetice o gamă care acoperea bolile începând de la cele mintale și până la alcoolism au fost supuse sterilizării obligatorii Cercetări de dată recentă au arătat că naziștii s-au bucurat de sprijinul populației până târziu spre sfârșitul războiului în principal datorită programelor de asistență socială Politica economică Atunci când naziștii au ajuns la putere cea mai presantă problemă era rata șomajului foarte ridicată peste 40% Conducerea economică a statului a fost dată pentru început unui bancher foarte respectat Hjalmar Schacht Sub conducerea sa a fost schițată o nouă politică economică pentru ridicarea națiunii Unele dintre primele măsuri luate a fost desființarea sindicatelor și impunerea controlului salariilor Guvernul a început să crească masa monetară prin creșterea masivă a deficitului bugetar Însă în același timp guvernul a impus o rată a dobânzii de maxim 45 % creând o acumulare masivă în fonduri de împrumut Situația a fost rezolvată prin crearea unor companii-fantomă care plăteau pentru bunuri cu obligațiuni Cea mai faimoasă dintre acestea a fost compania MEFO iar obligațiunile folosite ca monedă au devenit cunoscute drept „chitanțe mefo Deși s-a promis că aceste obligațiuni vor putea fi schimbate pe bani reali în acest fel prăbușirea fondurilor a fost amânată până după prăbușirea Reichului Aceste manevre financiare complicate au fost folosite pentru ascunderea cheltuielilor militare care încălcau Tratatul de la Versailles În mod normal efectele controlului prețurilor combinat cu o mare creștere a masei monetare ar fi trebuit să ducă la dezvoltarea pieței negre dar pedepsele foarte aspre infractorii fiind trimiși în lagăre de concentrare sau împușcați pe loc au împiedicat apariția fenomenului Măsurile represive au ținut de asemenea volatilitatea scăzută reducând presiunea inflaționistă Noua politică economică a redus importurile pentru bunurile de larg consum și s-a concentrat pe producția de export Comerțul exterior a fost redus până la aproximativ o treime din nivelul atins în 1929 pe toată durata perioadei naziste Controlul asupra valutelor străine a fost extins ducând la supraevaluarea mărcii germane Acestea s-au dovedit soluții salvatoare în scăderea hotărâtoare a șomajului Industria a rămas în cea mai mare parte nenaționalizată iar interesul pentru afaceri a rămas în continuare motivat de obținerea profiturilor Industria a fost însă obligată să folosească strict cote de aprovizionare și resurse materiale locale Toate aceste reglementări erau hotărâte de comitete administrative compuse din funcționari ai statului și reprezentanți ai sectorului privat Concurența era limitată atâta vreme cât marile companii erau organizate în comitetele administrative sus-numite în carteluri S-au făcut naționalizări selective ale întreprinderilor care refuzau să se supună noilor reglementări Băncile care fuseseră naționalizate în „Republica de la Weimar au fost retrocedate foștilor proprietari fiecare comitet administrativ având ca membru și o bancă care finanța întreaga organizație Economia germană a trecut mai târziu sub conducerea lui Hermann Göring când la 18 octombrie 1936 Reichstag-ul a anunțat începerea unui plan cincinal pentru a pune economia germană pe o bază necesară producției de război Planul cincinal s-a terminat din punct de vedere teoretic în 1940 dar din acest moment Göring și-a făcut o importantă bază a puterii din prerogativa sa de „conducător al planului cincinal care a condus efectiv economia și problemele producției Sub conducerea lui Fritz Todt s-a derulat și un proiect masiv de lucrări publice rivalizând cu New Deal-ul atât în scop cât și în amploare cea mai importantă realizare fiind rețeaua de autostrăzi Odată ce a fost pusă pe picioare uriașa organizație pe care a creat-o Todt a fost folosită pentru construirea de buncăre adăposturi subterane și tranșee în toată Europa O altă latură a noii economii germane a reprezentat-o producția pentru o reînarmare masivă având ca scop creșterea armatei de la un efectiv de 100000 soldați până la câteva milioane În 1942 cheltuielile de război sporite și moartea lui Todt au dus la trecerea la completa economie de comandă sub controlul lui Albert Speer Statele marionetă Albania după abandonarea Italiei Ungaria Slovacia Croația Al Doilea Război Mondial Vezi și Istoria militară a Germaniei pe durata celui de-al doilea război mondial în 1939 acțiunile germane au dus la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa Polonia Franța Danemarca Norvegia Belgia și Olanda au fost invadate La început Anglia nu a putut face mult pentru a-i ajuta aliații europeni iar Germania a supus Marea Britanie unui bombardament aerian intens pe durata bătăliei Angliei După invadarea Greciei și a nordului Africii Germania a atacat Uniunea Sovietică în 1941 și a declarat război și SUA după atacul japonez asupra bazei navale de la Pearl Harbor Hawaii din același an Persecutarea minorităților a continuat atât în Germania cât și în teritoriile ocupate sau dependente Din 1941 evreilor li s-a impus purtarea în public a unui ecuson cu steaua lui David pe fond galben cusut pe haine Evreii au fost mutați în majoritate în ghetouri unde au fost izolați de restul populației În ianuarie 1942 la Conferința de la Wannsee sub conducerea lui Reinhard Heydrich a fost schițată așa-zisa „Soluția finală a problemei evreiești Endlösung der Judenfrage din Europa Din acest moment până la terminarea războiului aproximativ șase milioane de evrei dar și alții homosexuali slavi prizonieri politici au fost exterminați în mod sistematic și peste zece milioane de oameni au fost reduși cu forța la starea de sclavi Acest genocid este denumit Holocaust iar în limba ebraică Șoa Germanii foloseau termenul eufemistic Endlösung — „soluție finală Mii de oameni erau transportați zilnic în lagărele de exterminare supranumite și „fabricile morții sau în lagărele de concentrare Konzentrationslager abreviat oficial KL și postbelic KZ pronunțat ca-țet Lagărele de concentrare unele dintre ele foste centre de detenție transformate mai apoi în uzine pentru uciderea în masă aveau facilități pentru exploatarea muncii de sclavi a întemnițaților și pentru asasinarea condamnaților și distrugerea rămășițelor lor Intenția a fost mai întâi internarea în lagărele de concentrare de unde internații urmau să fie mutați și uciși în lagărele de exterminare din Răsărit Polonia șa În paralel cu Holocaustul naziștii au dus o politică dură de cucerire colonizare și exploatare a teritoriilor capturate de la Uniunea Sovietică și de la Polonia și a populației lor slave ca parte a Generalplan Ost planul general pentru est Conform estimărilor 20 de milioane de civili sovietici 3 milioane de polonezi ne-evrei și 7 milioane de soldați ai Armatei Roșii au fost uciși în ceea ce rușii au numit Marele război pentru apărarea Patriei Planul nazist era să extindă Lebensraum „spațiul vital german spre est dar pretextul lor oficial era acela al apărării civilizației occidentale împotriva bolșevismului Începând cu februarie 1943 după victoria de la Stalingrad sovieticii au început o puternică contraofensivă împotriva armatelor germane obținând în luna iulie o altă izbândă răsunătoare în bătălia de tancuri de la Kursk-Oriol Până în februaruie 1944 armatele naziste au fost forțate să se retragă spre vest până la fosta graniță a Poloniei dând speranțe că războiul se va termina curând Aliații au deschis în cele din urmă un al doilea front în Normandia în iunie 1944 dar sovieticii reușiseră deja să întoarcă soarta războiului împotriva naziștilor în principal datorită eforturilor lor umane cu numai aproximativ 5 15 % din materialele de aprovizionare venite din vest Trupele sovietice care avansau spre vest au făcut joncțiunea cu cele ale aliaților lor occidentali pe fluviul Elba la 26 aprilie 1945 în dreptul localității Torgau La 30 aprilie 1945 după ce sovieticii pătrunseseră până în centrul capitalei Berlin Hitler s-a sinucis În perioada 4 – 8 mai 1945 forțele armate germane s-au predat necondiționat Acesta a fost sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa și odată cu crearea Comisiei Aliate de Control la 5 iunie 1945 cele patru Puteri Aliate „și-au asumat suprema autoritate în ceea ce privește Germania Declarația cu privire la înfrângerea Germaniei Departamentul de Stat al SUA Seria "Tratate și alte acte internaționale" nr 1520 Consecințe Puterile victorioase au împărțit Germania mai întâi în 4 zone de ocupație La Conferința de la Potsdam granițele germane din zona sovietică de ocupație au fost mutate către vest cea mai mare parte a teritoriului fiind dată Poloniei ca o compensație pentru pierderea teritoriilor răsăritene poloneze în favoarea Uniunii Sovietice Aproximativ jumătate din Prusia Orientală germană a fost anexată de către URSS zonă numită în zilele noastre Kaliningrad Exodul germanilor din Europa Răsăriteană care a fost inițiat de Pactul Molotov-Ribbentrop a fost terminat după război când practic toți germanii din Europa Centrală au fost "reașezați" alungați la vest de linia Oder-Neisse mutare care a afectat aproximativ 17 milioane de etnici germani Zonele de ocupație franceză americană și engleză au devenit mai târziu Germania de Vest în timp ce zona sovietică a devenit Germania Răsăriteană comunistă Germania de Vest s-a refăcut din punct de vedere economic până la sfârșitul anilor ’60 proces denumit Wirtschaftswunder – "miracol economic" în principal datorită ajutorului economic american primit prin Planul Marshall în timp ce Estul s-a refăcut mai încet sub comunism în mare parte datorită reparațiilor de război plătite Uniunii Sovietice și ca efect al economiei planificate centralizate După război mai mulți lideri naziști care au supraviețuit războiului au fost puși sub acuzare de Tribunalul Aliat la Procesele de la Nürnberg pentru crime împotriva umanității O mică parte dintre ei au fost condamnați la moarte și au fost executați dar cei mai mulți au fost eliberați după cel mult 10 ani de închisoare invocându-se motive medicale sau vârsta înaintată În anii ’60 ’70 și ’80 s-au făcut mai multe eforturi în Germania de Vest pentru judecarea celor care s-au făcut direct responsabili de crime împotriva umanității de exemplu Procesele de la Auschwitz Cu toate acestea mulți dintre cei care nu au fost printre conducătorii importanți au continuat să trăiască nestingheriți în toată această perioadă și mai târziu în timp ce alții au reușit să fugă și să se ascundă în alte țări În toate statele europene în care au existat mișcări fasciste s-au luat măsuri legale pentru pedepsirea membrilor fostelor partide naziste sau fasciste Totuși unii dintre foștii conducători naziști au găsit mijloace de a se adapta noilor circumstanțe Copiii naziștilor cei născuți în teritoriile ocupate de armata nazistă și care au avut ca tați soldați germani inclusiv copiii Lebensborn au fost uneori victimele diverselor represalii necontrolate neoficiale Vezi și Procesele de la Nürnberg Organizarea celui de-al Treilea Reich Conducătorii Germaniei naziste au creat un număr mare de organizații pentru a-i ajuta să rămână la putere Au reînarmat și au întărit armata au pus la punct un aparat al securității statului extrem de puternic și și-au creat propria armată a partidului Waffen SS Numind în diferite poziții din guvern numai membri ai partidului nazist NSDAP până în 1933 guvernul german și partidul nazist au devenit practic una și aceeași organizație Până în 1938 prin intermediul politicii de Gleichschaltung instituțiile politice și administrative locale și-au pierdut orice putere și au fost subordonate liderilor naziști cunoscuți sub numele de Gauleiter aceștia erau liderii provinciilor în germană Gau conform noii împărțiri administrativ-teritoriale Organizarea statului nazist așa cum a fost în 1944 se prezenta astfel Șeful statului și al guvernului Führer und Reichskanzler Adolf Hitler Guvernul și autoritățile federale Biroul Cancelariei Reich-ului condus de Hans Lammers Biroul Cancelariei Partidului condus de Martin Bormann Biroul Cancelariei Prezidențiale condus de Otto Meissner Consiliul cabinetului privat condus de Konstantin von Neurath Cancelaria führerului condusă de Philip Bouhler Demnitățile publice ale Reich-ului Conducătorul planului cincinal – Hermann Göring Inspectorul silvic principal al Reich-ului – Hermann Göring Inspectorul autostrăzilor Președintele Băncii Reich-ului Conducătorul Tineretului Reich-ului Conducătorul Trezoreriei Reich-ului Inspectorul general al Capitoliului Reich-ului Consilierul pentru Capitoliul Mișcării München Miniștri ai Reich-ului Ministrul de externe al Reich-ului – Joachim von Ribbentrop Ministrul de interne al Reich-ului – Wilhelm Frick Heinrich Himmler Ministrul Reich-ului pentru culturalizarea publică și propagandă – Joseph Goebbels Ministrul aviației Reich-ului – Hermann Göring Ministrul Finațelor Reich-ului – Lutz Schwerin von Krosigk Ministrul Justiției Reich-ului – Franz Schlegelberger Ministrul economiei Reich-ului – Walther Funk Ministrul Reich-ului pentru alimentație și agricultură – Walther Darre Ministrul muncii din Reich – Franz Seldte Ministrul Reich-ului pentru știință educație și instrucție publică – Bernhard Rust Ministrul Reich-ului pentru afaceri religioase – Hanns Kerrl Ministrul Transporturilor Reich-ului – Julius Dorpmüller Ministrul poștei Reich-ului – Wilhelm Ohnesorge Ministrul Reich-ului pentru arme muniții și armament – Fritz Todt Albert Speer Ministru fără portofoliu al Reich-ului – Konstantin von Neurath Hans Frank Hjalmar Schacht Arthur Seyss-Inquart Autorități de ocupație Ministrul Reich-ului pentru teritoriile estice ocupate – Alfred Rosenberg Guvernoratul general al Poloniei – Hans Frank Protectoratul Reich-ului pentru Boemia și Moravia – Konstantin von Neurath Adjunctul Protectoratului Reich-ului pentru Boemia și Moravia – Reinhard Heydrich Guvernatorul militar al Franței Ramura legislativă Reichstag Purtătorul de cuvânt al Reichstagului – Hermann Göring Reichsrat desființat pe 14 februarie 1934 Armata Wehrmacht Oberkommando der Wehrmacht OKW — Înaltul comandament al forțelor armate Șeful Comandamentului suprem al forțelor armate – Generalfeldmarschall Wilhelm Keitel Șeful Marelui stat major – Alfred Jodl Oberkommando des Heeres OKH — Marele stat major Comandanții Armatei Generaloberst Werner von Fritsch 1935 – 1938 Generalfeldmarschall Walther von Brauchitsch 1938 – 1941 Führer și Reichskanzler Adolf Hitler 1941 – 1945 Generalfeldmarschall Ferdinand Schörner 1945 Oberkommando der Marine OKM — Marele stat major al Marinei Comandanții Marinei Großadmiral Erich Raeder 1928 – 1943 Großadmiral Karl Dönitz 1943 – 1945 Generaladmiral Hans-Georg von Friedeburg 1945 Oberkommando der Luftwaffe OKL — Marele stat major al Aviației Comandanții Aviației Reichsmarschall Hermann Göring până în 1945 Generalfeldmarschall Robert Ritter von Greim 1945 das Heer — Armata de uscat die Luftwaffe — Aviația de război Reichsluftschutzbund — Aviația partidului nazist – Rezerva auxiliară die Kriegsmarine — Marina de război Abwehr — Spionaj și Contraspionaj Organizații paramilitare Sturmabteilung SA Schutzstaffel SS Allgemeine SS Waffen SS ''Germanische SS Deutscher Volkssturm Nationalsozialistisches Kraftfahrerkorps NSKK Nationalsozialistisches Fliegerkorps NSFK Poliția de stat Biroul Central al Securității Reich-ului RSHA — Reichssicherheitshauptamt Ordnungspolizei Orpo ''Schutzpolizei Gendarmerie Gemeindepolizei Sicherheitspolizei Sipo Geheime Staatspolizei Gestapo Reichskriminalpolizei Kripo Sicherheitsdienst SD Organizații politice Partidul nazist — Partidul Muncitoresc German Național-Socialist abreviat NSDAP Organizații ale tineretului Hitler-Jugend — Tineretul Hitlerist pentru băieți și bărbați tineri HJ Bund Deutscher Mädel pentru fete și femei tinere Deutsches Jungvolk pentru băieții și fetele cu vârsta cuprinsă între 6 și 8 ani Organizații al muncii Deutscher Arbeitsfront – Frontul German al Muncii Reichsarbeitsdienst Kraft durch Freude Organisation Todt Transport-Korps Speer Organizații ale serviciilor publice Deutsche Reichsbahn – Căile Ferate Germane Reichspost – Serviciile poștale Deutsches Rotes Kreuz – Crucea roșie germană Organizații religioase Creștinii germani Biserica protestantă a Reich-ului Organizații academice Liga profesorilor universitari național-socialiști germani Liga studenților național-socialiști Persoane importante în Germania nazistă Pentru lista membrilor guvernului lui Hitler vezi Membrii guvernului lui Hitler ianuarie 1933 aprilie 1945 Partidul nazist și Oficiali și conducători guvernamentali naziști Adolf Hitler — Führer Hermann Göring — Reichsmarshall și Ministru-Președinte al Prusiei Ministru al Aviației Rudolf Hess — Adjunctul Führerului Joseph Goebbels — Ministru al Propagandei Heinrich Himmler — Comandantul SS Albert Speer — Prim-Arhitect Ministru pentru Armament din 1942 Martin Bormann — Șeful Partidului nazist Joachim von Ribbentrop — Ministru de Externe Alfred Rosenberg — Reichsleiter Walter Funk — Ministru Industriilor Wilhelm Frick — Ministru de Interne Hans Lammers — Șeful cancelariei Reich-ului Otto Meissner — Șeful Cancelariei Hjalmar Schacht — Ministru Președintele Reichsbank Konstantin von Neurath — Șeful Guvernului Secret Fritz Todt — Inspector General pentru Drumuri Hans Frank — Ministru Șeful Academiei Germane de Drept Robert Ley — Șeful Frontului German al Muncii Baldur von Schirach — Șeful Organizației Tineretului Nazist Arthur Seyß-Inquart — Reichsstatthalter în Austria Comisar pentru Olanda ocupată Franz Guertner — Ministru al Justiției Karl Brandt — Comisar al Reich-ului pentru Sănătate și Igienă Alois Brunner Hanns Kerrl — Ministru al Afacerilor Religioase Otto Dietrich — Secretar de Stat Șeful presei Karl Hanke — Secretar de Stat Ministrul Propagandei Bernhard Rust — Ministrul Educației Franz Seldte — Ministrul Muncii Konstantin Hierl — Șeful Serviciului de Muncă Hans von Tschammer und Osten — Secretar de Stat și Șeful Sportului Reich-ului Gertrud Scholtz-Klink — Conducătoarea Femeilor Reich-ului Ernst Wilhelm Bohle — Secretar de Stat Șeful Organizațiilor din Străinătate Viktor Lutze Șeful de Stat Major al SA Roland Freisler Hans Fritzsche Ernst Röhm Karl Otto Koch Herbert Lange Arthur Axmann Alfred Meyer Erich Priebke Fritz Sauckel Carl Schmitt Julius Streicher Josef Terboven Personal SS Vezi și Lista Personalului SS Vezi și Lista Personalului Waffen SS Militari Karl Dönitz – Comandant al Armei Submarinelor Waffengattung der U-Boote mai târziu Comandant al Marinei de Război Kriegsmarine germane Erwin Rommel Wilhelm Keitel Claus von Stauffenberg Wilhelm Canaris Alfred Jodl Erich Raeder Robert Ritter von Greim Albert Kesselring Alții Gottfried Benn Eva Braun Wernher von Braun Houston Stewart Chamberlain Anton Drexler Gottfried Feder Friedrich Flick Theodor Fritsch Arthur de Gobineau Hans Friedrich Karl Günther nu trebuie confundat cu Hans Günther Karl Harrer Willibald Hentschel Alfred Hoche Armin D Lehmann Lanz von Liebenfels Guido von List Karl Lueger Alfred Ploetz Ferdinand Porsche John Rabe Geli Raubal Leni Riefenstahl Oskar Schindler Rudolf von Sebottendorf Richard Sorge Johannes Stark Walter Thiel Richard Wagner Winifred Wagner Konrad Zuse Victime celebre Dietrich Bonhoeffer Georg Elser Anne Frank Janusz Korczak Erich Mühsam Carl von Ossietzky Trandafirul Alb Sophie și Hans Scholl și alții Bruno Schulz Ernst Thälmann Refugiați celebri Albert Bassermann Johannes R Becher Rudolf Belling Walter Benjamin Bertolt Brecht Marlene Dietrich Albert Einstein Lion Feuchtwanger Sigmund Freud Erich Fromm Kurt Gödel Walter Gropius Friedrich Hayek Heinrich Eduard Jacob Theodor Kramer Fritz Lang Gustav Mahler ٭ Thomas Mann Ludwig von Mises Solomon Perel Erich Maria Remarque Anna Seghers Supraviețuitori celebri Bruno Bettelheim Viktor Frankl Eugen Kogon Primo Levi Martin Niemöller Kurt Schumacher Franz von Papen Roman Polanski Elie Wiesel Arnulf Øverland Vezi și Imperiul German Holocaust Istoria Germaniei Republica de la Weimar Glosar al celui de Al Treilea Reich Cântecele celui de Al Treilea Reich Decorații ale Germaniei naziste Nazism Consecințe ale nazismului german Arhitectura nazistă Anschluss Bibliografie „Al Treilea Reich David GWilliamson traducere de Iris Manuela Gîtlan Anghel 2013 ''„Sfârșitul Rezistența sfidătoare și înfrângerea Germaniei lui Hitler 1944-1945 de Ian Kershaw traducere de Cristina Ispas Editura Corint Legături externe 17 august 2006 Mihai Pelin Jurnalul Național Hadise Açıkgöz n 22 octombrie 1985 Cântăreața a debutat în anul 2004 cu discul single „Sweat de pe albumul cu același nume ce s-a clasat pe locul 19 în clasamentul din regiunea belgiană Flandra Materialul de debut a fost promovat cu ajutorul altor extrase pe single cel mai reprezentativ fiind „Milk Chocolate Girl Pentru discul de debut cântăreața a primit un premiu TMF în Belgia și un trofeu „Fluturele de aur în limba turcă „Altın Kelebek în Turcia Cel de-al doilea album de studio al interpretei Hadise a fost promovat atât în țara natală a artistei cât și în Turcia cu ajutorul unor piese precum „A Good Kiss sau „My Body În anul 2009 Hadise a reprezentat Turcia la Concursul muzical Eurovision ce s-a desfășurat în capitala Rusiei Moscova cu piesa „Düm Tek Tek Cântecul a acumulat un total de 177 puncte plasând-o pe interpretă pe locul patru în clasamentul final „Düm Tek Tek este și primul extras pe single de pe cel de-al treilea disc al artistei Fast Life lansat în mai 2009 Numele cântăreței înseamnă în limba turcă „eveniment Viața Hadise s-a născut în orașul Mol situat în provincia Anvers Belgia pe data de 22 octombrie 1985 Artista mai are două surori și un frate numele său fiind ales de unul dintre bunici Numele de Hadise era destinat uneia dintre surori dar în final cântăreața a ajuns să-l poarte Cântăreața a manifestat încă de la o vârstă fragedă o pasiune deosebită pentru muzică După ce și-a completat studiile în economie și limbi moderne Hadise a hotărât să înceapă o carieră muzicală Cariera muzicală Debutul cu materialul Sweat În anul 2003 artista a avut o apariție în cadrul emisiunii Idool 2003 unde a fost remarcată de managerul casei de discuri 2 Brain Records Johan Hendrickx care a luat legătura cu ea și i-a oferit un contract după ce a urmărit interpretările sale în cadrul spectacolului Deși nu a intrat în primii zece finaliști ai concursului Hadise a fost promovată la nivel național prin intermediul casei de discuri cu care ajunsese la o înțelegere Discul single de debut „Sweat a fost lansat în luna noiembrie a anului 2004 și s-a poziționat pe locul 19 în clasamentul Ultratop 50 Singles Chart Un al doilea single „Stir Me Up a devenit popular atât în Turcia cât și în țara natală a interpretei printre textieri numărându-se și cântăreața Materialul de debut Sweat a fost realizat în colaborare cu Yves Gaillard și a fost lansat la începutul lunii noiembrie a anului 2005 De pe acesta au mai fost promovate trei cântece cel mai cunoscut fiind „Milk Chocolate Girl care a devenit primul hit de top 15 al lui Hadise în Flandra și s-a poziționat pe treapta cu numărul 52 în topul general Din totalul de paisprezece cântece incluse pe discul de debut Hadise a participat la compunerea textului pentru jumătate dintre ele Succesul în Turcia cu albumul Hadise Cel de-al doilea album de studio al interpretei intitulat Hadise a fost lansat pe data de 6 iunie 2008 în Belgia Materialul se dorea a fi numit On High Heels sintagmă ce avea să simbolizeze faptul că odată cu trecerea timpului artista a evoluat pe plan profesional Înregistrările pentru album au luat startul la finele anului 2007 fiind completate în țări precum Belgia Franța Italia sau Turcia Primul cântec promovat de pe noul disc a fost piesa „A Good Kiss devenind astfel și întâiul cântec semnat Hadise care a intrat în topul realizat de revista Billboard Turkish Singles Chart unde a obținut locul 6 „A Good Kiss a fost tradus și adaptat de Sezen Aksu pentru a fi promovat în Turcia unde a devenit unul dintre cele mai difuzate cântece ale verii anului 2008 Pentru promovarea în Belgia artista a mai lansat două extrase pe single „My Body prima piesă de top 10 a artistei în Flandra În afara succesului comercial de care a dat dovadă „My Body a devenit apreciat și în rândul criticilor muzicali de specialitate primind preponderent recenzii pozitive Pentru a veni în sprijinul versiunii albumului lansate în Turcia Hadise a lansat alte două discuri single doar pentru această parte a lumii „Deli Oğlan versiunea în limba turcă a piesei „A Good Kiss și „Așkkolik ambele ocupând poziții de top 20 în Turkish Singles Chart În anul 2008 Açıkgöz a colaborat cu interpretul Serdar Ortaç la piesa „Düșman inclusă pe albumul lui Ortç Nefes În iulie 2008 Hadise a declarat faptul că s-a întâlnit cu artistul hip-hop Kevin Federline în timpul unei călătorii efectuate în Statele Unite ale Americii Potrivit artistei cei doi au înregistrat o serie de cântece pentru un viitor album Materialul Hadise a fost lansat și în Turcia pe data de 24 septembrie 2008 Participarea la Concursul muzical Eurovision Hadise a declarat faptul că nu va participa niciodată la Concursul muzical Eurovision după ce prietena sa Kate Ryan nu s-a calificat în finala spectacolului din 2007 Încă dinainte de a fi votată Hadise era favorită datorită faptului că numeroase sondaje de opinie o considerau câștigătoare selecției regionale Açıkgöz a susținut faptul că va susține Turcia și nu Belgia datorită faptului că își dorește să devină mai populară pe tărâmul asiatic De asemenea au existat speculații conform cărora Hadise a concurat de partea Turciei datorită unei înțelegeri financiare secrete În cadrul spectacolului susținut la Moscova Rusia artista a interpretat piesa „Düm Tek Tek o melodie ce conține o mulțime de elemente specifice muzicii orientale îmbinate armonios cu influențele muzicii occidentale Reprezentanta României cântăreața Elena Gheorghe a declarat în cadrul emisiunii Nașul difuzată pe postul de televiziune B1 TV faptul că în opinia sa piesa este una comercială Pentru a promova cântecul Hadise a pornit într-un mini-turneu ce a avut drept destinații Malta Germania Grecia Macedonia Muntenegru Bulgaria Romania și Republica Moldova „Düm Tek Tek a participat în prima semifinală unde s-a poziționat pe locul secund datorită celor 172 puncte acumulate Fast Life și Kahraman La finele anului 2008 interpreta a declarat faptul că viitorul său album de studio va avea o orientare preponderent urbană printre personalul angajat aflându-se compozitori și coregrafi ce au lucrat cu artiști ca Alicia Keys Britney Spears sau Justin Timberlake Açıkgöz a dezvăluit numele celui de-al treilea material de studio în premieră prin intermediul profilului său de pe website-ul MySpace Discul intitulat Fast Life a fost lansat în Belgia la începutul lunii mai a anului 2009 Primul extras pe single îl constituie chiar piesa cu care Açıkgöz a luat parte la competiția muzicală continentală Eurovision „Düm Tek Tek Datorită succesului obținut de reprezentanta Turciei cântecul a obținut locul 1 în regiunea belgiană Flandra și a intrat în diverse clasamente europene străine celorlalte discuri single lansate în trecut de artistă Artista a vizitat România alături de interpretul de muzică pop Tarkan în luna aprilie a anului 2009 scopul vizitei constituindu-l un concert susținut de cei doi La finele lunii iunie a anului 2009 Hadise a lansat în țara sa de origine un nou material discografic de studio primul în limba turcă intitulat Kahraman Piesa a debutat pe locul 38 în țara de origine a artistei și a urcat până pe locul 6 Influențe și stilul muzical Hadise a recunoscut faptul că le simpatizează pe interpretele Christina Aguilera Beyoncé Janet Jackson Alicia Keys Brandy sau Toni Braxton „Bad Boy sau „A Good Kiss Pe cel de-al treilea material discografic de studio Fast Life se regăsesc melodii cu influențe urbane în procesul de compunere al discului artista colaborând cu producători ce au lucrat cu artiști precum Alicia Keys Britney Spears sau Justin Timberlake Proiecte non-muzicale Cariera în televiziune și industria cinematografică După participarea la concursul Idool 2003 artista a trecut în postura de prezentatoare de televiziune Astfel în anul 2006 Hadise a luat parte la spectacolul Turkiye Popstar un program ce beneficia de atenția unui număr de peste 20 de milioane de telespectatori săptămânal La finele anului 2008 cântăreața a acceptat oferta de a deveni moderatoarea concursului X Factor în țara sa natală Belgia În ciuda faptului că aceasta a constituit prima experiență de acest gen în Belgia interpreta a fost aclamată pentru priceperea sa Hadise a fost apreciată de concurenții ediției aceștia fiindu-i recunoscători pentru faptul că i-a ghidat pe tot parcursul spectacolului Artista a primit două oferte de a apărea într-o producție cinematografică Hadise a refuzat această ofertă detalii semnificative despre film nefiind date publicității În luna iulie a anului 2008 Açıkgöz a fost din nou contactată pentru a lua parte la filmările unei comedii turcești Imaginea Controverse Artista a stârnit o serie de controverse datorită imaginii sale provocatoare Hadise declarând despre aceste lucruri următoarele „unii turci o găsesc extraordinară însă unii o consideră prea nepotrivită Cântăreața a primit o sumedenie de critici datorită imaginii abordate în videoclipul piesei „Deli Oğlan Înainte de lansarea oficială și de startul difuzării materialului pe internet au apărut fotografii din culisele realizării clipului în acestea fiind afișată Hadise alături de un fotomodel cei doi fiind surprinși în ipostaze considerate erotice O altă serie de controverse a pornit în momentul în care interpreta a început promovarea cântecului „Düm Tek Tek Pe internet au fost lansate de Hadise câteva clipuri promoționale ce constituiau secvențe ale videoclipului În urma acestui lucru televiziunea națională din Turcia a refuzat să difuzeze videoclipul datorită faptului că acesta conține imagini mult prea provocatoare Referitor la acest fapt impresarul lui Hadise Süheyl Atay a declarat următoarele „televiziunea națională nu are niciun fel de competență în restricționarea productivității artistului Cele apărute în presă începând cu data de 22 martie 2009 nu reflectă realitatea Atay a subliniat faptul că varianta finală a videoclipului nu era finalizată și încă se mai lucra la procesul de creare al produsului final Filantropie Interpreta a luat parte împreună cu alți artiști la un spectacol caritabil susținut în Belgia Hadise a fost cea care a deschis evenimentul iar suma de 16 milioane de euro a fost folosită în scopul unor cercetări referitoare la cancer Reclame și contracte de publicitare Açıkgöz a semnat un contract de publicitate cu firma Yedigun o companie de sucuri din Turcia În urma semnării acestui act Hadise a fost implicată în campania de promovare fiind prezentă în spoturi televizate pe afișe și participând la un turneu Discografie Albume de studio 2005 Sweat 2008 Hadise 2009 Fast Life 2009 Kahraman 2011 Așk Kaç Beden Giyer? 2014 Tavsiye Nominalizări și premii obținute Referințe Legături externe pe site-ul MySpace pe site-ul Eurovision pe site-ul AskMen pe site-ul BBC Hans-Georg Gadamer n 11 februarie 1900 – d 13 martie 2002 a fost un filozof german cunoscut în special pentru opera sa monumentală magnum opus din 1960 Adevăr și metodă Wahrheit und Methode Este fără îndoială cel mai important hermeneut al secolului XX Preocupat de reabilitarea "filosofiei practice" în scrierile sale are în atenție fenomenul comprehensiunii care nu trebuie inteles doar ca simplu act subiectiv ci ca inserție într-un proces mai amplu în care prezentul se intersectează fără încetare cu trecutul Viața Gadamer s-a născut în Marburg Germania Era fiul unui profesor de chimie care va deveni mai târziu rectorul universității din acest oraș Gadamer a rezistat dorinței tatălui său de a studia științele naturii și a fost mai interesat de umanistică A crescut în orașul Breslau under Hönigswald dar s-a mutat înapoi în Marburg unde a studiat cu filosofii Neo-Kantieni Paul Natorp si Nicolai Hartmann Și-a dat licenta in filosofie in 1922 Imediat după aceasta Gadamer a visitat Freiburgul și a început să studieze cu Martin Heidegger care era în acea perioadă în primii săi ani de profesorat Gadamer făcea parte dintr-un grup în care îi avea colegi pe Leo Strauss Karl Löwith și Hannah Arendt Cu timpul s-a apropiat de Heidegger și când acesta a obținut un nou post la Marburg Gadamer l-a urmat acolo Influența lui Heidegger i-a inspirat lui Gadamer gândul despărțirii de școala neokantiană din care făcuse parte nalături de Natorp și Hartmann Gadamer a devenit profesor habilitat în 1929 și și-a petrecut cea mai mare parte a anilor 30 predând la universitatea din Marburg Spre deosebire de Heidegger Gadamer era un anti-nazist convins cu toate că nu a avut nici o activitate politică în timpul celui de al Treilea Reich Nu a obținut nici o slujbă plătită în aceea epocă și nu intrat în partidul Național Socialist Spre sfârșitul războiului a fost mutat la Universitatea din Leipzig În 1946 deoarece forțele de ocupație americane l-au declarat curat a fost numit rector la această universitate Faptul că Estul Germaniei se îndrepta spre comunism l-a determinat să se retragă în Germania de Vest Inițial a acceptat o catedră la Universitatea din Frankfurt pe Main și apoi a devenit succesor al lui Karl Jaspers in Heidelberg in 1949 A rămas aici pe poziție de profesor emerit până la moartea sa în 2002 În acest timp și-a completat opera sa capitală un veritabil magnum opus Adevăr și metodă în 1960 și s-a angajat în faimoasa sa polemică cu Jürgen Habermas pe tema posibilității de a transcende istoria și cultura pentru a-ți găsi o poziție obiectivă de pe care să evaluezi societatea Dezbaterea s-a încheiat fără rezultat dar a condus la prietenia dintre cei doi Chiar Gadamer i-a obținut lui Habermass primul post de profesor la Heidelberg O altă încercare de dialog cu Jacques Derrida s-a încheiat fără vreo concluzie deoarece cei doi nu aveau niciun element în comun în teoriile lor După moartea lui Gadamer Derrida a recunoscut că imposibilitatea de a dialoga cu Gadamer constituie cel mai mare eșec al carierei sale de filosof și i-a adus într-un necrolog omagiul său celui dispărut Bibliografie Hans-Georg Gadamer A Biography By Jean Grondin Yale University Press 2004 Philosophical Apprenticeships By Hans-Georg Gadamer MIT Press 1985 Gadamer's memoirĠ Hermeneutica înseamnă să fii conștient că tot ce gândești poate fi exprimat de altul mult mai corect Interviu cu prof dr Hans-Georg Gadamer în Krisis nr 4 1996 Interpretare și adevăr Vasilache Andreas Interkulturelles Verstehen nach Gadamer und Foucault Frankfurt am Main New York Campus 2003 Vezi și Hermeneutică Radical Hermeneutics Interpretation Emilio Betti Friedrich Schleiermacher Wilhelm Dilthey Rudolf Bultmann Historical School Ranke Heidegger Derrida Habermas Critical Theory Frankfurt School Augustine Luther Paul Ricoeur Jean Grondin Legături externe Termenul Imperiul German în limba germană Deutsches Kaiserreich se referă de obicei la Germania începând cu fondarea ei ca stat național unificat la 8 ianuarie 1871 și până la abdicarea ultimului kaizer Wilhelm al II-lea la 9 noiembrie 1918 Germanii când vorbesc despre Reich-ul din perioada domniei kaizerilor folosesc de obicei denumirea Kaiserreich acest termen fiind folosit și de istoricii ne-germani Cuvântul „kaizer scris uneori și „kaiser a fost preluat în română și se scrie cu minusculă Cuvântul Reich imperiu este un cuvânt german care în germană se scrie cu majusculă În germană se mai folosește destul de rar și termenul de „Al Doilea Reich imperiu considerând că Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană a fost Primul Reich iar Germania nazistă a fost Al Treilea Reich Primul care a folosit această enumerare a fost Arthur Moeller van Den Bruck care în 1923 făcea apologia unui al treilea Imperiu German idealizat Ideile sale au fost preluate de propaganda nazistă După „războiul cel mare cunoscut mai apoi ca Primul Război Mondial denumirea Drittes Reich tradus Al treilea Imperiu dar de cele mai multe ori desemnat ca Al Treilea Reich a devenit numele folosit în toate situațiile pentru Germania nazistă fiind folosit chiar și de reprezentanții regimului lui Hitler „Imperiul German Deutsches Reich a fost numele oficial al statului atât în perioada de domnie a kaizerilor 1871 1918 cât și în timpul republicii de la Weimar și a Germaniei naziste de aceea următoarele trei articole ale seriei Istoriei Germaniei acoperă denumirea oficială de Deutsches Reich Fondarea imperiului de către Bismarck Sub masca idealismului care făcea loc realismului naționalismului german s-a îndepărtat rapid de caracterul său liberal de la 1848 pentru a ajunge la autoritara Realpolitik a primului-ministru prusac Otto von Bismarck Bismarck dorea să înfăptuiască unificarea germanilor într-un stat conservator dominat de Prusia Scopul său a fost atins prin trei succese militare La început s-a aliat cu Austria pentru a învinge Danemarca intr-un război scurt Al doilea război pentru Schleswig din 1864 reușind să cucerească astfel Schleswig-Holstein În 1866 cu participarea Italiei el a făcut să izbucnească războiul austro-prusac Austriecii au fost învinși în bătălia de la Königgrätz Bismark a reușid să excludă vechii rivali austrieci de la formarea Confederației Germane Nordice confederație compusă din statele germane care sprijiniseră Prusia în război Această Confederație Germană avea să fie precursorul Imperiului din 1871 În sfârșit Franța a fost învinsă în războiul franco-prusac 1870–1871 Confederația a fost transformată în Imperiu prin proclamarea regelui Prusiei Wilhelm I ca împărat german într-o ceremonie din Palatul Versailles un gest de umilire a Franței Bismarck a pregătit personal în linii mari Constituția Confederației Germane de Nord din 1866 să devină Constituția Imperiului German din 1871 Germania se bucura de câteva caracteristici democratice cea mai importantă era Reichstagul Parlamentul care spre deosebire de Parlamentul Prusiei avea membrii aleși prin sufragiu direct și egal al tuturor cetățenilor germani de sex masculin Totuși legile pentru a fi aprobate aveau nevoie și de aprobarea Bundesrat Camera federală a deputaților statelor adunare în care Prusia avea o influență majoră În acest fel Prusia exercita o influență hotărâtoare în amândouă camerele Puterea executivă era apanajul kaizerului care numea cancelarul federal primul fiind Otto von Bismarck Cancelarul era răspunzător numai în fața Împăratului și îndeplinea fără comentarii toate indicațiile suveranului În mod oficial cancelarul ocupa singura funcție executivă în stat În practică însă secretarii de stat birocrații de frunte ai statului care se ocupau de unele domenii precum finanțele afacerile externe sau apărarea funcționau ca miniștri neoficiali ai portofoliilor respective Cu excepția perioadelor 1872-1873 și 1892-1894 cancelarul a fost și primul-ministru al Prusiei Reichstagul avea puterea să aprobe să modifice sau să respingă legi dar nu avea dreptul la inițiativă legislativă putere care aparținea exclusiv cancelarului Forțele militare ale statelor mai mici au fost trecute sub controlul Prusiei în timp ce armatele regatelor mai mari precum Bavaria și Saxonia au fost organizate conform principiilor prusace urmând ca pe timp de război să fie controlate de guvernul federal Deși imperiul era din multe puncte de vedere un stat autoritarist a fost permisă dezvoltarea partidelor politice Evoluția Imperiului German autoritarist poate fi comparătă în anumite limite cu dezvoltarea Italiei și Japoniei La fel ca și Bismarck în Germania Contele Camillo Benso di Cavour în Italia a folosit diplomația și războiul pentru a-și atinge obiectivele s-a aliat cu Franța mai înainte de a ataca Imperiul Austriac asigurând unificarea Italiei ca regat condus de dinastia Piemonteză până în 1861 cu excepția Statului Papal și a Veneției aflată sub stăpânire austriacă Cavour ostil acțiunilor revoluționarilor liberali republicani pecum Giuseppe Garibaldi și Giuseppe Mazzini a conceput reunificarea Italiei pe coordonate conservatoare În mod similar cu Italia lui Cavour Japonia a avut un parcurs conservator spre modernizare de la căderea Șogunatului Tokugawa și de la Restaurația Meiji până în 1918 În Japonia a fost înființată în 1882 o comisie care să studieze diferitele structuri guvernamentale din toată lumea Această comisie a fost impresionată în mod special de Germania lui Bismark ducând la conceperea unei Constituții în 1889 care asigura premierului nipon o poziție similară cu cea a cancelarului german responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu Provinciile prusace Prusia Răsăriteană Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul stat național Prusia Răsăriteană și cea Apuseană aveau minorități poloneze importante în vreme ce Posenul era locuit în pincipal de polonezi În timpul revoluției de la 1848 Parlamentul de la Frankfurt nu găsise o soluție practică pentru incorporarea polonezilor rămăși fără un stat reprezentativ după împărțirile Poloniei din secolul al XVIII-lea Noul Imperiu German era alarmat de proporția populației poloneze din provinciile răsăritene care se schimba în continuu datorită natalității mai ridicate a polonezilor și migației etnicilor germani căre regiunile mai puternic industrializate din vest Guvernul nu putea pune bază pe loialitatea cetățenilor de origine etnică poloneză de vreme ce aceștia se opuneau asimilării Începând cu anul 1873 guvernul a încercat să impună limba germană ca singură limbă folosită în imperiu în speranța înfrângerii opoziției polonezilor Rezultatul a fost exact contrar celui așteptat și anume creșterea rezistenței la germanizare Un factor important în anatomia socială a acestor guvernări a fost păstrarea unei importante puteri politice de către marii proprietari funciari junkerii datorită lipsei unor mișcări importante revoluționare ale țărănimii în alianță cu proletariatul urban Statele constituente ale Imperiului German Regate Königreiche Bavaria Bayern capitala – München Prussia Preußen capitala – Berlin Saxonia Sachsen capitala – Dresden Württemberg capitala – Stuttgart Mari Ducate Großherzogtümer Baden capitala – Karlsruhe Hessa-Darmstadt "Hessen" neoficial "Hessen-Darmstadt" capitala – Darmstadt Mecklenburg-Schwerin capitala – Schwerin Mecklenburg-Strelitz capitala – Strelitz Oldenburg capitala – Oldenburg Saxonia-Weimar-Eisenach Sachsen-Weimar-Eisenach capitala – Weimar Ducate Herzogtümer Anhalt capitala – Dessau Braunschweig capitala – Braunschweig Saxonia-Altenburg Sachsen-Altenburg capitala – Altenburg Saxonia-Coburg-Gotha Sachsen-Coburg und Gotha capitala – Coburg Saxonia-Meiningen Sachsen-Meiningen capitala – Meiningen Principate Fürstentümer Lippe capitala – Detmold Reuss-Gera sau Reuss Younger Line Reuß jüngere Linie capitala – Gera Reuss-Greiz sau Reuss Elder Line Reuß ältere Linie capitala – Greiz Schaumburg-Lippe capitala – Bückeburg Schwarzburg-Rudolstadt capitala – Rudolstadt Schwarzburg-Sondershausen capitala – Sondershausen Waldeck-Pyrmont capitala – Arolsen Orașe independente libere Freie Hansestädte Bremen Hamburg Lübeck Altele Teritoriul Imperial al Alsaciei și Lorenei Reichsland Elsaß-Lothringen Modernizarea conservatoare Politica internă a lui Bismarck a avut un rol important în formarea culturii politice a Kaiserreichului După unificarea din 1871 guvernarea semiparlamentară germană a impus o reformă politică și economică de sus în jos reformă relativ fără asperități ceea ce a condus Germania către statutul de forță industrială de primă mărime a timpului Nu numai că fabricanții germani au câștigat piată internă excluzându-i pe cei bruitanici dar pe la mijlocul anilor 1880 capitaliștii britanici apăruți în urma Revoluției Industriale au fost nevoiți să facă față competiției cu cei germani și pe piețele externe Industrializarea a progresat în mod spectaculos în Germania și Statele Unite ale Americii permițându-le acestor state să cucerească primele locuri mondiale înaintea Angliei și Franței Întreprinderile textile și metalurgice germane de exemplu până la începutul războiului franco-pusac au reușit să depășească pe cele britanice în eficiență tehnică și organizare cucerind chiar și piața insulară După unificarea oficială din 1871 Bismarck și-a orientat eforturile către desăvârșirea unității naționale sub umbrela prusacă Atât conservatorismul catolic conceptualizat de schimbarea reacționară a politicii Sfântului Scaun în timpul pontificatului Papei Pius al IX-lea concretizată prin dogma Infailibilității Papale ca și radicalismul clasei muncitoare materializat prin apariția Partidului Social Democratic din Germania au ajuns să fie îngrijorate de dezorganizarea diferitelor segmente ale populației datorată schimbării rapide de la economie bazată pe agricultură la una capitalist-industrială modernă în condițiile unei tutele reacționare Cum reprimarea completă atât a catolicilor cât și a socialiștilor a eșuat politica lui Bismarck numită a "morcovului și bățului" a reușit să potolească ambele grupuri radicale Obiectivele lui Bismark pot fi rezumate la trei direcții principale Kulturkampf reforma socială și unificarea națională Kulturkampf – După încorporarea statelor catolice din sud și a teritoriilor poloneze din est catolicismul reprezentat de Partidul de Centru Catolic părea principala amenințare a naționalismului prusac aristocratico-militarist al lui Bismark deoarece catolicii erau considerați ca fiind loiali mai întâi Papei și mai apoi statului Catolicii din sud țărani artizani meșteșugari organizați în bresle clerici și aristocrați ai micilor state proveniți din rândurile unei societăți agrare mai puțin dezvoltate decât statele protestante din nord au avut la început probleme în competiția cu eficiența industrială și piețele deschise de Zollverein După 1878 lupta împotriva socialiștilor avea să unească forțele catolicilor și ale lui Bismark ducând la sfârșitul Kulturkampf ceea ce avea să aducă la o și mai mare nesupunere catolică decât cea care existatase mai înainte și care a întărit catolicismul în Germania în loc să-l slăbească Reforma socială – Pentru a stăpâni clasa muncitoare și pontru a slăbi influența grupurilor socialiste crearea de către Bismark a unui stat cu sistem de ajutor social gratuit a atras clasa muncitoare de partea naționalismului german Sistemul asigurărilor sociale inițiat de Bismark – asigurările de sănătate în 1883 asigurările de accidente în 1884 asigurările de invaliditate și de pensie în 1889 – au fost cele mai avansate din lume la vremea respectivă și continuă să existe și în ziua de azi în Germania Unificarea națională – Bismarck a inițiat măsuri pentru reducerea diferențelor enorme dintre statele germane care se dezvoltaseră independent timp de secole în mod special în domeniul legislativ Istoria sistemelor legislative și a sistemelor judiciare complet diferite puneau piedici uriașe în dezvoltarea Germaniei în special în cadrul comerțului național Dacă un cod comercial fusese adoptat de Confederație în 1861 în ceea ce privește restul sistemelor legislative erau foarte puține similitudini În 1871 a fost introdus un Cod Penal comun Reichsstrafgesetzbuch iar în 1877 au fost introdus un Cod de Procedură Judiciară Gerichtsverfassungsgesetz un Cod de Procedură Civilă Zivilprozessordnung și un Cod de Procedură Penală Strafprozessordnung comune În 1873 a fosat amendată Constituția pentru a permite împăratului să înlocuiască diferitele Coduri Civile ale statelor acolo unde ele existau Spre exemplu părțile din Germania care fuseseră ocupate de Franța Napoleoniană adoptaseră Codul Civil Fancez în timp ce în Prusia era în vigoare încă din 1794 Allgemeines Preußisches Landrecht În 1881 a fost înființată o primă comisie pentru elaborarea unui Cod Civil comun pentru întreg imperiul care a dus la apariția Bürgerliches Gesetzbuch BGB și care a căpătat putere de lege în ianuarie 1900 Ducând la bun sfârșit aceleași sarcini pe care le-au dus la bun sfârșit în alte țări revoluțiile de jos în sus efectele finale ale modernizării conservatoare au fost distincte În timp ce puterea politică reală rămânea încă în mâinile aristocrației guvernul a căutat să păstreze cât se poate mai mult posibil din cadrul social inițial chiar în condițiile în care baza economică a proprietarilor de pământ s-a diminuat rapid în comparație cu cea a industriașilor Unificarea a fost urmată de o perioadă lungă de conducere conservatoare până la autoritarism Conducerea statului a trebuit să aibă controlul asupra unui aparat birocratic suficient de puternic inclusiv agențiile de represiune poliția și armata Militarismul Unul dintre produsele secundare ale modernizării conservatoare a fost militarismul Pentru a uni clasele superioare ale societății – atât a aristocrației militare cât și a industrialiștilor militarismul s-a dovedit calea necesară de continuare a modernizării fără schimbarea structurilor socio-politice Fiecare dintre elitele coaliției conducătoare din imperiu a găsit anumite avantaje în expansiunea externă monopolurile în continuă dezvoltare doreau sprijin imperial pentru asigurarea apărării investițiilor din străinătate împotriva concurenței și a tensiunilor politice de peste graniță; birocrația dorea mai multe posturi și putere; mica aristocrație funciară în declin dorea titluri oficiale Luând seama la dezvoltarea sindicalismului socialismului și a altor mișcări de protest în o perioadă de efervescență revoluționară atât în Europa cât și în America de Nord elitele germane au folosit imperialismul naționalist pentru câștigarea sprijinul clasei muncitoare Imperialismul german a insuflat clasei muncitoare sentimente naționaliste puternice Prusia – moștenitoarea tradițiilor statului-garnizoană construit de conducători precum Friedrich Wilhelm I și Frederick cel Mare în secolul al XVIII-lea – a reușit să creeze o mașină militară suficient de puternică nu numai să se opună cu succes adversarilor continetali precum Austria și Franța dar și să impună statul german pe arena politică internațională Imperialiștii germanii de exemplu cei din Alldeutscher Verband afirmau că poziția de supraputere a Marii Britanii ofereau acesteia avantaje nedrepte pe piețele mondiale ceea ce ducea la limitarea creșterii economiei germane și la amenințări la adresa securității naționale Numeroși conducători politici și industriași europeni doreau accelerarea împărțirii coloniale a Africii prin ocuparea unor colonii chiar mai înainte de a avea nevoie de ele Argumentația lor era aceea că piețele puteau deveni în scurtă vreme suprasaturate iar supraiețuirea economiilor naționale depindea de capacitatea lor de a descărca surplusul de producție în colonii Ca răspuns imperialiștii britanici precum Joseph Chamberlain au ajuns la concluzia că imperialismul oficial era necesar Angliei datorită declinului relativ al exporturilor țării și datorită concurenței americane germane și franceze Schimbarea echilibrului puterii în Europa a fost cea care a facilitat în ultimă instanță expansiunea colonialistă După ce ordinea conservatoare în Europa a fost reinstaurată de Congresul de la Viena atracția imperialismului a atins și alte state decât puterile recunoscute în domeniu Franța și Marea Britanie Noile state naționale Germania și Italia nu mai erau implicate în conflicte europene și dispute interne așa cum fuseseră până la războiul franco-prusac De aceea Bismark odată neinteresat de aventuri peste mări și țări a ajuns să aprecieze până în cele din urmă valoarea politică a coloniilor Puterile Centrale absolutiste conduse de Germania unificată de curând aflată în plin proces de industrializare având o marină în continuă dezvoltare care și-a dublat capacitatea între războiul franco-prusac și primul război mondial au devenit rapid o amenințare strategică pentru piețele și securitatea unor puteri mai demult stabilite așa cum erau Puterile Aliate și Imperiul Rus Eforturile germane a dus la cucerirea doar a unui mic imperiu colonial în comparație cu cele ale Angliei sau Franței Ca urmare a inițiativelor politicii externe germane dar și a fondării unei importante flote militare prin legile din 1898 și 1900 Marea Britanie s-a lăturat alianței franco – ruse Antanta Imperiul German după Bismarck Imperiul a înflorit sub conducerea lui Bismark până la moartea kaizerului martie 1888 În așa numitul Dreikaiserjahr Anul celor trei împărați Friedrich al III-lea fiul și succesorul răposatului împărat a fost la putere numai 99 de zile lăsând coroana tânărului și impetuosului Wilhelm al II-lea care l-a obligat pe Bismark să părăsească postul de cancelar în martie 1890 Partidul Social Democrat din Germania SPD s-a dezvoltat până la a deveni cel mai puternic partid socialist din lume cucerind în ianuarie 1912 o treime din voturile alegătorilor pentru Reichstag palamentul imperial Totuși guvernul a rămas in mâinile unor coaliții conservatoare succesive sprijinite de liberalii de dreapta sau de clericii catolici și dependente în mare măsură de bunăvoința kaizerului Echilibrul european instabil al puterii a fost distrus în momentul în care Austro-Ungaria aliatul Germaniei încă din 1879 a declarat război Serbiei în iulie 1914 după asasinarea moștenitorului tronului Austriei Germania a sprijinit în mod necondiționat obiectivele din Serbia ale aliatului austriac credincios Serbia era sprijinită de Imperiul Rus care la rândul lui era aliat cu Franța Ca urmare a deciziei Rusie de mobilizare generală împotriva atât a Austro-Ungariei cât și a Germaniei Germania a declarat război Rusiei și Franței în ceea ce a fost considerată o lovitură preventivă Astfel au fost declanșate luptele primului război mondial În ciuda succeselor inițiale Germania și aliații săi au fost înfrânți de Aliații a căror forță s-a întărit odată cu intrarea în luptă a Statelor Unite ale Americii în 1917 Kaizerul Wilhelm al II-lea a fost detronat și exilat de o mișcare revoluționară condusă de elemente din opoziția social-democrată și comunistă în noiembrie 1918 care în ianuarie 1919 au organizat o nouă încercare de preluare a puterii eșuată de această dată În iunie 1919 Tratatul de la Versailles a pus în mod oficial capăt războiului Documentele tratatului de pace au fost semnate în Sala Oglinzilor din Palatul Versailles în același loc unde în 1871 fusese proclamat Al doliea Reich Germania a pierdut teritorii în favoarea Franței Belgiei și a Poloniei renăscute și a fost obligată să plătească uriașe despăgubiri de război Moștenirea lăsată de Imperiul German Conducerea reacționară a lui Bismarck prin cooptare și coercițiune și perpetuarea de către el a virtuților militarismului și guvernării autoritar-autocratice a junkererilor poate fi mai bine înțeleasă dacă se ia în considerație faptul că națiunea fusese unită doar de puțină vreme și într-o oarecare măsură printr-un proces incomplet De asemenea trebuie ținut seama de acțiunile puternicului lor vecin Franța care a dus timp de mai multe secole o politică activă de menținere a mai multor "Germanii" divizate și slabe ca și de faptul că regiunile germane au fost teatrele de înfruntare a intereselor diferitelor puteri europene cu consecințe devastatoare Amintirile timpurii ale generației lui Bismarck au fost marcate de războaiele napoleoniene și de umilirea națională a Prusiei Dorința de a nu da dovadă de slăbiciune în exterior a făcut ca adoptarea de către astfel de oameni a unor modalități de guvernare mai liberală să fie improbabilă Moștenirea lui Bismark potențată și de domnia kaizeruluii militarist Wilhelm al II-lea a contribuit apreciază anumiți istorici la formarea culturii politice în care și-a găsit baza nazismul În Germania ca și în Japonia și Italia încercările de mai târziu de a extinde democrația au dus la instalarea unui regim politic instabil – Republica de la Weimar Această democrație constituțională nu a putut face față problemelor severe ale Germaniei de după război și nu a fost capabilă să producă schimbări structurale În ciuda reușitelor în procesul industrializării și în dezvoltarea științei în Al doilea Reich Germania a păstrat un caracter despotic datorită înclinațiilor militariste și a unificării prin „foc și sabie Armata – educată în spiritul miltarismul junkerilor prusaci a glorificării războiului și a loialității în afara oricărei discuții față de stat ierarhie și conducător – a rămas în mod nestrămutat loială dinastiei Hohenzollern Valorile „statului garnizoană represiv bine înrădăcinate în sistemul agricol prusac încă de la înfrângerea cavalerilor teutoni aveau să ajungă la extrem în timpul celui de-al treilea Reich Bibliografie Aronson Theo The Kaisers London Cassell 1971 Blackbourn David and Eley Geoff The Peculiarities Of German History Bourgeois Society and Politics In Nineteenth-Century Germany New York Oxford University Press 1984 ISBN 0-19-873058-6 Craig Gordon Germany 1866-1945 ISBN 0-19-502724-8 Fischer Fritz From Kaiserreich to Third Reich Elements of Continuity in German History 1871-1945 translated and with an introduction by Roger Fletcher London Allen & Unwin 1986 ISBN 0-04-943043-2 Fischer Fritz War of Illusions German Policies from 1911 to 1914 translated from the German by Marian Jackson New York Norton 1975 ISBN 0-393-05480-2 Ritter Gerhard The Sword and the Scepter; the Problem of Militarism in Germany translated from the German by Heinz Norden Coral Gables University of Miami Press 1969-73 Stürmer Michael The German Empire 1870-1918 New York Random House 2000 ISBN 0-679-64090-8 Mommsen Wolfgang Imperial Germany 1867-1918 Politics Culture and Society in an Authoritarian Sate translated by Richard Deveson from Der Autoritäre Nationalstaat London Arnold 1995 ISBN 0-340-64534-2 Wehler Hans-Ulrich The German Empire 1871-1918 translated from the German by Kim Traynor Leamington Spa Warwickshire Berg Publishers 1985 ISBN 0-907582-22-2 Vezi și Imperiul German 1933-1945 sau Germania nazistă sau și Al treilea Reich Urmările primului război mondial Imperiul colonial german Istoria Germaniei Sfântul Imperiu Roman Neoimperialism Reich Statele Imperiului German 1871-1918 Republica de la Weimar Imnul de stat al Imperiului German Heil dir im Siegerkranz Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Jack Leon Ruby născut Jack Leon Rubenstein n 25 martie 1911 – 3 ianuarie 1967 a fost un proprietar de cluburi de noapte din orașul Dallas Texas SUA El a fost găsit vinovat și a fost condamnat la moarte pentru uciderea la 24 noiembrie 1963 a lui Lee Harvey Oswald Crima a fost comisă la două zile de la arestarea lui Oswald pentru asasinarea președintelui John F Kennedy Ruby a făcut apel la sentință dar în timp ce se stabilea data judecării apelului Ruby s-a îmbolnăvit și a murit de cancer pulmonar la 3 ianuarie 1967< ref> Teoriile conspirației susțin că Ruby ar fi fost implicat împreună cu figurile de marcă ale crimei organizate într-un complot pentru asasinarea lui Kennedy dar nu s-a putut dovedi că legăturile lui cu gangsterii erau mai mult decât minime și el nu era genul de om care să acționeze într-o astfel de conspirație< ref> Uciderea lui Oswald Ruby poreclit „Sparky de la numele său de boxer „Sparkling Ruby După două zile după ce a venit cu mașina în centrul orașului să trimită un ordin de plată unui angajat a mers pe jos până la sediul poliției Există dovezi că ar fi fost o decizie de moment deoarece și-a lăsat câinele preferat Sheba în mașină El l-a împușcat mortal pe Oswald în ziua de duminică 24 noiembrie 1963 la 1121 AM CST când autoritățile se pregăteau să-l transfere pe Oswald cu mașina de la sediul poliției la arest Ieșind dintr-un grup de reporteri și fotografi Ruby a tras cu un Colt Cobra 38 în abdomenul lui Oswald eveniment surprins de transmisiunile în direct ale televiziunilor După arestarea sa imediat după atac Ruby a spus mai multor martori că a ajutat orașul Dallas să-și îndrepte imaginea în fața publicului și că moartea lui Oswald o va scuti pe Jacqueline Kennedy de chinul de a apărea la procesul lui Oswald Ruby a declarat că l-a împușcat pe Oswald pentru a-l răzbuna pe Kennedy Ulterior el a susținut că l-a împușcat pe Oswald dintr-un impuls de moment când a avut ocazia fără a se gândi la vreun motiv anume La momentul atacului Jack Ruby lua phenmetrazin un stimulent al sistemului nervos central Un alt posibil motiv avansat de Frank Sheeran presupus a fi asasin plătit de Mafie într-o discuție cu Jimmy Hoffa a fost acela că conform spuselor lui Hoffa Ruby ar fi primit misiunea de a coordona ofițerii de poliție loiali lui în scopul de a-l ucide pe Oswald în timp ce era arestat Întrucât misiunea lui Ruby a eșuat lui i s-ar fi dat de ales între a fi ucis sau a comite el însuși omorul< ref> Procesul Avocatul Melvin Belli din San Francisco a acceptat să-l reprezinte pe Ruby pro bono Unii observatori au gândit că acest caz poate fi închis fără proces ca „murder without malice ceva echivalent cu omorul calificat sau cu manslaughter în legea americană cu o pedeapsă maximă de cinci ani de închisoare Belli a încercat în schimb să demonstreze că Ruby este nebun și că are un istoric de boli mintale în familie ultima este adevărată mama sa fiind internată într-un sanatoriu de boli mintale de mai mulți ani La 14 martie 1964 Ruby a fost condamnat pentru murder with malice omor cu premeditare sau omor deosebit de grav pentru care a fost condamnat la moarte În cele șase luni de după asasinarea lui Kennedy Ruby a cerut în mod repetat verbal și în scris să discute cu membrii Comisiei Warren Comisia nu s-a arătat interesată și a acceptat să discute cu el doar după ce Eileen sora lui Ruby a adresat scrisori Comisiei Warren scrisori care au devenit publice În iunie 1964 judecătorul Earl Warren deputatul de Michigan Gerald R Ford și alți membri ai comisiei s-au deplasat la Dallas și s-au întâlnit cu Ruby Ruby i-a cerut de mai multe ori lui Warren să-l ducă la Washington DC deoarece se temea pentru viața sa și dorea o ocazie să mai facă niște declarații Warren nu a putut să facă aceasta din cauza obstacolelor legale și deoarece interesul față de această deplasare ar fi fost prea mare Conform înregistrării mărturiei lui Ruby Warren a declarat că Commisia nu are cum să-i asigure protecția Ruby a spus că dorește să-l convingă pe președintele Johnson că nu face parte din nicio conspirație pentru asasinarea lui JFK Moartea Ruby a murit de embolie pulmonară cauzată de un cancer la plămân la 3 ianuarie 1967 la Parkland Hospital acolo unde muriseră și Oswald și președintele Kennedy A fost înmormântat lângă părinții săi la Westlawn Cemetery în Chicago< ref> Note Johann Strauss tatăl n 14 martie 1804 Viena d 25 septembrie 1849 Viena; germană Johann Baptist Strauß Johann Strauss Vater; cunoscut și ca Johann Baptist Strauss Johann Strauss Sr Johann Strauss I a fost un compozitor romantic austriac faimos pentru valsurile sale și popularizarea acestora alături de Joseph Lanner așezând astfel fundațiile pentru ca fiii lui să continue dinastia sa muzicală Cea mai cunoscută piesă a sa este probabil Marșul lui Radetzky numit astfel după Josef Radetzky în timp ce valsul cel mai renumit este probabil Lorelei Rheinklänge op 154 Viața și munca Johann Strauss a fost tatăl lui Johann Strauss fiul Josef Strauss și Eduard Strauss care a avut un fiu numit Johann Strauss al III-lea născut în 1866 A avut de asemenea și două fiice Anna care s-a născut în 1829 și Tereza care s-a născut în 1831 Cel mai tânăr fiu al său Ferdinand care s-a născut în 1834 a trăit numai zece luni Părinții lui Strauss Franz Borgias Strauss 10 octombrie 1764 – 5 aprilie 1816 și Barbara Dollmann 3 decembrie 1770 – 28 august 1811 erau hangii Zum heiligen Florian Strauss avea un bunic evreu Johann Michael Strauss 1720–1800 care s-a convertit la catolicism Tragedia i-a lovit familia atunci când mama sa a murit pe când el avea șapte ani din cauza frisoanelor Atunci când avea 12 ani tatăl său Franz Borgias Strauss a fost descoperit înecat posibil prin sinucidere în Dunăre Tutorele său croitorul Anton Müller l-a dat ca ucenic la legătorul de cărți Johann Lichtscheidl Strauss a luat lecții de vioară și violă pe lângă faptul că și-a terminat ucenicia Contrar unei povești spuse mai târziu de fiul său Johann jun nu a fugit niciodată de ucenicia de legător de cărți și de fapt a terminat-o cu succes în 1822 A studiat de asemenea muzica cu Johann Polischansky în timpul uceniciei sale iar în cele din urmă a reușit să-și asigure un loc într-o orchestră locală a lui Michael Pamer pe care a părăsit-o eventual pentru a se alătura unui popular cvartet de coarde cunoscut drept Cvartetul Lanner format din viitorul său rival Joseph Lanner și frații Drahanek Karl și Johann Acest cvartet de coarde care interpreta valsuri vieneze și dansuri germane rustice s-a extins într-o mică orchestră de coarde în 1824 Mai târziu el a devenit dirijor-adjunct al orchestrei pentru a-l ajuta pe Lanner cu organizarea concertelor după ce aceasta a devenit atât de populară în timpul Fasching-ului din 1824 iar Strauss a fost curând plasat la conducerea unei a doua orchestre mai mici care s-a format ca urmare a succesului orchestrei-mame În 1825 el a decis să-și formeze propria trupă și a început să compună muzică în special muzică de dans pentru a o interpreta după ce și-a dat seama că era posibil de asemenea să emuleze succesul lui Lanner pe lângă faptul de a pune capăt dificultăților sale financiare Făcând acest lucru Lanner i-ar fi devenit un rival crâncen deși rivalitatea nu a dus la consecințe ostile deoarece competiția muzicală era foarte productivă pentru dezvoltarea valsului precum și a celorlalte tipuri de muzică de dans din Viena Curând a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți compozitori de dans din Viena pornind într-un turneu cu orchestra sa în Germania Olanda Belgia Anglia și Scoția Frâurile dirijoratului și administrarea acestei „Orchestre Strauss vor fi transmise în cele din urmă fiilor săi până la desființarea acesteia de către Eduard Strauss în 1901 Vezi și Familia Strauss Karl Heinrich Marx n 5 mai 1818 Trier Germania d 14 martie 1883 Londra Marea Britanie a fost un filozof istoric economist sociolog și jurnalist întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific teoretician și lider al mișcării muncitorești A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea Karl Marx împreună cu Friedrich Engels a scris și a publicat în 1848 Manifestul Partidului Comunist Abordarea sa este vizibilă din prima linie a primului capitol al Manifestul Partidului Comunist "Istoria tuturor societăților cunoscute este istoria luptei de clasă" Apelând la ideea de luptă de clasă Marx nu făcea totuși decât să preia un concept folosit de mult timp deja de către istoricii burghezi în studiile lor Marx a argumentat că sistemul capitalist la fel ca și sistemele socioeconomice precedente produce tensiuni interne care îl conduc la distrugere Așa cum capitalismul a înlocuit feudalismul capitalismul va fi înlocuit de comunism o societate fără clase care urmează unei perioade de tranziție în care statul va fi un instrument al dictaturii proletariatului Pe de altă parte Marx a argumentat că schimbările socio-economice se produc prin intermediul activității revoluționare organizate În acest model capitalismul va lua sfârșit prin activitatea organizată a clasei muncitoare internaționale Ideile lui Marx au început să exercite o influență majoră asupra mișcării muncitorești la scurt timp după moartea sa Această influență a crescut impetuos odată cu victoria Revoluției din Octombrie din Rusia revoluție datorată bolșevicilor care erau marxiști ca și restul partidelor rusești cu orientare de stânga menșevicii social-democrații și socialist-revoluționarii Viața și cariera Marx s-a născut într-o familie cu vechi și ramificate tradiții rabinice ambii lui părinți se trag din familii cunoscute de rabini unica excepție fiind o soră a mamei lui care era căsătorită cu un evreu care era bancher bunicul fondatorului concernului olandez Philips Trier mica urbe renană unde se va naște Marx devine în 1815 posesiune prusacă fapt care a dus la excluderea tuturor evreilor din funcțiile publice În aceste condiții tatăl lui Marx fiind jurist decide să se convertească la evanghelism pentru a putea exercita meseria și copii lui vor fi botezați soția acestuia fiind și ea botezată aproximativ în aceeași perioadă Tatăl lui Marx era un admirator al filozofilor Luminilor și nutrea convingeri liberale fiind printre cei care au manifestat pentru constituție în Prusia Marx este școlit o perioadă în familie mai apoi într-o școală cu numeroși profesori și elevi cu vederi liberale fapt care o făcea să fie sub observația poliției regelui Din 1835 Marx va studia la Universitatea din Bonn și mai apoi la aceea din Berlin perioadă în care va schimba studiile în drept pentru cele de filozofie și istorie În Berlin este admis în clubul postuniversitar al tinerilor hegelieni deși încă nici măcar nu absolvise Doktorklub-ul era format din avantgarda filozofică și politică a regatului Prusiei ceea ce se concretiza prin critica statului și a religiei Sub imperiul concepției hegeliene a progresului rezultat din lupta tendințelor interne teză împărtășită și de tinerii heglieni Marx începe să considere că sarcina rațiunii filozofice este aceea de a critica tot ce există fie asta instituții sociale doctrine religioase sau lumea ideilor întrucât întotdeauna ceea ce există este limitat parțial rațional și potențial deschis schimbării; iluziile auto-înșelarea iluziile în masă erorile pur și simplu trebuie arătate toate ca atare pentru a putea fi corectate Sperând încă o carieră academică tânărul Marx își termină în 1841 studiile cu o teză de doctorat având ca subiect o comparație a atomismelor lui Democrit și Epicur Tânărului doctor îi sunt însă rapid spulberate speranțele în privința unei cariere universitare de îndată ce mai bătrânul lui amic Bruno Bauer este dat afară din Universitatea din Bonn unde avea un post de profesor din cauza criticii lui seculariste a evangheliilor creștine Din această perioadă 1843 datează și căsătoria lui Karl Marx cu fata baronului von Westphalen vechiul prieten de familie Relațiile tânărului Karl Marx cu părinții încep să se deterioreze imediat după căsătoria acestuia cu Johanna Jenny von Westphalen aceștia reproșându-i că implicarea lui politică ca și studiile și mai apoi doctoratul obținut în filozofie în loc de drept nu reușesc să-i asigure un venit stabil așa cum era normal în opina lor pentru un bărbat care decisese să se căsătorască; însă această incapacitate a lui Marx de a-și asigura venituri suficiente sieși și familiei lui va fi o constantă și în același timp o dureroasă problemă a întregii lui existențe și aceasta nu va fi decât agravată de șubrezirea timpurie a sănătății filozofului din cauza exceselor "herculeene" în materie de efort dedicat pentru proiectele de studiu care-l pasionau ca și pentru scrierile pe care le producea În imposibilitate de a începe o carieră academică din motive ideologice Marx se orientează spre jurnalism; epoca și locul Prusia militaristă antiliberală și antidemocratică nu vor fi potrivite însă nici unei cariere jurnalistice căci după ce ajunge editorul ziarului liberal Rheinische Zeitung cenzorul prusac îl închide Începutul ca ziarist la jurnalul Rheinische Zeitung creat de un grup de oameni de afaceri din Koeln a fost promițător dovada că în scurt timp ajunge directorul editorial înainte de interzicerea publicării ziarului de către cenzura prusacă După ce ziarul a fost închis de autoritățile Prusiei acestea îi oferă lui Marx un post de editor în slujba guvernului fapt care i-ar fi asigurat probabil veniturile necesare pentru o viață liniștită Își făcuse deja un nume și pentru că era clar că în Germania vremii nu va fi tolerat un jurnalism de opoziție Marx acceptă mai degrabă încrezător în propriile capacități un post în editura jurnalului germanofon de opoziție publicat în exil anume în Franța La Koeln îl întâlnește pentru prima dată pe Friedrich Engels pe care îl va revedea la Paris în mica comunitate de exilați germani La Paris Marx scrie pentru scurt timp pentru "Deutsch-franzoesische Jahrbuecher" și face cunoștință cu poetul german Heinrich Heine cu socialistul francez Pierre-Joseph Proudhon ca și cu anarhistul rus Bakunin În această perioadă Marx ia pentru prima oară contact și cu mișcarea muncitorească implicându-se într-o organizație secretă comunistă numită "Liga celor drepți" devenind socialist și comunist În această perioadă citește economie politică și scrie profundele și incisivele note care vor fi publicate peste un secol sub titlul "Manuscrisele economice și filozofice din 1844" Influențe asupra gândirii lui Marx Marx a fost puternic influențat de Metoda dialectică și orientarea istorică a lui Friederich Hegel; Economia politică clasică a lui Adam Smith și David Ricardo; Gândirea socialiștilor francezi în particular Jean-Jacques Rousseau Henri de Saint-Simon și Charles Fourier; Filozofia materialistă timpurie germană în particular Ludwig Feuerbach; Solidaritatea cu clasa muncitoare a lui Friedrich Engels Marx s-a inspirat din dialectica lui Hegel deși i-a criticat vehement concepția asupra filozofiei istoriei descoperă materialismul și critica religiei în lucrările lui Feuerbach adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon și se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith În timp ce Hegel era un filozof idealist Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialiști Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat Materialismul istoric ca teorie științifică a analizei istorice a societății Teze asupra lui Feuerbach 1845; Ideologia germană 1846; Mizeria filozofiei 1847 Marx ia contact cu mișcarea muncitorească și redactează împreună cu Friedrich Engels Manifestul partidului comunist 1848 care are ca motto celebrul apel "Proletari din toată lumea uniți-vă !" Expulzat din Germania apoi și din Franța se refugiază la Londra în Marea Britanie unde își petrece timpul în special în sălile de lectură ale bibliotecii de la British Museum Acolo înmagazinează cunoștințe teoretice cu care își dezvoltă mai departe sistemul având totuși puțin contact cu clasa muncitoare al cărei mentor avea să devină Aici scrie Luptele de clasă în Franța 1850 Bazele critice ale economiei politice 1858 și începe redactarea lucrării sale fundamentale Capitalul În 1864 Marx este principalul diriguitor al Primei Internaționale Socialiste căreia îi dă ca obiectiv abolirea capitalismului Pentru Marx istoria omenirii se bazează pe lupta de clasă pentru a se elibera proletariatul victimă a exploatării capitaliste trebuie să se organizeze la nivel internațional să cucerească puterea politică și în această fază de dictatură a proletariatului să realizeze desființarea claselor sociale ceea ce într-o fază superioară va duce de la sine la dispariția statului și la întemeierea societății comuniste Doctrina marxistă sau Marxismul reprezintă ansamblul concepțiilor politice filozofice și sociale ale lui Karl Marx Friedrich Engels și ale continuatorilor lor Marxismul se bazează pe materialism și pe socialism el este în același timp teorie și program al mișcărilor muncitorești organizate Pentru marxiști materialismul reprezintă baza teoretică opusă idealismului considerat ca instrument speculativ în slujba burgheziei În doctrina marxistă materialismul are două aspecte unul dialectic care exprimă legile generale ale lumii exterioare și ale gândirii umane un altul istoric care afirmă că numai realitatea socială determină conștiința oamenilor Dezvoltarea istorică a societății ar fi condiționată de contradicțiile diverselor "moduri de producție" primitiv sclavagist feudal capitalist și de "relațiile de producție" adică de raporturile dintre oameni în procesul de producție Aceste contradicții se exprimă prin lupta de clasă care este astfel motorul istoriei Marx a elaborat și o teorie a valorii valoarea este expresia cantității de muncă conținută de un produs "Plus-valoarea" reprezintă diferența dintre valoarea creată de muncitor în timpul muncii prestate și salariul primit și reflectă astfel gradul exploatării capitaliste Marxism și marxianism Termenul de marxism se referă la ideile lui Marx așa cum au fost interpretate de Vladimir Ilici Lenin și de ideologiile oficiale ale statelor socialiste Termenul de marxianism se referă la punctele de vedere ale lui Marx însuși ceea ce ar fi crezut și afirmat el însuși fără distorsionarea produsă de către interpretarea leninistă O anecdotă în această privință după ce partidul francez al muncitorilor s-a scindat într-un partid reformist și unul revoluționar unii l-au acuzat pe Jules Guesde liderul celui din urmă că ia ordine de la Marx; Marx i-a zis ginerelui său Paul Lafargue „dacă ăsta e marxism atunci eu nu sunt marxist într-o scrisoare către Engels Marx l-a acuzat mai târziu pe Guesde de a fi „bakuninist Cercetătorul american Hal Draper remarca „Sunt puțini gânditori în istoria modernă a căror gândire a fost atât de distorsionată de cei care au interpretat-o marxiști și antimarxiști laolaltă Citate despre români „Poarta renunță la Basarabia Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparținea pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra țărilor române Poarta însăși recunoscuse acest lucru când la Carlovitz presată de poloni să cedeze Moldo-Valachia ea răspunsese că nu are dreptul de a face vreo cesiune teritorială deoarece capitulațiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate K Marx Însemnări despre români Manuscrise inedite București 1964 „Limba română e un fel de italiană orientală Băștinașii din Moldo-Valahia se numesc ei înșiși români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi… „Moldova nu va plăti nici un tribut Rusiei art 2; Rusia nu se va amesteca în afacerile țării și nici unui rus nu-i va fi permis să se căsătorească și să dobândească moșii în Moldova… Apartenența religioasă și de clasă Karl Marx s-a născut ca fiu de burghezi și s-a căsătorit cu o aristocrată dar a trăit mult timp ca pauper fiind susținut financiar de capitalistul Engels Marx se lăuda a fi inspiratorul și eminența cenușie a Comunei din Paris fără a avea însă merite reale în această privință Guvernul german a cerut extrădarea lui Marx din Marea Britanie dar prim-ministrul britanic a refuzat cererea Puțin a lipsit ca Marx să fie asasinat de un agent secret german în timp ce locuia la Londra Tatăl lui Marx a fost un evreu convertit la protestantism fiind adept al Epocii Luminilor Educația la vârste fragede a lui Marx a fost influențată de profesori de orientare liberal-umanistă Din punct de vedere religios Marx a început drept creștin fidel iar idealul comunist l-a îmbrățișat tot în calitate de creștin devenind membru al Ligii celor Drepți o organizație comunist-creștină Mai târziu a devenit ateu și a făcut Liga celor Drepți să apostazieze de la credința creștină rebotezând-o drept Liga Comuniștilor Note Bibliografie K Marx Însemnări despre români Manuscrise inedite București 1964 p 106 Vezi și Marxism Legături externe V I Lenin 1914 Karl Marx și Friedrich Engels 1848 Karl Marx Traducere de Alexander Tendler Paul Lafargue Traducere de Alexander Tendler Winston Churchill 4 mai 2007 Marian Nazat Ziarul de Duminică 5 mai 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei 15 Martie 2008 Vlad Stoicescu Andrei Crăciun Evenimentul zilei 17 aprilie 2008 Nicolae Drăgușin România liberă 15 Martie 2008 Andrei Crăciun Adrian Grama Evenimentul zilei 9 decembrie 2006 Alexandru Mihalcea România liberă 29 august 2014 Nicolae Manolescu Adevărul Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Lee Harvey Oswald n 18 octombrie 1939 – d 24 noiembrie 1963 a fost după cum arată cinci anchete guvernamentale asasinul Președintelui SUA John F Kennedy care a fost împușcat mortal la 22 noiembrie 1963 în Dallas Texas Pușcaș marin în Marina SUA Oswald a dezertat și a fugit în URSS în octombrie 1959 A trăit în Uniunea Sovietică până în iunie 1962 când s-a întors în Statele Unite Oswald a fost arestat inițial sub suspiciunea de a-l fi ucis pe polițistul J D Tippit din Dallas la 45 de minute după ce a avut loc asasinarea Președintelui După aceea a devenit suspect chiar de asasinarea Președintelui Kennedy dar Oswald a negat responsabilitatea pentru ambele crime spunând că e luat drept țap ispășitor Două zile mai târziu la 24 noiembrie 1963 în timp ce era transferat de la arestul municipal la închisoarea districtuală Oswald a fost împușcat mortal de Jack Ruby într-un eveniment surprins în transmisiune directă la televiziune În 1964 comisia Warren a concluzionat că Lee Harvey Oswald a acționat singur în ceea ce privește asasinarea Președintelui Kennedy concluzie la care se ajunsese și în urma unor anchete anterioare ale FBI Serviciilor Secrete și ale poliției din Dallas În ciuda dovezilor judiciare și balistice și a mărturiilor privind teoria asasinului unic sondajele de opinie publică luate de-a lungul anilor arată că o mare parte din americani cred că Oswald nu a acționat singur ci a conspirat cu alții pentru a asasina președintele Dovezile au fost considerate neconcludente Viața timpurie Copilăria Lee Harvey Oswald s-a născut în New Orleans Louisiana la data de 18 octombrie 1939 fiu al veteranului din Primul Război Mondial Robert Edward Lee Oswald 4 martie 1896 – 19 august 1939 Robert a murit din cauza unui infarct cu două luni înainte de nașterea lui Lee Fratele mai mare al lui Lee Robert Jr n 7 aprilie 1934 este și el un fost pușcaș marin Din primul mariaj al Margueritei cu Edward John Pic Jr a rezultat veteranul Air Force John Edward Pic 17 ianuarie 1932 – 25 aprilie 2000 fratele vitreg al lui Lee și Robert Jr În 1944 Marguerite și-a mutat familia din New Orleans la Dallas Texas Oswald a început clasa I în anul 1945 iar în următorii șase ani s-a transferat la diverse școli din Dallas și zona Fort Worth până în clasa a VI-a Oswald a dat un test de IQ în clasa a IV-a și a primit scorul de 103 „în cadrul testelor de cunoștiințe în clasele IV-VI s-a descurcat foarte bine la citit și foarte prost la pronunțat pe litere Oswald a fost descris în copilărie de câțiva oameni care îl cunoașteau ca fiind retras și temperamental Oswald s-a înscris în clasa a VII-a la The Bronx New York dar chiulea des fapt ce a dus la o evaluare psihiatrică la o casă de corecție În ianuarie 1954 mama lui Oswald s-a întors la New Orleans luându-l pe Oswald cu ea La acel moment era pusă în discuție de un judecător din New York decizia de a-l lua pe Oswald de sub îngrijirea personală a mamei sale pentru a-i permite să termine studiile deși comportamentul lui Oswald părea să se îmbunătățească în ultimele lui luni în New York În New York Oswald a absolvit clasele a VII-a și a IX-a A intrat în clasa a X-a în 1955 dar s-a lăsat de școală peste două luni el nu a primit niciodată o diplomă de absolvire a liceului Până la vârsta de 17 de ani e a locuit în 22 de locații diferite și a mers la 12 școli distincte Aceste școli au fost Clasa I Școala comună Benbrook Fort Worth Texas 31 octombrie 1945 Clasa I din nou Școala elementară Covington Covington Louisiana sep 1946–ian 1947 Clasa I absolvirea Școala publică Clayton Ft Worth TX ian–mai 1947 Clasa a II-a Școala publică Clayton Ft Worth TX sep 1947 Clasa a II-a absolvirea Școala elementară Clark Ft Worth TX martie 1948 Clasa a III-a Școala elementară Arlington Heights Ft Worth TX sep 1948 Clasa a IV-a Școala elementară Ridglea West ulterior redenumită Luella Merrett Ft Worth sep 1949 Clasa a V-a Școala elementară Ridglea West Ft Worth sep 1950 Clasa a VI-a Școala elementară Ridglea West Ft Worth sep 1951 Clasa a VII-a Școala luterană evanghelică Trinity Bronx NYC NY aug 1952 Clasa a VII-a Școala publică 117 Bronx NY sep 1952 a participat la 17 din cele 64 de zile de curs Clasa a VII-a absolvirea Școala publică 47 Bronx NY 23 martie 1953 Școala de corecție Casa Tinerilor NYC NY aprilie mai 1953 Clasa a VIII-a Școala publică 47 Bronx NY 14 sep 1953 Clasa a VIII-a absolvirea Liceul de juniori Beauregard New Orleans 13 ian 1954 Clasa a IX-a Liceul de juniori Beauregard New Orleans sep 1954–iunie 1955 Clasa a X-a Liceul Warren Easton New Orleans sep–oct 1955 Warren anexa 13 a încercat să se înroleze în Marina SUA folosind o declarație în care susținea că are 17 ani a lucrat ca funcționar mesager în New Orleans în loc să meargă la școală Clasa a X-a din nou Liceul Arlington Heights High School Ft Worth TX sep–oct 1956 Abandonul școlar final clasa a X-a Warren anexa 13 < ref> Deși tânărul Oswald avea probleme în a pronunța pe litere el citea cu lăcomie La 15 ani s-a proclamat a fi Marxist scriind în jurnal „Căutam o cheie pentru mediul meu și apoi am găsit literatura socialistă Trebuia să caut cărțile din rafturile prăfuite ale bibliotecilor La vârsta de 16 ani a scris o scrisoare către Partidul Socialist American în care cerea informații despre Liga Socialistă a Tinerilor spunând că a studiat principile socialiste timp de „ei bine cincisprezece luni Totuși Edward Voebel „pe care Comisia Warren l-a stabilit a fi cel mai apropiat prieten al lui Oswald în anii lui de tinerețe în New Orleans a spus că rapoartele ce susțineau că Oswald studia deja Comunismul erau doar niște mari prostii Voebel a susținut că „Oswald citea des gunoaie de cărți Adolescent fiind în 1955 Oswald a participat la adunările Patrulei Aviației Civile în New Orleans Colegii cadeți ai lui Oswald și-au reamintit că el a participat la adunările CAP „de trei sau patru ori sau „de 10 sau 12 ori într-un interval de una sau două luni Infanteria marină Oswald s-a înrolat în United States Marine Corps pe data de 24 octombrie 1956 la puțin timp după ce a împlinit 17 ani Deoarece avea sub limita de vârstă fratele lui Robert Jr a semnat formularele drept tutorele său Oswald i-a numit și pe mama și pe fratele lui vitreg John ca beneficiari John Pic fratele vitreg al lui Oswald a mărturisit Comisiei Warren că înrolarea lui Oswald a fost motivată de dorința „de a scăpa de sub jugul asupririi mamei mele Dosarul de înrolare al lui Oswald cuprinde informații vitale despre acesta avea 173 metri în înălțime o greutate de 61 kg ochi căprui și păr castaniu În Cursul de Control Aerian și Operator de Avertismente a terminat pe locul șapte într-o clasă de 30 Cursul „a inclus instrucție în cadrul survolării avioanelor și folosirii radarului I s-a atribuit prima dată un loc în Stația Aeriană a Infanteriei Marine El Toro în iulie 1957 iar apoi unul în Facilitatea Navală Aeriană Atsugi în Japonia în septembrie parte a Escadronului 1 de Control Naval Aerian Ca toți pușcașii marini Oswald a fost antrenat și testat la tir și a obținut scorul 212 în decembrie 1956 puțin peste cerințele de desemnare a unui trăgător de elită Oswald a fost judecat de Curtea Marțială după ce s-a împușcat accidental în cot cu un pistol neautorizat de 022 mm apoi judecat pentru că s-a luptat cu sergentul pe care Oswald l-a bănuit că ar fi cel responsabil de pedeapsa primită A fost retrogradat din gradul de fruntaș în cel de soldat și a fost încarcerat pentru puțin timp într-o închisoare militară Ulterior a fost pedepsit pentru o a treia faptă în timp ce-și executa datoria de pază de noapte în Filipine a tras în mod inexplicabil cu pușca în junglă Slab din punct de vedere fizic Oswald a fost poreclit Iepurele Ozzie după personajul de desene animate; după aceea Oswaldkovici Cât timp se afla în Marină Oswald a făcut un efort pentru a învăța rusă rudimentară Deși acesta a fost neobișnuit a fost invitat să dea un examen de competență marin în scris și vorbit limba rusă Nivelul lui a fost catalogat „slab la acel moment Pe data de 11 septembrie 1959 a fost achitat de datoriile de serviciu pe motiv că mama lui avea nevoie de îngrijiri și a fost pus în rezervăWarren Commission Hearings vol 19 Folsom Exhibit No 1 p 85 < ref> < ref> Viața de adult și primele infracțiuni Dezertarea în Uniunea Sovietică În octombrie 1959 chiar înainte să împlinească 20 de ani Oswald a călătorit spre Uniunea Sovietică o excursie pe care a plănuit-o cu mult înainte Pe lângă rusa autodidactă a economisit 1500 de dolari din salariul său de la Infanteria marină Oswald a petrecut două zile cu mama sa în Fort Worth apoi s-a îmbarcat într-un vapor în New Orlens pe 20 septembrie cu destinație Le Havre Franța și s-a îndreptat rapid către Regatul Unit A ajuns în Southampton pe 9 octombrie și le-a spus oficialilor că are 700 de dolari și că va sta o săptămână în Marea Britanie până să ajungă la o școală din Elveția Totuși în aceeași zi a plecat cu avionul spre Helsinki unde i s-a emis o viză sovietică pe 14 octombrie Oswald a părăsit Helsinki cu trenul a doua zi a trecut granița sovietică la Vanikalla și a ajuns la Moscova pe 16 octombrie Viza lui valabilă numai pentru o săptămână urma să expire pe 21 octombrie Imediat cum a ajuns i-a povestit unui ghid Intourist visul lui de a ajunge cetățean sovietic Când a fost întrebat de ce de către diverși oficiali ai Uniunii Sovietice și-a găsit dorința de neînțeles A spus că era comunist și a dat ce a descris a fi un jurnal cu „răspunsuri vagi despre Marea Uniune Sovietică Pe 21 octombrie ziua în care viza urma să-i expire a aflat că cererea de schimbare a cetățeniei i-a fost refuzată și că trebuia să părăsească Uniunea Sovietică în acea seară Înnebunit de durere Oswald și-a provocat o rană minoră dar sângeroasă la încheietura mâinii stângi în cada camerei de hotel cu puțin timp înainte ca ghidul lui să vină să-l escorteze afară din țară Conform jurnalului său dorea să se sinucidă într-un asemenea fel încât să o șocheze cu adevărat Conform lui Oswald a întâlnit încă patru oficiali sovietici în acea zi care l-au întrebat dacă vrea să se întoarcă în Statele Unite; el a insistat că vrea să rămână în Uniunea Sovietică sub titulatura de cetățean sovietic Când i-au fost cerute insistent actele de identitate acesta le-a înmânat actele de achitare Pe data de 31 octombrie Oswald s-a înfățișat la Ambasada Statelor Unite la Moscova declarându-și dorința de a renunța la cetățenia americană „M-am hotărât a spus Oswald „Am terminat Asemenea afirmații au dus de la trimiterea onorabilă a lui Oswald în rezervă la cea indezirabilă Povestea Associated Press cu dezertarea unui fost pușcaș marin al SUA spre Uniunea Sovietică a apărut pe primele pagini ale unor ziare în 1959 Deși Oswald dorea să frecventeze Universitatea din Moscova a fost trimis la Minsk pentru a lucra ca strungar la Fabrica de Electronice Gorizont care producea radiouri televizoare și electronice cu uz militar și spațial Stanislav Șușkevici care a devenit ulterior primul lider al Belarusului independent a fost și el contactat de Gorizont și desemnat să-l învețe pe Oswald rusa deși a fost ținut sub supraveghere constantă Oswald s-a maturizat plictisit în Minsk El a scris în jurnalul său în ianuarie 1961 „Încep să-mi reconsider dorința de a sta aici Locul de muncă este plicticos și nu am unde cheltui banii pe care îi primesc Nu sunt cluburi de noapte sau piste de bowling niciun loc de recreație cu excepția serilor de dans ale Sindicatului Mi-a ajuns Peste puțin timp Oswald care nu a renunțat oficial la cetățenia lui americană a trimis Ambasadei SUA de la Moscova o scrisoare în care a cerut înapoierea pașaportului american și propunerea de a se întoarce în Statele Unite în cazul în care i s-ar fi depus vreo plângere În martie 1961 Oswald a întâlnit-o pe Marina Nikolaievna Prusakova o studentă la farmacie în vârstă de 19 ani; ei s-au căsătorit peste mai puțin de șase săptămâni în luna aprilie Primul copil al lor June s-a născut pe 15 februarie 1962 Pe 24 mai 1962 Oswald și Marina au apelat la Ambasada SUA pentru documente care să le permită să emigreze în SUA iar pe 1 iunie Ambasada i-a dat lui Oswald un împrumut pentru repatriere în valoare de 43571 dolari Oswald Marina și bebelușul lor au plecat în Statele Unite de unde nu au beneficiat de atenția presei spre dezamăgirea lui Oswald Dallas-Fort Worth Familia Oswald s-a stabilit în zona Dallas-Fort Worth unde au locuit mama și fratele lui Lee Lee a început să redacteze un manuscris despre viața sovietică dar a abandonat ulterior proiectul Lee a făcut apoi cunoștință cu mai mulți emigranți ruși și est-europeni anti-comuniști În mărturia luată de Comisia Warren Alexander Kleinlerer a spus că emigranții ruși o simpatizau pe Marina în timp ce pe Oswald abia îl tolerau numindu-l grosolan și arogant Deși emigranții ruși au abandonat-o pe Marina când n-a dat semne că ar dori să-l părăsească pe Lee Oswald și-a găsit un prieten neobișnuit în persoana unui emigrant rus în vârstă de 51 de ani George de Mohrenschildt un geolog petrolist cu afaceri internaționale Staff Report of the House Select Committee on Assassinations vol 12 4 p 53–54 1979 < ref> Nativ din Rusia de Mohrenschildt a dezvăluit ulterior Comisiei Warren că Oswald avea „o fluență remarcabilă când vorbea în rusă Marina între timp s-a împrietenit cu Ruth Paine un Quaker care încerca să învețe limba rusă și cu soțul său Michael Paine care lucra pentru Bell Helicopter În iulie 1962 Oswald a fost angajat de Dallas Leslie Welding Company; nu i-a plăcut slujba și a demisionat peste trei luni În octombrie a fost angajat de firma de arte grafice Jaggars-Chiles-Stovall drept stagiar în fototipărire Un coleg de-al lui Oswald a declarat că grosolănia lui Oswald la noul lui loc de muncă degenerat în certe violente și că l-a văzut odată citind o publicație în limba rusă Oswald a fost dat afară în prima săptămână a lunii aprilie 1963< ref> Unii au sugerat că Oswald folosește ustensile de la locul de muncă pentru a falsifica acte de identitate Încercarea de asasinare a lui Edwin Walker În martie 1963 Oswald a achiziționat prin poștă o armă Carcano de calibrul de 65 mm folosind numele „A Hidell precum și un revolver Smith & Wesson modelul 10 prin aceeași metodă Comisia Warren a concluzionat că pe 10 aprilie 1963 Oswald a încercat să-l ucidă pe generalul american Edwin Walker aflat în pensie trăgând cu pușca înspre Walker printr-o fereastră la mai puțin de 30 de m distanță în timp ce Walker stătea la un birou din casă; glonțul a lovit rama ferestrei iar singurele răni ale lui Walker au fost provocate de fragementele de glonț în antebraț Generalul Walker era un convins anti-comunist segregaționist și membru al Societății John Birch În 1961 Walker a fost eliberat din funcția de comandant al celei de-a 24-a divizii a Armatei SUA din Germania de Vest pentru distribuirea literaturii politicii de dreapta trupelor sale Acțiunile ulterioare ale Walker în opoziție cu integrarea rasială la Universitatea din Mississippi au dus la arestarea lui pentru insurecție conspirație sedițioasă și alte capete de acuzare A fost ținut temporar într-un spital de psihiatrie din ordinele fratelui Președintelui Kennedy Ministrul de Justiție Robert Kennedy dar un Mare Juriu a refuzat să-l inculpe Marina Oswald a mărturisit că soțul i-a spus că a călătorit cu autobuzul până la casa Generalului Walker și că l-a împușcat Un bilet pe care Oswald l-a lăsat pentru Marina în acea noapte în care îi spunea ce să facă dacă nu se mai întoarce a fost găsit după zece zile de la asasinarea lui Kennedy Înainte de asasinarea lui Kennedy poliția din Dallas nu avea niciun suspect în cazul Walker< ref> dar implicarea lui Oswald a fost suspectată la câteva ore după încarcerarea lui în cazul Kennedy Glonțul de la Walker era prea deteriorat pentru a se efectua teste balistice asupra lui dar analiza prin activare cu neutroni a arătat ulterior că este „foarte probabil ca acesta să fie de la același producător ca cele două gloanțe care l-au ucis pe KennedyUnited States House Select Committee on Assassinations D-nul WOLF Din opinia dvs profesională dr Guinn este acest fragment luat din casa Generalului Walker un fragment dintr-un glonț WCC Western Cartridge Company Mannlicher-Carcano? Dr GUINN Este foarte probabil deoarece sunt foarte-foarte puține alte muniții de acest gen în zonă Unele numere nu se potrivesc dar totuși sunt unele care are au caracteristicile unor gloanțe WCC Mannlicher-Carcano< ref> George de Mohrenschildt a mărturisit că "știa că Oswald îl disprețuia pe Generalul Walker" Cu privire la acest subiect De Mohrenschildt și soția sa Jeanne și-au amintit de un incident care a avut loc în weekend-ul următor încercării de asasinare a lui Walker Familia De Mohrenschildt a mărturisit că pe 14 aprilie 1963 chiar înainte de Duminica Paștelui erau în vizită la familia Oswald la noul lor apartament și le-au cumpărat o jucărie Iepuraș de Paște pentru copilul lor Cât timp soția lui Oswald Marina îi arăta Jeannei apartamentul au descoperit o pușcă sprijinită de un dulap Jeanne i-a spus lui George că Oswald are o pușcă iar George a glumit cu el „Tu ai fost cel care a încercat să-l împuște pe Walker? Întrebați de reacția lui Oswald George de Mohrenschildt a spus Comisiei Warren că el „a rânjit Când soția lui George Jeanne a fost întrebată de reacția lui Oswald ea a spus „Nu am observat nimic; ea a continuat "am începtu să râdem foarte tare de gluma gluma bună a lui George Jeanne de Mohrenschildt a mărturisit că asta a fost ultima oară când ea sau soțul său i-au văzut pe cei din familia Oswald New Orleans Oswald s-a întors în New Orleans pe 24 aprilie 1963 Prietenul Marinei Ruth Paine a condus-o cu mașina de la Dallas pentru a i se alătura lui Oswald în New Orleans luna următoare în mai Pe data de 10 mai Oswald a fost angajat de „Reily Coffee Company a cărei proprietar William Reily a fost un susținător al Comitetului „Cruciadă pentru o Cuba liberă o organizație anti-Castro Oswald a fost gresor la Reily dar a fost concediat în iulie „deoarece prestația sa nu era satisfăcătoare și pentru că petrecea prea mult timp în garajul de alături al lui Adrian Alba unde citea reviste despre puști și vânătoare" La data de 26 mai Oswald a trimis o scrisoare sediului Comitetului pro-Castro „Fair Play pentru Cuba din New York City propunând închirierea „unui mic birou pe cheltuiala mea pentru formarea unui oficiu FPCC aici în New Orleans Peste trei zile FPCC i-a răspuns lui Oswald dezacordul față de un birou la New Orleans „cel puțin nu pentru început Într-o scrisoare de răspuns a lui Oswalda acesta a replicat „Împotriva sfatului dvs am hotărât să iau un birou de la bun început Fiind singurul membru al filialei FPCC din New Orleans Oswald a cerut următoarele de la o tipografie locală 500 de formulare de aplicație 300 de carduri de membru și 1000 de pliante cu titlul „Jos mâinile de pe Cuba Conform soției lui Lee Oswald Marina Lee i-a spus să scrie numele „AJ Hidell pentru titlul de președinte al filialei pe cardul său de membru Pe 5 și 6 august conform militantului anti-Castro Carlos Bringuier Oswald l-a vizitat la un magazin pe care îl deținea în New Orleans Bringuier era delegatul organizației Directorio Revoluctionario Estudantil DRE din New Orleans Bringuier a mărturisit ulterior Comisiei Warren că era de părere că vizitele lui Oswald erau în încercarea de a se infiltra în grup Pe 9 august Oswald s-a afișat în centrul orașului New Orleans cu pliante pro-Castro Bringuier l-a confruntat pe Oswald susținând că a aflat de acțiunile lui Oswald de la un prieten A urmat o încăierare iar Oswald Bringuier și doi prieteni ai lui Bringuier au fost arestați pentru tulburarea liniștii Înainte să părăsească sediul poliției Oswald a cerut să vorbească cu un agent FBI Agentul John Quigley a sosit și a discutat mai bine de o oră cu Oswald Peste o săptămână pe 16 august Oswald a început să împartă din nou pliante „Fair Play for Cuba cu ajutorul a doi prieteni dar de data aceasta în fața International Trade Mart Incidentul a fost filmat de WDSU o stație TV locală A doua zi Oswald a fost intervievat de comentatorul radio-ului WDSU William Stuckey care a cercetat trecutul lui Oswald Unul dintre pliantele lui Oswald cu „Fair Play for Cuba avea adresa „544 Camp Street ștampilată de mână pe el aparent chiar de Oswald Adresa era la „Clădirea Newman care în perioada octombrie 1961 februarie 1962 a găzduit un grup militant anti-Castro Consiliul Revoluționar Cubanez Situată în colțul clădirii dar cu o intrare diferită era adresa „531 Lafayette Street—adresa „Guy Banister Associates o agenție de detectivi privați condusă de fostul agent FBI Guy Banister Biroul lui Banister era implicat în activități de investigații anti-Castro private în zona New Orleans un dosar CIA indica faptul că în septembrie 1960 CIA a luat în considerare „folosirea Guy Banister Associates pentru colecția de informații externe dar în final a renunțat" În anii '70 târzii House Select Committee on Assassinations HSCA a investigat posibilele relații ale lui Oswald cu biroul lui Bannister Deoarece comitetul nu putea să-i ia un interviu lui Guy Banister decedat în 1964 comitetul l-a intervievat pe fratele lui Ross Banister Ross „i-a spus comitetului că fratele său a spus că l-a văzut pe Oswald împărțind literatură Fair Play for Cuba la o anumită ocazie Ross a teorizat că Oswald a folosit adresa 544 Camp Street pentru a-l stânjeni pe Guy" Secretara lui Guy Banister Delphine Roberts i-a spus autorului Anthony Summers că l-a văzut pe Oswald la biroul lui Bannister și că a completat unul dintre formularele de aplicare pentru „agent ale lui Bannister A spus că „Oswald s-a întors de mai multe ori Părea să fie în termeni familiar cu Bannister și biroul lui" House Select Committee on Assassinations a investigat afirmațiile lui Roberts și a afirmat că „din cauza contradicțiilor din afirmațiile lui Roberts oferite comitetului și din lipsa coroborației independente dintre multe afirmații autenticitatea declarațiilor sale nu a putut fi determinată" Activitățiile din 1963 din New Orleans ale lui Oswald au fost apoi investigate de procurorul districtului New Orleans Jim Garrison ca parte a urmăririi penale ale lui Clay Shaw din perioada 1967–1969 Garrison a fost interesat în special de un asociat al lui Guy Banister pe nume David Ferrie și de posibila conexiune cu Oswald pe care Ferrie însuși a negat-o Ferrie a murit înainte ca Garrison să poată termina investigația Acuzat de conspirație la asasinarea lui JFK Shaw nu a fost găsit vinovat Comisia Warren a examinat implicarea lui Oswald cu o trupă a Patrulei Civile Aeriene la care a participat foarte puțin în 1955 cu prietenul de liceu Edward Voebel Câțiva martori au confirmat că David Ferrie era comandantul unității PAC în timpul în care Oswald participa la întâlnirile patrulei Totuși FBI l-a intervievat pe Ferrie imediat după asasinare și a concluzionat că nu a existat nicio relație semnificantă între el și Oswald O investigație mai complexă a fost efectuată de House Select Committee on Assassinations care a intervievat câțiva dintre foștii colegi cadeți ai lui Oswald și pe alții; totuși niciunul nu și-a amintit de vreo interacționare între cei doi Aceștia au susținut că Oswald a participat la 8-10 întâlniri PAC în decursul unei perioade de două luni Mexic Prietena Marinei Ruth Paine a transportat-o pe Marina și pe copilul ei cu mașina din New Orleans la reședința familiei Paine din Irving Texas lângă Dallas pe 23 septembrie 1963 Oswald a stat în New Orleans încă cel puțin două zile pentru a colecta un cec de șomaj în valoare de 33 de dolari Nu se știe clar când a părăsit New Orleans; se știe că a luat un autobuz în Houston pe 26 septembrie—îndreptat spre granița cu Mexicul și nu spre Dallas—și a spus unor călători că plănuia să meargă în Cuba via Mexic A ajuns în Ciudad de México pe 27 septembrie unde a aplicat pentru o viză de tranzit la Ambasada Cubaneză afirmând că vrea să viziteze Cuba în drumul său spre Uniunea Sovietică Oficialii Ambasadei cubaneze au insistat că Oswald ar fi avut nevoie de aprobarea sovieticilor dar nu putea să obțină cooperarea cu ambasada Sovietică După cinci zile în care s-a plimbat între ambasadate—a avut o ceartă cu un oficial la ambasada cubaneză rugăminte ale agenților KGB și control din partea CIA—un ofițer cubanez i-a spus lui Oswald că nu i s-a aprobat cererea de viză spunând că „o persoană cum e el venită ca și complice la Revoluția Cubaneză face rău" Mai târziu pe 18 octombrie ambasada Cubaneză a aprobat viza dar la această dată Oswald era deja înapoi în Statele Unite și a renunțat la planurile de a vizita Cuba și Uniunea Sovietică Ulterior cu 11 zile înainte de asasinarea Președintelui Kennedy Oswald a scris ambasadei Sovietice din Washington DC „Dacă aș fi putut să ajung la timp la Ambasada Sovietică din Havana cum era planificat ambasada avea timp să ne rezolve treaba În timp ce Comisia Warren a concluzionat că Oswald a vizitat Ciudad de México și consulatele cubaneze și sovietice întrebările privind dacă o persoană s-a drept Oswald și s-a afișat ambasadelor erau destul de importante pentru a fi investigate de House Select Committee on Assassinations Ulterior Comitetul a fost de acord cu Comisia Warren că Oswald a vizitat Ciudad de México și a concluzionat că „majoritatea dovezilor tind să indice faptul că Oswald a vizitat cu adevărat consulatele dar Comitetul nu a eliminat în totalitate ipoteza ca altcineva să o fi făcut Întoarcerea în Dallas Pe 2 octombrie 1963 Oswald a părăsit Ciudad de México cu autobuzul și a ajuns la Dallas a doua zi Ruth Paine a spus că vecinul ei i-a spus că pe 14 octombrie s-a eliberat un loc de muncă la Depozitul de Carte Școlară din Texas unde lucra fratele vecinului ei Wesley Frazier D-na Paine l-a informat pe Oswald care a fost intervievat la depozit și a fost angajat acolo pe 16 octombrie cu datoria de a completa formulare; salariul era de 125 dolari pe oră Supraveghetorul lui Oswald Roy S Truly 1907-1985 a spus că Oswald „făcea o treabă bună și că era mai bun decât un angajat mediu În timpul săptămânii Oswald a stat într-o casă mobilată pentru închiriat sub numele de „OH Lee< ref> dar își petrecea weekend-urile cu Marina la reședința Paine din Irving Oswald nu conducea dar făcea naveta spre și din Dallas lunea și vinerea cu colegul său Wesley Frazier Pe 20 octombrie s-a născut a doua fiică a familiei Oswald Audrey Agenții FBI au vizitat de două ori reședința familiei Paine în primele zile ale lunii noiembrie când Oswald nu era prezent și au discutat cu d-na Ppaine Oswald a vizitat biroul FBI din Dallas cu 2-3 săptămâni înaintea asasinării rugând să discute cu agentul special James P Hosty Când i s-a spus că Hosty nu era disponibil Oswald a lăsat un bilet care conform recepționistei spunea „Considerați-o ca pe o avertizare Voi arunca în aer FBI-ul și Departamentul de Poliție din Dallas dacă nu vă opriți din a-mi deranja soția „Lee Harvey Oswald Biletul conținea mai multe amenințări variind de la "aruncarea în aer a sediului FBI" sau doar "denunțarea faptei la autorități superioare" Conform lui Hosty biletul spunea „Dacă vreți să aflați ceva despre mine veniți direct la mine Dacă îmi mai deranjați soția voi acționa în circumstanță și voi denunța asta autorităților superioare" Agentul Hosty spunea că a distrus biletul la ordinele superiorului său Gordon Shanklin după ce Oswald a fost suspectat de asasinarea lui Kennedy Împușcarea lui Kennedy și Tippit În zilele de dinaintea sosirii lui Kennedy câteva ziare au descris ruta cortegiului prezidențial care cuprindea și trecerea pe lângă Depozitul Școlar Pe 21 noiembrie o zi de joi Oswald l-a rugat în mod neobișnuit pe Frazier să-l ducă în mijlocul săptămânii până la Irving pentru spunea el a prelua niște tije pentru perdea În următoarea dimineață vineri s-a întors la Dallas cu Frazier; a lăsat în urmă 170 de dolari și verigheta sa dar a luat cu el o pungă de hârtie Frazier a declarat că Oswald i-a spus că în pungă avea tijele pentru perdea Dovezile au demonstrat că punga conținea defapt pușca folosită de Oswald la asasinare Colegul lui Oswald Charles Givens a declarat Comisiei că ultima oară când l-a văzut pe Oswald a fost la etajul 6 al depozitului la aproximativ 1155 ora locală—cu 35 de minute înainte de asasinare Raportul Comisiei susținea că Oswald nu a fost văzut din nou „decât după împușcături William Shelley un supraveghetor al depozitului a confirmat că l-a văzut pe Oswald la primul etaj vorbind la telefon între 1145 și 1150 Un alt coleg Bonnie Ray Williams era la etajul 6 al depozitului luându-și prânzul și a stat acolo cel puțin până la ora 1210 A sous că în acel timp nu l-a văzut pe Oswald sau pe oricine altcineva la etajul 6 și simțea că este singur acolo Totuși a spus că niște cutii din colțul sud-estic l-ar fi prevenit să vadă adânc în „cuibul de lunetist Carolyn Arnold secretarul vice-președintelui DCȘT a informat FBI-ul că atunci când părăsea clădirea pentru a vedea cortegiul a văzut cu colțul ochiului un om care credea ea că este Oswald stând în holul din primul etaj înainte de asasinare Conform câtorva investigații guvernamentale inclusiv cea a Comisiei Warren în timp ce cortegiul prezidențial al lui Kennedy trecea în Dealey Plaza la ora aproximativă 1230 pe 22 noiembrie Oswald a tras trei focuri de pușcă de la etajul al șaselea de la o fereastră din colțul de sud-est al Depozitului de Carte Școlară ucigându-l pe președintele Kennedy și rănindu-l grav pe guvernatorul de Texas John Connally un alt glonț lovindu-l pe Kennedy în cap Un glonț a fost deviat de un stejar a ricoșat în pasaj și l-a rănit ușor la nivelul feței pe spectatorul James Tague Howard Brennan un instalator care stătea pe strada aflată vizavi de Depozitul de Carte Școlară a anunțat poliția că în timp ce se uita la cortegiu a auzit o împușcătură care venea de deasupra și s-a uitat în sus văzând o persoană cu o pușcă trăgând din nou de la fereastra de la etajul șase A spus că a văzut aceeași persoană cu câteva minute înainte uitându-se pe geam Brennan a descris lunetistul iar poliția din Dallas a transmis ulterior descrierile la ora 1245 1248 și 1255 ora locală Conform investigațiilor după atac Oswald și-a ascuns și acoperit pușca sub cutii și a coborât folosind scara din spate La 90 de secunde după împușcături în sala de mese de la etajul doi Oswald l-a întâlnit pe ofițerul de poliție Marrion Baker acompaniat de supervizorul lui Oswald Roy Truly; Baker l-a lăsat pe Oswald să treacă după ce Truly l-a identificat ca angajat Conform lui Baker Oswald nu părea să fie agitat sau fără suflu Truly a spus că Oswald „a tresărit când Baker și-a orientat arma spre el Doamna Robert Reid—supervizorul depozitului a spus că l-a văzut pe Oswald „foarte calm cu o cola în mână în timp ce se întorcea în birou la două minute de la asasinat Când s-au intersectat d-na Reid i-a spus lui Oswald „Președintele a fost împușcat iar ca răspuns Oswald a murmurat ceva neinteligibil Se crede că Oswald a părăsit Depozitul prin intrarea din față fix înainte ca poliția să o sigileze Supraveghetorul lui Oswald Roy Truly a remarcat ulterior în fațaofițerilor că Oswald era singurul angajat de care era sigur că lipsea La ora 1240 Oswald a luat un autobuz probabil din cauza traficului a cerut un bilet de la șofer și a coborât la a doua stație Oswald a luat un taxi până acasă pe 1026 North Beckley Avenue ajungând la ora 1300 cu aproximație A intrat pe ușa din față și conform menajerei sale Earlene Roberts a mers imediat în camera sa „într-un ritm grăbit Roberts a spus că Oswald a plecat „peste puține minute luând pe el o jachetă pe care nu o purtase când venise mai devreme După ce Oswald a plecat Roberts s-a uitat pe fereastra din casa ei și l-a văzut ultima oară în stația de autobuz din Beckley Avenue din fața casei Comisia Warren a concluzionat că la aproximativ ora 1315 polițistul din Dallas J D Tippit conducea mașina de patrulă când a trecut pe lângă Oswald—probabil pentru că Oswald se potrivea cu descrierea omului pe care l-a văzut martorul Howard Brennan trăgând în cortegiul prezidențial Întâlnirea polițistului Tippit cu Oswald a avut loc lângă intersecția străzii East 10 cu North Patton Avenue Această locație este la 14 km sud-est de casa închiriată de lui Oswald—distanță pe care Comisia Warren a descris-o ca fiind „ușor de parcurs de Oswald Tippit a oprit lângă Oswald și „a avut un schimb de replici prin geamul din față „Imediat după ora 1315 Numeroși martori au auzit împușcăturile și l-au văzut pe Oswald părăsind scena cu un revolver în mână; nouă persoane l-au identificat pe Oswald ca fiind cel care l-a împușcat pe Tippit și a fugit Patru tuburi de cartușe găsite în acel loc au fost identificate de experți Arestarea Johnny Brewer managerul unui magazin de pantofi a declarat că l-a văzut pe Oswald „ghemuindu-se pe alcovul de la intrarea în magazinul său Suspicios de activitatea sa Brewer l-a urmărit pe Oswald cum a mers în continuare pe stradă și a intrat în clădirea Texas Theatre din apropiere fără să plătească A alertat vânzătorul de bilete care a telefonat poliția la aproximativ 1340 După sosirea poliției reflectoarele au fost ridicate iar Brewer l-a arătat pe Oswald care stătea în spatele teatrului Ofițerul de poliție Nick McDonald a mărturisit că a fost primul care a ajuns la Oswald iar el era deja pregătit să se predea spunând „Ei bine acum s-a terminat totul Totuși ofițerul McDonald a spus că Oswald a scos un pistol din buzunarul pantalonilor a îndreptat spre el pistolul și a apăsat trăgaciul McDonald a afirmat că pistolul nu a tras deoarece percutorul pistolului a căzut pe membrana dintre degetul mare și cel arătător când a luat pistolul McDonald a spus că Oswald l-a lovit dar a ripostat și l-a dezarmat pe Oswald Când a fost dus afară din teatru Oswald a strigat că este o victimă a brutalității poliției La ora 1400 Oswald a ajuns la clădirea Departamentului de Poliție unde a fost chestionat de detectivul Jim Leavelle în legătură cu împușcarea ofițerului Tippit Când căpitanul J W Fritz a auzit numele lui Oswald l-a recunoscut ca fiind angajat al Depozitului Școlar care a fost declarat dispărut și era deja un suspect în asasinare Oswald a fost acuzat în mod oficial de asasinarea ofițerului Tippit la ora 1910 iar până după miezul nopții puțin după ora 130 a fost acuzat și de asasinarea Președintelui Kennedy Imediat după arestare Oswald a întâlnit reporteri pe un hol Oswald a declarat „Nu am împușcat pe nimeni și „M-au arestat pentru că am locuit în Uniunea Sovietică Sunt doar un țap ispășitor! Mai târziu la o conferință de presă un reporter l-a întrebat „L-ați omorât pe Președinte?" iar Oswald—care la acel moment a fost anunțat de acuzația de asasinare a lui Tippit dar nu și cea a lui Kennedy—a răspuns „Nu nu am fost acuzat de asta De fapt nimeni nu m-a anunțat de asta Primul lucru pe care l-am auzit despre asta a fost când ziariștii din hol mi-au pus această întrebare Când a fost dus afară din cameră i s-au pus întrebările „Ce ai făcut în Rusia? și „Cum te-ai rănit la ochi?; Oswald a replicat „M-a lovit un polițist Interogările la poliție Oswald a fost interogat de câteva ori în cele două zile petrecute la Sediul Poliției din Dallas El a recunoscut că a mers la locuința închiriată după ce a părăsit depozitul școlar De asemenea a admis și că și-a schimbat hainele și și-a luat un revolver cu calibrul de 9 mm înainte să plece spre teatru Totuși Oswald a negat uciderea lui Kennedy and Tippit; a negat deținerea unei carabine; a declarat că cele două fotografii în care el apare ținând o carabină în mână sunt false; a negat faptul că i-a spus colegului său că ar vrea să meargă la Irving pentru a lua tije de perdea pentru apartment a spus că în pachet se afla prânzul lui; și a negat că a dus la serviciu o cutie mare și groază în dimineața asasinării Oswald a spus că nu cunoaște niciun „A J Hidell Lui Oswald i s-a arătat apoi un card falsificat „Selective Secret Service cu fotografia lui și acronimul "Alek James Hidell" pe care îl avea în posesie la momentul arestării Oswald a refuzat să răspundă la orice fel de întrebări legate de card spunând „știți despre card atât de multe cât știu eu" Prima interogare a lui Oswald a fost condusă de agentul special FBI James P Hosty și căpitanul poliției din Dallas Will Fritz la data de vineri 22 noiembrie Rugat să se plaseze la momentul asasinării Oswald a spus că își mânca prânzul la salonul de la primul etaj cunoscut și ca „încăperea domino" A spus că apoi a mers la sala de mese de la etajul doi pentru a-și cumpăra o Coca-Cola de la automat când a fost găsit de un motociclist al poliției Dallas Marrion L Baker Harvey a declarat că în timp ce era în încăperea domino a văzut „doi angajați negri plimbându-se pe unul recunoscându-l ca fiind „Junior" neamintindu-și numele celui de-al doilea În timpul ultimei sale investigații de pe 24 noiembrie conform inspectorului poștal Harry Holmes Oswald a fost din nou întrebat unde se afla la momentul tragerii Holmes care a participat la interogare la invitația căpitanului Will Fritz a spus că Oswald a replicat că se afla la un etaj superior apoi coborând scările și dând de polițistul Marrion L Baker Oswald a cerut un avocat de fiecare dată când a fost interogat dar și în întâlnirile cu reporterii Dar când H Louis Nichols președintele „Dallas Bar Association" s-a întâlnit cu el într-o celulă sâmbătă i-a refuzat serviciile spunând că vrea să fie reprezentat de John Abt consilierul șef al Partidului Comunist al SUA sau de avocați asociați ai „American Civil Liberties Union" Atât Oswald cât și Ruth Paine au încercat să-l contacteze de câteva ori pe Abt prin telefon sâmbătă și duminică dar Abt a fost plecat în acel weekend Oswald a refuzat oferta fratelui său Robert de a-i obține un avocat local În timpul unei interogări cu căpitanul Fritz când a fost întrebat dacă e comunist el a răspuns „Nu nu sunt un comunist Sunt un marxist" Decesul Într-o zi de duminică 24 noiembrie Oswald era dus din subsolul sediului poliției din Dallas către o mașină blindată care avea să-l transporte la închisoarea districtuală din apropiere La ora 1121 proprietarul de cluburi de noapte din Dallas Jack Ruby a ieșit din mulțime și l-a împușcat pe Oswald în piept glonțul străpungând câteva organe penetrându-i stomacul și rupându-i vena cavă și aorta Oswald a fost dus în stare de inconștiență de o ambulanță la Spitalul Memorial Parkland—același spital unde doctorii au încercat să-i salveze viața președintelui Kennedy cu două zile înainte Oswald a murit la ora 1307 O cameră a unei rețele TV amplasată pentru a filma transferul transmitea în direct; milioane de telespectatori au urmărit pe NBC împușcarea în direct alte canale afișând știrea ulterior< ref> Evenimentul a fost fotografiat iar unele capturi au devenit foarte cunoscute Note Referințe Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Nucleul Linux în engleză "kernel" reprezintă nucleul sistemului de operare deschis care a fost creat de Linus Torvalds în 1991 și care a fost îmbunătățit ulterior cu ajutorul programatorilor din întreaga lume Acesta a fost dezvoltat inițial pentru microprocesorul Intel 80386 însă ulterior a fost portat pe multe alte platforme Este scris aprope în întregime în limbajul de programare C împreună cu niște extensii GNU C și cu cîteva linii de cod scrise în limbajul de asamblare Dezvoltat sub licența GNU GPL GNU General Public License codul sursă al nucleului Linux este software liber Nucleul este cel mai bine cunoscut ca fiind principala componentă a sistemului de operare GNU Linux Distribuțiile de software bazate pe nucleul Linux se numesc Distribuții GNU Linux Istorie Proiectul a fost lansat în anul 1991 cu faimosul mesaj apărut în rețeaua Usenet composminix care includea următoarea frază "Creez un sistem de operare liber e doar o pasiune nu va fi la fel de mare și de profesional ca GNU pentru calculatoarele compatibile AT 386486" Pînă în acel moment proiectul GNU crease multe componente necesare unui sistem de operare liber dar nucleul său numit "GNU Hurd" nu era complet si nici disponibil Sistemul de operare BSD nu era încă eliberat de constrîngerile legale ceea ce a permis nucleului Linux să umple golul respectiv și deși avea inițial o funcționalitate limitată a atras comunitatea dezvoltatorilor de software și a utilizatorilor Pînă astăzi mii de programatori și-au adus contribuția la codul sursă al nucleului La început "Linux" a fost numele nativ al nucleului Termenul "nucleu" inseamnă aplicația de sistem de nivel scăzut "low-level" care creează nivelul de abstractizare a componentelor hardware controlează accesul la hard-disc și la sistemul de fișiere permite lucrul multitasking accesul distribuit și la rețeaua locală constrîngerile de securitate informatică Nucleul Linux nu este un sistem de operare complet cum este el cunoscut în mod uzual Un sistem complet bazat pe nucleul Linux este mai cunoscut ca "Linux" deși unii preferă să-l numească GNU Linux Există și o controversă privind modul de referire la acest sistem de operare Oamenii fac deseori confuzie între nucleul și sistemul de operare Linux ceea ce poate duce la apariția unor termeni greșiți cum ar fi ideea că Linus Torvalds a scris sau a coordonat și alte componente ale sistemului de operare în afară de nucleu Evoluție Aprilie 1991 Linus Torvalds la vârsta de 21 de ani începe să se gîndească la un sistem de operare simplu A pornit cu crearea unui comutator de task-uri de sistem folosind instrucțiunile procesorului Intel 386 și a unui driver de terminal 25 august 1991 Linus a trimis mesajul la grupul de știri composminix "Scriu un sistem de operare gratuit e doar un hobby nu va fi mare și profesional ca gnu pentru clone de 386486 AT Mă gândesc la asta din aprilie și începe să fie gata Aș dori orice fel de feedback referitor la lucruri care plac displac oamenilor la minix fiindcă SO-ul meu i se aseamnănă cumva aceeași structură fizică a sistemului de fișiere din motive practice printre altele Tocmai am portat bash108 și gcc140 și se pare că merg Asta înseamnă că o să obțin ceva practic în câteva luni Da nu are nici un pic de cod minix și are un sistem de fișiere multi-thread NU este portabil folosește comutare de task 386 etc și probabil că nu va suporta niciodată alt harddisk decât AT fiindcă altceva nu am - E scris cel mai mult în C dar mulți n-ar numi C ceea ce scriu eu Folosește fiecare feature al lui 386 pe care m-am putut gândi fiindcă a avut și scopul de a mă învăța pe mine despre 386 Cum am mai spus folosește un MMU atât pentru paginare nu pe disc încă și segmentare Segmentarea e cea care îl face cu ADEVĂRAT dependent de 386 fiecare task are un segment de 64Mb pentru cod & date maxim 64 task-uri în 4Gb Oricui îi trebuie mai mult decât 64Mb task ghinion Unele din fișierele mele "C" mai ales mmc au cam tot atâta limbaj de asamblare cât C Spre deosebire de minix mie îmi cam PLAC întreruperile deci întreruperile sunt tratate fără a se încerca ascunderea motivului din spatele lor" Septembrie 1991 Este lansat Linux versiunea 001 10239 linii de cod Octobrie 1991 Este lansat Linux versiunea 002 Decembrie 1991 Este lansat Linux 011 Această versiune este prima versiune self-hosted adică se poate compila Linux 011 sub Linux 011 19 Ianuarie 1992 Primul post pe altoslinux newsgroup 31 Martie 1992 Newsgroup-ul composlinux este creat Martie 1992 Linux versiunea 095 este prima versiune capabilă de a rula X Window System Anul 1993 și începutul anului 1994 15 versiuni în dezvoltare 099 cu 09911 Iulie 1993 introducând BogoMips în nucleu 14 Martie 1994 Este lansat Linux 100 176250 linii de cod Martie 1995 Este lansat Linux 120 310950 linii de cod 9 Mai 1996 Pinguinul Tux este propus ca mascotă Linux 9 Iunie 1996 Este lansat Linux 200 777956 linii de cod 25 Ianuarie 1999 Este lansat Linux 220 la început cu multe defecte 1800847 linii de cod 18 Decembrie 1999 Patchuri pentru IBM mainframe pentru 2213 sunt publicate aducândîn cele mai mari întreprinderi 4 Ianuarie 2001 Este lansat Linux 240 3377902 linii de cod 17 Decembrie 2003 Este lansat Linux 260 5929913 linii de cod 17 Iunie 2005 Este lansat Linux 2612 29 August 2005 Este lansat Linux 2613 28 Octombrie 2005 Este lansat Linux 2614 cu Versiuni Dezvoltând mai departe propriul cod și integrând modificări operate de alți programatori Linus Torvalds continuă să lanseze noi versiuni ale nucleului Linux Aceste versiuni se numesc nucleuri vanilla însemnând că nu au fost modificate pentru nimeni Mulți furnizori de sisteme de operare GNU Linux își modifică kernelul produsului lor în principal pentru a adăuga suport pentru drivere sau feature-uri care nu au fost oficial etichetate ca stabile în timp ce alte distribuții cum ar fi Slackware se bazează pe nucleuri vanilla Numerotarea versiunilor Numărul de versiune al nucleului Linux constă în prezent din patru numere ca urmare a unei recente modificări în vechea politică a schemei de versiuni cu trei numere De exemplu să presupunem că numărul versiunii se compune astfel ABC de ex 221 2413 sau 26123 Numărul A reprezintă versiunea de nucleu Este schimbat cel mai rar și doar când au loc schimbări majore în cod și în concepția nucleului El a fost modificat de două ori în istoria nucleului În 1994 versiunea 10 și în 1996 versiunea 20 Numărul B reprezintă revizia majoră a nucleului Numerele pare indică un release stabil adică unul considerat potrivit pentru producție cum ar fi 12 24 sau 26 Numerele impare sunt release-uri în dezvoltare cum ar fi 11 sau 25 Ele sunt folosite pentru testarea feature-urilor și driver-elor noi până când acestea devin suficient de stabile pentru a fi incluse într-un release stabil Numărul C indică revizia minoră a nucleului În vechea schemă de versiuni cu trei numere aceasta era modificată când erau implementate în nucleu patch-uri de securitate bufix-uri feature-uri noi sau driver-e În noua politică însă ea nu se modifică decât la introducerea de noi feature-uri sau driver-e; reparațiile minore sunt tratate de numărul D Un număr D a apărut prima oară când a fost detectată o eroare gravă care a necesitat reparare imediată în codul de NFS din 268 Totuși nu erau suficiente alte modificări pentru a justifica lalnsarea unei noi revizii minore care ar fi fost 269 Astfel s-a lansat 2681 singura modificare fiind repararea acelei erori Odată cu 2611 aceasta a fost adoptată ca noua politică oficială de versionare Bugfix-urile și patch-urile de securitate sunt acum tratate de al patrulea număr pe când modificările mai mari sunt implementate în schimbările reviziilor minore numărul C Oamenii În timp ce Linus Torvalds supervizează modificările codului și release-urile ultimelor versiuni de nucleu el a delegat mentenanța versiunilor mai vechi altor programatori Alți programatori de nucleu linux sunt Robert Love și Ingo Molnar Vezi Istoria versiunilor stabile Versiunea 10 din Martie 1994 suporta doar mașini cu un singur procesor i386 Versiunea 12 din Martie 1995 a adăugat suport pentru Alpha Sparc și Mips Versiunea 20 din Iunie 1996 a adăugat suport pentru mai multe familii de procesoare și a inclus suport pentru SMP Versiunea 22 din Ianuarie 1999 Versiunea 240 din Ianuarie 2001 Suport pentru procesoare procesorul Hewlett-Packard PA-RISC procesoarele ETRAX CRIS "Code Reduced Instruction Set" de la Axis Communications adăugat ISA Plug-and-Play adăugat suport pentru USB și PC Card 246 adăugat suport Bluetooth Sisteme de fișiere și de stocare a datelor adăugat Logical Volume Manager versiunea 1 LVM suport pentru dispozitive RAID 2415 Suport pentru sistemul de fișiere InterMezzo Pentru mai multe informații vezi articolul Versiunea 26 curentă 17 Decembrie 2003 până în prezent integrat uClinux pentru microcontrollere suport pentru CPU cu suport pentru seria H8 300 de la Hitachi NEC v850 și procesoarele embedded m68k de la Motorola suport NUMA suport pentru arhitectura Voyager de la NCR suport pentru hyperthreading și PAE "Physical Address Extension" de la Intel integrat driverul de sunet ALSA Suport OS Îmbunătățit suportul APIC Mărit numpărul maxim de utilizatori și grupuri de la 65000 la peste 4 miliarde Mărit numărul de id-uri de procese de la 32000 la 1 miliard Mărit numărul maxim de tipuri de dispozitive dispozitive majore de la 255 la 4095 și numărul maxim de dispăzitive de fiecare tip dispozitive minore de la 255 la peste un milion Îmbunătățit suportul pentru 64 de biți și sisteme de fișiere de până la 16 terabytes pe hardware comun Îmbunătățiri la "timpii generali de răspuns" pentru procese interactive nucleul a devenit complet preemptiv și planificatorul de I E a fost rescris Suport pentru futex-uri o rescriere a infrastructurii cu fire de execuție pentru a permite utilizarea Native POSIX Thread Library NPTL Un încărcător de module îmbunătățit Integrarea User Mode Linux Suport 2611 Infiniband Suport pentru stocare LVM actualizat la versiunea 2 suport pentru sistemul de fișiere SGI XFS Un nou sistem de fișiere sistem numit sysfs destinat să ușureze procfs de informațiile legate de sistem 2612 17 Iunie 2005 suport iSCSI 2613 suport inotify 2614 suport FUSE și mai multe schimbări Arhitectura Nucleul Linux include multitasking real memorie virtuală biblioteci partajate demand loading executabile partajate copy-on-write gestiunea memoriei corectă și rețele TCP IP Astăzi Linux este un nucleu monolitic cu încărcare de module Device driver-e și extensii de nucleu rulează tipic în inelul 0 cu acces total la hardware deși unele rulează în spațiul utilizator Spre deosebire de nucleele monolitice standard device driver-ele se configurează ușor ca module și se încarcă sau se descarcă în timpul rulării sistemului Tot spre deosebire de nucleele monolitice standard device driver-ele pot fi pre-empted în anumite condiții Acest din urmă feature a fost adăugat pentru a trata întreruperile hardware corect și pentru a îmbunătăți suportul pentru multiprocesare simetrică Preemptiunea de asemenea ameliorează latența crescând viteza de răspuns și făcând Linux mai potrivit pentru aplicații de timp real Faptul că Linux nu este un microkernel a fost subiectul principal al celebrului flame war între Linus Torvalds și Andy Tanenbaum pe composminix în 1992 Codul sursă complet al diferitelor versiuni ale nucleului Linux pot fi găsite la http lxrlinuxno Interfețe Limbaje de programare Nucleul Linux este scris în versiunea limbajului de programare C suportată de compilatorul GNU GCC care suportă un superset al C-ului standard împreună cu unele secțiuni relativ scurte de cod scrise în limbajul de asamblare al arhitecturii țintă la ultima numărătoare Linux suporta aproximativ 20 de familii diferite de procesoare Datorită extensiilor C suportate de compilatorul GCC acesta a fost împreună cu setul de unelte asociat multă vreme singurul compilator capabil să compileze corect un nucleu Linux Mai recent Intel susține că și-a modificat compilatorul C astfel încât și acesta să poată modifica nucleul Sunt folosite pe lângă C și multe alte limbaje în primul rând în legătură cu procesul de construire a nucleului metodele prin care este creată din surse imaginea bootabilă Printre acestea se numără Perl Python și diferite limbaje de shell scripting Unele driver-e ar putea fi scrise și în C++ Fortran sau alte limbaje dar acest comportament este cu tărie nerecomandat Sistemul de construire a nucleului suportă doar GCC pentru compilarea nucleului și a driver-elor Portabilitate Deși inițial nu s-a intenționat ca Linux să fie un sistem de operare portabil el este acum unul din cele mai mult portate nuclee de sistem de operare deși NetBSD a fost portat și el pe aproape tot atâtea arhitecturi rulând pe o gamă largă de sisteme de la iPAQ un calculator handheld până la IBM System z9 un server mainframe masiv care poate rula sute sau chiar mii de instanțe concurente de Linux Linux este gândit pentru a rula ca sistem de operare principal pe noua arhitectură de supercalculator Blue Gene de la IBM când aceasta va fi terminată Linus a inclus probabil în glumă BogoMips în nucleu ca pseudo-unealtă de comparare a performanțelor Este important de notat că eforturile lui Linus au fost îndreptate cu succes și către un alt fel de portabilitate Portabilitate conform lui Linus era abilitatea de a compila aplicații dintr-o varietate de surse pe sistemul său; astfel Linux a devenit la început popular în parte pentru că necesita cel mai mic efort de a face să funcționeze pe el aplicații populare sub licență GPL precum și alte aplicații open source Linux rulează în prezent pe următoarele arhitecturi ARM Acorn seriile Archimedes A5000 și RiscPC StrongARM Intel XScale etc iPAQ de la HP DS de la Nintendo Apple iPod IPodLinux Axis Communications CRIS Fujitsu FR-V Alpha de la Hewlett Packard PA-RISC de la Hewlett Packard Hitachi SuperH SEGA Dreamcast H8 300 IBM S 390 31-bit Mainframe-uri IBM zSeries și System z9 pe 64 de biți Intel 80386 și mai sus IBM PC-uri și compatibile cu procesoare 80386 80486 și cu variantele lor AMD Cyrix TI și IBM întreaga serie Pentium; AMD 5x86 K5 K6 Athlon toate versiunile pe 32 de biți Duron; AMD64 tehnologia AMD de procesoare pe 64 de biți fosta x86-64 Seriile Cyrix 5x86 6x86 M1 6x86MX and MediaGX National AMD Geode Procesoare VIA Technologies VIA C3 și ulterioare Suport pentru procesoare Intel 8086 8088 80186 80188 și 80286 este în curs de dezvoltare see project Microsoft Xbox cu procesor Pentium III vezi Xbox Linux SGI Visual Workstation cu procesoare Pentium II III cu chipset SGI Intel IA-64 MIPS Silicon Graphics Inc Cobalt Qube Cobalt Raq Sony PlayStation 2 vezi PS2 Linux DECstation altele Motorola 68020 și mai sus Amiga-uri mai noi A1200 A2500 A3000 A4000 Apple Macintosh II LC Quadra Centris și primele serii Performa Stațiile de lucru Sun Microsystems experimental folosește Sun-3 MMU Mașinile nebazate pe Sun 68020 necesită Motorola 68851 PMMU NEC v850e Renesas M32R PowerPC și IBM POWER majoritatea calculatoarelor Apple toate Power Macintosh-urile bazate pe PCI suport limitat pentru NuBus Power Mac-urile mai vechi clone ale lui PCI Power Mac lansate pe piață de Power Computing UMAX și Motorola Amiga-uri upgradate cu un card "Power-UP" cum ar fi Blizzard sau CyberStorm Sisteme IBM RS 6000 iSeries și pSeries Plăci Pegasos I și II câteva platforme Power PC embedded SPARC și UltraSparc stații de lucru și servere Sun 4-series SPARCstation SPARCserver Ultra Blade și Fire precum și clone realizate Tatung și alții O listă completă a portărilor Linux se găsește Termeni de licențiere Inițial Torvalds a lansat Linux sub o licență care interzicea orice exploatare comercială a lui Aceasta a fost însă înlocuită curând cu GNU General Public License exclusiv versiunea 2 Această licență permite distribuirea și chiar vânzarea unor versiuni posibil modificate de Linux dar necesita ca toate copiile să fie eliberate sub aceeași licență și însoțite de codul sursă Torvalds a descris decizia de a licenția Linux sub GPL ca fiind "cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată" O întrebare generală privind aplicarea GPL al Linux este dacă modulele de nucleu încărcabile sunt considerate "lucrări derivate" sub legea dreptului de autor și de aceea intră sub incidența GPL Torvalds și-a afirmat opinia că modulele care folosesc doar o sumulțime limitată "publică" a interfețelor nucleului pot fi uneori considerate lucrări independente permițând astfel unele driver-e doar binare fără sursă publică și alte module care nu respectă GPL Însă nu toți contribuitorii la nucleu sunt de acord cu această interpretare și chiar și Torvalds admite că multe module de nucleu sunt evident lucrări derivate și într-adevăr el afirmă că „modulele de nucleu SUNT implicit derivate"; finalmente asemenea chestiuni se pot rezolva doar în tribunal Linux este o marcă înregistrată a lui Linus Torvalds Mascota Mascota Linux este un pinguin numit Tux creat de Larry Ewing Există mai multe variante ale pinguinului Tux unele în 3D Mascota este un pinguin pentru că așa cum a spus Torvalds "Lui Linus îi plac pinguinii Asta e" Numele Tux vine de la Torvalds UniX Kernel panic În Linux un "panic" este o eroare de sistem nerecuperabilă detectată de nucleu spre deosebire de unele erori similare detectate de cod din spațiul utilizator Codul nucleului poate indica o astfel de stare prin apelul funcției panic< code> aflate în fișierul header sys systemh Totuși majoritatea panic-urilor sunt rezultatul unor excepții procesor netratate în codul de nucleu cum ar fi referințe la adrese de memorie invalide Acestea indică în mod tipic un bug undeva pe lanțul de apel care a condus la panic Bibliografie Torvalds Linus; Diamond David 2001 Just For Fun The Story of an Accidental Revolutionary HarperBusiness ISBN 0-06-662072-4 hardcover; HarperAudio ISBN 0-694-52539-1 casetă audio ediție prescurtată citită de David Diamond despre nașterea nucleului Linux Nikolai Bezroukov Portraits of Open Source Pioneers Capitolul 4 A benevolent dictator Carte electronică Softpanorama LWNnet Weekly Edition 16 octombrie 2003 Revolution OS un documentar despre istoria Linux conținând câteva interviuri cu hackeri importanți printre care și Torvalds Legături externe Arhiva oficială a nucleului Linux un sumar al listelor de e-mail despre nucleul Linux Urmatoarele ar trebui adăugate http oldlwnnet 2001 features Timeline http wwwndedu ~ljordan linux tuxhistoryhtml http wwwlinuxjournalcom articlephp?sid6000 https netfilesuiucedu rhasan linux Linux versiunea 26 ; Joseph Pranevich; decembrie 2003 ; Josh Aas 17 februarie 2005 Pagini ce conțin legături către multiple informații suplimentare http wwwlinuxlinkscom Kernel http wwwtopologyorg soft lkernelhtml http lollsourceforgenet linux links Kernel http wwwlinuxorg dist kernelhtml                         Palatul Versailles numit și castelul Versailles; în este un castel regal construit la Versailles în Franța A fost reședința regilor Franței Ludovic al XIV-lea Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea Acest castel se înscrie printre cele mai remarcabile monumente din Franța nu numai prin frumusețe ci și prin prisma evenimentelor al căror teatru a fost Devine reședință regală permanentă începând cu anul 1682 când regele Ludovic al XIV-lea a mutat curtea de la Paris până în 1789 când familia regală a fost forțată să se întoarcă în capitală cu excepția câtorva ani din timpul Regenței Castelul Versailles reprezintă un simbol al monarhiei absolute adoptat de către Ludovic al XIV-lea În acest castel în Galeria Oglinzilor a fost semnat Tratatul de la Versailles În 1837 palatul a devenit primul muzeu de istorie al Franței Legături externe de Francis Loring Payne în cadrul Proiectului Gutenberg 17 mai 2012 Irina Stoica Revista Magazin 6 ianuarie 2011 Revista Magazin 25 mai 2013 Dan Cârlea Ziarul Lumina Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Prim-ministrul Republicii Moldova conform Constituției< ref> conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia respectînd atribuțiile ce le revin În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia Președintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern Prim-miniștri ai RD RSSA și RSS Moldovenești 1917-1991 Președinți ai Consiliului Director din RD Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească Președinți ai Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească Prim-miniștri ai RSS Moldovenească până la declararea independenței Prim-miniștri ai Republicii Moldova Cronologie ImageSize width800 heightauto barincrement12 PlotArea top10 bottom50 right130 left20 AlignBars late DateFormat dd mm yyyy Period from01 01 1990 till01 06 2015 TimeAxis orientationhorizontal ScaleMajor unityear increment2 start1990 Colors idpostsoviet valuergb05051 BarData barsetPM PlotData width5 alignleft fontsizeS shift5-4 anchortill barsetPM from 25 05 1990 till 28 05 1991 colorpostsoviet text"Druc" fontsize10 from 28 05 1991 till 01 08 1992 colorpostsoviet text"Muravschi" fontsize10 from 01 08 1992 till 24 01 1997 colorpostsoviet text"Sangheli" fontsize10 from 24 01 1997 till 12 03 1999 colorpostsoviet text"Ciubuc" fontsize10 from 12 03 1999 till 21 12 1999 colorpostsoviet text"Sturza" fontsize10 from 21 12 1999 till 19 04 2001 colorpostsoviet text"Braghiș" fontsize10 from 19 04 2001 till 31 03 2008 colorpostsoviet text"Tarlev" fontsize10 from 31 03 2008 till 14 09 2009 colorpostsoviet text"Greceanîi" fontsize10 from 14 09 2009 till 25 09 2009 colorpostsoviet text"Pîrlog" fontsize10 from 25 09 2009 till 25 04 2013 colorpostsoviet text"Filat" fontsize10 from 25 04 2013 till 18 02 2015 colorpostsoviet text"Leancă" fontsize10 from 18 02 2015 till 18 04 2015 colorpostsoviet text"Gaburici" fontsize10 < timeline> Vezi și Președintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului Republicii Moldova Referințe Legături externe Prusia în în în letonă și lituaniană Prūsija în a fost un stat situat pe teritoriul de astăzi al Germaniei Poloniei Lituaniei și Federației Ruse Prusia Orientală Ultima capitală a Prusiei a fost la Berlin În anii de apogeu secolele al XVIII-lea și al XIX-lea a fost una din marile puteri continentale ale Europei De asemenea a cunoscut cea mai mare dezvoltare tehnologică din Europa acelei vremi După victoria Prusiei asupra Franței în Războiul franco-prusac regele Wilhelm I al Prusiei s-a proclamat împărat german în anul 1871 Arhitectul hegemoniei Prusiei asupra țărilor germane a fost cancelarul Otto von Bismarck considerat părintele unificării Germaniei în secolul al XIX-lea Istoria Prusiei Numele de Prusia vine de la prusieni baltici un neam baltic înrudit cu lituanienii și letonii Vechea Prusie a fost cucerită și germanizată de Cavalerii Teutoni care au înființat aici Statul Teuton Uniunea Brandenburgului cu Ducatul Prusiei în 1701 a dus la crearea Regatului Prusiei Regatul Prusiei Pe 18 ianuarie 1701 principele elector Frederick al III-lea de Brandenburg s-a autoproclamat rege sub numele Frederic I Astfel Regatul Poloniei a pierdut legăturile cu Ducatul Prusiei Pentru a nu-l deranja pe Leopold I împăratul Sfântului Imperiu Roman Frederic a luat titlul de Rege în Prusia și nu pe cel de Rege al Prusiei Frederic I a fost succedat la tron de fiul său Frederic Wilhelm I supranumit "regele soldat" care și-a concentrat activitățile spre organizarea armatei reușind să creeze o armată dintre cele mai puternice ale Europei Despre aceasta Voltaire avea să spună mai târziu "În timp ce unele state au armată armata prusiană are un stat!" Războaiele napoleoniene Războaiele de unificare Imperiul German Stat liber în Republica de la Weimar Sfârșitul Prusiei Geografia Demografie Populația În 1871 populația Prusiei număra 2469 milioane adică 60% din populația Imperiului German În anul 1914 suprafața Prusiei era de 354490 km² În mai 1939 Prusia avea o suprafață de 297007 km² și o populație de 41915040 de locuitori Principatul Neuenburg acum Cantonul Neuchâtel din Elveția a făcut parte din regatul Prusiei între 1707 și 1848 Populația non-germanică În 1871 aproximativ 24 milioane de polonezi trăiau în Prusia constituind cea mai mare minoritate etnică Alte minorități erau evreii danezii frizonii cașubii 72500 în 1905 mazurienii 248000 în 1905 lituanienii 101500 în 1905 valonii cehii kursenieki și sorbii Regiunea Poloniei Mari de unde națiunea poloneză este originară a devenit Provincia Posen după Împărțirile Poloniei Polonezii au fost majoritari în această provincie 62% polonezi 38% germani De asemenea porțiunea sudică a Sileziei Silezia Superioară avea o majoritate poloneză Totuși catolicii etnicii polonezi și alți slavi dar și evreii nu au avut statut egal cu protestanții Ca rezultat a Tratatului de la Versailles din 1919 celei de-A Doua Republici Poloneze i-a fost oferite nu doar aceste regiuni dar și regiunile cu o majoritate germană din Provincia Prusia de Vest După cel de-Al Doilea Război Mondial Prusia de Est Silezia și cea mai mare parte din Pomerania și părțile estice ale Brandenburgului au fost anexate fie de Uniunea Sovietică sau Polonia iar populația germanofonă a fost expulzată Vezi și Lista regilor Prusiei Istoria Germaniei Istoria Poloniei Kaliningrad Referințe Legături externe website of the House of Hohenzollern picture archive full text full text Hărți ale Prusiei Războaiele napoleoniene reprezintă o serie de războaie globale purtate în timpul domniei lui Napoleon Bonaparte în Franța 1799 – 1815 Într-o oarecare măsură aceste conflicte reprezintă o continuare a războaielor declanșate de Revoluția franceză din 1789 fiind continuate la rândul lor de cele ale regimului celui de-al doilea Imperiu francez din 1852 1870 Aceste războaie au revoluționat armatele europene precum și tehnicile și sistemele militare și au avut loc la o scară nemaiîntâlnită până în acel moment în special datorită aplicării sistemului mobilizării generale Puterea francezilor a crescut rapid ei reușind să cucerească cea mai mare parte a Europei Înfrângerea lor a fost la fel de rapidă începând cu 1812 Imperiul napoleonian fiind în cele din urmă învins definitiv ceea ce a dus la restaurarea dinastiei Bourbon în 1814 Nu există un consens printre istorici privind momentul în care s-au încheiat războaiele revoluționare franceze și au început războaiele napoleoniene Un astfel de moment poate fi considerat data de 18 Brumar 7 noiembrie 1799 când Napoleon a preluat puterea O altă dată posibilă poate fi considerată aceea a izbucnirii războiului cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1803 care a urmat efemerei păci de la Amiens din 1802 Războaiele napoleoniene au luat sfârșit la 20 noiembrie 1815 după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo și după semnarea celui de-al doilea tratat de la Paris Perioada aproape continuă de război din 20 aprilie 1792 până la 20 noiembrie 1815 este denumită uneori Marele război francezBuffinton Arthur H Al doilea război de o sută de ani 1689-1815 New York Henry Holt and Company 1929 < ref>Crouzet François "Al doilea război de o sută de ani Câteva reflecții" Istoria Franței 10 1996 pag 432-450 < ref>Scott H M Reeditare Al doilea „război de o sută de ani 1689-1815 Jurnalul istoric 35 1992 pag 443-469 < ref> Prima coaliție 1792 1797 Primele încercări de zdrobire a Primei Republici Franceze au fost făcute de Prima Coaliție între 1792 și 1797 Această coaliție a fost formată din Imperiul Austriac Regatul Sardiniei Regatul Neapolelui Prusia Spania Regatul Marii Britanii Măsurile franceze inclusiv mobilizarea generală levée en masse reforma militară și războiul total au contribuit la înfrângerea Primei coaliții Campania italiană a lui Napoleon Bonaparte din 1796 și 1797 a scos din război Regatul Sardiniei Armistițiul de la Cherasco 26 aprilie 1796 Regatul Sardiniei unul dintre membrii originari ai coaliției a amenințat granița franco-italiană timp de patru ani până când Bonaparte și-a asumat comanda armatei franceze din Italia Lui Napoleon i-a trebuit numai o lună pentru a-i învinge pe piemontezi și a-i forța pe austrieci să se retragă Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796 forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace Contraofensivele succesive austriece din Italia au eșuat Napoleon a luptat împreună cu generalul Joubert în campania din 1796 precum și în bătălia de la Rivoli însă cel din urmă și-a pierdut viața în dezastruoasa bătălie de la Novi din 1799 Bonaparte a intrat învingător în Friuli Războiul s-a terminat în momentul în care Napoleon i-a forțat pe austrieci să accepte tratatul de la Campo Formio 17 octombrie 1797 Regatul Unit a rămas singura forță antifranceză care mai lupta în 1797 A doua coaliție 1798 1801 A Doua Coaliție 1798-1801 avea ca membri Imperiul Rus Marea Britanie Imperiul Austriac Imperiul Otoman Portugalia Regatul Neapolelui Statele Papale Guvernul francez divizat și corupt în timpul Directoratului a suferit din cauza proastei finanțări Republica aproape că s-a prăbușit iar când Bonaparte și-a asumat puterea în 1799 el a găsit numai 60000 de franci în vistieria națională Implicarea Rusiei în război a marcat o schimbare importantă față de războiul primei coaliții Forțele rușilor au luptat în Italia sub comanda unui comandat recunoscut ca sălbatic dar în egală măsură plin de succes pe plan militar Alexandr Suvorov Republica Franceză nu s-a bucurat de serviciile lui Lazare Carnot ministru de război care condusese Franța spre victorii prin intermediul reformelor fundamentale din ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea Mai mult Bonaparte era implicat în campania din Egipt care avea ca obiectiv amenințarea posesiunilor britanice din India Fără două dintre cele mai importante personalități militare ale țării republica a suferit o serie de înfrângeri în fața inamicilor revitalizați aduși în conflict de britanici și de banii lor După o campanie prost concepută în timpul căreia francezii au pierdut aproximativ 40000 de soldați ca urmare a atacurilor britanice și otomane Bonaparte a reușit să se întoarcă din Egipt în Franța pe 23 august 1799 El a preluat controlul guvernului francez pe 9 noiembrie 1799 lovitura de stat din 18 brumar răsturnând Directoratul cu ajutorul ideologului Emmanuel Joseph Sieyès Ofensiva austriacă pe Rin și în Italia a reprezentat o amenințare la adresa Franței dar trupele rusești s-au retras de pe front după ce Bonaparte l-a convins pe țarul Pavel I să opteze pentru neutralitate 1801 ca urmare a celei de-a doua bătălii de la Zürich Napoleon a reorganizat armata franceză și a creat o armată de rezervă care era menită sprijinirii oricăruia dintre fronturile de pe Rin sau din Italia Atacul francez i-a luat pe austrieci prin surprindere În acel moment armata franceză avea 300000 de soldați angajați în luptă cu forțele coaliției În Italia presiunea austriacă în creștere a schimbat situația în favoarea lor astfel încât Napoleon a trebuit să mobilizeze armata de rezervă Rezistența esențială a lui Masséna la Genova a permis operațiunile primului consul Bonaparte și desfășurarea cu succes a bătăliei de la Marengo pe 14 iunie 1800 care s-ar fi încheiat cu victoria austriecilor dacă nu ar fi intervenit în luptă la timp generalii Desaix și Kellermann reușind să răstoarne situația în favoarea francezilor Desaix a fost ucis în luptă iar Napoleon l-a onorat pentru bravura arătată prin ridicarea de monumente și prin gravarea numelui său pe fața Arcului de Triumf din Paris Bătălia decisivă s-a dat pe frontul de pe Rin când armata franceză cu un efectiv de 130000 de soldați a luptat cu cea austriacă care număra 120000 de oameni în Bătălia de la Hohenlinden 3 decembrie Austriecii au fost învinși fiind nevoiți să nu se mai implice în conflict pentru o vreme după semnarea tratatului de la Lunéville februarie 1801 Înfrângerea Austriei l-a lăsat pe Napoleon să se îngrijească doar de problema britanică Regatul Unit a rămas un factor important de influență a puterilor continentale încurajând lupta lor antifranceză Londra era principalul sprijinitor financiar al coaliției iar Bonaparte și-a dat seama că fără înfrâgerea britanicilor sau fără semnarea unui tratat de pace cu aceștia nu ar fi putut să se bucure de liniște Britanicii aveau o armată terestră puțin numeroasă și reprezenta o amenințare mică împotriva Franței dar Royal Navy era o amenințare continuă asupra transporturilor maritime franceze și a coloniilor din Caraibe În plus britanicii aveau suficienți bani ca să convingă marile puteri continentale să-și unească eforturile împotriva Franței și în ciuda numeroaselor înfrângeri armata austriacă a rămas un pericol permanent pentru Franța napoleoniană Napoleon nu putea invada direct Marea Britanie Amiralul britanic Jervis a afirmat "Eu nu spun domnilor că francezii nu vor veni Eu spun numai că ei nu vor veni pe mare" Amiralul Horatio Nelson a învins flota franceză în Bătălia de pe Nil 1 august 1798 iar trupele terestre britanice au înfrânt rapid expediția franceză trimisă în Irlanda în sprijinul insurecției irlandeze înainte de debarcare corpul expedițioar a traversat o furtună care a dispersat flota; din cauza asta jumătate din armată s-a întors în Franța Pacea de la Amiens și reluarea războiului franco-britanic Tratatul de la Amiens 25 martie 1802 a dus la o pace temporară între Regatul Unit și Franța și a marcat sfârșitul celei de-a Doua Coaliții Tratatul era de la început greu de respectat nu mulțumea nicio parte și ambele puteri semnatare au început să-l încalce curând Pacea nu a durat mult francezii s-au implicat în luptele interne din Elveția Stecklikrieg și au ocupat mai multe orașe de coastă din Italia în vreme ce Regatul Unit a ocupat Malta Napoleon s-a folosit de scurtul răgaz dat de marina britanică pentru a restaura controlul colonial în Antile Expediția care părea un succes la început s-a terminat cu un dezastru comandantul francez cumnatul lui Bonaparte Charles Leclerc murind de febra galbenă întreaga forță expediționară fiind decimată de boli și de atacurile feroce ale rebelilor Ostilitățile dintre Marea Britanie și Franța au reînceput pe 18 mai 1803 cu declarația de război a Angliei Țelurile aliaților s-au schimbat de-a lungul conflictului nu numai că trebuiau să-l oprească pe Bonaparte dar în Franța trebuia restaurată monarhia Senatul francez prin sénatus-consulte a proclamat Imperiul Francez pe 18 mai 1804 validat ulterior printr-un plebiscit Napoleon s-a autoîncoronat împărat la Notre-Dame pe 2 decembrie A treia coaliție 1805 Napoleon a plănuit o invazie a Insulelor Britanice și a masat 180000 de soldați la Boulogne Pentru a reuși în tentativa sa de invazie el avea nevoie să câștige superioritatea navală sau cel puțin să îndepărteze flota britanică din Canalul Mânecii Un plan complex de atragere a britanicilor departe de Canalul Mânecii prin amenințarea posesiunilor engleze din Indiile de Vest a eșuat atunci când flota franco-spaniolă condusă de amiralul Villeneuve nu a reușit să obțină o victorie în timpul Bătăliei de la Capul Finisterre de pe 22 iulie 1805 Royal Navy l-a blocat pe Villeneuve în Cádiz până când acesta s-a hotătât să plece spre Neapole pe 19 octombrie dar Horatio Nelson a interceptat flota franceză și a învins-o în bătălia de la Trafalgar pe 21 octombrie În această luptă amiralul Nelson și-a pierdut viața ucis fiind de un trăgător de elită dar Napoleon nu va mai avea ocazia să înfrunte flota britanică Napoleon i-a trimis amiralului Villeneuve nouă planuri diferite dar acesta din urmă a continuat să ezite În cele din urmă Napoleon a abandonat planul de invadare a insulelor Britanice și și-a întors atenția către inamicii de pe continent Armata franceză a părăsit Boulogne și s-a deplasat către granițele Austriei Seria conflictelor navale și coloniale inclusiv un mic număr de acțiuni navale așa cum a fost acțiunea din 1805 care a caracterizat perioada ce a dus la decizia lui Napoleon de a abandona invazia Marii Britanii a dat un semn clar în legătură cu noile caracteristici ale războiului Conflictele din Caraibe și în particular ocuparea bazelor coloniale și insulelor de-a lungul întregului război au avut un efect direct și imediat asupra încleștărilor europene iar bătăliile purtate pe mare la mii de kilometri depărtare au putut influența consecințele luptelor europene Conflictul napoleonian a ajuns la un punct în care istoricii pot să vorbească despre un război mondial Numai războiul de șapte ani a oferit un precedent pentru o luptă la o scară comparabilă În aprilie 1805 Regatul Unit și Rusia au semnat un tratat prin care urmăreau îndepărtarea francezilor din Olanda și Elveția Austria s-a alăturat alianței după anexarea Genovei și proclamarea de către Napoleon a Regatului Italiei pe 17 martie 1805 Austria a intrat în luptă prin invadarea Bavariei cu o armată de aproximativ 70000 de oameni condusă de Karl Mack von Leiberich iar armata franceză a părăsit Boulogne la sfârșitul lunii iulie 1805 pentru a opri înaintarea austriecilor În timpul Campaniei de la Ulm din 25 septembrie – 20 octombrie Napoleon a reușit să încercuiască armata lui Mack forțându-l să se predea După ce a înfrânt principala armată austriacă de la nord de Alpi o altă armată austriacă condusă de arhiducele Carol de Austria nu a reușit să obțină un rezultat semnificativ în Italia în fața armatei franceze condusă de André Masséna Napoleon a ocupat Viena La mare depărtare de bazele de aprovizionare el a trebuit să facă față unei armate ruso-austriece superioară din punct de vedere numeric condusă în luptă de Mihail Kutuzov și supervizată personal de țarul Alexandru I Pe 2 decembrie Napoleon a zdrobit armata austriaco-rusă în bătălia de la Austerlitz considerată de obicei cea mai importantă victorie a sa După Austerlitz Austria a semnat tratatul de la Pressburg 26 decembrie 1805 și a părăsit coaliția Tratatul cerea austriecilor să cedeze Veneția Regatului Italian dominat de francezi și Tirolul Bavariei După retragerea Austriei din coaliție s-a ajuns la un impas Armata napoleoniană a avut o serie neîntreruptă de victorii terestre dar importanta armată rusă nu intrase încă în luptă cu întreaga ei forță A patra coaliție 1806 1807 A Patra Coaliție 1806 1807 a fost formată din Prusia Imperiul Rus Saxonia Suedia Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Acesta a fost alcătuită după numai câteva luni de la colapsul celei de-a Treia Coaliții În iulie 1806 Napoleon a format Confederația Rinului din mai multe state germane mici care existau în Rhineland și vestul Germaniei El a transformat mai multe state mici în câteva ducate și regate fapt ce făcea guvernarea Germaniei non-prusace mult mai ușoară Napoleon a ridicat conducătorii celor mai mari state confederate Saxonia și Bavaria la rangul de regi În august 1806 regele Prusiei Frederic Wilhelm al III-lea a luat hotărârea să pornească la război independent de ajutorul altor mari puteri Rusia aliatul Prusiei își avea armatele departe de front în momentul declarării războiului În septembrie Napoleon declanșase atacul forțelor franceze de la est de Rin Napoleon însuși a înfrânt armatele prusace în bătălia de la Jena de pe 14 octombrie 1806 iar mareșalul Davout a înfrânt altă armată prusacă în bătălia de la Auerstädt în aceeași zi Peste 160000 de soldați francezi numărul lor crescând în timp au atacat Prusia și au înaintat cu asemenea viteză încât Napoleon a fost capabil să distrugă întreaga armată inamică Prusia a avut pierderi de 25000 de morți și 150000 de prizonieri 4000 de piese de artilerie și peste 100000 de muschete depozitate în Berlin Napoleon a intrat în Berlin pe 27 octombrie 1806 și a vizitat mormântul lui Frederic cel Mare În fața monumentului funerar Napoleon le-a cerut generalilor săi să-și scoată pălăriile spunând "Dacă ar fi fost în viață noi nu am fi aici azi" În total lui Napoleon i-a luat numai 19 zile de la începutul atacului în Prusia până la încheierea victorioasă a războiului cucerirea Berlinului și anihilarea principalelor armate inamice la Jena și Auerstädt Prin comparație Prusia a luptat trei ani în cadrul primei coaliții fără să obțină vreun avantaj important În Berlin Napoleon a emis o serie de decrete care pe 21 noiembrie 1806 au pus bazele Sistemului Continental Aceasta politică avea ca scop eliminarea amenințării britanice prin instituirea unei blocade comerciale antiengleze în teritoriile controlate de francezi Armata Regatului Unit era în continuare o amenințare minoră pentru Franța – britanicii mențineau sub arme efective de doar 200000 de sodați cel mult în vreme ce francezii au mobilizat până la 1500000 de soldați plus armatele numeroșilor aliați și cele câteva sute de mii de soldați ai gărzii naționale pe care Napoleon le putea pune pe picior de luptă în caz de nevoie Royal Navy era însă forța care dezorganiza comerțul maritim francez atât prin amenințarea transporturilor maritime franceze cât și prin amenințarea posesiunilor ei coloniale Marina britanică nu putea însă pune în pericol în niciun fel comerțul continental al Franței și nu îi amenința în niciun fel teritoriul național În plus nivelurile populației și al producției agricole ale Franței le depășeau cu mult pe cele corespunzătoare ale Regatului Unit În schimb capacitatea industrială britanică era cea mai mare din Europa și supremația navală îi permitea să-și consolideze poziția și puterea economică datorită comerțului Toate acestea făceau ca Franța să nu-și poată întări controlul asupra continentului pe timp de pace Credința printre conducătorii francezi era că împiedicând comerțul britanic cu Europa vor reuși să izoleze Regatul Unit Sistemul Continental era conceput să izoleze Regatul Unit dar nu a reușit niciodată pe deplin așa ceva Următorul stadiu al războiului a dus la alungarea forțelor ruse din Polonia și crearea Ducatului Varșoviei Napoleon și-a întors atenția spre nord pentru a înfrunta resturile armatei ruse și pentru a cuceri capitala temporară a Prusiei Königsberg< ref> După bătălia de la Eylau 7 8 februarie rușii au fost forțați să se retragă mai spre nord Napoleon a continuat urmărirea armatelor ruse și le-a învins în bătălia de la Friedland 14 iunie În urma înfrângerii țarul Alexandru I a fost obligat să facă pace cu Napoleon semnând tratatul de la Tilsit 7 iulie 1807 Până în septembrie mareșalul Brune a definitivat ocupația Pomeraniei Suedeze permițând totuși retragerea armatei suedeze cu toate armele și munițiile aferente La Congresul de la Erfurt septembrie – octombrie 1808 Napoleon și Alexandru au căzut de acord ca Rusia să forțeze Suedia să se alăture Sistemului Continental Așa s-a ajuns la declanșarea Războiului Finlandez din 1808-1809 și la fragmentarea Suediei în două părți separate de golful Botnic Partea de răsărit a devenit Marele Ducat al Finlandei sub control rusesc A cincea coaliție 1809 A Cincea Coaliție 1809 a Regatului Unit și Imperiului Austriac împotriva Franței s-a format în momentul când britanicii au intrat în luptă împotriva lui Napoleon în războiul peninsular Din nou Regatul Unit a rămas singur în luptă Datorită existenței Canalului Mânecii și din cauza faptului că armata britanică nu a fost niciodată angajată în luptă cu cea franceză Regatul Unit a pus accent mai mult pe lupta maritimă decât pe cea terestră Activitatea militară britanică s-a limitat în special la lupta pe mare Datorită interesului arătat de guvernanți Royal Navy s-a transformat într-o forță de temut la fel de redutabilă în luptă ca formidabila infanterie franceză În timpul celei de-a Cincea Coaliții marina britanică a obținut victorii succesive în luptele din coloniile franceze și o victorie majoră în bătălia de la Copenhaga de pe 2 septembrie 1807 În ceea ce privește luptele terestre a Cincea Coaliție a avut puține succese Una dinte ele Expediția Walcheren din 1809 a implicat un dublu efort al armatei terestre și marinei de război britanice care au încercat să elibereze forțele austriece aflate sub uriașa presiune franceză Expediția s-a încheiat cu un dezastru după ce infanteria britanică nu a reușit să-și atingă obiectivul baza navală franceză de la Antwerp Pentru cea mai mare parte a anului 1809 operațiile militare britanice s-au limitat la atacuri rapide urmate de retrageri la fel de rapide Aceste atacuri erau executate de marina britanică ce domina mările după anihilarea tuturor forțelor navale importante ale Franței și aliaților ei și după blocarea vaselor rămase în porturile bine fortificate controlate de francezi Aceste atacuri rapide se asemănau cu loviturile de gherilă erau menite să distrugă vasele de război sau comerciale franceze blocate în porturi și să dezorganizeze aprovizionarea comunicațiile și unitățile inamicului staționate în zona de coastă De cele mai multe ori atunci când aliații britanicilor începeau acțiuni militare la câteva zeci de kilometri de coastă Royal Navy acționa la rândul ei debarcând trupe și materiale necesare luptei ajuntând forțele terestre cu atacuri de pe mare Navele Royal Navy asigurau sprijinul de artilerie în luptele terestre purtate în apropierea țărmurilor Totuși aceste operațiuni erau limitate de măiestria comandanților și de egalitatea de efective a forțelor terestre Astfel luptătorii de gherilă spanioli neexperimentați nu au reușit să se bucure de avantajele pe care le-ar fi avut în urma colaborării cu marina britanică Conflictul a continuat și în sfera războiului economic a Sistemului Continental împotriva blocadei navale britanice a porturilor franceze Din cauza neajunsurilor în aprovizionarea armatei și a lipsei de organizare în teritoriile controlate de francezi au apărut numeroase încălcări ale Sistemului Continental în momentul în care statele dominate de francezi s-au angajat în comerțul ilicit cu contrabandiștii englezi Ambele părți aflate în conflict au încercat să întărească măsurile blocadei britanicii au intrat în război cu Statele Unite în 1812 – 1814 iar francezii s-au implicat în războiul peninsular 1808-1814 Conflictul din Peninsula Iberică a început atunci când Portugalia a continuat comerțul cu Regatul Unit în pofida restricțiilor impuse de francezi Când Spania nu a mai respectat embargoul alianța cu Franța s-a rupt iar trupele franceze au luat treptat în stăpânire teritoriul spaniol ocupând în cele din urmă Madridul A urmat în scurtă vreme intervenția britanică Austria a încercat să recucerească teritoriile pierdute în Germania pe care le avusese mai înainte de bătălia de la Austerlitz Austriecii au obținut inițial o serie de succese împotriva armatei de mici dimensiuni a mareșalului Berthier Napoleon îi lăsase mareșalului doar 170000 de soldați pentru apărarea întregii frontiere de răsărit a Franței față de exemplu situația din 1790 când 800000 de soldați erau destinați aceleiași misiuni pe un front mult mai scurt Napoleon a obținut un succes rapid în Spania după ce a recucerit Madridul i-a învins pe spanioli și i-a silit pe englezii depășiți numeric să se retragă din Peninsula Iberică bătălia de la Corunna 16 ianuarie 1809 Atacul austriac l-a împiedicat pe Napoleon să desăvârșească înfrângerea britanicilor fiind obligat să se deplaseze spre noul front fără să se mai întoarcă vreodată în peninsulă În absența împăratului și a celor mai buni mareșali ai săi situația francezilor s-a înrăutățit în special după ce la comanda forțelor britanice a fost numit generalul Sir Arthur Wellesley Austriecii au atacat Ducatul Varșoviei dar au fost înfrânți în bătălia de la Raszyn 19 aprilie 1809 Armata poloneză a ocupat și Galiția Occidentală după acest prim succes Napoleon și-a asumat comanda supremă pe frontul de est și și-a încurajat armatele în vederea contraatacului împotriva austriecilor După o campanie bine organizată și condusă după câteva bătălii mai mici care au avut ca rezultat retragerea austriecilor din Bavaria Napoleon a intrat în Austria Încercarea sa grăbită de traversare a Dunării a dus la marea bătălie de la Aspern-Essling 22 mai 1809 — prima înfrângere importantă a lui Napoleon Incapacitatea comandantului austriac arhiducele Carol de Austria de a-și fructifica victoria i-a permis lui Napoleon să continue preparativele pentru asedierea Vienei iulie Împăratul a reușit să-i înfrângă pe austrieci în bătălia de la Wagram din 5 – 6 iulie În timpul acestei bătălii Napoleon l-a destituit pe mareșalul Jean-Baptiste Bernadotte în urma greșelilor strategice flagrante făcute de acesta La scurtă vreme după acest episod cu acordul lui Napoleon Bernadotte a acceptat oferta suedeză de a ocupa poziția rămasă vacantă de prinț moștenitor Mai târziu el a participat în războaiele împotriva fostului său împărat Războiul celei de-a Cincea Coaliții s-a terminat cu tratatul de la Schönbrunn 14 octombrie 1809 În răsărit numai rebelii din Tirol conduși de Andreas Hofer a continuat lupta cu armatele franco-bavareze până când au fost înfrânți în noiembrie 1809 în vreme ce în vest războiul din Peninsula Iberică a continuat În 1810 Imperiul Francez a ajuns la cea mai mare întindere teritorială Pe continent britanicii și portughezii mai acționau doar în sectorul Lisabonei în spatele impenetrabilei linii Torres Vedras Napoleon s-a căsătorit cu Maria-Luisa o arhiducesă austriacă pentru a asigura o alianță mai stabilă cu Austria și de asemenea un moștenitor pe care prima sa soție Josephine nu reușise să i-l ofere În afară de Imperiul Francez Napoleon controla Confederația Elvețiană Confederația Rinului Ducatul Varșoviei și Regatul Italiei Teritoriile aliate includeau Regatul Spaniei Joseph Bonaparte Regatul Westfaliei Jérôme Bonaparte Regatul Neapolelui Joachim Murat cumnatul lui Napoleon Principatul Lucca și Piombino Felix Bacciochi cumnat al lui Napoleon și foștii inamici Prusia și Austria Campania din Rusia 1812 În 1812 Napoleon a invadat Rusia El încerca să-l silească pe țarul Alexandru I să rămână în cadrul Sistemului Continental și să renunțe la amenințarea unui atac împotriva Poloniei Grande Armée condusă de francezi formată din 650000 de soldați a traversat râul Niemen pe 23 iunie 1812 În Rusia a fost proclamat Războiul Patriotic în vreme ce Napoleon proclama un al doilea război polonez dar împotriva așteptărilor polonezilor care asiguraseră aproximativ 100000 de oameni pentru Marea Armată împăratul a evitat să le facă orice promisiune sperând să poată negocia cu Rusia cu Polonia ca monedă de schimb Rusia a folosit tactica pământului pârjolit retrăgându-se din fața atacatorului Francezii au pierdut foarte mulți oameni până să ajungă la Moscova din cauza foametei căldurii excesive și contramarșurilor epuizante Pe 7 septembrie a avut loc bătălia de la Borodino prima luptă în care rușii i-au înfruntat într-o bătălie deschisă pe francezi În ciuda unei victorii la limită Napoleon i-a forțat pe ruși să se retragă drumul spre Moscova rămânând deschis Pe 14 septembrie 1812 Marea Armată a cucerit Moscova oraș abandonat de locuitori fiind eliberați până și prizonierii din închisorile orașului Alexandru I a refuzat să capituleze și fără niciun semn clar al vreunei victorii Napoleon a fost nevoit să se retragă din Moscova după ce orașul a fost mistuit de un incendiu devastator care i-a lăsat pe cuceritori fără nicio posibilitate de încartiruire Incendierea a fost pusă la cale după cum se spune de chiar guvernatorul orașului contele Fiodor Rostopcin În acest moment a început retragerea dezastruoasă a Marii Armate care a pierdut 380000 de oameni în cea mai mare parte din cauza foamei și frigului alți aproximativ 100000 de soldați fiind luați prizonieri În noiembrie când armata franceză traversa râul Berezina numai 27000 de oameni mai erau în rândurile a ceea ce fusese Marea Armată Napoleon și-a părăsit armata și s-a reîntors în grabă la Paris Situația era la fel de gravă pentru ambii combatanți rușii pierzând la rândul lor aproximativ 400000 de soldați armata lor fiind la fel de sleită de lupte Rușii au avut avantajele liniilor de aprovizionare mai scurte și a faptului că reușeau să-și completeze efectivele mult mai repede decât francezii A Șasea Coaliție 1812 1814 A Șasea Coaliție 1812 1814 a fost formată din Regatul Unit Imperiul Rus Prusia Suedia Imperiul Austriac câteva state germane mici Între timp în războiul peninsular supremația franceză în Spania a fost în cele din urmă spulberată după victoria lui Arthur Wellesley împotriva lui Joseph Bonaparte în Bătălia de la Vittoria 21 iunie 1813 Francezii au trebuit să se retragă din Spania Văzând șansa de a-l înfrânge pe Napoleon Prusia a reintrat în război Napoleon a declarat că este gata să creeze o nouă armată la fel de mare ca cea pe care o trimisese în Rusia și în scurtă vreme forțele sale din est au crescut de la 30000 la 130000 și în final la 400000 de oameni Napoleon a produs pierderi de 40000 de morți și răniți aliaților în bătăliile de la Lützen 2 mai și Bautzen 20 21 mai 1813 Ambele bătălii au implicat în luptă peste un sfert de milion de soldați Părțile beligerante au declarat un armistițiu pe 14 iunie 1813 prelungit până pe 13 august în timpul căruia fiecare participant la conflict a încercat să se refacă după luptă În timpul acesta aliații au reușit să atragă Austria în mod deschis împotriva Franței Austriecii au trimis în sprijinul aliaților două armate cu un efectiv de aproximativ 300000 de soldați să se alăture trupelor care se concentrau în Germania Aliații adunaseră o armată de aproximativ 800000 de oameni în primele linii cu o rezervă de 350000 de soldați în spatele frontului Napoleon a reușit să crească efectivele trupelor imperiale la aproximativ 650000 de soldați din care un sfert de milion sub comanda lui directă 120000 sub comanda lui Nicolas Charles Oudinot și 30000 sub comanda lui Louis Nicolas Davout Confederația Rinului i-a furnizat lui Napoleon un ajutor format din resturile armatelor lor cu Saxonia și Bavaria ca principali contribuitori În plus în sud Regatul Neapolelui al lui Murat și cel al Italiei al lui Eugène de Beauharnais aveau o forță combinată de cam 100000 de soldați Din Spania erau în retragere între 150000 – 200000 de francezi din fața spaniolilor și britanicilor Pe toate fronturile aproximativ 900000 de francezi se înfruntau cu un milion de soldați ai aliaților plus rezervele strategice care se formau în Germania Trebuie luat în considerare faptul că pe trupele germane care erau de partea lui Napoleon nu se putea pune multă bază ele fiind dispuse să dezerteze și să se alăture aliaților Armatele napoleoniene erau depășite numeric cu o proporție de doi la unu în Germania După încheierea armistițiului Napoleon părea că a recâștigat inițiativa strategică după bătălia de la Dresda august 1813 în timpul căreia a înfrânt o armată aliată superioară din punct de vedere numeric producându-le aliaților pierderi foarte mari în timp ce francezii au avut pierderi moderate Totuși incapacitatea mareșalilor francezi de a relua rapid ofensiva l-a împiedicat pe împărat să fructifice victoria obținută la Dresda La Leipzig în Saxonia 16 19 octombrie 1813 în timpul a ceea ce a fost numită "Bătălia națiunilor" cei 191000 de francezi au trebuit să facă față a 300000 de aliați Napoleon fiind înfrânt și nevoit să se retragă în Franța Au urmat o serie de lupte pe pământ francez bătălia de la Arcis-sur-Aube de exemplu în timpul cărora aliații foarte numeroși i-au forțat pe francezi să se retragă neîncetat Napoleon a luptat în acest timp în Campania de șase zile în timpul căreia a câștigat mai multe victorii în fața aliaților care înaintau către Paris De-a lungul întregii campanii el nu a reușit să strângă pe câmpul de luptă mai mult de 70000 de luptători împotriva celor apoximativ o jumătate de milion de soldați ai aliaților Pe 9 martie 1814 a fost semnat Tratatul de la Chaumont aliații căzând de acord să păstreze coaliția până la înfrângerea definitivă a lui Napoleon Aceștia au intrat în Paris pe 30 martie 1814 ca urmare a defecțiunii lui Marmont care a încheiat un acord separat cu aliații și și-a predat trupele pecetluind soarta capitalei deși mareșalii Mortier și Moncey la Porte de Clichy continuau să lupte Napoleon era hotărât să continue lupta de-a lungul campaniei el dând un decret pentru mobilizarea a 900000 de soldați din care numai o mică parte a ajuns în rândurile armatei imperiale Împăratul dându-și în cele din urmă seama de nerealismul schemelor sale a realizat că situația este fără ieșire Napoleon a abdicat pe 6 aprilie Acțiunile militare au mai continuat în Italia Spania și Olanda în timpul primăverii anului 1814< ref> Învingătorii l-au exilat pe Napoleon pe insula Elba și au restaurat domnia Casei de Bourbon în persoana regelui Ludovic al XVIII-lea A urmat semnarea tratatului de la Paris 30 mai 1814 și deschiderea Congresului de la Viena care urma să redeseneze harta Europei Războiul canonierelor 1807 1814 Danemarca-Norvegia s-a declarat la începutul conflictului neutră în războaiele napoleoniene dar s-a angajat în operațiuni comerciale prin care profita de pe urma conflictului și și-a format o flotă de război După o primă bătălie de intimidare în fața Copenhagăi britanicii au capturat cea mai mare parte a flotei danezo-norvegiene în timpul celei de-a doua bătălii de la Copenhaga august-septembrie 1807 Acest fapt a pus capăt neutralității danezii atacând flota britanică din apele daneze și norvegiene cu mici canoniere într-un război care poate fi catalogat ca unul de gherilă navală Acest război a luat sfârșit odată cu victoria britanică din bătălia de la Lyngør din 1812 în timpul căreia au fost distruse ultimele nave daneze A șaptea coaliție 1815 A Șaptea Coaliție 1815 i-a unit pe următorii Regatul Unit Imperiul Rus Prusia Suedia Imperiul Austriac Olanda și o serie de mici state germane Aceasta a fost înființată pentru a lupta împotriva Franței Perioada este denumită și cele 100 de zile și a început după ce Napoleon a părăsit insula Elba și a debarcat la Golfe Juan lângă Antibes 1 martie 1815 În drumul către Paris el a obținut sprijin popular pe unde trecea iar în capitală l-a detronat pe regele Ludovic Aliații au strâns în grabă o armată cu care să-l înfrunte pe Napoleon Acesta din urmă a pus pe picior de luptă 280000 de oameni pe care i-a împărțit în câteva armate La cei 90000 de militari care se aflau deja în serviciul activ el a rechemat în armată peste un sfert de milion de rezerviști și a dat un decret pentru o viitoare mobilizare a aproximativ 25 milioane de soldați în nou refăcuta armată franceză Napoleon trebuia să facă față atacului a cam 700000 de soldați aliați în condițiile în care planurile acestora din urmă prevăzuseră mobilizarea în primele linii a un milion de militari cu 200000 de soldați în spatele frontului ca trupe de rezervă logistică și unități auxiliare Forțele aliate ar fi trebuit să copleșească numeric armata franceză care nu avea să ajungă la efectivul plănuit de 25 milioane de soldați Napoleon a luat 128000 de soldați ai Armatei de Nord și a efectuat un atac preemptiv în Belgia El a dorit să atace forțele aliate înainte ca acestea să reușească să-și adune forțele în speranța că îi va alunga pe britanici de pe continent iar pe prusaci îi va determina să nu intre în război Marșul executat de împărat i-a luat prin surprindere pe inamicii săi El i-a forțat pe prusaci să accepte lupta la Ligny pe 16 iunie 1815 și i-a învins obligându-i să se retragă în dezordine În aceeași zi trupele conduse de mareșalul Michel Ney au oprit înaintarea britanicilor conduși de Wellington care încercau să-i ajute pe prusaci în bătălia de la Quatre Bras Dar Ney nu a reușit să-și desăvârșească victoria perimițându-i lui Wellington să se întărească După retragerea prusacilor Wellington a fost forțat să se retragă la rândul lui El s-a oprit pe o poziție defensivă pregătită în prealabil pe pantele de lângă Mont St Jean la câțiva kilometri sud de satul Waterloo Napoleon a luat rezerva Armatei Nordului le-a adăugat forțelor pe care le comanda deja și celor comandate de Ney și a pornit în urmărirea lui Wellington În prealabil i-a ordonat mareșalului Grouchy să ia poziție în aripa dreaptă a Armatei Nordului și să împiedice reorganizarea prusacilor Grouchy nu a reușit să-și îndeplinescă misiunea deși el a atacat și înfrânt ariergarda inamicului grosul trupelor prusace reușind să se strecoare către Waterloo Declanșarea luptelor bătăliei de la Waterloo din dimineața zilei de 18 iunie 1815 au fost întârziate cu câtva ore de Napoleon până când pământul s-a zvântat după ploaia din noaptea precedentă Până seara armata franceză nu reușise să-i scoată pe englezi din pozițiile de pe pantele muntelui Când prusacii au ajuns pe câmpul de luptă au atacat flancul drept al francezilor în număr din ce în ce mai mare strategia lui Napoleon de a-i ține separați pe aliați prăbușindu-se Francezii s-a retras în dezordine de pe câmpul de luptă din fața atacului combinat britanico-prusac Comandând resturile armatei franceze Grouchy a organizat o retragere ordonată spre Paris unde mareșalul Davout avea 117000 de soldați gata să atace cei 116000 de oameni ai lui Blücher și Wellington Din punct de vedere militar părea posibil ca francezii să-i poată înfrânge pe Wellington și Blücher dar Napoleon a fost învins de schimbarea situației politice La sosirea în Paris la trei zile după Waterloo Napoleon încă spera într-o rezistență națională concertată dar populația și Parlamentul nu mai doreau o asemenea luptă Politicienii l-au forțat pe Napoleon să abdice a doua oară pe 22 iunie 1815 În ciuda abdicării împăratului luptele sporadice au continuat la granițele de est și în suburbiile Parisului până la semnarea încetării focului pe 4 iulie Pe 15 iulie Napoleon s-a predat britanicilor la Rochefort Aliații l-au exilat pe Napoleon în îndepărtata insulă din Atlanticul de sud Sfânta Elena unde a murit pe 5 mai 1821 Moștenirea militară a războaielor napoleoniene Războaiele napoleoniene au avut de asemenea un impact extrem de important Până la Napoleon statele europene foloseau armate relativ mici cu numeroși mercenari care luptau uneori împotriva țărilor de origine Până la urmă teoreticienii militari din secolul al XVII-lea au început să aprecieze potențialul războiului întregului popor al națiunii sub arme Napoleon a fost la rândul lui un inovator prin folosirea mobilității subunităților militare pentru depășirea dezavantajului numeric așa cum a demonstrat în mod strălucit în victoria din bătălia de la Austerlitz asupra forțelor austro-ruse 1805 Armata franceză a reconsiderat rolul artileriei formând unități independente mobile spre deosebire de tradiția de până atunci a pieselor de artilerie fixe care sprijineau atacul Napoleon a standardizat dimensiunile proiectilelor de artilerie pentru a ușura sarcina aprovizionării și pentru a asigura compatibilitatea pieselor de artilerie Franța a patra țară după numărul populației la sfârșitul secolului al XVIII-lea 27 de milioane față de cele 12 milioane ale Regatului Unit sau cele 35 – 40 milioane ale Imperiului Rus părea cea mai avantajată de politica mobilizării generale Nu toate meritele inovațiilor din această perioadă sunt ale lui Napoleon Lazare Carnot a contribuit din plin la reorganizarea armatelor franceze 1793 – 1794 o perioadă în care eșecurile de până atunci ale francezilor au încetat iar armata republicană era învingătoare pe toate fronturile Efectivele armatelor implicate în conflict prezintă un indicator foarte clar al schimbărilor produse în modul de purtare a războaielor În timpul celui mai mare război european prerevoluționar războiul de șapte ani din 1756 1763 puține armate numărau mai mult de 200000 de oameni Prin comparație armata franceză avea un efectiv de 15 milioane de soldați la sfârșitul secolului al XVII-lea În total aproximativ 28 milioane de francezi au luptat ca infanteriști și 150000 au luptat în marină ceea ce ne dă un total de aproximativ 3 milioane de combatanți Regatul Unit avea sub arme 747670 de soldați tereștri între 1792 și 1815 În plus în marină se mai aflau înrolați cam 250000 de oameni În septembrie 1812 Rusia avea în forțele terestre cam 904000 de oameni iar între 1799 și 1815 21 milioane de oameni erau în armata rusă față de un efectiv de 400000 de soldați din perioada 1792-1799 Între 1792-1815 în marina rusă au fost încadrați cam 200000 de marinari Austria a reușit să mobilizeze cam 576000 de oameni fără să dispună de marină În afară de Regatul Unit Austria s-a dovedit cel mai important inamic al francezilor cel care a reușit de-a lungul timpului să mobilizeze cam un milion de oameni în lupta cu aceștia Prusia nu a avut niciodată sub arme mai mult de 320000 de oameni la un moment dat Spania nu a reușit să mobilizeze decât cel mult 300000 de oameni dar la aceștia trebuie adăugați luptătorii de gherilă Numai Statele Unite 286730 de combatanți Imperiul Maratha Imperiul Otoman Regatul Italiei Regatul Neapolelui și Ducatul Varșoviei aveau mai mult de 100000 de soldați sub arme Chiar și națiunile mai mici aveau armate care rivalizau cu cele ale marilor puteri Mai trebuie spus că numărul mumărul maxim de soldați aflați sub arme nu era același cu cel care era gata de luptă la un moment dat din cauza dezertorilor fraudelor ofițerilor care declarau un număr inexistent de oameni pentru a le lua soldele morților iar în unele țări din cauza exagerărilor factorilor de decizie militară care declarau un număr inexistent de soldați În ciuda tuturor acestor elemente trebuie remarcat că forțele armate au devenit din ce în ce mai numeroase În fazele inițiale ale revoluției industriale relația dintre creșterea numărului de soldați și realizările tehnice a fost evidentă de vreme ce era mult mai ușor să înarmezi un număr crescut de soldați Regatul Unit a fost în această perioadă cel mai mare producător de armament iar în cazul anumitor arme singurul asigurând aprovizionarea cu cele mai multe arme ale puterilor aliate de-a lungul conflictelor În schimb Regatul Unit folosea doar o mică parte a producției de arme pentru dotarea propriei armate Franța a fost al doilea producător de armament echipându-și propriile forțe armate ca și cele ale Confederației Rinului și a altor aliați O altă invenție a afectat modul de purtare războiului sistemul de semafoare pentru comunicații care au permis ministrului de război Carnot să ia legătura cu forțele franceze de la frontieră de-a lungul ultimului deceniu al secolului al XVII-lea Francezii au continuat să folosească acest sistem de-a lungul războaielor napoleoniene În plus a început supravegherea aeriană cu ajutorul balonului cu aer cald prima oară pentru observarea pozițiilor aliate îninte de bătălia de la Fleurus de pe 26 iunie 1794 De asemenea în timpul războaielor napoleoniene s-au făcut progrese importante în tehnica artileristică și rachetistică Efectele politice ale războaielor Războaiele napoleoniene au adus numeroase schimbări în Europa Deși Napoleon a reușit să-și impună dominația asupra celei mai mari părți a Europei Occidentale lucru care nu se mai întâmplase de pe vremea Imperiului Roman starea de război continuu de aproape două decenii dintre Franța pe de o parte și o alianță a altor câteva puteri europene pe de alta și-a pus amprenta asupra Franței La sfârșitul seriei bătăliilor napoleoniene ea nu mai deținea rolul conducător ca putere dominantă pe continent așa cum îl avusese încă de pe vremea lui Ludovic al XVI-lea În cele mai multe țări europene adoptarea ideilor Revoluției franceze democrație egalitate în fața legii abolirea privilegiilor etc au rămas ca moștenire generațiilor următoare Monarhilor europeni le-a fost foarte greu să restaureze starea de lucruri prerevoluționară monarhie absolută și au fost obligați să păstreze anumite reforme făcute în perioada domniei napoleoniene Moștenirea instituțională napoleoniană a rămas vie până în zilele noastre în multe țări europene sistemul legal purtând amprenta de neșters a Codului napoleonian Admirată pentru cultura sa în secolul al XVIII-lea Franța devenise după Revoluție un model politic Europa a aderat la înaltele principii ale libertății egalității fraternității dar popoarele ei au trăit curând dezamăgirea ocupației napoleoniene Ca răspuns la dominația franceză apare o mișcare nouă cu o putere în continuă creștere naționalismul Acesta va modela cursul istoriei europene postnapoleoniene Din această perioadă datează începutul unor națiuni și state și sfârșitul altora Harta europeană a fost redesenată în secolul care a urmat epocii napoleoniene proces care nu s-a mai bazat pe fiefurile aristocratice ci pe bazele culturii umane originilor naționale și ideologiei naționaliste Primele reacții au apărut în Spania unde poporul s-a revoltat în mai 1808 mobilizându-se într-un război de gherilă împotriva ocupantului Dominația bonapartistă a Europei a pus bazele statelor naționale Germania și Italia prin începerea procesului de consolidare a orașelor-state regatelor și principatelor Începând cu anul 1809 au avut loc mișcări patriotice într-o serie de state germane Prusia pregătindu-și renașterea în jurul ideii de unitate națională La rândul lor italienii au dorit și ei după modelul francez să devină o națiune unită și independentă Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei a ajuns să fie una dintre cele mai puternice țări de pe glob Marina Regală Britanică a cucerit superioritatea absolută pe oceanele lumii iar economia industrială britanică a transformat țara în cea mai puternică națiune comercială mondială De asemenea în această perioadă a apărut conceptul nou al spațiului european comun Napoleon a menționat în mai multe ocazii că intenționează să creeze un singur stat european și deși înfrângerea sa a întârziat momentul unificării continentului cu aproape un secol și jumătate ideea a reapărut după Al Doilea Război Mondial Ideile Revoluției franceze au impulsionat procesul de afirmare a națiunii române Construirea de societăți iacobine a dus la afirmarea Școlii Ardelene și mai târziu la declanșarea primei mișcări revoluționare românești conduse de Tudor Vladimirescu Ultimii veterani Geert Adriaans Boomgaard 1788-1899 a fost ultimul veteran rămas în viață A luptat pentru Franța în Regimentul 33 Ușor< ref> Loius Victor Baillot 1793-1898 de asemenea din Franța a fost ultimul veteran al Bătăliei de la Waterloo A participat și la asediul orașului Hamburg Pedro Martinez 1789-1898 a fost ultimul veteran al Bătăliei de la Trafalgar A servit în marina spaniolă pe nava San Juan Nepomuceno Josephine Mazurkewicz 1784-1896 a fost ultima femeie veterană A fost asistentă de chirurg în armata lui Napoleon iar mai târziu a participat în Războiul Crimeii Soldat Morris Shea 1795-1892 din Regimentul 73 de Infanterie a fost ultimul veteran britanic< ref> Sir Provo Wallis 1791-1892 a fost ultimul ofițer al Marinei Regale A servit pe nava HMS Shannon în timpul Războiului din 1812 În ficțiune Romanul epic al lui Lev Tolstoi Război și pace redă războaiele lui Napoleon dintre 1805 și 1812 în special dezastruoasa invazie în Rusia din 1812 și retragerea ulterioară însă dintr-o perspectivă rusească Romanul lui Stendahl "Mănăstirea din Parma" începe cu o relatare a unui participant la Bătălia de la Waterloo urmată de retragerea haotică a forțelor franceze Majoritatea seriei Horatio Hornblower este încadrată în perioada războaielor napoleoniene Seria Aubrey-Maturin de Patrick O'Brian are loc în timpul războaielor napoleoniene Majoritatea seriei Richard Sharpe a lui Bernard Cornwell se desfășoară în perioada războaielor napoleoniene Mizerabilii de Victor Hugo se încadrează în perioda de sfârșit a războaielor napoleoniene și a deceniilor următoare iar în forma sa completă conține o povestire epică a Bătăliei de la Waterloo Romanul Târgul vanității al lui William Makepeace Thackeray are loc în timpul războaielor napoleoniene unul dintre protagoniștii acestuia murind în Bătălia de la Waterloo Seria Temeraire de Naomi Novik prezintă un univers paralel al războaielor napoleoniene unde există dragoni care participă la lupte Seria Lordul Ramage a lui Dudley Pope se desfășoară în perioada războaielor napoleoniene Romanul Shirley de Charlotte Brontë 1849 încadrat în perioada războaielor napoleoniene explorează unele dintre efectele economice ale războiului asupra zonei rurale a Yorkshire-ului Contele de Monte Cristo al lui Alexandre Dumas tatăl începe în perioada de sfârșit a războaielor napoleoniene Personajul principal Edmond Dantès este încarcerat ca urmare a unor acuzații false care îl incriminau că ar fi fost un suporter bonapartist Acțiunea din lucrarea Mândrie și prejudecată de Jane Austen 1813 are loc în lumea contemporană ei din perioada războaielor napoleoniene Unele evenimente cheie ale romanului sunt legate de soldații care trec prin oraș în drum spre bătălie Aventurile brigadierului Gérard ale lui Sir Arthur Conan Doyle; acesta servește în calitate de soldat francez în războaiele napoleoniene Romanul Pasiunea de Jeanette Winterson din 1987 Cartea "Idiotul" a lui Fiodor Dostoievski are un personaj generalul Ivolgin ce relatează relația dintre el și Napoleon în timpul Campaniei din Rusia Referințe Bibliografie Legături externe de pe situl Academiei militare a SUA de pe situl BBC de Lev Tolstoi Istorie militară și grafice Vezi și Listă a bătăliilor napoleoniene Istoria militară britanică Istoria militară franceză Restaurația europeană 1815 1848 Restaurația franceză 1814 1830 Mareșal al Franței Pierderile din războaiele napoleoniene Era napoleoniană Aliații războaielor napoleoniene Războiul în epoca napoleoniană Războiul franco-prusac sau Războiul franco-german de multe ori numit în Franța Războiul din 1870 19 iulie 1870-10 mai 1871 a fost un conflict dintre Franța și Prusia care a fost sprijinită de Confederația Germană de Nord și statele sud-germane Baden Württemberg și Bavaria Impunătoarea victorie germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia A reprezentat de asemenea sfârșitul domniei lui Napoleon al III-lea și a celui de Al doilea Imperiu Francez care a fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză În cadrul reparațiilor de război Franța a cedat Alsacia-Lorena provincii pe care Imperiul German le va deține până la sfârșitul Primului Război Mondial Telegrama de la Ems a constituit pretextul declanșării războiului franco-prusac din anii 1870-1871 Din cauza nereușitei politicii lui Napoleon al II-lea din ultimii ani o parte din clasa conducătoare franceză era nemulțumită de politica împăratului Curentul republican se întărește și în fruntea lui stă strălucitul orator Léon Gambetta În rândul muncitorimii franceze se răspândiseră tot mai mult ideile socialiste cele mai multe sub influența lui Proudhon și Blanqui În ianuarie 1870 prințul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir Ca expresie a creșterii curentului republican peste 200000 oameni iau parte la înmormântarea acestuia sub lozinca „Trăiască Republica Napoleon al III-lea a luat o serie de măsuri represive dar văzând ca acestea nu stăpânesc curentul republican a găsit soluția nefericită de a se angaja într-un război împotriva Prusiei cu convingerea că împiedicând unirea Germaniei sub conducerea Prusiei pătura conducătoare din Franța se va strânge în jurul lui În prima fază Prusia s-a asigurat de neutralitatea Italiei Rusiei și Marii Britanii în eventualitatea unui război cu Franța Escaladarea tensiunilor a culminat cu refuzul Franței de a accepta ca și succesor la tronul vacant al Spaniei a prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen Franța a trimis un ultimatum lui Wilhelm I al Prusiei aflat în vacanță cerând retragerea candidaturii la tronul Spaniei și scuze publice Aici intervine geniul machiavelic al cancelarului Otto von Bismarck Întâlnirea a fost descrisă în două moduri diferite pentru publicul francez și german Pentru francezi în comunicat se dădea de înțeles că ambasadorul francez a fost jignit de Wilhelm I iar pentru germani era exact contrariul În ziua de 19 iulie 1870 Franța declară război Prusiei Napoleon al III-lea a început războiul deși Franța nu era pregătită Armata nu avea nici o conducere pricepută și nici cele necesare ducerii unui război Lipseau până și hărțile Prusia era mult mai bine pregătită și numărul soldaților prusaci era aproape dublu Cu toată bărbăția soldatului francez armata franceză a suferit de la început înfrângeri una dupa alta La Metz și Sedan armatele franceze au fost înconjurate de prusaci Deși un general francez i-a propus lui Napoleon să-și croiască drum prin luptă spre liniile franceze sau să piară pe câmpul de onoare împăratul s-a predat împreună cu întreaga armată Când poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a răsculat sub lozinca „Vrem Republică și apărarea patriei Sub presiunea populară Gambetta și alți câțiva deputați republicani proclamă republica Se instaurează un guvern provizoriu care a luat numele de Guvern de Apărare Națională În acest guvern au intrat republicani printre care și Gambetta dar și mulți monarhiști reacționari printre care generalul Trochu care a preluat ministerul de război Acest minister nu era atașat maselor populare Pentru muncitorime și pentru întregul popor francez amenințarea lui Bismarck devenise o primejdie națională După dezastrul de la Sedan trupele germane își deschiseseră drumul spre capitala Franței Poporul trebuia deci să-și asigure un guvern care să apere și nu să trădeze interesele naționale ale țării Poporul francez era hotărât să apere Franța și Parisul Se formează batalioane compuse din muncitori meseriași funcționari și țărani La 19 septembrie 1870 când Germania a trecut la asediul Parisului populația Franței era încă în febra înarmării Gambetta la rândul lui cerea organizarea apărării Plecând în provincie el organizează o nouă armată pentru acțiuni ofensive recucerind orașul Orleans O parte din această armată numită Armata Loarei se unește cu armata din răsărit și sprijină orașul Belfort care rezistă astfel până la sfârșitul războiului În 31 octombrie 1870 mulțimea manifestează împotriva uneltirilor guvernului și a trădării generalilor armatelor franceze Grupări conduse de blanquiști încearcă răsturnarea guvernului și formarea unui nou guvern revoluționar Dar Trochu ministrul de război reușește să aresteze 60 dintre conducătorii răscoalei iar pe Auguste Blanqui care reușise să fugă îl condamnă în lipsă la moarte Situația economică a Parisului era grea Se simțea mai ales lipsa alimentelor și a combustibililor Prețurile urcau vertiginos În această situație se afla Parisul la 16 decembrie 1870 când artileria prusacă a început bombardarea orașului La 28 ianuarie 1871 guvernul francez ajunge la un compromis cu armata prusacă în privința încheierii armistițiului Bibliografie Un război din nimic maior FLORIN PERLEA în "SPIRIT MILITAR MODERN" iun-iul 2005 la guerre de 1870 en images http wwwlaguerrede1870enimagesfr < span>Racovița în colocvial Rákovica în în dialectul săsesc Rakevets este o comună în județul Sibiu Transilvania România Prima atestare documentară a satului a fost descoperită într-un act de danie al voievodului Ioan de Hunedoara din 22 mai 1443 Satul este menționat pentru prima dată în documentele bisericești în 8 iulie 1647 într-un act prin care Gheorghe Rákóczi I îl numea pe popa Ion din Țichindeal protopop peste 17 sate din jurul Sibiului printre care s-a numărat și Racovița Bogata istorie a satului este legată în principal de înființarea graniței militare transilvănene de către împărăteasa imperiului Maria Terezia în 1765 Racovița făcând parte din Compania a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat Începând încă din 1698 înainte de militarizarea completă a satului Racovița ca de altfel toate localitățile aparținătoare regimentului orlățean s-a confruntat cu o serie de conflicte interconfesionale petrecute la jumătatea secolului XVIII împotriva procesului de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba-Iulia cu Biserica Catolică a Romei Grănicerii racoviceni și populația Racoviței au participat în mod activ la evenimentele revoluționare din 1848 și o dată cu desființarea graniței militare din anul 1851 satul a avut o serie de personalități care s-au implicat în gestionarea Fondului școlastic al fostului regiment orlățean precum și membrii activi ai Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român Racovița s-a remarcat în Primul Război Mondial prin vitejia ostașilor trimiși pe frontul „Poloniei rusești al Galiției Albaniei Italiei Serbiei și chiar al Franței participând din 1916 la Marea Unire din 1918 Geografie Comuna Racovița este așezată la poalele Vârfului Suru 2281m pe zona de contact dintre dealurile submontane ale Munților Făgăraș și terasa joasă aluvionară de pe malul stâng al Oltului la o altitudine de 385 metri Localitatea se mărginește spre nord și nord-est cu hotarul orașului Avrig hotar care se întinde de la confluența Văii Mârșa cu Oltul și până în Vârful Sorliței hotar trasat după anul 1200 și marcat ca atare cu semne de hotar numite morminți De aici din punctul numit „La tri metri Potrivit unui document de hotărnicie datând din 1715 aici s-au „plantat trei „mete semne de hotar deoarece „hic conjungitur meta trium Possessionum Felek Rakovitza et Sebees În 1753 locul respectiv purta deja denumirea de „trimeta de unde racovicenii au ajuns la „tri metri ! A se vedea documentele din Arhiva Familiei Florianu din Racovița astăzi aflate la Filiala Arhivelor Statului Sibiu < ref> începe hotarul cu satul Sebeșu de Sus care coboară spre sud-vest peste „fruntea Moașii „Plăieț „Șanțu Săghișului continuat cu „Pârâul Hotărăl până la vărsarea acestuia în râul Olt Spre vest granița cu orașul Tălmaciu o formează piscul „Cioru 541m continuată fiind de trupul de hotar numit „Brătianu iar spre satul Bradu delimitarea o face râul Olt Suprafața așezării este de cca 35 km² și coordonatele geografice sunt 45° 40 și 45 latitudine nordică corespunzătoare orașului Focșani și 24° 20 și 38 longitudine estică corespunzătoare orașului Rîmnicu Vîlcea Distanța către localitățile apropiate până la Mârșa 3 km până la Avrig 6 km până la Sebeșu de Sus 3 km până la Tălmaciu 7 km până la Sibiu prin Tălmaciu 27 km până la Sibiu prin Avrig 32 km până la Orașul Victoria 41 km până la Făgăraș 60 km Prin apropierea localității trece calea ferată Sibiu Făgăraș Brașov Istorie Din cauza puținelor descoperiri arheologice făcute în zona localității Racovița cercetătorii au recurs la studierea toponimiei și folclorului local pentru a putea stabili vechimea așezării Astfel se menționează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetățuică dat ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului și „Valea Mârșa ar fi făcut parte dintre „cetățile dacice puțin cunoscute astăzi < ref> Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie și „Cetății aflată la altitudinea de 846m în pădurea „Braniștea pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig însă istorici mai noi datează „Cetatea în a doua jumătate a secolului al XIII-lea Deși prima atestare documentară a localității este relativ târzie -1443- urme ale locuirii omului pe aceste locuri datează încă din protopaleolitic O descoperire în acest sens este cea făcută de elevul Lupea Dorin în 1972 Este vorba de un toporaș de mână cioplitor unifacial confecționat din silex folosit atât pentru lovit și tăiat cât și pentru cioplit și răzuit aparținând așa-zisei „culturi de prund Având o vechime de cca 600000 îdH descoperirea a permis specialiștilor să includă sudul Transilvaniei în aria pe care s-a petrecut procesul de antropogeneză de pe teritoriul României Toporașul se află în prezent la Muzeul județean de istorie din Sibiu Altă descoperire arheologică este cea din anul 1974 când în pietrișurile extrase din Olt s-a găsit un ciocan confecționat din piatră șlefuită datat la sfârșitul epocii neolitice a cărui vârstă a fost apreciată de către arheologul sibian prof Iuliu Paul la 3600 ani Vestigii din epoca bronzului au fost descoperite de-a lungul timpului și adunate de către familia de preoți Florianu după 1855 dar s-au pierdut o dată cu dispariția familiei din sat Dr Petre Beșliu Munteanu a descoperit în 2009 pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută PBMunteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice< ref> Prima atestare documentară a satului – 22 mai 1443 – se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi jumătate din prediul cătunul Reken – Racovița de astăzi – ceea ce îndreptățește să considerăm că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu Pentru a putea face față noii situații regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453 dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune – uniune teritorial administrativă săsească cu sediul în Sibiu – domeniul feudal al Tălmaciului de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal Din acest moment Racovița va apărea în perioada 1453 – 1700 din ce în ce mai des în scrierile vremii cu peste 50 de documente cu caracter feudal vizând donații și arendări vânzări cumpărări și răscumpărări zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum ar fi Cristofor Sigismund și Ștefan Bathory George Basta și alții Ca urmare directă a trecerii Transilvaniei sub stăpânirea austriacă după anul 1688 în istoria Racoviței se înscriu două evenimente care-i marchează sfârșitul secolului al XVII-lea Unirea cu Biserica Romei Întocmirea primei conscripții cunoscute a localității respectiv cea din 1698A S Sibiu Fond urbarii și conscripții posesorale pachet 152 dosar 18 < ref> care va inaugura pe cele din secolele următoare cele mai cunoscute sunt întocmite pentru anii 1721-1722 1733 1750 1765-1766 1851 1910 și 1930 Se impune precizarea că până în anul 1766 Racovița a aparținut de două unități administrativ-politice complet diferite „granița dintre ele formând-o valea care trece prin mijlocul ei Două treimi ale așezării cu hotarul aferent stătea sub jurisdicția Scaunului Sibiului motiv pentru care se numea „partea scăunală Partea dinspre Avrig respectiv cealaltă treime se afla sub stăpânirea a numeroși domni de pământ și se numea „partea iobăgită ea stătea sub ascultarea autorităților comitantese Monumente Biserica „Sfânta Treime din Racovița sfințită în anul 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea trecută în anul 1948 în folosința Bisericii Ortodoxe Române de către autoritățile comuniste Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial din Racovița a fost ridicat și dezvelit în 1938 Obeliscul are o înălțime de 55 m și un postament de 22 m fiind realizat din piatră de râu placată cu marmură Obeliscul este împrejmuit cu un gard din plasă de sârmă cu cadru metalic Pe fațada Monumentului sunt înscrise numele a 46 eroi români căzuți între 1916-1918 și numele a 18 eroi români căzuți între 1941-1944 Pe placa de marmură se află de asemeni un înscris memorial în care se spune „Veșnică să fie pomenirea eroilor din Racovița morți în Primul Război Mondial 1914-1918 și a soldaților români căzuți pentru întregirea neamului românesc pe hotarele comunei noastre în anul 1916 Căminul cultural „Astra Racovița Biserica „Sf Apostoli Petru și Pavel din Sebeșu de Sus cod LMI Str Bisericii 275 1760 extinderi 1909 din Primul și Al Doilea Război Mondial din Sebeșu de Sus Administrație Denumirea localității Racovița derivă de la substantivul slav „racov cu înțelesul de „rac apă pârâu cu raci sau constituie un diminutiv al toponimului „Racova de aceeași sorginte Pentru etimologia slavă a așezării mai subscriu și alți autori cu ar fi W Scheiner G Kisch Emil Petrovici precum și istoricii C C Giurescu și D C Giurescu După alte studii se susține că toponimul „Racova este de formație româneasca dar ținând cont de faptul că primele două sigiliiștampile cunoscute ale Racoviței datând din 1850 au ca siglă imaginea unui rac opinia specialiștilor se pare că primează Numele Racovița îl poartă peste 10 localități situate în diverse județe ale țării precum și numeroase pâraie văi foste moșii păduri și terenuri ca și o mânăstire din Belgrad și un sat din obștina Makreș aparținătoare de ținutul Vidinului De-a lungul timpurilor așezarea a cunoscut o varietate de nume Primul înscris medieval în care este menționată este cunoscuta diplomă a regelui Ungariei Ladislau al V-lea din 3 februarie 1453 ce identifică sub numele de Reker alte denumiri ale Racoviței cum ar fi Rewka Reke Reuke și Renke ce apar în documente din anii 1441 și 1443 Apoi au apărut noi forme ale numelui ca Rakovicza și Racovitza în 1453 Rackawytz în 1494 precum și Rakowice în 1698 După anul ] numele așezării apare sub forma de „Racoviția și spre sfârșitul secolului al XIX-lea localitatea a purtat numele de Oltrakowicza probabil pentru a o deosebi de Racovița din ] provincie aflată și ea sub dualismul austro-ungar După ] s-a numit Racovița-Olt precum și „Racovița-Oltului până în ] COMUNA RACOWITZA]] Nume dat așezării de către locuitorii satelor din jur ]enii Racoița; ] Racohița; ] Racoța; ] Racuița sau Racuța Nume dat locuitorilor satelor din jur de racoviceni ]enilor „daci „jițe rele sau „obedari ; ] „sâmburari ; ] „buhoi sau „milătărci plouate ; ] „boștinari ; Cei din Porcești] „poșteni sau „goace ; Cei din ] și ] „gușe Nume dat racovicenilor de locuitorii satelor din jur „scorțari Viața bisericească ]]] ] Ca și în alte domenii mărturiile scrise despre viața bisericească a satului până în anul ] sunt încă nedescoperite situație întâlnită și prin satele din jur Biserici mai vechi decât cele cunoscute din documentele conscripțiilor ce au urmat anului 1700 nu pot fi identificate documetar ci doar arheologic sau din tradiția orală care menționează o bazilică romană ce este posibil să fi fost ridicată „În deal Deși până în anul ] satul avea două jurisdicții diferite „partea scăunală și cea „iobagită sub aspect confesional chiar dacă existau și locuitori de alt rit satul avea un singur lăcaș de închinare Primul document cunoscut privind viața religioasă a racovicenilor este diploma dată de către principele ] din 8 iulie ] prin care acesta numește pe popa ] ca ] peste 17 sate din jurul ]lui printre care se numără și Racovița Din conținutul acestei diplome se desprinde faptul că la acea dată biserica din Racovița era deja supusă superintendentului calvin cu toată împotrivirea mitropolitului ] care-l împiedicase pe acesta să uzeze de drepturile care i-au fost acordate De altfel în această perioadă biserica românească din scaunele săsești rămăsese sub jurisdicția vlădicului Simion însă Racovița fiind subordonată parțial și organelor administrative comitatense ale comitatului Alba este posibil să nu fi beneficiat de acest regim Școala ] ] În contextul în care românii din ] au fost considerați ca națiune „tolerată secole întregi neavând dreptul la învățătură primele forme de învățământ s-au desfășurat pe lângă biserică singura organizație națională îngăduită poporului român Astfel „diecii sau „grămăticii învățau pe copii rugăciunile cântările bisericești și mai rar scrisul sau cititul Primii racoviceni despre care se poate spune că au cunoscut scrisul și cititul sunt semnatarii ] al ] către cămătarul Iacob Felekiensis din ] datat în anul ] În conscripțiile secolului al XVIII-lea se menționează existența unor racoviceni care îndeplineau diferite funcții pe lângă castelanii de la ] pe lângă organele scăunale de la ] precum și pe lângă cele două curți din sat ca plăieși călărași crainici libertini etc „slujbe care implicau o minimală știință de carte Ținând cont de aceștia dar și de faptul că în conscripțiile amintite sunt menționați numeroși preoți care îndeplineau funcțiile de „grămătici cum a fost cazul lui Ioan Vasile în 1721 respectiv de dascăli ai școlilor sătești se poate conchide că deși neatestată documentar până acum cel puțin începând cu ] în sat a ființat o școală modestă care a putut funcționa pe lângă „Biserica 'a veche din „Deal Cazul nu a fost singular în acele vremuri el fiind menționat de ] care afirma că în satele transilvănene „se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul Rescriptul împărătesei ] din ] ] care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ de care satul nu ducea lipsă care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă a dat impuls și școlii din Racovița Acest lucru este consfințit de mențiunile tot mai dese după acest an în conscripțiile vremii de „magisteri și „ludimagisteri cum au fost Popa Stan și Popa Toader în perioada 1755-1761 Economie ]]] Cele mai vechi date găsite până acum privind întinderea ] de teren ale ]ului aparțin ] astfel în anul ] aceasta era de 415227 jugăre pentru ca în ] ea să crească la 6417 jugăre așa cum se consemnează în ]ul general din ] și-n anii următori în diferite publicații cu caracter ] În linii mari suprafața terenurilor a rămas aceeași cu toate litigiile cu comunitățile vecine ] și ] și a reambulărilor ce au avut loc de-a lungul ]ului Ce s-a pierdut prin vânzarea către avrigeni a ] în ] s-a câștigat prin iar ce s-a expropiat în ] pe seama Uzinelor „] s-a compensat prin efectele ] Pierderi de terenuri s-au consemnat începând din anii ] când au apărut ] și unități social-] cum au fost Balastiera Sebeș-Olt Gara ] Blocurile de locuințe ale salariaților Uzinei „Mîrșa ce au înghițit o parte a pășunii din „Coprine Întreprinderea de selecționare creștere și îngrășare a ]ilor ISCIP pe terenul din „Butinei Terenuri mari au fost ] pentru construirea ] de pe ] Încă de la primele conscripții ale satului se știe că locuitorii practicau o ] sedentară bienală cu suprafața arabilă împărțită în două „câmpuri numite și „hotare sau „călcături sistem datând de pe vremea ] Alte denumiri sub care se întâlnesc hotarele satului în ] ] sunt acelea de „Territorio inferiori și „Territorio superiori Cu prudența de rigoare se poate considera că „hotarul de jos se întindea între actualul ] județean ]-Racovița-] și ] iar „hotarul de sus între drumul amintit și până la poalele ] Spre sfârșitul secolului al XVIII s-a trecut la practicarea unei ] sedentare trienale după modelul ] numit „Dreifelderwirtschaft Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri părți pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație ] ] sau ] și ] ] ] sau ]i în al treilea an terenul fiind lăsat ogor „să se odihnească conform tabelului O singură suprafață de teren nu avea nevoie de un astfel de sistem trienallunca Oltului precum și „Mestecănișul care trebuia să fie „gunoit îngrășat Aspecte ale agriculturii racovițene comune cu cele ale altor localități transilvănene sunt Racovița n-a cunoscut marea proprietate și ca urmare până în anul ] ]ii aveau ] personale atribuite prin tragere la sorți pe care le lucrau împreună cu ] lor plătind ] impuse de ]itori În timpul ] ]e sesiile erau nominalizate și decretate indivizibile rămânând în posesia acelorași familii și după desființarea ei Până în anul ] puține familii aveau două „moșii ce depășeau împreună 20 de ]e După ] a început procesul de divizare a proprietății agricole proces ce a durat până în anul ] când ] ] a ] în întregime agricultura satului Această divizare poate fi exemplificată prin Nicolae Drăgoiu care numai în „Mestecăniș avea 18 „locuri parcele Caracteristici ale agriculturii racovițene Creșterea ]i și întinderea limitată a suprafețelor arabile a silit locuitorii să lucreze ]ul „în parte fie în hotarul Racoviței fie în cel al satelor vecine în special al ] practică menționată înca din ] În acest context se poate face afirmația că Racovița a fost un sat de „mijlocași situație reflectată și în recensământul din ] când se consemnează doar 110 locuitori ce posedau peste 10 jugăre de pământ în timp ce alți 162 se înscriau sub această cotă Un procent infim dintre locuitori nu posedau pământ respectiv ]i și „străinii aceștia din urmă pripășiți prin sat în diferite împrejurări Și la aceste categorii era însă evidentă tendința de a cumpăra pământ în sat cât și prin satele vecine Până la „colectivizarea din ] fiecare gospodărie avea o „porneală respectiv unul sau două atelaje cu vite de tracțiune precum și toate uneltele necesare lucrării pământului unele în proprietate personală și altele aparținând unor asociați care le puneau la dispoziția tuturor celor interesați Datorită solului sărac inundațiilor Oltului anilor secetoși anilor cu ] târzii precipitațiilor asociate frecvent cu ] producția era nesatisfăcătoare la majoritatea culturilor agricole uneori nu se recolta nici măcar echivalentul ] folosite În situațiile de acest gen deficitul de ] se acoperea prin aducerea lor cu „vagonu din ] sau ] fie de către organe de stat fie de negustori de meserie cum au fost Irimie Foarcoș frații Dionisie și Emilian Stoica Principala unitate economică aflată pe teritoriul comunei este Centrala Hidroelectrică Racovița inaugurată de către ]l ] ] în data de ] ] Centrala are o putere instalată de circa 315 MegaWați ea având instalate două hidroagregate verticale de tip ] Centrala are dimensionată o producție anuală de 7399 GigaWațiOră Întregul sistem hidroenergetic se desfășoară pe o lungime de 86 km cu o suprafață de 33489 de hectare Volumul total al lacului de acumulare este de 1483 milioane de metri cubi Digul drept al malului lacului de acumulare are o lungime de 4657 km cel stâng de 14775 km< ref> Populația ] ] Informații privind numărul populației ce trăia pe aceste meleaguri parvin din conscripțiile care s-au făcut începând din anul ] Cifrele menționate în aceste conscripții în ce privește populația nu exprimau întotdeauna adevărata stare de lucruri astfel Conscripțiile confesionale ale secolului al XVIII-lea aveau tendința de a exagera numărul populației în vederea obținerii unor drepturi suplimentare pe seama credincioșilor sau a slujitorilor altarului Conscripțiile de tip economic aveau tendința de a minimaliza numărul populației în sensul că iobagii se sustrăgeau sistematic de a fi conscriși atât ei cât și avutul lor pentru a scăpa în acest fel de impunerile apăsătoare care urmau după întocmirea unor astfel de documente Pentru acest motiv cel puțin până în ] când noile autorități au impus efectuarea unor conscripții cât mai exacte se poate considera că cifrele referitoare la populația Racoviței nu sunt chiar corecte O altă sursă de informații privind populația localității o constituie registrele matricole apărute spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în cadrul fiecărei parohii care au fost folosite până la sfârșitul secolului al XIX-lea când potrivit Legii XXXIII pe lângă fiecare dregătorie comunală au fost înființate oficii de stare civilă Parohia Racovița a ținut și ea astfel de matricole cea mai veche mențiune despre ele datând din anul ] în ] acestea fiind „purtate în limba latină de către preotul Chiril Țopa Dintre aceste documente în ziua de astăzi au mai rămas doar Matricola botezaților ] ] la Arhivele Statului Sibiu fondul Starea Civilă cota R2< sub> Protocolul cununaților 1839 ] la Arhivele Statului Sibiu fondul Starea Civilă cota R3< sub> Protocolul morților 1839 ] la Arhiva Parohiei Racovița Graiul racovicean Este incontestabil faptul că la mijlocul secolului al XX-lea majoritatea racovicenilor erau urmașii foștilor grăniceri de odinioară aduși aici de prin toate colțurile Transilvaniei Cum a fost și firesc această masivă primenire a populației a avut urmări adânci și asupra graiului locuitorilor care în trecut s-a diferențiat în multe privințe față de cel al satelor vecine mai stabile din punct de vedere al omogenității populației Situația aceasta s-a menținut în linii mari până spre sfârșitul primei jumătăți a secolului al XX-lea când satul a cunoscut o infuzie tot mai mare de „străini sub forma de „refugiați sau de muncitori la Uzinele Mârșa numiți și mârșari fiecare aducând odată cu ei și graiul din părțile de baștină care a început treptat să-l „impregneze pe cel local După „Colectivizarea Agriculturii de după anul ] care a generat exodul de populație cunoscut concretizat pe de o parte în numărul mare al navetiștilor iar pe de alta în numărul mare al tinerilor racoviceni care frecventau diferite școli din afara satului mișcarea populației a devenit din ce în ce mai importantă În acest fel racovicenii au luat legătură cu o lume diversă în modul de a vorbi elevii au început să-și însușească limba literară alta decât cea de acasă și de aici dorința tuturor celor „plecați de a vorbi tot mai frecvent „domnește spre a nu trăda că ei totuși sunt „neam de straiță Așa s-a ajuns în câteva decenii ca graiul străbun să-l mai păstreze doar vârstinicii și numai în relațiile directe între ei Dacă se mai adaugă la toate aceste cauze și impactul pe care l-a avut și îl are în fiecare zi mass-media nu este greu să se concluzioneze că peste puțin timp „vorbele bătrânești se vor întâlni doar prin unele atlase lingvistice sau prin dicționare Iconografie Toponimia ] Racovița ilustrează cu certitudine această definiție inventariate pe hotarul satului 240 dintre acestea fiind incluse deja într-o lucrare apărută încă din anul ] la ] Se impune precizarea că toate acestea aparțin „Toponimiei majore lor adăugându-li-se încă aproape 100 depistate în conscripțiile satului întocmite în anii ] ] cu prilejul includerii satului în granița militară Majoritatea dintre acestea astăzi nu mai sunt „vii în memoria locuitorilor explicația stând în aceea că în anii respectivi racovicenii care nu au vrut să se înscrie ca grăniceri au fost siliți de către autoritățile militare să părăsească satul în locul lor fiind „colonizați foști iobagi din alte zone ale ] Este și firesc că noii veniți nu aveau de unde să cunoască toponimia localității și astfel rând pe rând în decursul anilor au fost obligați să „boteze locurile din hotar cu nume „noi care s-au păstrat în majoritatea lor până în zilele noastre O dată cu „colectivizarea agriculturii din vara anului ] și cu comasarea terenurilor din hotarul satului unele toponime au dispărut din graiul racovicenilor apărând altele noi „adecvate cum sunt „La Arie „La Colectiv „La Saivane etc care prin aplicarea Legii nr18 vor intra în mod sigur într-un lent dar sigur proces de dispariție În ultimii ani ai secolului al XX-lea au apărut și alte toponime legate de activitatea unor unități economice cum sunt „La Balastieră și „La porcărie în fostul hotar al „Butineiului unde s-a înființat „Intreprinderea de selecționare creștere și îngrășare a porcilor ISCIP Etnografie ]|thumb|right|250px]] ] din Racovița se încadrează în tipologia specifică ] din regiunea ]ului având puține elemente de interferență cu ] aflată în imediata apropiere Așezarea prezintă o dispunere „de-a lungul văii cu o structură „îngrămădită a ulițelor și gospodăriilor prezentând de asemenea și o dispunere amestecată a caselor „de-a lungul drumului Construcțiile gospodărești au evoluat de-a lungul timpului în funcție de evoluția meșteșugurilor de la case din lemn la cele din piatră și terminând cu cele din cărămidă de tip urban ridicate începând cu jumătatea secolului al XX-lea În cadrul gospodăriei se disting elemente tradiționale ca poarta portița șura ] grădinuța și „tălchița Interiorul locuințelor se individualizează printr-o bogăție cromatică a modelelor florale prezente pe obiectele de podoabă reprezentative cum ar fi „chindeauă chindeie căpătâie ștergare merindare și covoare Meșteșugurile identificate în sat ca fiind elementele definitorii ale vieții localnicilor au fost printre altele fierăritul zidăritul învățat de la ] tâmplăritul sau „măsăritul care o data cu înființarea ] din sat a dat adevărați meșteri populari în domeniu cum au fost Iosif Ignat și Ioan Udrescu autorii porții monumentale de la intrarea în ] din ] În sat la nivel istoric pot fi consemnate trei mori de apă „cu făcăi „Moara lu Mihăilă „Moara lu Raț și „Moara lu' Comănean De asemenea în sat au mai existat teascuri de o tehnologie mai primitivă pentru obținerea uleiului de sâmburi și pentru tescuirea fructelor și obținerea cunoscutului „liur și „oțăt de mere Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare Portul popular ]]] Așa cum a fost el întâlnit până la începutul secolului al XIX-lea portul popular racovicean s-a caracterizat prin simplitatea sa majoritatea pieselor sale componente fiind produse ale gospodăriei propri La costumul femeiesc piesele „de rezistență au fost vălitoarea albă cârpele negre sau înflorate „șurțele șorțurile negre sau „vinete în două sau trei foi catrințele roșii „românești sau „oacheșe iile cu fodori pieptarul cu flori roșii și „ciucurei în aceeași tonalitate buboul negru sau săin nelipsit din portul bătrânelor Costumul bărbătesc avea următoarele piese specifice cămașa cu mânecă largă sau cu pumnași cioarecii albi strânși pe picior laibărul și recălul din postav negru la care iarna se adaugă buboul În jurul anului ] în sat începe să pătrundă costumul femeiesc „]nesc care devine predominant în deceniile următoare cu nota sa de eleganță și sobrietate preluat și dezvoltat într-o variantă locală Acesta se caracteriza prin cârpa neagră cu ciucuri prin ia de „giolgiu plină de „pui cusuți cu arnici negru prin fusta „prisată acoperită de „șurțe negre „tipărite prin „fustița cu „cipcă completate cu pantofi „cu ciucurei și ciorapi negri de mătase majoritatea acestor piese fiind cumpărate din târg Arta populară ] 1965]] Așezarea satului la confluența a două zone etnografice distincte ] și ] și-a pus pecetea și asupra artei populare deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut Cu excepția arhitecturii populare astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor anterioare înființării graniței militare Expulzarea localnicilor în ] și popularea satului pe parcursul a mai multor decenii cu elemente aduse de pe întreg teritoriul ] vezi ] a atras după cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare Fiecare nou venit a adus cu sine elementele culturii materiale și spirituale ale ținutului de baștină elemente ce s-au contopit ulterior într-un tipar comun o sinteză a tot ce a fost mai valoros o artă populară îmbogățită și cizelată pe parcursul anilor de creatori locali rămași anonimi Nume de creatori populari racoviceni au rămas doar din a doua jumătate a secolului al XIX-lea cum sunt Elena Murărescu ] Maria Limbășan Maria Ignat Maria Stoica Maria Balea Paraschiva Cândea Paraschiva Lupea Maria Fogoroș ] Ana Stoichiță Rafira Fogoroș Emilia Fogoroș și multe altele Se remarcă pe lângă cele enumerate ] ale cărei realizări au ajuns în faza republicană a festivalului național „Cântarea României Arheologie ]]] Inițiatorii Sabin Adrian Luca Paolo Biagi Michela Spataro Cosmin Suciu unui proiect de excavații ] contract de cercetare între ULB Sibiu și Universitatea Foscari din ] început în ] au considerat că zona numărul de descoperiri ]e este la nivelul ] foarte mic în comparație cu descoperirile din zonele limitrofe României Zona masivului Făgăraș deține un relief care era extrem de favorabil locuirilor mezolitice la prima vedere Ultimele studii de sinteză care au încercat să adune toate materialele descoperite în zonă au arătat sărăcia descoperirilor la est de râul Olt și mai ales înspre masivul Făgăraș< ref> În zona Masivului Făgăraș chiar și dacă includem zona depresiunii Făgăraș se pornește de la premiza că sub acțiunea apelor piesele paleolitice și mezolitice pot fi angrenate și transportate pe distanțe mai mari sunt doar câteva puncte cu astfel de descoperiri Turnu Roșu punct neprecizat M J Ackner menționa în ] fără a face alte precizări descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeș de „Mammuthus primigenius ; Racovița – Grădina lui Cărțăoaia În anul ] localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secționa panta unui promontoriu la baza căreia cele două pâraie Valea Lupului și Valea Bisericii se unesc pentru a se vărsa în Olt un cioplitor unifacial terminal pe galet oval din silex maroniu-cenușiu având o patină foarte pronunțată și un lustru accentuat 88 x 9 x 36 cm Se afirmă că această piesă aparține unei industrii arhaice a ]ului vechi Dr Petre Beșliu Munteanu a descoperit în 2009 pe teritoriul comunei Racovița situl unei cetăți a cărei datări încă nu este cunoscută PBMunteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice Personalități ]]] ] n ] ] Racovița d ] ] cântăreață de ] la ] ] n ] Racovița d ] ] ] și ] ] ] n ] Racovița d ] Racovița ] clasa a II-a în cadrul ] conduce sedința comitetului de înființare al „] din 22-24 aprilie 1863 de la Sibiu ]nobil „de Olt-Racovița n ] Racovița d ] ] ]-] în ] ] membru al „Astrei membru al Comitetului de administrare al „Fondului școlastic ] n]? Racovița d ]? ] primul notar calificat al satului membru ordinar al „] membru în comitetul de înființare al „Fondului școlastic al ] ] n ] ] d ] Racovița paroh greco-catolic al satului și revoluționar fervent în ] ] n ] Racovița d ] ] ] în cadrul Regimentului I de Graniță de la Orlat membru ordinar și supleant al „Astrei vicepreședinte al Comitetului de administrare al „Fondului școlastic ] n ] ] d ] preot greco-catolic notar profesor custode al Muzeului Unirii din ] ] n] Racovița d ] ] învățător și pedagog publicist membru de onoare al „Astrei membru în comitetul de înființare al „Fondului școlastic ] n ] ]- d ] Racovița paroh ] al satului și membru ordinar al „Astrei încă de la înființare ] n ] Racovița d ] Racovița paroh greco-catolic notar învățător și catehet președinte și inspector al școlilor greco-catolice membru al „Astrei și președinte al Comitetului de administrare al „Fondului școlastic în perioada 1922-1939 ] n ] Racovița ] și ]ă membră a ] ] n ] ] d ] ] ] profesor și decan al Facultății de Mecanică din ] 1963 1964 întemeietor și prim decan al Facultății de Electrotehnică din Cluj ] ] Galerie de imagini 'Pentru mai multe imagini vizitați ] Galerie video Primarii comunei 2000 de la 2004 de la 2008 de la 2012 de la 2016 de la Muzică populară Anca Mărginean< ref> Asociații de înfrățire prietenie ] Note Bibliografie Monografii ] „Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene Casa de presă și Editura Tribuna ] ] Cornel Lupea „Racovița Monografia unei străvechi așezări sibiene vol I-III mss la Biblioteca ] Lucrări speciale și generale „Touristenkarte der Section „Hermannstadt de SKV Blatt II Fogarascher Gebirge Hermannstadt 1921 ] șa Marele dicționar al României V Buc 1902 ] Indicatorul localităților din România Buc 1974 S Lupșa Satul lui Gheorghe Lazăr în „Mitropolia Ardealului VII nr7-8 1962 ] Die Colonien und Militärischen Standlager der Römer in Dacien im heutigen Siebenbürgen Viena 1857 ] Avrigul vechi în „Transilvania serie nouă II nr 9 1973 ] Noi descoperiri paleolitice în Transilvania în „Transilvania serie nouă II nr 7 1973 ] Zur Siebenbürgischen Burgenforschung în „Südost-Forschungen VI nr 3-4 1941 Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen V Buc 1975 I Plattner Aus der Umgebung des Alten Hermannstadt Rakowitza în ] LIV nr 16325 1927 ] Incursiunea turcească din anul 1493 în ținutul Sibiului în „Studii XIV nr 6 1961 I Fruma Problema Universității săsești și a instituției celor șapte juzi Sibiu 1935 I Iordan Toponimia românească Buc 1963 Siebenbürgen im Lichte der Sprache în „Archiv des Vereins für Siebenbügische Landeskunde nr 1-2 1929 ] Viața bisericească a românilor din Țara Oltului Sibiu 1930 ] Cikingyeli Jánoș Pap protopop românesc în veacul XVII în „Răvașul VIII nr12 1910 A Herlea ] și IFloca Vechile legislații transilvane Approbatae Constitutiones 1653 în „Mitropolia Ardealului XXI nr7-9 1976 N Albu Istoria învățământului românesc din Transilvania până la 1800 Blaj 1944 A Gâlea Conscrierea preoților și grămăticilordascălilor români făcută la anii 1720-1723 în scaunele Săliște Sibiu și Tălmaciu în „Mitropolia Ardealului IV nr1-2 1959 IPopescu-Teiușan Legislația școlară feudală în Țările Române în „Contribuții la istoria învățământului românesc București 1970 G Maior Politica agrară la români Buc 1906 ] Unu micu istoricu a basericei greco-catolice din Racoviția cetitu cu ocasiunea consacrărei basericei celei noi din 18 6894 manuscris original aflat în arhiva Cornel LupeaACL Arhive Arhiva Cornel Lupea Arhiva parohiei ortodoxe române RacovițaAPORR Arhivele Statului BrașovASBrașov sau ASBv Arhivele Statului SibiuASSibiu sau ASS Arhivele Casei Parohiale RacovitaACPR Arhiva Primăriei comunei Racovița Starea Civilă Registrul cununaților Direcția generală a arhivelor statului BucureștiDGASB Legături externe ] Republica Slovacă în limba slovacă Slovenská republika a fost un stat național independent slovac care a existat din 14 martie 1939 până pe 8 mai 1945 Republica Slovacă a fost un aliat și stat clientelar al Germaniei Naziste Teritoriul ocupat de prima republică slovacă este cu aproximație același cu cel al Slovaciei din zilele noastre cu excepția al părților sudice și estice ale statului din zilele noastre Republica Slovacă se învecina cu Germania Protectoratul Boemiei și Moraviei Polonia și Ungaria Republica Slovacă a fost recunoscută de Germania Nazistă și statele aliate cu aceasta sau neutre față de Reich – Italia Fascistă Imperiul Japonez și statele sale marionetă Manchukuo Mengjiang și Guvernul provizoriu al Chinei Uniunea Sovietică Spania Croația Lituania Estonia Elveția El Salvador Vatican și Ungaria Existența legală a primei republici slovace a fost anulată retroactiv de puterile victorioase în al doilea război mondial ca rezultat al anulării Acordului de la München și a tuturor consecințelor acestuia Republica Slovacă din perioada celui de-al doilea război mondial mai este denumit și Prima Republică Slovacă prvá Slovenská republika sau Statul Slovac Slovenský štát pentru a o deosebi de Slovacia din zilele noastre – A doua Republică Slovacă care nu este însă considerat din punct de vedere legal un stat succesor al primei republici Denumirea de " Slovenský štát " a fost folosită în aproape toate textele istorice apărute în Cehoslovacia comunistă 1948-1989 Istorie Apariția Republicii Slovace După Acordul de la München Slovacia a obținut autonomia în cadrul Ceho-Slovaciei noua denumire a Cehoslovaciei și a pierdut teritoriile sudice în favoarea Ungariei după primul arbitraj de la Viena Adolf Hitler care se pregătea să invadeze Cehia avea mai multe planuri în privința Slovaciei Oficialii germani fuseseră informați greșit de cei maghiari că slovacii doreau să se unească cu Ungaria Decizia finală a lui Hitler a fost să creeze un stat separat slovac aflat sub „protecția Germaniei care să reprezinte o bază strategică de atac împotriva Poloniei Pe 13 martie 1939 Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso fostul premier al Slovaciei autonome înlăturat prin forță de trupele cehe cu câteva zile mai înainte la Berlin pentru a-l îndemnat să proclame independența Slovaciei alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia Această posibilitate a fost „confirmată de Joachim von Ribbentrop care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta parlamentul slovac Pe 14 martie a fost convocată Dieta În sesiunea parlamentului Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței Jozef Tiso a fost numit prim-ministru al noii republici Războiul cu Ungaria Pe 23 martie 1939 Ungaria după ce ocupase deja Rutenia Subcarpatică și-a atacat vecinul slovac de pe poziții din această regiune Slovacia a fos nevoită să cedeze 1697 km² de teritoriu cu o populație de aproximativ 7000 de oameni din care o mare parte era formată din maghiari Participarea Slovaciei la campania din Polonia din 1939 Slovacia a fost singurul membru al Axei care a participat alături de Germania la campania din Polonia În perioada în care Germania pregătea invazia din Polonia din septembrie 1939 OHW a cerut ajutorul armatei Slovace Deși forțele armate slovace aveau o vechime de doar șase luni au fost formate două mici grupuri mobile Primul grup de luptă a avut dimensiunea unei brigăzi și era compus din șase batalioane de infanterie două de artilerie și o companie de geniști aflate sub comanda lui Antonín Pulanich Al doilea grup a fost compus din două batalioane combinate de cavalerie și motocicliști de recunoaștere plus nouă baterii motorizate de artilerie sub comanda lui Gustav Malár Cele două grupuri au fost organizate în jurul cartierelor generale ale Diviziilor I și III-a de infanterie slovacă Cele două grupuri slovace au participat la luptele din sudul Poloniei La final Slovacia a câștigat teritorii poloneze locuite de slovaci Sfârșitul Republicii Slovace După izbucnirea insurecției naționale antinaziste din august 1944 germanii au ocupat din septembrie țara Trupele germane au fost alungate pas cu pas de armatele sovietice române și cehoslovace care înaintau din răsărit Teritoriile eliberate au devenit parte a Cehoslovaciei Prima republică slovacă a încetat definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945 când Armata Roșie a eliberat Bratislava și ultima parte a Slovaciei De jure Republica Slovacă a încetat să existe pe 8 mai 1945 când guvernul slovac în exil a capitulat la Kremsmünster Austria în fața în fața generalului Walton Walker comandantul Armatei a 3-a americane Militar Grupul expediționar slovac din Rusia După patru zile de la declanșarea invadării URSS de către Germania Slovacia a trimis propriile sale unități împotriva sovieticilor – „Grupul expediționar slovac Acest grup de armată era comandat de ministrul slovac al apărării Ferdinand Čatloš În timpul campaniei de pe frontul de răsărit forțele slovace au rămas treptat în spatele celor germane Acest fapt s-a datorat în principal lipsei de mijloace mecanizate pentru deplasarea celor 45000 de soldați slovaci Brigada Pilfousek Ca urmare a incapacității Grupului expediționar să mențină ritmul alături de trupele germane s-a luat decizia creării unei unități mobile care să aibă o mobilitate crescută Toate unitățile motorizate ale Grupului expediționar au fost concentrate în așa-numita „Comenduirea mobilă slovacă cunoscută și ca „Brigada Pilfousek după numele comandantului Rudolf Pilfousek fostul comandant al Diviziei a II-a slovace Brigada Pilfousek a înaintat spre Lvov și Vinnița După 8 iulie 1941 brigada a trecut sub comanda tactică a Armatei a 17-a germane Restul Grupului expediționar slovac care nu mai acținau ca formații independente a fost folosit în spatele liniilor germane pentru asigurarea securității Grupului de Armate Sud în lupta împotriva partizanilor sovietici De pe 22 iulie Brigada Pilfousek a participat la luptele din regiunile Vinnița și Lipovăț în timpul cărora a avut pierderi grele După aceea brigada a fost mutată în nord luptând la Berdiciv Jitomir și mai departe spre Kiev Divizia I mobilă de infanterie La începutul lunii august 1941 Grupul expediționar slovac a fost retras de pe liniile frontului și s-a trecut la formarea a două unități noi care trebuiau să fie mai bine dotate și organizate pentru războiul modern Cele mai bune unități ale grupului au fost organizate în două noi divizii – Divizia I mobilă de infanterie și Divizia a II-a securitate de infanterie Divizia I mobilă de infanterie a fost cunoscută și ca „Divizia I slovacă Divizia I slovacă a fost comandată la început de Gustav Malar care participase și la luptele din Polonia din 1939 Pe la mijlocul lunii septembrie 1941 Divizia I slovacă s-a reîntors pe front în apropierea Kievului După cucerirea Kievului Divizia I slovacă a fost transferată la rezerva Grupului de Armate Sud Aici divizia slovacă a înaintat de-a lungul râului Nipru participând la luptele Armatei I Panzer din dreapta și stânga Niprului Divizia slovacă a fost transferată mai apoi în regiunile Maripol și Taganrog după care a petrecut iarna 1941-1942 pe poziții de-a lungul râului Mius Mai apoi divizia slovacă a participat la luptele din Caucaz La sfârșitul lunii septembrie 1942 la comanda diviziei a fost numit Jozef Turanec Sub conducerea sa divizia a forțat râul Kuban și a înaintat până în regiunea Taupze La sfârșitul anului 1942 a fost transferat din cadrul Diviziei a II-a securitate la Divizia I-a un regimente de artilerie În ianuarie 1943 Divizia I-a a primit un nou comandant generalul-locotenent Gen Jurech După înfrângerea grea suferită de forțele Axei la Stalingrad în iarna 1942-1943 situația frontului german din Caucaz a devenit foarte dificilă toate unitățile Axei din zonă fiind retrase rapid pentru a evita încercuirea lor Divizia slovacă a fost în primejdie să fie încercuită lângă Saratovskaia dar a reușit să scape Unitățile diviziei mobile au fost transferate pe calea aerului din regiunea Kuban dar a fost nevoită să părăsească tot echipamentul și armamentul greu Mai târziu divizia slovacă a fost folosită ca ariergardă în evacuările capetelor de pod de la Sivaș și Perekop După această dată înregistrările din jurnalele de front s-au pierdut La un moment dat a fost numit un nou comandant Elmir Lendvay Divizia I reapare în luptă lângă Melitopol În ciuda faptului că a căzut în încercuire divizia slovacă a reușit să străpungă liniile sovietice și s-a reîntors în rândurile frontului german Slovacii au pierdut aproximativ 2000 de oameni în timpul acestei acțiuni Divizia I a fost practic distrusă și a fost retrasă din prima linie La începutul anului 1944 a fost recreată fosta Divizie mobilă cu efective și armament mult reduse Noua unitate a mai fost cunoscută și ca „Grupul de luptă Tartarko și era încadrată cu 12 ofițeri 13 subofițeri și 775 soldați Grupul de luptă a fost trimis în regiunea Crimeei pentru a asigura securitate spatelor liniilor Grupului de Armată Sud În iunie 1944 grupul a fost retras de pe front și a fost transferat în România unde i s-a schimbat destinația fiind transformată în brigadă de construcții Divizia a II-a securitate de infanterie Divizia a II-a securitate de infanterie a fost implicată în principal în asigurarea securității spatelui frontului și în lupta împotriva partizanilor sovietici La început Divizia a II-a a fost folosită pentru curățarea pungilor de rezistență sovietice pe care le depășiseră germanii în înaintarea lor Mai târziu divizia a fost folosită în lupta împotriva partizanilor sovietici din regiunea Jitomir Mai multe subunități din Divizia a II-a au fost tramsferate în cadrul Diviziei I mobilă inclusiv Regimentul al 31-lea de artilerie După înfrângerea de la Stalingrad moralul soldaților slovaci a început să scadă iar ei au fost transferați în regiunea orașului Minsk După 1 noiembrie 1943 ca urmare a creșterii numărului de dezertori din cadrul diviziei militarii rămași au fost dezarmați și transferați în Italia la Ravenna ca unitate de construcții Forțele aeriene slovace „Slovenské vzdušné zbrane SVZ a fost Forțele aeriene ale efemerului stat slovac Forțele aeriene slovace au avut misiunea să asigure sprijin aerian pe frontul de răsărit și să apere zona metropolitană a Bratislavei împotriva atacurilor aeriene Aliate Relațiile internaționale Încă de la începutul existenței ei Republica Slovacă a fost puternic dependentă de Germania Nazistă Prin „Tratatul asupra relațiilor de protecție dintre Reichul German și Statul Slovac Tratatul de protecție Slovacia își subordona practic politica externă de apărare și economică intereselor germane Slovacia s-a alăturat în mod logic Axei și a participat la războiul împotriva Poloniei De asemenea Slovacia a participat la războiul împotriva URSS și a declarat război Angliei și SUA Cu excepția unei porțiuni înguste de la frontiera cu Protectoratul Boemiei și Moraviei „Schutzzone Slowakei Slovacia nu a fost ocupată de trupele germane cea mai mare parte a războiului Cea mai mare problemă de politică externă a Slovaciei a fost relația cu Ungaria care anexase cam o treime din teritoriul țării după Primul arbitraj de la Viena și care încercase să ocupe și restul teritoriului republicii Slovacia a încercat în mai multe rânduri să obțină revizuirea arbitrajului dar Germania s-a opus de fiecare dată De asemenea între guvernele de la Bratislava și de la Budapesta au existat fricțiuni neîntrerupte cu privire la tratamentul aplicat slovacilor din Ungaria Populație 85% dintre locuitorii țării erau slovaci iar restul erau germani unguri evrei țigani 50% din poplația țării lucra în agricultură Slovacia era împărțită în șase regiuni "župy" 58 districte "okresy" și 2659 de municipalități Capitala Bratislava avea peste 140000 de locuitori Politică Slovacia a continuat sistemul legal cehoslovac care a fost modificat treptat În conformitate cu prevederile constituției din 1939 președintele Jozef Tiso era șeful statulu „Dieta Republicii Slovaciei era aleasă pe 5 ani și era cel mai înalt corp legislativ al țării dar nu au fost organizate alegeri generale pentru alegerea deputaților parlamentului În schimb a funcționat așa-numitul „Consiliu de stat cu fucțiile unei camere superioare a unui parlament Senat Organul executiv al puterii de stat era guvernul cu opt miniștri Republica Slovacă din timpul celui de-al doilea război mondial era un stat autoritarian cu elemente fasciste Uneori regimul slovac din perioada amintită este caracterizat ca fiind „clerical-fascist Acesta a fost de fapt termenul folosit de-a lungul întregii perioade de existență a Cehoslovaciei comuniste Partidul politic conducător era „Partidul Poporului Slovac al lui Hlinka sau Partidul Unității Naționale Slovace A mai fost autorizată funcționarea partidelor unor minorități naționale – ale germanilor și maghiarilor în vreme ce toate celelalte partide politice au fost interzise Ar mai trebui spus că acțiunea de interzicere a partidelor politice a avut loc de fapt mai înainte de proclamarea independenței țării Guvernul a emis o serie de legi antisemite iar mai târziu a sprijinit deportarea evreilor în lagărele de concentrare germane Pe de altă parte nu a fost pronunțată nicio condamnare la moarte în perioada de existență a republicii Intern Existența statului independent slovac a avut și efecte pozitive asupra științei culturii învățământului și economiei slovace În 1942 a fost fondată Academia Slovacă de Științe Au fost înființate mai multe licee și universități cu limba de predare slovaca iar arta a înflorit în republică Împărțirea administrativă Republica Slovacă era împărțită începând cu 1 ianuarie 1940 în șase regiuni și 58 de districte Bratislavská župa – 3667 km² 455728 locuitori 6 districte Bratislava Malacky Modra Senica Skalica Trnava Nitrianska župa – 3546 km² 335343 locuitori 5 districtes Hlohovec Nitra Prievidza Topoľčany Zlaté Moravce Trenčianska župa – 5592 km² 516 698 locuitori 12 districte Bánovce nad Bebravou Čadca Ilava Kysucké Nové Mesto Myjava Nové Mesto nad Váhom Piešťany Považská Bystrica Púchov Trenčín Veľká Bytča Žilina Tatranská župa – 9222 km² 463286 locuitori 13 districte Dolný Kubín Gelnica Kežmarok Levoča Liptovský Svätý Mikuláš Námestovo Poprad Ružomberok Spišská Nová Ves Spišská Stará Ves Stará Ľubovňa Trstená Turčiansky Svätý Martin Šarišsko-zemplínska župa – 7390 km² 440 372 locuitori 10 districte Bardejov Giraltovce Humenné Medzilaborce Michalovce Prešov Sabinov Stropkov Trebišov Vranov nad Topľou Pohronská župa – 8587 km² 443 626 locuitori 12 districte Banská Bystrica Banská Štiavnica Brezno nad Hronom Dobšiná Hnúšťa Kremnica Krupina Lovinobaňa Modrý Kameň Nová Baňa Revúca Zvolen Slovacia și Holocaustul La scurtă vreme după proclamarea independenței Republica Slovacă a început să ia anumite măsuri antisemite Gărzile lui Hlinka au început să atace evreii iar în septembrie 1941 a fost pus în practică un „Cod evreiesc Acest cod era inspirat de Legile de la Nürnberg și cerea evreilor să poarte o banderolă galbenă De asemenea evreilor li s-a interzis să ocupe anumite funcții sau să exercite o serie de meserii iar căsătoriile interconfesionale au fost interzise Până în octombrie 1941 15000 de evrei au fost expulzați din Bratislava Cea mai mare parte a lor a fost trimisă în lagărele de concentrare Republica Slovacă a fost una dintre țările care a fost de acord cu deportare a evreilor ca parte a „Soluției finale naziste La început guvernul slovac a încecat să facă un târg cu Germania în octombrie 1941 prin care evreii trebuiau „livrați în schimbul muncitorilor slovaci necesari economiei naziste de război După Conferința de la Wannsee germanii au fost de acord cu propunerea slovacilor și între cele două părți s-a încheiat un acord prin care Republica Slovacă trebuia să plătească pentru fiecare evreu deportat o sumă fixă iar în schimb Germania promitea că evreii deportați nu aveau să se mai întoarcă niciodată în Slovacia La început s-a căzut de acord asupra a „20000 de evrei tineri și puternici" dar după scurtă vreme guvernul slovac a fost de acord cu propunerea germană de „evacuare a întregii populații evreiești în terioriile din est Deportarea evreilor slovaci a început pe 25 martie 1942 dar a fost întreruptă pe 20 noiembrie 1942 după ce un grup de cetățeni evrei conduși de Gisi Fleischmann și Michael Ber Weissmandl au apelat la Curia Romană Vaticanul Printr-un amestec de negocieri și mită procesul deportării a fost oprit Cu toate acestea aproximativ 58000 de evrei fuseseră deja deportați în special în lagărul de concentrare Auschwitz Guvernanții slovaci au declarat că au crezut că evreii au fost forțați să lucreze în fabricile de armament germane și a depus o plângere oficială când a devenit clar că evreii au fost victime ale execuțiilor în masă Deportărtirile evreilor au fost reluate pe 30 septembrie 1944 când Armata Roșie a ajuns în apropierea granițelor slovace și a izbucnit Insurecția națională slovacă A rezultat a acestor evenimente germanii au decis să ocupe toată Slovacia care și-a pierdut astfel independența În timpul ocupației germane alți aproximativ 13000 de evrei au fost deportați iar cam 5000 au fost arestați Deportările evreilor au continuat până pe 31 martie 1945 În total autoritățile germane și slovace au deportat aproximativ 70000 de evrei slovaci În jur de 65000 de evrei slovaci au murit în lagărele de concentrare germane Există estimări recente care afirmă că aproximativ 105000 de evrei slovaci sau 77% din populația evreiască interbelică a Slovaciei au murit în timpul războiului< ref> Partidul de guvernământ și cele două facțiuni ale sale În rândurile partidului de guvernământ „Partidul Poporului Slovac al lui Hlinka s-a remarcat încă din 1939 existența a două facțiuni Facțiunea conservatoare și moderată condusă de monseniorul Jozef Tiso președinte alSlovaciei și al partidului dorea crearea unui stat autoritarist și religioas Această facțiune controla cele mai importante posturi guvernamentale ale partidului și clerul Cealaltă facțiune era formată din radicali inspirați de modelul național socialist german era puternic antisemit milita pentru îndepărtarea tuturor cehilor și pentru crearea unui stat fascist bazat pe principiile colectivismului și ale „sângelui și pământului Principala lor organizație era Garda lui Hlinka Hlinkova garda Reprezentanții lor în guvern erau premierul Vojtech Tuka și ministrul de interne Alexander Mach Problema aripii extremis-fasciste era aceea că populația sprijinea latura moderată a partidului deoarece latura demogogică și nu era compatibilă cu convingerile catolice a majorității slovacilor – țărani și mici afaceriști În plus țara se bucura de o situație economică bună cel puțin în comparație cu țările vecine devastate de război chiar comparativ cu Germania facțiunile moderată-catolică și cea nazistă erau unite de aversiunea comună împotriva bolșevismului Germania a sprijinit l-a început pe Tuka și facțiunea sa extremeistă dar după începerea deportărilor evreilor în 1942 conform „principiului Führerului prin care dictatorul se identifică cu țara facțiunea moderată a lui Tiso s-a bucurat de încrederea naziștilor germani Această atitudine i-a permis lui Tiso să întrerupă la un moment dat deportările evreilor Politicieni și conducători ai Republicii Slovace Președinte Jozef Tiso 14 martie 1939 – 3 aprilie 1945 Prim-miniștri Jozef Tiso 14 martie 1939 29 octombrie 1939 Vojtech Tuka 29 octombrie 1939 5 septembrie 1944 Stefan Tiso 5 septembrie 1944 3 aprilie 1945 Comandanți ai forțelor de ocupație germane Gottlob Berger 29 august 1944 20 septembrie 1944 Hermann Höfle 20 septembrie 1944 3 aprilie 1945 Comandanți ai forțelor de ocupație sovietice Ivan Efimovici Petrov 6 august 1944 24 martie 1945 Andrei Anreevici Eeremenko 25 aprilie 1945 iulie 1945 Vezi și Istoria Slovaciei Istoria Cehoslovaciei Acordul de la München Primul arbitraj de la Viena Note Legături externe Sfântul Imperiu Roman în în numit din 1512 alternativ și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană în lat Sacrum Romanum Imperium Nationis Germanicae în germ Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation a fost un imperiu multi-etnic ce cuprindea teritorii din Europa Centrală S-a dezvoltat de-a lungul Evului Mediu și s-a menținut până la dizolvarea acestuia din 1806 incluzând Germania actuală teritorii din Italia Boemia Burgundia Imperiul a luat naștere în Francia de est regat apărut de pe urmă diviziunii Imperiului Carolingian În 962 Otto I a fost încoronat că împărat proclamându-se că succesor al lui Carol cel Mare Unii istorici consideră că încoronarea lui Carol cel Mare reprezintă punctul de început al imperiului pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani Monarhia era electivă Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului ce îl alegeau pe împărat Imperiul nu a avut centralizare și unificare că Franța fiind o monarhie descentralizată electivă formată din subunități principate ducate comitate comune și alte domenii În mentalitatea medievală a existat ideea de continuitate între Imperiul Roman și Sfântul Imperiu Roman prin particula "sfânt" evidențiindu-se faptul că acesta din urmă a fost unul creștin spre deosebire de Imperiu Roman antic care fusese creat și dezvoltat până la epoca creștinismului consacrat La fel că Biserica Romano-Catolică și reprezentanți ai Sfântul Imperiu Roman îl vedeau și prezentau că fiind continuatorul deplin al civilizației romane Puterea împăratului era limitată în timp ce prinții lorzii și regii imperiului erau vasali și îi datorau loialitatea împăratului dar posedau privilegii pentru a-și menține suveranitatea de facto pe teritoriile lor Împăratul Francisc al II-lea a dizolvat imperiul în august 1806 după ce a fost înfrânt de Napoleon în Bătălia de la Austerlitz Nume În multe limbi termenul de "Sfântul Imperiu Roman" a fost cunoscut ca "Sacrum Imperium Romanum în latină Heiliges Römisches Reich în germană "Sacro Romano Impero în italiană Svatá říše římská în cehă Sveto rimsko cesarstvo în slovenă Heilige Roomse Rijk în neerlandeză Saint-Empire romain germanique în franceză Înainte de 1157 era denumit "Imperiul Roman" Termenul de "sacrum" sfânt în conexiunea cu imperiul roman medieval a fost utilizat din 1157 sub Frederic I Barbarossa termenul reflectând ambițiile împăratului de a domină Italia și papalitatea Formă "Sfântul Imperiu Roman" a fost atestat din 1254 În decretul de pe urmă Dietei din Cologne din 1512 numele a fost oficial schimbat în Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană germană Heiliges Römisches Reich Deutscher Nation latină Imperium Romanum Sacrum Nationis Germanicæ fiind utilizat pentru prima dată în anul 1474 Noul titlu a fost adoptat parțial din cauza pierderii teritoriilor italiene și burgunde de către Imperiu în secolul al XV-lea dar sublinia importantă statelor germane imperiale în conducerea imperiului în timpul reformei imperiale La sfârșitul secolului XVIII termenul de "Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană" a încetat să mai fie utilizat Voltaire scria că era o aglomerare de țări ce se autodenumea Sfântul Imperiu Roman dar nu a fost nici sfânt nici roman nici imperiu Caracteristicile imperiului Sfântul Imperiu Roman nu a fost un stat național ci un imperiu peste mai multe popoare În ciuda faptului că majoritatea populației sale și a elitei politice erau de etnie germană conducătorii săi elita politică se priveau pe ei înșiși ca cetățeni romani continuatori ai tradiției statale a Romei antice deși practic nu mergeau la Roma decât pentru încoronarea lor religioasă La zenitul său imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania Austria Elveția Liechtenstein Belgia Luxemburg Țările de Jos Cehia Slovenia la fel ca și partea estică a Franței o parte din Italia și părțile occidentale ale Croației și Poloniei Începuturile sale converg către data încoronǎrii lui Carol cel Mare denumit si Charlemagne 742 814 cu ocazia Crăciunului din anul 800 de cǎtre papa Leon al III-lea și a durat pânǎ la abdicarea lui Francisc al II-lea în anul 1806 în timpul rǎzboaielor napoleonene Limba oficială a imperiului a fost limba latină alături de care germana a fost ridicată la statut oficial de-abia în timpul domniei lui Iosif al II-lea împărat romano-german Alături de latină și germană cu toate dialectele sale în imperiu erau utilizate și limbile franceză italiană și cele slave Dinastia ottonienilor În 887 regele franc Carol cel Gros a fost înlocuit de fratele său Arnulf de Carinthia ales ca rege al Franciei răsăritene domniind până în 889 A exercitat autoritatea imperială asupra celorlalți succesori ai familiei inclusive asupra regilor ce s-au instaurat la sud de Alpi A intervenit în Italia să preia coroana imperială în 896 atunci când Guy al III-lea de Spoleto i-a contestat supremația și s-a încoronat ca împărat În 899 Arnulf a murit bolnav fiind succedat de Ludovic al IV-lea ultimul carolingian de pe tronul Franciei răsăritene Fiind minor starea de nesiguranță în regat s-a accentuat iar lipsa unui rege puternic capabil să reprime tendințele autonomiste ale ducilor locali a avut efecte negative În locul lui Ludovic de problemele statului se ocupau regență formată din Leopold markgraful Bavariei și episcopul Adalberon de Augsburg și consilieri din timpul domniei lui Arnulf Bavaria nu a mai reprezentat domeniul de baza al regelui fiind transferată în zona Rin-Main Între timp maghiarii atacau și ocupau Pannonnia și au inițiat campanii de jaf în nordul Italiei și pe teritoriul Franciei răsăritene < ref> În 907 maghiarii au cucerit Moravia Mare În 908 markgraful Burchard al Thuringiei a fost ucis în lupta iar în 909 însuși regele Ludovic a fost înfrânt lângă Augsburg În 911 Ludovic moare fiind succedat de Carol cel Simplu care s-a preocupat mai mult de recuperarea Lotharingiei decât de tronul regiunii răsăritene Ulterior ducele Franconiei Conrad I a fost ales ca rege în urma unui compromis încheiat dintre nobilii din Franconia și cei din Saxonia ce își vedeau interesele amenințate de invaziile maghiarilor danezilor și slavilor și de rivalitățile interne și după ce ducele Saxoniei Otto a cedat în favoarea sa După ce a fost uns ca rege s-a confruntat cu o serie de probleme împărțind puterea cu reprezentanții marilor familii ceea ce a dus la conflicte interne A încercat să atragă de partea sa Suabia căsătorindu-se cu Kunigunde din familia ducală în 913 În 916 a convocat un conciliu la Hohenaltheim pentru a atrage și mobiliza episcopii locali Însuși papa a trimis un legat la adunare pentru a intervene și a impune un decret prin care se preciza că orice opoziție împotriva regelui va fi pedepsită cu excomunicare și cu execuție În 918 Conrad l-a desemnat pe ducele Henric al Saxoniei aliatul său ca succesor După moartea sa în 919Henric I al Germaniei a fondat dinastia Ottonienilor Duce al Saxoniei din 912 noul rege i-a adus la ascultare pe magnații Suabiei și Bavariei care au refuzat să recunoască actul desemnării din partea lui Conrad de Franconia Buchard ducele Suabiei s-a supus în timp ce Arnulf de Bavaria s-a împotrivit drept pentru care a fost ales ca rege de aristocrația locală Henric a dus două campanii pentru a-l face să renunțe și să se supună în 921 Lotharingia aflată sub stăpânirea regilor Franciei Occidentalis a fost readusă sub controlul francilor răsăriteni În 924-926 Henric a încheiat un armistițiu cu maghiarii iar în 932-933 i-a înfrânt Victoria a fost doar temporară incursiunile maghiarilor fiind la fel de devastatoare Politica sa era specifică unei confederații în cadrul căreia ducatele își mențineau autonomia A urmărit să aplice o politică de compromise și reconciliere Și-a stabilit baza puterii în Saxonia și Thuringia adăugând regiunea din jurul cursurilor inferioare ale Rinului și Meuse A revitalizat poziția vechii capital Aachen și s-a afirmat ca un continuator al lui Carol cel Mare A lăsat în urma sa un întins imperiu conform autorului Cronicii Saxone Widukind de Corvey În 936 Henric Păsărarul a fost succedat de Otto I ce a continuat și decis recuperarea tradiției carolingiene afirmând suveranitatea asupra factorilor locali de putere A fost încoronat printr-o fastuoasă ceremonie la Aachen fiind uns de arhiepiscopii de Mainz și Cologne A dus conflicte cu marii notabili ai regatului Eberhard de Franconia și Eberhard de Bavaria susținuți de frații noului rege Thankmar și Henric aliat cu regele Franciei occidentale Ludovic IV Otto a dus o politică de forță alternând-o cu politică alianțelor matrimoniale și optând să intervină în disputele dinastice dintre Carolingieni și Robertini de la apus de Rin Nu a reușit să-i aducă definitiv pe duci sub ascultare continuând să se revolte Otto a dus campanii în Italia S-a preocupat de întărirea granițelor stăpânirii sale și de extinderea acestora prin crearea unor mărci în teritoriile slave din răsărit și prin extinderea creștinismului printre triburile păgâne clădind mănăstiri și înființând episcopii A făcut donații mănăstirii de la Quedlinburg ctitorită de mama sa Matilda și închinată Sfântului Petru și Fecioarei Maria El însuși a ctitorit o mănăstire la Magdeburg închinat sfântului Mauriciu A creat o marca defensivă pe Elba inferioară și mijlocie și pe râul Saale în vederea unor acțiuni militare și religioase din Polonia divizată în structuri mici Thuringia Zeitz Lusatia Meissen marca de nord la Brandenburg și marca familiei Billung în Holstein Mecklemburg și Pomerania Le-a adăugat în teritoriile locuite de sorabi și hevelli unități administrative câte un burgward formate din 5-20 de sate grupate în jurul unei fortificații ce erau intetinute de către populația slavă supusăOtto a creat episcopate locale la Brandenburg Havelberg Meissen Merseburg Zeitz și Oldenburg centrul religios al întregii regiuni fiind stability la Magdeburg ridicat la rândul de arhiepiscopie A condus o campanie împotriva cehilor dar fără success Abia în 950 Boleslav I i s-a supus acceptând să-i plătească tribut A stabilit relații cu Rusia trimițând preoți și misionari conduși de episcopul Adalbert dar fără succes Pe 10 august 955 Otto a obținut o mare victorie în Bătălia de la Lechfeld împotriva maghiarilor Raidurile maghiarilor în Europa de Apus au încetat ceea ce a dat un impuls evanghelizării populațiilor slave Au fost dezvoltate instituțiile capela și cancelaria a căror membrii proveneau din elită bisericească scribi cărturari însoțindu-l pe rege oriunde călătorea SIstemul de guvernare funcționa prin intermediul rețelelor de familii nobiliare care concurau în fața regelui pentru onoruri și privilegii Odată ce erau stabilite prin favoarea regală în teritoriile cucerite familiile își consolidau poziția înrudindu-se prin alianțe matrimoniale cu nobilimea locală astfel ottonienii își impuneau controlul asupra teritpriilor greu de stăpânit ca Lotharingia Bavaria și Suabia Călătoriile regale și itinerariile din Saxonia Aachen CologneIngelheim sau Frankfurt aveau un rol simbolic oferind regelui posibilitatea de a-și afirma puterea de a judeca de a încheia tratate de pace de a sancționa și a răsplăti Vizibilitatea monarhului asigura coeziunea regatului unind regna sub stăpânirea sa Regii dețineau monopolul comunicațiilor la mare distanță asupra supușilor conților episcopilor și negustorilor călătorind numai dup ace primeau delegație sau privilegii de la monarhPrincipalele venituri regale proveneau din Saxonia constând din tributuri și zeciuieli plătite de populațiile slave supuse din taxe pe mărfuri plătite chiar și de negustorii ce beneficiau de privilegii din cens datorat oamenilor liberi malman și din alte dări pe produse sau animale A decis ca în Munții Hartz minele de argint să fie exploatate pentru ca resursele respective să fie utilizate pentru întreținerea trupelor și fortificațiilor și pentru menținerea efortului militar constant pe frontul slav și în Italia Biserica lua decimal și "nona" precum și taxele pe mărfuri din orașele Mainz și Cologne încasate de arhiepiscopii rezidați acolo Numeroase episcopii și mănăstiri se bucurau de favoarea regală primind dări sau cote-parte din dări iar conții aveau deptul la o parte din taxele datorate regelui ca beneficium-ul pe care îl dobândeau în calitate de fideli ai regelui Otto și-a îndreptat atenția spre apus intrând în conflict cu Francia occidental pentru moștenirea Lotharingiei cât dinspre sud pentru a împiedica formarea unui stat Lombard Și-a instituit supremația asupra Burgundiei și Italiei prin formarea unor alianțe matrimoniale și prin intervenții directeAdelaida fiica lui Rudolf al II-lea al Burgungiei și văduva regelui Lothar al II-lea al Italiei mort în 950 a căzut în prizonierat fiind întemnițată de markgraful Berengar al II-lea de Ivrea un protejat al lui Otto care s-a proclamat rege Otto I a traversat Alpii în 951 învingându-l pe Berengar iar în 952 l-a obligat să-i depună omagiu A cucerit Pavia și s-a căsătorit cu Adelaida S-a intitulat ca rege al francilor și longobarzilor În 962 ca urmare a cererii de ajutor al papei Ioan XII al cărui posesiuni au fost invadate de Berengar de Ivrea Otto a intervenit Înainte de traversarea Alpilor regele l-a numit că moștenitor pe fiul sau Otto al II-lea În expediție Otto I l-a depus pe Berengar i-a preluat coroana a reconfirmat autonomia regatului Lombard și a continuat să înainteze spre sud ajungând la Roma unde a depus la cererea papei un jurământ prin care se angaja să-I restituie patrimoniul Pe 2 februarie 962 în basilica Vaticanului a fost miruit și încoronat ca împărat de Papa Ioan XII probabil având nevoie de protecție Procesul de acumulări politice s-a încheiat În cronică lui Widukind s-a scris despre originea neromana a ideii imperiale derivând rangul imperial obținut de Otto din aclamarea sa ca imperator în urma victoriei de la Lechfeld A preferat forma de "imperator Romanorum et Francorum" și pe cea de "imperator augustus" fiindu-i atribuit de cancelarie și numele de "magnus" Bizanțul a refuzat să recunoască nouă dominație imperială apuseană Abia în 969 noul împărat bizantin Ioan Tzimiskes a acceptat să-i cedeze lui Otto tutela asupra principatelor de Capua și Benevent în schimbul menținerii Calabriei și Apuliei Prin căsătoria moștenitorului tronului Otto al II-lea cu printesa bizantină Theofano se întărea înțelegerea La 7 mai 973 Otto I a murit reactivând opoziția nobilimii din Bavaria și Lotharingia care a refuzat să recunoască înscăunarea lui Otto al II-lea al Sfântului Imperiu Roman asociat de tatăl său în 961 în cadrul ceremoniilor de încoronare Situația s-a complicat prin itnerventia regelui Franciei Apusene Lothar care profită de dificultățile lui Otto invadand Lotharingia și ocupând Aachen în 978 Ulterior regele a reușit să-și impună autoritatea îndreptându-și atenția spre Italia A renunțat la politică precaută a tatălui sau asumându-și titlul de „împărat al romanilor încercând să-și extindă influență spre teritoriile bizantine din sud Pe 13 august 982 a fost învins la Calabria de către sarazini S-a repliat spre nord convocând o dietă la Verona în mai 983 luând măsuri în privința Bavariei și Suabiei A impus alegerea fiului sau Otto al III-lea ca rege adoptând dispozițiile în vederea încoronării și ungerii sale la Aachen de către arhiepiscopii de Mainz și Ravenna Pe 25 decembrie s-a desfășurat ceremonia pe care n-a mai apucat-o În vara 983 o coaliție a populațiilor slave de pe Elba s-a ridicat împotriva stăpânirii germane distrugând organizarea administrative bisericească instituită de Otto I Atacul slavilor nu a putut fi oprit decât la nord de Elba Otto al III-lea al Sfântului Imperiu Roman a moștenit de la tatăl său un regat puternic Grație energiei mamei sale Theofano și sprijinului acordat de doi ierarhi bisericești arhiepiscopul de Mainz și episcopul de Worms ce au numit-o pe mama sa ca regent Otto al III-lea și-a putut salva tronul Însăși Theofano s-a purtat ca un împărat emițând acte sub titlul de "Theophanu imperatrix augusta" acordând privilegii și numind episcopi În alianța cu cneazul Poloniei a inițiat campanii împotriva slavilor L-a sprijinit pe Hugo Capet în Francia apuseană la ocuparea tronului în 987 în schimbul renunțării revendicării Lotharingiei După moartea ei Adelaida bunica lui Otto a devenit regentAbia în 994 Otto al III-lea a preluat efectiv puterea la vârstă de 14 ani A conferit ideea de imperiu creștin În 996 a traversat Alpii pentru a reprima o revoltă a nobilimii romane împotriva Papei Ioan al XV-lea În urmă dispariției subite a papei Otto al III-lea l-a înscăunat pe rudă sa Bruno ca Papa Grigore al V-lea Acesta l-a încoronat că împărat pe Otto la 21 mai 996S-a confruntat cu opoziția puternică a nobilimii locale condusă de familia Crescenzi ce urmărea să controleze papalitatea După moartea lui Grigore V Otto a trebuit să-l numească pe fostul său magistru Gerbert d’ Aurillac ca Papa Silvestru al II-lea În 997 Otto și-a stabilit reședința pe colina Palatin în calitate de "imperator augustus Romanorum" După negocieri purtate la Roma cu trimișii cneazului Boleslaw în anul 1000 s-a decis înființarea unei arhiepiscopii a întregii Polonii la Gniezno unde Otto a făcut un pelerinaj la mormântul lui Adalbert episcop de Praga A vizitat vechea reședința imperială de la Aachen unde a deschis și a refăcut mormântul lui Carol cel Mare A înființat printr-un edict imperial și cu acordul papei o arhiepiscopie la Gniezno Dar în urma revoltelor nobilimii romane acesta împreună cu papa s-a retras la Ravenna < ref> În 1001 cei doi au decis în cadrul unui conciliu înființarea arhiepiscopiei de Esztergom în Pannonia pentru a extinde influență bisericii Vaik ducele maghiar s-a creștinat sub numele de Ștefan primind coroana regală Ungaria devenind astfel stat apostolic iar regii maghiari fiind investiți cu misiunea de a apăra și extinde creștinătatea spre est În ianuarie 1002 împăratul a murit Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a fost încoronat de către papa Benedict al VIII-lea la 14 februarie 1014 după ce a adoptat în 1007 titlul de "rex Romanorum" În 1020 revine în Italia pentru o a treia campanie împotriva bizantinilor din sudul peninsulei Cea mai importantă acțiune a sa ca împărat a fost în domeniul ecleziastic acesta reformând relațiile dintre biserică și stat și administrația ecleziastică din imperiu A susținut episcopii în fața călugărilor ajutându-i pe aceștia să își definească controlul asupra unor teritorii vaste Pentru a evita problemele de moștenire a susținut puternic celibatul ceea ce a făcut ca episcopii să fie loiali împăratului de la care primeau puterea În 1007 a fondat Dieceza de Bamberg un important centru de educație și artă A murit în 1024 nelăsând urmași probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene fiind urmat de Conrad al II-lea Dinasta Salienilor Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman primul din dinastia Salienilor originală din Franconia a fost ales de către nobilime ca rege al germanilor și a fost încoronat tot la Roma în 1027 luând titlul de "Chuonradus Dei gratia Romanorum augustus" Un contract ereditar încheiat în timpul Ottonienilor a facilitat anexarea regatului Burgundiei de către germani sub Conrad II în anul 1033 Deși regele controla trecătorile prin Alpi orașele burgunde deveneau independente Pentru a reduce influența prinților regele a acordat privilegii orașelor lombarde dar și acestea au contestat autoritatea regală Au apărut conflictele dintre episcopii mitropolitani și înalții nobili și nobilii cei mai puțini înstăriți Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman fiul lui Conrad care a devenit rege în 1039 a intervenit mai direct în administrarea Bisericii A crezut că va dobândi controlul asupra papalității susținând mișcarea de reforma inițiată la Cluny Reforma de la Cluny a urmărit să purifice Biserica de influențele lumești A fost inițiată în mănăstirea franceză benedictină fondată în anul 910 la Cluny și a luat amploare grație abatilor de acolo care erau pioși și aveau o voința de fier Accentul se punea pe celibatul clericilor și pe luptă cu simonia-vinderea de funcții bisericești și de bunuri spirituale Papa Grigore VII a imprimat însă mișcării și o direcție politca-noua superioritate morală trebuia să îi caracterizeze și pe conducătorii laici După aceasta în Imperiul German papii au pretins controlul asupra monarhilor și s-au opus numirii clericilor de către rege Henric al III-lea a sprijinit reformatorii în lupta lot împotriva căsătoriilor membrilor clerului și a simoniei A reușit în ciudă opoziției puternicilor aristocrați romani să impună alegerea mai multor papi care favorizau reforma cum au fost Papa Clement al II-lea și Papa Leon al IX-lea Aceste victorii au dăunat însă Sfântului Imperiu pe termen lung întrucât odată cu încrederea câștigată Biserica a dobândit și puterea care a transformat-o într-un rival al monarhului alături de prinți Domnia lui Henric al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman fiul lui Henric al III-lea a scos la lumina noile probleme Monarhii germani deveneau tot mai dependenți de ministeriali care crescuseră în influență din sec XI Ministerialii au fost inițial funcționari în administrație și armată care au primit fiefuri dar fără dreptul de a le transmite prin ereditate Fiind strâns legați de seniorii lor ei erau fideli și li s-au încredințat posturi la curte fiind însărcinați chiar cu administrarea proprietății regaler la nivelul întregului stat Când Henric al IV-lea fiul lui Henric III a ajuns la putere în 1056 a cerut sprijin de la ministeriali și de la orașele importante În orașe apăruse o clasă mijlocie încrezătoare în ea însăși Capitalul ei submina controlul absolut al nobilimii în zonele rurale Papii reformatori pe care tatăl sǎu îi sprijinise au devenit opozanți ai lui Henric IV Papa Grigore al VII-lea pretindea ca papalitatea să dețină controlul total asupra domeniilor de interes ale Bisericii mai ales în privința investiturii-dreptul de a numi clerici în funcții Ruptura produsǎ de "Lupta pentru învestitură" dintre Papa Grigore VII și Henric IV a fost provocată de chestiunea numirilor ecleziastice și de promulgarea în 1075 a sentințelor renuntie sub numele de "Dictatus papae" Pierderea învestiturii putea fi enormă și de aceea împăratul a fost împins să inițieze conflictul Numărul episcopatelor de la est de Rin era mult mai mare în comparație cu celelalte regate vestice Henric IV intenționa să readucă sub control papalitatea care a profitat de pe urmă tulburărilor din 1054 și de pe urmă morții lui Henric al III-lea Papa a condamnat oricare învestitură laică în februarie 1075 fiind promulgat Dictatus care afirmă supremația pontifului și Bisericii romane ceea ce a acutizat conflictul dintre Grigore al VII-lea și Henric al IV-lea în 1076 pretextul fiind situația confuză a episcopatului de Milano pentru ocuparea căruia atât papa cât și împăratul aveau candidați proprii Refuzând să accepte alegerea făcută de Papa Henric a reunit în Conciliul de la Worms în ianuarie 1076 o adunare a episcopilor care nerecunoscandu-i legitimitatea i-a cerut papei să abdice Regele a mai convocat o întrunire și la Piacenza episcopii italieni luând decizii similar La inițiativa regelui papa a ripostat pronunțând excomunicarea urmată de destituirea lui Henric și de dezlegarea supușilor acestuia de jurământul de fidelitate Principii laici au început să se agite iar episcopatul care trecuse de partea regelui a înclinat spre papalitate raliindu-se deciziei de destituire Într-o adunare ținută la Tribur prinții au cerut abdicarea lui Henric IV dacă excomunicarea nu era ridicată Izolat de toți cei care l-au sprijinit eșuând în încercarea de a convoca concilii la Mainz și Worms pentru a contracara decizia pontificalHenric a trebuit să se supună A inițiat un act de penitență la Canossa în ianuarie 1077 Papa l-a umilit pe rege să facă penitență să aștepte desculț în zăpada în gerul de ianuarie trei zile și trei nopți înainte de a-l primi și a-l ierta Henric a fost iertat și și-a recâștigat dreptul de a conduce A fost nevoit să se lupte cu prinții rebeli care îl aleseseră că rege pe Rudolf de Suabia S-a reîntors în Germania și după victoria asupra adersarilor săi în 1080 conflictul cu papalitatea a fost reluat La Brixen a fost reunite o adunare În 1081 forțele lui Henric au traversat Alpii După câteva încercări nereușite în 1084 Roma a fost cucerită fiind instalat un nou papa la tron Grigore al VII-lea refugiat în regiunea normandă din sud a murit la Salerno în 1085 În 1088 Odo de Chatillon a fost ales ca papa Urban al II-lea cel care a inițiat Prima cruciadă Conflictul a grăbit destrămarea sistemului feudal al imperiului și a anihilat suveranitatea regilor germani Nobilii au profa de dispută dintre împărat și papă pentru a-și însuși averile abandonate de episcopi Papa Urban II a reafirmat interdicția învestiturii de către laici la Conciliul de la Clermont în 1095 așa că până și fii lui Henric s-au întors împotriva lui Cel mai mare Conrad al II-lea de Italia profitând de revolta orașelor longobarde l-a înlăturat de la putere pe regele Henric după anul 1090 Henric al doilea fiu care fusese numit succesor la tron l-a silit pe tatăl sau să abdice în anul 1105 sub presiunea unei insurecții a prinților devenind Henric al V-lea al Sfântului Imperiu Roman Henric al IV-lea a murit în anul următor Au urmat noi revolte și Henric V a încheiat cu prinții un acord în Dieta Sfântului Imperiul Roman la Wurzbung în 1121 Concordatul de la Worms din 1122 a pus în sfârșit capăt controversei investiturii ce includea doua acte separate promulgate de Henric al V-lea si Calixt al II-lea Biserica urma să numească episcopii și pe egumenii mânăstirilor Iar regele avea să acorde autoritate laică Biserica nu mai putea fi utilizată ca un instrument al puterii în imperiu Hohestaufen În secolele XII-XIII situația imperiului era precară în urma succeselor purtate de papalitate și în urmă instituirii teocrației papale Situația era marcată și de tulburările din Germania provocate de disputele succesorale de autoritatea regală șubredă conflictele dintre principii teritoriali laici și ecleziastici în dispută lor pentru coroana regală a Salienilor că ducii din Saxonia Luptele izbucnite după moartă lui Henric al III-lea în 1054 au sfâșiat imperiul timp de un deceniu până când Henric IV a devenit major în 1065 Henric V ultimul rege din dinastia Saliana a murit în 1125 iar ducele saxon Lothair de Supplinburg a fost ales ca succesor Împăratul Lothair II s-a aliat cu familia Welf care stăpânea Ducatul de Bavaria pentru a-l confrunta pe rivalul său Ducele Conrad de Suabia din familia Hohenstaufen Lothair a aranjat căsătoria dintre fiica sa Gertrude și Henric cel Mândru fiul ducelui Welf Henric a moștenit proprietățile familiei sale cât și pe cele ale lui Lothair unificând Saxonia și Bavaria Prinții familei Welf devin cei mai puternici din imperiu Prinții l-au ales în 1138 pe Conrad drept succesorul lui Lothair Conrad al III-lea al Germaniei l-a înlăturat pe Henric de la putere și a încredințat ducatul acestua unor prinți loiali Conflictul dintre familia Welf și famila Hohenstaufen a adus dezbinare în imperiu pe parcursul întregului secol următor Saxonia a fost cedată lui Albrecht Ursul din Casa de Ascania iar Bavaria-lui Henric Leul fiul lui Henric cel Mândru care a devenit și ginerele puternicului rege englez Henric II a recuperat însă Saxonia patru ani mai târziu Din dorința de a readuce pacea Frederic I al Sfântului Imperiu Roman nepotul și succesorul lui Conrad i-a repus în drepturi în Bavaria pe membrii familiei Welf în 1156 acordându-i lui Henric Jasomirgott drept despăgubire și titlul de duce al Austriei Ruptura a devenit inevitabilă în 1155 Frederic fiind determinat să întreprindă campanii pentru a-și restaura stăpânirea Este înfrânt în Bătălia de la Legnano în 1176 de Liga orașelor lombarde condus de Milano împăratul fiind obligat în 1177 prin Pacea încheiată de la Veneția să renunțe la guvernarea Italiei de Nord și la sprijinirea candidatului pontifical Frederic a încheiat pace și s-a retras temporar din disputele cu orașele italiene papalitatea și Sicillia În timpul luptelor din Italia Henric Leul care se află la curtea Casei Welf și-a încălcat jurământul de vasal refuzând să îi acorde sprijin regelui Dar imperiul continuă să sufere din cauza principiului de succesiune deficitar iar ereditatea și elecțiunea nu se puteau armoniza Alegerea împăratului trebuia să fie unanimă Negocierile preliminare dintre electori erau lungi și laborioase fiind realizate compromisuri sistematic și aducând prejudicii pentru cel ales ceea ce îl împiedică să promoveze o politică energică de consolidare a instituției regale Când unanimitatea era imposibilă izbucnea un război civil De aceea unii împărați încercau să remedieze această problema numind un urmaș la tron din timpul vieții Dar ereditatea nu putea fi acceptată din cauza tradiției ce privilegia sistemul electiv iar Papa Inocențiu al III-lea însuși sprijinit de principi germani Demnitatea regală nu o implică pe cea imperială Era adăugată și tradiția raporturilor dintre principi și regalitate în teritoriile de la est de Rin caracterizată printr-un exercițiu riguros al puterii și prin cooperare Spre deosebire de Franța și Anglia monarhii germani doar conduceau nu guvernau Disensiunile din Germania nu erau numai din rațiuni de ordin personal și conjuctural ci se repetau în conformitate cu un model care a opus nordul regatului regiunii sale sudice ceea ce oglindește un conflict de interese și de nivel economic Limitele teritoriale erau imprecise decurgând dintr-o fragmentare extremă și din absența unui nucleu centripet capabil să genereze organe centralizatoare de guvernare ca în Franța sau Anglia Datorită diversității și individualității pronunțate a structurilor teritoriale apariția unui nucleu era imposibilă sau procesul de materializare necesită mult timp în condiții favorabile Precaritatea bazei materiale a regalității germane constituia un obstacol în calea tentativelor acesteia de a-și face respectate interesele Inițial aceste eforturi au fost depuse asupra spațiului nordic de Alpi în timpul lui Frederic I ce încerca să disocieze demnitatea imperială de sancțiunea pontificală legând-o în schimb de elecțiunea principilor germani În 1152 el și-a însușit titlul de împărat cu trei ani înainte de a fi încoronat la 18 iunie 1155 A fost denunțat judecat și deposedat de ducatele sale Familia Welf a putut păstra doar moșiile sale particulare Bavaria  a fost cedată Casei de Wittelsbach iar Saxonia mult mai mică a fost încredințată AscanienilorNumeroase teritorii care aparținuseră Bavariei sau Saxoniei au intrat sub controlul direct al împăratului Vechile ducate tribale au fost astfel desființate definitiv și au fost create condițiile proprice apariției statelor mici Henric s-a autoexilat la rudele sale din Anglia În 1189 Frederic a cedat tronul fiului său cel mai mare Henric și a preluat conducerea celei de-a treia cruciade După ce a obținut însă două victorii semnificative s-a înecat în râul Salef din Asia Mică în 1190 După anexarea Siciliei în 1189 la coroana imperială prin căsătoria lui Henric al VI-lea cu Constance monstenitoarea ultimului rege normand reconversiunea teritorială a imperiului și-a mutat centrul de greutate în regiunea mediteraneană schimbare care a slăbit pozițiile papalității confruntată cu primejdia încercuirii după ce pierduse un aliat prețios Măsurile lui Henric VI în politică de reafirmare a universalității imperiului prin consolidarea bazei ereditare a monarhiei aducerea sub vasalitate a lui Richard I Inima de Leu al Angliei și a regelui Poloniei precum și tratativele nereușite duse cu regii Castiliei și Aragonului dar încununate de succes cu sarazinii din nordul Africii și Baleare și cu unele regate latine din Orient proiectul de recucerire a Pământului Sfânt și căsătoria unuia dintre frații săi cu o prințesă bizantină după cruciadă din 1195 împotriva Imperiului Bizantin au accentuat îngrijorarea papeiDar moartea prematură a împăratului și dificultățile succesiunii sale au redat întâietatea pierdută papalității îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să desăvârșească prin iniativele sale concepția teocratică Fiul sǎu minor Frederic a primit doar tronul Siciliei deoarece în imperiu a reizbucnit dispută dintre familiile Hohenstaufen și Welf În 1198 au fost aleși doi rivaliFilip Hohenstaufen de Suabia fratele lui Henric VI și Otto Welf IV fiul lui Henric Leul Apogeul crizei a fost atins în timpul războiului civil dintre 1197 în urmă morții lui Henric al VI-lea și 1208 purtat între susținătorii lui Filip de Suabia ghibelini și susținătorii lui Otto de Braunschweig din familia bavareză a Wlefilor ceea ce a dus la izbucnirea unei schisme imperiale îngăduindu-i papei Inocențiu al III-lea să arbitreze Occidentul S-au manifestat tendințe de emancipare în diferite regiuni în nordul Italiei caracterizată de o viață urbană intensă și de o prosperitate economică și comercială orașele fiind total opuse intereselor imperiale și tutelei politice Papa Inocențiu III a sprijinit familia Welf la început dar când Otto a devenit singurul monarh după moartea lui Filip în 1208 și care a dorit anexarea Siciliei Papa a trecut de partea lui Frederic II acceptându-l ca rege al Germaniei Deși a avut sprijinul fraudelor sale din Anglia Otto a fost învins de Frederic și aliatul francez regele Filip II de August în 1214 în Bătălia de la Bouvines lângă Lille La moartea lui Otto în 1218 Frederic a preluat puterea și în 1220 a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman Frederic al II-lea al Sfântului Imperiu Roman a reluat politică înaintașului sau încercând să facă din Italia de Sud baza teritorială a imperiului Rege al Germaniei și împărat numai la 26 de ani din 1220 a fost una dintre figurile extraordinare și remarcabile ale istoriei Fiul lui Henric VI și nepotul lui Frederic I Barbarossa tânărul rege avea o viziune înalta despre demnitatea imperială posedând voință de a articula în acțiuni concrete Crescut de Inocențiu al III-lea Frederic a reluat vechiul proiect al teocrației imperiale conferindu-i o amprenta personală Avea o inteligență superioară și o cultură vastă în ciuda unei copilării neglijate și a unei educații aleatorii Vorbea italiana araba precum și greaca latina și ebraica dar nu știa germana A scris în limba latină un tratat despre șoimi și a compus poeme în italiană și provensală Avea o mare curiozitate pentru operele filosofilor greci și arabi pentru fenomenele naturale științe zoologie și anatomie Era tolerant cu evreii și musulmanii Întreținea relații bune cu sultanul Egiptului Al-Kamil o altă persoană cultivată care prețuia filosofia artă păgână și cea gotică Era indiferent față de problemele religioase fiind produsul tipic al mediului cultural sud-italian și sicilian A menținut Sicilia în cadrul imperiului dar cu prețul sacrificării puterii regale în Germania episcopul local văzându-și privilegiile augmentate fiind eliberat de dreptul tradițional de a dispune de principatele ecleziastice Măsurile sale și-au limitat efectele doar în regiunile mediteranene neglijând Germania Sprijinit de juriști buni cunoscători ai dreptului roman și loiali persoanei sale Frederic al II-lea a trecut la unificarea legislativă a întregului regat realizată prin mai multe etape Assizele de la Capua din 1220 și Messina în 1221 Înstrăinările au fost anulate proprietățile funciare ale seniorilor locali au fost confiscate regele construind castele proprii de unde trimișii săi le supravegheau Ultimele puncte de rezistență musulmană din insula au fost zdrobite iar în 1231 la Melfi a fost promulgat codul de legi "Liber Augustalis" care desăvârșea unificarea legislativă a fostului regat normand din Italia de Sud și Sicilia eliminând cutumele locale Inspirat din dreptul roman și din legislația anterioară a lui Roger al II-lea sistemul era avansat în raport cu epoca sa înlocuind "judecata lui Dumnezeu" cu proba anchetelor scrise S-a clădit un aparat administrativ cu un personal format la Universitatea din Napoli Pe o perioada limitată funcționarii regali primeau o retribuție monetară fiind revocabili și obligați să remită anual regelui un raport de gestiune Trebuiau să justifice toate plângerile care i-ar fi incriminat Împăratul era astfel mediatorul legii divine Domeniul coroanei a fost reconstruit a fost creat un impozit permanent taxele pe circulația mărfurilor au fost crescute monopolul regal s-a instituit asupra comerțului cu grâu fier și produse de lux încurajând dezvoltarea agricolă a Siciliei prin multiplicarea defrișărilor și a irigațiilor introducând noi culturi ca bumbacul trestia-de-zahăr indigoul și smochinul Frederic a fost primul occidental care a încercat să repună în circulație monedele de aur locale că augustalii în 1231 S-a putut construi astfel o monarhie centralizată Dar Frederic a fost nevoit să ofere largi privilegii principilor germani Promulgată în 1231 "Constitutio în favorem principum" avea scopul de a consacră libertăți extinse de rege prin diminuarea libertăților urbane Orașelor germane le era interzisă asocierea în privința câștigării autonomiei precum și orice extindere a teritoriului dincolo de incinta fortificată Orice șansă centralizată la nord de Alpi a fost compromisă adâncind particularismele locale și încurajând tendințele de rebeliune Frederic II care a trăit în sudul Italiei a înființat universitatea din Bologna pentru a formă funcitonari de stat și a stăpânit în Germania prin acordarea prerogativelor regale cedând autoritatea și proprietățile Bisericii și prinților Acesta a dus la scindarea imperiului și la creșterea autonomiei prinților locali În 1226 Frederic a cerut ordinelor germane să curereasca și să asimileze Prusia O reconciliere cu familia Welf a avut în 1235 când Otto Copilul nepotul lui Henric Leul a fost numit duce de Brunswick și Lunenburg Lupta cu papii pentru putere a continuat și a dus la excomunicarea lui Frederic în 1227 anulată după ce a condus o cruciadă în Țara Sfântă în anii 1228-1229 obținând Ierusalimul după cum jurase când devenise împărat În 1228 a izbucnit un conflict între Frederic al II-lea și fiul său Henric al VII-lea Fiul său rebel a fost înfrânt și întemnițat însă regiunea a fost frământată de crize Îngrădirea libertăților urbane a afectat sever posibilitatea de dezvoltare a regiunii Orașele maritime de la Marea Baltică și Marea Nordului se vor descurcă pe cont propriu prosperând datorită comerțului de la mare distanță dar în absența unei structuri statale puternice ele vor sucombă în sec XIV-XV în competiție cu orașele din Anglia și Scandinavia Strict controlate de principii locali comunitățile urbane din sudul Germaniei se vor dezvoltă precumpănitor financiar și bancar ca urmare a apropierii de principalul drum comercial european care lega Flandra de orașele italiene nordice Ecartul definitiv dintre Italia și Germania va răpi imperiului orice posibilitate de a mai constitui o unitate Aflat într-un conflict permanent cu papalitatea a fost excomunicat de Papa Grigore al IX-lea în 1227 Excomunicarea a fost ridicată în urma cruciadei din Țară Sfânta În 1239 conflictul s-a acutizat Frederic al II-lea fiind excomunicat și depus de două ori în 1239 și în 1245 Pe 13 decembrie 1250 Frederic al II-lea a murit deschizând o îndelungată criză de succesiune-Marele Interregn care va adânci separația dintre Germania și Italia Tronul a fost preluat de fiul sǎu Conrad IV care a domnit puțin Ajuns la putere Conrad s-a confruntat cu o invazie a Siciliei de către Carol de Anjou fratele regelui francez Conradin a pierdut bătălia de la Tagiacozza din 1268 și a fost luat prizonier de Carol în timp ce încerca să fugă de pe câmpul de luptă fiind apoi executat la Napoli Astfel a sfârșit dinastia Hohenstaufen În 1272 după două decenii de confruntări și anarhie coroana regală și titlul imperial vor reveni lui Rudolf de Habsburg În Italia de Sud dominația Hohenstaufenilor nu s-a mai menținut exceptând Sicilia unde a guvernat un fiu nelegitim al lui Frederic al II-lea Conflictul cu papalitatea a continuat până în 1263 Ascensiunea Habsburgilor După moartea lui Frederic al II-lea și dispariția dinastiei de Hohestaufen a început o lungă vacanță dinastică Interregnumul Distanța dintre Italia și Germania s-a mărit fiind singurele teritorii așezate de iure sub coroana imperială adâncind tendințele centrifuge din fiecare teritoriu În Germania s-a definitivat teritoriul conceptului de Reich cu rezultatul unei și mai pronunțate fragmentări Două forțe centrifuge s-au conturat a căror acțiune continuă era elocventă pentru gradul de divizare politică al teritoriului de la nord de Alpi Aristocrația principilor imperiului Reichsfursten moștenitori ai funcționarilor și vasalilor direcți ai împăratului au profitat de depărtarea constanța dintre Frederic al II-lea și Germania precum și de privilegiile largi acordate acestora transformându-se în potentați teritoriali Unii dintre principi erau prelați că cei trei arhiepiscopi renani de Trier Mainz și Koln care se numărau printre cei mai puternici membri ai ordinului ecleziastic și al grupului marilor principi imperiali Alții erau laici ca ducii de Braunschweig și Bavaria contele palatin al Rinului markgrafii de Brandenburg Meissen și Baden sau landgrafii de Thuringia și Hessen Cel mai prestigios era regele Boemiei posesor al Styriei Carinthiei Carnioliei și Austriei Orașele deveniseră și ele o forță colectivă ce au profitat de decrepitudinea puterii imperiale după 1250 pentru a se emancipa de constrângerile impuse de Frederic al II-lea Diversitatea lor de statut era la fel de mare că aceea a principilor locali o parte fiind orașe imperiale Frankfurt Nurnberg Ulm Aachen Lubeck dependente juridic și direct de împărat o parte fiind orașe cu caracter episcopal fiind orașe libere Ratisbona Strasburg Mainz și Koln iar o parte includea așezări urbane de la Marea Nordului și Marea Baltică fiind cele mai dezvoltate economic și fiind organizate în "Hansa Germanică" Principii și orașele tindeau să se disloce teritorial de Germania mai ales cele din frontierele occidentale ale imperiului unde principii vechii Lotharingii și cei ai Burgundiei Savoiei și Proventei nu se mai simțeau legați de împărat prin vreo tradiție a obedienței În 1257 un descendent al lui Filip de Suabia regele spaniol Alfonso X de Castilia a fost ales împărat Nu a putut obține recunoașterea la fel ca și rivalul sau englez la tron Richard conte de Cornwall În vidul de putere creat clerul local și prinții au putut să își extindă influența Un grup de prinți-Kurfursten s-a ridicat treptat și a cerut privilegiul de a alege regele După moartea lui Richard de Cornwall la 1 octombrie 1273 a fost ales ca împărat Rudolf de Habsburg Marele Interregn fiind întrerupt temporar Deși provenea dintr-o familie respectată și bogată nu era de viță nobilă Prinții au crezut că îl vor putea manipula însă acesta a făcut ordine a luptat cu nedreptățile din regat eliminindau-i pe baronii bandiți A creat o bază teritorială care să-i susțină familia Personalitate obscură preferat de electori Rudolf și-a consolidat guvernarea În 1278 a repurtat victoria de la Marchfeld împotriva regelui Boemiei Ottokar al II-lea de Boemia ce era un candidat la tronul imperial Rudolf a preluat în posesiune teritorială și ducatele de Austria Styria Carinthia și Carniola dependente până atunci de stăpânirea rivalului său și i-a numit pe fii săi duci de Austria și de Styria teritorii care au fost anexate de boemi după dispariția dinastiei Babenberg Dintr-un conte neînsemnat care deținea teritorii în jurul Zurichului a devenit unul dintre cei mai importanți principi punând bazele teritoriale ale puterii familiei de Habsburg în Europa În 1291 Rudolf moare iar imperiul și-a regăsit stabilitatea iar autoritatea imperială și-a dobândit un conținut dens grație măsurilor de pacificare și reînceput la fel de violent ca și înainte din cauza competiției pentru tron și a instabilității guvernăriiTendințele centrifuge domolite pentru scurt timpp în perioada domniei lui Rudolf au reînceput și cu mai multă intensitate După moartea lui Rudolf și scurta domnie a lui Adolf de Nassau până în 1298 fiul lui Rudolf a preluat tronul lui Albert I Ales la 27 noiembrie 1308 Henric al VII-lea al Sfântului Imperiu Roman de Luxemburg a eșuat în a uni imperiul prin refacerea legăturii dintre Germania și Italia Papalitatea având sediul la Avignon atunci consideră că o intervenție germană în peninsula italică contravenea intereselor proprii Țelul refacerii unității imperiului era profund contrar și țelurilor regelui angevin al Napolelui și Siciliei Italia era prea divizată iar particularismele sale erau prea numeroase și contradictorii Împăratul și suveranul pontif aveau de partea lor grupurile numeroase ale Ghibelinilor și Guelfilor În ianuarie 1311 împăratul a sosit în Italia și în drumul sau spre Roma a fost întâmpinat cu războaie în care se implicau diverse facțiuni rivale Henric al VII-lea nu înainta ca un pacificator așa cum speră ci în mijlocul unui cortegiu de conflicte alimentate de prezența să fiind amenințat de Robert de Anjou sprijinit de papalitate A eșuat lamentabil Succesorul săuLudwig al IV-lea de Bavaria din familia Wittelsbach a făcut o ultima încercare de reînsuflețire a universalității și de deposedare a papalității de prerogativele sale de supremație implicându-se în războaiele din Italia Ludwig chemat de Ghibelini a coborât în 1327 în peninsula A fost excomunicat de Papa Ioan al XXII-lea dar a primit și sprijinul revoltei condusă de Sciarra Colonna împotriva regelui Neapolelui în aprilie 1327 care controla Roma Devenit conducător de facto al Romei a sosit la Milano pentru a-l invită pe Ludwig la Roma pentru a primi coroana imperială Sisot în 1328 în Roma Ludwig de Bavaria a primit titlurile de senator și gonfalornier după ce a promis în față marii adunări a reprezentanților urbei convocată pe Capitoliu că va apăra și ajuta la impunerea onoarei poporului roman Pe 17 ianuarie 1328 a fost încoronat de Sciarra Colonna L-a depus pe papa Ioan al XXII-lea pentru erezie A încercat să se folosească de teritoriile politice elaborate de Marsiglio de Padova și de William Ockam pe plan religios pentru a se elibera de sub tutela simbolică a papalității A sprijinit și opoziția franciscanilor spirituali ridicați împotriva papei în numele sărăciei evanghelice Dar nouă restaurare imperială realizată de o largă coaliție antipontificala Ghibelinii italieni nobilimea romană franciscanii și Marsiglio de Padova nu a durat prea mult timp Contestat de papalitate și de regalitatea angevină a Napolelui actul din 1327 a căzut în desuetudine după ce Ludwig a părăsit Roma pentru a se întoarce în Germania așteptat de probleme grave Regalitatea a devenit profund germană noțiunea de "roman" devenind mai mult simbolică Pentru că Ludovic era preocupat cu extinderea sferei sale de influența prinții l-au ales în 1346 pe Carol IV nepotul lui Henric VII și fiul lui Ioan de Boemia din Casa de Luxemburg ca împărat rival A primit coroană Lombardiei în 1355 La moartea lui Ludovic IV în 1347 Carol a devenit unicul domnitor La 25 decembrie 1356 Carol al IV-lea de Luxemburg a promulgat Bula de Aur care fixă regulile alegerii imperiale și regale iar papa nu mai avea nici un rol Documentul fixă șapte electori la număr arhiepiscopii de Mainz Trier Koln regele Boemiei contele palatin al Rinului ducele Saxoniei și markgraful de Brandenburg stabilind care ramură a fiecărei familii era îndreptățită să voteze Carol a favorizat intrarea în colegiul elector a grupărilor care l-au sprijinit decis că drepturile electorale laice erau indivizibile și transmisibile potrivit principiului primogeniturii Întrunirea electorilor avea loc la Frankfurt Încoronarea subsecventă se desfășura la Aachen Statutul electorilor era subliniat simbolic printr-o serie de privilegii care îi situau deasupra celorlalți principi li se confereau drepturi regale asupra sării și a minelor asupra evreilor și monedelor deciziile adoptate în curțile lor de justiție erau definitive rolul Curții regale ca ultima instanța de apel neexercitandu-se decât în cazuri excepționale În perioadele de interregn imperiul era guvernat de contele palatin al Rinului și de ducele Saxoniei prevedere care consfințea sustragerea demnității imperiale de sub orice control pontifical rupând o îndelungată tradiție Egali în drepturi și suverani în posesiunile stăpânite principii electori constituiau un senat imperial ce contribuia la consolidarea statului Ei erau singurii investiți cu autoritate decizională și reușeau să formeze un corp de funcționari fideli în fruntea unui serviciu de administrare generală Puterea lor era contrabalansată de Reichstag-Dieta Imperială adunare a Stărilor Stande a principilor laici și ecleziastici al cărei consimțământ era indispensabil oricărei acțiuni colective și de colegiul separat al orașelor creditat cu dreptul de a se pronunță asupra chestiunilor financiare Restrâns teritorial la spațiul german și sprijinit de cele trei structuri politico-administrative imperiul era angajat în drumul spre centralizare Dar instituțiile erau prea fractionate de disensiuni interne și impregnate de spirit particularist pentru a activă în comun accentuând tendințele centrifuge din Germania grăbind procesul de estompare și dezagregarea să teritorială Nici schisma bisericii și nici rolul lui Sigismund de Luxemburg în inițierea și desfășurarea Conciliului de la Konstanz din 1414-1418 nu a fost capabil să redea lustrul pierdut și aparență unei consistente marcate Carol și-a înfrumusețat capitala Praga și a înființat prima universitate germană în 1348 Wenceles fiul lui Carol a fost înlăturat de la ptuere de către electori din cauza lipsei de interes pentru dezvoltarea imperiului Fratele lui Wencelas Sigismund rege al Germaniei din 1410 a fost implicat în multe conflicte A reușit să pună capăt Marii Schisme a Papalității prin intervenția sa din Conciliul e la Constanța din 1414-1418 nu a putut să îi învingă pe Otmani în Ungaria teritoriu pe care îl obținuse prin căsătorie Războaiele din Boemia cu husitii unde devenise rege după fratele sau Wencelas în 1419 i-au distras atenția de la problemele interne ale imperiuluiDupă moartea lui Sigismund din 1437 ginerele sau Habsburgul Albert II de Austria i-a moștenit pământurile A murit timpuriu în 1439 că și fiul său Laszlo V în 1457 iar Habsburgii au pierdut Boemia și Ungaria Vărul sau Albert împăratul Frederic III a reușit să pună capăt să se impună cu mare greutate doar în imperiu și în teritoriile austriece moștenite în familie "Maladia mortală" imperială s-a manifestat de-a lungul secolului XV Pe plan religios principii locali au preluat dreptul de intervenție în problemele bisericii pe care împăratul nu mai era capabil să-l exercite La conciliul de la Konstanz împăratul a negociat cu papa un concordat care conferea monarhului autoritatea de a superviza alegerile canonice din Germania Pe fondul dezlănțuirii intereselor particulare și manifestării nepotismului practicilor simoniace și traficului de influențăs-a stârnit un scandal ce încuraja violență reformatoare a predicatorilor populari și răspândirea curentelor eretice Neputință împăratului de a lua măsuri a lăsat mâna liberă principilor de a acționa după bună lor cuviință pe propriile teritorii pentru reformarea clerului și instituției ecleziastice Mișcarea de colonizare în teritoriile slave a fost abandonată abandonandu-și conaționalii în față contraofensivei polono-lituaniene de după 1386 Înfrângerile Cavalerilor Teutoni de la Grunwald-Tanneberg în 1410 și Marienburg în 1422 încheiate cu umilitoarea pace de la Torun în 1466 au dovedit izolarea dramatică Pasivitatea imperiului a dus la pierderea unei mari părți a cuceririlor întreprinse în secolele anterioare încurajând instabilitata frontierei estice Între 1419-1434 s-a desfășurat rebeliunea husită Sigismund de Luxemburg i-a lăsat pe principi să preia singuri misiunea de a coaliza forțele În final Sfântul Imperiu Roman s-a dezembrat Pe fondul unor războaie neîncetate teritoriul s-a împărțit în 350 de unități distincte-Landschaften conduse de principi suverani Doar câteva au contat că forță și influență Fiecare principe și-a creat propriul consiliu-Hafrat înzestrat cu juriști specializați în drept roman a înființat o capitală a adoptat decizii prin intermediul ordonanțelor de interes general a creat o justiție și o armata întreținute cu ajutorul unui sistem fiscal de drept public Că și autoritate imperialăautoritatea principilor era temperată de Landtag-Dieta teritorială Mărcile orientale recent colonizate au devenit statele cele mai puternice În 1441 Brandenburg a fost atribuit de Sigismund de Luxemburg lui Frederic de Hohenzollern burgraf al Nurnbergului că recompensă pentru sprijinul acordat la înscăunare Câștigarea dreptului electoral în 1417 a făcut din noul principe și urmașii săi unii dintre cei mai importanți personalități din imperiu iar extinderea teritorială și ocuparea Berlinului în 1442 au conferit vechii mărci dimensiunile și forța care o vor situa într-o poziție dominantă A două structura teritorială a fost electoratul de Saxonia-Wittenberg atribui în 1423 de împărat puternicei familii nobiliare de Wettin ce stăpânea Meissen și Thuringia Spre sfârșitul secolului XIV patrimoniul Habsburgilor s-a divizat iar Boemia și Ungaria ieșite în 1457 de sub stăpânirea familiei de Luxemburg s-a întors împotriva dinastiei a cărei reședința Viena a fost cucerită de Matias Corvin în 1485 Situația a fost redresată de Maximilian I Intrând în posesia Țărilor de Jos grație căsătoriei cu fiica lui Carol Temerarul ducele Burgundiei s-a încoronat în 1486 că rege al romanilor și a recucerit Viena în 1490 primind Tyrolul La moartea tatălui său Maximilian era în fruntea unui imens domeniu ce se întindea de la Triest la Amsterdam A dobândit înfloritoarele Țări de Jos prin căsătoria cu Maria de Burgundia în 1477 A respins atacurile francezilor asupra teritoriilor În imperiu unde a preluat coroana tatălui său în 1493 reformele lui au eșuat inițiat dar apoi s-au bucurat de succes grație alianțelor matrimoniale pe care le-a pregătit cu grijă Casa de Austria a redevenit imperială și a devenit una dintre cele mai mari puteri ale Europei Asupra imperiului nu mai există nicio autoritate nominală iar micile comuniati rurale au dat naștere confederației helvete și formarea Țărilor de Jos de către principatele germane și politică de centralizare și unificare a casei princiare de Burgundia Prin căsătoria fiului său Filip cel Frumos cu moștenitoarea Regatului Spaniol și dubla căsătorie a nepoților săi Ferdinand și Maria cu moștenitorii tronului Ungariei și Boemiei s-au pus bazele ascensiunii Habsburgilor care vor atinge apogeul prin imperiul lui Carol Quintul devenit împărat în 1519 după moartea bunicului său Maximilian I Fragmentat ta maximum pradă disensiunilor interne Sfântul Imperiu Roman a devenit în ipostaza sa germană un teren ideal pentru experimentul reformator al lui Martin Luther Austria și Habsburgii Numele dinastiei este dat de castelul Habsburg din Suabia Castelul a fost ridicat în secolul al-X-lea de un senior suab Gortrand cel Bogat Un urmaș al contelui pe nume Werner și-a luat numele de conte de Habsburg transmițându-l urmașului său În 1271 Rudolf de Habsburg devine împărat romano-german și intră în conflict cu regele Boemiei Rudolf iese victorios și ia în stăpânire Austria și Tirolul Urmașii săi vor alipi alte teritorii ca în 1526 când Ferdinand I cucerește Boemia Mai mult de 400 de ani vor fi Habsburgii Împărații Sfântului Imperiu Roman până la desființarea lui în 1806 Schönbrunnerjpg|290px|thumb|Part of the imperial coat 1857]] În ] ] devine Imperiu după anexarea teritoriilor de la stânga Rinului sub ] iar împăratul german ] este în același timp și împărat austriac numit ] Viena rămâne până la desființarea Imperiului romano-german în 1806 capitala Sfântului Imperiu o capitală dublă ] din 1815 după a doua exilare a lui Napoleon I a restaurat granițele Sfântului Imperiu fără a restaura Imperiul romano-german însuși Germania numită ] a devenit o confederație de state independente conduse parlamentar de către Imperiul Austriac Graf von ] cu parlamentul în Frankfurt am Main In 1866 în urma războiului austro prusac Austria este nevoită să se desprindă din Confederația Germană În 1871 în urma războiului franco prusac ] abdică iar Germania devine din nou imperiu sub conducere prusacă fără Austria Berlin devine capitala noului imperiu Împreună cu teritoriile ocupate care nu au aparținut Confederației Germane se formează din nou Imperiul Austriac ] Deja în secolul al XVIII-lea Austria anexase în urma războaielor cu turcii ] noi teritorii balcanice Iliria Dalmația ] etc Vecinul ei ] este supranumit "Bolnavul Europei" Deși nu are o concurență serioasă în Balcani în afară de tânăra ] care se erijează în apărătoare a ortodoxismului în Est-Europa Austria duce o politică continuă de lupte pentru acapararea de noi teritorii În cursul războiului de șapte ani ] obligă pe Habsburgii austrieci la cedarea bogatei regiuni ] În anii ]-] s-a luptat cu ] Acolo o revoluție a maselor populare sprijinită de burghezie a răsturnat monarhia bourbonă instaurând o republică efemeră și măcinată de lupte interne ] ] ] și ] puterile dominante ale Europei se proclamă apărătoare ale Bourbonilor dar vor suferi numai neajunsuri datorită unui general francez tânăr și capabil ] După primul război mondial Austria și Ungaria Imperiul Austro-Ungar pierd teritoriile ocupate Tratatele de la Saint-Germain și Versailles interzic atât Austriei cât și Germaniei o unificare politică Regiunile Imperiului romano-german între anii 1684 1806 Sfântul Imperiu Roman se compunea din ] ] din zece regiuni teritoriale ] ] ] ] sau ] ] Inferioară ] Superioară ] ] Superioară ] ] Bibliografie Extras din "Atlas des Enfants ou nouvelle Méthode pour apprendre la Géographie" A Lyon Chez Jean-Marie Bruyset Pere et Fils M DCC XC 1790 o ediție corectată și augmentată față de ediția originală din 1784 Vezi și ] ] al Doilea Reich ] al Treilea Reich sau Germania nazistă ] ] ] ] O sferă de influență este o regiune de influență politică care înconjoară o țară sau o regiune de influență economică din jurul unui oraș Când o țară cade în "sfera de influență" a unei alte țări prima ajunge subordonată celei mai puternice devenind un stat satelit sau o colonie De exemplu în perioada de maximă putere Imperiul Japonez avea o sferă de influență foarte largă guvernul nipon influențând procesele politice și economice sau guvernând în țări precum Coreea Manciuria Vietnam Taiwan și părți din China "Sfera de influență" japoneză putea fi ușor desenată pe hartă ca un "balon" vast care înconjura insulele nipone și națiunile asiatice pe care le controla În timpul războiului rece Europa Occidentală Japonia și Coreea de Sud erau considerate ca făcând parte din sfera de influență a Statelor Unite ale Americii în timp ce Europa Răsăriteană Coreea de Nord Cuba Vietnamul și până la Ruptura chino-sovietică Republica Populară Chineză erau considerate ca făcând parte din sfera de influență a Uniunii Sovietice Uneori părți ale aceleiași țări pot să cadă în sfere de influență diferite În era colonială statele tampon Iran și Tailanda aflate între imperiile britanic și rus respectiv între cel britanic și Franța erau divizate între sferele de infleunța ale acestor supraputeri De asemenea după incheierea celui de-al doilea război mondial Germania a fost divizată în patru zone de ocupație care mai târziu au constituit Germania de Vest – membră a NATO – și Republica Democrată Germană – membră a Pactului de la Varșovia Vezi și Imperiul American Imperiul Sovietic Hegemonie Legături externe Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Unificarea Germaniei într-un stat național integrat politic și administrativ a avut loc oficial la 18 ianuarie 1871 în Sala Oglinzilor de la Palatul Versailles din Franța Principii statelor germane de până atunci s-au adunat acolo pentru a-l proclama pe regele Wilhelm al Prusiei ca Wilhelm împărat al Imperiului German în urma capitulării Franței după Războiul Franco-Prusac Neoficial tranziția statelor germanofone înspre o organizare federală s-a desfășurat de-a lungul unui secol de experimente Unificarea a scos la iveală unele diferențe religioase lingvistice și culturale între locuitorii noii țări iar 1871 reprezintă doar un moment din procesul continuu de unificare Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană fusese dizolvat neoficial în 1806 după abdicarea împăratului Francisc al II-lea în timpul războaielor napoleoniene În pofida problemelor legale administrative și politice cauzate prin destrămarea Imperiului romano-german popoarele regiunilor germanofone ale vechiului imperiu aveau o tradiție legală lingvistică și culturală comună și au trăit experiențe similare în timpul Războaielor Revoluționare și Napoleoniene Franceze Liberalismul european a oferit o bază intelectuală pentru unificare prin contestarea modelelor dinastice și absolutiste de organizare socială și politică; manifestarea sa în regiunile germane a pus accent pe importanța tradițiilor educației și a unității lingvistice a popoarelor dintr-o zonă geografică Din punct de vedere economic înființarea Zollverein-ului uniune vamală prusac în 1818 și expansiunea sa spre includerea altor state din Confederația Germană a redus competiția dintre state și din cadrul statelor Apariția noilor mijloace de transport a facilitat afacerile și turismul ducând la noi contacte și uneori și la conflicte între germanofonii din toată Europa Centrală Modelul sferelor de influență creat de Congresul de la Viena din 1814–1815 după Războaiele Napoleoniene a stabilit dominația austriacă în Europa Centrală Totuși negociatorii de la Viena nu au ținut cont de forța crescândă a Prusiei în rândul statelor germane neprevăzând că Prusia avea să conteste supremația Austriei printre acestea Acest dualism german a prezentat două soluții la problema unificării așa-numita Kleindeutsche Lösung soluția Germania Mică Germania fără Austria sau Großdeutsche Lösung soluția Germania Mare Germania împreună cu Austria Istoricii nu au căzut încă de acord dacă Otto von Bismarck prim-ministrul Prusiei avea un plan de expansiune a Confederației Germane de Nord din 1866 spre a include și restul de state germane într-un imperiu sau dacă el doar căuta să extindă puterea Regatului Prusiei Pe lângă forța Realpolitik politicii realiste "pragmatice" practicată de Bismarck și alți factori au determinat mai multe protostate moderne să-și reorganizeze relațiile politice economice militare și diplomatice în secolul al XIX-lea Reacțiile împotriva iredentismului danez și a naționalismului francez au furnizat puncte focale ale unității germanilor Succesele militare în trei războaie regionale au generat entuziasm și mândrie pe care politicienii le-au exploatat pentru a promova unificarea Această experiență a fost ecoul realizărilor comune din timpul Războaielor Napoleoniene în deosebi al Războiului de Eliberare din 1813–1814 Creând o Germanie fără Austria unificarea politică și administrativă din 1871 a rezolvat cel puțin temporar problema dualismului Europa Centrală germanofonă la începutul secolului al nouăsprezecelea Articol principal Sfântul Imperiu Roman La începutul anilor 1800 țările germanofone numărau peste 300 de entități politice din cadrul Sfântului Imperiu Roman Dimensiunea lor varia de la cea a teritoriilor mici și complexe ale ramurilor familiei princiare Hohenlohe până la teritoriile mari și bine definite ale Regatului Bavariei și ale Regatului Prusiei Modul lor de guvernare varia și el erau orașe imperiale libere și ele de dimensiuni variate de la puternicul Augsburg până la minusculul Weil der Stadt; teritorii ecleziastice și ele cu influență și dimensiuni variate cum ar fi bogata Abație Reichenau și puternica Arhiepiscopie a Kölnului; și state dinastice cum ar fi Württemberg Aceste state formau Sfântul Imperiu Roman și la unele momente numărau peste 1000 de entități Din secolul al XV-lea cu câteva excep