Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Ani 1777 1778 1779 1780 1781 1782 1783 1784 1785 1786 1787 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte știință literatură și filozofie Sibiu Franz Joseph Müller a descoperit elementul chimic teluriu Nașteri 20 ianuarie Arhiducele Ioan de Austria d 1859 29 ianuarie Daniel-François-Esprit Auber compozitor și pedagog francez d 1871 18 martie John C Calhoun politician american d 1850 25 martie Caroline Bonaparte regină a Neapole și Sicilia d 1839 26 aprilie Maria Amalia a celor Două Sicilii regină a Franței d 1866 6 iulie Maria Louisa a Spaniei regină a Etruriei d 1824 14 iulie Arhiducele Maximilian de Austria–Este d 1863 7 septembrie Maria de Baden ducesă de Brunswick-Wolfenbüttel d 1808 16 septembrie Împăratul Daoguang al Chinei d 1850 27 octombrie Niccolò Paganini violonist violist chitarist și compozitor italian d 1840 1 noiembrie Frederick John Robinson prim-ministru al Marii Britanii d 1859 5 decembrie Martin Van Buren politician american al 8-lea președinte al Statelor Unite d 1862 Decese 16 iulie Louisa Ulrika a Prusiei soția regelui Adolf Frederick al Suediei n 1720 Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Iosif al II-lea arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Bavaria Carol Teodor principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1777-1799 Cehia Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Crimeea Șahin Ghirai ibn Topal Ahmed Ghirai ibn Devlet Ghirai II han din dinastia Ghiraizilor 1777-1782 1783 și Bahadîr Ghirai al II-lea ibn Agmed han din dinastia Ghiraizilor 1782-1783 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Florența Leopold I mare duce din dinastia Habsburg-Lorena 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1790-1792; ulterior rege al Cehiei 1790-1792; ulterior rege al Ungariei 1790-1792; ulterior rege al Germaniei 1790-1792; ulterior împărat occidental 1790-1792 Franța Ludovic al XVI-lea rege din dinastia de Bourbon 1774-1792 Genova Marco Antonio Gentile doge 1781-1783 Germania Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Gruzia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1762-1798; anterior rege în Kakhetia 1744-1762 Gruzia statul Imeretia Solomon I rege din dinastia Bagratizilor 1751-1765 1768-1784 Imperiul occidental Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Liechtenstein Alois I principe 1781-1805 Modena Ercole al III-lea Rinaldo duce din casa d'Este 1780-1796 Moldova Constantin Moruzi domnitor 1777-1782 și Alexandru Mavrocordat Deli-Bey domnitor 1782-1785 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Olanda Wilhelm al V-lea stathouder ereditar din dinastia de Orania 1751-1795 Parma și Piacenza Ferdinand duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1765-1802 Polonia Stanislaw August Poniatowski rege 1764-1795 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 și Pedro al III-lea rege 1777-1786 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 Rusia Ekaterina a II-a Alekssevna cea Mare împărăteasă din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1762-1796 Sardinia Vittorio Amedeo al III-lea rege din casa de Savoia 1773-1796 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1788; anterior duce de Parma și Piacenza 1731-1736; anterior rege al Siciliei 1734-1759 Statul papal Pius al VI-lea papă 1775-1799 Suedia Gustav al III-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1771-1792 Transilvania Samuel Brukenthal guvernator 1774-1787 Ungaria Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790 Valahia Alexandru Ipsilanti domnitor 1774-1782 1796-1797; ulterior domnitor în Moldova 1786-1788 și Nicolae Caragea domnitor 1782-1783 Veneția Paolo Renier doge 1779-1789 Africa Așanti Osei Kwame așantehene 1777-cca 1801 Bagirmi Hadji Muhammad al-Amin mbang 1751-1785 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Junju și Semakokiro kabaka 1764-1794 Bunyoro Olimi al IV-lea Kasoma mukama cca 1780-cca 1785 Burundi Mutaga al III-lea Sebidingwa mwami din a treia dinastie cca 1768-cca 1801 Dahomey Kpengla Adunzu Gnansunu rege 1774-1789 Darfur Muhammad Tairab ibn Ahmad Bakr sultan cca 1756 1757-1787 Ethiopia Takla Guiyorguis I Fekr Sagad împărat 1779-1784 1788-1789 1794-1795 1795-1796 1798-1799 1800 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kanem-Bornu Ali al IV-lea sultan cca 1753-cca 1793 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Sidi Mohammed III ibn Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1757-1790 Munhumutapa Changara rege din dinastia Munhumutapa 1759-1785 Oyo Abiodun rege cca 1770-cca 1789 Rwanda Cyilima al II-lea Rujugira rege cca 1768-cca 1792 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Ali al II-lea ibn Hussein bey din dinastia Husseinizilor 1759-1782 și Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Timur Șah suveran din dinastia Durrani 1772-1793 Arabia Abd al-Aziz ibn Muhammad emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1765-1803 Bahrain al-Khalifah I ibn Muhammad ibn Faisal emir din dinastia al-Khalifah 1782-1783 Iran Agha Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1779-1797 Iran Horasan Șahruh șah din dinastia Afșarizilor 1748-1796 Iran Isfahan Ali Murad șah din dinastia Zand 1779-1785 Iran Safavizii Hussain al II-lea șah din dinastia Safavidă 1753-1786 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Ahmad ibn Said imam din dinastia Bu Said 1744 sau 1749-1783 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Muhammad Șah sau Tuanku Muhammad sultan 1781-1795 Birmania statul Arakan Sandathaditha rege din dinastia de Mrohaung 1777-1782 și Thamada rege din dinastia de Mrohaung 1782-1785 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 Cambodgea Preah Mechas Ang Eng Nac I Nac Ong An rege 1779-1782 1794-1796 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Chongjo Yi Sun rege din dinastia Yi 1777-1800 India Warren Hastings guvernator general 1774-1785; anterior guvernator de Bengal 1772-1774 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ieharu principe imperial din familia Tokugaua 1760-1786 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Nanta-Sen Chao Nan rege 1782-1792 Laosul superior Sulinga-Vongsa rege 1769 1781-1787 1791 Maldive Nur ad-Din Hadji Hassan sultan 1778-1798 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono I sultan 1755-1792 Mataram Surakarta Pakubowono al II-lea Prabu Swarga sultan 1755-1788; anterior sultan în Mataram 1749-1755 Nepal statul Gurkha Rana Bahadur Șah Nirjunanda Svami rege 1778-1799 Sri Lanka statul Kandy Kirti Sri Rajasinha rege 1747-1782 și Rajadhi Rajasinha rege 1782-1798 Thailanda statul Ayutthaya Phya Taksin rege 1767-1782 și Pra Putthayodfa Chulaloke Rama I rege din dinastia Chakri 1782-1809 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 Vietnam Tay-son Nguyen Van-Nhac conducător 1778-1793 Vietnam Hue Nguyen Phuc Anh rege din dinastia Nguyen 1778-1802; ulterior împărat în statul Vietnam 1802-1820 Vietnam Taydo Trinh Sam rege din dinastia Trinh 1767-1782 Trinh Can rege din dinastia Trinh 1782 și Trinh Khai rege din dinastia Trinh 1782-1786 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 15 martie 16 martie 17 martie 18 martie 19 martie 17 martie este a 76-a zi a calendarului gregorian Evenimente 45 îHr În ultima sa victorie Iulius Caesar învinge forțele lui Pompei conduse de Titus Labienus și Pompei cel Tânăr în bătălia de la Munda 180 Marcus Aurelius moare lăsându-l pe Commodus împărat al Imperiului Roman 455 Petronius Maximus devine cu sprijinul Senatului roman împărat al Imperiul Roman de Apus 1756 La New York este celebrată pentru prima dată Ziua Sfântului Patriciu St Patrick's Day 1861 Italia Statele peninsulei și Cele două Sicilii au fost unite de regele Victor Emmanuel II 1866 A început să funcționeze Banca României creată prin transformarea Băncii Imperiului Otoman sub numele de Bank of Roumania Primul președinte al Consiliului de administrație a fost Ion Ghica 1901 Cele 71 de tablouri ale pictorului olandez Vincent van Gogh expuse la galeria Bernheim-Jeune din Paris la 11 ani de la moartea sa au creat senzație 1939 Al Doilea Război Chino-Japonez Începe Bătălia de la Nanchang între kuomintang și japonezi 1948 A fost semnat la Bruxelles actul de naștere al Uniunea Europei Occidentale de către Belgia Franța Luxemburg Olanda și Marea Britanie UEO singura organizație europeană cu componență de apărare înființată în perioada războiului rece și care în prezent este formată din 28 de țări 1957 Președintele Filipine Ramon Magsaysay și alți 24 mor într-un accident de avion la Cebu Filipine 1959 Tenzin Gyatso al 14-lea Dalai Lama liderul spiritual al Tibetului fuge din țară autoexilându-se în India după o răscoală armată nereușită a populației tibetane 1969 Golda Meir devine prima femeie prim-ministru al Israel 1990 A fost inaugurată noua operă pariziană Opéra Bastille 2003 Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA Nașteri 1231 Împăratul Shijō al Japoniei d 1242 1473 Regele Iacob al IV-lea al Scoției d 1513 1738 Cesare Beccaria Bonesana jurist economist publicist italian d 1794 1751 Anders Dahl botanist suedez d 1789 1819 Alecu Russo poet prozator eseist critic literar român d 1859 1834 Gottlieb Daimler inginer inventator german d 1900 1856 Mihail Vrubel pictor rus d 1910 1881 Walter Rudolf Hess fiziolog elvetian laureat Nobel d 1973 1883 Urmuz Demetru Dem Demetrescu-Buzău scriitor român d 1923 1886 Prințesa Patricia de Connaught d 1974 1919 Nat King Cole cântăreț american d 1965 1938 Rudolf Nureev balerin și coregraf rus d 1993 1943 Tony Newman baterist englez 1949 Brândușa Prelipceanu jurnalistă și traducătoare română d 2002 1951 Kurt Russell actor american 1967 Billy Corgan muzician american Smashing Pumpkins Zwan Spirits in the Sky și Starchildren 1969 Ilie Bolojan politician român primar al municipiului Oradea Decese 45 îHr Titus Labienus general roman în bătălie 45 îHr Pompei cel Tânăr general roman executat 180 Marcus Aurelius împărat roman n 121 493 Sfântul Patriciu patron al Irlandei 1040 Harold Picior-de-Iepure rege al Angliei n 1015 1680 François de La Rochefoucauld scriitor francez n 1613 1782 Daniel Bernoulli matematician de origine germană n 1700 1845 Pierre François Marie Auguste Dejean entomolog francez n 1780 1846 Friedrich Bessel matematician și astronom german n 1784 1849 Willem al II-lea al Țărilor de Jos n 1792 1853 Christian Doppler fizician matematician austriac n 1803 1917 Franz Brentano filosof german n 1838 1941 Nicolae Titulescu om politic diplomat român n 1882 1956 Irene Joliot-Curie fiziciană chimistă franceză laureată a Premiului Nobel n 1897 1976 Luchino Visconti regizor italian de film n 1906 1996 René Clement regizor francez de film n 1913 2011 Romul Munteanu critic istoric literar și editor român n 1926 2012 Shenouda al III-lea al 117-lea cap al Bisericii Copte Ortodoxe din Alexandria n 1923 Sărbători Irlanda Ziua națională Ziua Sfântului Patriciu În calendarul romano-catolic Sf Patriciu episcop cca 385-461 Milenii Mileniul I îHr Mileniul I Mileniul al II-lea Secole Secolul I Secolul al II-lea Secolul al III-lea Decenii Anii 130 Anii 140 Anii 150 Anii 160 Anii 170 Anii 180 Anii 190 Anii 200 Anii 210 Anii 220 Anii 230 Ani 175 176 177 178 179 180 181 182 183 184 185 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Științe Literatură și Filozofie Nașteri Decese Marc Aureliu împărat roman Apuleius scriitor latin Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Ani 1829 1830 1831 1832 1833 1834 1835 1836 1837 1838 1839 __FARACUPRINS__ Anul 1834 MDCCCXXXIV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 17 ianuarie La Petersburg Rusia încheie cu Turcia o convenție prin care convin ca noii domnitori ai Principatelor să fie numiți de cele două Curți urmând ca în viitor aceștia să fie aleși de adunările obștești aprilie 1834 octombrie 1842 Începe domnia lui Alexandru D Ghica în Țara Românească aprilie 1834 iunie 1849 Începe domnia lui Mihai Sturza în Moldovei 26 mai Maria a II-a a Portugaliei își începe cea de-a doua domnie după ce-l forțeză pe Miguel I al Portugaliei să abdice Va domni 19 ani și va fi succedată de fiul ei cel mare 16 iulie William Lamb al 2-lea Viconte Melbourne îi succede Contelui Grey ca prim-ministru al Regatului Unit 1 august Sclavia a fost abolită în Imperiul Britanic prin "Slavery Abolition Act 1833" 7 septembrie Nemulțumit de amestecul de ținute de paradă domnitorul Alexandru Ghica stabilește că boierii "vor purta la zilele de paradă gugiumanuri de samur cu fundul roșu fericele sau contoșuri iarna" 16 octombrie Mare parte din Palatul Westminster este distrus de un incendiu neputând fi salvată de pompieri 7 decembrie Corabia Marița prima navă sub pavilion românesc a plecat în primul voiaj în afara granițelor țării pe ruta Sulina – Constantinopol comandant fiind Ioan Cristescu 10 decembrie Sir Robert Peel îi succede Lordului Melbourne ca prim-ministru al Regatului Unit Nedatate Louis Braille își perfectează sistemul Braille A fost înființată prima școală de fete de la noi din țară Fondatorul acestei instituții a fost Gheorghe Asachi La inițiativa lui Petrache Poenaru s-a constituit prin decret "Biblioteca Națională" prin donații de la cetățeni colectându-se pentru început circa 12000 de volume Petrache Poenaru va înființa și bibliotecile școlare Arte științe literatură și filozofie Eugène Delacroix pictează Femei din Alger Honoré de Balzac scrie Le père Goriot Nașteri 28 ianuarie Alexandru Cernat general român d 1893 8 februarie Dimitri Mendeleev chimist rus d 1907 15 februarie V A Urechia istoric scriitor om politic român membru fondator al Academiei Române d 1901 1 martie Gheorghe Ruset Roznovanu ofițer și politician român membru al familiei nobiliare Rosetti d 1904 17 martie Gottlieb Daimler inginer și inventator german d 1900 24 martie William Morris scriitor arhitect artist plastic și traducător englez d 1896 24 martie John Wesley Powell militar geolog explorator al Vestului american d 1902 4 aprilie Ducesa Elena de Bavaria d 1890 22 aprilie Gaston Planté fizician francez d 1889 21 mai Maria Isabella Prințesă de Toscana d 1901 23 iunie Alexandru Odobescu scriitor arheolog și om politic român d 1895 11 iulie James Abbott McNeill Whistler pictor american naturalizat ulterior în Marea Britanie d 1903 19 iulie Edgar Degas pictor francez d 1917 4 august John Venn logician și filosof englez d 1923 31 august Amilcare Ponchielli compozitor italian d 1886 12 octombrie Infanta Amelia Filipina a Spaniei Prințesă Adalbert a Bavariei d 1905 16 decembrie Léon Walras economist francez d 1905 Decese 5 ianuarie Claude Carra Saint-Cyr general francez de infanterie n 1760 7 ianuarie Infanta Maria da Assunção a Portugaliei n 1805 12 februarie Friedrich Schleiermacher teolog protestant și filozof german n 1768 20 mai Gilbert du Motier de La Fayette militar francez n 1757 23 iunie Matthias Lassel oftalmolog român n 1760 25 iulie Samuel Taylor Coleridge poet critic literar și filozof englez n 1772 7 august Joseph Marie Jacquard inventator francez n 1752 27 august Elisa Radziwill nobilă poloneză n 1803 4 septembrie Infanta Maria Francisca a Portugaliei n 1800 24 septembrie Împăratul Pedro I al Braziliei n 1798 29 septembrie Frederic Duce de Saxa-Altenburg n 1763 30 noiembrie Prințul William Frederick Duce de Gloucester și Edinburgh n 1776 27 decembrie Charles Lamb eseist englez n 1775 Suverani conducători Europa Anglia William al IV-lea rege din dinastia de Hanovra 1830-1837 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Ludovic-Filip rege din dinastia de Bourbon-Orleans 1830-1848 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Mihail Sturdza domnitor 1834-1849 Monaco Honore al V-lea principe 1819-1841 Muntenegru Petru al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1830-1851 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 și Miguel I de Braganca rege din dinastia de Braganca 1828-1834 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Alberto Magnanimul rege din casa de Savoia ramura Carignan 1831-1849 Saxonia Anton Klemens Theodor Marie Josef Johann Evangelista Nepomuk Franz Xaver Alois Januar rege din dinastia de Wettin 1827-1836 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Grigore al XVI-lea papă 1831-1846 Suedia Carol al XIV-lea Johan rege din dinastia Bernadotte 1818-1844 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Ioan Josika de Braniște guvernator 1822-1834 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Alexandru Ghica domnitor 1834-1842 Africa Așanti Osei Yaw Akoto așantehene 1824-1834 și Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Ogbebo obba cca 1816-? ? și Osemwende obba ?-ca 1850 ? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo Oluewo rege cca 1833-cca 1835 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Hussein al II-lea ibn Mahmud bey din dinastia Husseinizilor 1824-1835 1836 Wadai Abd al-Aziz sultan 1830-1835 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Turki ibn Abdallah imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1823-1834 Misari al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Misari I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834 și Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Abdallah ibn Ahmad I emir din dinastia al-Khalifah 1825-1843 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 și Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1834-1848 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Abdallah imam 1816-1835 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Șah sultan 1824-1836 Birmania statul Toungoo Bagyidaw rege din dinastia Alaungpaya 1819-1837 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 și Neac Ang Mey regină 1834-1840 1844-1845 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India William Cavendish Bentinck guvernator general 1828-1835 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Huy rege 1826-1840 Laosul superior Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 și Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang Tshul-khrims rgya-mtsho dalai lama 1822-1838 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Minh Mang Nguyen Thanh-To împărat din dinastia Nguyen 1820-1841 America Argentina Juan Jose Viamonte guvernator 1833-1834 și Manuel Vicente Maza guvernator 1834-1835 Bolivia Andres de Santa Cruz președinte 1829-1839; anterior președinte al Perului 1826-1827 1836-1839 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Joaquin Prieto președinte 1831-1841 Columbia Francisco de Paula Santander președinte 1832-1837 Costa Rica Jose Rafael de Gallegos Alvarado președinte 1833-1834 Juan Jose Lara președinte 1834 și Agustin Gutierrez Lizaurzabal președinte 1834-1835 Ecuador Juan Jose Flores președinte 1830-1835 1839-1845 El Salvador Joaquin de San Martin y Ulloa șef suprem 1832 1833-1834 1834 Lorenzo Gonzalez șef suprem 1834 Jose Gregorio Salazar șef suprem 1834 Carlos Salazar președinte 1834 Joaquin Escolan y Balibrera președinte 1834 1835 și Jose Maria Silva președinte 1834-1835 Guatemala Mariano Galvez președinte 1831-1838 Haiti Jean Pierre Boyer președinte 1818 1820-1843 Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Honduras Francisco Ferrera președinte 1833-1834 1834 1841-1844 și Joaquin Rivera președinte 1833 1834 1834-1835 1835-1836 Mexic Antonio Lopez de Santa-Anna președinte 1833-1835 1841-1842 1843 1844 1846-1847 1847 1853-1855 Nicaragua Benito Morales președinte 1833-1834 și Jose Nunez președinte 1834-1835 1837-1839; director suprem din 1838 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Peru Luis Jose Obregoso președinte 1833-1835 Statele Unite ale Americii Andrew Jackson președinte 1829-1837 Uruguay Jose Fructoso Rivera președinte 1830-1834 1838-1839 1839-1843 și Carlos Anaya președinte 1834-1835 Venezuela Jose Antonio Paes președinte 1830-1835 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Ani 1848 1849 1850 1851 1852 1853 1854 1855 1856 1857 1858 __FARACUPRINS__ Anul 185 MDCCCLIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 4 martie Franklin Pierce îi succede lui Millard Fillmore ca al 14-lea președinte al Statelor Unite 4 5 octombrie Începutul războiului din Crimeea dintre Imperiul Otoman și Rusia 17 octombrie Ca urmare a invadării Țării Românești de către trupele rusești și a declarației de război a sultanului domnitorul Barbu Știrbei se retrage la Viena Începe o perioadă de administrație și ocupație militară rusă care va dura până la 19 iulie 1854 28 octombrie Războiul din Crimeea Armata otomană traversează Dunărea și ajunge la Calafat în Țara Românească 4 noiembrie Războiul din Crimeea Bătălia de la Oltenița victorie turcească asupra rușilor 15 noiembrie Regina Maria a II-a a Portugaliei este succedată de fiul ei Pedro 15 noiembrie Războiul din Crimeea Bătălia de la Sinop Flota rusă distruge flota turcă Ia ființă "Școala de mică chirurgie" instalată lânga spitalul Filantropia București Arte științe literatură și filozofie 19 ianuarie Premiera operei lui Giuseppe Verdi Il Trovatore are loc la Teatrul Apollo din Roma Apare la Sibiu "Telegraful român" devenit ulterior organul de presă al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia și Sibiu La Roma are loc premiera operei lui Giuseppe Verdi Il Trovatore Trubadurul Se obține kerosenul prin distilarea petrolului Medicul francez Charles Gabriel Pravaz a inventat seringa Nașteri 16 ianuarie Vladimir Soloviov filosof poet și critic literar rus d 1900 30 martie Vincent van Gogh pictor olandez d 1890 28 mai Carl Larsson pictor suedez d 1919 10 iunie Ion Pop-Reteganul folclorist d 1905 18 iulie Hendrik Lorentz fizician olandez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică d 1928 16 septembrie Albrecht Kossel medic german laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină d 1927 21 septembrie Heike Kamerlingh Onnes fizician olandez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică d 1926 14 octombrie Ciprian Porumbescu compozitor român d 1883 Decese 16 ianuarie Arhiducele Rainer Joseph de Austria n 1783 27 februarie Augustus Mare Duce de Oldenburg n 1783 17 martie Christian Doppler matematician austriac n 1803 28 aprilie Ludwig Tieck scriitor german n 1773 15 noiembrie Maria a II-a a Portugaliei n 1819 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Wilhelm Matthias Naeff președinte 1853 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Modena Francesco al V-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1846-1859 Moldova Grigore Alexandru Ghica domnitor 1849-1853 1854-1856 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Danilo al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1851-1860; principe din 1852 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Parma Carol al III-lea duce din dinastia de Bourbon 1849-1854 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 și Pedro al V-lea rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1853-1861 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Vittorio Emmanuele al II-lea rege din casa de Savoia ramura Carignan 1849-1861; ulterior rege al Italiei 1861-1878 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Karl Borromaeus Schwarzenberg guvernator 1851-1858 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Valahia Barbu Știrbei domnitor 1849-1853 1854-1856 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abd al-Kadir al II-lea mbang 1846-1858 Barotse Sekeletu litunga 1851-1863 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Abbas I Hilmi Pașa conducător 1848 1849-1854 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 și Abd ar-Rahman ibn Muhammad uzurpator 1853-1854 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 Lunda Mulaji al II-lea a Mbala mwato-yamvo 1852-1857 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 China Wenzong Yizhu împărat din dinastia manciuriană Qing 1851-1861 Coreea statul Choson Ch'oljong Yi Chung rege din dinastia Yi 1849-1863 India James Andrew Broun guvernator general 1848-1856 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 și Iesada principe imperial din familia Tokugaua 1853-1858 Laos statul Champassak interregnum 1852-1856 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Justo Jose de Urquiza director 1852-1860; președinte din 1854 Bolivia Manuel Isidoro Belzu președinte 1848-1855 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Montt președinte 1851-1861 Columbia Jose Hilario Lopez președinte 1849-1853 și Jose Maria Obando președinte 1853-1854 Costa Rica Juan Rafael Mora Porras președinte 1849-1859 Republica Dominicană Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 și Pedro Santana președinte 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Ecuador Jose Maria Urbina Viteri conducător suprem 1851-1856 El Salvador Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Faustin Soulouque Faustin I președinte 1847-1859; împărat din 1849 Honduras Jose Trinidad Cabanas președinte 1852-1853 1854-1855 și Francisco Gomez y Arguelles președinte 1852 1853 Mexic Mariano Arista președinte 1851-1853 Juan Bautista Ceballos președinte 1853 Manuel Maria Lombardini președinte 1853 și Antonio Lopez de Santa-Anna președinte 1833-1835 1841-1842 1843 1844 1846-1847 1847 1853-1855 Nicaragua Jose Laureano Pineda președinte 1851-1853 și Frutos Chamorro președinte 1853-1855 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Jose Rufino Echenique președinte 1851-1855 Statele Unite ale Americii Millard Fillmore președinte 1850-1853 și Franklin Pierce președinte 1853-1857 Uruguay Juan Francisco Giro președinte 1852-1853 Venezuela Jose Gregorio Monagas președinte 1851-1855 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1884 1885 1886 1887 1888 __FARACUPRINS__ Evenimente 13 februarie Compozitorul german Richard Wagner moare de un atac de cord la Veneția Italia 24 mai Podul Brooklyn se deschide pentru trafic după 13 ani de construcție 5 iunie Primul tren Orient Express a fost pus în circulație și a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy Strasbourg München Viena Budapesta Szeged Jimbolia Timișoara Caransebeș Vârciorova Craiova Piatra Olt Pitești București Giurgiu Smârda 2627 km 22 iulie Regele zulu Cetshwayo kaMpande abia scapă de un atac al rebelilor la viața lui 12 august Ultimul Quagga a murit într-o grădină zoologică din Amsterdam 27 august Explozia principală a erupției vulcanului Krakatau Indonezia considerată cea mai mare catastrofă naturală a mileniului 30 octombrie Tratatul secret de alianță cu Imperiul Austro-Ungar În aceeași zi aderă la tratat și Germania România aderă la Tripla Alianță S-a aflat de această alianță abia după Primul Război Mondial Tratatul însemna aservirea României Austro-Ungariei în primul rând ceea ce excludea revendicarea Ardealului Nedatate Începe construcția Castelului Peleș Este inaugurată Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași 1883-1898 – Anglia reprimă răscoala din Sudan A fost inaugurată Opera Metropolitan din New York unul dintre centrele culturii muzicale mondiale Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust a compozitorului francez Charles Gounod Bacteriologul german Robert Koch descoperă cholera bacillus Antoni Gaudí începe să lucreze la Catedrala Sagrada Família din Barcelona Arte științe literatură și filozofie aprilie Luceafărul lui Mihai Eminescu este publicat în Almanahul Societății Academice Social Literare „România Jună din Viena Ion Creangă publică Moș Ion Roată Ion Roată și Cuza Vodă Poveste Moș Nichifor Coțcariul Claude Monet pictează Doamna cu umbrelă Nașteri 1 ianuarie Aristide Blank economist și finanțist român din perioada interbelică d 1960 3 ianuarie Clement Attlee prim ministru al Regatului Unit d 1967 6 ianuarie Gibran Khalil Gibran pictor filozof poet arab d 1931 10 ianuarie Maria Henrietta de Austria d 1956 13 ianuarie Prințul Arthur de Connaught nepot al reginei Victoriad 1938 14 ianuarie Nina Ricci creatoare franceză de modă d 1970 23 februarie Karl Jaspers filosof german d 1969 23 februarie Adolf al II-lea Prinț de Schaumburg-Lippe d 1936 25 februarie Prințesa Alice Contesă de Athlone d 1981 17 martie Urmuz autor român d 1923 6 aprilie Charlie Roberts fotbalist englez d 1939 9 mai José Ortega y Gasset filosof spaniol d 1955 18 mai Walter Gropius arhitect german d 1969 27 mai Andor Adorján scriitor traducător și jurnalist maghiar d 1966? 31 mai Onisifor Ghibu profesor român de pedagogie membru al Academiei Române d 1972 24 iunie Victor Franz Hess fizician austriac laureat Nobel d 1964 3 iulie Franz Kafka scriitor austriac d 1924 7 iulie Prințul Eitel Friedrich al Prusiei al doilea fiu al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei d 1942 19 iulie Vladimir Maiakovski poet rus d 1930 29 iulie Benito Mussolini dictator al Italiei d 1945 19 august Coco Chanel creatoare franceză de modă d 1971 2 septembrie Elisabeta Marie de Austria nepoată a împăratului Franz Joseph al Austriei d 1963 19 septembrie Hjalmar Bergman scriitor suedez d 1931 28 octombrie Prințul Felix de Bourbon-Parma d 1970 22 noiembrie Prințul Konrad de Bavaria membru al casei regale bavareze de Wittelsbach d 1969 4 decembrie Nicolae Cartojan autor biograf cercetător literar istoric literar pedagog publicist român d 1944 26 decembrie Maurice Utrillo pictor francez d 1955 Decese 21 ianuarie Prințul Carol al Prusiei n 1801 13 februarie Richard Wagner compozitor german n 1813 14 martie Karl Marx filosof german n 1818 15 aprilie Frederic Francisc al II-lea Mare Duce de Mecklenburg n 1823 16 aprilie Carol al II-lea Duce de Parma n 1799 19 aprilie Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg n 1852 30 aprilie Édouard Manet pictor francez n 1832 26 mai Abd el-Kader învățat arab lider al luptei algeriene de eliberare națională n 1808 29 mai Prințesa Mariana a Țărilor de Jos n 1810 6 iulie Ciprian Porumbescu compozitor român n 1853 24 august Henri conte de Chambord n 1820 3 septembrie Ivan Turghenev dramaturg rus n 1818 16 septembrie Franz Xavier Knapp pictor român n 1809 19 noiembrie Carl Wilhelm Siemens inginer britanic de origine germană n 1823 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Louis Ruchonnet președinte 1883 1890 Franța Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 și Ranavalona a III-a regină 1883-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Kura ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1880-1884 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Anthony William Gardiner președinte 1878-1883 și Alfred F Russell președinte 1883-1884 Lunda Mbumba mwato-yamvo 1874-1883 și Cimbindu uzurpator 1883-1884 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Ali al III-lea ibn Hussein Muddat bey din dinastia Husseinizilor 1882-1902 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Ayyub Khan pretendent 1880-1887 și Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Thibaw rege din dinastia Alaungpaya 1878-1885 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Frederick Samuel Robinson guvernator general 1880-1884 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Nur ad-Din Ibrahim sultan 1882-1886 1888-1892 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 Hiep Hoa Nguyen Phe-De împărat din dinastia Nguyen 1883 și Kien Phuc Nguyen Giang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1883-1884 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 Bolivia Narcisio Campero președinte 1880-1884 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada John Douglas Sutherland-Campbell guvernator general 1878-1883 și Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice guvernator general 1883-1888 Chile Domingo Santa Maria președinte 1881-1886 Columbia Jose Eusebio Otalora președinte 1882-1884 Costa Rica Prospero Fernandez Oreamuno președinte 1882-1885 Republica Dominicană Ulises Heureaux președinte 1882-1884 1887-1899 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 și Jose Maria Placido Caamano y Gomez Gornejo președinte 1883-1888 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Jose Maria Orantes președinte 1882-1883 și Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 și Luis Bogran președinte 1883-1885 1885-1886 1886-1891 Mexic Manuel Gonzalez președinte 1880-1884 Nicaragua Joaquin Zavala președinte 1879-1883 și Adan Cardenas președinte 1883-1887 Paraguay Bernardino Caballero președinte 1880-1886 Peru Lisardo Montero președinte 1881-1883 și Miguel Iglesias președinte 1883-1885 Statele Unite ale Americii Chester Allan Arthur președinte 1881-1885 Uruguay Maximo Santos președinte 1882-1886 1886 Venezuela Antonio Guzman Blanco președinte 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă William Francis Drummond Jervois guvernator 1882-1889 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1914 1915 1916 1917 1918 1919 1920 1921 1922 1923 1924 __FARACUPRINS__ 1919 MCMXVIX a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 5 ianuarie Crearea Partidului Muncitoresc Național–Socialist German NSDAP – partidul nazist 18 ianuarie La Paris la Palatul Versailles se deschid lucrările Conferinței de Pace 18 ianuarie A fost fondată compania Bentley Motors 11 februarie Friedrich Ebert este ales de către Adunarea Națională primul președinte al Republicii de la Weimar și rămâne în această funcție până în 1925 3 februarie Trupele sovietice ocupă Ucraina 8 februarie Primul zbor comercial aerian Paris – Londra 14 februarie Începe Războiul polono-sovietic terminat în 1921 cu victoria polonezilor 2 martie Prima Internațională Comunistă are loc la Moscova 6 martie Ungariei i se înmânează hotărârea Consiliului Militar interaliat de la Paris Nota Vyx privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania 19 martie La Universitatea din București în cadrul măsurilor de pedepsire a celor care au pactizat cu germanii se instituie o "comisie de cercetare" a profesorilor universitariSunt incriminați mai mulți universitari care s-au comportat servil în timpul ocupației germane unii au fost îndepărtați din învățământ altora li se interzice temporar să țină cursuri 21 martie În Ungaria are loc o revoluție care răstoarnă guvernul Károly Mihály proclamându-se Republica Sovietică Ungaria condusă de Béla Kun 23 martie A fost fondat "Fasci di Combattimento" partidul fascist italian de către Benito Mussolini Il Duce 1 aprilie România adoptă calendarul gregorian Ziua de 1 aprilie stil vechi devine 14 aprilie stil nou 11 aprilie A fost creată Organizația Internațională a Muncii cu sediul la Geneva România este membru fondator 19 aprilie A apărut la București revista literară Sburătorul condusă de Eugen Lovinescu 1 mai Guvernele sovietic și ucrainean au adresat guvernului român doua ultimatumuri prin care îi cereau să părăsească în 24 de ore Basarabia și Bucovina 4 mai În China s–a declanșat "Mișcarea 4 Mai" antifeudală și antiimperialistă Ziua Tineretului Chinez 5 mai A fost creată la Geneva Liga Societăților de Cruce Roșie LORCS ca organ de legatură permanentă între societățile naționale de Cruce Roșie 15 mai Începe războiul greco-turc prin debarcarea de trupe grecești la Izmir în Antolia 25 mai Vulcanul Kelut erupe în insula Java – 16000 morți 28 iunie A fost semnat Tratatul de la Versailles Franța act ce a dus la încheierea primului război mondial Germania își pierde toate coloniile; Alsacia și Lorena revin Franței Eupen și Malmedy Belgiei Poznania și Prusia Orientală Poloniei Polonia este recunoscută ca stat independent Germania este obligată să desființeze serviciul militar obligatoriu să limiteze forțele armate la 100000 de militari și să plătească despăgubirile de război care vor fi stabilite 20 iulie Are loc atacul trupelor maghiare asupra armatei române Armata română trece Tisa și pătrunde pe teritoriul ungar 28 iulie Se instaurează administrația română la Timișoara Banatul este împărțit între România 2 3 și Serbia 1 3 1 august Principele Carol comandantul regimentului de vânători de munte a cerut autorizația să se căsătorească cu Ioana-Maria-Valentina Zizi Lambrino În aceeași zi adresează o scrisoare regelui Ferdinand prin care renunță pentru a doua oară la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României pentru sine și pentru descendenții săi 3 august Armata română intră în Timișoara 4 august Armata română a intrat victorioasă în Budapesta Sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 în Ungaria 19 august Afghanistan își câștigă independența față de Marea Britanie 31 august Este constituit Partidul Comunist American 4 septembrie Înființarea la București a Societății Opera artiștii asociați; la 22 septembrie același an va lua numele de Societatea lirică română Opera nucleul Operei Române de mai târziu 10 septembrie Puterile aliate semnează la Saint Germain Franța Tratatul de pace cu Austria Prin acest tratat se recunoștea pe plan internațional unirea Bucovinei cu România 12 septembrie Guvernul I Brătianu demisionează motivat de faptul că Consiliul Suprem de la Conferința Păcii a nesocotit Tratatul de alianță din 1916 și a impus României condiții incompatibile cu demnitatea și interesele sale economice și politice Va urma un guvern de generali condus de generalul Arthur Văitoianu 12 septembrie Decret-lege privind înființarea Universității Regele Ferdinand din Cluj Primul rector a fost Sextil Pușcariu Universitatea maghiară din Cluj s-a refugiat la Szeged 27 noiembrie Tratatul de la Neuilly-sur-Seine României i se recunoaște granița din 1913 28 noiembrie România semnează la Washington o serie de acorduri internaționale cu privire la stabilirea zilei de lucru de 8 ore și a săptămânii de lucru de 48 de ore în stabilimentele industriale vârsta minima de admitere a copiilor în muncile industriale lucrul de noapte al femeilor și copiilor munca femeilor înainte și după naștere 28 noiembrie Guvernul Văitoianu își prezintă demisia 28 noiembrie Lady Nancy Astor devine prima femeie aleasă în Parlamentul britanic 1 decembrie Este investit primul guvern de coaliție din istoria interbelică a României condus de Alexandru Vaida-Voievod 1 dec 1919–13dec 1920 10 decembrie România semnează Tratatele de pace cu Austria și Bulgaria după încheierea primului război mondial 23 decembrie Un cutremur în Mexic a făcut peste 7000 de victime Nedatate 1919-1932 – Perioada prohibiției în SUA Academia Română organizeazăfestivități comemorative cu ocazia împlinirii a 18 secole de la moartea împăratului Traian Insurecțiile din Silezia Insurecția din Polonia Mare 1918-1919 Olanda inițiază un program complex de creștere a suprafeței țării prin înființarea de poldere Nașteri 1 ianuarie JD Salinger autor american d 2010 7 ianuarie Elena Ceaușescu d 1989 14 ianuarie Giulio Andreotti politician italian prim-ministru al Italiei d 2013 26 februarie Constant Tonegaru poet român d 1952 3 martie Peter Abrahams scriitor sud-african 14 martie Alexandru Paleologu scriitor diplomat om politic d 2005 17 martie Nat King Cole cântăreț american d 1965 28 iunie Ion Desideriu Sârbu romancier eseist filozof profesor de filozofie român autor de literatură de sertar d 1989 2 iulie Ștefan Fay scriitor român d 2009 10 iulie Pierre Gamarra scriitor francez d 2009 14 iulie Lino Ventura actor francez d 1987 15 iulie Iris Murdoch scriitoare și filozoafă irlandeză d 1999 20 iulie Edmund Hillary alpinist și explorator neozeelandez d 2008 31 iulie Primo Levi scriitor și chimist italian d 1987 5 septembrie Rudolf de Habsburg-Lorena fiu al împăratului Carol I al Austriei d 2010 26 septembrie Matilde Camus scriitor francez d 2012 15 octombrie Sándor Asztalos cel tânăr scriitor poet muzicolog și critic muzical maghiar d 1970 Decese 6 ianuarie Theodore Roosevelt al 26-lea președinte al SUA laureat al Premiului Nobel n 1858 15 ianuarie Rosa Luxemburg teoreticiană marxistă polonezo-germană n 1871 18 ianuarie Arhiducele Ludwig Viktor de Austria n 1842 22 ianuarie Carl Larsson pictor suedez n 1853 27 ianuarie Endre Ady poet maghiar n 1877 28 ianuarie Marele Duce Paul Alexandrovici al Rusiei n 1860 28 ianuarie Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei n 1860 28 ianuarie Marele Duce Nicolai Mihailovici al Rusiei n 1859 28 ianuarie Marele Duce George Mihailovici al Rusiei n 1863 3 februarie Maria Theresa de Austria-Este regină a Bavariei n 1849 21 februarie Prințul Karl Anton de Hohenzollern fratele mai mic al regelui Ferdinand I al României n 1868 4 aprilie William Crookes chimist și fizician englez n 1832 10 aprilie Emiliano Zapata unul din conducătorii revoluției mexicane n 1879 23 aprilie Prințesa Marie Isabelle d'Orléans contesă de Paris n 1848 4 mai Milan Rastislav Štefánik astronom politician și general slovac n 1880 15 iunie Prințul Francisco José de Braganza n 1879 19 iunie Petre P Carp politician prim-ministru critic literar și traducător n 1837 30 iunie John William Strutt Rayleigh fizician englez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică 1904 n 1842 15 iulie Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 21 iulie Eremia Grigorescu general de artilerie comandantul trupelor române în bătălia de la Mărășești ministru de război n 1863 9 august Ruggiero Leoncavallo compozitor italian 24 august Friedrich Naumann politician german publicist și teoretician al liberalismului n 1860 12 septembrie Leonid Andreev scriitor rus n 1871 22 septembrie Alexandru A Suțu pionier al psihiatriei române n 1837 1 octombrie Charlotte Ducesă de Saxa-Meiningen n 1860 13 octombrie Karl Gjellerup scriitor danez n 1857 14 octombrie Georg Wilhelm von Siemens industriaș german n 1855 19 noiembrie Alexandru Vlahuță scriitor român n 1858 3 decembrie Pierre-Auguste Renoir pictor francez n 1841 Premii Nobel Fizică Johannes Stark Medicină Jules Bordet Literatură Carl Friedrich Georg Spitteler Pace Thomas Woodrow Wilson Suverani conducători Europa Albania Turhan Pașa Permeti președinte 1918-1920 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Karl Seitz președinte 1918-1920 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Gustave Ador președinte 1919 Finlanda Kaarlo Gustav Emil Mannerheim regent 1918-1919; ulterior președinte 1944-1946 și Kaarlo Juho Stahlberg președinte 1919-1925 Franța Raymond Poincare președinte 1913-1920 Germania Friedrich Ebert președinte 1919-1925 Grecia Alexandru rege din dinastia Glucksburg 1917-1920 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Irlanda Eamon De Valera președinte 1919-1922 1959-1973 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1918-1921; anterior rege al Serbiei 1903-1918 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Marie-Adelaide mare ducesă din dinastia de Nassau 1912-1919 și Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Albert principe 1889-1922 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Jozef Pilsudski președinte 1918-1922 Portugalia Joao de Canto e Castro Silva Antunes președinte 1918-1919 și Antonio Jose de Almeida președinte 1919-1923 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Rusia Iakob Mihailovici Sverdlov președinte 1917-1919 și Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1919-1922; ulterior președinte al Uniunii Sovietice 1922-1946 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Benedict al XV-lea papă 1914-1922 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Mihaly Karolyi președinte 1919 Sandor Garbai președinte 1919 arhiducele Iosif regent 1919 Africa Africa de sud Sydney Charles Buxton guvernator general 1914-1920 Bagirmi Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Daniel Edward Howard președinte 1912-1919 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 și Aman-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1919-1929; rege din 1926 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kuwait Salim ibn Mubarak emir din dinastia as-Sabbah 1917-1921 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Xu Shichang președinte 1918-1922 India Frederick John Napier Thesiger vicerege 1916-1921 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Iakob Mihailovici Sverdlov președinte 1917-1919 și Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1919-1922; ulterior președinte al Uniunii Sovietice 1922-1946 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Hipolito Yrigoyen președinte 1916-1922 1928-1930 Bolivia Jose N Gutierrez Guerra președinte 1917-1920 Brazilia Francisco de Paula Rodrigues Alves președinte 1902-1906 1918-1919 și Epitacio da Silva Pessoa președinte 1919-1922 Canada Victor C W Cavendish guvernator general 1916-1921 Chile Juan Luis Sanfuentes președinte 1915-1920 Columbia Marcos Fidel Suarez președinte 1918-1921 Costa Rica Federico Tinoco Granados președinte 1917-1919 Juan Bautista Quiros Segura președinte 1919 și Francisco Aguilar Barquero președinte 1919-1920 Cuba Mario Garcia Menocal președinte 1913-1921 Republica Dominicană Francisco Henriques y Carvajal președinte 1916-1922 Ecuador Alfredo Baquerizo Moreno președinte 1916-1920 El Salvador Alfonso Quinones Molina președinte 1914-1915 1918-1919 1923-1927 și Jorge Melendez președinte 1919-1923 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Philippe Sudre d'Artiguenave președinte 1915-1922 Honduras Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 și Francisco Bogran președinte 1919-1920 Mexic Venustiano Carranza președinte 1914-1920 Nicaragua Emiliano Chamorro Vargas președinte 1917-1920 1926 Panama Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Manuel Franco președinte 1916-1919 și Jose P Montero președinte 1919-1920 Peru Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 și Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii Thomas Woodrow Wilson președinte 1913-1921 Uruguay Feliciano A Viera președinte 1915-1919 și Baltasar Brum președinte 1919-1923 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă Arthur William de Brito Savile Foljambe guvernator 1912-1920; guvernator general din 1917 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Ani 1954 | 1955 | 1956 | 1957 | 1958 | 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 | 1964 Anul 1959 MCMLIX a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 2 ianuarie URSS lansează prima sondă spațială spre Lună Luna 1 Lunik-1 primul obiect pământean care s-a apropiat de satelitul natural al Pământului la 6500 km 3 ianuarie Alaska devine cel de-al 49-lea stat al Statelor Unite 7 ianuarie Statele Unite recunosc noul guvern cubanez al lui Fidel Castro 8 ianuarie Charles de Gaulle la 68 de ani a devenit primul președinte al celei de-a cincea Republici Franceze 9 ianuarie În Franța Michel Debré este prim ministru André Malraux ministru al Culturii 13 ianuarie Comuniștii cubanezi execută 71 de suporteri ai lui Fulgencio Batista 14 ianuarie Exploratorii din Japonia au fost uimiți când au găsit în viață doi dintre cei 15 câini sakhalin husky pe care i-au abondonat cu unsprezece luni mai devreme; câinii au fost legați cu lanțuri echipa gândindu-se că va reveni să-i recupereze Masami Muriyama conducătorul câinilor a găsit în viață doi dintre ei dând din coadă și aflați într-o condiție bună Povestea a stat la baza filmului japonez Nankyoku Monogatari din 1983 și a celui american Eight Below din 2006 27 ianuarie Nikita Hrușciov deschide cel de-al XXI-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice; participă 1500 de delegați inclusiv lideri comuniști din 70 de țări 27 ianuarie Directorul NASA T Keith Glennan dezvăluie că au fost selectați primii 110 candidați pentru a deveni primul american în spațiu și că el crede că omul va ateriza pe Lună până în 1969 Omul de știință Eugen Sänger din Stuttgart prezice că omul ar putea să se apropie de viteza luminii până în 1999 atingând o viteză de 670 milioane de mile h 3 februarie Un avion charter care transportă muzicienii Buddy Holly Ritchie Valens și Bopper Big se duce în jos în condiții de ceață în apropiere de Clear Lake Iowa ucigând toți cei 4 pasageri la bord inclusiv pilotul Mai târziu tragedia este numită "Ziua când muzica a murit" popularizată în piesa "American Pie" a lui Don McLean în 1972 17 februarie SUA lansează Vanguard II primul satelit meteo 18 februarie Femeile din Nepal votează pentru prima dată 3 martie Statele Unite au lansat satelitul Pioneer IV la scurt timp după miezul nopții Obiectul a devenit prima navă spațială americană care a scăpat de gravitația Pământului 17 martie Tenzin Gyatso al 14-lea Dalai Lama liderul spiritual al Tibetului fuge din țară autoexilându-se în India după o răscoală armată nereușită a populației tibetane 2 aprilie NASA anunță numele celor șapte astronauți pentru Programul Mercury 10 aprilie Prințul moștenitor Akihito al Japoniei se căsătorește la Tokyo cu Michiko Shoda printr-o ceremonie șintoistă care durează 15 minute 1 iunie La patru zile după ce s-a întors din spațiu maimuța Miss Able a murit în urma unei reacții la anestezie în timpul unei operații chirurgicale pentru scoaterea electrozilor 9 iunie Este lansat la apă "George Washington" primul submarin dotat cu rachete balistice 16 iulie Nikita Hrușciov își dă "angajamentul său solemn" că URSS nu va începe "niciodată niciodată niciodată" un război 31 iulie Crearea organizației separatiste basce ETA 7 august SUA lansează Explorer VI care va trimite pentru prima dată fotografii ale Terrei din spațiu 15 august Cipru își câștigă independența 1 septembrie Au fost restabilite relațiile diplomatice dintre România și Japonia întrerupte la 31 octombrie 1944 după ce România se alăturase coalției antihitleriste 12 septembrie Misiunea sovietică Luna 2 prima sondă ce a atins suprafața lunară 15 septembrie Voiajul lui Nikita Hrușciov în SUA 15-28 sept 7 octombrie Misiunea sovietică Luna 3 trimite pentru prima dată 29 de fotografii cu partea întunecată a Lunii 13 octombrie SUA lansează Explorer VII 28 octombrie A fost emis Decretul 410 al Prezidiului Marii Adunări Naționale pentru regimul general al cultelor religioase prin care se preciza că pot fi admiși în monahism bărbați la vârsta de 55 ani și femei la 50 de ani „dacă renunță la salariu sau la pensia de la stat dacă nu sunt căsătoriți și dacă nu au obligații pe baza Codului familiei 12 noiembrie S-a deschis la Belgrad prima expoziție industrială românească din perioada postbelică organizată de Camera de Comerț a României 20 noiembrie Declarația Drepturilor Copilului este adoptată de ONU 27 noiembrie Criminalul de război nazist dr Josef Mengele "Îngerul Morții" de la lagărele de concentrare Auschwitz și Birkenau i-a fost acordată cetățenie de către Paraguay Dictatorul Alfredo Stroessner a refuzat să permită extrădarea unui cetățean paraguayan Mai târziu Mengele a fugit în Brazilia și nu a fost niciodată capturat trăind până în 1979 când s-a înecat 28 noiembrie Victimele intoxicației accidentale cu mercur din golful Minamata Japonia din 1955 și familiile lor după o lună de proteste și-au asigurat un acord de compensare a prejudiciului 1 decembrie Este semnat Tratatul Antarcticii prin care s-a interzis efectuarea de teste militare în Antarctica Tratatul este semnat de 12 națiuni printre care și SUA 13 decembrie Arhiepiscopul Macarie al III-lea a fost ales drept primul președinte al Republicii Cipru cu 67% din voturile exprimate 23 decembrie La Universitatea Stanford chirurgul Richard Lower și asistentul său dr Norman Shumway a efectuat cu succes un transplant de inimă de la un câine la alt câine Anterior cea mai lungă supraviețuire a animalului-gazdă a fost de 7½ ore Câinele a supraviețuit fără dureri 8 zile apoi din cauza unei infecții a fost eutanasiat la 31 decembrie Nedatate În România salariul în agricultură este interzis iar terenul pe care țăranii nu îl pot cultiva este confiscat România Se dă decretul nr 92 prin care imobilele care aparțineau foștilor industriași marilor proprietari de terenuri bancherilor și marilor comercianți au fost naționalizate București 5 bărbați și o femeie au fost acuzați că sub amenințarea armelor ziua în amiaza mare au jefuit o mașină a Băncii Naționale a României furând un milion șase sute de mii de lei echivalentul unui milion de dolari de astăzi Cei cinci bărbați au fost executați la Jilava iar Monica Sevianu a cărei pedeapsă a fost comutată în închisoare pe viață a fost eliberată în cursul aministei din 1964 și a emigrat în Israel unde a decedat în 1977 Arte științe literatură și filozofie 20 iunie A avut loc premiera bucureșteană a operei Falstaff de G Verdi avându-l în rolul titular pe Petre Ștefănescu Goangă Karl Popper publică Logica descoperirii științifice 29 ianuarie Walt Disney lansează cel de-al 16-lea film animat Sleeping Beauty 6 aprilie Premiile Oscar au loc la RKO Pantages Theatre din Hollywood Gigi câștigă năuă premii Oscar inclusiv cel pentru cel mai bun film Nașteri 1 ianuarie Michel Onfray filosof francez 12 ianuarie Per Gessle chitarist suedez 20 ianuarie Cornelia Ardelean politician român 28 ianuarie Eugen Bejinariu politician român 4 februarie Monica Macovei avocat și politician român independent 14 februarie Renée Fleming cântăreață de operă americană 16 februarie John McEnroe jucător american de tenis de câmp 23 februarie Valentin Stan analist politic 4 martie Eugenia Vodă critic de film și realizator TV 18 martie Luc Besson regizor scenarist producător francez 20 martie Felicia Filip soprană română 15 aprilie Emma Thompson actriță britanică 16 aprilie Ovidiu Brânzan politician român 19 aprilie Florea Voinea politician român 25 aprilie Varujan Pambuccian politician român 27 aprilie Cezar Preda politician român 1 mai Marian Petrache politician român 1 iunie Cristian Popescu poet român d 1995 11 iunie Hugh Laurie actor și muzician englez 13 iunie Klaus Johannis politician român de naționalitate germană devenind in 2014 președintele României 15 iunie Alexandru Darie regizor român de teatru 19 iunie Christian Wulff politician creștin-democrat german 23 iunie Petru Tărniceru politician român 24 iunie Tania Filip actriță română 28 iunie Alex Leo Șerban critic român de film d 2011 2 iulie Cristian Diaconescu politician român 12 iulie Tupou al VI-lea rege al Tonga 26 iulie Kevin Spacey actor american 3 august Koichi Tanaka chimist japonez laureat Nobel 14 august Magic Johnson jucător american de baschet 27 august Claudiu Bleonț actor român 14 septembrie Morten Harket cântăreț norvegian 21 septembrie Crin Antonescu politician român 23 septembrie Jason Alexander actor american 7 octombrie Simon Cowell producător englez de televiziune antrepenor 10 octombrie Michael Klein fotbalist român d 1993 15 octombrie Sarah Ferguson Ducesă de York 15 octombrie Ion Mînzînă politician român 19 octombrie Teofan Savu arhiepiscop ortodox al Craiovei și mitropolit al Olteniei 26 octombrie Evo Morales președinte al Boliviei 5 noiembrie Bryan Adams cântăreț și compozitor canadian 4 decembrie Teodor Nițulescu politician român 5 decembrie Gheorghe Adrian Miuțescu politician român Decese 21 ianuarie Cecil B DeMille egizor american n 1881 3 februarie Buddy Holly muzician american n 1941 3 februarie Ritchie Valens muzician american n 1936 3 februarie The Big Bopper DJ compozitor american n 1936 15 februarie Owen Willans Richardson fizician britanic laureat al Premiului Nobel n 1879 26 februarie Prințesa Alexandra Ducesă de Fife n 1891 26 martie Raymond Chandler nuvelist american n 1888 9 aprilie Frank Lloyd Wright arhitect american n 1867 14 mai Maria Antónia a Portugaliei n 1862 27 iunie Elias de Bourbon-Parma Șeful Casei de Bourbon-Parma n 1880 4 august Ioan Bălan episcop greco-catolic de Lugoj n 1880 4 septembrie Iuliu Hațieganu medic român membru al Academiei Române n 1885 14 octombrie Errol Flynn actor american n 1909 16 octombrie George Marshall general diplomat și politician american laureat Nobel n 1880 15 noiembrie Charles Thomson Rees Wilson fizician scoțian laureat al Premiul Nobel n 1869 24 noiembrie Ion Gigurtu inginer și om politic prim-ministru al României n 1886 Premii Nobel Fizică Emilio Gino Segrè Owen Chamberlain Chimie Jaroslav Heyrovsky Medicină Severo Ochoa Arthur Kornberg Literatură Salvatore Quasimodo Pace Philip John Noel-Baker Note Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2004 MMIV a fost un an bisect al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Orezului de Națiunile Unite Anul Internațional pentru Comemorarea Luptei împotriva Sclavagismului și a Abolirii sale de UNESCO Anul orașelor Genova și Lille capitale europene ale culturii Anul maimuței calendarul chinezesc Evenimente 1 ianuarie Irlanda devine primul stat care interzice fumatul în localuri 3 ianuarie Un Boeing 737 aparținând companiei egiptene private Flash Airlines s-a prăbușit în Marea Roșie; accidentul aviatic s-a soldat cu 148 de morți 4 ianuarie Mikhail Saakashvili câștigă alegerile prezidențiale în Georgia Vehiculul explorator MER-A Spirit asolizează pe Marte 24 ianuarie Vehiculul explorator MER-B Opportunity asolizează pe Marte 11 martie Atentatele teroriste de la Madrid Explozii simultane la oră de vârf în patru trenuri madrilene omoară 200 de oameni printre care și 16 cetățeni români 14 martie Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea depășește lungimea pontificatului lui Leon al XIII-lea devenind astfel ca lungime cel de-al treilea pontificat din istorie Au loc alegeri parlamentare în Spania Partidul Popular al lui José María Aznar este învins de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol al lui José Luis Rodríguez Zapatero Au loc alegeri prezidențiale în Rusia Vladimir Putin câștigă cu 712% 18 martie În jurul orei 9 am este declanșată Operațiunea Christ împotriva Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut 29 martie Șapte țări din Europa de Est printre care și România devin membre oficiale ale NATO 5 aprilie Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii începe o vizită de stat în Franța pentru a celebra cea de-a 100 aniversare a "înțelegerii prietenești" 9 aprilie A fost răsturnată cea mai importantă statuie a fostului lider irakian Saddam Hussein din centrul Bagdadului 28 aprilie CBS a difuzat fotografii în care erau surprinși soldați americani maltratând și umilind prizonieri irakieni din închisoarea d'Abou Ghraib de lânga Bagdad Imaginile datau din perioada octombrie-decembrie 2003 1 mai Zece țări Cipru Malta Slovenia Slovacia Cehia Ungaria Estonia Polonia Letonia și Lituania aderă la Uniunea Europeană 2 mai Premierul polonez Leszek Miller a demisionat din funcție cabinetul său fiind dizolvat Președintele Poloniei Aleksander Kwasniewski l-a numit oficial în aceasta funcție pe Marek Belka și a învestit noul guvern social-democrat 4 mai Spaniolul Rodrigo Rato a fost ales director general al Fondului Monetar Internațional 15 mai Josh Findley a descoperit cel mai mare număr prim cunoscut până la această dată 224036583 − 1 Numărul conține șapte milioane de cifre 21 mai Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicații Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii în legatură cu tratamentele inumane aplicate deținuților irakieni 24 mai Buzău Explozia de la Mihăilești 27 mai Orașele Sibiu și Luxemburg au fost desemnate drept "capitale europene ale culturii" pentru anul 2007 de către miniștrii pentru educație tineret și cultura din cele 25 de state membre UE întruniți la Bruxelles 4 iunie A fost inaugurat "Water Park" cel mai mare parc acvatic din România lânga Aeroportul Otopeni 6 iunie Primul tur al alegerilor locale în România 7 iunie Printr-un decret emis pe 7 iunie de președintele Franței Jacques Chirac actorului român Ion Lucian i-a fost decernat titlul de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare ca o recunoaștere a meritelor excepționale în domeniul teatrului 8 iunie Pentru prima dată după 1882 s-a produs un fenomen astronomic deosebit planeta Venus a trecut prin fața Soarelui între orele 0520 și 1124 GMT fenomen observat de peste trei sferturi din populația Terrei 11 iunie Au loc funeraliile lui Ronald Reagan la „Washington National Cathedral 15 iunie Ivan Gašparovič a fost învestit oficial în funcția de președinte al republicii Slovacia 16 iunie Premierul Adrian Năstase PSD inaugurează lucrările la Autostrada Transilvania 16 iunie O echipă de cercetători de la Universitatea Innsbruck Austria a publicat în revista de știință "Nature" un articol în care anunța realizarea primei "teleportări" ; experimentul nu presupunea deplasarea dintr-un spațiu în altul ci transferarea proprietăților fizice ale unui foton unui alt foton instantaneu fără a exista nici o cale de comunicare între cele două particule de lumină 23 iunie Gloria Macapagal Arroyo a fost proclamată oficial de Congresul filipinez învingătoare în alegerile prezidențiale din 10 mai 2004 1 iulie Saddam Hussein președintele Iraqului este arestat Postul de radio „România Tineret emite doar pe internet devenind un post experimental Directorul postului este actorul Florian Pittiș 4 iulie Grecia învinge Portugalia cu scorul de 1-0 și câștigă Campionatul European de Fotbal din Portugalia 5 iulie În Indonezia au avut loc primele alegeri prezidențiale directe Scrutinul desfășurat după șase ani de la căderea dictatorului Suharto s–a încheiat cu alegerea generalului Susilo Bambang Yudhoyono în funcția de președinte al țării 25 iulie Ciclistul american Lance Armstrong câștigă pentru a 6-a oară consecutiv Turul Franței 13 august la Atena încep Jocurile Olimpice din 2004 România a obținut 19 medalii 8 aur 5 argint 6 bronz 29 august Michael Schumacher își câștigă ultimul titlu mondial în Formula 1 extinzându-și recordul de titluri câștigate la șapte 1 septembrie Începe criza ostaticilor de la școala din Beslan când un grup înarmat de teroriști au luat ostatici sute de elevi și adulți în orașul rusesc Beslan 9 octombrie Pentru prima dată au loc alegeri democratice în Afganistan 27 octombrie Cutremur în Vrancea de 6 grade pe scara Richter și o intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli Fără victime sau pagube materiale 2 noiembrie Au loc alegeri prezidențiale în SUA Președintele republican George W Bush îl învinge pe senatorul democrat John Kerry Regizorul olandez Theo van Gogh este asasinat la Amsterdam Olanda de Mohammed Bouyeri 24 noiembrie Alegeri prezidențiale în Ucraina Parlamentul îl declară oficial învingător al alegerilor pe Viktor Ianukovici 27 noiembrie Alegeri prezidențiale în Ucraina Parlamentul ucrainean declară victoria lui Viktor Ianukovici invalidă 28 noiembrie Alegeri generale în România La alegerile prezidențiale după primul tur Adrian Năstase 4097% Traian Băsescu 3386% 5 decembrie Cupa Davis 2004 a fost câștigată de Spania care a învins SUA cu scorul de 3-2 12 decembrie Alegeri prezidențiale în România Al doilea tur desemnează câștigător pe Traian Băsescu 5123% ales astfel al treilea președinte al României post-decembriste 20 decembrie Un grup de hoți au furat 50 de milioane de dolari în lire sterline de la Banca Nordică din Belfast Irlanda de Nord Jaful este considerat unul dintre cele mai mari din istoria Regatului Unit 26 decembrie Cutremur cu magnitudinea de 90 grade pe scara Richter în Oceanul Indian cel mai puternic cutremur în ultimii 40 de ani peste 290000 de persoane decedate din 12 țări Indonezia Sri Lanka India Thailanda Somalia Maldive Myanmar Tanzania Seychelles Bangladesh Kenya Alegeri prezidențiale în Ucraina Al treilea tur de scrutin a fost câștigat de Viktor Iușcenko cu 5199 % din totalul voturilor exprimate Viktor Ianukovici a obținut 4419 % 28 decembrie Guvernul condus de noul prim-ministru desemnat Călin Popescu Tăriceanu este validat de către Parlamentul României 30 decembrie Un incendiu într-un club de noapte din Buenos Aires omoară 194 de oameni în timpul unui concert rock 31 decembrie Primul ministru ucrainean Viktor Ianukovici demisionează Închiderea discuțiilor de aderare UE cu România și Bulgaria Nașteri 21 ianuarie Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei fiica Prințului Moștenitor al Norvegiei Haakon 6 februarie Prințesa Louise a Belgiei nepoata regelui Albert al II-lea Decese Ianuarie 2 ianuarie Mihai Ivăncescu fotbalist român n 1942 10 ianuarie Kira a Prusiei prințesă prusacă n 1943 13 ianuarie Tom Hurndall student la fotografie britanic n 1981 13 ianuarie Sorin Holban prozator poet 15 ianuarie Felicia Meleșcanu jurnalistă de televiziune n 1941 16 ianuarie Niculae Cerveni senator român n 1926 20 ianuarie Gil Ioniță cântăreț român n 1952 20 ianuarie Alan Brown pilot englez n 1919 21 ianuarie Juan Zambudio Velasco fotbalist spaniol n 1921 21 ianuarie Dinu Adameșteanu arheolog italian de origine română membru de onoare al Academiei Române n 1913 22 ianuarie Erwin M Friedländer fizician american de origine română n 1925 23 ianuarie Helmut Newton artist fotograf german n 1920 24 ianuarie Leônidas da Silva fotbalist brazilian n 1913 24 ianuarie Abdul Rahman Munif romancier saudit n 1933 26 ianuarie Eva Behring unul dintre cei mai buni specialiști străini în domeniul literaturii române n 1937 28 ianuarie Joe Viterelli actor american n 1937 28 ianuarie André Van Lysebeth yoghin belgian n 1919 28 ianuarie Dino Dines muzician britanic n 1944 29 ianuarie Janet Frame scriitoare neozeelandeză n 1924 29 ianuarie Otto Wilhelm Fischer actor austriac n 1915 29 ianuarie Augustin Deac istoric român n 1928 30 ianuarie Octavian Zegreanu poet român n 1938 Februarie februarie Anton Ciobanuceramist român n 1939 10 februarie Vasile Tăbârță actor moldovean n 1949 14 februarie Yang Xinhai criminal din serie chinez n 1968 14 februarie Marco Pantani ciclist italian n 1970 15 februarie Hasse Ekman actor suedez n 1915 21 februarie John Charles fotbalist galez n 1931 23 februarie Ion Eremia deținut politic român n 1913 26 februarie Boris Trajkovski politician macedonian presedintele Republicii Macedonia n 1956 28 februarie Carmen Laforet scriitoare spaniolă n 1921 Martie 4 martie Claude Nougaro poet francez n 1929 5 martie Irina Coroiu critic de teatru și film 6 martie János Fazekas comunist român n 1926 7 martie Paul Winfield actor afro-american n 1939 7 martie Eugeniu Gh Proca medic român n 1927 7 martie Nicolae Cajal medic român n 1919 9 martie Mihai Ursachi poet român n 1941 10 martie Borislav Brondukov actor ucrainean n 1938 12 martie Valentina Juravliova scriitoare sovietică n 1933 12 martie Finn Carling scriitor norvegian n 1925 13 martie Franz König cardinal n 1905 14 martie René Laloux regizor francez n 1929 15 martie John Pople chimist englez laureat al Premiului Nobel n 1925 18 martie Radu Manicatide inginer român n 1912 20 martie Regina Juliana a Țărilor de Jos n 1909 21 martie Sergiu Duca medic român n 1936 26 martie Alexandru V Grossu biolog român n 1910 28 martie Robert Merle romancier francez n 1908 28 martie Peter Ustinov actor regizor englez n 1921 30 martie Aurel Giurumia actor n 1931 Aprilie aprilie Constantin Simionescu scenograf scenograf român n 1926 2 aprilie Ioan Victor Pica poet român n 1933 2 aprilie Dionisie Giuchici scriitor român n 1938 2 aprilie John Argyris inginer german membru de onoare al Academiei Române n 1913 5 aprilie Sławomir Rawicz ofițer polonez n 1915 16 aprilie Jan Szczepański sociolog polonez n 1913 21 aprilie Ernest Neumann evreu român n 1917 24 aprilie Estée Lauder antreprenor american de cosmetice n 1906 25 aprilie Albert Paulsen actor american n 1925 25 aprilie Thom Gunn scriitor englez n 1929 26 aprilie Titus Mocanu estetician din România n 1923 29 aprilie Nick Joaquin scriitor filipinez n 1917 29 aprilie Emil Klein violonist român n 1955 Mai 3 mai Ken Downing pilot englez n 1917 5 mai Paul Schuster scriitor german n 1933 5 mai Thea Beckman scriitoare olandeză n 1923 8 mai John Peel politician politician britanic n 1912 9 mai Ahmat Kadîrov muftiu șef al Republicii Cecene Icikeria n 1951 11 mai Valeriu Penișoară cântăreț de muzică folk n 1950 11 mai Ion Gheție lingvist român n 1930 14 mai Gheorghe Poenaru-Bordea numismat român n 1937 16 mai Veronica Constantinescu pictoriță română n 1912 17 mai Tony Randall actor american n 1920 26 mai Nikolai Cernîh astronom rus n 1931 27 mai Umberto Agnelliom de afaceri italian n 1934 Iunie 1 iunie George Muntean lingvișt român n 1932 2 iunie Nicolai Ghiaurov cântăreț de operă bulgar n 1929 3 iunie Frances Shand Kydd soția lui John Spencer al VIII-lea Conte Spencer și mama prințesei Diana Prințesă de Wales n 1936 4 iunie Nino Manfredi actor italian de film n 1921 5 iunie Ronald Reagan al 40-lea președinte al SUA n 1911 7 iunie Quorthon muzician suedez n 1966 10 iunie Ray Charles muzician american n 1930 17 iunie Todor Dinov regizor bulgar n 1919 19 iunie Óscar Ribas scriitor angolez n 1909 27 iunie Boris Holban comunist român n 1908 Iulie 1 iulie Marlon Brando actor american n 1924 2 iulie Mochtar Lubis scriitor indonezian n 1922 7 iulie Mihail Șerban biochimist român membru 2001 al Academiei Române n 1930 8 iulie Jean Lefebvre actor francez n 1922 10 iulie Inge Meysel actriță germană n 1910 12 iulie Mioara Avram personalitate de renume a lingvisticii românești n 1932 22 iulie Sacha Distel cântăreț compozitor francez n 1933 28 iulie Tiziano Terzani scriitor italian n 1938 28 iulie Francis Crick om de știință englez laureat al Premiului Nobel n 1916 29 iulie Vasile Hobjilă politician român n 1948 August 1 august Madeleine Robinson actriță franceză n 1916 12 august Godfrey Hounsfield inginer englez n 1919 13 august Julia Child bucătar profesionist american n 1912 14 august Cselav Miłosz scriitor polonez laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980 n 1911 14 august Czesław Miłosz poet polonez n 1911 17 august Thea Astley scriitoare australiană n 1925 26 august Laura Branigan actriță americană de film n 1957 Septembrie 6 septembrie Grigore Gheba matematician român n 1912 8 septembrie Dan Spătaru cantăreț român n 1939 12 septembrie Jack Turner pilot de curse auto american n 1920 15 septembrie Paul Melchior geofizician belgian membru de onoare din Belgia al Academiei Române n 1925 15 septembrie Mary Elizabeth Frye autoare americană n 1905 19 septembrie Ion R Baciu medic român n 1921 20 septembrie Brian Clough fotbalist si antrenor englez de fotbal n 1935 24 septembrie Françoise Sagan scriitoare franceză n 1935 28 septembrie Christl Cranz sportivă germană n 1914 28 septembrie Liviu Comes muzicolog român n 1918 28 septembrie Mulk Raj Anand scriitor indian n 1905 28 septembrie Geo Dumitrescu poet român n 1920 29 septembrie Ștefan Ruha violonist dirijor si profesor român n 1931 Octombrie 8 octombrie Jacques Derrida filosof francez n 1930 10 octombrie Maurice Shadbolt scriitor neozeelandez n 1932 10 octombrie Christopher Reeve actor regizor producător american n 1952 11 octombrie Alexandru Ungureanu scriitor scriitor român de literatură științifico-fantastică n 1957 11 octombrie Peter Kerr 12th Marquess of Lothian politician britanic n 1922 14 octombrie Ivan Shamiakin scriitor bielorus n 1921 18 octombrie Johnny Haynes fotbalist englez n 1934 19 octombrie Liviu Vasilică cântăreț român n 1950 19 octombrie Kenneth Iverson informatician canadian n 1920 23 octombrie Bill Nicholson fotbalist și antrenor englez n 1919 25 octombrie John Peel disc jockey britanic n 1939 28 octombrie Rosalind Hicks singura fiică a scriitoarei britanice Agatha Christie n 1919 29 octombrie Prințesa Alice Ducesă de Gloucester n 1901 Noiembrie 2 noiembrie Theo van Gogh regizor olandez n 1957 7 noiembrie Howard Keel actor american n 1919 9 noiembrie Stieg Larsson jurnalist și scriitor suedez de romane polițiste n 1954 11 noiembrie David Davidescu agronom român membru titular al Academiei Române n 1916 11 noiembrie Yasser Arafat liderul Autorității Naționale Palestiniene n 1929 12 noiembrie Alexandru Vona scriitor româno-francez n 1922 13 noiembrie Ol' Dirty Bastard rapper american n 1968 23 noiembrie Rafael Eitan general israelian n 1929 28 noiembrie Ioana Postelnicu scriitoare română n 1910 30 noiembrie Pierre Berton scriitor canadian n 1920 Decembrie 1 decembrie Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld n 1911 2 decembrie Alicia Markova balerină engleză n 1910 3 decembrie Shiing-Shen Chern matematician chinez n 1911 4 decembrie Teo Peter basistul trupei Compact n 1954 6 decembrie Raymond Goethals fotbalist și antrenor belgian n 1921 6 decembrie Gherasim Cucoșel episcop român n 1924 8 decembrie Dimebag Darrell chitarist american Pantera Damageplan n 1966 10 decembrie Victor Apostolache senator român n 1946 15 decembrie Lucien Musset medievișt francez n 1922 19 decembrie Gheorghe Tătaru fotbalist român n 1948 19 decembrie Herbert C Brown chimist britanic n 1912 19 decembrie Renata Tebaldi soprană italiană n 1922 23 decembrie P V Narasimha Rao politician indian prim ministru al Indiei n 1921 23 decembrie Peter Beazley politician britanic n 1922 24 decembrie Ernst Christian scriitor german n 1920 28 decembrie Tzvi Tzur general israelian n 1923 29 decembrie Julius Axelrod farmacolog evreu-american n 1912 30 decembrie Artie Shaw muzician american n 1910 31 decembrie Gérard Debreu economist francez n 1921 Dată necunoscută Stelian Baboi pedagog român n 1938 Ion Barnea istoric român n 1913 Marcel Bogos scenograf român n 1926 Grigore Bostan folclorișt român n 1940 Gică Cristea acordeonist român n 1937 Ion Gonța jurnalist moldovean n 1953 Alexandru Întorsureanu operator de imagine român n 1932 Dorio Lazăr sculptor român n 1922 Paul Neagu pictor român n 1938 Tudor R Popescu jurist român n 1913 Ahmed Sefrioui romancier marocan n 1915 Vitalie Tonu medic din Republica Moldova n 1955 Ghizela Vass comunistă evreică română n 1912 Vasile Pandelescu acordeonist român n 1944 Premii Nobel Fizică David J Gross H David Politzer Frank Wilczek Chimie Aaron Ciechanover Avram Hershko Irwin Rose Medicină Linda B Buck Richard Axel Literatură Elfriede Jelinek Pace Wangari Maathai Legături externe 28 decembrie 2004 Poliana Mardari Jurnalul Național Anul 2014 MMXIV a fost un an al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Micilor Fermieri< ref> Anul Internațional al Cristalografiei Anul orașelor Umeå și Riga numite Capitale Europene ale Culturii Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Letonia a adoptat oficial moneda euro devenind cea de-a 18 țară din Zona euro Grecia a preluat președinția Uniunii Europene Cetățenii români și bulgari au acces nerestricționat la piața muncii din Austria Belgia Malta Luxemburg Olanda Spania Marea Britanie Franța Germania Ridicarea restricțiilor pentru români și bulgari conform tratatului unional a stârnit un val de nemulțumire în rândul britanicilor 2 ianuarie Conform dezvăluirilor Academiei Regale Suedeze după cinci decenii timp în care nominalizările rămân secrete pe lista scurtă de șase candidați ai Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 care în cele din urmă a fost acordat poetului grec Giorgos Seferis s-au aflat scriitorii Samuel Becket și Vladimir Nabokov 6 ianuarie Fostul premier Adrian Năstase PSD a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru luare de mită 6 ianuarie La aproximativ un an după ce un sarcofag a fost descoperit în Egipt arheologii l-au identificat ca aparținând faraonului Sobekhotep I Sarcofagul vechi de 3800 de ani a fost descoperit de arheologi americani și egipteni în situl Abydos din apropiere de Sohag 13 ianuarie Pelicula 12 ani de sclavie a câștigat Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film dramatic iar Țeapă în stil american Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun film muzical comedie 20 ianuarie S-a produs Accidentul aviatic din Munții Apuseni soldat cu 2 morți și 5 răniți 22 ianuarie Oameni de știință de la Agenția Spațială Europeană și alte instituții au detectat pentru prima oară prezența vaporilor de apă în jurul asteroidului Ceres cel mai mare corp ceresc al centurii principale de asteroizi situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter 24 ianuarie Foștii miniștri Zsolt Nagy UDMR și Tudor Chiuariu PNL au fost condamnați penal pentru abuz în serviciu la patru respectiv trei ani și șase luni de închisoare cu suspendarea executării pedepsei 26 ianuarie Administrația Națională de Meteorologie emite pentru prima dată în România codul roșu din cauza cantităților mari de zăpadă și a vitezei vântului pentru județele Buzău Brăila și Vrancea 28 ianuarie Mikola Azarov prim-ministru al Ucrainei a demisionat în urma protestelor de masă 30 ianuarie Fostul ministru Relu Fenechiu PNL a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru infracțiuni de corupție Februarie 6-16 februarie A 64-a ediție a festivalului internațional de film de la Berlin 7 februarie Ceremonia de deschidere a jocurilor olimpice de iarnă din 2014 desfășurate la Soci Rusia 9 februarie Într-un referendum național alegătorii elvețieni s-au pronunțat în proporție de 503% în favoarea limitării imigrației în masă 11 februarie Un avion militar C-130 Hercules care transporta 103 persoane s-a prăbușit în Algeria Echipele de intervenție deplasate la locul accidentului au găsit un supraviețuitor< ref> 19 februarie Forțele de ordine din Ucraina au început asaltul asupra Pieței Independenței cunoscută și sub numele de Maidan Mai multe corturi au fost incendiate și polițiștii au folosit tunuri cu apă 25 de oameni inclusiv 10 polițiști au murit și câteva sute au fost rănite în ultimele două zile 20 februarie Opoziția din Ucraina afirmă că peste 100 de manifestanți au fost împușcați mortal și 500 au fost răniți Președintele Viktor Ianukovici este de acord cu alegeri anticipate în 2014 20 februarie Un jaf armat are loc la o sucursală BRD din Bacău O angajată a fost rănită ușor 22 februarie Liderul de centru-stânga Matteo Renzi a depus jurământul ca prim-ministru al Italiei după ce a făcut presiuni asupra fostul premier Enrico Letta din aceeași formațiune politică să demisioneze 22 februarie Parlamentul ucrainean a decis demiterea președintelui Viktor Ianukovici și convocarea de alegeri prezidențiale anticipate pentru 25 mai 25 februarie Într-o conferință de presă ținută după Delegația Permanentă a PNL Crin Antonescu președintele PNL anunță destrămarea USL Decizia a fost luată pentru "încălcare repetată și flagrantă ajunsă la un prag inacceptabil a unor elemente ale înțelegerii politice la alcătuirea Guvernului de către primul-ministru Victor Ponta" 26 februarie Miniștrii liberali din guvern își prezintă demisiile Fostul președinte al PNL și membru fondator al partidului Călin Popescu Tăriceanu și-a prezentat demisia din PNL; Tăriceanu alături de alți șase liberali a votat împotriva ruperii USL în Delegația Permanentă a partidului 26 februarie Președintele Rusiei Vladimir Putin ordonă verificarea pregătirii pentru luptă a trupelor din centrul și vestul Rusiei și exerciții militare în apropiere de granița Ucrainei 27 februarie Telescopul Kepler descoperă 715 noi planete Martie 1 martie Camera superioară a parlamentului rus a aprobat propunerea președintelui Vladimir Putin de a trimite trupe în Crimeea 2 martie A 86-a ediție a Premiilor Oscar Pelicula 12 ani de sclavie obține Premiul Oscar pentru cel mai bun film Filmului italian La grande bellezza îi este decernat Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin Alfonso Cuarón câștigă Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru filmul Gravity Matthew McConaughey obține Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru filmul Dallas Buyers Club Cate Blanchett câștigă Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul ei în Blue Jasmine 4 martie Crin Antonescu demisionează din funcția de președinte al Senatului și cere demisia prim-ministrului Victor Ponta 5 martie Învestirea în funcție a cabinetului Ponta 3 6 martie La 70 km de Lisabona au fost găsite oase ale celui mai mare dinozaur carnivor care a trăit în Europa Torvosaurus gurneyi un animal de 10 metri lungime și probabil 4-5 tone greutate 8 martie Avionul Boeing 777 aparținând Malaysia Airlines care făcea legatura între Kuala Lumpur și Beijing cu 239 de persoane la bord a dispărut de pe radar deasupra Golfului Thailandei 11 martie Criza din Crimeea din 2014 Parlamentul din Crimeea a adoptat o declarație de independență față de Ucraina 12 martie Au loc 102 de percheziții domiciliare în 18 județe din România în cadrul Dosarului Mafia Cărnii Sute de tone de carne au fost retrase de pe piață sau distruse 16 martie Criza din Crimeea din 2014 În Crimeea are loc un referendum de consultare a populației cu privire la aderarea regiunii la Federația Rusă Peste 95% dintre participanții la referendum s-au pronunțat pentru aderarea peninsulei Crimeea la Rusia 17 martie Criza din Crimeea din 2014 Autoritățile separatiste din peninsula ucraineană au declarat "Republica Crimeea" și au cerut alipirea la Rusia 20 martie Criza din Crimeea din 2014 Uniunea Europeană Statele Unite și Japonia anunță sancțiuni împotriva Rusiei ca răspuns la anexarea Crimeei 21 martie Criza din Crimeea din 2014 Camera superioară a Parlamentului rus a ratificat tratatul privind alipirea Crimeei la Rusia la o zi după ratificarea sa de către Camera inferioară sfidând comunitatea internațională care nu recunoaște acest acord 23 martie Primul tur al alegerilor locale din Franța 24 martie După 14 zile de la dispariția avionului Boeing 777 Malaysia Airlines pe baza analizei prin satelit prezentată de compania britanică Inmarsat guvernul malaezian a ajuns la concluzia că zborul MH370 s-a prăbușit în Oceanul Indian și nici un pasager nu a supraviețuit 30 martie Milionarul independent Andrej Kiska a fost ales președinte al Slovaciei 31 martie Victorie a opoziției de dreapta în alegerile locale din Franța Extrema dreaptă obține cel mai bun scor din istorie Parisul va fi condus în premieră de o femeie primar 31 martie Curtea Internațională de Justiție a Organizației Națiunilor Unite a stabilit că programul Japoniei de vânătoare de balene din Antarctica nu este științific ci comercial Conformându-se deciziei Japonia a revocat vânătoarea anuală de balene din Antarctica pentru prima dată de mai mult de 25 de ani Aprilie 1 aprilie O alertă de tsunami a fost lansată în Chile Peru Honduras și Ecuador după un seism de 82 care a lovit nordul Chile 3 aprilie Oamenii de știință de la NASA și de la Agenția Spațială Europeană au estimat că Enceladus un satelit a lui Saturn situată la 14 miliarde de kilometri de Pământ ar putea adăposti un ocean de apă lichidă sugerând că suprafața înghețată a satelitului ar putea fi un mediu proprice pentru microbi extraterești 5 aprilie Alegeri prezidențiale în Afganistan Este prima trecere a puterii de la un președinte afgan democratic ales la un altul Pentru acest vot are loc în întreaga țară cea mai mare operațiune militară de la căderea regimului talibanilor în 2001 5 aprilie Marele premiu al Salonului Internațional al Invențiilor Tehnicilor și Produselor Noi de la Geneva a fost obținut de compania elvețiană IREWIND SA pentru OnAirCamera tehnologie creată de o echipă de cercetători români în cadrul Centrului Est-European pentru Cercetare Aplicativă Interdisciplinară CEECAI 6 aprilie Alegeri parlamentare în Ungaria Partidul conservator Fidesz al premierului ungar Viktor Orban acuzat constant de derive antidemocratice în ultimii 4 ani de când se află la putere a câștigat detașat obținând 4461% din voturile exprimate 10 aprilie Un grup de deputați ruși au cerut deschiderea unei anchete penale împotriva fostului președinte sovietic Mihail Gorbaciov pentru dezmembrarea URSS în 1991 și responsabilitatea care îi revine în urma acelor evenimente în actuala criză din Ucraina 13 aprilie Guvernul ucrainean a anunțat că o "operațiune antiteroristă a început la Slaviansk" oraș din estul Ucrainei unde militanți pro-ruși înarmați au ocupat clădiri ale poliției și serviciilor de securitate Intervenția forțelor speciale ucrainene s-a soldat cu morți și răniți de ambele părți 16 aprilie Agenția de știri Yonhap raportează ca Paza de Coastă a Republicii Coreea a fost trimisă pentru a salva un feribot cu 476 de pasageri la bord care s-a scufundat în largul coastei de sud-est a Coreei de Sud Cel puțin 183 persoane au murit iar alte 119 sunt date dispărute 17 aprilie O echipă de cercetători americani a reușit să cloneze pentru prima dată în istorie celule prelevate de la doi adulți pentru a crea embrioni Evoluția acestora a fost stopată embrionii fiind folosiți doar pentru țesutul astfel obținut compatibil 100% cu ADN-ul donatorului pentru a trata diferite boli 17 aprilie NASA a anunțat descoperirea planetei Kepler-186f aflată la 500 ani-lumină de Pământ care se aseamănă foarte mult cu planeta noastră ca dimensiune și ca plasament în jurul stelei de care aparține 17 aprilie La alegerile prezidențiale din Algeria președintele în exercițiu Abdelaziz Bouteflika este ales pentru al patrulea mandat 17 aprilie Președintele Rusiei Vladimir Putin a recunoscut pentru prima dată că forțele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia 22 aprilie Statele Unite au decis trimiterea a aproximativ 600 de militari americani în Polonia și în țările baltice pentru exerciții militare menite să demonstreze solidaritatea țărilor NATO în contextul tensiunilor cu Rusia din cauza crizei ucrainene 23 aprilie Viceprim-ministru al Ucrainei Vitali Yarema a anunțat că militanții pro-ruși vor fi vizați în patru orașe din est Kramatorsk Sloviansk Donetsk și Luhansk deoarece aceștia refuză să elibereze clădiri guvernamentale pe care le-au sechestrat anterior sfidând acordul internațional de la Geneva 24 aprilie Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat Statele Unite de a fi în spatele revoltelor politice din Ucraina și a spus că Rusia va răspunde în cazul în care interesele sale sunt atacate[ Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border Reuters] "Ukraine forces kill up to five rebels Russia starts drill near border"< ref> 27 aprilie Ziua celor patru papi papii Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea au fost declarați sfinți de papa Francisc în prima canonizare a unor papi din 1954 La ceremonie a participat și papa emerit Benedict al XVI-lea 30 aprilie Sultanul Bruneiului a anunțat un nou cod penal islamist care ar putea include ca pedepse lapidarea amputarea și flagelarea Mai 2 mai Se înregistrează cele mai puternice violențe de la schimbarea puterii de la Kiev o zi marcată de moartea a peste 50 de persoane 42 la Odesa și zece într-un asalt al armatei la Slaviansk 5 mai Militanții Boko Haram au ucis aproximativ 300 persoane în cursul unui atac de noapte în orașele Gamboru și Ngala Nigeria< ref> 7 mai Alegerile din Africa de Sud au fost câștigate de Congresul Național African formațiune de stânga care a obținut 621% din voturi 9 mai Vladimir Putin efectuează prima vizită în Crimeea Au loc confruntări armate violente la Mariupol în est soldate cu peste 30 de morți potrivit Kievului 10 mai A avut loc cea de-a 59-a finală a Concursului Muzical Eurovision 2014 în Danemarca câștigată de Conchita Wurst din Austria România reprezentată de Paula Seling și Ovi cu melodia Miracol a ocupat locul 12 11 mai Regiunile Donețk și Lugansk din Ucraina spun un "da" masiv peste 89% dintre votanți în cadrul referendumului separatist 13 mai În vestul Turciei are loc o explozie produsă într-o mină de cărbune în care au murit peste 280 de persoane 14-25 mai Al 67-lea festival de film de la Cannes Franța Pelicula "Somnul de iarna regizată de turcul Nuri Bilghe Ceylan a câștigat Palme d'Or 17 mai BBC anunță că paleontologii au descoperit în Patagonia Argentina fosilele celui mai mare dinozaur care a existat vreodata pe Terra Noua descoperire Argentinosaurus avea o greutatea totală estimată la 77 de tone lungimea de la cap la vârful cozii de 40 de metri și o înălțime de circa 20 de metri 17 mai Echipa feminină de gimnastică a României a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia Cea de argint a revenit Marii Britanii iar medalia de bronz Rusiei Este cea de-a șaptea medalie de aur europeană din palmaresul gimnasticii feminine românești 18 mai Elvețienii au respins prin referendum introducerea unui salariu minim unic în țară de aproximativ 3300 de euro În cazul în care ar fi fost aprobat ar fi devenit cel mai mare salariu minim din lume potrivit primelor proiecții publicate de institutul GFSbern Elveția nu are nici un salariu minim stipulat prin lege dar aproximativ 90% din muncitorii elvețieni câștigă peste 4000 de franci 3280 euro pe lună 21 mai Fostul președinte al Egiptului Hosni Mubarak este condamnat la trei ani de închisoare pentru deturnare de fonduri 22 mai Șeful forțelor armate terestre din Thailanda generalul Prayut Chan-O-Cha a anunțat o lovitură de stat într-o declarație televizată după șapte luni de criză politică Generalul care a declarat legea marțială cu două zile în urmă a invocat violențele din țară care s-au soldat cu 28 de morți de la începutul crizei în toamnă 23 mai Cercetările au arătat că Meteoritul de la Celiabinsk a reprezentat rămășițele unui asteroid care s-a ciocnit cu un alt asteroid cu 290 milioane ani înainte de a intra în atmosfera Pământului deasupra Rusiei în luna februarie 2013 22-25 mai Alegerile din 2014 pentru Parlamentul European Alianța PSD-UNPR-PC a obținut 3760% PNL 15% PDL 1223% Mircea Diaconu 681% UDMR 63% iar PMP 62% din voturi 25 mai Alegeri prezidențiale din Ucraina sunt câștigate de omul de afaceri Petro Poroșenko din primul tur de scrutin 25 mai Dalia Grybauskaitė a obținut în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Lituania 5787% din sufragii și un nou mandat de 5 ani 25-26 mai Vizita papei Francisc la Betleem și Ierusalim unde a semnat o declarație comună cu patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului la împlinirea a 50 de ani de la întâlnirea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras 30 mai-8 iunie Festivalul Internațional de Film Transilvania 2014 Iunie 2 iunie Regele Juan Carlos I al Spaniei a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său Felipe Prinț de Asturia 2 iunie Telangana a devenit oficial cel de-al 29-lea stat al Indiei 6 iunie Lideri mondiali au călătorit în Normandia Franța pentru a comemora 70 de ani de la Ziua Z prima zi a invaziei aliaților occidentali din Normandia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial 7 iunie După 36 de ani de la singurul succes românesc în turneul feminin de la Roland Garros când Virginia Ruzici a învins-o în două seturi 6-2 6-2 pe Mima Jausovec Simona Halep joacă în finală însă este învinsă de Maria Șarapova cu scorul de 6–4 6–75–7 6–4 12 iunie La São Paulo a avut loc ceremonia de deschidere a Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia 13 iunie Hackerul român Guccifer este inculpat în lipsă într-un tribunal federal din statul american Virginia de spargerea e-mail-urilor oficialilor guvernamentali americani și a membrilor familiei acestora 14 iunie Un avion militar ucrainean este doborât de insurgenții pro-ruși la Lugansk în estul Ucrainei 16 iunie Michael Schumacher se trezește din comă Acesta s-a accidentat la cap în stațiunea Meribel din Alpii francezi Acesta era în comă din 29 decembrie 2013 19 iunie Prințul Felipe singurul fiu al regelui Juan Carlos I și fost Prinț de Asturia a urcat pe tronul Spaniei sub numele de regele Felipe al VI-lea 24 iunie Emirul din Qatar Tamim bin Hamad Al Thani se oferă să investeasca 22 miliarde de euro pentru transformarea unei faimoase arene pentru lupte cu tauri din Barcelona La Monumental în cea mai mare moschee din Europa 25 iunie Ambele camere ale Parlamentului României au adoptat cu 344 voturi pentru 17 abțineri și niciun vot împotrivă declarația prin care se solicită demisia de onoare a președintelui Traian Băsescu în urma scandalului de corupție în care au fost implicați membri ai familiei sale 27 iunie Oamenii de știință au identificat o nouă specie de "șoarece elefant" numit Macroscelides micus Este a treia specie nouă descoperită în ultimul deceniu și cel mai mic membru dintre cele 19 familii de sengi ale ordinului Macroscelidea Speciile din ordinul Macroscelidea nu sunt înrudite cu familia Soricidae ci sunt animale insectivore mai apropiate genetic de elefant porc furnicar sau lamantin 28 iunie Klaus Iohannis a fost ales președinte al PNL 28 iunie La Sarajevo s-au comemorat 100 de ani de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei eveniment care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial Iulie 1 iulie Italia a preluat de la Grecia președinția Uniunii Europene 1 iulie Social democratul german Martin Schulz este reales președinte al Parlamentului European pentru încă un mandat de doi ani și jumătate 1 iulie Fostul președinte al Franței Nicolas Sarkozy a fost pus sub acuzare pentru corupție activă și trafic de influență 4 iulie Parlamentul rus a aprobat anularea a 90% din datoria istorică evaluată la 352 miliarde de dolari pe care Cuba o are față de Moscova din perioada sovietică și rambursarea restului sumei aproximativ 35 miliarde de dolari în decurs de 10 ani 7 iulie Specia preistorică Pelagornis sandersi este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent 8 iulie Cabinetul israelian a autorizat mobilizarea a aproximativ 40000 de rezerviști în perspectiva unei posibile ofensive terestre în Fâșia Gaza Începutul Operațiunii Protecția graniței a forțelor de apărare israeliene 8 iulie Brazilia a pierdut cu un scor istoric de 1-7 împotriva Germaniei în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 10 iulie Numărul morților în Operațiunea Protecția graniței a ajuns la 80 13 iulie Germania câștigă Campionatul Mondial de Fotbal 2014 15 iulie Jean-Claude Juncker a fost ales cu o majoritate de 422 de voturi din 751 în funcția de președinte al Comisiei Europene urmând să-și înceapă mandatul la 1 noiembrie 2014 15 iulie Un tren deraiază la Metroul din Moscova omorând 21 de oameni și rănind alți 100 dintre care 50 grav 17 iulie Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina la 50 km de granița cu Rusia Au murit 298 de oameni dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului 17 iulie O declarație oficială a Guvernului din Israel anunță că primul ministru Benjamin Netanyahu a ordonat Armatei să înceapă o ofensivă terestră în Gaza 18 iulie Președintele american Barack Obama a declarat într-o conferință de presă susținută la Casa Albă că prăbușirea zborului MH17 a fost provocată de o rachetă lansată din teritoriul controlat de separatiști pro-ruși susținuți de Moscova 23 iulie Două avioane de vânătoare ucrainene Suhoi Su-25 au fost doborâte de separatiștii pro-ruși în Savur Mogila 23 iulie Zborul 222 TransAsia Airways s-a prăbușit în Taiwan În accident și-au pierdut viața toate cele 48 de persoane aflate la bord 24 iulie Zborul 5017 al Air Algérie s-a prăbușit și a dispărut de pe radar când se afla deasupra deșertului Sahara Cei 116 oameni aflați la bord au murit 24 iulie Fuad Masum a devenit cel de-al 7-lea președinte al Republicii Iraq 24 iulie Reuven Rivlin a devenit cel de-al 10-lea președinte al statului Israel 24 iulie Arseni Iațeniuk și-a dat demisia din funcția de prim-ministru al Ucrainei 24 iulie La Sloveansk a fost descoperită o groapă comună cu cadavrele unor persoane torturate și ucise de separatiștii pro-ruși 27 iulie Armata israeliană a anunțat încetarea armistițiului umanitar și reluarea operațiunilor militare în Fâșia Gaza ca răspuns la "tiruri constante de rachete efectuate de către Hamas" Potrivit unui ultim bilanț conflictul a provocat moartea a 1049 de palestinieni marea majoritate civili Alți aproximativ 6000 au fost răniți De partea israeliană 43 de militari au fost uciși dar și doi civili și un muncitor thailandez August 3 august Echipa națională de handbal feminin "Under 18" a României a câștigat Campionatul Mondial din Macedonia după ce a învins în finală reprezentativa Germaniei cu scorul de 32-21 3 august Un cutremur cu magnitudinea de 61 a avut loc în Yunnan China Au murit cel puțin 589 de oameni și peste 2400 au fost răniți 5 august Cercetătorul japonez Yoshiki Sasai în vârstă de 52 de ani s-a sinucis după discreditarea unor rezultate experimentale pe care el le-a supravegheat cu privire la celulele stem 6 august Sonda spațială Rosetta a Agenției Spațiale Europene a ajuns la 67P Ciuriumov-Gherasimenko devenind primul obiect artificial care orbitează în jurul unei comete 8 august Curtea de Apel București l-a condamnat pe fostul senator Dan Voiculescu la zece ani de închisoare pentru spălare de bani în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare 8 august Statele Unite au bombardat pozițiile de artilerie ale Statului Islamic din Irak care amenințau personalul american din Erbil în Kurdistanul irakian 8 august Nigeria devine cea de-a treia națiune africană care declară stare de urgență din cauza epidemiei virusului Ebola 10 august Un avion de pasageri Iran-140 Sepahan Air s-a prăbușit la scurt timp după decolare în apropierea aeroportului din Teheran Cel puțin 38 de oameni din cei 48 aflați la bord au murit în accident 10 august Actualul prim-ministru al Turciei Recep Tayyip Erdoğan candidatul Partidului pentru Dreptate și Dezvoltare AKP a câștigat alegerile prezidențiale din Turcia din primul tur devenind primul șef al statului ales prin vot direct 12 august Numărul deceselor din cauza virusului Ebola a trecut de 1000 Are loc primul deces în Europa cauzat de acest virus un preot spaniol adus la Madrid pentru tratamentul cu ZMapp un tratament experimental 12 august Medalia Fields "Premiul Nobel" al matematicii a fost atribuită pentru prima dată unei femei o americană de origine iraniană profesoară la Universitatea Stanford Maryam Mirzakhani 13 august Onufrie Berezovski mitropolit al Cernăuților și Bucovinei a fost ales întâistătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei 15 august Forțele ucrainene au deschis focul asupra unui convoi de 23 de transportoare de vehicule blindate camioane cu benzină și alte vehicule militare rusești "distrugand cea mai mare parte" a blindatelor Convoiul trecuse granița Ucrainei în seara zilei de 14 august pe la un post de frontieră controlat de separatiștii proruși 16 august Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice pentru tineret de la Nanjing China 20 august Alunecările de teren survenite din cauza ploilor torențiale în orașul japonez Hiroshima s-au soldat cu 63 de morți iar 25 de persoane sunt în continuare date dispărute 21 august Tribunalul Ilfov a decis să-l elibereze condiționat pe fostul premier Adrian Nastase din penitenciarul Jilava după ce acesta a executat o treime din pedeapsă 22 august Pentru prima dată în România a fost confirmată boala limbii albastre care afectează vacile și oile Focarele au fost confirmate în județul Buzău Boala limbii albastre este o maladie infecțioasă foarte gravă transmisă prin mușcătura unor țânțari dintr-o specie provenită din Africa 22 august Convoaiele cu ajutoare din Rusia au intrat în estul Ucrainei fără permisiunea din partea guvernului ucrainean ceea ce a dus condamnare din partea SUA UE NATO și a determinat ONU să organizeze o ședință de urgență pentru a discuta despre această acțiune Nici o altă țară nu a trimis ajutoare umanitare în regiune 25 august Premierul francez Manuel Valls a prezentat demisia guvernului Demisia survine la nici cinci luni de la formarea sa după înfrângerea istorică a socialiștilor la alegerile municipale din luna martie 26 august Mișcarea palestiniană Hamas și Israelul au ajuns la un acord de încetare a focului permanent pentru a pune capăt unui război ce durează de 50 de zile 27 august În urma întrevederii dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Petro Poroșenko la Minsk președintele Poroșenko anunță că va fi pregătit un plan pentru încetarea focului cât mai curând posibil în estul Ucrainei 28 august Forțele Armate ale Ucrainei susțin că separatiștii pro-ruși susținuți de tancuri și transportoare blindate ale Forțelor Armate Ruse luptă pe două fronturi Un înalt oficial NATO a declarat că în Ucraina luptă în acest moment peste 1000 de militari ruși< ref> 28 august La București are loc a 8-a ediție a Congresului European de Filosofie Analitică organizat de Universitatea din București Congresul va dura 6 zile timp în care peste trei sute de filosofi se vor reuni pentru a participa la unul dintre cele mai importante evenimente mondiale din domeniul filosofiei 31 august Parlamentul Chinei decide că Hong Kongul nu poate organiza alegeri democratice pentru funcția de lider al regiunii autonome în 2017 Pentru acest post vor fi propuse două sau trei persoane care mai întâi vor trebuie să obțină votul majoritar în cadrul unui comitet special numit de autoritățile chineze Septembrie 5 septembrie Guvernul din Ucraina și rebelii pro-ruși au ajuns la un acord pentru încetarea focului în estul țării 8 septembrie Marin Čilić din Croația îl învinge pe japonezul Kei Nishikori în finala de simplu masculin de la US Open Este prima victorie într-un turneu de Grand Slam pentru Čilić și este pentru prima dată din 1998 când au existat opt câștigători diferiți ale marilor finale de simplu Grand Slam 14 septembrie Alegerile generale din Suedia au fost câștigate cu 3101% de Partidul Social Democrat Suedez Partidul Moderat a obținut 2333% din voturi și Democrații Suedezi 1286% 15 septembrie Societatea Ornitologică Română anunță că o populație de boa de nisip Eryx jaculus a fost descoperită recent în Lunca Dunării după 80 de ani de când această specie nu a mai fost văzută în viață în România 15-23 septembrie La Amman se desfășoară a treisprezecea sesiune plenară a Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox 18 septembrie Telescopul Hubble a descoperit o gaură neagră supermasivă în cea mai mică galaxie identificată până acum galaxia pitică M60-UCD1 18 septembrie Scoția a votat împotriva independenței de Marea Britanie referendumul pentru independența Scoției 553% dintre votanți au spus "Nu" la întrebarea Ar trebui ca Scoția să fie o țară independentă? față de 447% care au spus "Da" 19 septembrie Franța a lansat primele sale lovituri aeriene în nord-estul Irakului distrugând "un depozit logistic" al jihadiștilor din Statul Islamic 22 septembrie Vehiculul spațial american MAVEN prima sondă a cărei misiune este să descopere misterul dispariției unei mari părți a atmosferei planetei Marte într-un trecut îndepărtat a reușit să se înscrie pe orbita planetei roșii 23 septembrie O coaliție condusă de Statele Unite lansează raiduri în Siria asupra pozițiilor grupărilor Statul Islamic și al-Qaida 23 septembrie Conform bilanțului ONU prezentat la Geneva în fața Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului conflictul din Ucraina a făcut 3245 de morți 27 septembrie Bilanțul oficial al deceselor de la izbucnirea virusului Ebola ajunge la 3000 anunță Organizația Mondială a Sănătății care avertizează că cifrele oficiale "subestimează cu mult amploarea reală a epidemiei" Octombrie 5 octombrie Alegeri generale în Brazilia 8 octombrie Președintele kenyan Uhuru Kenyatta a devenit primul șef de stat care compare în fața Curții Penale Internaționale pentru o audiere înainte de procesul în care este judecat pentru crime împotriva umanității 9 octombrie Serghei Aksionov unul din artizanii alipirii peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia în luna martie a fost ales în unanimitate președinte al republicii Crimeea de către parlamentari locali pentru un mandat de cinci ani 10 octombrie Kim Jong-un lider al Coreei de Nord nu și-a făcut apariția la evenimentul care a marcat a 69-a aniversare de la fondarea Partidului Muncitorilor din Coreea sporind speculațiile cu privire la absența sa publică îndelungată 10 octombrie Cel mai recent bilanț al Organizației Mondiale a Sănătății anunță că pragul de 4000 de decese cauzate de febra hemoragică Ebola a fost depășit 14 octombrie Viscolul și avalanșa care au afectat partea nepaleză a masivului Himalaya au provocat moartea a 40 de alpiniști străini și ghizi nepalezi 19 octombrie Cometa Siding Spring din Norul lui Oort a trecut la o distanță de 135895 kilometri de Marte cu o viteză de 56 km s Următoarea întoarcere a cometei în sistemul solar va avea loc peste un milion de ani 21 octombrie Arheologi români au scos la lumină la Curtea Domnească din Târgoviște două morminte vechi mai multe monede și câteva fragmente de podoabe care datează dinainte de anul 1400 Această descoperire arată că cetatea este mult mai veche decât se credea inițial; specialiștii spun că în zonă a existat o altă biserică ridicată în jurul anului 1300 sau chiar mai demult 21 octombrie Cel mai puternic laser din Europa și al doilea laser din lume a fost inaugurat la Institutului Național de Fizică a Laserilor Plasmei și Radiației de la Măgurele 22 octombrie Un bărbat a deschis focul asupra unui militar la Memorialul național de război iar ulterior cel puțin 20 de focuri de armă au fost trase în Parlamentul Canadei incidentele soldându-se cu moartea atacatorului și a unui militar 29 octombrie Noua Zeelandă va organiza un referendum cu privire la drapelul său național în 2016 30 octombrie Suedia recunoaște oficial Palestina ca stat suveran Israelul și-a chemat acasă ambasadorul din Suedia 31 octombrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 4951 de persoane din cele 13567 de cazuri confirmate în opt țări 31 octombrie Australia și Statele Unite ale Americii ridică sancțiunile împotriva statului Fiji după recentele alegeri democratice 31 octombrie Blaise Compaoré demisionează din funcția de președinte al Burkina Faso după 27 de ani la conducerea țării în urma unei mișcări populare de protest fără precedent Șeful statului major al armatei generalul Honoré Traoré a anunțat într-un comunicat că își va asuma responsabilitățile de șef al statului Noiembrie 2 noiembrie Primul tur al alegerilor prezidențiale din România Pentru turul al doilea s-au calificat Victor Ponta susținut de alianța PSD–UNPR–PC care a obținut 4044% din voturile exprimate și Klaus Iohannis susținut de ACL care a obținut 3037% Prezența la vot a fost de 5317% 3 noiembrie Turnul One World Trade Center din New York a fost inaugurat la 13 ani de la atentatele din 11 septembrie 4 noiembrie Poliția federală mexicană a arestat un primar și pe soția acestuia acuzați că ar fi ordonat răpirea și uciderea a 43 de studenți în Iguala Guerrero< ref> 9 noiembrie Referendumul pentru autodeterminarea Cataloniei 807% dintre participanți au votat în favoarea independenței rezultate provizorii Consultarea este simbolică fără valoare legală organizată în pofida faptului că a fost interzisă la solicitarea autorităților de la Madrid 12 noiembrie Sonda europeană Rosetta a lansat modulul Philae spre cometa 67P Ciuriumov-Gherasimenko aflată la o distanță de 22 de kilometri 16 noiembrie Al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România Klaus Iohannis a obținut 5443% din voturi iar Victor Ponta 4556% Prezența la vot a fost de 6410% La secțiile de votare din străinătate zeci de mii de români nu au putut să voteze din cauza proastei organizări a alegerilor 18 noiembrie UNESCO declară Monumentul Rizal din Manila Machu Picchu din Peru Drumul lui Iacob din Spania și Arhipeleagul Dampier din Australia ca Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO în pericol 19 noiembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent 5420 de persoane din cele 15145 de cazuri confirmate în opt țări OMS estimează că cifrele acestor bilanțuri sunt subestimate 20 noiembrie Republica Moldova Vizita în Republica Moldova a președintelui ucrainean Petro Poroșenko și a celui polonez Bronisław Komorowski Într-o serie de întrevederi cu președintele moldovean Nicolae Timofti cu președintele parlamentului moldovean Igor Corman și cu premierul moldovean Iurie Leancă s-a lansat inițiativa de constituire a unei platforme parlamentare de dialog în formatul Republica Moldova-Ucraina-Polonia 29-30 noiembrie Vizita papei Francisc la Patriarhia Ecumenică de sărbătoarea sfântului Andrei 30 noiembrie Alegeri legislative în Republica Moldova Decembrie 5 decembrie NASA a anunțat lansarea cu succes a capsulei Orion fără echipaj uman în jurul Pământului Capsula a fost construită pentru a transporta într-un viitor astronauți către un asteroid sau spre planeta Marte Zborul a durat 4 ore și 24 de minute și capsula a amerizat în apele Pacificului 9 decembrie Senatul american a făcut public un raport care critică puternic faptul că CIA a folosit tortura împotriva persoanelor deținute după atentatele de la 11 septembrie 2001 Conform unui raport parlamentar european publicat în 2007 baze secrete ale CIA ar fi existat și în Polonia România și Lituania 10 decembrie Charlene Prințesă de Monaco soția lui Albert al II-lea Prinț de Monaco a născut gemenii Jacques și Gabriella Jacques va deveni moștenitorul aparent în linia de succesiune la tronul din Monaco 10 decembrie Miliardarul rus Alisher Usmanov care a cumpărat la licitație medalia Nobel a geneticianului și biochimistului american James Watson acordată în 1962 declară că o va dona înapoi lui Watson și că a dorit ca prin gestul lui să aducă un omagiu oamenilor de știință și să sprijine științele 13 decembrie Congresul american a adoptat definitiv legea ce autorizează noi sancțiuni împotriva Rusiei și o majorare a ajutorului militar inclusiv letal acordat Ucrainei 13 decembrie Conform bilanțului publicat de Oficiul Națiunilor Unite pentru ajutor umanitar OCHA conflictul din estul Ucrainei a cauzat moartea a 4634 de persoane de la debutul său la jumătatea lunii aprilie inclusiv cele 298 de victime ale accidentului avionului companiei Malaysian Airlines pe 17 iulie 14 decembrie Partidul Liberal Democrat din Japonia a obținut 291 din cele 475 mandate în camera inferioară a parlamentului nipon iar împreună cu aliatul său centrist Noul Komeito vor deține 326 de locuri 15 decembrie Un islamist radical înarmat a sechestrat circa 15 persoane într-o cafenea din orașul australian Sydney A fost ucis 16 ore mai târziu în urma asaltului lansat de forțele de ordine în timpul operațiunii pierzându-și viața de asemenea doi ostatici iar alte patru persoane au fost rănite 15 decembrie Un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol din județul Constanța Toti membrii echipajului patru persoane au decedat 18 decembrie După ce Klaus Iohannis și-a depus mandatul de lider al PNL Biroul Politic Național a ales-o pe Alina Gorghiu președinte al partidului cu 48 de voturi Contra-candidatul ei Ludovic Orban a obținut 27 de voturi 18 decembrie India a lansat cu succes cea mai mare rachetă din istoria sa spațială concepută pentru a transporta sateliți de comunicație de mari dimensiuni 18 decembrie Ziarul Le Monde împlinește 70 de ani de la prima sa apariție 21 decembrie Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților Ulterior la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis 24 decembrie România Cel mai cald Ajun de Crăciun din ultimii 50 de ani cu temperaturi ridicate în întreaga țară în unele locuri atingându-se 20 grade Celsius Două zile mai târziu 31 de județe erau sub cod galben de ninsori și precipitații mixte 26 decembrie Organizația Mondială a Sănătății anunță că epidemia de Ebola a ucis până în prezent cel puțin 7708 de persoane în lumea întreagă 28 decembrie Un avion de tip Airbus A320-200 aparținând companiei indonesiene low-cost AirAsia cu 162 de persoane la bord 157 de indonezieni 3 sud-coreeni 1 malaezian și 1 singaporez a dispărut între Indonezia și Singapore 31 decembrie România Cea mai geroasă noapte de Revelion din ultimii 50 de ani cu temperaturi de sub -25 de grade Celsius 31 decembrie Italia Președintele Giorgio Napolitano în vârstă de 89 de ani a anunțat în discursul de sfârșit de an apropiata sa demisie decizie justificată prin vârsta sa înaintată Aniversări Comemorări 6 iunie 70 de ani de la Debarcarea din Norvegia 28 iunie 100 de ani de la Atentatul de la Sarajevo 28 iulie 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial 22 decembrie 25 de ani de la Revoluția Română din 1989 Nașteri 20 februarie Prințesa Leonore Ducesă de Gotland nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei 10 decembrie Prințul Jacques Honoré Rainier Marchiz de Baux fiul prințului Albert al II-lea de Monaco Principesa Gabriella Contesă de Carladès fiica prințului Albert al II-lea Decese Ianuarie 1 ianuarie Josep Seguer fotbalist spaniol n 1923 1 ianuarie Traian T Coșovei poet român n 1954 4 ianuarie Bill Abington politician american n 1921 5 ianuarie Brian Hart pilot englez de Formula 1 n 1936 5 ianuarie Eusébio fotbalist portughez n 1942 5 ianuarie Alma Muriel actriță mexicană n 1951 7 ianuarie Emiel Pauwels atlet belgian n 1918 9 ianuarie Dale T Mortensen economist american laureat Nobel n 1939 9 ianuarie Amiri Baraka scriitor și critic muzical afroamerican n 1934 11 ianuarie Ariel Șaron general și politician israelian a fost cel de-al 11-lea prim ministru al Israelului între anii 2001-2006 n 1928 13 ianuarie Mihai Fotino actor român n 1930 16 ianuarie Hiroo Onoda soldat japonez n 1922 18 ianuarie Kathryn Abbe fotograf american n 1919 20 ianuarie Wistin Abela politician maltez n 1933 20 ianuarie Claudio Abbado muzician și dirijor italian n 1933 20 ianuarie Adrian Iovan pilot român n 1959 21 ianuarie Georgi Slavkov fotbalist internațional bulgar n 1958 21 ianuarie Tony Crook pilot englez de Formula 1 n 1920 24 ianuarie Șulamit Aloni politician israelian n 1928 26 ianuarie Cicerone Ionițoiu activist civic și memorialist român n 1924 26 ianuarie José Emilio Pacheco poet mexican n 1939 27 ianuarie Pete Seeger Muzician compozitor activist prezentator de televiziune n 1919 31 ianuarie Mărioara Murărescu realizatoare tv n 1947 Februarie 1 februarie Luis Aragones jucător și antrenor spaniol de fotbal; câștigător al Campionatului European de Fotbal 2008 cu Spania n 1938 1 februarie Maximilian Schell actor austriac n 1930 2 februarie Philip Seymour Hoffman actor american și regizor n 1967 3 februarie Mircea Grosaru deputat român n 1952 6 februarie Maxine Kumin scriitoare americană n 1925 8 februarie Maicon Pereira de Oliveira jucător brazilian n 1988 10 februarie Shirley Temple actriță americană și politician n 1928 12 februarie Sid Caesar actor evreu-american de film și TV n 1922 18 februarie Ruxandra Sireteanu actriță actriță română n 1943 18 februarie Nelson Frazier Jr wrestler profesionist și actor n 1972 20 februarie Ihor Kostenko activist ucrainean n 1991 23 februarie Carla Accardi pictor italian n 1924 23 februarie Alice Herz-Sommer supraviețuitoare a Holocaustului n 1903 24 februarie Nicolae Herlea bariton român n 1927 24 februarie Harold Ramis actor și regizor american n 1944 25 februarie Paco de Lucía muzician spaniol n 1947 25 februarie Emil Simon dirijor și compozitor român n 1936 26 februarie Sorel Etrog sculptor evreu n 1933 27 februarie Aaron Allston designer american de jocuri n 1960 28 februarie Valentin Dânga compozitor moldovean n 1951 Martie 4 martie Elaine Kellett-Bowman politician britanic n 1924 5 martie Nana Abdullahi Judecător și avocat nigerian În 2010 n 1960 6 martie Joe Abbey jucător de fotbal american n 1925 8 martie Alan Rodgers scriitor american de ă n 1959 9 martie Rafael Aburto arhitect spaniol n 1913 11 martie Doru Tureanu sportiv român hochei pe gheață n 1954 12 martie Cecil Abbott Comisarul de politie New South Wales din Australia 30 decembrie 1981- 7 august 1984 n 1924 12 martie Florin Șlapac poet român n 1952 13 martie Aureliu Manea regizor de teatru român n 1945 13 martie Ahmad Tejan Kabbah președinte al statului Sierra Leone între anii 1996-1997 și 1998-2007 n 1932 14 martie Roger Leir medic american n 1934 15 martie Reșat Amet erou care a militat pentru cauza etnicilor tătari crimeeni n 1975 15 martie Sorin Ioan general român n 1954 15 martie Scott Asheton muzician american membru al formației The Stooges n 1949 18 martie Catherine Obianuju Acholonu scriitor nigerian n 1951 18 martie Lucius Shepard scriitor american n 1943 18 martie Dokka Umarov militant islamist cecen n 1964 19 martie Ernest Mühlen membru al Parlamentului European în perioada 1984-1989 din partea Luxemburgului n 1926 19 martie Fred Phelps pastor american n 1929 20 martie Hilderaldo Bellini fotbalist brazilian n 1930 23 martie Adolfo Suárez premier al Spaniei între anii 1976-1981 n 1932 27 martie Augustin Deleanu fotbalist român n 1944 30 martie Muhammadu Kudu Abubakar numit Etsu Conducător din Agaie Emiratul un stat tradițional cu sediul în Agaie în Niger stat Nigeria la 30 aprilie 2004 n 1925 Aprilie 1 aprilie Dumitru Chepețan interpret de muzică populară românească n 1929 1 aprilie Jacques Le Goff medievist francez n 1924 3 aprilie Andrei Bodiu poet român n 1965 3 aprilie Michael Prinț al Prusiei n 1940 4 aprilie Miruna Boruzescu costumieră română n 1945 6 aprilie Domenico Mennitti politician italian n 1939 6 aprilie Mickey Rooney actor american n 1920 8 aprilie The Ultimate Warrior wrestler american n 1959 8 aprilie Ghiță Licu handbalist român medaliat olimpic cu argint n 1945 9 aprilie Gherasim Cristea episcop român n 1914 14 aprilie Armando Peraza muzician cubanez n 1924 15 aprilie Nina Cassian poetă eseistă și traducătoare română n 1924 17 aprilie Gabriel García Márquez scriitor columbian laureat Nobel n 1927 19 aprilie Diomid Gherman academician moldovean n 1928 21 aprilie Edmund Abel inginer și inventator american n 1921 24 aprilie Tadeusz Różewicz dramaturg polonez n 1921 25 aprilie Tito Vilanova fotbalist și antrenor spaniol n 1968 26 aprilie Petre Bokor regizor român n 1940 27 aprilie Vasco Graça Moura politician portughez n 1942 27 aprilie Vujadin Boškov fotbalist și antrenor de fotbal sârb n 1931 27 aprilie George Astaloș dramaturg și scriitor român de origine franceză n 1933 29 aprilie Bob Hoskins actor englez câștigătorul al premiului Cannes pentru cel mai bun actor n 1942 29 aprilie Reuven Feuerstein psiholog israelian n 1921 Mai 3 mai Gary Becker economist american n 1930 4 mai Tony Settember pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 4 mai Elena Baltacha jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană n 1983 6 mai Farley Mowat scriitor canadian n 1921 11 mai Margareta Pogonat actriță română n 1933 12 mai Jacinto Convit medic venezuelan și om de știință n 1913 12 mai Cornell Borchers actriță germană n 1925 13 mai Mihail Grămescu scriitor consilier editorial redactor corector critic antologator promotor și editor român n 1951 15 mai Jean-Luc Dehaene prim-ministru al Belgiei în perioada 1992–1999 n 1940 17 mai David Abbott publicitate Director de publicitate britanic care a fondat Abbott Mead Vickers BBDO n 1938 17 mai Catherine Abate senatorul statului New York n 1947 18 mai Per Almar Aas politician norvegian pentru Partidul Democrat Creștin n 1929 18 mai Lykourgos Angelopoulos muzicolog grec n 1941 18 mai Radu Florescu istoric și profesor universitar american de origine română n 1925 19 mai Jack Brabham pilot de curse australian n 1926 21 mai Jaime Lusinchi președinte al statului Venezuela între anii 1984–1989 n 1924 23 mai Ranjit Abeysuriya avocat sri-lankanez n 1932 25 mai Robert Steinberg matematician român n 1922 25 mai Wojciech Jaruzelski ultimul președinte comunist al Poloniei n 1923 27 mai Shehu Abubakar Liderul tradițional nigerian care a servit ca al 10-lea emir din Gombe din ianuarie 1984 până la moartea sa mai 2014 n 1938 27 mai Dagfinn Aarskog medic norvegian n 1928 28 mai Maya Angelou poetă americană n 1928 Iunie 1 iunie Dolphi Drimer inginer mecanic român n 1934 4 iunie Abu Abdulrahman al-Bilawi comandant de top din statul islamic și șeful Consiliului Militar înainte de a uciderea sa de către forțele de securitate irakiene la 5 iunie 2014 n 1971 5 iunie Bob Abrahamian dj de muzica sufletistoricarhivar și înregistrare colector american n 1978 5 iunie Rolf Hachmann istoric german n 1917 7 iunie Fernandão fotbalist brazilian n 1978 8 iunie Veronica Lazăr actriță italiană de origine română n 1938 9 iunie Paul Matiu profesor universitar român n 1951 15 iunie Casey Kasem DJ și actor american n 1932 15 iunie Daniel Keyes autor american n 1927 19 iunie Ibrahim Touré fotbalist ivorian n 1985 20 iunie Florica Lavric canotoare română medaliată olimpic cu aur n 1962 23 iunie Nancy Garden scriitoare americană n 1938 24 iunie Belfon Aboikoni șef și politician surinamez Saramaka n 1940 24 iunie Eli Wallach actor american n 1915 24 iunie Ramón José Velásquez președinte al Venezuelei n 1916 27 iunie Nicolae Stroescu-Stînișoară jurnalist român n 1925 Iulie 1 iulie Matei Alexandru actor român n 1927 2 iulie Paul Wild astronom elvețian n 1925 7 iulie Eduard Șevardnadze fost președinte al Georgiei 1995-2003 n 1928 7 iulie Alfredo Di Stéfano fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol n 1926 9 iulie Șlomo Leibovici-Laiș evreu român n 1927 10 iulie José Manuel Abdalá jurnalist și politician mexican n 1957 12 iulie Emil Bobu comunist român ministru secretar al CC al PCR n 1927 13 iulie Thomas Berger romancier scriitor american n 1924 13 iulie Lorin Maazel dirijor compozitor și violonist american n 1930 13 iulie Nadine Gordimer scriitoare sud-africană n 1923 14 iulie Vasile Zavoda fost fotbalist român n 1929 16 iulie Julio Abbadie fotbalist uruguayan n 1930 19 iulie James Garner actor american n 1928 19 iulie Skye McCole Bartusiak actriță americană de film și televiziune n 1992 20 iulie Constantin Lucaci sculptor român n 1923 21 iulie Louise Abeita autor poet și educator american n 1926 25 iulie Bel Kaufman scriitoare americană n 1911 27 iulie Christine Oddy politician britanic n 1955 August 1 august Szabolcs Cseh cascador și actor român n 1942 4 august Ion Grosu scriitor poet român n 1939 5 august Gheorghe Susarenco jurist fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova n 1956 7 august Adela Rogojinaru prof univ dr Comunicare și Relații Publice român n 1963 8 august Aurel Cioranu actor român n 1929 11 august Robin Williams actor și comedian american n 1951 12 august Carlos Abella y Ramallo diplomat spaniol n 1934 12 august Lauren Bacall actriță americană n 1924 13 august Hani Abbadi politician iordanian n 1929 13 august Kurt Tschenscher arbitru german de fotbal n 1928 15 august Licia Albanese soprană americană n 1909 17 august Dan Hăulică critic de artă român n 1932 19 august Dinu Patriciu politician om de afaceri român n 1950 20 august Nicolae Balotă eseist critic istoric și teoretician literar român n 1925 24 august Richard Attenborough actor regizor producător și antreprenor englez n 1923 28 august Glenn Cornick basist englez membru fondator al trupei Jethro Tull n 1947 31 august Ștefan Andrei politician comunist ministru de externe român n 1931 Septembrie 9 septembrie Montserrat Abelló i Soler poet și traducător catalan n 1918 9 septembrie Graham Joyce scriitor britanic n 1954 12 septembrie Ian Paisley politician nord-irlandez membru al Parlamentului European n 1926 15 septembrie Nicolae Romanov Prinț al Rusiei n 1922 28 septembrie Dannie Abse poet galez n 1923 28 septembrie Nicolae Corneanu fost mitropolit ortodox al Banatului n 1923 30 septembrie Julian Kawalec scriitor polonez n 1916 Octombrie 5 octombrie Andrea de Cesaris pilot de Formula 1 n 1959 7 octombrie Siegfried Lenz scriitor german n 1926 12 octombrie Florin Tudose psihiatru român n 1952 15 octombrie Marie Dubois actriță franceză n 1937 16 octombrie Emilia Pavel etnograf român n 1925 16 octombrie John Spencer-Churchill al 11-lea Duce de Marlborough n 1926 25 octombrie Reyhaneh Jabbari femeie iraniană executată prin spânzurare n 1988 30 octombrie Constantin Tănase jurnalist din Republica Moldova n 1949 31 octombrie David Manker Abshire ambasadorul SUA la NATO 1983-1987 n 1926 Noiembrie 1 noiembrie Wayne Static muzician american n 1965 3 noiembrie Gordon Tullock economist american n 1922 4 noiembrie Eftimie Luca episcop român n 1914 5 noiembrie Abdelwahab Meddeb eseist scriitor și animator de radio francez n 1946 8 noiembrie Ivan Ionaș deputat moldovean n 1956 13 noiembrie Alexandre Grothendieck matematician francez n 1928 13 noiembrie Vasile Anestiade doctor moldovean specialist în domeniul morfologiei n 1928 14 noiembrie Glen A Larson producător american de televiziune și scenarist n 1937 16 noiembrie Serge Moscovici psiholog social francez de origine română n 1925 19 noiembrie Mike Nichols regizor de film televiziune și teatru scenarist producător și comediant american n 1931 20 noiembrie Cayetana Fitz-James Stuart a 18-a ducesă de Alba aristocrată spaniolă n 1926 22 noiembrie Culiță Tărâță om politic român președinte al Consiliului Județean Neamț n 1952 26 noiembrie Sorin Preda scriitor român n 1951 27 noiembrie P D James scriitoare engleză n 1920 30 noiembrie Fred Catherwood om politic britanic n 1925 Decembrie 1 decembrie Mario Abramovich violonist și compozitor argentinian n 1926 3 decembrie Corneliu Fânățeanu tenor român n 1933 5 decembrie Regina Fabiola a Belgiei n 1928 6 decembrie Ralph Baer inventator american care a inventat prima consolă de jocuri video Magnavox Odyssey n 1922 8 decembrie Cătălin Chelu om de afaceri român n 1967 9 decembrie Ion Butmalai deputat moldovean n 1964 10 decembrie Ziad Abu Ein politician palestinian n 1959 10 decembrie Gavril Creța inginer român n 1923 11 decembrie Șerban Orescu jurnalist român n 1925 15 decembrie Nicolae Manea fotbalist român n 1954 16 decembrie Man Haron Monis terorist iranian n 1964 16 decembrie Horst Klusch etnograf sas n 1927 18 decembrie Virna Lisi actriță italiană de film n 1936 19 decembrie Philip Bradbourn om politic britanic n 1951 20 decembrie Lucio Abis politician italian n 1926 21 decembrie Udo Jürgens cântăreț și compozitor austriac n 1934 22 decembrie Joe Cocker cântăreț englez care a cântat următoarele piese "Feeling Alright""Bye Bye Blackbird"Change in Louise" etc n 1944 22 decembrie Joseph Sargent regizor de film american n 1925 23 decembrie Cornel Diaconu regizor român n 1949 26 decembrie Leo Tindemans om politic belgian prim-ministru al Belgiei 1974 1978 n 1922 27 decembrie Vlad Hogea publicist și om politic român n 1977 29 decembrie Hardo Aasmäe geograf antreprenor și politician estoninan n 1951 30 decembrie Luise Rainer actriță de film de origine germană n 1910 Dată necunoscută Andy Z Lehrer entomolog român n 1930 Premii Nobel Medicină John O'Keefe May‐Britt Moser și Edvard I Moser pentru „descoperirea celulelor care constituie un sistem de poziționare în creier Fizică Isamu Akasaki Hiroshi Amano și Shuji Nakamura pentru "inventarea diodelor cu emisie de lumină albastră care au permis dezvoltarea unor surse de lumină albă puternice și economice" Chimie Stefan W Hell Eric Betzig și William E Moerner pentru "descoperirile în domeniul microscopiei cu fluorescență de super-rezoluție" Economie Jean Tirole pentru "anliza puterii pe piață și a reglementării piețelor" Literatură Patrick Modiano pentru "arta memorialistică cu care a evocat cele mai neînțelese destine din perioada ocupației naziste" Pace Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru "lupta lor împotriva opresiunii copiilor și tinerilor și pentru militarea în favoarea dreptului copiilor la educație" Conducători de stat Lista conducătorilor de stat în anul 2014 Cinematografie 2014 în cinematografie Sport 2014 în sport Cărți Listă de cărți apărute în 2014 Vezi și Note Legături externe Milenii Mileniul al II-lea îHr Mileniul I îHr Mileniul I Secole Secolul al II-lea îHr Secolul I îHr Secolul I Decenii Anii 90 îHr Anii 80 îHr Anii 70 îHr Anii 60 îHr Anii 50 îHr Anii 40 îHr Anii 30 îHr Anii 20 îHr Anii 10 îHr Anii 0 îHr Anii 0 Anii 10 Ani 50 îHr 49 îHr 48 îHr 47 îHr 46 îHr 45 îHr 44 îHr 43 îHr 42 îHr 41 îHr 40 îHr __FARACUPRINS__ Evenimente Arte Științe Literatură și Filozofie Nașteri Decese Acidul acetic este un acid slab cel mai simplu acid din clasa acizilor carboxilici având formula brută C2< sub>H4< sub>O2< sub> și formula chimică CH3< sub>-COOH Numit și acid etanoic acidul acetic este un lichid incolor cu miros pătrunzător și iritant Acidul acetic pur anhidru se numește acid acetic glacial datorită aspectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei În soluții diluate 3% 6% se numește oțet și se folosește în alimentație Acidul acetic este miscibil cu apa și cu majoritatea solvenților organici Este insolubil în sulfura de carbon Acidul acetic are un coeficient de partiție mai mare în solvenți polari nemiscibili care conțin apă decât în apă din această cauză se poate extrage din soluții apoase în eter sau acetat de etil La rândul său acidul acetic este un bun solvent utilizat frecvent la dizolvarea rășinilor și a uleiurilor esențiale Acidul acetic joacă un rol esențial în industria chimică organică Este utilizat atât ca solvent deși este puternic coroziv cât și la prepararea unui număr mare de compuși importanți printre care acetanimida anhidrida acetică cetena acetatul de vinil și acidul acetilsalicilic acetatul de celuloză esteri utilizați în parfumerie coloranți Ca aditiv pentru mâncare are aprobarea de utilizare în multe țări incluzând Canada Statele Unite Australia și Noua Zeelandă< ref> Descriere Acidul acetic e un compus chimic organic ce apare ca un lichid incolor cu miros caracteristic înțepător; se amestecă în orice proporții cu apa Temperaturile de topire și fierbere sunt 167 respectiv 1182 Se fabrică prin fermentarea acetică a soluțiilor diluate de alcool prin distilarea uscată a lemnului v și acid pirolignos sau prin oxidarea aldehidei acetice Oțetul conține acid acetic în concentrație de 3–9% Acidul acetic glacial este un acid acetic de concentrație 98–998% Este caracterizat printr-o mare capacitate de a atrage apa din mediul în care se găsește higroscopicitate Acidul acetic este coroziv vaporii săi provocând iritarea conjunctivei oculare și a căilor respiratorii putând merge până la congestia pulmonară considerat a fi un acid slab deoarece în soluții apoase și în condiții standard de temperatură și presiune acidul disociat coexistă în echilibru cu forma nedisociată spre deosebire de acizii tari care sunt complet disociați unul dintre cei mai simpli acizi carboxilici urmând după acidul formic un reactiv chimic important de largă utilizare în industrie fiind folosit pentru producerea tereftalatului de polietilenă compus ce stă la baza obținerii de sticle pentru băuturile răcoritoare; se folosește la prepararea acetatului de celuloză în special pentru filmul fotografic la fabricarea de solvenți pentru industria de lacuri și vopsele pentru obținerea acetatului de polivinil în industria medicamentelor ca și în producerea de fibre și țesături sintetice În gospodărie acidul acetic diluat e adesea utilizat ca agent de detartrare În industria alimentară este utilizat sub codul E260 ca aditiv alimentar cu scopul ajustării acidității Nomenclatură Denumirea cea mai comună și cea preferată de nomenclatura IUPAC este cea de acid acetic Denumirea sistematică de acid etanoic este validă conform nomenclaturii IUPAC și este prin urmare folosită adesea Denumirea de acid acetic derivă din latină unde acetum face referire la oțet care este însuși acest acid Denumirea de acid acetic glacial se referă la acidul acetic nediluat în apă anhidru Denumirea este similară compozițional cu cea din germană Eisessig oțet-de-gheață provine de la aspectul de cristale de gheață pe care îl are la temperaturi mai joase decât temperatura de cristalizare 167; prezența a 01% apă micșorează punctul de topire cu 02 °C< ref> O abreviere comună pentru acidul acetic este AcOH unde Ac reprezintă grupa acetil CH3< sub>−CO− Acetatul CH3< sub>COO– este abreviat AcO– Ac nu trebuie confundat cu prescurtarea pentru elementul chimic actiniu unde Ac reprezintă radicalul acetat Anionul rezultat prin pierderea unui H+ din acidul acetic se numește acetat De asemenea termenul de acetat desemnează și sarea ce conține acest anion sau un ester al acidului acetic< ref> Istoric Bacteriile producătoare de acid acetic sunt prezente peste tot în lume și orice civilizație umană care a cunoscut procesul de fermentație alcoolică pentru a produce bere sau vin a descoperit inevitabil și oțetul ca rezultat al expunerii acestora la aer Utilizarea acidului acetic în alchimie coboară până în antichitate În secolul al III-lea dHr filozoful grec Teofrast a descris acțiunea oțetului asupra metalelor producând pigmenți utili în artă incluzând plumbul alb carbonat de plumb ceruzita și verdele de Grecia carbonat de cupru II cocleala o mixtură verde de săruri de cupru printre care și acetatul de cupru II Vechii romani fierbeau vinul oțetit în vase de plumb cu scopul de a obține un sirop foarte dulce numit sapa Acesta era bogat în acetat de plumb o substanță dulce cunoscută ca zahăr de plumb sau zahărul lui Saturn care a contribuit la otrăvirea cu plumb în rândul aristocrației romane În secolul al VIII-lea alchimistul arab Jabir ibn Hayyan Geber a fost primul care a concentrat prin distilare acid acetic din oțet În epoca renascentistă s-a obținut acid acetic glacial prin distilarea uscată a acetaților metalici În secolul al XV-lea alchimistul german Andreas Libavius a descris o asemenea procedură și a comparat acidul acetic glacial produs prin acest procedeu cu oțetul Prezența apei în oțet avea un efect atât de puternic asupra proprietăților acidului acetic încât vreme de secole mulți chimiști au crezut că acidul acetic glacial și acidul găsit în oțet sunt două substanțe diferite Cel care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Pierre Adet În 1847 chimistul german Hermann Kolbe sintetizează pentru prima dată acid acetic din material anorganic Secvența de reacții a constat în clorurarea sulfurii de carbon CS2< sub> până la tetraclorură de carbon urmată de piroliză până la tetraclor-etilenă și clorinare apoasă până la acid tricloracetic și încheiată cu reducerea electrolitică la acid acetic Până în 1910 acidul acetic glacial era obținut din "sucul pirolignos" prin distilarea lemnului v mai jos Acidul acetic era izolat ulterior prin tratarea cu lapte de var hidroxid de calciu iar produsul rezultat acetat de calciu era apoi acidifiat cu acid sulfuric obținându-se acidul acetic Pe atunci Germania producea 10000 tone de acid acetic glacial din care cam 30% era folosit pentru manufacturarea vopselei indigo Proprietăți chimice Aciditate Atomul de hidrogen H din gruparea carboxil −COOH ai acizilor carboxilici cum este și acidul acetic poate fi eliberat ca ion proton H+ dându-le acestora caracterul lor acid Acidul acetic este un acid slab în fapt un acid monoprotic în soluții apoase cu o constantă de aciditate pKa< sub> de 48 Baza sa conjugată este acetatul CH3< sub>COO− O soluție de molaritate 10 M aproape concentrația oțetului de uz casnic are un pH de 24 indicând că abia 04% din moleculele de acid acetic sunt disociate Dimer ciclic Structura cristalului de acetic acid arată că moleculele se grupează în perechi formând dimeri conectați prin punți de hidrogen Dimerii pot fi detectați și în vapori la 120 De asemenea ei pot să apară în faza lichidă din soluțiile cu solvenți fără legături punți de hidrogen și într-o oarecare măsură în acidul acetic pur dar sunt desfăcuți de către solvenții cu punți de hidrogen Entalpia de disociere a dimerului este estimată la 650–660 kJ mol iar entropia de disociere la 154–157 Jmol−1K−1 Acest comportament de dimerizare apare și la alți acizi carboxilici cu catenă mică Solvent Acidul acetic lichid este un solventprotic hidrofil polar similar etanolului și apei Cu o constantă dielectrică sau permitivitate relativă moderată de 62 el poate dizolva nu doar compușii polari cum ar fi sărurile anorganice și zaharurile dar și compușii nepolari ca uleiurile și elemente ca sulful și iodul Se amestecă rapid cu mulți alți solvenți polari și nepolari ca apa cloroformul și hexanul Acestă proprietate de dizolvare și de miscibilitate a acidului acetic determină larga sa utilizare în industria chimică Reacții chimice Acidul acetic este coroziv pentru multe metale incluzând fierul magneziul și zincul formând gaz de hidrogen și săruri metalice numite acetați Aluminiul expus la oxigen formează un strat subțire de oxid de aluminiu la suprafața sa strat care este relativ rezistent astfel încât cisternele de aluminiu pot fi utilizate pentru transportul acidului acetic Acetații metalici se pot obține din acid acetic și baza corespondentă ca în reacția dintre bicarbonatul alimentar și oțet Cu excepția acetatului de crom II aproape toți acetații sunt solubili în apă Mg + 2 CH3< sub>COOH → CH3< sub>COO2< sub>Mg + H2< sub> NaHCO3< sub> + CH3< sub>COOH → CH3< sub>COONa + CO2< sub> + H2< sub>O Acidul acetic produce reacțiile chimice tipice ale unui acid carboxilic obținerea apei și a acetaților etanoați metalici în cazul reacției cu alcali metale alcaline și alcalino-pământoase producerea unui acetat metalic când reacționează cu metale producerea de acetat metalic apă și dioxid de carbon când reacționează cu carbonați și bicarbonați carbonați acizi Dintre toate reacțiile sale de remarcat este formarea etanolului prin reducere și formare de derivați de tipul clorurii de acetil prin intermediul substituției nucleofilice a grupării acetil Alte derivative de substituție includ anhidrida acetică; această anhidridă este produsă prin pierderea apei din două molecule de acid acetic În mod asemănător esterii acidului acetic se pot forma prin esterificare esterificarea Fischer; se pot obține și amide Încălzit la peste 440 acidul acetic se descompune în dioxid de carbon și metan sau poate da cetonă și apă Identificare Acidul acetic poate fi detectat datorită mirosului caracteristic Dă o reacție de culoare pentru sărurile acidului acetic în soluția de clorură ferică care este de un roșu închis ce dispare după acidificare Acetații prin încălzire în prezență de trioxid de arsen formează oxid de cacodil lichidul lui Cadet 2< sub>O ce poate fi detectat datorită vaporilor săi urât-mirositori Biochimie Gruparea acetil derivată din acidul acetic este de bază în biochimia tuturor formelor de viață Legată de coenzima A formează acetilcoenzima A sau acetat activ devenind centrul metabolismului carbohidraților și al grăsimilor Gruparea acetil rezultă prin decarboxilare aerobă din acid piruvic În orice caz concentrația de acid acetic liber în celule se păstrează la un nivel redus pentru a se evita dezechilibrul pHului din celulele care îl conțin Spre deosebire de unii acizi carboxilici cu lanț lung acizii grași acidul acetic nu se produce în trigliceridele naturale Triglicerida artificială numită triacetină triacetat de glicerină este un aditiv alimentar uzual; se regăsește și în cosmetice sau medicamente tipice Acidul acetic acid este produs și excretat de către anumite bacterii mai ales de genul Acetobacter și Clostridium acetobutylicum Aceste bacterii sunt ominiprezente în produsele alimentare apă și sol iar acidul acetic este produs în mod natural prin alterarea fructelor sau a altor alimente Acidul acetic este de asemenea un component al secreției vaginale la femeie și la alte primate unde se pare că servește drept agent antiseptic moderat Obținere Acidul acetic este produs atât prin fermentare bacteriană cât și prin sinteză La ora actuală doar 10% din producția mondială de acid acetic se face pe cale biologică cea care rămâne de bază pentru obținerea oțetului cu atât mai mult cu cât legislația multor țări impune ca oțetul de uz alimentar să fie de origine naturală Circa 75% din acidul acetic produs pentru utilizarea chimică se obține prin carbonilarea metanolului vezi mai jos Restul de 25% se obține prin metodele alternative Producția mondială totală de acid acetic pur este estimată la 5 Mt an milioane tone pe an din care aproximativ jumătate este produsă în Statele Unite Producția europeană se ridică la aproximativ 1 Mt an și e în scădere iar 07 Mt an este produsă în Japonia Alte 15 Mt sunt reciclate in fiecare an aducând piața mondială totală la 65 Mt an Doi dintre cei mai mari producători de acid acetic pur sunt Celanese și BP Chemicals Printre alți mari producători se numără și Millennium Chemicals Sterling Chemicals Samsung Eastman și Svensk Etanolkemi Carbonilarea metanolului Cea mai mare cantitate de acid acetic pur se obține prin carbonilarea metanolului În acest proces metanolul și monoxidul de carbon reacționează pentru a produce acid acetic conform ecuației chimice CH3< sub>OH + CO → CH3< sub>COOH Procesul implică apariția iodometanului ca intermediar și se realizează în trei etape Un catalizator de obicei un complex metalic este necesar pentru carbonilare etapa 2 1 CH3< sub>OH + HI → CH3< sub>I + H2< sub>O 2 CH3< sub>I + CO → CH3< sub>COI 3 CH3< sub>COI + H2< sub>O → CH3< sub>COOH + HI Prin alterarea condițiilor de reacție este posibilă obținerea anhidridei acetice pe aceeași linie de producție Deoarece atât metanolul cât și monoxidul de carbon erau materii prime ieftine carbonilarea metanolului părea să fie de departe o metodă atractivă de obținere a acidului acetic Henry Drefyus de la British Celanese dezvoltă o linie prototip de carbonilare a metanolului încă din 1925 Totuși absența unor materiale capabile să găzduiască reacția amestecului coroziv la presiunea mare cerută de peste 200 atm a descurajat pentru un timp aplicarea acestor căi la scară industrială În 1963 a fost pus la punct de către compania chimică germană BASF primul proces tehnologic de carbonilare a metanolului care folosea un catalizator de cobalt În 1968 este descoperit un catalizator pe bază de rodiu cis−− Acesta este eficient și la presiuni mai mici aproape fără produși secundari Prima linie tehnologică ce utiliza acest catalizator a fost construită de către compania chimică americană Monsanto în 1970 iar carbonilarea metanolului cu catalizator de rodiu devine metoda predominantă pentru obținerea acidului acetic La sfârșitul anilor '90 compania BP Chemicals exploatează profitabil catalizarea prin procedeul Cativa − care este indus de ruteniu Acest proces tehnologic cu catalizator de iridiu este mai ecologic și mai eficient și a înlocuit pe scară largă tehnologia Monsanto adesea utilizând aceleași linii de producție Oxidarea acetaldehidei Înainte de aplicarea industrială a procedeului Monsanto acidul acetic era produs în mare parte prin oxidarea acetaldehidei Aceasta rămâne a doua metodă ca importanță pentru producerea acidului acetic deși nu se poate compara ca eficacitate cu metoda carbonilării metanolului Acetaldehida poate fi produsă fie prin oxidarea butanului sau a benzinei ușoare fie prin hidratarea etilenei etena Când butanul sau benzina ușoară sunt încălzite cu aer în prezența unor diferiți ioni metalici printre care cei de mangan cobalt și crom se formează un peroxid organic care apoi se descompune pentru a produce acid acetic după reacția 2 C4< sub>H10< sub> + 5 O2< sub> → 4 CH3< sub>COOH + 2 H2< sub>O În mod tipic reacția se desfășoară în anumite condiții de temperatură și presiune destinate să se obțină cea mai mare temperatură la care butanul rămâne încă lichid Conditițiile de reacție clasice sunt 150 și 55 atm Se formează și câțiva produși secundari printre care butanona acetatul de etil acidul formic și acidul propionic La rândul lor acești produși sunt valorificați iar condițiile de reacție pot fi modificate cu scopul de a mări cantitățile produse dacă acest lucru este rentabil Totuși separarea acidului acetic de acești produși secundari mărește costurile de producție În condiții similare și folosind catalizatori similari ca în oxidarea butanului acetaldehida poate fi oxidată de către oxigenul din aer pentru a produce acid acetic 2 CH3< sub>CHO + O2< sub> → 2 CH3< sub>COOH Folosindu-se catalizatori moderni această reacție poate duce la obținerea acidului acetic cu un randament de peste 95% Principalii produși secundari sunt acetatul de etil acidul formic și formaldehida toți având puncte de fierbere mai mici decât acidul acetic și putând fi separați ușor prin distilare Oxidarea etilenei Acetaldehida poate fi obținută din etilenă prin procedeul Wacker iar apoi oxidată ca mai sus Mai recent a fost pusă la punct o conversie a etilenei la acid acetic mai ieftină și desfășurată într-o singură etapă de către compania chimică Showa Denko care a deschis o linie de oxidare a etilenei în Ōita Japonia în anul 1997 Procesul este accelerat un catalizator metalic de paladiu în mediu acid acid tungstosilicic hidratat și se consideră că este la fel de eficient ca procedeul carbonilării metanolului pentru liniile mai mici de producție 100–250 kt an în funcție de prețul local de achiziție al etilenei Fermentația Fermentația oxidativă Pentru o lungă perioadă a istoriei omului acidul acetic sub formă de oțet a fost produs cu ajutorul bacteriilor din genul Acetobacter În condițiile prezenței abundente de oxigen aceste bacterii pot produce oțet pornind de la o largă varietate de alimente fermentabile Produsele utilizate în mod obișnuit sunt cidrul de mere vinul și cerealele fermentate malțul orezul sau cartofii Se obține prin fermentație acetică din etanol conform ecuației chimice generale C2< sub>H5< sub>OH + O2< sub> → CH3< sub>COOH + H2< sub>O O soluție diluată de alcool inoculată cu Acetobacter și păstrată într-un loc cald și aerat se va transforma în oțet de-a lungul a câtorva luni Metodele de producere industrială a oțetului accelerează acest proces prin îmbunătățirea aportului de oxigen pentru bacterii Primele eșantioane de oțet produs prin fermentație au apărut probabil ca greșeli în cursul procesului de fabricare a vinului vinificație Dacă mustul este fermentat la o temperatură prea mare Acetobacter se va multiplica în exces și va inhiba drojdia ce apare spontan pe struguri Ca urmare a faptului că cererea de oțet pentru uz culinar medical și sanitar creștea producătorii de vin au deprins rapid să folosească și alte materii organice pentru a fabrica oțet în timpul lunilor calde de vară chiar înainte de coacerea viilor Metoda era lentă și nu întotdeauna încununată de succes întrucât producătorii încă nu înțeleseseră fenomenul Unul dintre primele procedee industriale a fost metoda rapidă sau metoda germană practicată pentru prima dată în Germania în 1823 În acest proces fermentația are loc într-un turn în care sunt introduse și așchii de lemn sau cărbune vegetal Alimentul conținând alcool este vărsat puțin câte puțin prin gura turnului; pe la baza turnului este introdus aer proaspăt prin convecție naturală sau forțată Ameliorarea aportului de aer prin acest proces reduce timpul de producere a oțetului de la câteva luni la câteva săptămâni Astăzi oțetul este produs în cea mai mare parte în rezervoare în care sunt scufundate culturile bacteriene metodă care a fost pentru prima dată descrisă în 1949 de către Otto Hromatka și Heinrich Ebner Prin această metodă alcoolul este fermentat până la oțet într-un rezervor în care se amestecă încontinuu iar oxigenul este furnizat prin barbotarea aerului în această soluție Astfel se poate produce oțet de concentrație de 15% în doar 24 ore șarjă sau chiar oțet de 20% în 60 ore Fermentația anaerobă Unele specii de bacterii anaerobe incluzând pe unele din genul Clostridium pot transforma zaharidele direct în acid acetic fără utilizarea etanolului ca produs intermediar Reacția generală determinată de aceste bacterii se poate scrie C6< sub>H12< sub>O6< sub> → 3 CH3< sub>COOH Mai interesant sub aspectul chimiei industriale este faptul că aceste bacterii acetogene pot sintetiza acid acetic pornind de la compuși monocarbonați cu un singur atom de carbon cum ar fi metanolul monoxidul de carbon sau o mixtură de dioxid de carbon și hidrogen 2 CO2< sub> + 4 H2< sub> → CH3< sub>COOH + 2 H2< sub>O Capacitatea bacteriilor din genul Clostridium de a utiliza direct zaharidele sau de a produce acid acetic din materii prime mai ieftine demonstrează că acestea ar putea produce acid acetic mai eficient decât oxidanții etanolului ca Acetobacter Totuși bacteriile Clostridium sunt mai puțin tolerante la mediu acid decât Acetobacter Chiar si cele mai tolerante la acid dintre sușele de Clostridium nu pot produce decât un oțet de o concentrație de doar câteva procente comparativ cu unele sușe de Acetobacter care pot produce un oțet de o concentrație de până la 20% La ora actuală rămâne mai rentabilă producerea oțetului cu ajutorul sușelor de Acetobacter decât prin fermentarea anaerobă urmată de concentrare Ca urmare cu toate că bacteriile acetogenice se cunosc încă din 1940 utilizarea lor în industrie rămâne destinată unui segment îngust de utilizări Distilarea uscată a lemnului În industrie acidul acetic se obține și prin distilarea uscată a lemnului Materialul lemnos se încălzește la 900-1000 în absența aerului și astfel rezultă mai mulți produși cărbunele de lemn mangalul folosit drept combustibil și reducător produși gazoși CH4< sub> CO CO2< sub> și un produs lichid numit acid pirolignos Acesta din urmă este un amestec de substanțe printre care acidul acetic metanol acetonă și alți acizi superiori Din acest amestec acidul acetic este izolat prin extracție cu un solvent selectiv Utilizare Acidul acetic este folosit în alimentație sub formă de oțet și ca materie primă în industria farmaceutică la prepararea aspirinei acid acetilsalicilic Unele săruri ale sale acetații de Fe Cr Al se folosesc ca mordanți în vopsitorie mordanții sunt fixatori ai culorii pe fibră Acidul acetic se folosește în sinteza diferitor substanțe pe post de catalizator și sau solvent atunci când reacțiile se petrec în mediu anhidru Acidul acetic este un reactant chimic utilizat pentru producerea a numeroși compuși chimici Cea mai importantă întrebuințare a acidului acetic constă în producerea monomerului de acetat de vinil vezi mai jos urmată îndeaproape de obținerea anhidridei acetice și a esterilor Prin comparație volumul de acid acetic folosit pentru producerea oțetului este mic Acetat de vinil Mari cantități de acid acetic acid se folosesc pentru fabricarea acetatului de vinil Această întrebuințare consumă aproximativ 40% până la 45% din producția mondială de acid acetic Reacția pornește de la etilenă și acid acetic acid în prezența oxigenului pe un catalizator de paladiu 2 H3< sub>C-COOH + 2 C2< sub>H4< sub> + O2< sub> → 2 H3< sub>C-CO-O-CHCH2< sub> + 2 H2< sub>O Acetatul de vinil poate fi folosit ca atare în adezivi comercializați sub numele generic de aracet De asemenea poate fi polimerizat în poliacetat de vinil sau diverși copolimeri Acești polimeri sunt întrebuințați în producerea de vopsele adezivi sau diverse materiale plastice Producerea esterilor Majoritatea esterilor acidului acetic sunt de regulă folosiți ca solvenți pentru cerneluri vopsele și lacuri Printre esterii acidului acetic se numără acetatul de etil acetatul de n-butil acetatul de izobutil și acetatul de propil Aceștia sunt produși de obicei printr-o reacție catalizată din acid acetic acid și alcoolul corespunzător H3< sub>C-COOH + HO-R → H3< sub>C-CO-O-R + H2< sub>O unde R o grupare generală alchil De altfel majoritatea esterilor de acetat sunt produși din acetaldehidă prin reacția Tișcenco În plus unii eteri de acetat se folosesc ca solvenți pentru nitroceluloză lacuri și vopsele acrilice decapanți și baițuri pentru lemn Primii glicol-monoeteri diol-monoeteri au fost produși pornind de la oxid de etilenă sau de la oxid de propilenă și alcool care sunt apoi esterificați cu acid acetic Cei trei produși principali de reacție sunt acetatul de etilen-glicol-monoetil-eter EEA acetatul de etilen-glicol-monobutil-eter EBA și acetatul de propilen-glicol-monometil-eter PMA Această întrebuințare consumă în jur de 15%-20 % din acidul acetic mondial Unii dintre acești eteri acetat de exemplu EEA s-au dovedit a fi nocivi pentru reproducerea umană Anhidrida acetică Produsul condensării a două molecule de acid acetic este anhidrida acetică Producerea la scară mondială a anhidridei acetice reprezintă o întrebuințare majoră care folosește aproximativ 25% până la 30% din producția globală de acid acetic Anhidrida acetică se poate obține direct prin carbonilarea metanolului șuntând acidul iar liniile de producție Cativa pot fi adaptate pentru fabricarea anhidridei Anhidrida acetică este un agent puternic de acetilare De aceea principala sa utilizare constă în fabricarea acetatului de celuloză o textură sintetică folosită și pentru filmul fotografic Anhidrida acetică este de asemenea unul dintre reactivii folosiți pentru obținerea aspirinei heroinei și a altor compuși Oțet Sub formă de oțet soluțiile de acid acetic de regulă având 5% până la 18% acid acetic cu procentajul calculat de obicei în masă sunt folosite ca atare fie pentru condimentare fie pentru conservarea ca murături a legumelor și a altor produse alimentare Oțetul de masă tinde să fie mai diluat 5 %-8 % acid acetic în timp ce murăturile comercializate folosesc în general soluții mai concentrate Cantitatea de acid acetic consumată ca oțet la scară mondială nu este mare dar cronologic este de departe cea mai veche și cea mai cunoscută întrebuințare Utilizare ca solvent Acidul acetic glacial este un excelent solvent protic polar după cum s-a menționat mai sus Frecvent este folosit ca solvent de recristalizare pentru purificarea compușilor organici Acidul acetic pur lichid se folosește ca solvent în fabricarea acidului tereftalic TPA care este materia primă pentru politereftalatului de etilenă PET Deși reprezintă circa 5%–10 % din cantitatea de acid acetic folosită în întreaga lume se preconizează că această întrebuințare aparte se va extinde semnificativ în următorul deceniu pe măsură ce va crește producția de ambalaje fabricate din PET Acidul acetic este utilizat adesea ca solvent pentru reacții ce implică carbocationi ca în alchilarea Friedel Crafts De exemplu una din etapele de producere manufacturieră a camforului sintetic implică o rearanjare Wagner-Meerwein a camfenei la acetat de izobornil; în acest caz acidul acetic joacă atât rolul de solvent cât și de nucleofil pentru a fixa carbocationul rearanjat Acidul acetic este solvent de elecție în reducerea unui grup aril nitrat până la anilină folosind paladiu pe suport de cărbune activat Acidul acetic glacial se întrebuințează în chimia analitică ca mediu de reacție de exemplu pentru determinarea caracterului bazic al substanțelor slab alcaline cum sunt amidele organice Acidul acetic glacial este o bază mult mai slabă decât apa astfel încât în acest mediu amida se comportă ca o bază puternică Ea poate fi atunci titrată în soluția de acid acetic glacial cu un acid foarte puternic cum ar fi acidul percloric Alte întrebuințări Soluțiile diluate de acid acetic sunt folosite și pentru aciditatea lor slabă Exemple de utilizare în mediul casnic Este folosit ca agent de stopare baia de stopare din timpul developării filmelor fotografice Este inclus în produse pentru îndepărtarea tartrului de pe robinete sau chiuvete Aciditatea sa este utilă și pentru tratarea rănilor provocate de meduze prin inhibarea celulelor urzicătoare ale acestora preîntâmpinând în cazul unei aplicări imediate leziunile grave sau chiar moartea În tratamentul infecțiilor urechii externe intrând în compoziția unor preparate medicamentoase Vosol De asemenea acidul acetic este folosit ca spray conservant pentru furajele animalelor pentru a împiedica creșterea bacteriilor și a fungilor Acidul acetic glacial este folosit și pentru îndepărtarea negilor și a verucilor Din acid acetic se produc săruri organice și anorganice printre care Acetatul de sodiu utilizat în industria textilă și în cea alimentară cu rol de conservant alimentar aditiv alimentar E262 Acetat de cupru II folosit ca pigment și ca fungicid Acetat de aluminiu și acetat de fier II folosit ca mordant pentru coloranții textili Acetat de paladiu II cu rol de catalizator în reacțiile de cuplare ca în reacția Heck Produșii de substituție ai acidului acetic includ acidul monocloracetic MCA acidul dicloroacetic considerat un produs secundar și acidul tricloracetic MCA se folosește pentru fabricarea vopselei indigo acidul bromoacetic care este esterificat pentru a se obține reactivul bromoacetat de etil acid trifluoroacetic care este un reactant obișnuit în sinteza organică Cantitățile de acid acetic folosite pentru aceste întrebuințări cu excepția acidului tereftalic TPA se ridică la 5%–10 % din acidul acetic utilizat în întreaga lume Nu este de așteptat o creștere a consumului pentru aceste utilizări la fel de mare ca producerea de TPA Protecția muncii Acidul acetic concentrat este coroziv și de aceea trebuie manipulat cu precauție deoarece poate provoca arsuri cutanate leziuni oculare permanente și iritarea mucoaselor E posibil ca aceste arsuri sau flictene să nu apară decât la câteva ore după expunere Mănușile de latex nu oferă protecție; se recomandă purtarea unor mănuși rezistente ca cele făcute din cauciuc nitril Acidul acetic concentrat se aprinde cu dificultate în condiții de laborator Capătă risc de incendiu atunci când temperatura ambientală depășește 39 moment din care poate forma un amestec explozibil cu aerul peste această temperatură limită explozivă 54%–16 % Riscurile determinate de soluțiile de acid acetic depind de concentrație Tabelul de mai jos redă clasificarea UE pentru soluțiile de acid acetic Soluțiile cu peste 25% acid acetic sunt mânuite sub hotă datorită vaporilor caustici și corozivi Acidul acetic diluat sub formă de oțet e inofensiv Totuși ingestia unor soluții mai concentrate pune în pericol viața oamenilor sau a animalelor Acest lucru poate provoca leziuni severe la nivelul sistemului digestiv și modificarea acidității sângelui potențial letală Din cauza incompatibilităților se recomandă păstrarea acidului acetic departe de acid cromic etilen-glicol acid azotic acid percloric permanganați peroxizi și hidroxizi Referințe Bibliografie Chimie Generală Costin D Nenițescu Editura Didactică și Pedagogică București 1979 Legături externe de la PubChem Acetic acid US Permissible exposure limits Usage of acetic acid in Acetic acid pH and titration Vezi și Utilizări Oțet Murarea o metodă de conservare a alimentelor Bacterii acetogene produc oțet din soluțiile alcoolice Acid acetic pagină de date Acetobacter un important gen de bacterii acetogene Detartranți conțin adesea acid acetic Chimie Acizi carboxilici compuși ce conțin grupul -COOH Acizi grași acizi carboxilici cu lanț neramificat Anionul acetat CH3< sub>COO− abreviat AcO− Gruparea Acetil grupul CH3< sub>-CO– abreviat Ac Acetil-coenzima A un important transportor de acetil în celule Produși chimici corelați Acid formic acidul carboxlic cu moleculă cu un atom de carbon mai puțin Acid propionic acidul carboxlic cu moleculă cu un atom de carbon mai mult Etanol alcool etilic Acetaldehida Anhidrida acetică Acetat de etil un solvent important Acid monocloroacetic Acizi cloroacetici Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Ambuscada este o tactică militară vânătorească care constă într-o camuflare minuțioasă și anticipată a unor corpuri armate sau de miliție pe rutele cele mai probabile de circulație a inamicului în scopul de a-l ataca și distruge prin surprindere a captura prizonieri și a distruge echipamentul militar inamic În practica contemporană este o dislocare secretă a unui grup operativ în locul presupus al apariției infractorului în scopul de a-l reține Legături externe Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Atacul de la Pearl Harbor sau Operațiunea Hawaii cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez a fost un atac militar dat prin surprindere din partea marinei imperiale japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor Hawaii în dimineața zilei de duminică 7 decembrie 1941 Ca rezultat Statele Unite ale Americii au intrat în Al Doilea Război Mondial Descrierea atacului Pearl Harbor un golf din Hawaii unde se afla intreaga flotă americană se află în apropiere de capitala Honolulu Intenția acestui atac preventiv a fost să nu permită flotei pacifice americane să influențeze războiul din sud-estul Asiei pe care Japonia intenționa să-l poarte împotriva Marii Britanii a Olandei și a Statelor Unite ale Americii Operațiunea a constat din două valuri de atac aerian la care au participat 353 de avioane< ref> lansate de pe 6 nave portavion Ca rezultat al atacului 4 cuirasate au fost scufundate două fiind ulterior ridicate reparate și trimise în luptă spre sfârșitul războiului iar alte 4 au fost avariate Japonezii au distrus și 3 crucișătoare 3 distrugătoare 1 puitor de mine 188 de avioane au omorât 2402 persoane și au rănit 1282 de persoane Pierderile suferite de partea japoneză au fost minimale 29 de avioane doborâte 4 mini-submarine scufundate 65 de persoane omorâte sau rănite Atacul a avut loc fără o declarație de război formală și înainte ca ultima din cele 14 părți ale unui mesaj trimis de către partea japoneză Ministerului de Externe american să fi ajuns la destinație Ambasada japoneză din Washington DC fusese instruită să trimită mesajul imediat înainte de ora planificată a atacului Atacul și în special natura surprinzătoare a sa a fost un factor important care a contribuit la schimbarea opiniei publice americane de la izolaționismul care caracterizase politica externă a țării în anii 1930 la participare directă în război Atacul a avut menirea de a anihila marina americană astfel încât să nu împiedice atacul planificat de Japonia asupra Malaeziei și a Indiilor de Est olandeze unde Japonia căuta acces la rezervele bogate de petrol și cauciuc Atât Japonia cât și Statele Unite își făcuseră planuri de contingență pentru război în zona pacifică planuri ce fuseseră reînnoite constant în paralel cu escaladarea tensiunilor dintre cele două țări Tensiunile începuseră în anii 1930 prin expansiunea japoneză în Manciuria și în Indochina franceză acțiuni care au fost întâmpinate cu nivele din ce în ce mai ridicate de embargouri și sancțiuni din partea SUA și a altor țări În 1940 SUA a interzis exportul în Japonia al avioanelor al părților de avioane al utilajelor mecanice al benzinei de avion al fierului și al oțelului vechi lucru pe care japonezii l-au considerat un act "neprietenos" Dar SUA nu a interzis la acea oră exportul de petrol în Japonia deoarece la Washington se considerase că o astfel de măsură ar fi fost prea extremă dat fiind faptul că economia Japoniei depindea de petrolul american și ar fi fost probabil considerată ca o provocare de către partea japoneză Exportul de petrol către Japonia a fost oprit în vara anului 1941 ca rezultat al expansiunii japoneze în Indochina franceză care la rândul ei era rezultatul ocupării Franței de către Germania Sprând să descurajeze o agresiune japoneză în Orientul Îndepărtat SUA își mutase sediul marinei pacifice în Hawaii și intensificase o întărire militară în Insulele Filipine Planul de atac pentru Pearl Harbor a fost inițiat la începutul anului 1941 de către amiralul Yamamoto comandantul de atunci al flotei japoneze Planul concret de atac a început în primăvara anului 1941 sub comanda căpitanului de marină Minoru Genda Planul a primit aprobarea neoficială a Împăratului Hirohito pe data de 5 noiembrie după a treia din cele patru conferințe imperiale care s-au ținut în legătură cu atacul Aprobarea oficială a fost dată pe data de 1 decembrie Pe data de 26 noiembrie 1941 o flotă compusă din 6 portavioane a plecat spre o zonă la nord-vest de Hawaii de unde avea să inițieze atacul Planul era ca 405 avioane să participe 360 pentru cele două valuri de atac 48 pentru patrulă aeriană defensivă inclusiv 9 avioane de atac din primul val Primul val avea să fie atacul primar iar al doilea val urma să termine orice acținue neterminată de primul val Primul val avea armele necesare mai ales torpile pentru atacarea vaselor celor mai importante iar echipajele fuseseră instruite să atace obiectivele cu cea mai mare valoare mai ales cuirasate și portavioane iar dacă acestea nu puteau fi găsite să atace crucișătoare și distrugătoare Bombardiere în picaj urmau să atace obiectivele la sol anume avioane parcate pentru ca acestea să nu poată să decoleze și să treacă la contraatac Când li se termina combustibilul planul era ca ele să se întoarcă la portavioane și apoi să intre din nou în luptă Înainte de atacul propriu-zis două avioane de recunoaștere urmau să decoleze de pe crucișătoare să survoleze insula Oahu unde se afla Pearl Harbor și să relateze compoziția și locația flotei americane Alte patru avioane de recunoaștere urmau să patruleze arealul dintre flota japoneză și Niihau ca nu cumva grupul operativ să fie obiectul unui contraatac prin surprindere< ref> Submarine Submarine japoneze de tip I-18 I-20 I-22 și I-24 urmau să aibă la bord minisubmarine tip A Cele 5 submarine de tip I au părăsit districtul naval Kure pe data de 25 noiembrie 1941 și au venit într-o zonă la circa 19 km de gura golfului Pearl Harbor La 0342 Acel minisubmarin proobabil că a reușit să intre în golf dar "Ward" a distrus un altul la 0637 Unul dintre membrii echipajului sublocotenetul Kazuo Sakamaki a înotat la mal unde a fost prins astfel devenind primul prizonier de război japonez al americanilor în al doilea război mondial Un al patrulea minisubmarin a fost avariat de către o bombă antisubmarină fiind abandonat de echipaj înainte de a putea lansa torpilele Declarația de război a Japoniei Cu toate că atacul a avut loc înainte ca să fi existat o declarație de război oficială din partea Japoniei Amiralul Yamamoto a dat ordin ca atacul să aibă loc la 30 de minute după ce notificarea Japoniei că pune sfârșit oricăror negocieri a fost transmisă În felul acesta Japonia dorea pe de o parte să pară că respectă conventiile internationale dar pe de altă parte să aibă avantajul surprizei Notificarea de 5000 de cuvinte a fost mai întâi trimisă de la Tokio la ambasada japoneză din Washington dar transcrierea ei i-a luat ambasadei prea mult timp ca să poată fi trimisă înainte de atac Pe de altă parte descifratorilor de coduri americani le reușise deja să descifreze și să traducă o bună parte a notificării cu mai multe ore înainte de ora fixată când ambasada japoneză urma să o transmită guvernului american Uneori această notă este numită "declarație de război" dar de fapt "nici nu declara război nici nu rupea legăturile diplomatice" Primul val Japonezii au atacat în două valuri Primul val a fost detectat de către radarul armatei americane de la Opana Point la 136 de mile marine care a crezut că sunt 6 bombardiere americane B-17 care se întorceau de pe partea continentală a Statelor Unite Primul val constând din 180 de avioane a fost lansat de la nord de insula Oahu de către căpitanul de marină militară Mitsuo Fuchida 6 avioane n-au reușit să decoleze din cauza unor probleme tehnice< ref> Atacul aerian asupra portului Pearl Harbor a început la ora 748 AM ora locală cu atacul de la Kaneohe< ref> La început erau avioane torpiloare avioane greoaie vulnerabile care s-au folosit de avantajul surprizei să atace aerodromurile militare Hickham Field cel mai mare și Wheeler Field Cele 171 de avioane din al doilea val au atacat Bellows Field de lângă Kaneohe și Ford Island Americanii erau nepregătiți pentru un astfel de atac dulapurile cu muniție erau încuiate avioanele erau parcate aripă lângă aripă în aer liber împotriva sabotajului etc Al doilea val Al doilea val a consistat din 171 de avioane 54 B5N-uri 81 de D3A-uri și 36 de A6M-uri toate sub comanda locotenentul-comandor Shigekazu Shimazaki 4 avioane nu au putut decola din cauza unor defecțiuni tehnice Valul al doilea a fost împărțit în trei un grup a atacat Kaneohe iar celelalte două Pearl Harbor Au ajuns simultan la obiective din diferite direcții Cele două valuri au durat în total 90 de minute 2386 americani au murit 55 civili majoritatea de proiectile anti-aeriene americane neexplodate care au căzut în zone populate și 1139 răniți 18 vase au fost scufundate sau au eșuat printre care 5 cuirasate Dintre cei morți aproape jumătate erau din cauza exploziei magaziei de praf de pușcă de pe USS Arizona când a fost lovită de un obuz de 40 cm Admiralul Isaac C Kidd și căpitanul Franklin Van Valkenburgh au murit pe punte Din cele 402 avioane americane prezente la acea oră în Hawaii 188 au fost distruse și 159 avariate 155 dintre ele la sol 55 de aviatori japonezi și 9 membrii ai echipajelor minisubmarinelor japoneze au fost omorâți iar unul a fost capturat Din cele 414 avioane japoneze 29 au fost doborâte în luptă< ref>9 în primul val și 20 în al doilea val iar 74 avariate Galerie foto ImageJap Zero leaves Akagi-Pearl Harborjpg|Un avion japonez Mitsubishi A6M2 „Zero decolează de pe portavionul Akagi în dimineața zilei de 7 decembrie 1941 ImageCarrier shokakujpg|Avioane din al doilea val pregătindu-se de decolare pe portavionul Shokaku spre Pearl Harbor ImageJap plane leaves Shokaku-Pearl Harborjpg|Un avion japonez Nakajima B5N2 "Kate" bombardier torpilor decolează de pe portavionul Shokaku ImageJap_planes_preparing-Pearl_Harborjpg|Bombardiere în picaj Aichi D3A1 "Val" din al doilea val pregătindu-se de decolare Portavionul Soryu în fundal ImageUSS California sinking-Pearl Harborjpg|Nava de luptă USS California scufunzându-se ImagePearlharborcolork13513jpg|Nava de luptă USS Arizona explodând ImageUSS SHAW exploding Pearl Harbor Nara 80-G-16871 2jpg|Distrugătorul USS Shaw explodând ImageUSS Nevada attempts escape from Pearl 80G32558jpg|Nava de luptă USS Nevada încercând să iasă din port ImageUSS West Virginia;014824jpg|Nava de luptă USS West Virginia lovit de două bombe aeriene și 7 torpile ImageNARA 28-1277agif|Un bombardier Boeing B-17 după atacul de la aerodromul Hickam Field ImagePLanes_burning-Ford_Island-Pearl_Harborjpg|Hangar pe Ford Island în flăcări ImagePearl harbourpng|Rezultatul USS West Virginia serios avariat USS Tennessee avariat USS Arizona scufundat < gallery> Note Legături externe 27 iunie 2007 Gabriel Tudor Revista Magazin 7 martie 2007 Gabriel Tudor Revista Magazin youtubecom E Martin Hellman Azoft Atolul Midway în engleză Midway Atoll; în hawaiiană Pihemanu este un grup de insule alcătuite din recife de corali situate în Oceanul Pacific de nord care aparțin de SUA având statutul de teritoriu neîncorporat american Geografie Insulele sunt amplasate la 1 3 din traseul dintre Honolulu și Tokio și circa la jumătatea distanței dintre California și Japonia de unde provine și numele insulelorAtolul are o formă inelară cu un diametru de 6000 m având două insule mai importante Sand Island și Eastern Island și o serie de insulițe nelocuite care servesc ca loc de cuibărit pentru păsări de mare Suprafața totală a insulelor este de 518 km² iar a atolului de cca 40 km² Din punct de vedere geografic insulele aparțin arhipelagului de nord-vest Hawaian fără să aparțină de statul Hawaii; insulele sunt de origine vulcanică la fel ca și celelalte insule hawaiane Populația Insulele fiind la început nelocuite azi locuiesc din 1978 cca 40 de persoane numai pe insula Sand Island majoritatea militari și civili care deservesc obiectivele bazei militare navale americane Istoric Insulele sunt descoperite la data de 9 iulie 1859 de NC Brooks iar în 1867 sunt deja anexate de SUA anexarea producându-se cu 30 de ani înaintea anexării Hawaiiului Atolul servește ca o stație de oprire pe calea navelor dintre California și JaponiaIn anul 1903 Midway devine stație intermediară a cablului Pacificului a companiei Commercial Pacific Cable CompanyDupă conflictele cu vapoarele de pescuit japoneze insulele sunt din 1903 sub controlul administrației marinei militare americane Din anul 1935 atolul servește ca stație pentru hidroavioanele China Clipper aparținând companiei Pan American Airways In anul 1940 insulele devin bază militară a marinei americane insulele fiind cunoscute în istorie prin bătălia navală de la Midway 4-7 iunie 1942 aceasta fiind o bătălie decisivă dintre Japonia și SUA care asigură supremația americană în regiunea Oceanului Pacific In războiul cu Coreea și Vietnam insulele servesc ca stație de transport a materialui de război american La data de 31 octombrie 1996 administrația atolului este preluată de Ministerul de Interne American insulele fiind declarate rezervație naturală National Wildlife Refuge atolul fiind deschis turismului Legături externe Bătălia de la Midway este cea mai importantă bătălie navală din războiul din Pacific parte a celui de-al Doilea Război Mondial< ref> Între 4 iunie și 7 iunie 1942 la aproximativ o lună după bătălia din Marea Coralilor și la șase luni după atacul de la Pearl Harbour Marina Statelor Unite a învins în mod decisiv Marina Imperială Japoneză care atacase Atolul Midway și a provocat pierderi ireparabile flotei japoneze Istoricul militar John Keegan a caracterizat bătălia ca fiind cea mai amețitoare și mai precisă lovitură din istoria războaielor navale Operațiunea japoneză ca și atacul anterior de la Pearl Harbour urmărea să elimine poziția strategică a Statelor Unite din Pacific dând astfel Japoniei mână liberă în stabilirea sferei sale de influență în Marea zonă de prosperitate a Asiei Orientale Japonezii sperau și că o altă înfrângere demoralizatoare va determina Statele Unite să capituleze în războiul din Pacific Japonezii au plănuit să atragă portavioanele americane într-o capcană De asemenea japonezii au intenționat să ocupe Atolul Midway ca parte a unui plan mai mare de a-și extinde perimetrul de apărare ca răspuns la raidul Doolitle Această operațiune era considerată și ca o pregătire pentru viitoarele atacuri îndreptate împotriva Insulelor Fiji și Samoa Planul a fost dezavantajat de prezumțiile greșite pe care le-au făcut japonezii cu privire la reacția americanilor și de dispozițiile insuficiente date la momentul de început al punerii în executare Pentru americani a fost esențial că Stația HYPO unitatea de informații din Hawaii specializată în interceptarea comunicațiilor și în decriptarea acestora a fost în stare să determine data și locul atacului Marina Militară a Statelor Unite putând astfel să pregătească propria ambuscadă Patru portavioane japoneze și un crucișător greu au fost scufundate cu costul unui portavion american și al unui distrugător Bătălia de la Midway și uzura extenuantă din Campania din Insulele Solomon au făcut ca Japonia să nu mai poată ține pasul cu construcția de nave și pregătirea piloților în timp ce Statele Unite ale Americii măreau ritmul în ambele direcții Contextul Japonia și-a atins repede țintele strategice pe care le stabilise ocupând Insulele Filipine Malaya Singapore și Indiile Olandeze de Est Indonezia Indiile Olandeze de Est cu resursele lor vitale au avut o importanță aparte pentru Japonia Din această cauză planurile preliminare pentru o a doua fază a operațiunilor au început să apară încă din ianuarie 1942 Cu toate acestea existau încă dezacorduri cu privire la strategie între Armata Imperială Japoneză și Marina Imperială Japoneză și conflicte între Cartierul General Imperial și Flota Combinată a amiralului Yamamoto astfel că o strategie care trebuia urmată nu a fost formulată decât în aprilie 1942 Amiralul Yamamoto a reușit în sfârșit să învingă lupta cu birocrația prin utilizarea unei amenințări slab voalate că va demisiona după care planul său asupra operațiunilor următoare în centrul Pacificului a fost acceptat fiind înlăturate alte propuneri Ținta esențială urmărită de Yamamoto era eliminarea portavioanelor americane pe care le percepea ca fiind amenințarea principală asupra întregii campanii din Pacific Această îngrijorare a fost amplificată acut în cursul raidului Doolittle 18 aprilie 1942 în care bombardierele B-25 Mitchell lansate de pe portavionul Hornet au bombardat ținte din Tokio și din alte câteva orașe japoneze Raidul deși nu a avut o importanță militară prea mare le-a produs japonezilor un șoc psihologic și a arătat inconsistența apărării din jurul insulelor japoneze Acest raid și alte raiduri de tip „lovește și fugi executate de portavioanele americane au arătat că puteau constitui o amenințare serioasă chiar dacă păreau să ezite să se angajeze într-o bătălie totală Yamamoto a crezut că un alt atac asemănător cu cel de la Pearl Harbour va scoate din luptă întreaga flotă americană inclusiv portavioanele; totuși el a evaluat că Pearl Harbour nu mai putea fi atacat direct din cauza forței deținute de baza aeriană din Hawaii În schimb el a ales Midway situat în nord-vestul Insulelor Hawaii la aproximativ 2100 km de Oahu Midway nu era un punct important în planul japonezilor referitor la controlul asupra zonei centrale a Pacificului dar aceștia au știut că americanii vor considera că atolul este un avanpost vital pentru Pearl Harbour și astfel îl vor apăra cu toate forțele Statele Unite chiar considerau că Midway este vital; după bătălie stabilirea unei baze pentru submarine în Midway a permis submarinelor care operau din Pearl Harbour să se alimenteze și să se aprovizioneze de aici mărindu-și astfel raza de acțiune cu 1900 km O pistă de decolare de pe Midway a fost punctul de plecare pentru atacurile aeriene asupra Insulei Wake< ref> Planul lui Yamamoto Operațiunea Mai Planul de bătălie al lui Yamamoto era foarte complicat ca toate planurile navale făcute de japonezi în al Doilea Război Mondial Mai mult proiectul său se întemeia pe o informație optimistă conform căreia portavioanele Enterprise și Hornet care formau Task Force 16 Grupul operativ 16 erau singurele portavioane disponibile din flota americană din Pacific la acel moment În bătălia din Marea Coralilor care avusese loc doar cu o lună înainte portavionul Lexington fusese scufundat iar Yorktown fusese grav avariat astfel că japonezii au crezut că și acesta a fost pierdut de americani Japonezii fuseseră avertizați că portavionul Saratoga se afla în reparații pe coasta de vest a Statelor Unite ale Americii după ce fusese lovit de o torpilă lansată de un submarin Mai importantă a fost credința lui Yamamoto că americanii ar fi fost demoralizați de înfrângerile frecvente pe care le-au suferit în cele șase luni care au precedat bătălia Yamamoto a crezut că poate atrage prin înșelăciune flota americană într-o situație periculoasă pentru aceasta În acest scop el și-a dispersat navele la limita maximă în special cuirasatele în speranța că nu vor fi descoperite de americani înainte de bătălie Navele de război de escortă și crucișătoarele trebuia să urmeze portavioanele amiralului Nagumo Chūichi la o distanță de câteva sute de mile Navele japoneze aveau misiunea de a distruge orice navă americană care s-ar fi apropiat de Midway odată ce portavioanele lui Nagumo le-ar fi slăbit suficient printr-un duel de artilerie la lumina zilei; era o decizie tipică pentru regulile militare stabilite de cele mai puternice forțe navale Yamamoto nu știa că Statele Unite reușiseră să spargă codul principal folosit de navele sale Accentul pus de Yamamoto pe dispersarea navelor a însemnat și că niciuna din unitățile sale nu putea să acorde sprijin alteia De exemplu singurele nave mai mari decât distrugătoarele care păzeau flota de portavioane a lui Nagumo erau două cuirasate și trei crucișătoare în ciuda faptului că portavioanele sale erau așteptate să conducă atacurile și să suporte efectele contraatacului american În opoziție cu aceasta flota lui Yamamoto și a lui Kondo avea două portavioane ușoare cinci cuirasate și 6 crucișătoare dar niciunul nu va ajunge să participe la bătălie Distanța față de portavioanele lui Nagumo va avea consecințe grave în cursul bătăliei deoarece avioanele de recunoaștere se aflau pe navele lui Yamamoto și Kondo iar Nagumo nu a putut să se folosească de informațiile importante pe care acestea i le-ar fi furnizat Invazia Insulelor Aleutine Operațiunile japoneze în Insulele Aleutine Operațiunea AL au scos din luptă și mai multe nave care ar fi putut să atace Midway Operațiunea din Aleutine a fost caracterizată de unii istorici ca fiind un atac simulat efectuat de japonezi pentru a atrage flota americană în timp ce alți istorici au arătat că Operațiunea AL trebuia lansată simultan cu atacul de la Midway Preludiu Întăririle americane Pentru a lupta cu un inamic cu privire la care se aștepta să aibă patru sau cinci portavioane amiralul Chester Nimitz comandantul suprem al Zonelor din Oceanul Pacific avea nevoie de toate portavioanele disponibile ale Statelor Unite ale Americii Avea deja la îndemână grupul operativ comandat de vice-amiralul William Halsey format din portavioanele Enterprise și Hornet deși Halsey s-a îmbolnăvit de psoriazis și a trebuit să fie înlocuit de contraamiralul Raymond Spruance comandantul escortei Nimitz s-a grăbit să recheme flota comandată de contraamiralul Fletcher inclusiv portavionul Yorktown care fusese avariat serios în bătălia din Marea Coralilor din zona de sud est a Pacificului Acesta a ajuns la Pearl Harbour la timp pentru a se aproviziona și a naviga mai departe Deși se estimase că reparațiile lui Yorktown vor dura câteva luni lifturile sale erau intacte iar în mare parte și puntea de zbor era în condiții bune Șantierul Naval Pearl Harbour a lucrat continuu timp de 72 de ore și a reparat nava pentru a fi gata de bătălie estimând că va funcționa câteva săptămâni așa cum a cerut Nimitz Puntea de zbor i-a fost peticită secțiuni întregi din elementele de structură interioară au fost tăiate și înlocuite și câteva escadrile au fost mutate de pe Saratoga; piloții însă nu au avut timp să se antreneze Nimitz a nesocotit procedurile pentru a avea al treilea portavion gata de bătălie La numai trei zile de când intrase în docul uscat de la Pearl Harbour Yorktown era din nou pe drum Raparațiile au continuat și după ce a plecat din port echipele de muncitori de pe nava de reparații Vestal care fusese și ea avariată în atacul de la Pearl Harbour încă se aflau la bordul portavionului pe când acesta ieșea în larg Pe Insulele Midway staționau patru escadroane aparținând Forțelor Aeriene ale Armatei Statelor Unite ale Americii formate din bombardiere B-17 Flying Fortress și câteva bombardiere B-26 Marauder Flota din Midway avea 19 bombardiere SBD Dauntless șapte avioane de vânătoare F4F-3 Wildcats 17 bombardiere SBU-3 Vindicators 21 de avioane de vânătoare F2A-3s și șase bombardiere TBF-1 Avengers ultimele constituind detașamentul VT-8 de pe portavionul Hornet Lipsurile japonezilor În acest timp ca urmare a participării la bătălia din Marea Coralilor portavionul japonez Zuikaku se afla în portul Kure așteptând înlocuirea avioanelor Nu era niciun avion disponibil pentru că Marina Imperială Japoneză nu reușise să pregătească echipajele la timp ceea ce semnala că nu mai era în stare să completeze lipsurile Au fost angajați și instructorii din Trupele Aeriene Yokosuka într-un efort de a suplini lipsurile Portavionul japonez Shōkaku grav avariat care fusese lovit de trei bombe în bătălia din Marea Coralilor avea nevoie de reparații îndelungate în docul uscat În ciuda faptului că din avioanele rămase pe cele două portavioane se putea construi o flotă pentru un singur portavion japonezii nu au făcut niciun efort în acest sens pentru a trimite în luptă măcar încă un portavion Ca urmare amiralul Nagumo avea numai patru portavioane Kaga și Akagi care formau Divizia I Portavioane Hiryū și Sōryū care formau Divizia a 2-a Portavioane Echipajele japoneze erau obosite Portavioanele lor au fost constat implicate în operațiuni începând cu 7 decembrie 1941 Unele din aceste portavioane au participat și la raidurile asupra orașelor Darwin și Colombo Cele mai multe avioane de atac care urma să fie folosite de japonezi erau bombardierele în picaj Aichi D3A Val și bombardierele torpiloare Nakajima B5N Kate acestea din urmă putând fi folosite și pentru a lansa bombe Cele mai importante avioane de vânătoare de pe portavioane erau Mitsubishi A6M2 Zero Zeke Oricum portavioanele din cadrul Kido Butai aveau flotilele de avioane incomplete Din diferite motive producția de bombardiere Aichi D3A fusese mult redusă iar producția de bombardiere Nakajima B5N fusese oprită Astfel că nu existau avioanele necesare pentru completarea lipsurilor De asemenea multe din avioanele folosite în operațiunile militare din luna iunie 1942 erau în serviciu încă de la sfârșitul lunii noiembrie 1941; deși bine întreținute aceste avioane erau aproape epuizate fizic și au început să nu mai prezinte siguranță în exploatare Acești factori însemnau că toate portavioanele aveau mai puține avioane decât era normal și mai puține avioane de rezervă Pregătirile japonezilor pentru activitățile de recunoaștere și observare erau și ele dezorganizate Detașamentul de pază format din submarine a întârziat să intre în poziție în parte și din cauza faptului că Yamamoto s-a grăbit ceea ce a făcut ca portavioanele americane să ajungă la punctul de întâlnire situat la nord-est de Midway fără a fi detectate Încercarea de a folosi patru hidroavioane de recunoaștere Kawanishi H8K pentru a observa Pearl Harbour și a stabili dacă portavioanele americane sunt sau nu acolo a eșuat întrucât submarinele japoneze desemnate să asigure realimentarea hidroavioanelor cu combustibil au constatat că în punctul de întâlnire se aflau nave de război americane Astfel japonezii au fost lipsiți de orice informație cu privire la mișcările portavioanelor americane în momentele premergătoare bătăliei Interceptările radio efectuate de japonezi au arătat o creștere a activității submarinelor americane și o intensificare a comunicațiilor radio Yamamoto avea această informație înainte de bătălie Totuși japonezii nu și-au schimbat planurile; Yamamoto aflat pe cuirasatul Yamato nu l-a informat pe Nagumo că ar trebui să fie precaut în a-și expune poziția și a presupus că Nagumo a primit același mesaj de la Tokyo Antenele radio folosite de Nagumo nu puteau recepționa transmisiuni pe astfel de lungimi de undă astfel că a rămas fără informații cu privire la mișcările navelor americane Spargerea codurilor de către aliați Amiralul Nimitz avea un bun de neprețuit criptanaliștii descifraseră codul naval folosit de japonezi numit de americani JN25B Începând din primăvara anului 1942 Statele Unite puteau să decodeze mesajele știind că în curând va avea loc o operațiune asupra obiectivului AF Comandantul Joseph J Rochefort și echipa lui de la Stația HYPO au putut să confirme că Midway era ținta atacului japonez care urma Americanii au transmis un mesaj fals în care arătau că instalația de distilare a apei s-a stricat și că baza navală are nevoie de apă potabilă Japonezii au interceptat mesajul și în curând au început și ei să transmită că AF duce lipsă de apă< ref> Stația HYPO a putut să determine data atacului ca fiind 4 sau 5 iunie și i-a furnizat lui Nimitz ordinea de bătălie a japonezilor Introducerea unui nou cod de criptare a mesajelor a fost amânată de japonezi ceea ce a făcut ca HYPO să câștige câteva zile; la începutul bătăliei codul a fost schimbat dar informațiile importante fuseseră deja aflate de americani Astfel americanii au intrat în bătălie având o imagine clară cu privire la unde când și cu ce forțe vor veni japonezii Nimitz știa de exemplu că superioritatea numerică a japonezilor era divizată în patru grupuri operative Această dispersare a navelor japoneze a făcut ca un număr mic de nave rapide să fie desemnate pentru a asigura paza portavioanelor Așa că Nimitz a calculat că trei portavioane americane și avioanele de pe insula Midway vor putea face față celor patru portavioane ale lui Yamamoto mai ales că pe portavioanele americane se aflau mai multe avioane decât pe cele japoneze Spre deosebire de americani japonezii au rămas neinformați cu privire la forța adversarilor și la dispozitivul acestora de luptă chiar și după ce bătălia a început Bătălia Atacurile aeriene de început Primul atac aerian a avut loc pe 3 iunie la ora 1230 și a fost executat de nouă bombardiere B-17 cu baza la sol care au decolat de pe Insula Midway Trei ore mai târziu avioanele au găsit navele japoneze la 1060 km spre vest Avioanele au lansat bombele sub un tir intens de artilerie Deși s-a raportat atingerea țintelor În jurul orei 0100 în ziua următoare petrolierul japonez Akebono Maru a fost lovit de o torpilă lansată de pe un hidroavion PBY Catalina Acesta avea să fie singurul atac cu torpile reușit de americani în întreaga bătălie Pe 4 iunie la ora 0430 Nagumo a lansat primul atac asupra Insulei Midway Atacul a fost executat de 36 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 36 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N escortate de 36 de avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero În același moment Nagumo a dat ordin de decolare patrulei aeriene de luptă și celor 8 avioane de recunoaștere un avion de pe cuirasatul Tone a decolat cu întârziere din cauza unor dificultăți tehnice Pregătirile japoneze pentru activitatea de recunoaștere erau slabe numărul avioanelor fiind prea mic pentru a acoperi zonele desemnate iar condițiile meteorologice erau nefavorabile la est și la nord-est de flotă Ordinele greșite date de Yamamoto s-au transformat în vulnerabilități pentru flota japoneză Radarul american a detectat inamicul pe când acesta se afla la o distanță de câteva mile și interceptoarele au fost doborâte repede Bombardierele americane au decolat pentru a ataca portavioanele japoneze fără escortă pentru că avioanele de vânătoare au rămas în urmă să apere Insula Midway La ora 0620 bombardierele japoneze au atacat baza americană de la Midway și i-au produs pagube importante Avioanele de vânătoare cu baza la sol F4F-3 Wildcat și vechile Brewster F2A-3 Buffalo au interceptat avioanele japoneze și deși au suferit pierderi grele au reușit să doboare patru bombardiere Aichi D3A și cel puțin trei avioane de vânătoare Zero Cele mai multe avioane americane au fost doborâte în primele minute ale confruntării; câteva au fost doar avariate și numai două mai erau apte de luptă Cu totul au fost doborâte trei avioane F4F-3 Wildcat și 13 Brewster F2A-3 Buffalo Tirul antiaerian american a fost eficient și intens astfel că au fost avariate multe avioane japoneze Americanii au pretins că au distrus o treime din avioanele inamice Primul atac japonez nu a reușit să scoată din luptă baza americană Bombardierele americane tot mai puteau să folosească baza aeriană și să se alimenteze pentru a-i ataca pe japonezi Un alt atac aerian era necesar pentru ca trupele japoneze să debarce pe 7 iunie Decolând înainte de atacul japonezilor bombardierele cu baza la sol au executat câteva atacuri asupra flotei japoneze Șase avioane TBF Avenger de pe portavionul Hornet și patru bombardiere torpiloare B-26 Marauder au participat la aceste atacuri Japonezii au scăpat aproape fără vreo vătămare au pierdut numai două avioane de vânătoare și au distrus aproape toate avioanele americane Au scăpat un bombardier în picaj TBF Avenger și două bombardiere torpiloare B-26 Marauder Un bombardier B-26 lovit de un foc de artilerie de pe portavionul Akagi a încercat să se prăbușească pe puntea portavionului A ratat prăbușirea Este posibil ca această întâmplare a contribuit la hotărârea lui Nagumo de a lansa un alt atac asupra insulei încălcând astfel ordinele lui Yamamoto de a-și păstra forțele pentru o bătălie navală Decizia lui Nagumo Amiralul Nagumo în conformitate cu regulile militare japoneze referitoare la portavioane valabile în acel moment a păstrat jumătate din avioanele de care dispunea în rezervă Rezervele cuprindeau câte două escadroane de bombardiere în picaj și bombardiere torpiloare pentru situația în care navele americane ar fi fost localizate Bombardierele în picaj nici nu erau înarmate Ca urmare a atacurilor conduse de pe insulă dar și ca urmare a recomandărilor făcute de comandanții avioanelor care au atacat de dimineață la ora 0715 Nagumo a ordonat avioanelor din rezervă să se înarmeze cu bombe universale cu explozie la contact care să fie folosite împotriva țintelor de la sol Unele surse susțin că această activitate era în desfășurare de 30 de minute deja atunci când la ora 0740 avionul de recunoaștere de pe Tone care a întârziat să decoleze a raportat că a descoperit flota navală americană spre est; oricum Nagumo nu a primit acest raport până la ora 0800 așa că operațiunea de armare a avioanelor s-a desfășurat continuu timp de 45 de minute Nagumo a revocat rapid ordinul și a cerut avionului de recunoaștere să precizeze ce tip de nave se află în cadrul flotei americane După alte 40 de minute avionul a răspuns că în flota americană era vorba de Task Force 16 se află un portavion Nagumo se afla în dificultate Contraamiralul Tamon Yamaguchi comandantul Diviziei a 2-a Portavioane Hiryū și Sōryū i-a recomandat lui Nagumo să atace cu forțele pe care le avea la îndemână 18 bombardiere în picaj de pe fiecare din portavioanele Hiryū și Sōryū și toate avioanele de vânătoare disponibile Posibilitatea lui Nagumo de a porni un atac împotriva navelor americane era limitată de faptul că de acum avioanele trimise de dimineață să atace insula trebuia să se întoarcă și era nevoie ca puntea să fie liberă pentru aterizare Întrucât în ora anterioară puntea de zbor a fost ocupată cu activitatea patrulelor aeriene de luptă japonezii nu au avut posibilitatea să aducă avioanele de rezervă în poziția necesară pentru decolare Cele câteva avioane care se aflau pe punțile de zbor la acel moment erau fie avioane necesare pentru apărare fie în cazul lui Sōryū avioane de vânătoare cu care sperau să întărească apărarea bombardierelor Eliberarea punților de zbor și decolarea avioanelor ar fi necesitat cel puțin 30-40 de minute Mai mult eliberând puntea și obligând aviaonele să decoleze Nagumo și-ar fi trimis rezerva să lupte fără armament potrivit pentru nave; Nagumo tocmai constatase cât de ușor au fost doborâte bombardierele americane care au atacat fără escortă Multe din bombardierele japoneze și-au aruncat muniția nerespectând ordinele militare pentru a se angaja în încăierări cu avioanele de vânătoare Grumman F4F Wildcat Regulile militare japoneze referitoare la portavioane recomandau ca atacurile să fie pornite cu unități de aviație complet constituite astfel că până la ora 0820 când a primit confirmarea cu privire la componența flotei americane deciziile lui Nagumo au fost corespunzătoare regulilor Mai mult faptul că la ora 0753 a venit un alt atac al avioanelor americane a făcut să crească necesitatea de a executa un al doilea atac japonez asupra insulei Nagumo a hotărât să aștepte întoarcerea avioanelor care plecaseră de dimineață apoi să lanseze avioanele din rezervă care până atunci ar fi fost înarmate corespunzător și pregătite pentru un alt atac Analizele ulterioare au arătat că decizia n-a avut nicio importanță; portavioanele lui Fletcher organizaseră decolarea avioanelor începând cu ora 0700 astfel că acestea se aflau deja pe drum spre flota japoneză Nagumo nu putea să mai facă nimic Acesta a fost viciul fatal al ordinelor date de Yamamoto japonezii au urmat strict regulile și procedurile militare cu privire la folosirea portavioanelor în luptă Atacurile asupra flotei japoneze În acest timp americanii lansaseră deja atacul aerian de pe portavioane împotriva flotei japoneze Amiralul Fletcher aflat la comandă pe Yorktown și beneficiind de raportul făcut de patrula de pe PBY i-a ordonat lui Spruance să înceapă atacul cât de curând se poate Inițial Fletcher a păstrat portavionul Yorktown ca rezervă pentru cazul în care ar fi fost descoperite și alte portavioane japoneze< ref> Ordinele lui Fletcher către Spruance au fost trimise prin intermediul lui Nimitz care spre deosebire de Yamamoto a preferat să rămână pe uscat Spruance a dat ordinul de atac în jurul orei 0600 și l-a lăsat pe șeful de stat major al lui Halsey căpitanul Miles Browning să stabilească detaliile și să supravegheze decolarea Abia după aproape o oră primul avion a fost gata de decolare de pe portavioanele lui Spruance Enterprise și Hornet La ora 0800 înainte ca avioanele sale de recunoaștere să termine misiunea Fletcher a dat ordin de decolare avioanelor de pe Yorktown Comandantul lui Yorktown căpitanul Elliot Buckmaster și echipajul lui aveau deja experiență în pregătirea și lansarea unui atac complet de pe portavion pentru că mai făcuseră așa ceva în bătălia din Marea Coralilor dar nu era timp să le predea lecții echipajelor și comandanților de pe Enterprise și de pe Hornet care erau la primul atac< ref> Spruance a dat al doilea ordin de maximă importanță pentru americani avioanele să ajungă cât mai repede și să scoată din luptă un portavion japonez pentru a asigura supraviețuirea propriei flote de portavioane El s-a gândit că nevoia de a distruge navele inamicului era mai mare decât aceea de a coordona modul în care diferitele tipuri de avioane execută atacul Astfel escadroanele americane au fost lansate treptat și au plecat către țintă în câteva grupuri diferite Lipsa de coordonare părea să ducă la diminuarea impactului atacului american și la mărirea numărului de victime Totuși Spruance a calculat că merită să riște pentru că ținerea japonezilor în apărare îi împiedica să lanseze propriul contraatac regulile japoneze cereau atacuri complet constituite De asemenea Spruance a bănuit că punțile portavioanelor lui Nagumo vor fi vulnerabile Avioanele americane au avut dificultăți în localizarea flotei japoneze deși le fusese dată poziția acestora Avioanele care au decolat de pe Hornet comandate de colonelul Stanhope C Ring au urmat un curs greșit la 263 de grade în loc de 240 de grade cum raportaseră cercetașii Astfel Regimentul 8 Bombardiere a ratat portavioanele japoneze Escadronul 8 Torpiloare de pe Hornet comandat de locotenent-colonelul John C Waldron a rupt formația l-a părăsit pe Ring și a urmat cursul corect Escadronul lui Waldron a văzut flota japoneză la ora 0920 și a pornit atacul urmat de Escadronul 6 Torpiloare de pe Enterprise care a atacat la ora 0940 Neavând escortă de avioane de vânătoare toate cele 15 bombardiere torpiloare din cadrul Escadronului 8 au fost doborâte fără să fi produs vreo pagubă navelor japoneze Sublocotenentul George Gay a fost singurul supraviețuitor Escadronul 6 a avut aproape aceeași soartă fără să fi produs vreo pagubă japonezilor poate și din cauza torpilelor Mark 13 Superiorii din Marina Militară a SUA nu au întrebat niciodată de ce șase torpile lansate foarte aproape de portavioanele japoneze nu au explodat Patrula aeriană de luptă japoneză formată din avioane de vânătoare rapide Mitsubishi A6M2 Zero nu a avut nicio problemă să scoată din luptă bombardierele torpiloare grele neescortate și neînarmate Câteva bombardiere au reușit să se apropie la o distanță mică de portavioanele japoneze să lanseze torpilele și să silească navele să facă manevre dificile de evitare< ref> În ciuda pierderilor atacurile americane cu torpile au avut trei urmări importante În primul rând au ținut portavioanele japoneze ocupate și n-au fost astfel în stare să pregătească și să lanseze un contraatac În al doilea rând patrula aeriană japoneză a fost scoasă din poziția inițială de luptă În al treilea rând multe din avioanele de vânătoare Zero nu mai aveau suficient combustibil și armament la bord Venirea unui al treilea atac cu torpiloare din sud-est executat de Escadronul 3 Torpiloare în jurul orei 1000 a făcut ca avioanele japoneze de vânătoare să se mute la sud-est față de flotă O mai bună disciplină și trimiterea tuturor avioanelor Zero în luptă l-ar fi putut ajuta pe Nagumo să câștige Printr-un noroc în momentul în care Escadronul 3 Torpiloare a fost văzut de japonezi dinspre nord-vest și sud-vest se apropiau trei escadroane de bombardiere în picaj de pe Enterprise și Yorktown Aceste escadroane nu prea mai aveau combustibil pentru că pierduseră timp căutând inamicul Totuși comandantul de escadron C Wade McClusky Jr a hotărât să continue căutarea și norocos fiind a văzut siajul distrugătorului japonez Arashi Distrugătorul gonea să ajungă la flota lui Nagumo după ce a încercat să lanseze o bombă de adâncime împotriva submarinului USS Nautilus SS-168 Submarinul atacase crucișătorul Kirishima mai devreme dar fără succes< ref> Câteva bombardiere americane s-au prăbușit din cauza epuizării combustibilului înainte ca lupta să înceapă Bombardierele în picaj au ajuns la momentul potrivit pentru un atac Avioanele japoneze pregătite cu armament pentru atac umpleau punțile hangarelor furtunurile de alimentare erau întinse pentru că operațiunile de alimentare erau în desfășurare iar ordinele succesive referitoare la muniția care va fi folosită au făcut ca bombele și torpilele să fie stivuite prin hangare în loc să fie depozitate la locul lor în magaziile de muniții Toate acestea au făcut ca portavioanele japoneze să fie într-o situație extrem de vulnerabilă Escadroanele de pe Enterprise s-au despărțit și au atacat două ținte Începând cu ora 1022 McClusky și piloții lui au lovit portavionul Kaga iar locotenent-colonelul Richard Halsey Best comandând trei bombardiere l-a atacat pe Akagi patru minute mai târziu Escadronul de pe Yorktown comandat de Max Leslie l-a lovit pe Sōryū Simultan Escadronul 3 Torpiloare l-a luat la țintă pe Hiryū care se afla la mijloc între Sōryū Kaga și Akagi dar nu i-a produs nicio pagubă Bombardierele în picaj în mai puțin de șase minute au lăsat portavioanele japoneze Sōryū și Kaga în flăcări Akagi nu a fost lovit decât de o singură bombă dar aceasta a ajuns pe puntea hangarului superior și a explodat în mijlocul avioanelor încărcate cu muniții și cu combustibil O bombă a explodat în apă foarte aproape de pupă astfel că șuvoiul de apă care s-a ridicat a îndoit puntea de zbor și a produs alte avarii cârmei Sōryū a încasat trei bombe în puntea hangarului; Kaga a primit cel puțin patru lovituri poate cinci Toate cele trei portavioane au fost scoase din luptă iar într-un final au fost abandonate și scufundate Contraatacurile japoneze Hiryū singurul portavion japonez care a supraviețuit nu a pierdut prea mult timp înainte să contraatace Primul val de bombardiere în picaj japoneze au avariat grav portavionul Yorktown cu trei bombe care au lovit cazanele și l-au imobilizat dar echipele din serviciul de siguranță l-au cârpit așa de bine în aproximativ o oră încât avioanele din al doilea val bombardiere torpiloare au crezut că e vorba de un portavion neavariat În ciuda nădejdii japonezilor de a micșora diferența prin eliminarea a două portavioane în două atacuri Yorktown a absorbit ambele atacuri piloții de pe bombardierele torpiloare crezând că Yorktown s-a scufundat și că l-au atacat pe Enterprise După două lovituri de torpile Yorktown nu mai area alimentat cu energie electrică astfel că a plecat spre port și a ieșit din luptă ceea ce l-a silit pe Fletcher să își mute comandamentul pe crucișătorul greu USS Astoria CA-34 Ambele portavioane din Grupul Operativ 16 Task Force 16 erau neatinse Veștile despre cele două atacuri și rapoartele conform cărora fiecare din ele a scufundat câte un portavion american au îmbunătățit moralul japonezilor Cele câteva avioane care au supraviețuit au fost recuperate de Hiryū unde au fost pregătite pentru un alt atac împotriva a ceea ce se credea a fi singurul portavion american Spre sfârșitul după amiezii un avion de recunoaștere de pe Yorktown l-a localizat pe Hiryū ceea ce a făcut ca Enterprise să se grăbească să lanseze atacul final cu bombardiere în picaj inclusiv 10 bombardiere de pe Yorktown Lovitura a fost mortală pentru Hiryū chiar dacă a fost apărat de mai mult de 12 avioane de vânătoare Zero Contraamiralul Yamaguchi a ales să moară împreună cu nava care s-a scufundat pe 5 iunie ceea ce pentru Japonia a însemnat și pierderea celui mai bine pregătit marinar de pe portavioane Atacul de pe Hornet lansat cu întârziere din cauza unei erori de transmitere a mesajelor s-a concentrat pe navele din escortă care mai rămăseseră dar nu a lovit niciuna După căderea întunericului cele două părți au evaluat situația și au făcut planuri pentru continuarea acțiunii Amiralul Fletcher obligat să abandoneze epava lui Yorktown nu se simțea în largul lui la comandă pe un crucișător și a cedat comanda operațiunii lui Spruance Spruance știa că Statele Unite au câștigat o victorie importantă dar nu era sigur cu privire la forța care le-a mai rămas japonezilor De asemenea era hotărât să apere atât Insula Midway cât și portavioanele Pentru a-și ajuta aviatorii care zburaseră distanțe apropiate de limita razei de acțiune a avioanelor a continuat să se apropie de Nagumo în timpul zilei și în cursul nopții care a urmat Temându-se de o întâlnire cu japonezii în cursul nopții Spruance a schimbat cursul și s-a retras către est apoi la miezul nopții s-a întors din nou către vest spre inamic De partea sa Yamamoto a decis mai întâi să continue lupta și a trimis navele de escortă către est spre portavioanele americane Simultan o flotă de crucișătoare a fost detașată cu misiunea de a bombarda insula Navele japoneze nu au reușit să îi găsească pe americani din cauza deciziei lui Spruance de a merge spre est astfel că Yamamoto a ordonat retragerea spre vest Avioanele de recunoaștere americane nu au reușit să mai găsească flota japoneză care se retrăgea pe 5 iunie Un atac pornit după amiază a ratat identificarea navelor principale japoneze și nu a reușit să lovească un distrugător japonez răzleț Avioanele americane s-au întors la bază după lăsarea întunericului forțându-l pe Spruance să ceară ca portavioanele să aprindă luminile de căutare pentru a ajuta la aterizare În noapte de 5 spre 6 iunie la ora 0215 submarinul USS Tambor SS-198 aflat la aproximativ 170 km vest de Midway a contribuit la rezultatul bătăliei Observând câteva nave comandantul John Murphy nu a putut să le identifice pentru că se temea că nu sunt nave inamice nu a deschis focul dar a raportat prezența acestora și s-a ferit din calea lor Raportul a ajuns la Robert English comandantul flotei de submarine și de aici prin Nimitz la Spruance Neștiind unde se află navele lui Yamamoto o problemă care a persistat încă de când primele avioane de recunoaștere i-au zărit pe japonezi Spruance a presupus că acele nave erau forța de invazie Pentru acest motiv s-a întors să le blocheze oprindu-se la o distanță de 190 km nord de Midway; această manevră a zădărnicit efortul lui Yamamoto astfel că noaptea a trecut fără ca inamicii să se întâlnească De fapt navele erau grupul de bombardament format din 6 crucișătoare și două distrugătoare cărora li s-a ordonat la ora 0255 să se retragă spre vest împreună cu restul flotei pe care le-a lovit în cursul luptelor Abia la ora 0412 cerul s-a luminat suficient pentru ca Murphy să vadă că navele erau japoneze dar la acel moment rămânerea la suprafață era riscantă astfel că submarinul s-a scufundat pentru a se pregăti de atac Nu a reușit să lovească navele japoneze iar la ora 0600 a raportat prezența a două crucișătoare japoneze din clasa Mogami spre vest Spruance se afla la cel puțin 190 km de această poziție A fost norocul lui Spruance că nu a continuat același curs pentru că s-ar fi întâlnit cu navele lui Yamamoto inclusiv cu Yamato în întuneric crucișătoarele americane ar fi fost copleșite iar portavioanele ar fi fost neajutorate La acel moment numai avioanele britanice erau capabile să efectueze misiuni de noapte de pe portavioane În cele două zile care au urmat avioanele de pe insulă și de pe portavioanele lui Spruance au lansat câteva atacuri succesive împotriva navelor rămase în urmă față de convoi Mikuma a fost scufundată de un bombardier Dauntless În acest timp s-au amplificat eforturile de salvare a protavionului Yorktown care a fost remorcat de USS Vireo până când spre sfârșitul după amiezii a fost lovit de torpile lansate de pe submarinul japonez I-168 La bordul lui Yorktown nu au fost multe victime pentru că o mare parte a echipajului fusese deja evacuat O a treia torpilă de pe același submarin a lovit distrugătorul USS Hammann DD-412 care furniza electricitate pentru Yorktown Hammann s-a rupt în două 80 de oameni au murit cei mai mulți din cauza minelor antisubmarin care au explodat pe navă Yorktown a plutit până după ora 0500 pe 7 iunie Pierderi pentru japonezi La sfârșitul bătăliei japonezii aveau 3057 de morți Cele patru portavioane s-au scufundat și au luat cu ele 2181 de soldați Akagi 267 Kaga 811 Hiryu 392 Soryu 711 Crucișătorul greu Mikuma s-a scufundat și 700 de soldați au murit Crucișătorul Mogami a fost grav avariat și 92 de soldați au murit În plus distrugătoarele Arashio și Asashio care escortau crucișătoarele deja avariate au fost atacate; au murit 35 de oameni de pe Arashio și 21 de pe Asashio Au fost doborâte avioanele de pe Chikuma 3 și de pe Tone 2 La bordul distrugătoarelor au murit alți soldați Tanikaze 11 Arashi 1 Kazagumo 1; alte 10 persoane de pe petrolierul Akebono Maru au fost ucise Urmări După obținerea unei victorii clare și după ce o urmărire în apropiere de Insula Wake devenea periculoasă americanii s-au retras Istoricul Samuel E Morison a scris în 1949 că Spruance a fost ținta criticilor pentru că nu a urmărit flota japoneză care se retrăgea și i-a permis astfel să scape Clay Blair a arătat în 1975 că dacă Spruance s-ar fi grăbit nu ar fi putut să lanseseze un atac cu avioanele în cursul nopții iar crucișătoarele din escortă ar fi fost copleșite de navele mai mari și mai puternice pe care le avea Yamamoto Pentru că torpiloarele sale fuseseră doborâte era greu de crezut că avioanele care îi mai rămăseseră ar fi făcut față cuirasatelor japoneze Pe 10 iunie la ședința interarme Marina Imperială Japoneză a prezentat o imagine incompletă a rezultatelor bătăliei Raportul detaliat al bătăliei întocmit de Chūichi Nagumo a fost trimis comandamentului pe 15 iunie Era destinat numai celor aflați la cel mai înalt nivel în marină și în guvern și a fost bine păzit în tot cursul războiului În acest raport una din cele mai frapante dezvăluiri este aceea a comandantului Nagumo Inamicul nu știa de planurile noastre „nu am fost descoperiți decât în dimineața zilei de 5 iunie< ref> Publicul japonez nu a cunoscut dimensiunea înfrângerii și nici componența structurii de conducere militare La știri s-a anunțat că japonezii au obținut o mare victorie Numai Împăratul Hirohito și cei mai înalți comandanți au fost informați despre pierderea portavioanelor Ca urmare cei care elaborau planurile militare au continuat să creadă cel puțin pentru o perioadă de timp că flota era completă Pe 14 iunie când flota japoneză a ajuns la Hashirajima răniții au fost imediat transferați la spitalele marinei militare; mulți au fost tratați ca „pacienți secreți izolați și ținuți în carantină pentru a se preveni scurgerile de informații către populație cu privire la înfrângere Ofițeriii și soldații care au rămas au fost împrăștiați pe la alte unități și fără a li se da posibilitatea de a-și vedea familiile sau prietenii au fost trimiși în Pacificul de Sud unde majoritatea au murit Niciunul din ofițerii de rang înalt nu a fost pedepsit iar Nagumo a fost numit la comanda noii flote de portavioane după reconstrucția acesteia Marina Imperială Japoneză chiar a învățat câteva lecții din această bătălie au fost adoptate noi proceduri pentru ca mai multe avioane să fie alimentate și înarmate pe puntea de zbor și nu în hangare a fost instituită obligația de a goli furtunurile de alimentare nefolosite Portavioanele nou construite au fost proiectate astfel încât să aibă numai două lifturi pentru avioane și echipamente noi de stingere a incendiilor Au fost instruiți mai mulți membri ai echipajelor în acțiuni de limitare a pagubelor și tehnici de luptă cu focul deși pierderea altor portavioane Shōkaku Hiyō și Taihō a arătat că încă mai erau probleme în această zonă Piloții înlocuitori au trecut prin antrenamente de scurtă durată pentru a suplini lipsurile de pe portavioane Aceasta a dus la o scădere a calității pregătirii Piloții neexperimentați erau trimiși în prima linie în timp ce veteranii care au supraviețuit după bătălia de la Midway și după campania din Insulele Solomon erau obligați să lupte din ce mai mult în condiții din ce în ce mai grele Numai câțiva au avut șansa de a se odihni în spatele liniilor sau în insulele de acasă Ca urmare forțele aeriene din cadrul marinei japoneze și-au pierdut treptat aptitudinile Acuzații de crime de război Piloții americani Wesley Osmus de pe Yorktown Frank Woodrow O’Flaherty de pe Enterprise și radistul BF Gaido au fost capturați de japonezi în cursul bătăliei Osmus a fost ținut pe distrugătorul Arashi iar O'Flaherty și Gaido au fost ținuți pe crucișătorul Nagara sau pe distrugătorul Makigumo după alte surse Se crede că au fost uciși mai târziu Nagumo a menționat în raportul său că Osmus a murit pe 6 iunie iar trupul acestuia a fost înmormântat în mare Nagumo a notat că a obținut informații inclusiv referitoare la forțele inamicului dar nu menționează nimic despre moartea lui O'Flaherty sau a lui Gaido O'Flaherty și Gaido au fost legați de canistre de combustibil umplute cu apă și au fost aruncați peste bord la câteva zile după bătălie Importanța bătăliei Bătălia a fost denumită adesea punctul de cotitură al războiului din Pacific Totuși japonezii au continuat să încerce să avanseze în sudul Pacificului și mai trebuia să treacă multe luni până când americanii puteau să facă pasul de la statutul de egalitate în ceea ce privește forța militară maritimă la acela de superioritate în domeniu Astfel deși bătălia de la Midway a fost prima victorie importantă a aliaților împotriva Japoniei nu a întors soarta războiului precum a făcut-o bătălia de la Salamina Dar rezultatul bătăliei de la Midway combinat cu cel nedecis al bătăliei din Marea Coralilor a redus capacitatea Japoniei de a mai desfășura ofensive majore De asemenea Midway a fost primul pas pentru debarcarea din Guadalcanal și pentru campania din Insulele Solomon Ambele acțiuni le-au permis aliaților să aibă inițiative importante din punct de vedere strategic și să-și ia avânt pentru ofensivă în partea finală a războiului din Pacific Bătălia a arătat cât de importante au fost pregătirile făcute înainte de război în ceea ce privește decodificarea mesajelor Eforturile de decriptare și de pregătire pentru această activitate au continuat și au fost extinse în cursul războiului pe ambele teatre din Pacific și din Atlantic Succesele au fost numeroase și importante De exemplu doborârea avionului în care se afla Yamamoto a fost posibilă numai ca urmare a eforturilor făcute de specialiștii în decodificare Unii istorici au afirmat că pierderile grele suferite în cursul bătăliei concretizate în scufundarea portavioanelor și moartea multor echipaje de piloți veterani au slăbit definitiv Marina Imperială Japoneză Parshall și Tully au arătat că pierderile referitoare la echipajele avioanelor deși importante 110 cu puțin sub 25% din numărul aviatorilor îmbarcați pe cele patru portavioane nu a distrus corpul de armată format din piloții marinei privit ca un întreg japonezii aveau 2000 de echipaje de aeronave calificate pentru portavioane la începutul războiului din Pacific La câteva luni după Midway japonezii au avut cam același număr de victime în bătălia din Insulele Solomon Orientale și în bătălia de la Santa Cruz iar toate aceste pierderi combinate cu pierderea constantă de veterani în cursul campaniei din Insulele Solomon au fost cele care au accelerat scăderea capacității operaționale Totuși pierderea a patru portavioane mari și a peste 40% din echipajele de pe acestea formate din mecanici de avioane și tehnicieni bine pregătiți la care s-au adăugat echipajele de punte și armurierii împreună cu pierderea cunoștințelor de organizare pe care aceștia le aveau au făcut ca flota de portavioane japoneză să primească o lovitură puternică Pierderea portavioanelor a însemnat că numai Shōkaku și Zuikaku mai puteau să susțină o ofensivă Celelalte Ryūjō Junyo și Hiyō erau portavioane de mici dimensiuni cu o eficacitate corespunzătoare dimensiunilor La momentul bătăliei din Marea Filipinelor deși japonezii reușiseră oarecum să își refacă flota de portavioane piloții avioanelor erau lipsiți de experiență astfel că flota în întregul ei nu mai avea aceeași forță ca înainte de Midway În timpul în care Japonia construia trei portavioane în marina militară a Statelor Unite ale Americii au intrat în serviciu douăsprezece portavioane mari și numeroase portavioane de escortă< ref> În anul 1942 Statele Unite se aflau deja în al treilea an din programul de construire de portavioane care avea ca obiectiv să facă marina militară americană mai puternică decât cea japoneză Cea mai mare parte a aviatorilor americani a supraviețuit bătăliei de la Midway și celorlalte bătălii care au avut loc în anul 1942 Aceasta împreună cu dezvoltarea programelor de pregătire a făcut ca Statele Unite ale Americii să poată să furnizeze un număr mare de piloți bine antrenați care să mărească avantajul atât pentru nave cât și pentru avioane Descoperirea navelor scufundate Din cauza adâncimii mari a oceanului în zona bătăliei mai mare de 5200 m cercetarea câmpului de bătălie este foarte dificilă Totuși pe 19 mai 1988 Robert Ballard și o echipă de cercetători împreună cu veterani din ambele tabere au găsit și au fotografiat portavionul Yorktown Nava era încă aproape intactă o situație neobișnuită pentru un vapor scufundat în 1942; o mare parte din echipamentul original și chiar din vopseaua originală erau vizibile< ref> Ballard nu a reușit să găsească portavioanele japoneze În septembrie 1999 o expediție formată din membrii ai Nauticos Corp și ai US Naval Oceanographic Office au căutat portavioanele japoneze Folosind tehnici avansate de navigație coordonate cu mențiunile din jurnalul de bord ținut de submarinul USS Nautilus expediția a localizat o piesă de mari dimensiuni care face parte dintr-o epavă Ulterior piesa a fost identificată ca fiind puntea hangarului superior de pe Kaga Epava principală nu a fost însă localizată Alte menționări ale bătăliei În anul 1949 aeroportul din Chicago care a avut un rol important în eforturile făcute în cursul celui de-al Doilea Război Mondial a fost denumit Chicago Midway International Airport Aeroportul Internațional Midway din Chicago în amintirea bătăliei Waldron Field o pistă de antrenament din cadrul Bazei Militare Aeriene din Corpus Christi ca și strada Waldron care duce la aceasta au fost denumite în onoarea comandantului Escadronului 8 Torpiloare de pe Hornet Bulevardul Yorktown care pleacă din aceeași zonă a fost denumit în amintirea portavionului scufundat în bătălie Un portavion american de escortă denumit USS Midway CVE-63 a intrat în serviciu la 17 august 1943 Pe 10 octombrie 1944 a fost redenumit St Lo pentru a face loc denumirii de Midway pentru un portavion mare USS Midway CV-41 care a intrat în serviciu pe 10 septembrie 1945 la 8 zile după capitularea Japoniei Acest ultim portavion se află în prezent în San Diego unde funcționează ca muzeu dedicat bătăliei de la Midway Note și surse Note de subsol Referințe Bibliografie Barde Robert E "Midway Tarnished Victory" Military Affairs v 47 no 4 December 1983 Bicheno Hugh Midway London Orion Publishing Group 2001 reprints Cassell 2001 edition A Japanese account; numerous assertions in this work have been challenged by more recent sources Layton Rear Admiral Edwin T 1985 And I Was There Pearl Harbor and Midway Konecky and Konecky Focuses primarily on the human experience of the battle Parillo Mark Japanese Merchant Marine in World War II Annapolis Maryland United States Naval Institute Press 1993 Uses recently translated Japanese sources The standard academic history of the battle based on massive research into American and Japanese sources Smith Michael 2000 The Emperors Codes Bletchley Park and the breaking of Japans secret ciphers Bantam Press ISBN 0-593-04642-0 Chapter 11 "Midway The battle that turned the tide" Broad-scale history of the naval war with detailed accounts of order of battle and dispositions Bibliografie suplimentară Cărți First-hand account by Japanese captain often inaccurate Significant section on Midway An account of the blunders that led to the near total destruction of the American torpedo squadrons and of what the author calls a cover-up by naval officers after the battle History of United States Naval Operations in World War II Volume 4 official US history Detailed study of battle from planning to the effects on World War II Articole Comprehensive historic overview Documente istorice prepared by US Naval Intelligence from captured Japanese documents '' 1942 – US Navy propaganda film directed by John Ford '' 1952 – Episode 4 from a 26-episode series about naval combat during World War II Comprehensive historic overview created by Bill Spencer – ONI Review – Vol 2 No 5 May 1947 Diverse Counterfactual fiction has the Japanese winning Schlesinger James R "Midway in Retrospect The Still Under-Appreciated Victory" 5 June 2005 An analysis by former Secretary of Defense Schlesinger Available from the Naval Historical Center Department of the Navy by Bryan J Dickerson Bătălia de la Munda a avut loc la 17 martie 45 îHr pe câmpiile de la Munda din sudul Spaniei de astăzi Aceasta a fost ultima bătălie din războiul civil al lui Cezar împotriva armatelor liderilor republicani Optimates În urma acestei victorii și a morții lui Titus Labienus și Gnaeus Pompeius cel mai mare fiu al lui Pompeius Cezar a putut să se întoarcă la Roma și să conducă țara ca dictator Asasinarea sa a declanșat procesul ce avea să ducă la sfârșitul Republicii Romane odată cu domnia nepotului său Augustus Octavius ca prim împărat al Romei Contextul Republicanii conservatori îl avuseseră în frunte la început pe Pompei până la bătălia de la Pharsalus în 48 îHr urmată la scurt timp de moartea acestuia În aprilie 46 îHr forțele lui Cezar au distrus armata pompeiană în bătălia de la Thapsus După aceasta opoziția militară față de Cezar s-a limitat la Hispania Peninsula Iberică respectiv Spania și Portugalia de astăzi În primăvara lui 46 îHr două legiuni din Hispania Ulterior formate mai ales din foști veterani pompeieni din armata lui Cezar s-au declarat în favoarea lui Gnaeus Pompeius fiul lui Pompei cel Mare și l-au gonit pe proconsulul lui Cezar În curând lor li s-au alăturat resturile armatei lui Pompei Aceste forțe au fost comandate de frații Gnaeus Pompeius și Sextus fiii lui Pompei și de priceputul general Titus Labienus unul dintre generalii de încredere ai lui Cezar în timpul războaielor galice Folosind resursele provinciei ei au reușit să strângă o armată de trei legiuni Acestea erau cele două legiuni de veterani plus încă o legiune recrutată din rândurile cetățenilor romani și locuitorilor din Hispania Ei au preluat controlul asupra întregii provincii Hispania Ulterior inclusiv asupra importantelor colonii romane Italica și Corduba capitala provinciei Generalii lui Cezar Quintus Fabius Maximus și Quintus Pedius nu au riscat o bătălie și au rămas în tabăra de la Oculbo la circa est de Corduba cerând ajutorul lui Cezar Astfel Cezar a fost obligat să plece din Roma spre Hispania pentru a trata problema fraților Pompeius A venit cu două legiuni de veterani X Equestris și V Alaudae și câteva alte noi legiuni inclusiv III Gallica și VI Ferrata dar a trebuit în principal să se bazeze pe recruții deja prezenți în Hispania Cezar a parcurs cei de la Roma la Obulco în mai puțin de o lună ajungând la începutul lui decembrie a scris și o scurtă poezie Iter în care și-a descris călătoria Cezar l-a chemat alături de el pe nepotul lui Octavian dar din motive de sănătate acesta i s-a putut alătura doar după încheierea campaniei Profitând de sosirea sa surprinzătoare Cezar a reușit să despresureze cetatea Ulipia un oraș care-i rămăsese loial și care fusese asediat fără succes de Gnaeus Pompeius dar nu a reușit să cucerească Corduba apărată de Sextus Pompeius În urma sfatului lui Labienus Gnaeus Pompeius a hotărât să evite o luptă deschisă iar Cezar a fost obligat să ducă o campanie militară pe timp de iarnă și trebuind să obțină hrană și adăpost pentru soldați După un scurt asediu Cezar a cucerit orașul fortificat Ategua; a fost o lovitură importantă pentru moralul și încrederea pompeienilor iar unii dintre aliații din regiune au început să treacă de partea lui Cezar O altă luptă dată lângă Soricaria la 7 martie a mers favorabil lui Cezar; mulți romani din tabăra pompeiană au început să se pregătească să dezerteze iar Gnaeus Pompeius a fost obligat să renunțe la tactica tergiversării și să iasă la luptă Desfășurarea bătăliei Cele două armate s-au întâlnit în câmpiile de la Munda în sudul Spaniei Armata pompeiană se afla pe un deal cu pante line la mai puțin de 15 km de zidurile Mundei pe o poziție ușor de apărat Cezar a venit cu un total de opt legiuni 80 de cohorte cu 8000 de călăreți în vreme ce Pompeius comanda treisprezece legiuni 6000 de pedestrași înarmați ușor și circa 6000 de călăreți Mulți dintre soldații republicani capitulaseră deja în fața lui Cezar în campaniile alterioare după care i se realăturaseră lui Pompeius ei aveau să lupte cu disperare temându-se că nu vor mai fi iertați a doua oară Cezar chiar executase în trecut prizonierii După un plan nereușit de a-i atrage pe pompeieni la poalele dealului Cezar a ordonat un asalt frontal prin cuvântul „Venus zeița despre care spunea că-i este străbună La început niciuna din părți nu era în avantaj iar generalii au plecat din posturile de comandă și au intrat ei înșiși în luptă Cezar însuși avea să spună că de multe ori luptase pentru victorie dar la Munda a trebuit să lupte pentru viața lui Cezar a comandat flancul drept unde lupta din greu legiunea sa preferată Legio X Equestris Datorită exemplului dat de Cezar legiunea a zecea a început să împingă forțele lui Pompeius Conștient de pericol Gnaeus Pompeius a scos o legiune din flancul său drept pentru a-l întări pe cel stâng Imediat ce flancul drept pompeian a fost slăbit cavaleria lui Cezar a lansat un atac decisiv care a întors soarta bătăliei Regele Bogud al Mauretaniei cu cavaleria sa aliată cu Cezar au atacat spatele taberei pompeiene Titus Labienus comandantul cavaleriei pompeiene a văzut manevra și s-a deplasat pentru a-i intercepta Din păcate pentru Pompeius legionarii lui au înțeles greșit situația Desa presați puternic pe flancurile stâng Legio X și drept șarja de cavalerie ei au crezut că Labienus se retrage Legiunile pompeiene au rupt rândurile și au fugit în dezordine Deși unele au reușit să se refugieze între zidurile cetății Munda mulți alții au fost uciși La sfârșitul bătăliei 30000 de pompeieni erau morți pe câmpul de luptă; pierderile de partea lui Cezar au fost mult mai mici doar aproximativ 1000 Toate cele treisprezece stindarde ale legiunilor pompeiene au fost capturate semn al victoriei totale Titus Labienus a murit în luptă și a fost înmormântat cu onoruri de Caesar în timp ce Gnaeus și Sextus Pompeius au reușit să fugă de pe câmpul de luptă Cert este că lupta de la Munda nu a fost una secundară Zeci de mii de romani au murit acolo iar Cezar a luptat în rândurile soldaților După Munda Gnaeus a fost prins și executat iar Sextus a scăpat și a condus pirații din Mediterana cu porturile în Sicilia unde a fost prins de Augustus și executat în 35 îHr la zece ani după Munda Urmări Cezar l-a lăsat pe legatul său Quintus Fabius Maximus să asedieze Munda și a plecat să calmeze spiritele în provincie Corduba a capitulat oamenii înarmați prezenți în oraș mai ales sclavi înarmați au fost executați iar orașul a fost obligat să plătească un bir mare Orașul Munda a rezistat o vreme dar după o tentativă nereușită de a rupe asediul a capitulat lăsând 14000 de prizonieri Gaius Didius comandant naval loial lui Cezar a vânat și a distrus majoritatea corăbiilor pompeiene Gnaeus Pompeius a căutat refugiu pe uscat dar a fost prins și executat Deși Sextus Pompeius a rămas liber după Munda nu au mai existat armate conservatoare care să-i conteste supremația lui Cezar La întoarcerea la Roma relatează Plutarh „triumful sărbătorit de el i-a nemulțumit pe romani mai mult decât orice Căci el nu învinsese generali străini sau regi barbari ci distrusese copiii și familiile unora dintre cei mai mari oameni ai Romei Cezar a fost făcut dictator pe viață deși succesul său a fost de scurtă durată; Cezar a fost asasinat la 15 martie în anul următor 44 îHr de o nouă generație de oameni politici în frunte cu Brutus și Cassius Atunci însă deja sistemul Republicii Romane se dovedise imposibil de susținut Amplasarea Locul exact al Mundei a rămas multă vreme un mister Unii istorici spanioli au susținut că Munda este numele roman al Rondei de astăzi Alți cercetători au plasat bătălia în diverse alte locuri cum ar fi lângă Monda sau Montilla ultima pe baza unei tentative mai vechi de localizare făcută cu scopul de a-l cinsti pe un membru al familiei regale franceze născut la Montilla Alți experți susțin că bătălia de la Munda s-a dat lângă Osuna în provincia Sevilla pe baza dovezilor arheologice proiectile de praștie din bătălie fiind descoperite lângă La Lantejuela la jumătatea distanței între Osuna și Écija Teoria este susținută și de inscripții antice descoperite la Écija și Osuna în cinstea orașului Astigi Écija care a fost de partea lui Cezar în bătălie Deci bătălia de la Munda a avut loc probabil pe Cerro de las Balas și Llanos del Aguila lângă La Lantejuela Locul exact al bătăliei rămâne controversat în rândurile arheologilor Note Izvoare istorice Appian Cartea 2 103–105 Cassio Dio Cartea 47 28–42 Caesar Julius 1–42 Plutarh Căderea Republicii Romane Caesar 56 Bătălia din Marea Coralilor purtată între 4–8 mai 1942 a fost o bătălie navală majoră a războiului din Pacific purtată între forțele navale imperiale japoneze și forțele aeriene și navale aliate din Statele Unite și Australia în timpul celui de al Doilea Război Mondial Bătălia s-a consacrat ca fiind prima bătălie navală în care portavioanele inamice s-au atacat direct unele pe celelalte și de asemenea a fost prima bătălie navală în care flotele inamice nu s-au zărit și nu au tras direct una asupra celeilate Într-o încercare de a-și întări poziția în Pacificul de Sud forțele Imperiului Japonez au decis să invadeze și să ocupe Port Moresby din Noua Guinee și Tulagi din Insulele Solomon aflate la sud-est Planul a fost numit Operațiunea MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze inclusiv trei portavioane pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare sub comanda lui Shigeyoshi Inoue Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și australiene sub comanda amiralului Frank J Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză În zilele de 3 și 4 mai forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate sau doar avariate de avioanele de pe portavionul Yorktown Fiind avertizate de acum de prezența portavioanelor americane în zonă portavioanele japoneze au intrat în Marea Coralilor cu intenția de a găsi și de a distruge forțele navale aliate Începând cu data de 7 mai portavioanele ambelor părți au executat atacuri aeriene în două zile consecutive În prima zi Statele Unite au scufundat portavionul japonez Shōhō iar japonezii au scufundat un distrugător și au avariat grav un petrolier care ulterior a fost lăsat să se scufunde În ziua următoare portavionul japonez Shōkaku și portavionul american Lexington care a fost și evacuat au fost avariate iar portavionul Yorktown a fost deteriorat Cum ambele părți au suferit pagube mari concretizate în pierderea unor avioane și avarierea sau distrugerea unor portavioane flotele s-au retras din zona de conflict Pentru că a pierdut apărarea aeriană asigurată de portavioane Inoue a retras flota din Port Moresby cu intenția de a ataca mai târziu Deși a fost o victorie tactică a japonezilor din punctul de vedere al numărului navelor scufundate bătălia se va dovedi a fi o victorie strategică a aliaților pentru mai multe motive Expansiunea japoneză care părea de neoprit până în acel moment a fost respinsă pentru prima dată Mult mai important portavioanele japoneze Shōkaku și Zuikaku unul avariat iar celălalt cu numărul de avioane împuținat urmau să fie incapabile să se implice în Bătălia de la Midway care urma să aibă loc în luna următoare asigurând astfel egalitatea în ceea ce privește numărul de avioane între cei doi adversari fapt care va contribui în mod semnificativ la victoria Statelor Unite în acea bătălie Pentru că japonezii au pierdut portavioane în Bătălia de la Midway nu au putut să invadeze de pe ocean Port Moresby Două luni mai târziu aliații au profitat de vulnerabilitatea strategică a japonezilor și au lansat Campania din Guadalcanal care împreună cu Campania din Noua Guinee a dus la spargerea defensivei japoneze în Pacificul de Sud și a fost un factor important pentru înfrângerea Japoniei în al Doilea Război Mondial Context istoric Expansiunea Imperiului Japonez Pe 7 decembrie 1941 folosind portavioane japonezii au atacat flota din Pacific a Statelor Unite ale Americii la Pearl Harbor în Hawaii Atacul a distrus sau a avariat cele mai multe dintre navele de război ale acestei flote și a dus la formularea declarației oficiale de război dintre cele două țări La începutul acestui război comandanții japonezi au căutat să neutralizeze flota americană să ocupe teritorii bogate în resurse minerale și să obțină o bază militară strategică pentru a-și apăra imperiul îndepărtat În același timp cu Pearl Harbor japonezii au atacat și Malaya provocând Regatul Unit Australia și Noua Zeelandă să se alăture Statelor Unite în războiul împotriva Japoniei Potrivit „Ordinului secret numărul 1 datat 1 noiembrie 1941 al Marinei Imperiale Japoneze scopul campaniilor inițiale ale Japoniei a fost să „elimine forțele britanice și americane din Indiile Olandeze de Est și din Filipine și să stabilească o politică de autonomie și de independență economică Pentru atingerea acestor scopuri în primele luni ale anului 1941 în afară de Malaya forțele japoneze au atacat și au ocupat Filipine Tailanda Singapore Indiile Olandeze de Est Insula Wake Insula Noua Britanie Insulele Gilbert și Guam provocându-le forțelor terestre navale și aeriene aliate pierderi grele Japonia a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților La scurt timp după ce a început războiul Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea susținând că nu are forța necesară și nici capacitatea navală corespunzătoare pentru a efectua o asemenea operațiune În același timp vice-amiralul Shigeyoshi Inoue comandantul Flotei a 4-a numită și Forța din Mările de Sud care cuprindea cele mai multe nave din zona Pacificului de Sud a susținut ocuparea Insulei Tulagi și a orașului Port Moresby din Noua Guinee care ar fi pus nordul Australiei în zona de acțiune a avioanelor japoneze cu baza la sol Inoue a crezut că prin ocuparea acestor teritorii baza militară a Japoniei din Rabaul Insula Noua Britanie va fi mai bine apărată Comandamentul marinei și armata imperială japoneză au acceptat propunerea lui Inoue și au încurajat operațiuni viitoare care să folosească aceste locuri ca baze suport pentru a-și apropria Noua Caledonie Fiji și Samoa întrerupând astfel rutele de aprovizionare și căile de comunicații dintre Australia și Statele Unite ale Americii În aprilie 1942 armatele terestre și navale au dezvoltat un plan care a fost numit Operațiunea MO conform căruia Port Moresby urma să fie invadat de pe ocean și luat în stăpânire până la 10 mai Planul a inclus și ocuparea Insulei Tulagi pe 2-3 mai unde navele aveau să înființeze o bază militară pe apă pentru potențialele atacuri aeriene care vor lovi teritoriile și armatele aliate și pentru a asigura o bază pentru avioanele de recunoaștere După realizarea planului MO marina a intenționat să înceapă operațiunea RY folosind aceleași nave în vederea ocupării Insulelor Nauru și Insulei Banaba pe 15 mai pentru a avea acces la depozitele de fosfat Operațiuni viitoare împotriva Insulelor Fiji Samoa și Noua Caledonie denumite operațiunea FS erau plănuite să înceapă după ce se terminau operațiunile MO și RY Din cauza unui atac aerian devastator executat de aliați cu avioane cu baza la sol sau pe portavioane asupra forțelor navale japoneze pentru invadarea regiunii Lae-Salamaua din Noua Guinee în cursul lunii martie Inoue a cerut să i se trimită portavioane pentru a asigura apărarea aeriană a forțelor implicate în operațiunea MO Inoue era îngrijorat mai ales din cauza bombardierelor aliate staționate la bazele aeriene din Townsville și Cooktown din Australia care se aflau în afara razei de acțiune a propriilor bombardiere găzduite la Rabaul și Lae Riposta aliaților Marina Statelor Unite condusă de Communication Security Section Divizia de Securitate a Comunicațiilor din cadrul Office of Naval Communications Biroul de Comunicații Navale a avut un oarecare succes în ceea ce privește spargerea codurilor și cifrurilor folosite de japonezi Până în martie 1942 Statele Unite au fost capabile să descifreze până la 15% din codul Marinei Imperiale Japoneze Ro sau Cartea de coduri navale D numit codul JN-25B de americani care a fost utilizat în aproximativ jumătate din comunicațiile efectuate de Marina Imperială Japoneză Până la sfârșitul lunii aprilie americanii puteau să înțeleagă 85% din comunicațiile transmise în codul Ro În martie 1942 Statele Unite au observat prima mențiune referitoare la operațiunea MO în mesajele interceptate Pe 5 aprilie americanii au interceptat un mesaj al Marinei Imperiale Japoneze care ordona unui portavion și altor nave mari de război să acționeze în zona de operațiuni a comandantului Inoue Pe 13 aprilie britanicii au descifrat un alt mesaj care îl informa pe Inoue că Divizia a cincea portavioane care consta din portavioanele Shōkaku and Zuikaku se afla în marș pentru a intra sub comanda sa plecând din Formosa și trecând pe la principala bază a Marinei Imperiale Japoneze situată pe insulele Chuuk Britanicii au transmis mesajul americanilor împreună cu concluzia că Port Moresby este probabil o țintă a operațiunii MO Amiralul Chester W Nimitz noul comandant al forțelor aliate din Pacific și ofițerii săi au discutat mesajul desifrat și au fost de acord că Japonia urma să inițieze o operațiune majoră în sud-vestul Pacificului la începutul lunii mai Port Moresby urmând să fie o țintă probabilă Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din Samoa și Suva După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King comandantul Flotei Statelor Unite Nimitz a hotărât să răspundă operațiunii japoneze prin trimiterea tuturor celor patru portavioane disponibile din oceanul Pacific în Marea Coralilor Până la 27 aprilie alte informații au confirmat mai multe detalii și ținte ale planurilor MO și RY Pe 29 aprilie Nimitz a dat ordinul ca toate cele patru portavioane și navele de însoțire să se îndrepte către Marea Coralilor Task Force 17 care consta din portavionul Yorktown escortat de trei crucișătoare și de patru distrugătoare sprijinit de trei petroliere și două distrugătoare comandat de contraamiralul Fletcher a plecat pe 27 aprilie din Tongatabu spre Marea Coralilor Task Force 11 care consta din portavionul Lexington cu două crucișătoare și cinci distrugătoare comandat de contraamiralul Aubrey Fitch se afla între Fiji și Noua Caledonie Task Force 16 care includea portavioanele Enterprise și Hornet comandat de vice-amiralul William F Halsey doar se întorsese la Pearl Harbour după Raidul Doolittle care avusese loc în zona centrală a oceanului și nu putea să mai ajungă în sudul Pacificului la timp pentru a participa la bătălie Nimitz l-a numit pe Fletcher la comanda forțelor navale aliate din sudul Pacificului până la sosirea lui Halsey cu Task Force 16 Deși regiunea Mării Coralilor se afla sub comanda lui Douglas MacArthur lui Fletcher și lui Halsey li s-a ordonat să continue să îndeplinească ordinele lui Nimitz în zonă și nu pe ale lui MacArthur Bazându-se pe interceptarea traficului radio al Task Force 16 efectuat pe când acesta se întorcea la Pearl Harbor japonezii au presupus că toate portavioanele americane cu excepția unuia erau în zona centrală a Pacificului Japonezii nu cunoșteau unde se află celelalte dar nu se așteptau ca portavioanele americane să se opună Operațiunii MO până când aceasta nu era în curs de desfășurare Bătălia Preludiu La sfârșitul lunii aprilie submarinele japoneze RO-33 și RO-34 au făcut o recunoaștere a zonei în care urmau să aibă loc debarcările Submarinele au investigat Insula Rossel și zona de ancorare din Arhipelagul Louisiade Canalul Jomard și ruta spre Port Moresby venind din est Nu au văzut niciuna din navele aliate în zona respectivă și s-au întors la Rabaul pe 23 respectiv pe 24 aprilie Forța de invazie a japonezilor îndreptată împotriva zonei Port Moresby comandată de contramiralul Kōsō Abe a inclus 11 nave care au transportat aproximativ 5000 de soldați ai Detașamentului Mărilor de Sud din cadrul Armatei Imperiale Japoneze și 500 de soldați din Forța Navală Specială de Debarcare Japoneză Convoiul a fost escortat de Forța de Atac Port Moresby formată din șase distrugătoare și un crucișător sub comanda Contramiralului Sadamichi Kajioka Pe 4 mai navele comandate de Kōsō Abe au plecat din Rabaul pe drumul de 840 de mile marine 1556 km către Port Moresby și s-au întâlnit cu navele comandate de Kajioka în ziua următoare Convoiul se deplasa cu o viteză de 8 noduri 15 km h iar japonezii au plănuit să treacă prin Canalul Jomard din Arhipelagul Louisiade să ocolească extermitatea sudică a Noii Guinee și să ajungă la Port Moresby pe 10 mai Garnizoana aliată din Port Moresby era formată din 5333 de soldați dar numai jumătate dintre aceștia erau infanteriști și nici unul nu era bine echipat și antrenat Forța conducătoare a invaziei din Tulagi a fost detașamentul numit Armata de Invazie din Tulagi comandată de contraamiralul Kiyohide Shima detașamentul constând în două puitoare de mine două distrugătoare șase dragoare două vânătoare de submarine și o navă de transport care aducea aproximativ 400 de soldați din cadrul Forței Navale Speciale de Debarcare Japoneze Apărarea convoiului a fost asigurată de Compania de apărare compusă din Shōhō 4 crucișătoare și un distrugător comandate de contraamiralul Aritomo Gotō O armată de acoperire separată comandată de contraamiralul Kuninori Marumo și care consta din două crucișătoare un transportor de hidroavioane și trei canoniere a asigurat alături de Compania de apărare protecția necesară forței de invazie care se îndrepta spre Tulagi După ce Tulagi a fost ocupat pe 3 sau 4 mai cele două armate de acoperire s-au îndreptat spre Port Moresby pentru a ajuta armata invadatoare de acolo Inoue a condus Operațiunea MO de pe crucișătorul Kashima care ajunsese de la Rabaul la Truk pe 4 mai Compania de apărare condus de contraamiralul Gotō a plecat din Truk pe 28 aprilie a trecut prin Insulele Solomon printre Insula Bougainville și Insula Choiseul și a ancorat lângă Insula Noua Georgie Armata de acoperire a lui Marumo a plecat din Insula Noua Irlandă pe 29 aprilie și s-a oprit în Golful Thousand Ships de lângă Insula Sfânta Isabel pentru a stabili o bază aeriană separată pentru susținerea atacului asupra Insulei Tulagi Armata de Invazie din Tulagi a plecat din Rabaul pe 30 aprilie Portavioanele Zuikaku și Shōkaku însoțite de două crucișătoare și șase distrugătoare au plecat din Truk pe 1 mai Convoiul a fost comandat de vice-amiralul Takeo Takagi nava amiral fiind crucișătorul Myōkō avându-l pe contraamiralul Chūichi Hara de pe Zuikaku la comanda tactică a forțelor aeriene de pe portavioane Convoiul s-a deplasat spre sud spre partea de est a Insulelor Solomon și a intrat în Marea Coralilor la sud de Guadalcanal O dată ce au ajuns în Marea Coralilor portavioanele au fost apte să asigure apărarea aeriană pentru forțele invadatoare să anihileze apărarea aeriană a aliaților din Port Moresby și să intercepteze și să distrugă orice forță navală aliată care ar fi intrat în Marea Coralilor pentru a riposta Pe drumul către Marea Coralilor portavioanele lui Takagi trebuia să trimită nouă avioane de vânătoare Zero la Rabaul Din cauza vremii nefavorabile după două încercări efectuate în zilele de 2 și 3 mai avioanele s-au întors la portavioanele ancorate la 444 km de Rabaul iar unul dintre ele a aterizat forțat în ocean Pentru că trebuia să respecte orarul Operațiunii MO Takagi a fost obligat să abandoneze misiunea de trimitere a avioanelor la Rabaul după cea de-a doua încercare și să-și conducă armata spre Insulele Solomon pentru alimentare cu combustibil Pentru a fi anunțați despre apropierea oricărei nave inamice japonezii au trimis submarinele I-22 I-24 I-28 și I-29 să formeze o linie de recunoaștere în ocean la aproximativ 830 km sud-vest de Guadalcanal Forța condusă de Fletcher intrase însă în Marea Corarilor înainte ca submarinele japoneze să ajungă în poziție astfel că japonezii nu au știut că aliații se află în apropiere Un alt submarin japonez I-21 care a fost trimis în recunoaștere în jurul orașului Nouméa a fost atacat de avioanele de pe portavionul Yorktown pe 2 mai Submarinul nu a suferit daune iar japonezii au părut că nu și-au dat seama că au fost atacați de un portavion Submarinele RO-33 și RO-34 au fost de asemenea trimise să încerce să blocheze Port Moresby și au ajuns în apropiere de țărm pe 5 mai Nici unul din submarine nu a atacat vreo navă inamică în timpul bătăliei În dimineața zilei de 1 mai Task Force 17 și Task Force 11 s-au întâlnit la 556 km nord-vest de Noua Caledonie Fletcher a desprins de convoi Task Force 11 pentru ca aceasta să se alimenteze de la petrolierul Tippecanoe în timp ce Task Force 17 se alimenta de la petrolierul Neosho Task Force 17 a terminat alimentarea în ziua următoare iar Task Force 11 a comunicat că nu va termina alimentarea decât în ziua de 4 mai Fletcher a trimis Task Force 17 spre nord-vest către Arhipelagul Louisiade și a cerut ca pe 4 mai când alimentarea urma să fie terminată Task Force 11 să se întâlnească cu Task Force 44 care se afla în marș dinspre Sydney către Nouméa Task Force 44 era compusă din nave de război americane și australiene aflate sub comanda lui MacArthur și era comandată de contraamiralul John Crace fiind formată din crucișătoarele HMAS Australia HMAS Hobart USS Chicago și trei distrugătoare După ce a terminat alimentarea pentru „Task Force 11 petrolierul Tippecanoe a plecat din Marea Coralilor pentru a livra combustibilul care îi mai rămăsese navelor aliate staționate la Efate Tulagi Pe 3 mai dis-de-dimineață flota condusă de Shima a ajuns la Tulagi și a început debarcarea trupelor necesare pentru ocuparea insulei Tulagi nu era apărat pentru că mica garnizoană formată dintr-un comando australian și o unitate de recunoaștere a Forțelor Aeriene Regale Australiene fusese evacuată cu puțin înainte de sosirea lui Shima Japonezii au început imediat construirea unor baze pentru hidroavioane și pentru comunicații Avioanele de pe portavionul Shōhō au asigurat acoperirea pentru debarcare până după amiaza devreme când flota condusă de Gotō s-a întors spre Boungaiville pentru a realimenta în vederea asigurării acoperirii necesare pentru debarcarea la Port Moresby La ora 1700 pe 3 mai Fletcher a fost anunțat că flota japoneză care a invadat Tulagi a fost văzută cu o zi înainte apropiindu-se de Insulele Solomon Ceea ce nu știa Fletcher era că Task Force 11 terminase alimentarea în acea dimineață mai devreme decât era programat și se afla la numai 111 km la est de Task Force 17 dar nu putea să-și comunice poziția pentru că Fletcher a interzis comunicațiile radio Task Force 17 a schimbat cursul și s-a îndreptat cu o viteză de 27 de noduri către Guadalcanal pentru a lansa atacuri aeriene asupra japonezilor din Tulagi în dimineața următoare Pe 4 mai aflându-se într-o poziție situată la 185 km spre sud de Guadalcanal 60 de avioane ale Task Force 17 au lansat trei atacuri aeriene consecutive asupra armatei lui Shima din Tulagi Avioanele lansate de pe portavionul Yorktown au surprins navele japoneze au scufundat distrugătorul Kikuzuki și trei dragoare au avariat patru alte nave și au distrus patru hidroavioane care ajutau la debarcare Americanii au pierdut un bombardier și două avioane de vânătoare dar toate echipajele au fost salvate După ce și-a recuperat avioanele târziu în seara zilei de 4 mai Task Force 17 s-a retras spre sud În ciuda pagubelor suferite ca urmare a atacurilor coordonate de pe portavioane japonezii au continuat să construiască baza pentru hidroavioane iar de pe 6 mai au început să efectueze misiuni de recunoaștere pornind din Tulagi Flota condusă de Takagi se realimenta la 648 de km nord de Tulagi când a fost anunțată de atacul aerian condus de Fletcher pe 4 mai Takagi a terminat realimentarea s-a îndreptat spre sud-est și a trimis avioane de recunoaștere să caute la est de Insulele Solomon crezând că portavioanele americane erau în zonă Cum niciun avion aliat nu era acolo avioanele de recunoaștere nu au găsit nimic Recunoașteri aeriene și decizii Pe 5 mai la ora 816 Task Force 17 s-a întâlnit cu Task Force 11 și Task Force 44 într-un punct stabilit la 593 km sud de Guadalcanal Cam în același timp patru avioane de vânătoare F4F Wildcat de pe Yorktown au interceptat un avion de recunoaștere Kawanishi Model 97 de la Baza Aeriană Yokohama care făcea parte din Flotila Aeriană 25 cu baza în Insulele Shortland și l-au doborât la 20 km de Task Force 11 Echipajul nu a putut să trimită un mesaj înainte ca avionul să se prăbușească dar pentru că nu s-a întors la bază japonezii au presupus că a fost doborât de un portavion Un mesaj din Pearl Harbour l-a atenționat pe Fletcher că din interceptările comunicațiilor radio se poate deduce că japonezii plănuiesc să debarce la Port Moresby și că flota lor de portavioane va opera aproape de locul invaziei Înarmat cu această informație Fletcher a dispus ca Task Force 17 să se realimenteze de la petrolierul Neosho După ce pe 6 mai realimentarea s-a terminat Fletcher a plănuit să își ducă flota la nord de Arhipelagul Louisiade și să atace pe 7 mai În același timp portavioanele lui Takagi au ocolit prin estul Insulelor Solomon în ziua de 5 mai s-au întors spre vest pentru a trece pe la sudul Insulei San Cristobal Makira și au intrat în Marea Coralilor după ce au trecut printre Guadalcanal și Insula Rennell în dimineața zilei de 6 mai Takagi a început să-și realimenteze navele la 333 km vest de Tulagi pregătindu-se pentru bătălia portavioanelor pe care se aștepta să o poarte a doua zi Pe 6 mai Fletcher a inclus Task Force 11 și Task Force 44 în Task Force 17 Crezând că portavioanele japoneze sunt încă în nord în apropiere de Bougainville Fletcher a continuat să realimenteze Patrulele de recunoaștere dirijate de portavioanele americane de-a lungul întregii zile nu au reușit să localizeze nicio navă japoneză deoarece acestea se aflau în afara ariei cercetate La ora 1000 un avion de recunoaștere Kawanishi din Tulagi a observat Task Force 17 și a anunțat comandamentul Takagi a primit raportul la 1050 În acel moment flota lui Takagi se afla la aproximativ 556 km nord de Fletcher aproape de limita razei de acțiune a avioanelor de pe portavioanele sale Takagi ale cărui nave încă se alimentau nu era gata să se angajeze în bătălie așa că a dedus bazându-se pe raport că Task Force 17 se îndrepta spre sud mărind distanța Mai mult navele lui Fletcher erau sub o formațiune noroasă de dimensiuni mari și situată la o altitudine mică astfel că Takagi și Hara au crezut că avioanelor le va fi greu să găsească portavioanele americane Takagi le-a ordonat celor două portavioane ale sale ca sub comanda lui Hara și însoțite de două distrugătoare să se îndrepte către Task Force 17 cu o viteză de 37 km h pentru a fi în poziția necesară pentru un atac dimineața în zori în timp ce terminau alimentarea celelalte nave Bombardierele americane B-17 cu sediul în Australia și baza de antrenament în Port Moresby au atacat forțele invadatoare care se apropiau de Port Moresby inclusiv navele lui Gotō de câteva ori în cursul zilei de 6 mai fără a avea succes Cartierul general al lui MacArthur i-a comunicat lui Fletcher prin radio rapoarte despre atacuri și despre localizarea flotei japoneze Rapoartele lui MacArthur despre un portavion care a fost văzut Shōhō la aproximativ 787 km nord-vest de Task Force 17 l-au convins pe Fletcher că portavioanele sale însoțeau flota invadatoare La ora 1800 Task Force 17 a terminat alimentarea și Fletcher a trimis petrolierul Neosho însoțit de distrugătorul Sims să ancoreze spre sud într-un punct de întâlnire Task Force 17 s-a întors spre nord-vest înspre Insula Rossel din Arhipelagul Louisiade Fără ca niciunul dintre ei să știe portavioanele celor doi adversari erau la numai 130 km unele de altele până la ora 2000 în noaptea aceea La ora 2000 Hara s-a întors să-l întâlnească pe Takagi care terminase realimentarea și se îndrepta spre el Târziu în seara de 6 mai sau dimineața devreme în ziua de 7 mai nava Kamikawa Maru a stabilit o bază pentru hidroavioane în Insulele Deboyne pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare care se apropia de Port Moresby Restul forței de acoperire conduse de Marumo s-a oprit lângă Insulele D'Entrecasteaux pentru a ajuta convoiul condus de Abe care se apropia Bătălia portavioanelor prima zi Atacurile executate de dimineață Pe 7 mai la ora 0625 Task Force 17 era la 213 km sud de Insula Rossel În acest timp Fletcher a trimis crucișătoarele și distrugătoarele conduse de Crace care formau acum Task Group 173 să blocheze Pasajul Jomard Fletcher a înțeles că Crace va trebui să opereze fără sprijin aerian din moment ce portavioanele care aparțineau de Task Force 17 vor fi ocupate cu localizarea și atacarea portavioanelor japoneze Detașamentul de nave de război conduse de Crace a redus apărarea anti-aeriană a portavioanelor lui Fletcher Oricum Fletcher a hotărât că riscul era necesar pentru a se asigura că flota japoneză nu putea să se strecoare spre Port Moresby în timp ce el era angajat într-o luptă cu portavioanele Crezând că portavioanele lui Takagi sunt undeva la nord de poziția sa în apropierea Arhipelagului Louisiade Fletcher a ordonat ca portavionul Yorktown să trimită bombardiere SBD pentru a cerceta zona începând cu ora 0619 În acest timp Takagi situat la aproximativ 556 km de Fletcher a lansat 12 bombardiere Nakajima B5N la ora 0600 pentru a căuta flota americană Hara credea că navele lui Fletcher se aflau la sud și l-a sfătuit pe Takagi să trimită avioane pentru a cerceta zona Aproximativ în același moment crucișătoarele Kinugasa și Furutaka au lansat patru hidroavioane pentru a căuta la sud-est de Louisiade Pentru a spori căutarea au fost ajutate de 4 hidoravioane din Insulele Deboyne de patru avioane Kawanishi din Tulagi și de trei bombardiere Mitsubishi din Rabaul Fiecare parte și-a pregătit restul de avioane pentru ca acestea să fie gata să atace imediat ce inamicul a fost localizat La 0722 unul din avioanele de recunoaștere de pe Shōkaku a raportat că a localizat navele americane la 182 de grade 302 km de Takagi La 0745 cercetașul a anunțat că au fost localizate un portavion un crucișător și trei distrugătoare Un alt avion de recunoaștere de pe Shōkaku a confirmat localizarea Avionul de pe Shōkaku a raportat eronat și a identificat greșit petrolierul Neosho și distrugătorul Sims Crezând că a localizat portavioanele americane Hara cu concursul lui Takagi a lansat imediat toate avioanele disponibile Un număr de 78 de avioane de vânătoare Zero 36 de bombardiere Aichi D3A și 24 de avioane torpiloare au început să decoleze de pe Shōkaku și Zuikaku la ora 0800 și la ora 0815 erau deja pe drum către ținta raportată La ora 0820 unul din avioanele de pe Furutaka a găsit portavioanele lui Fletcher și a raportat imediat la cartierul general al lui Inoue din Rabaul care a transmis raportul lui Takagi Contactul vizual a fost confirmat de hidroavionul Kinugasa la 0830 Takagi și Hara încurcați de rapoartele contradictorii pe care le-au primit au hotărât să continue atacul asupra navelor situate la sud dar au întors portavioanele către nord-vest pentru a micșora distanța până la ținta raportată de avionul de pe Furutaka Takagi și Hara au considerat că rapoartele contradictorii arată că portavioanele americane operau în două grupuri separate La ora 0815 un avion SBD de pe Yorktown pilotat de John L Nielsen a văzut flota lui Gotō protejând convoiul japonez Nilesen care a făcut o greșeală în mesajul său codat a raportat că a văzut două portavioane și patru crucișătoare la la 417 km nord-est de Task Force 17 Fletcher a tras concluzia că portavioanele japoneze staționează și că li s-a ordonat să lanseze toate avioanele disponibile pentru a ataca Până la ora 1013 americanii au atacat cu 93 de avioane de vânătoare Wildcat 53 de bombardiere SBD și 22 de avioane torpiloare TBD Devastator La 1019 Nielsen a aterizat și a văzut ce eroare de codare a mesajului a făcut Deși forța armată condusă de Gotō includea portavionul Shōhō Nielsen a crezut că a văzut două crucișătoare și patru distrugătoare Totuși la ora 1012 Fletcher a primit un raport de la un avion B-17 despre un portavion 10 nave de transport și 16 nave de război situate la 56 km de ceea ce văzuse Nielsen la Avionul B-17 văzuse de fapt același lucru ca și Nielsen portavionul Shōhō crucișătoarele lui Gotō și Forța de Invazie Port Moresby Crezând că avionul B-17 a văzut flota japoneză principală de portavioane Fletcher a dirijat atacul avioanelor spre această țintă La ora 0915 avioanele trimise de Takagi au ajuns în zona țintei au văzut petrolierul Neosho și distrugătorul Sims și au căutat degeaba portavioane americane În sfârșit la ora 1051 avioanele de recunoaștere de pe Shōkaku au înțeles că au greșit când au făcut identificarea petrolierului și a distrugătorului ca portavioane Takagi a înțeles în acel moment că portavioanele americane erau acum între el și convoiul care trebuia să invadeze insula astfel că armata de invazie era în mare pericol Takagi a ordonat ca avioanele să atace imediat petrolierul și distrugătorul și să se întoarcă la portavioane cât mai repede La 1115 avioanele torpiloare și avioanele de vânătoare au abandonat misiunea și s-au întors la portavioane în timp ce bombardierele au atacat cele două nave americane Patru bombardiere au atacat distrugătorul iar celelalte au atacat petrolierul Sims a fost lovit de trei bombe rupt în două și s-a scufundat imediat Din echipajul de 192 de persoane au supraviețuit 14 oameni Neosho a fost lovit de șapte bombe Unul dintre bombardiere lovit de un foc anti-aerian s-a prăbușit peste petrolier Grav avariat și cu motoarele nefuncționale petrolierul a fost lăsat în derivă să se scufunde încet Înainte de a pierde alimentarea cu energie Neosho a putut să îl anunțe pe Fletcher prin radio că a fost atacat și se află în pericol dar a dat informații incomplete despre cine și cu ce l-a atacat și a dat coordonatele greșit Avioanele americane au văzut portavionul Shōhō la o distanță mică de Insula Misima la ora 1040 și au lansat un atac Portavionul japonez era apărat de șase avioane Zero și două avioane de vânătoare Mitsubishi A5M iar celelalte avioane erau pregătite sub punte pentru un atac împotriva portavioanelor americane Crucișătoarele lui Gotō au înconjurat portavionul în formație de diamant poziționându-se la o distanță de la 3000 yarzi 2743 m la 5000 yarzi 4572 m de fiecare colț al lui Shōhō Atacând primul grupul de avioane de pe Lexington condus de comandorul William B Ault a lovit portavionul japonez cu două bombe de 454 kg și cinci torpile producându-i avarii grave La ora 1100 grupul de avioane de pe Yorktown a atacat portavionul care ardea și era aproape staționar aruncând până la 11 bombe de 454 kg și cel puțin 2 torpile Sfâșiat Shōhō s-a scufundat la ora 1135 Temîndu-se de alte atacuri aeriene Gotō și-a retras navele spre nord trimițând distrugătorul Sazanami înapoi să caute supraviețuitori Numai 203 din cei 834 de oameni din echipajul portavionului au fost salvați Trei avioane americane s-au prăbușit două bombardiere SBD de pe Lexington și unul de pe Yorktown Trei dintre piloții din patrula aeriană de luptă de pe Shōhō au reușit să ajungă la Deboyne și au supraviețuit La 1210 folosind un mesaj asupra căruia se înțeleseseră pentru a transmite către „Task Force 17 că misiunea a fost îndeplinită pilotul de bombardier și comandantul de escadron Robert E Dixon a transmis prin radio „Scratch a flattop! Signed Bob "Zgârie un acoperiș plat! Semnat Bob" Operațiunile de după-amiază Avioanele americane s-au întors și au aterizat pe portavioane la 1338 Până la 1420 avioanele au fost alimentate cu muniție și pregătite pentru o nouă lansare împotriva Forței de Invazie Port Moresby sau a crucișătoarelor lui Gotō Totuși Fletcher era îngrijorat de faptul că nu știa nimic despre celelalte portavioane japoneze I se spusese că sursele de informații ale aliaților credeau că până la patru portavioane japoneze ar fi putut susține Operațiunea „MO Fletcher a tras concluzia că până când avioanele sale de recunoaștere localizau celelalte portavioane japoneze ar fi fost prea târziu să mai lanseze un atac în aceeași zi De aceea Fletcher a hotărât să anuleze un alt atac și să rămână ascuns de nori cu luptătorii pregătiți în apărare Fletcher a întors „Task Force 17 spre sud-vest Informat de pierderea portavionului Shōhō Inoue a ordonat convoiului de nave pentru invazie să se retragă temporar spre nord și i-a ordonat lui Takagi la acel moment aflat la 417 km spre est de Task Force 17 să distrugă portavioanele americane Imediat cum convoiul pentru invazie și-a schimbat cursul a fost bombardat de opt bombardiere B-17 dar nu a suferit nicio pagubă Lui Gotō și lui Kajioka li s-a spus să își mute navele la sud de Insulele Rossel și să se pregătească pentru o bătălie nocturnă în situația în care navele americane intră în raza lor de acțiune La 1240 un hidroavion de la baza Deybone a văzut și a raportat că flota condusă de Crace se află la 175 de grade 144 km de Deybone La 1315 un avion de la baza Rabaul a observat flota lui Crace dar a trimis un raport eronat în care a arătat că aceasta conține două portavioane și a fost localizată la 205 grade 213 km de Deybone Bazându-se pe aceste rapoarte la ora 1330 Takagi care încă aștepta întoarcerea avioanelor care îl atacaseră pe Neosho și-a îndreptat portavioanele spre vest și la ora 1500 i-a spus lui Inoue că portavioanele americane erau la cel puțin 796 km spre vest față de poziția acestuia nefiind astfel posibil să îl atace în ziua aceea Statul Major al lui Inoue a dirijat două grupuri de avioane de atac din Rabaul care decolaseră deja în acea dimineață înspre poziția raportată cu privire la Crace Primul grup includea 12 avioane torpiloare iar al doilea grup cuprindea 19 avioane Mitsubishi Model 96 ca urmau să lanseze bombe Ambele grupuri au găsit și au atacat navele lui Crace la ora 1430 și au pretins ulterior că au scufundat cuirasatul California și că au avariat o altă navă și un crucișător În realitate navele lui Crace nu aveau nicio avarie dar doborâseră patru avioane japoneze În scurt timp trei avioane americane B-17 l-au bombardat din greșeală pe Crace dar nu i-au produs nicio pagubă La ora 1526 Crace i-a comunicat lui Fletcher prin radio că nu a putut să-și îndeplinească misiunea fără suport aerian Crace s-a retras pe o poziție situată la 407 km sud-est de Port Moresby pentru a mări distanța față de portavioanele japoneze și față de avioanele cu baza la sol rămânând totuși destul de aproape pentru a putea intercepta flota japoneză care ar fi putut avansa dincolo de Louisiades prin Pasajul Jomard sau prin Strâmtoarea Chinei Navele lui Crace nu prea mai aveau combustibil și cum Fletcher menținuse interdicția privind comunicațiile radio fără să-l informeze și pe Crace nu știa deloc unde se află Fletcher sau care sunt intențiile acestuia La scurt timp după ora 1500 Zuikaku a interceptat un mesaj de la un avion de recunoaștere cu baza la Deboyne care a raportat eronat că flota condusă de Crace a schimbat cursul la 120 de grade sud Statul major al lui Takagi a presupus că avionul urmărea portavioanele lui Fletcher și a tras concluzia că dacă navele aliate mențin același curs vor fi în raza lor de acțiune imediat după lăsarea întunericului Takagi și Hara au decis să atace imediat cu un grup de avioane fără escortă chiar dacă asta ar fi însemnat ca avioanele să se întoarcă după lăsarea serii Pentru a verifica locul în care se aflau portavioanele americane Hara a trimis la ora 1515 opt bombardiere torpiloare să cerceteze zona de până la 370 km spre vest Cam în același timp bombardierele care au atacat petrolierul Neosho au aterizat Șase piloți au fost anunțați că vor pleca imediat într-o altă misiune Alegând cei mai experimentați membri ai echipajelor Hara a lansat 12 bombardiere și 15 torpiloare cu ordinul de a zbura până la 519 km Cele opt avioane trimise în recunoaștere au ajuns la limita zonei de 370 km și s-au întors fără să vadă navele lui Fletcher La 1747 Task Force 17 aflată sub o perdea groasă de nori la 370 km vest de Takagi a detectat pe radar atacul japonez care se îndrepta împotriva sa s-a întors spre sud-est în direcția vântului și s-a îndreptat către avioanele Wildcats unul dintre acestea pilotat de James H Flatley pentru a se întâlni cu acestea Luând formațiunea de avioane japoneze prin surprindere avioanele Wildcat au doborât șapte torpiloare și un bombardier și au avariat grav un alt torpilor care s-a prăbușit mai târziu Trei avioane Wildcat au fost doborâte Având pierderi mari care au și provocat împrăștierea formațiunii conducătorii atacului japonez au anulat misiunea după ce au discutat prin radio Toate avioanele japoneze au aruncat muniția și s-au întors la portavioane Soarele a apus la 1830 Câteva dintre bombardierele japoneze au întâlnit portavioanele americane după lăsarea întunericului în jurul orei 1900 și foarte confuzi cu privire la identitatea acestora piloții au zburat în cerc pregătindu-se să aterizeze Focurile anti-aeriene trase de distrugătoarele din cadrul Task Force 17 i-au îndepărtat Până la ora 2000 între Task Force 17 și Takagi era o distanță de 185 km Takagi a aprins luminile de căutare ale navelor sale pentru a ajuta cele 18 avioane care au supraviețuit să se întoarcă și toate au fost recuperate până la ora 2200 În acest timp la 1518 și la 1718 Neosho a fost în stare să transmită prin radio că plutește în derivă spre nord-vest în timp ce se scufundă Raportul lui Neosho a conținut coordonate greșite care au îngreunat eforturile americanilor de localizare a petrolierului Mai important știrile primite de Fletcher nu erau prea bune pentru că singurul petrolier din zonă de la care își putea alimenta flota fusese pierdut Cum venirea nopții a întrerupt operațiunile aeriene Fletcher a ordonat ca Task Force 17 să se îndrepte spre vest și să se pregătească să efectueze o căutare de jur împrejur în zori Crace s-a întors și el spre vest pentru a rămâne în raza de acțiune din Arhipelagul Louisiades Inoue i-a cerut lui Takagi să distrugă portavioanele americane în ziua următoare și a amânat debarcarea la Port Moresby pentru 12 mai Takagi a ales să-și ducă portavioanele la 222 km spre nord în timpul nopții pentru a fi astfel în stare să-și concentreze căutările de dimineață către sud și vest și pentru a asigura o mai bună protecție a convoiului de nave pentru invazie Gotō și Kajioka nu au putut să-și poziționeze și să-și coordoneze navele la timp pentru a încerca un atac de noapte asupra navelor de război aliate Ambele părți s-au așteptat să se găsească una pe alta a doua zi de dimineață și au petrecut noaptea pregătind atacul aerian pentru bătălia așteptată în timp ce ehipajele avioanelor obosite nu încercau decât să doarmă câteva ore În 1972 vice-amiralul H S Duckworth după ce a citit rapoartele japoneze despre bătălie a comentat „Fără îndoială la 7 mai 1942 în apropiere de Marea Coralilor a fost cea mai confuză zonă de bătălie din istorie Hara i-a spus șefului Statului major al lui Yamamoto amiralul Matome Ugaki că a fost atât de frustrat de ghinionul pe care l-au avut japonezii pe 7 mai că s-a gândit să demisioneze din marină Bătălia portavioanelor a doua zi Atacul asupra portavioanelor japoneze Pe 8 mai la ora 0615 dintr-o poziție situată la 161 km de Rossel Island Hara a lansat șapte torpiloare pentru a căuta în zona cuprinsă între 140 și 230 de grade sud și până la 463 km de portavioanele japoneze Torpiloarele erau însoțite de trei avioane Kawanishi din Tulagi și patru bombardiere din Rabaul La ora 0700 portavioanele și navele care le însoțeau s-au întors spre sud-vest și s-au întâlnit cu două din crucișătoarele lui Gotō Kinugasa și Furutaka pentru o protecție suplimentară Convoiul de invazie Gotō și Kajioka s-au îndreptat spre un punct de întâlnire situat la 74 km est de Insula Woodlark pentru a aștepta rezultatul bătăliei portavioanelor În timpul nopții frontul atmosferic cald cu nori joși care i-au ajutat pe americani să se ascundă în ziua anterioară s-a mutat spre nord și spre est acoperind acum portavioanele japoneze vizibilitatea fiind între 3 km și 24 km La ora 0635 Task Force 17 operând sub controlul tactic exercitat de Fitch și poziționată la 33 km de Louisiades a lansat 18 bombardiere SBD pentru a realiza o căutare de jur-împrejur pe o rază de 370 km Cerul era senin deasupra portavioanelor americane iar vizibiliatea era de 31 km La 0820 un bombardier SBD de pe Lexington pilotat de Joseph G Smith a observat portavioanele japoneze printr-o gaură din nori și a anunțat Task Force 17 Două minute mai târziu un avion de recunoaștere de pe Shōkaku comandat de Kenzō Kanno a văzut „Task Force 17 și l-a anunțat pe Hara Cele două armate erau la aproximativ 390 km una de alta Ambele părți s-au grăbit să lanseze propriul atac aerian La 0915 de pe portavioanele japoneze au decolat 18 avioane de vânătoare 33 de bombardiere și 18 torpiloare comandate de locotententul comandor Kakuichi Takahashi Fiecare portavion american a lansat un atac separat De pe Yorktown au decolat 6 avioane de vânătoare 24 de bombardiere și 9 torpiloare care erau deja în aer până la ora 0915 Lexington a lansat 9 avioane de vânătoare 15 bombardiere și 12 torpiloare până la ora 0925 Ambele flote de portavioane americană și japoneză s-au întors și s-au îndreptat una spre cealaltă la viteză maximă pentru a micșora distanța pe care trebuia să o parcurgă avioanele pentru întoarcere Bombardierele de pe Yorktown comandate de William O Burch au ajuns la portavioanele japoneze la ora 1032 și au rămas în zonă pentru a le permite torpiloarelor mai lente să ajungă astfel încât să desfășoare un atac concomitent În acest timp Shōkaku and Zuikaku erau la aproximativ 9 km unul de altul iar Zuikaku era ascuns sub nori joși de ploaie și vijelie Cele două portavioane erau apărate de 16 avioane de vânătoare Zero Bombardierele de pe Yorktown au început atacul asupra lui Shōkaku la ora 1057 și l-au lovit cu două bombe de 454 kg care au despicat partea din față a prorei și au produs pagube mari punților de zbor și hangarelor Torpiloarele de pe Yorktown au ratat ținta deși au consumat toată muniția Două bombardiere americane și două avioane de vânătoare Zero au fost doborâte în cursul acestui atac Avioanele de pe Lexington au atacat la 1130 Două bombardiere au atacat portavionul Shōkaku pe care l-au lovit cu o bombă de 454 kg producându-i și alte pagube decât cele produse de avioanele de pe Yorktown Alte două bombardiere au lansat bombe asupra portavionului Zuikaku dar au ratat ținta Celelalte bombardiere de pe Lexington nu au fost în stare să găsească portavioanele japoneze printre norii groși Torpiloarele de pe Lexington au ratat toate cele 11 lovituri trase asupra portavionului Shōkaku Avioanele de vânătoare Zero care în acest timp patrulau au doborât trei avioane Wildcat Cu puntea de zbor grav avariată și 223 de membri ai echipajului uciși sau răniți portavionul Shōkaku nu a mai fost în măsură să efectueze alte operațiuni cu aeronave Căpitanul acestuia Takatsugu Jōjima le-a cerut lui Takagi și Hara să-i permită să se retragă din bătălie iar Takagi a fost de acord La ora 1210 Shōkaku însoțit de două distrugătoare s-a retras către nord-est Atacul asupra portavioanelor americane La ora 1055 radarul de pe Lexington a detectat avioanele japoneze venind la o distanță de 126 km astfel că au fost trimise nouă avioane de vânătoare Wildcat pentru a le intercepta Pentru că se așteptau ca torpiloarele japoneze să zboare mai jos decât zburau de fapt 6 avioane Wildcat s-au poziționat greșit și astfel au ratat avioanele japoneze care au trecut pe deasupra lor Din cauza avioanelor pierdute în noaptea de dinainte japonezii nu au putut să execute un atac cu toate torpiloarele asupra ambelor portavioane Locotenentul comandor Shigekazu Shimazaki aflat la comanda torpiloarelor japoneze a trimis 14 bombardiere de acest fel să atace portavionul „Lexington și 4 să atace portavionul „Yorktown Un avion de vânătoare Wildcat a doborât un torpilor japonez și cele 8 bombardiere SBD de pe „Yorktown au distrus alte trei torpiloare japoneze în timp ce acestea coborau ca să ia poziția de atac Patru bombardiere SBD au fost doborâte de avioanele de vânătoare „Zero care escortau torpiloarele Atacul japonez a început la ora 1113 în timp ce portavioanele staționau la o distanță de aproximativ 2700 m unul de altul iar navele de escortă au deschis focul împotriva avioanelor Cele patru torpiloare care l-au atacat pe Yorktown au ratat ținta Celelalte torpiloare au reușit să-l țintească pe Lexington care avea nevoie de un spațiu mai mare pentru a se întoarce decât Yorktown și la ora 1120 l-au lovit cu două torpile Prima torpilă a distrus rezervoarele de combustibil pentru avioane iar vaporii de benzină s-au răspândit în compartimentele din jur A doua torpilă a avariat principalul rezervor de apă producând o reducere a presiunii în trei camere de ardere care a dus la oprirea a trei boilere Nava putea încă să se deplaseze cu 44 km h folosind numai boilerele care îi rămăseseră Patru avioane-torpilă japoneze au fost doborâte Cele 33 de bombardiere în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul Cele 19 bombardiere în picaj de pe Shōkaku sub comanda lui Takahashi s-au aliniat pentru Lexington în timp ce alte 14 comandate de Tamotsu Ema l-au țintit pe Yorktown Avioanele de escortă Zero au apărat avioanele lui Takahashi de cele patru avioane Wildcat de pe Lexington care au încercat să intervină dar două avioane Wildcat care se învârteau deasupra lui Yorktown au fost în stare să strice formația condusă de Ema Bombardierele lui Takahashi au avariat portavionul Lexington cu două bombe trase în plin și alte câteva care au ratat ținta dar au produs incendii care au fost însă controlate până la ora 1233 La 1127 Yorktown a fost lovit în mijlocul punții de zbor de o singură bombă de 250 kg anti-blindaj care a trecut prin patru punți înainte de a exploda și a produce astfel grave avarii asupra structurii unui depozit pentru aviație Un număr de 66 de oameni au fost uciși sau răniți grav Până la 12 lovituri aproape ratate au avariat carena portavionului Yorktown sub linia de plutire Două bombardiere în picaj au fost doborâte de avioanele de vânătoare Wildcat în cursul atacului Când avioanele japoneze au terminat atacul și au început să se retragă crezând că au produs avarii grave ambelor portavioane au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și de bombardiere în picaj SBD În duelul aerian care a urmat trei bombardiere SBD și trei avioane de vânătoare Wildcat din tabăra americanilor precum și trei bombardiere torpiloare un bombardier în picaj și un avion de vânătoare Zero de la japonezi au fost doborâte Până la ora 1200 atât avioanele japoneze cât și cele americane se îndreptau spre propriile portavioane Pe drumul de întoarcere avioanele apraținând celor două părți au trecut unele pe lângă altele și s-au angajat în mai multe altercații aeriene Avionul lui Kanno și al lui Takahashi a fost doborât și amândoi au fost uciși Recuperare reevaluare și retragere Avioanele care au executat atacurile multe dintre ele avariate au reușit să aterizeze pe portavioanele lor între 1250 și 1430 Deși avariate Yorktown și Lexington au fost în măsură să recupereze toate avioanele care le aparțineau În timpul aterizării din diferite motive americanii au pierdut încă cinci bombardiere SBD două bombardiere torpiloare TBD și un avion de vânătoare Wildcat iar japonezii au pierdut două avioane de vănătoare Zero cinci bombardiere în picaj și un bombardier torpilor 46 din cele 69 de avioane japoneze s-au întors din misiune și au aterizat pe Zuikaku Dintre acestea trei avioane de vânătoare Zero patru bombardiere în picaj și cinci torpiloare aveau avarii atât de mari încât nu mai puteau fi reparate și au fost aruncate imediat în ocean Imediat cum „Task Force 17 și-a recuperat avioanele Fletcher a evaluat situația Aviatorii care s-au întors au raportat că avariaseră foarte grav un portavion dar că altul a scăpat nevătămat Fletcher a notat că ambele sale portavioane fuseseră avariate și că a avut pierderi mari în ceea ce privește avioanele de vânătoare Combustibilul era un alt motiv de îngrijorare din cauza pierderii petrolierului Neosho La 1422 Fitch l-a anunțat pe Fletcher că are informații despre două portavioane japoneze care nu au fost avariate și că aceste informații au fost obținute prin interceptarea comunicațiilor radio Crezând că are de înfruntat o forță superioară ca număr de portavioane Fletcher a ales să retragă „Task Force 17 din bătălie Fletcher i-a comunicat lui MacArthur prin radio poziția aproximativă a portavioanelor japoneze și a sugerat să le atace cu bombardiere cu baza la sol În jurul orei 1430 Hara l-a informat pe Takagi că numai 24 de avioane de vânătoare Zero opt bombardiere în picaj și patru bombardiere torpiloare de pe portavioane mai erau operaționale Takagi se temea și din cauza cantității de combustibil pe care o mai aveau navele sale; crucișătoarele sale mai aveau 50% și unele distrugătoare aveau numai 20% La ora 1500 Takagi l-a anunțat pe Inoue că aviatorii săi au scufundat două portavioane americane Yorktown și un altul din Clasa Saratoga dar pierderea avioanelor nu îi permite să continue să asigure apărarea aeriană pentru invazie Inoue ale cărui avioane de recunoaștere observaseră navele lui Crace mai devreme în aceeași zi a chemat convoiul de invazie la Rabaul amânând Operațiunea MO pentru 3 iulie și le-a ordonat flotelor sale să se reunească în nord estul Insulelor Solomon pentru a începe Operațiunea RY Zuikaku și escorta sa s-au întors spre Rabaul în timp ce Shōkaku s-a îndreptat spre Japonia Pe portavionul Lexington echipele de intervenție au stins incendiile și l-au adus în stare de funcționare dar la ora 1247 câteva scântei care au sărit de la motoarele electrice nesupravegheate au aprins o stație de benzină din apropierea turnului de control Explozia care a rezultat a ucis 25 de persoane și a declanșat un incendiu uriaș În jurul orei 1442 s-a produs o altă explozie care a a dus la un al doilea mare incendiu A treia explozie a survenit la 1525 iar la 1538 echipajul a raportat că nu poate să țină focul sub control La ora 1707 echipajul a început evacuarea După ce supraviețuitorii au fost salvați inclusiv Fitch și căpitanul Frederick C Sherman la ora 1915 distrugătorul Phelps a tras 5 torpile în portavionul care ardea Lexington s-a scufundat la 4300 m adâncime la ora 1952 Au murit 216 oameni din echipajul de 2951 de persoane Împreună cu nava s-au scufundat și 36 de avioane Phelps și celelalte nave au plecat imediat pentru a se întâlni cu portavionul Yorktown și escorta acestuia care plecase la 1601 iar Task Force 17 s-a retras spre sud-vest Mai târziu în aceeași seară Mac Arthur l-a informat pe Fletcher că 8 avioane B-17 au atacat convoiul de invazie japonez și s-au retras spre nord-vest În aceeași seară Crace a desprins de convoi nava Hobart care nu mai avea combustibil și distrugătorul Walke care avea probleme la motor pentru a pleca spre Townsville Crace a auzit o mulțime de rapoarte radio care anunțau că inamicul s-a întors dar neștiind că Fletcher s-a retras a rămas să patruleze cu restul Task Group 173 în Marea Coralilor pentru cazul în care forța de invazie se îndreaptă din nou către Port Moresby După bătălie Pe 9 mai Task Force 17 și-a schimbat cursul și s-a îndreptat către est plecând din Marea Coralilor prin sudul Insulei Noua Caledonie Nimitz a ordonat ca Fletcher să se îndrepte cu Yorktown la Pearl Harbor cât mai curând posibil după ce realimentează la Tongatabu În cursul aceleiași zile bombardierele americane au bombardat Deboyne și Kamikawa Maru producând pagube care nu au fost evaluate În același timp pentru că nu a avea nicio veste de la Fletcher Crace a dedus că Task Force 17 a părăsit zona Pe 10 mai la ora 0100 pentru că nu mai auzea nici o știre că navele japoneze avansau spre Port Moresby Crace s-a îndreptat către Australia și a ajuns la Cid Harbor la nord de Townsville pe 11 mai Pe 8 mai la ora 2200 Yamamoto i-a ordonat lui Inoue să se întoarcă să distrugă navele aliate care au mai rămas și să ocupe Port Moresby Inoue nu a anulat rechemarea convoiului de invazie dar le-a ordonat lui Takagi și lui Gotō să urmărească navele aliate care au mai rămas în Marea Coralilor Pentru că nu mai aveau combustibil navele lui Takagi au petrecut ziua de 9 mai alimentându-se de la petrolierul Tōhō Maru Târziu în seara de 9 mai TaKagi și Gotō s-au îndreptat spre sud-est apoi spre sud-vest în Marea Coralilor Hidroavioanele de la Deybone l-au ajutat pe Takagi să caute Task Force 17 în dimineața zilei de 10 mai Fletcher și Crace totuși erau deja pe drum ca să iasă din zonă Pe 10 mai la ora 1300 Takagi a ajuns la concluzia că inamicul a plecat și a decis să se întoarcă la Rabaul Yamamoto a fost de acord cu decizia lui Takagi și i-a ordonat portavionului Zuikaku să se întoarcă în Japonia pentru a-și reîntregi flota aeriană În același timp portavionul Kamikawa Maru a plecat din Deboyne În ziua de 11 mai la prânz o navă americană PBY care patrula dinspre Nouméa a văzut epava petrolierului Neosho plutind în derivă Distrugătorul Henley a răspuns la mesajele de ajutor și a salvat 109 de persoane de pe Neosho și 14 persoane de pe Sims mai târziu în aceeași zi apoi a scufundat nava cu torpile Pe 10 mai a început Operațiunea RY După ce nava amiral a operațiunii puitorul de mine Okinoshima a fost scufundat de submarinul american S-42 pe 12 mai debarcarea a fost amânată pe 17 mai În același timp Task Force 16 comandată de Halsey a ajuns în sudul Pacificului în apropiere de Efate și pe 13 mai s-a îndreptat spre nord pentru a-i înfrunta pe japonezii care se apropiau de Nauru Pe 14 mai Nimitz care obținuse informații privind operațiunile japoneze cu privire la Midway i-a ordonat lui Halsey să se asigure că avioanele de vânătoare japoneze îi observă navele a doua zi după care să se întoarcă la Pearl Harbor imediat Pe 15 mai la ora 1015 un avion de recunoaștere Kawanishi cu baza în Tulagi a văzut „Task Force 16 la 824 km est de Insulele Solomon Păcăleala lui Halsey a funcționat Temându-se de un atac cu portavioane asupra convoiului de invazie Inoue a anulat imediat Operațiunea RY și le-a ordonat navelor sale să se întoarcă la Rabaul și la Truck Pe 19 mai Task Force 16 care se întorsese în zona Efate pentru realimentare s-a îndreptat spre Pearl Harbor unde a ajuns pe 26 mai Yorktown a sosit la Pearl Harbor a doua zi Shōkaku a ajuns în Kure Japonia pe 17 mai după ce aproape s-a răsturnat într-o furtună din cauza avariilor provocate în bătălie Zuikaku a sosit în același port pe 21 mai după ce s-a oprit la Truck pe 15 mai Acționând în temeiul informațiilor strânse Statele Unite au plasat 8 submarine de-a lungul rutei pe care urmau să se întoarcă portavioanele din Japonia dar acestea nu au fost în măsură să înceapă vreun atac Cartierul General al Marinei Japoneze a estimat că vor fi necesare două-trei luni pentru reparațiile necesare portavionului Shōkaku și pentru a-i reântregi acestuia flota de avioane Din această cauză nici unul din cele două portavioane nu va putea fi în măsură să participe la operațiunea preconizată de Yamamoto în Midway Cele două portavioane s-au alăturat flotei japoneze pe 14 iulie și au fost participanții cheie în bătăliile care au urmat Cele 5 submarine din clasa I care participau la Operațiunea MO au fost trimise să ajute la atacul asupra Portului Sidney trei săptămâni mai târziu ca parte a campaniei „distruge liniile de aprovizionare ale aliaților Pe drumul spre Truck I-28 a fost lovit cu torpile pe 17 mai de submarinul american Tautog și scufundat Semnificații Un nou tip de război naval Bătălia a fost prima luptă din istorie în care navele participante nu s-au observat direct și nici nu au tras direct una asupra celeilalte În schimb avioanele manevrate de oameni au acționat ca artilerie de atac pentru navele implicate Din această cauză comandanții celor două armate au participat la un nou tip de război în care s-au înfruntat portavioanele și în care niciunul nu avea experiență; ca atare ambele părți au făcut greșeli Citându-l pe H P Wilmot comandanții „au fost nevoiți să se lupte cu comunicațiile imprecise și proaste în situații în care aria de război a crescut mai mult decât puteau preconiza bazându-se pe experiențele trecute dar în care vitezele au crescut și mai mult prin urmare reducând timpul de luare a unei decizii Din cauza vitezei mai mari de luare a deciziilor japonezii au fost dezavantajați pentru că Inoue era prea departe la Rabaul pentru a-și conduce flota în timp real spre deosebire de Fletcher care a fost acolo cu portavioanele sale Amiralii japonezi implicați au fost prea lenți în comunicarea informațiilor importante Echipajele avioanelor japoneze mai experimentate s-au comportat mai bine decât cele ale americanilor obținând rezultate mai bune cu un număr egal de aparate Atacul japonez asupra portavioanelor americane din 8 mai a fost mai bine coordonat decât atacul Statelor Unite asupra portavioanelor japoneze Japonezii au suferit mai multe pierderi în ceea ce privește echipajele avioanelor 90 de piloți japonezi au murit față de 35 de americani Piloții bine antrenați cu care Japonia a început războiul nu puteau fi înlocuiți din cauza unor limitări referitoare la instituții și la programele de formare precum și din cauza absenței unor rezerve sau a unor programe de antrenament pentru piloții noi O dată cu bătălia din Marea Coralilor a început tendința care a dus la decimarea echipajelor de piloți experimentați de până la sfârșitul lunii octombrie 1942 Deși americanii nu s-au comportat conform așteptărilor au învățat din greșelile făcute în bătălie și și-au îmbunătățit tacticile și echipamentele portavioanelor inclusiv tactici de luptă coordonarea atacurilor bombardierele torpilă și strategiile defensive ca artileria antiaeriană care au dus la obținerea unor rezultate mai bune în confruntările care au urmat Radarul le-a dat americanilor un oarecare avantaj dar valoarea sa a crescut pentru Marina Statelor Unite de-a lungul timpului pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat și aliații au învățat cum să-l folosească mai cu folos După pierderea portavionului Lexington americanii au aplicat metode mai bune de depozitare a combustibilului pentru avioane și pentru procedurile de intervenție în caz de urgență Coordonarea dintre forțele militare aliate terestre și Marina Statelor Unite nu a fost prea bună în această bătălie dar și aceasta urma să se îmbunătățească de-a lungul timpului Portavioanele japoneze și americane se vor înfrunta din nou în bătălia de lângă Insulele Midway bătălia din Insulele Solomon și bătălia din Insulele Santa Cruz în 1942 precum și în bătălia din Marea Filipinelor din 1944 Fiecare dintre aceste bătălii a avut o importanța ei strategică în hotărârea cursului și rezultatului final al războiului din Pacific Implicații tactice și strategice Fiecare parte și-a anunțat public victoria după bătălie Din punctul de vedere al navelor pierdute Japonia a avut o victorie tactică pentru că a scufundat un portavion american un petrolier și un distrugător față de un portavion un distrugător și câteva vase mai mici scufundate de americani Portavionul Lexington a reprezentat la acel moment un sfert din puterea Statelor Unite exprimată în numărul de portavioane și mărimea acestora din Pacific Din punct de vedere strategic aliații au câștigat pentru că invazia de pe mare a orașului Port Moresby a fost împiedicată micșorând amenințarea asupra liniilor de aprovizionare dintre Statele Unite și Australia Deși retragerea portavionului Yorktown din Marea Coralilor a însemnat cedarea teritoriului către japonezi aceștia au fost obligați să abandoneze operațiunea care inițiase bătălia din Marea Coralilor Bătălia a reprezentat și prima respingere a forței de invazie japoneze înainte ca aceasta să-și atingă obiectivele care a ridicat mult moralul aliaților după o serie de înfrângeri în fața japonezilor din timpul primelor 6 luni de război în Pacific Port Moresby era vital pentru strategia aliaților și garnizoana acestuia ar fi fost depășită de puterea trupelor invadatoare Rezultatul bătăliei a avut un efect substanțial asupra planurilor strategice ale ambelor părți Fără un punct de sprijin în Noua Guinee avansarea ulterioară a aliaților deși ar fi fost dificilă ar fi putut fi cu mult mai greu de realizat Pentru japonezi care s-au concentrat pe obținerea rezultatelor tactice bătălia a fost văzută ca un eșec temporar Rezultatele luptei au confirmat opiniile defavorabile asupra capacității americanilor de luptă și a ajutat la formarea convingerii că viitoarele operațiuni cu portavioane care vor fi purtate împotriva Statelor Unite vor avea succesul asigurat Midway Unul din cele mai importante efecte ale bătăliei din Marea Coralilor pentru confruntarea planificată de Yamamoto cu portavioanele americane în bătălia de la Midway a fost pierderea portavionului Shōkaku și a portavionului Zuikaku portavionul Shōhō va avea un rol tactic la Midway prin ajutorul dat armatelor terestre de invazie Japonezii au crezut că au scufundat două portavioane în Marea Coralilor dar aceasta însemna că americanii încă mai aveau două portavioane Enterprise și Hornet care puteau să îi ajute să apere Midway Flotele de avioane de pe portavioanele americane erau mai mari decât cele ale japonezilor ceea ce a făcut ca armata japoneză chiar și atunci când a combinat aceste flote cu cele cu baza la sol din Midway să nu poată să depășească superioritatea americanilor în bătălia următoare De fapt americanii vor avea trei portavioane care să i se opună lui Yamamoto la Midway pentru că Yorktown a rămas operațional în ciuda avariilor suferite în Marea Coralilor și Marina Statelor Unite a fost în stare să îl repare suficient la Pearl Harbor între 27 și 30 mai pentru a-i permite să participe la bătălie La Midway avioanele de pe Yorktown au jucat un rol crucial în scufundarea portavioanelor japoneze Yorktown a amortizat ambele contraatacuri aeriene japoneze la Midway care altfel ar fi fost direcționate spre celelalte portavioane americane Spre deosebire de efortul intens al americanilor de a trimite maximul de forțe disponibile la Midway japonezii aparent nici nu au avut în vedere includerea portavionului Zuikaku în această operațiune Aparent niciun efort nu a fost făcut pentru a combina exhipajele care au supraviețuit pe Shōkaku cu echipajele de pe Zuikaku sau să îi furnizeze acestuia din urmă avioane care să le înlocuiască pe cele pierdute astfel ca portavionul să poată să participe cu restul flotei la bătălia de la Midway Shōkaku nu a fost în măsură să mai dirijeze alte operațiuni aeriene întrucât ava puntea de zbor grav avariată și a necesitat aproape trei luni de reparații în Japonia Istoricii H P Wilmot Jonathan Parshall și Anthony Tully au considerat că Yamamoto a făcut o eroare strategică imensă când a luat decizia de a sprijini operațiunea MO De când Yamamoto a hotărât că bătălia decisivă cu americanii va avea loc la Midway nu ar fi trebuit să schimbe destinația bunurilor importante de care dispunea în special flotele de portavioane către o operațiune secundară ca MO Decizia lui Yamamoto a însemnat ca forțele japoneze să fie deja slăbite atât în bătălia din Marea de Corali cât și în cea de la Midway și să ducă astfel la victoria aliaților Willmott adaugă că dacă operațiunea a fost suficient de importantă pentru a implica portavioanele atunci toate portavioanele japoneze trebuia implicate pe rând pentru a asigura succesul ambelor operațiuni Prin implicarea celor mai importante arme în Operațiunea MO Yamamoto a făcut ca operațiunea Midway mai importantă să depindă de succesul operațiunii secundare Mai mult decât atât Yamamoto aparent a ratat alte implicații ale bătăliei din Marea de Corali apariția neașteptată a portavioanelor americane în locul potrivit și la timp pentru a se putea opune japonezilor echipajele avioanelor de pe portavioanele americane care au dovedit suficiente abilități și determinarea de a produce pagube portavioanelor japoneze Acestea urmau să se repete la Midway și ca rezultat Japonia a pierdut patru portavioane miezul forței navale ofensive și astfel a pierdut inițiativa strategică în războiul Pacificului Parshall și Tully subliniază că din cauza puterii industriale americane din moment ce Japonia a pierdut superioritatea numerică în ceea ce privește portavioanele nu își va mai reveni niciodată Parshall și Tully adaugă „Bătălia din Marea Coralilor a oferit primele indicii că limita maximă a japonezilor a fost atinsă dar bătălia de la Midway a făcut ca aceasta să fie vizibilă pentru toți Situația existentă în Pacificul de Sud Armatele americane și australiene au fost inițial dezamăgite de rezultatul bătăliei din Marea Coralilor temându-se că Operațiunea MO a fost numai începutul invaziei Asutraliei și că retragerea Japoniei a fost numai temporară La o întâlnire care a avut loc la sfârșitul lunii mai Consiliul de Război Australian a descris rezultatul luptei ca „mai degrabă dezamăgitor din cauza faptului că aliații au știut de intențiile japonezilor Generalul MacArthur i-a oferit prim ministrului australian John Curtin evaluarea bătăliei afirmând că „toate elementele care au produs dezastre în vestul Pacificului de la începutul războiului erau încă prezente din moment ce armata japoneză putea ataca oriunde dacă era sprijinită de elementele majore ale Marinei Imperiale Japoneze Din cauza pierderilor mari suferite de portavioane la Midway japonezii nu au mai putut să susțină o altă încercare de a invada Port Moresby de pe mare fiind obligați să atace Port Moresby pe uscat Japonia a început ofensiva terestră spre Port Moresby de-a lungul pistei Kokoda pe 21 iulie pornind din Papua Noua Guinee Până atunci aliații aduseseră trupe suplimentare în special australiene în Noua Guinee Forțele suplimentare au încetinit apoi au oprit înaintarea japonezilor spre Port Moresby în septembrie 1942 și au respins încercarea japonezilor de a cuceri o bază militară a aliaților în Bătălia de la Milne Bay În același timp aliații au încercat să profite de victoriile din Marea Coralilor și de la Midway pentru a limita inițiativa strategică a Japoniei Aliații au ales Tulagi și Guadalcanal ca ținte ale primelor ofensive Eșecul Japoniei în ceea ce privește ocuparea orașului Port Moresby și înfrângerea de la Midway au avut ca efect slăbirea bazei militare din Tulagi care a rămas fără protecția din partea altor baze militare japoneze Tulagi era la patru ore de zbor de Rabaul cea mai apropiată bază militară japoneză de mari dimensiuni Pe 7 august 1942 la ora 1100 infanteria marină a Statelor Unite a debarcat la Guadalcanal și 3000 de pușcași marini au debarcat pe Insula Tulagi și pe insulele învecinate Trupele japoneze din Tulagi și din insulele învecinate au fost copleșite numeric și omorâte aproape până la ultimul om în bătălia din Tulagi și Gavutu-Tanambogo în timp ce infanteria marină din Guadalcanal a capturat un aerodrom care era construit de japonezi Aceasta a dus la declanșarea campaniilor Guadalcanal și Insulele Solomon care au dus la o serie de lupte de uzură între armatele aliate și cele japoneze de-a lungul anului următor producând pierderi ireparabile pentru armata japoenză în special nave care au contribuit în cele din urmă la victoria asupra Japoniei Referințe Note Bibliografie ;Lucrări tipărite ;Resurse online Bibliografie suplimentară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară sursă primară Balonul de Aur FIFA este un premiu anual acordat în fotbalul mondial și decernat jucătorului considerat cel mai valoros în anul respectiv Pentru desemnarea învingătorului sunt luate în considerare voturile antrenorilor și căpitanilor echipelor naționale ale Federațiilor afiliate la FIFA precum și al jurnaliștilor din întreaga lume Premiul se acordă începând cu anul 2010 după ce au fost unite premiile Balonul de Aur acordat de revista France Football și titlul de Jucătorul Anului FIFA acordat de Federația Internațională Câștigători Trofee după jucător Trofee după țară Tabelul câștigătorilor după naționalitatea jucătorului nu naționalitatea clubului Trofee după club Vezi și Jucătorul Anului FIFA Balonul de Aur Referințe Legături externe Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica Ortodoxă Sârbă în ; prescurtat СПЦ SPC sau Biserica Sârbă este o biserică ortodoxă autocefală situându-se pe locul șase ca importanță după Constantinopol Alexandria Antiohia Ierusalim și Rusia Este a doua biserică ortodoxă slavă ca vechime din lume după Biserica Ortodoxă Bulgară precum și cea mai occidentală biserică ortodoxă din Europa< ref> Exercită jurisdicție asupra creștinilor ortodocși din Serbia și a populației din diasporă Patriarhul Serbiei servește ca primul între egali ai bisericii; Actualul patriarh este Sfințenia Sa Irinej Biserica Ortodoxă Sârbă este membră autocefală a comuniunii ortodoxe situată în principal în Serbia inclusiv Kosovo Bosnia și Herțegovina Muntenegru și Republica Macedonia precum și Croația Deoarece mulți sârbi au emigrat în țări străine acum există biserici ortodoxe sârbe în întreaga lume Biserica Ortodoxă Sârbă deține numeroase moaște creștine semnificative precum mâna dreaptă a lui Ioan Botezătorul mâna și părți din craniul Sfântului Gheorghe< ref> fragmente din Sfânta Cruce degetul Sfintei Cuvioase Parascheva trupul Sfântului Vasile de Ostrog etc Istoric Emigrarea sârbilor sub conducerea patriarhului Arsenie al III-lea în 1690 pe teritoriul Imperiului habsburgic a făcut posibilă înființarea unei noi structuri eclesiastice cu un rol esențial în emanciparea poporului sîrb Trecera patriarhului Arsenie al III-lea în nordul Dunării și Savei la mânăstirea Cruședol pînă în 1701 și apoi la Szentendre ridică problema înființării unei noi organizații bisericești cunoscută sub numele de Mitropolia de Karloviț Împăratul Leopold I le-a oferit sîrbilor o serie de privilegii în perioada 1690-1696 privilegii pe care românii din Imperiu nu le-au avut niciodată Patriarhul sîrb era în același timp și șef politic fapt recunoscut în Diploma imperială din 11 decembrie 1690 "Toți să se supună arhiepiscopului capul lor bisericesc și în cele duhovnicești și în cele lumești" Înainte de pacea de la Belgrad 1739 un al doilea grup de sîrbi s-a refugiat sub conducerea patriarhului Arsenie al IV-lea în Imperiul habsburgic Numărul sîrbilor a crescut iar rolul lor în Imperiu a început să fie mult mai important Deși războaiele ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea au afectat Serbia întotdeauna poporul sîrb a văzut în ele tot atâtea posibilități de a-și dobândi independența După Pacea de la Șiștov 1791 aproximativ 50 000 de sîrbi au trecut râul Sava cerând azil la habsburgi Pentru a frâna o masivă depopulare Poarta le-a oferit amnistie și o serie de scutiri Un număr de egumeni ca cei de la Studenica și cneji fugiți la Panciova au cerut să se întoarcă în Serbia Descoperirea complotului pus la cale de sîrbi și decapitarea unor cneji în 1804 a constituit cauza izbucnirii unui conflict sângeros între sîrbi și otomani având ca efect dobândirea autonomiei politice de către sîrbi Încă din 1791 deci cu mult înainte de declanșarea răscoalei arhimandritul sîrb Stepan Jovanovic a alcătuit un manifest prin care cerea autonomia țării sale dând ca exemplu statutul special de care se bucurau Muntenia și Moldova Asemănător în 1803 arhimandritul Arsenios Jankovic propunea Rusiei realizarea unui imperiu slavo-sîrb La un proiect asemănător adera și mitropolitul de Karlovitz Ștefan Stratimirovici Mai menționăm că în istoria Mitopoliei de Karloviț există 3 perioade distincte epoca privilegilor 1690-1779 în care viața bisericească și raporturile cu statul habsburgic erau reglementate conform privilegilor acordate; epoca Rescriptului declaratoriu al Regulamentului și Sistemului consistorial 1779-1782-1868 și în fine epoca Rescriptului imperial 1868-1920 Rolul Bisericii Ortodoxe Sîrbe în dobândirea independenței și în realizarea unității poporului sîrb în decursul secolelor XIX și XX a fost de o importanță majoră În acest efort un loc important l-a avut crearea Mitropoliei de Karlowitz care însemna înființarea unei structuri bisericești autonome într-o țară creștină și liberă Mitropolia din Carloviț a avut în sec XIX lea în deosebi 2 ierarhi mari Ștefan Stratimirovici 1790-1836 1837 și Iosif Raiacici 1842-1861 În anul 1757 în Bacica a venit în viață marele ierarh Ștefan Stratimirovici Încă de tânăr a avut o mare înclinație spre a dobândi cât mai multe informații în diverse domenii cum ar fi învățarea limbiilor străine a filozofiei și s-a axat bineînțeles pe teologie pe care a aprofundat-o până în "pânzele albe" mai ales din punct de vedere istoric; a scris poezii care nu au fost publicate dar au fost publicate diverse lucrări canonice și istorice și a întemeiat cercul de literari și oameni de cultură la Karloviț el fiind ales membru al Societății științifice din Cöttingen A avut o mare influență asupra vieții bisericești a luptat pentru creștinii ortodocși din Imperiul habsburgic pentru ca ei să nu-și piardă credința în Dumnezeu a întemeiat primul gimnaziu sîrb la Karloviț în anii 1791-1792 pe care a susținut-o din toate punctele de vedere atât pe profesori cât și pe pe elevii acesteia a întemeiat un internat pentru cei neajutorați peste 300 școli și a luptat contra influenței catolice iar în 1794 a deschis Seminarul teologic superior pentru întrega Mitropolie Iosif Raiacici Iosif Rajačić mitropolit 1785-1861 a luptat contra dominației ungurilor împreună cu poporul sîrb 1848 la Karloviț iar la o Adunare generală a delegaților la Sremski Karlovici a fost desemnat patriarh de Franz Iosef Francisc Iosif de la Viena el beneficiind de putere și influență a dus o politică dublă ca mitropolit politic al sîrbilor deoarece era aliat cu Viena și a subordonat episcopi de alte naționalități În toate evenimentele politice majore din secolul al XIX-lea Biserica Ortodoxă a avut un cuvânt de spus Răscoala sîrbă izbucnită în 1804 a antrenat și clerul sîrb devenit în timpul conflictelor forță conducătoare Revoluționarii sîrbi au dorit permanent să refacă Serbia din perioada sa de glorie chiar dacă anumite teritorii precum Kosovo erau locuite în secolul al XIX-lea de populații majoritare de altă religie – musulmani sau aveau o politică proprie precum Macedonia Începutul anului 1804 l-a determinat pe episcopul Jovan Jovanovic să ceară țarului ajutor militar pentru ca sîrbii să-și dobândească libertatea Răscoala sîrbilor și revoluția grecilor au dus la o apropiere între popoarele balcanice pe baza credinței religioase care îi obliga să fie solidari în timpul conflictelor cu Imperiul otoman În 1805 se formează sub conducerea lui Karageorge ierarh grec al Belgradului un consiliu de conducere în care un rol important l-au avut preotul Nenadovic și juristul Teodor Filipovic cel care a conceput organizarea statului sîrb pe principiile raționalismului francez În timpul primei răscoale sîrbești împotriva turcilor 1804-1806 eroul Karagheorghe pentru a putea face legătura cu trupele rusești din zona Vidinului a cerut să se răscoale și populația din județele timocene care aparțineau Pașei de la Vidin Cu anumite ocazii românii s-au aliat cu sîrbii însă nu au avut multe de câștigat din acest tip de politică Cu alte ocazii s-au împotrivit unor răscoale cum a fost cea condusă de haiducul Veljko Petrovic Karagheorghe împreună cu o armată de 3 000 de oameni a desfințat satele "neascultătoare" locuite de români cerând încă din anul 1809 ca granița răsăriteană a viitoarei Serbii să fie râul Timoc Distrugerea Mânăstirii Studenica în 1806 de către trupele otomane a însemnat declanșarea conflictului deschis dintre sîrbi și Poartă luptă care a readus popoarelor balcanice speranța independenței Răscoala a încetat în 1812 Poarta încercând să readucă liniștea în Serbia acordând amnistie răsculaților introducând impozite moderate și o autonomie administrativă locală Mânăstirile și bisericile au devenit adăposturi ale răsculaților sîrbi Mânăstirile Valjavic și Bogovadji au fost transformate în centre ale rezistenței sîrbilor Călugări precum Paisie Ioanichie Gavriil Samuil Gherasim preoții Meletie Niksic Luka Lazarevic Djoko Djuric călugărul Hagi Iosif și arhimandritul Hagi Meletie de la Rasa au devenit simpatizanți ai mișcării revoluționare O serie de mânăstiri și locașuri de cult au fost distruse În 1815 s-a constituit o delegație sîrbă avându-l în frunte pe Meletie Niksic pentru a semna armistițiul Pe parcursul mișcării revoluționare răsculații sîrbi au arborat steaguri cu simboluri și icoane ortodoxe Miloș Obrenovici Miloš Obrenović 1805-1815 episcop grec de Ujițe era un erou național sîrb politica lui era să construiască treptat pe baza a ceea ce putea realiza în teritoriul său cu acordul Porții Și-a folosit poziția de unic reprezentant politic al Serbiei în relațiile cu guvernul otoman pentru a câștiga din ce în ce mai multă autonomie El reia mișcarea de eliberare a poporului său și obține în aprilie 1815 autonomia Serbiei în limitele Pașalâcului de Belgrad reușind anexarea zonei locuite de românii apuseni dintre Morava de Est și Timoc însă nu a cucerit Timocul și Craina Prin Pacea de la Adrianopole din 1830 care aduce Bisericii Sîrbe și statului libertatea oferită de patriarhul de Constantinopole și prin Hatiseriful de la 1830 Miloș Obrenovici reușește să anexeze județele majoritar românești Timoc și Craina Obrenovici inițiază un program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc Educatorii români sunt înlocuiți de sîrbi care nu vorbeau română Preoții români sunt alungați în România fiind înlocuiți de preoți slavi iar serviciul religios a început să fie oferit în limba slavonă Procesul de asimilare forțată a românilor din Timoc a durat zeci de ani și a crescut în intensitate și complexitate Comunitățiile române au continuat să tipărească însă ziarul Vorba Noastră la Zaiecar dar acesta a fost interzis începând cu anul 1848 la fel ca ziarul bilingv Bilten din Pozarevat În aceași perioadă în recensământurile oficiale comunitatea română scade în importanță de la 93 444 locuitori în 1948 la 1 369 în 1961 Situația Bisericii Ortodoxe Sîrbe s-a îmbunătățit în timpul guvernării lui Miloș Obrenovici prin înființarea în 1822 a Consistoriului și a Seminarului Teologic în 1836 Skupstina Parlamentul de la Kragujevac din 21 mai 1836 a votat o importantă lege privitoare la organizarea bisericească Textul acestei legi a fost elaborat de mitropolitul Petru care a contribuit la crearea Consistorului a vieții monahale întemeiind în 1836 seminarul la Belgrad iar în 1827 a întemeiat Catedrala dorinduse promovarea unui cler instruit Mitropoliții Mihail Jovanovic și Teodosie al Belgradului au continuat opera lui Petru mitropolitul Mihail fiind obligat să facă față crizei declanșate de formarea Exarhatului bulgar și puternicei propagande catolice Episcopii greci care i-au păstorit pe sîrbi în epoca fanariotă 1766-1830 au lăsat o proastă imagine în popor Lupta pentru un cler național a fost dusă atât de simplii credincioși sîrbi cât și de puterea politică prin principalul ei exponent Miloș Obrenovici care până la urmă a fost recunoscut ca prinț în cadrul Imperiului otoman În 1830 Serbia obține un nou statut politic o autonomie politică și economică problemele religioase fiind în continuare de competența Patriarhiei Ecumenice Cu toate acestea în 1832 prin Tomosul sinodal dat de Constantinopol și semnat de patriarhul ecumenic Constantin I rege al Greciei Biserica Ortodoxă Sîrbă și-a obținut autonomia Acest Tomos prevedea între altele și dreptul conform căruia cneazul și poporul sîrb pot alege ierarhii fără ca Marea Biserică Patriarhia Ecumenică să obiecteze cu privire la modalitatea de alegere la persoana aleasă și la locul nașterii acestuia Prin convenția din 1832 Patriarhia recunoștea independența Bisericii Sîrbe clerul și poporul sîrb putând alege pe cine voiau iar patriarhul trimițându-le confirmarea și binecuvântarea Mitropolitul de Belgrad purta titulatura de mitropolit al întregii Serbii Patriarhia Ecumenică trebuia anunțată asupra alegerii mitropolitului acesta primind automat și aprobarea Constantinopolului Alegerea episcopilor urma să primească binecuvântarea patriarhului ecumenic urmând să se plătească Patriarhiei anumite dări la instalare Mitropolitul de Belgrad era obligat să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în cadrul Sfintei Liturghii Tomosul sinodal emis de Sf Sinod al Constantinopolului a fost semnat de Antim de Cizic Panaret de Nicomidia Nichifor de Dercos Metodie de Rhodos și Dionisie de Versia Biserica din Karloviț pierde în 1864 episcopiile din Mitropolia Ardealului și la 1873 pe cea a Bucovinei unită cu cele două episcopii – Zaro și Cattaro – din Dalmația rămânând deci numai cu centrele bisericești Karloviț Novisad Buda Carlștadt și Pacraț în Slovenia În anul 1875 Bosnia și Herțegovina încep răscoale împotriva turcilor iar în 1876 Muntenegrul și Serbia declară război Turciei la acest război împotriva turcilor se aliază Rusia și România Are loc în anul 1878 încheierea unui tratat numit Tratatul de la San Ștefano act numit și preliminarii ale Păcii prin care Serbia și Muntenegru sunt declarate independente și obțin teritorii în plus și anume valea superioară a Moravei pentru Serbia și Muntenegrul avea acces la Adriatica; iar Bosnia și Herțegovina trec sub autoritate austriacă până în anul 1908 În Bosnia și Herțegovina erau patru mitropoliți și anume la Saraievo Zvornic Mostar și Banialuca care erau sub juristicția Patriarhiei de Constantinopole iar datorită discuțiilor purtate între Constantinopole și Viena în anii 1902-1905 cele patru mitropolii sunt declarate autonome După dobândirea independenței naționale în 1878 situația politică a Serbiei s-a schimbat Patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea 1878-1884; 1901-1912 este rugat în numeroase scrisori să ofere autocefalie Bisericii Sârbe În acest sens Milan Obrenovici văr de gradul al VI-lea al lui Miloș Obrenovici s-a adresat Patriarhiei de Constantinopol prin scrisoarea nr 2690 din 27 aprilie 8 mai 1879 în care își exprima atașamentul și credința față de Marea Biserică rugându-l pe patriarhul ecumenic să ofere independență religioasă Serbiei În viața popoarelor ortodoxe istoria bisericească s-a împletit mereu cu istoria lor politică Așa se face că Serbia devenită în 1878 principat independent își dobândește în anul următor și neatârnarea din punct de vedere bisericesc prin recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sîrbe de către patriarhul ecumenic Ioachim al III lea Mitropolitul Mihail de Belgrad prin scrisoarea nr 2753 din 4 16 mai 1879 explică cererea autocefaliei prin noua situație politică în care se găsea statul sîrb Patriarhia Ecumenică a emis la 20 octombrie 1 noiembrie 1879 Tomosul sinodal care recunoștea autocefalia Bisericii Ortodoxe Sîrbe Actul era semnat de Agathanghelos de Efes Filotei de Nicomidia Calinic de Calcedon Ioachim de Dercos Ierotei de Neocezareea Meletie de Smirna Paisie de Mithimnis Nichifor de Imbros Constantie de Fanariozaralos și Meletie de Coos În Tomosul sinodal Biserica Sîrbă era obligată să solicite Sf Mir numai de la Constantinopol cu toate că din punct de vedere liturgic sfințirea Sf Mir este simbolul independenței bisericești Trebuie precizat faptul că de acest avantaj beneficiază doar Arhiepiscopia Belgradului și Mitropolia Serbiei iar Arhiepiscopia Muntenegrulu și Arhiepiscopia Carlovițului funcționau ca bisericii independente După război mai depindeau de Patriarhia Ecumenică doar Biserica Bosniei și Herțegovinei Biserica din Serbia veche și din Macedonia și o parte din episcopiile care făceau parte din Mitropolia Bucovinei iar în 1896 Patriarhia Ecumenică a desemnat ca mitropolit de Scoplie pe grecul Ambrosios În a doua jumătate a secolului XIX lea au avut loc lupte pentru dobândirea drepturilor în conducerea Bisericii de Karlovitz Biserică considerată cea mai ridicată cultural lupte duse de mireni în frunte cu avocatul Zvetozar Miletici; procentajul mirenilor uniți pentru această cauză ajungând mai mare decât al clericilor la congresul național – bisericesc iar din aceste motive patriarhul Gherman Anghelici † 1888 și canonistul Emilian Radici în 1897 au desființat congresul dar în următoarele congrese din anii 1902-1907 s-au unit partidele fiind impulsionate de influențele austriace și maghiare și s-a reformat viața mânăstirească Încheierea primului război mondial în 1918 aducea statelor balcanice întregirea teritoriului lor național La 1 decembrie la Belgrad a fost proclamat regatul sîrbo-croato-sloven punându-se astfel bazele Iugoslaviei actuale După ce teritorile bisericești ale Serbiei s-au unit Sfântul Sinod de la Constantinopole a aprobat faptul ca Biserica Ortodoxă Sîrbă să devină patriarhie în 1920 luna martie iar în luna septembrie în catedrala din Carloviț a fost proclamată ca Biserică Ortodoxă Sîrbă unificată În cadrul Patriarhiei au intrat Mitropolia de Karlovitz care avea șapte eparhii Mitropolia Muntenegrului care avea trei eparhii și era o mitropolie autonomă Biserica Ortodoxă Sîrbă din Dalmația și Boca-Cataro care avea două eparhii și era o mitropolie autonomă din 1873 Arhiepiscopia Belgradului care avea cinci eparhii care avea autocefalia dobândită din 1879 Biserica Ortodoxă din Bosnia și Herțegovina care avea patru ierarhii care a devenit independentă în anul 1878 Biserica Ortodoxă din Serbia Veche și Macedonia care avea șase eparhii care până în 1912 s-a găsit sub juristicția Constantinopolului Biserica Ortodoxă Sîrbă din America care avea la început o singură eparhie În 1923 a fost construită o episcopie sîrbă în Chicago ea fiind subordonată Patriarhiei de la Belgrad ai căror titulari au fost Mardarie Uscocovici †1935 Irineu Georgevici 1935-1938 Damaschin 1938-1939 și Dionisie Milivoievici 1939-1963 În anul 1863 comunitățiile Bisericii Ortodoxe Sîrbe din America formează trei eparhii la care s-au ales și trei episcopi Grigore Udicki pentru Episcopia Vestului Firmilan Ococolici pentru Episcopia Vestului mișlociu și Ștefan Lastavica pentru Episcopia Americii de Răsărit și a Canadei Primul patriarh a fost ales în 1920 și s-a numit Dimitrie fost mitropolit al Belgradului În perioada lui ca patriarh 1920-1930 a avut loc unificarea legislației bisericești în 1927 iar după zece ani ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Sîrbe a urmat în locul lui Varnava 1930-1937 fost mitropolit de Scoplie acest patriarh a pus bazele unor noi regulamente spre folosul Biseicii în 1931 iar datorită opoziției lui a fost dezaprobat de parlament Concardatul pe care l-au înfăptuit în 1935 guvernul Iugoslav cu Vaticanul În anii precedenți mai exact 1938 a urmat Gavril ca patriarh 1938-1950 fost mitopolit al Muntenegrului care a avut o activitate demnă de respect pe vremea când era mitropolit datorită implicării lui în ajutorarea celor în dificultății din pricina războiului mondial chiar el a avut mari dificultății ca patriarh datorită implicării lui verbale care provocau neplăceri celor de la putere el fiind închis în lagărul de concentrare de la Dachau și în sanatoriul de la Karlovi-Vary deabia în 1946 el este eliberat În acești ani dureroși ai războiului au avut loc crime în masă mai ales asupra mitropoliților episcopilor preoți profesori și toți cei care erau implicați într-un fel sau altul în viața creștină ortodoxă chiar și toate lăcașurile de cult au fost distruse cu brutalitate După anii triști ai războiului pentru Iugoslavia a început o epocă nouă de reconstrucție și renaștere națională pe care Biserica a sprijinit-o cu același entuziasm cu care de-a lungul veacurilor a sprijinit și cultivat idealurile de libertate și progres al poporului sîrb Urmează după moartea lui Gavril †1950 patriarhul Vichentie 1950-1958 el fiind cel care a reușit să stabilească legături de amiciție cu celelalte Bisericii Ortodoxe autocefale; activitatea lui ca patriarh fiind doar de opt ani după care în 1958 acesta trece în neființă și scaunul patriarhal este cedat Episcopului Jicei Gherman care merge pe urmele lui Vichentie el întărind și mai tare relațiile cu Bisericile Ortodoxe autocefale prin vizite reciproce și alianțe acesta reușește ca Biserica Ortodoxă Sîrbă să devină membră a Consiliului Ecumenic al Bisericilor el fiind ales în 1968 președinte al Consiliului Biserica Ortodoxă autonomă a Macedoniei apelează în 1966 la Soborul arhieresc pentru a primi aprobarea de a se numi Biserică autocefală dar dorința aceasta este respinsă de Sfântul Sobor pe motivul că Biserica Ortodoxă a Macedoniei nu îndeplinește exigențele necesare pentru a deveni autocefală iar aceasta la scurt timp după refuzarea primită se declară ea unilateral Biserică autocefală dar ea a rămas nerecunoscută de celelalte Bisericii Ortodoxe autocefale ca făcând parte din ele Așa se ajunge ca în 1970 Biserica Ortodoxă Sîrbă să dețină 28 eparhii atât pe teritoriul Iugoslaviei cât și în exteriorul acesteia iar cuvântul hotărâtor în chestiuni bisericești îl are Sfântul Sobor Arhieresc format din patriarh care poartă numele de Arhiepiscop de Ipec și patriarh al Serbiei cel care conduce Soborul și din metropoliți episcopi și ierarhi Bibliografie Diac Silviu Anuichi Relațiile bisericești româno-sârbe din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea în Biserica Ortodoxă Română" XCVII 1979 Pr Teodor M Popescu Pr Teodor Bodogaie Pr George GH Stănescu Biserica Sîrbă din Istoria Bisericească Universală vol II 1956 București Ed Institutului biblic și de misiune Ortodoxă Pr Prof Ioan Rămureanu Pr Prof Milan Șesan Pr Prof Teodor Bodogae Biserica Sîrbă din Istoria Bisericească Universală vol II 1993 București Doctorand Aurel Jivi Patriarhia Ortodoxă Sîrbă de la 1920 până în prezent în "Studii Teologice " 1970 nr 5-6 Vezi și Mitropolia Muntenegrului și a Litoralului Referințe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Chiril Gaburici n 23 noiembrie 1976 Logănești Hîncești este un economist om de afaceri și politician din Republica Moldova La 14 februarie 2015 președintele Republicii Moldova Nicolae Timofti a semnat un decret prin care Chiril Gaburici a fost desemnat candidat pentru funcția de prim-ministru după ce a fost înaintat de PLDM și susținut de PDM Pe 18 februarie 2015 guvernul format sub conducerea lui Chiril Gaburici a primit votul de încredere al deputaților din parlament decizia fiind susținută de 60 de parlamentari< ref> Biografie Chiril Gaburici s-a născut pe 23 noiembrie 1976 în satul Logănești raionul Hîncești RSS Moldovenească Din 2008 până în 2012 Chiril Gaburici a fost director al companiei de telefonie mobilă Moldcell din Republica Moldova apoi până în 2014 a fost în funcția de director al companiei de telefonie mobilă Azercell din Azerbaidjan Origini În cadrul unei emisiuni de la postul de radio „Vocea Basarabiei ex-deputatul liberal-reformator Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian cunoscut ca Manuc Bei proprietarul conacului din București unde în anii 1811-1812 au avut loc negocierile ruso-turce pentru stăpânirea Principatelor Române tratat care a jucat un rol nefast în ruperea în două a Moldovei și la anexarea părții dintre Prut și Nistru la Imperiul Rus< ref> Viața personală Chiril Gaburici este căsătorit cu Irina și împreună au doi copii< ref> El cunoaște limbile română rusă engleză și franceză Proprietăți Chiril Gaburici deține o casă de lux la marginea Chișinăului și este fondatorul a trei firme cu afaceri în domeniul auto „Halat Auto SRL înregistrată pe 15 aprilie 2011 telecomunicații „M-Docs SRL înregistrată în martie 2014 și agricol „Green Property SRL înregistrată pe 18 septembrie 2014 Controverse Studii La sfârșitul lunii februarie 2015 după ce a primit un mesaj anonim cu unele indicii și motivați de faptul că în CV-ul oficial al lui Chiril Gaburici nu sunt trecuți anii de studii jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au efectuat o investigație referitoare la studiile acestuia Astfel jurnaliștii au aflat că după absolvirea gimnaziului Chiril Gaburici a studiat la Colegiul Republican de Microelectronică și Tehnică de Calcul CRMTC din Chișinău deși el nu indicase asta în CV-ul său oficial Din afirmațiile vicedirectorului instituției respective reiese că Gaburici a studiat la CRMTC în perioada 1992-1995 și a fost exmatriculat și că acesta ar fi participat la sesiunea de bacalaureat dar nu i-a fost eliberată diploma de BAC Conform aceleiași investigații în 2009-2011 fiind deja director la Moldcell la vârsta de 33 de ani Gaburici și-a făcut masteratul la Universitatea Liberă Internațională din Moldova ULIM Ulterior a făcut studii de doctorat la Universitatea Academiei de Științe a Moldovei UASM în bază de contract El a fost înmnatriculat la UASM în 2011 la studii cu frecvență redusă urmând a studia 4 ani iar 2015 reprezintă ultimul său an de studii Într-un răspuns oficial al Guvernului Republicii Moldova la solicitarea de clarificare a situației se spune suplimentar datelor de mai sus că Gaburici a fost admis la ASEM în anul 1995 iar la Universitatea Slavonă s-a transferat în anul 1998< ref> Ca urmare a intepelării deputatului liberal Valeriu Munteanu în plenul parlamentului în data de 5 martie pe 16 martie 2015 Ministerul Educației al Republicii Moldova a informat că Chiril Gaburici a fost înmatriculat la Colegiul Republican de Microelectronică și Tehnică de Calcul pe 10 august 1992 și a fost exmatriculat din propria dorință pe 22 septembrie 1995 Chiril Gaburici nu deține diplomă de bacalaureat Chiril Gaburici a fost înmatriculat la ASEM pe 8 august 1995 la specialitatea Relații Economice Internaționale la studii cu finanțare de la bugetul de stat și a fost exmatriculat pe 11 decebrie 1997 pe motiv că ar fi plecat la muncă peste hotare și nu a frecventat orele Pe 20 septembrie 2000 Chiril Gaburici a fost restabilit la studii cu frecvență redusă la Universitatea Slavonă în anul III specialitatea Marketing și Management cu condiția susținerii diferențelor de program A absolvit Universitatea Slavonă în anul 2004< ref> Declarații privind Protestele de la Chișinău din 2009 Despre faptul că la 7 aprilie 2009 a fost întrerupt internetul în rețelele de comunicare Gaburici a afirmat imediat după investirea sa ca prim-ministru că „Nu a fost deconectată rețeaua Moldcell Nu a fost stopată Rețeaua a funcționat Atunci când este suprasolicitată se înregistrează anumite pene în rețea Cu toate acestea Raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind evenimentele din aprilie 2009 precizează că Moldcell și-a a suspendat serviciile sale în mod intenționat Referințe Lectură suplimentară RISE Moldova Johann Christian Andreas Doppler 29 noiembrie 1803 în Salzburg – †17 martie 1853 în Veneția a fost un matematician și fizician austriac devenit celebru pentru ipoteza care acum este cunoscută sub denumirea de Efectul Doppler Tatăl său a fost zidar Studiile le-a început în orașul natal apoi la Institutul Politehnic de la Viena A fost profesor la Școala Reală din Praga 1835 apoi a trecut la Institutul Superior Tehnic din Praga 1841 ca profesor de geometrie Scrieri 1845 Zwei Abhandlungen aus dem Gebiete der Optik 1843 Versuch einer Erweterung der Analytischen Geometrie 1843 1851 Arithmetik und Algebra 1849 Polaritaetscheinungen În criptografie cifrul lui Cezar numit și cifru cu deplasare codul lui Cezar sau deplasarea lui Cezar este una dintre cele mai simple și mai cunoscute tehnici de criptare Este un tip de cifru al substituției în care fiecare literă din textul inițial este înlocuită cu o literă care se află în alfabet la o distanță fixă față de cea înlocuită De exemplu cu o deplasare de 5 poziții A< tt> este înlocuit cu D< tt> Ă< tt> devine E< tt> și așa mai departe Această metodă este numită așa după Iulius Cezar care o folosea pentru a comunica cu generalii săi Pasul de criptare al cifrului lui Cezar este de obicei încorporat în scheme mai complexe precum Cifrul Vigenère și încă mai are aplicații moderne în sistemul ROT13 Ca orice alt cifru bazat pe substituții alfabetice cifrul lui Cezar este simplu de descifrat și în practică nu oferă securitate suficientă Exemplu Transformarea poate fi reprezentată printr-o aliniere a două alfabete; alfabetul cifrului este alfabetului normal rotat la stânga sau la dreapta cu un număr de poziții În exemplul de mai jos cifrul folosește o rotație la stânga cu cinci poziții parametrul de deplasare aici 5 este folosit drept cheia cifrării Normal AĂÂBCDEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZ< code> Cifru DEFGHIÎJKLMNOPQRSȘTȚUVWXYZAĂÂBC< code> Pentru a cripta un mesaj se caută fiecare literă a mesajului în linia "Normal" și se scrie litera corespunzătoare din linia "Cifru" Pentru decriptarea unui text cifrat se procedează invers Mesaj inițial ANA ARE MERE DE LA BUNICA SA< code> Mesaj criptat DSD DUÎ RÎUÎ IÎ QD GZSMHD VD< code> Criptarea după cifrul Cezar poate fi reprezentată folosind aritmetică modulară prin transformarea literelor în numere conform schemei A 0 Ă 1 Z 30 E_nx x + n \mod {31}< math> Decriptarea este făcută în mod similar D_nx x n \mod {31}< math> Există mai multe definiții pentru operația modulo În operația de mai sus rezultatul se află în intervalul 030 Dacă x+n sau x-n nu se află în intervalul 030 atunci prin operația modulo se scad sau se adună 31 de atâtea ori până când condiția este îndeplinită Metoda de înlocuire este aceeași pe întreg parcursul mesajului de aceea cifrul este clasificat ca un tip de substituție monoalfabetică spre deosebire de substituția polialfabetică Istorie și utilizare Cifrul Cezar este denumit după Iulius Cezar care conform Suetoniu îl folosea cu o deplasare de 3 pentru protejarea mesajelor cu importanță militară Dacă avea ceva confidențial de comunicat scria încifrat adică schimba ordinea literelor din alfabet astfel încât nu se putea înțelege nici un cuvânt Dacă cineva dorește să descifreze și să înțeleagă trebuie să înlocuiască a patra literă din alfabet adică D cu A și așa mai departe pentru celelalte — Suetonius Viața lui Iulius Cezar 56 Deși Cezar a fost primul care a fost folosit cifrul într-un mod în care se poate atesta alte cifruri bazate pe substituție se cunosc ca fiind folosite anterior Nepotul lui Iulius Cezar Augustus a folosit de asemenea cifrul dar cu o deplasare de unu Când scria încifrat scria B în loc de A C în loc de B și restul literelor pe același principiu folosind AA pentru X — Suetonius Viața lui Augustus 88 Există dovezi cum că Iulius Cezar folosea și sisteme mai complicate< ref> iar un scriitor Aulus Gellius referă un tratat acum pierdut despre cifrurile lui Există chiar și un tratat scris în mod ingenios de către gramaticianul Probus cu privire la semnificația secretă a literelor din compoziția epistolelor lui Cezar — Aulus Gellius 1791–5 Nu se știe cât de util era cifrul Cezar în acel timp dar este probabil ca el să fie destul de sigur atât timp cât numai câțiva dintre inamicii lui Cezar erau în stare să scrie și să citească dar mai ales să cunoască concepte de criptanaliză Un cifru Cezar cu deplasarea de o unitate a fost utilizat la încifrarea numelor lui Dumnezeu pe spatele Mezuzelor Acest fapt poate fi o rămășiță din vremurile în care evreilor nu le era permis să dețină Mezuze Înseși literele criptogramei conțin un nume divin despre care se considera că ține forțele răului la distanță< ref> În secolul al XIX-lea secțiunea de anunțuri personale din ziare era folosită pentru schimbarea de mesaje criptate folosind scheme simple de încifrare Kahn 1967 descrie exemple de îndrăgostiți care comunicau secret folosind cifrul Cezar în The Times Cifrurile Cezar pot fi găsite astăzi în jucăriile pentru copii O deplasare de 13 este efectuată în algoritmul ROT13 o metodă simplă de alambicare a textului de pe unele forumuri de pe Internet dar nu ca metodă de criptare< ref> Cifrul Vigenère folosește un cifru Cezar cu o deplasare diferită la fiecare poziție din text; valoarea deplasării este definită folosind un cuvânt-cheie care se repetă Dacă o cheie este la fel de lungă ca și mesajul și aleasă aleatoriu atunci acesta este un cifru care nu poate fi spart atât timp cât cheia este secretă Cuvintele cheie mai scurte decât mesajul introduc un șablon ciclic care poate fi detectat cu o versiune statistică avansată a analizei frecvenței< ref> În aprilie 2006 capul mafiot evadat Bernardo Provenzano a fost capturat în Sicilia parțial datorită criptanalizei mesajelor sale scrise într-o variantă a cifrului Cezar Cifrul lui Provenzano folosea numere astfel încât "A" era scris ca "4" "B" ca "5" șamd Spargerea cifrului Cifrul Cezar poate fi spart ușor chiar și având la dispoziție numai criptotextul Două situații pot fi luate în considerare atacatorul cunoaște sau ghicește că a fost folosită un fel de substituție simplă dar nu neapărat o schemă Cezar atacatorul știe că s-a folosit cifrul Cezar dar nu cunoaște valoarea de deplasare În primul caz cifrul poate fi spart folosind aceeași tehnică ca pentru cazul general de substituție simplă precum analiza frecvenței sau cuvinte șablon< ref> În timpul decriptării este foarte probabil ca atacatorul să observe regularitatea în soluție și să deducă că cifrul Cezar este algoritmul folosit În al doilea caz spargerea schemei este mult mai simplă Deoarece numărul de deplasări posibile e limitat 31 în română fiecare din ele poate fi testată printr-un atac prin forță brută — tehnică numită uneori "completarea componentei normale"< ref> Exemplul este dat pentru criptotextul "DXDHJȘUYDX< tt>" Textul normal este imediat recognoscibil de ochi la valoarea cinci O altă cale de a vizualiza această metodă este de a scrie sub fiecare literă alfabetul înapoi față de literă Acest atac poate fi accelerat folosind șiruri cu alfabetul scris invers Șirurile sunt apoi aliniate astfel încât criptotextul să apară pe un rând iar astfel textul inițial va apărea pe un alt rând O altă abordare a atacului prin forță brută este identificarea literelor conform distribuției lor în limba în care a fost scris textul Prin crearea graficului frecvențelor literelor din criptotext și prin cunoașterea distribuției obișnuite un om poate descoperi valoarea deplasării prin observarea decalajului dintre anumite caracteristici ale graficului Aceasta este cunoscută ca analiza frecvenței Pentru texte naturale va exista doar o decriptare plauzibilă deși pentru texte normale foarte scurte se poate să existe mai multe versiuni De exemplu criptotextul UHU< tt> poate în mod plauzibil să fie decriptat în "ana< tt>" sau în "bob< tt>"; similar "PR< tt>" în "ac< tt>" sau "ce< tt>" Criptări și decriptări multiple nu aduc nimic în plus în ceea ce privește securitatea Aceasta pentru că două criptări de exemplu deplasarea A și deplasarea B vor fi echivalente cu deplasarea A + B În termeni matematici criptarea cu diferite chei formează un grup< ref> Referințe Bibliografie David Kahn The Codebreakers — The Story of Secret Writing 1967 ISBN 0-684-83130-9 FL Bauer Decrypted Secrets ediția a doua 2000 Springer ISBN 3-540-66871-3 Chris Savarese and Brian Hart '' 1999 Legături externe cu un dicționar pentru atac asupra criptotextului atac prin forță brută bazat pe frecvențele literelor Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Cristiano Ronaldo dos Santos Aveiro n 5 februarie 1985 Funchal Madeira Portugalia< ref> cunoscut ca Cristiano Ronaldo este un fotbalist portughez care evoluează la clubul spaniol Real Madrid și la echipa națională de fotbal a Portugaliei Ronaldo este considerat unul din cei mai buni fotbaliști din toate timpurile alături de rivalul său Lionel Messi Este primul fotbalist portughez care a câștigat Balonul de Aur de trei ori și al doilea jucător după Messi care câștigă Gheata de aur de trei ori La Manchester United și Real Madrid Ronaldo a câștigat de trei ori Premier League La Liga FA Cup de două ori Football League Cup și Copas del Rey FA Community Shield Supercupa Spaniei de două ori Liga Campionilor UEFA o Supercupa Europei și de două ori Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA Ronaldo și-a început cariera de fotbalist la juniorii echipei Andorinha pentru care a jucat timp de doi ani fiind transferat ulterior de CD Nacional În 1997 a ajuns la Sporting Lisabona fiind promovat la echipa mare de Ladislau Bölöni Jocul său i-a atras atenția antrenorului de atunci al lui Manchester United Alex Ferguson care l-a adus la echipă în schimbul a 122 milioane de lire sterline În 2004 a câștigat primul trofeu Cupa FA În 2009 a devenit cel mai scump transfer din toate timpurile Real Madrid plătind pentru el 94 de milioane de euro 80 de milioane de lire sterline Ronaldo a debutat pentru Portugalia în august 2003 la vârsta de 18 ani Are peste 100 de selecții și a fost convocat începând cu Euro 2004 la trei Campionate Europene și alte trei Mondiale Este primul fotbalist portughez care a înscris mai mult de 50 de goluri și este golgheterul Campionatului European incluzând faza calificărilor cu 23 de goluri Biografie Cristiano Ronaldo s-a născut în Santo António un cartier al orașului Funchal Madeira Portugalia Este fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro și al lui José Dinis Aveiro n 1954 Londra 5 septembrie 2005 Are un frate mai mare Hugo n 1975 precum și două surori mai mari Elma n 1974 și Liliana Cátia n Madeira 5 octombrie 1976 Liliana Cátia este o cântăreață cu numele de scenă Lorenzo în Portugalia Al doilea nume al lui Cristiano Ronaldo este relativ rar în Portugalia Părinții l-au numit astfel în cinstea fostului președinte american Ronald Reagan Cariera de club A început să joace fotbal de mic copil Când a început școala la șase ani pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă La vârsta de 8 ani Ronaldo juca la echipa de amatori Andorinha unde tatăl său se ocupa de echipament În 1995 Ronaldo a semnat cu clubul local Nacional și după o campanie care a avut drept rezultat câștigarea titlului Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona care l-a achiziționat pentru o sumă care nu a fost făcută publică< ref> Sporting Lisabona La Sporting Lisabona a jucat 25 de meciuri în care a înscris 3 goluri Cel care l-a promovat în echipa lui Sporting a fost antrenorul român László Bölöni pe când Ronaldo avea 16 ani Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting care se antrenau pe Alcochete fabrica de fotbal a clubului și acolo a primit instrucțiuni valoroase Responsabilii celor de la Sporting Lisabona și-au dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susținere și au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture A debutat pentru echipa sa împotriva echipei Moreirense marcând două goluri A participat de asemenea în echipa sub 17 ani a Portugaliei la campionatul european de tineret Evoluțiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenția oamenilor de fotbal din întreaga lume A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool Gérard Houllier pe când avea 16 ani Cu toate acestea Liverpool l-a refuzat deoarece l-a considerat prea tânăr și neexperimentat Manchester United 2003-2006 Sir Alex Ferguson a decis că îl dorește pe tânăr în echipa sa care avea nevoie de un mijlocaș de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziționat pentru 1224 milioane de lire sterline A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers FC disputat pe Old Trafford United conducea cu 1-0 dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren Cristiano Ronaldo a obținut un penalty ratat însă de Ruud van Nistelrooy acesta fiind motivul scandalului care s-a încheiat prin plecarea olandezului Cu toate acestea meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United Pe 29 octombrie 2005 marchează al 1000-lea gol al lui United în Premier League într-o înfrângere la Middlesbrough 2006-2009 În sezonul 2006-2007 Cristiano a marcat pentru prima oară 20 de goluri într-un sezon Deși se zvonea că Real Madrid va semna cu el pentru 80 de milioane de euro 54 de milioane de lire sterline acesta rămâne la Manchester unde ia pentru a treia oară în istorie titluri consecutive de Jucătorul Lunii în Premier League ultimul care a reușit o astfel de performanță fiind Dennis Bergkamp cu 10 ani înainte În sezonul 2007-2008 acesta este al doilea fotbalist la Gheata de Aur după brazilianul Kaká Acesta marchează primul său hattrick pentru Diavoli pe data de 12 ianuarie 2008 când United o învingea pe Old Trafford pe Newcastle United cu 6-0 Pe data de 19 martie 2008 Ronaldo este pentru prima oară căpitanul lui Manchester United acasă unde echipa sa câștigă împotriva lui Bolton Wanderers Pe data de 15 noiembrie 2008 marchează golurile 100 și 101 acasă împotriva celor de la Stoke City ambele din lovituri libere Îi este acordată Gheata de Aur pe 2 decembrie fiind primul jucător al Diavolilor care reușește acest lucru după George Best în 1968 Pe 11 iunie 2009 Manchester United acceptă oferta celor de la Real Madrid de 80 de milioane de lire sterline După ajungerea în Madrid Cristiano declară că Sir Alex Ferguson i-a fost ca un tată în sport Real Madrid Sezonul 2009–10 Pe 26 iunie 2009 Real Madrid confirma că Ronaldo se va alătura clubului pe 1 iulie 2009 fiind cumpărat de la Manchester United contra sumei de 94 de milioane de euro 80 de milioane £ devenind cel mai scump transfer din istoria fotbalului cu un salariu de 11 milioane de euro pe an El a fost prezentat presei ca jucător al lui Real Madrid pe 6 iulie Tricoul lui Ronaldo a fost prezentat de legendarul jucător al Realului Alfredo Di Stéfano Ronaldo a debutat la Real pe data de 21 iulie 2009 într-un meci împotriva celor de la Shamrock Rovers câștigat cu 1-0 O săptămână mai târziu el marchează primul său gol pentru Real într-o victorie cu 4-2 a lui în fața celor de la LDU Quito< ref> Debutul oficial în La Liga l-a făcut pe 29 august împotriva echipei Deportivo La Coruña El a bătut recordul clubului când a marcat gol Villarrealului și a devenit primul jucător care a marcat în primele patru apariții în La Liga< ref> Pe 10 octombrie Ronaldo a suferit o accidentare la genunchi în timpul unui meci pentru Portugalia contra Ungariei traumă care l-a ținut în afara terenului până la 25 noiembrie și l-a făcut să rateze ambele meciuri ale echipei din grupele Champions League împotriva lui AC Milan În 2009 Ronaldo a fost al doilea la galele Jucătorul Anului FIFA și Balonul de Aur 2009 Pe 5 mai 2010 Ronaldo a marcat primul său hat-trick pentru Real Madrid într-un meci din deplsare contra RCD Mallorca Deși primul său sezon la Real Madrid s-a terminat fără trofee Ronaldo și Gonzalo Higuaín au marcat împreună 53 de goluri în campionat timp de un sezon devenind cel mai prolific duo de campionat din istoria Realului< ref> Sezonul 2010–11 Odată cu plecarea lui Raúl de la Real Madrid în vara lui 2010 Ronaldo a preluat numărul 7 pe tricou cele mai multe goluri marcate de el într-un singur meci până la acel moment În ultimul meci al anului el a mai marcat un hat-trick în victoria cu 8–0 asupra lui Levante în Copa del Rey< ref> Cariera internațională Pe data de 20 august 2003 are prima prezență în echipa națională de fotbal a Portugaliei într-o victorie a naționalei iberice cu 1-0 împotriva Kazahstanului< ref> Ronaldo marchează primul său gol împotriva Greciei la Euro 2004 Stilul de joc Considerat pe larg drept unul din cei mai buni doi fotbaliști din lume din generația sa alături de Lionel Messi și unul din cei mai buni jucători din istoria fotbalului sau de mijlocaș Tactic Ronaldo joacă un puternil rol ofensiv adesea trecând de pe flancul stâng în centrul în timp ce se află în posesia balonului Deși este dreptaci el poate controla balonul sprinta și finaliza și cu piciorul stâng Ronaldo este cunoscut mai ales pentru accelerația sa tehnicitate control al balonului și abilități de dribling dar și pentru perspicacitatea de a învinge jucătorul advers în situații de „unu la unu El este un bun executant de penalty și un specialist la lovituri libere directe El este unul dintre cei mai rapizi fotbaliști din lume la ora actuală< ref> De la venirea sa la Manchester United Ronaldo a suferit transfprmări corporale substanțiale căpătând un corp atletic musculos care îl ajută mult în jocul său< ref> Ronaldo a avut câteva schimbări de tactică în cariera sa În timp ce juca la Sporting Lisabona și apoi în primul sezon la Manchester United el practica mai mult un stil de mijlocaș "clasic" pe flancul drept de la mijlocul terenului Adesea a întreprins incursiuni cu dribblinguri individuale În ultimul sezon petrecut la Manchester United el a jucat și mai prolific în atac atât pe poziție de atacant cât și ca „al doilea vârf sau mijlocaș ofensiv ocazional La Real Madrid Ronaldo a continuat să joace un rol mai ofensiv în echipă depășindu-și abilitățile de marcator în dauna creativității și sarcinilor defensive Deși inițial a fost centrul atacului mai târziu el a fost mutat înapoi pe flancul stâng dar cu un rol tactic liber care-l făcea mult mai greu de oprit de către fundași și îi permitea să înscrie mai des Ronaldo a fost criticat un timp pentru „plonjările sale în timp ce i se făcea tacklinguri fapt despre care José Mourinho a spus "Cristiano este un jucător care nu are cultura plonjării el nu are cultura simulării el este un jucător de școală engleză antrenat de Ferguson"< ref> Viața personală Tatăl său a decedat din cauza alcoolului în septembrie 2005 la vârsta de 52 de ani când Ronaldo avea doar 20 de ani O lună mai târziu Ronaldo a fost acuzat că ar fi violat o femeie în Londra fiind arestat Pe data de 3 iulie 2010 a anunțat pe conturile sale oficiale de Facebook și Twitter că a devenit tată Fiul său numit la fel Cristiano și alintat de familie Cristianinho iar Ronaldo a anunțat că fiul va rămâne în custodia sa Anterior Ronaldo a mai avut relații cu fotomodelele engleze Alice Goodwin și Gemma Atkinson iar din 2010 până în ianuarie 2015 a fost într-o relație cu fotomodelul rus Irina Shayk El a declarat că nu își face tatuaje întrucât donează sânge frecvent< ref> Statistici carieră Club Internațional Goluri internaționale Palmares Club Manchester United Premier League 3 2006–2007 2007–2008 2008–2009 Cupa FA 1 2003–04 Finalist 2 2004–05 2006–07 Cupa Ligii Angliei 2 2005–06 2008–09 FA Community Shield 1 2007 Liga Campionilor UEFA 1 2007–2008 Finalist 1 2008-2009 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Real Madrid La Liga 1 2011–2012 Copa del Rey 2 2010–11 2013–14 Finalist 1 2012–13 Supercupa Spaniei 1 2012 Finalist 2 2011 2014 Liga Campionilor UEFA 1 2013–14 Supercupa Europei 1 2014 Campionatul Mondial al Cluburilor FIFA 1 2014 Internațional Portugalia Campionatul Mondial de Fotbal Locul 4 1 CM 2006 Campionatul European de Fotbal Finalist 1 Euro 2004 Bronz 1 Euro 2012 Individual Balonul de Aur 1 2008 Balonul de Aur FIFA 2 2013 2014< ref> Onze d'Or 2 2008 2013 Gheata de Aur a Europei 3 2007–08 2010–11 2013–14 Trofeul Pichichi — Golgheter La Liga 2 2010–11 2013–14 Golgheterul Ligii Campionilor 3 2007–08 2012–13 2013–14 Gheata de Aur a Premier League 1 2007–08 Echipa ideală a Campionatului European de Fotbal 2 2004 2012 Bravo Award 1 2004 UEFA Team of the Year 8 2004 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro Young Player Fan Award 2 2005 Sir Matt Busby Player of the Year 3 2003–04 2006–07 2007–08 PFA Premier League Team of the Year 4 2005–06 2006–07 2007–08 2008–09 PFA Young Player of the Year 1 2006–07 Fotbalistul PFA al anului 2 2006–07 2007–08 PFA Fans' Player of the Year 2 2006–07 2007–08 Fotbalistul FWA al anului 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Anului în Premier League 2 2006–07 2007–08 Jucătorul Lunii în Premier League 4 noiembrie 2006 decembrie 2006 ianuarie 2008 martie 2008 Barclays Merit Award 1 2007–08 ESM Team of the Year 6 2006–07 2007–08 2010–11 2011–12 2012–13 2013–14 FIFA FIFPro World XI 7 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 FIFPro World Player of the Year 1 2008 UEFA Club Footballer of the Year 1 2007–08 Atacantul Anului 1 2007–08 Fotbalistul Anului 1 2007–08 Gheata de Argint a Campionatului Mondial al Cluburilor FIFA 1 2008 Gheata de Bronz 2 2007 2009 FIFA World Player of the Year 1 2008 World Soccer Player of the Year 2 2008 2013 FIFA Puskás Award 1 2009 Goalcom Player of the Year 2 2008 2012 Portughezul anului 8 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Golgheter Copa del Rey 1 2010–11 Jucătorul Lunii în La Liga 1 Noiembrie 2013 LFP Most Valuable Player 1 2012–13 Trofeo Alfredo Di Stéfano 1 2011–12 Ibero-American Community Trophy 1 2011< ref> ESPY Awards Best International Athlete 1 2014< ref> UEFA Best Player in Europe Award 1 2013–14 IFFHS World's Best Top Goal Scorer 2013< ref> Ordine Ofițer al Order of Infante Dom Henrique< ref> Medalia Meritului Ordem de Nossa Senhora da Conceição de Vila Viçosa Casa Bragança< ref> Referințe Legături externe echipei Real Madrid Crucișător este o navă militară de luptă de război rapidă mai ușoară decât cuirasatul care servește ca avangardă într-o escadră la recunoașteri etc După nava de linie este principala navă de luptă ca deplasament viteză și armament Termenul vine din limba olandeză în care Kruiser înseamnă "ceva care încrucișează" Termenul a fost preluat în limba germană ca Kreuzer iar în limba engleză ca cruising ship respectiv cruiser Din punct de vedere istoric denumirea se aplica celei mai mici nave care putea opera în misiuni independente chiar dacă din punct de vedere al comenzii militare era încadrată într-o flotă Alte tipuri de nave de luptă ca de exemplu distrugătoarele trebuiau să fie însoțite de nave de aprovizionare și sprijin logistic În prezent în războiul naval modern practic nu mai există crucișătoare conform definiției istorice dar unele nave continuă să fie numite crucișătoare datorită categoriilor de misiuni pe care le pot îndeplini Bibliografie Lexicon maritim englez-român Ed Științifică București 1971 Dalai Lama tala'i blama ཏ་ཱལའི་བླ་མ་ a fost cel mai înalt grad spiritual în Tibetul secolului XVII-lea si până în secolul al XX-lea Budiștii din Tibet consideră că Dalai Lama este una din multiplele reîncarnări ale lui Avalokiteśvara Prezentul Dalai Lama al XIV-lea este Tenzin Gyatso Biografie Sfinția Sa Tenzin Gyatso al patrusprezecelea Dalai Lama este șeful spiritual și temporal al Tibetului S-a născut la 6 iulie 1935 într-un mic sat de țărani din provincia Amdo La vârsta de doi ani a fost descoperit ca fiind încarnarea predecesorului său marele Dalai Lama al treisprezecelea La vârsta de patru ani și jumătate Tenzin Gyatso este adus în capitala statului tibetan Lhasa și instalat pe tron în calitate de șef suprem temporal și spiritual al Tibetului Copilăria și-a petrecut-o mai ales în compania călugărilor și a discipolilor făcând foarte rar vizite familiei sale din satul natal Înclinația înnăscută pentru studiu și curiozitatea pentru lumea din jurul Tibetului l-au determinat să-și lărgească permanent cunoștințele inclusiv studii de limba engleză știință și matematici însă partea cea mai importantă a educației sale a fost făcută în manieră tradițională tibetană așa cum va descrie mai târziu în autobiografia sa Scopul principal al sistemului tibetan constă în lărgirea și cultivarea minții printr-o mare varietate de cunoștințe În ceea ce privește standardele avansate de educație seculară programa școlară include teatrul dansul și muzica astrologia poezia și compoziția Cursurile de instrucție superioară includ arta vindecării sanscrita dialectica artele și meseriile metafizica și filozofia religiilor Dintre aceste "cinci subiecte elevate" după cum mai sunt numite ultimul este considerat fundamental Sfinția Sa și-a început educația la vârsta de șase ani iar la douăzeci și cinci și-a luat doctoratul în filozofie buddhistă Periodic a fost examinat de cercurile profesorale de la principalele universități monastice Drepung Sera și Ganden Examinarea finală a avut loc la Jokhang Lhasa în fața congregațiilor de profesori De la vârsta de șaisprezece ani Dalai Lama și-a asumat întreaga putere temporală și timp de nouă ani a urmărit reconcilierea cu guvernul chinez Cu toate acestea în anul 1959 la Lhasa izbucnește o revoltă împotriva Chinei iar Dalai Lama este nevoit să părăsească Tibetul și să se stabilească în India unde este urmat de peste o sută de mii de conaționali Spre deosebire de predecesorii săi al Patrusprezecelea Dalai Lama a efectuat vizite în numeroase țări și a întreținut un dialog constant cu personalități aparținând unor spații culturale religioase și ideologice foarte diferite De-a lungul vremii reputația sa de om al păcii și înțelegerii a crescut neîncetat Sfinția Sa a primit numeroase premii naționale și internaționale inclusiv Premiul Nobel pentru Pace în 1989 În ultimii ani multe universități occidentale i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa ca o recunoaștere a importanței scrierilor sale asupra filozofiei buddhiste și a rolului pe care personalitatea sa îl joacă în dialogul ecumenic și în menținerea armoniei între marile religii ale lumii În timpul călătoriilor pe care le-a efectuat în străinătate Sfinția Sa a susținut cu tărie necesitatea respectului reciproc și a unei mai bune înțelegeri între diferitele credințe ale lumii În aparițiile sale publice Dalai Lama urmărește să transmită neobositul său mesaj de iubire compasiune și non-violență precum și sentimentul universalei responsabilități pentru destinele acestei lumi pentru pace Opera selectiv My Spiritual Journey HarperOne 2010 Toward a True Kinship of Faiths Doubleday 2010 The Middle Way Faith Grounded in Reason Wisdom Publications London 2009 All You Ever Wanted to Know About Happiness Life and Living Hay House 2009 Art of Happiness in a Troubled World Doubleday New York 2009 Emotional Awareness Holt 2009 Becoming Enlightened Rider 2009 In My Own Words An Introduction to My Teachings and Philosophy Hay House 2008 Dalai Lama at MIT Harvard University Press 2008 Mind in Comfort and Ease The Vision of Enlightenment in the Great Perfection Wisdom Publications 2007 Activating Bodhichitta and a Meditation on Compassion Library of Tibetan Works & Archives 2006 Teachings on je Tsong Khapa's Three Pincipal Aspects of the Path Library of Tibetan Works & Archives 2006 Yoga Tantra Paths to Magical Seats Snow Lion Publication 2005 The Universe in a Single Atom The Convergence of Science and Spirituality Morgan Road Books 2005 Widening the Circle of Love Rider 2005 Path of Wisdom Path of Peace A Personal Conversation Crossroad Publishing 2005 Traduceri în limba română Dalai Lama Filozofia și practica buddhismului tibetan Traducere din limba engleză Walter Fotescu Editura Herald Colecția Himalaya București 2012 240 p ISBN 978-973-111-352-4 Sfârșitul instituției? În 2014 Tenzin Gyatso a recomandat ca după moartea sa să nu mai fie ales alt Dalai Lama deoarece instituția și-a pierdut semnificația importanța sa a constat în puterea politică pe care acum nu o mai are După 450 de ani de funcționare a instituției Dalai Lama aceasta nu mai este necesară deoarece budismul tibetan are o organizare foarte bună dispune de călugări cu o educație excepțională astfel că nu mai depinde de un sigur individ< ref> Note Vezi și Lobsang Sangay Legături externe 12 mai 2013 Roxana Roseti Evenimentul zilei Teoria conspirației 2 aprilie 2009 Adrian Nicolae Descoperă Daniel Bernoulli 8 februarie 1700 8 martie 1782 fiul lui Johann Bernoulli a fost un matematician elvețian Membru al celebrei familii Bernoulli a fost fiul lui Johann Bernoulli și a avut ca frați pe Nicolaus II Bernoulli și Johann II Bernoulli Biografie S-a născut la Groningen Având aptitudini multilaterale a dus mai departe tradiția familiei dedicându-se problemelor fundamentale ale științei acelei epoci Astfel s-a ocupat de medicină filozofie matematică mecanică A fost profesor de anatomie botanică și fizică la Universitatea din Basel Între 1725 1733 a lucrat la Academia de Științe din Sankt Petersburg A fost membru de onoare al acestei academii în publicațiile căreia a tipărit 47 de memorii științifice A purtat corespondență cu Antioh Dimitrievici Cantemir Contribuții De numele său se leagă ecuația lui Bernoulli din dinamica fluidelor motiv pentru care este considerat creatorul hidrodinamicii Daniel Bernoulli a utilizat pentru prima dată conceptul de serii trigonometrice în analiza matematică cu ajutorul cărora în 1753 a stabilit ecuațiile de mișcare a corzilor În același an a dat câteva dezvoltări în serii trigonometrice Prin cercetările sale Daniel Bernoulli a ajuns la descoperirea principiului fundamental în fizica matematică de suprapunere a oscilațiilor liniare și la metoda de rezolvare a ecuațiilor cu derivate parțiale numită ulterior metoda Fourier sau metoda undelor staționare care a jucat un rol important în dezvoltarea analizei matematice în secolul al XIX-lea În teoria probabilităților a aplicat pentru prima dată calculul infinitezimal Scrieri Cea mai valoroasă scriere a sa este Hydrodinamica sive de viribus et motibus fluidorum commentarii apărută în 1738 Legături externe Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note În criptografie criptarea este procesul de ascundere a informației pentru a o face ilizibilă fără cunoștințe speciale Criptarea a fost folosită pentru protejarea comunicațiilor de secole dar doar organizații sau indivizi cu necesități de intimitate extraordinare s-au preocupat de a o implementa În prezent este utilizată în protejarea unei mari varietăți de sisteme precum e-comerț rețele de telefonie mobilă și ATM-urile băncilor Criptarea poate fi folosită pentru a asigura discreția și sau intimitatea dar și alte tehnici sunt necesare pentru a face comunicațiile sigure în mod particular verificarea integrității și autenticității unui mesaj; de exemplu un cod de autentificare a mesajelor CAM sau semnături digitale Altă considerentă este protecția împotriva analizei traficului Criptarea sau ascunderea codului de software este folosit în protecția copierii de software împotriva ingineriei inverse analiza aplicațiilor neautorizată crack-uri și pirateria software Legături externe 9 ianuarie 2008 Georgiana Fefea Descoperă 22 ianuarie 2008 Georgiana Fefea Descoperă Distrugătorul este o navă militară rapidă armată cu artilerie rachete și torpile destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor inamice precum și escortării navelor proprii care nu se pot apăra Caracteristici deplasament2200-3000 t lungime100-250 m lățime10-15 m pescaj25-35 m rază de acțiune6000 Mm viteză40-45 Nd armament 11-16 tunuri mitraliere rachete torpile În timpul celui de-al doilea război mondial Marina Română dispunea de patru distrugătoare Clasa R NMS Regele Ferdinand NMS Regina Maria și clasa M NMS Mărăști NMS Mărășești Vezi și NMS Regele Ferdinand NMS Regina Maria NMS Mărăști NMS Mărășești Bibliografie Ilie Manole Gheorghe Ionescu Dicționar marinăresc Editura Albatros București 1982 „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Fiji în fijiană Matanitu ko Viti; în indostanic फ़िजी فِجی oficial Republica Insulelor Fiji este o țară insulară situată în sudul Oceanului Pacific la est de Vanuatu vest de Tonga și la sud de Tuvalu Istorie Primii locuitori din Fiji au ajuns din sud-estul asiatic cu mult înainte de a fi descoperită de către europeni în secolul XVII În secolul XIX europenii au venit pe insule de formă permanentă Insulele au fost administrate de britanici sub formă de colonie din 1874 Independența a fost dată în 1970 totuși regina Elisabeta a II-a continua sa fie oficial suveranul tarii În 1987 o lovitură de stat proclama Republica care se menține până în ziua de azi S-a realizat o nouă constituție egalitară între cele două etnii ale tarii indieni și autohtoni fijieni Zece ani după în 2000 George Speight naționalist autohton a dat o lovitură de stat care a fost anihilată cu altă contra-lovitură realizată de Frank Bainimarama care a restaurat normalitatea democratică impunând pe Laisenia Qarase ca prim-ministru Pe 4 decembrie din 2006 comandantul Frank Bainimarama realizează o lovitura de stat în contra de Qarase Bainimarama nu-l mai susținea pentru atitudinea prea puțin exigentă cu puciștii lui Speight Trupele au înconjurat rezidența lui Qarase îzolandu-l de restul capitalei Soldații au atacat comisariile și au confiscat armele singurei unități inarmate ale poliției în plus au dezarmat soldații personali ai lui Qarase Bainirama s-a transformat practic în președintele tarii impunând pe Jona Senilagakali ca prim-ministru Situația s-a liniștit în parte pe 5 ianuarie 2007 când Bainimarama a dat președinția lui Josefa Iloilo O zi după aceeia Iloilo numea comandantul prim-ministru al tarii Politică Fiji este o republică din 1987 după o lovitură de stat în care puterea executivă a trecut de la guvernatorul britanic a un Consiliu de Miniștri condusă de primul ministru Constituția din 1990 a fost redactată pentru ca autohtonii fijieni să monopolizeze puterea politică a tarii dar a fost amendată în 1997 permițând celor care sunt de alte etnii o mai bună reprezentare Președintele este șeful statului ales de Marele Consiliu de Șefi cu puteri puteri destul de limitate exceptând situații de criză Primul ministru trebuie să fie ales de majoritatea parlamentului Parlamentul este bicameral există un Senat cu 34 membri 24 sunt pentru autohtonii melanezieni ai insulelor Fiji 9 pentru populații de alte rase și 1 pentru insula polineziană Rotuma Organizarea politico-administrativă Fiji este împărțită în patru diviziuni administrative Diviziunea Centrală Diviziunea Orientală Diviziunea Occidentală Diviziunea de Nord În plus insula Rotuma din nordul arhipelagului are un statut special Geografie Fiji este format din 322 insule dintre care o treime sunt locuite În plus există alte 522 insule minore Cele două insule importante sunt Viti Levu și Vanua Levu În Viti Levu este capitala Suva Lautoka și Nadi sediul principalului aeroport internațional din Fiji În insula Vanua Levu principalele orașe sunt Labasa și Savusavu Ambele insule sunt muntoase cu varfuri de peste 1200 m și sunt acoperite de pădure tropicală Viti Levu are două treimi din populația țării și adunată cu insula Vanua Levu reprezintă mai mult de 80% din populația tării Alte insule importante din Fiji sunt Taveuni Kadavu a treia insulă ca mărime și Rotuma la 500 km nord de arhipelag Economie Fiji are resurse forestiere minerale și zone de pescuit cea ce face ca economia să fie una dintre cele mai dezvoltate din oceanul Pacific totuși o mare parte din polulație se ocupa cu economia domestică Principala sursă de valută a țarii este exportul de zahăr care ocupă 30% din din activitatea industrială în ultimii ani a avut mai multe probleme Slaba inversiune în sector și legile neclare în privința dreptului de proprietate a terenurilor Industria turistică este importantă cu 300-400 mii turiști pe an Loviturile de stat din 1987 și 2000 au afectat serios economia și creșterea pe o perioadă lungă a economiei republicii Fiji depinde în mare parte de administrația stabilă și reducerea tensiunilor sociale Populatia autohtonă emigrează temporar in Kuweit și Irak prin banii trimiși măresc semnificativ venitul pe cap de locuitor Demografie Populația actuală atinge 905949 locuitori recensământ din iulie 2006 cu o densitate de 49 loc km² Fijienii autohtoni sunt un amestec de poliezieni și malaezieni rezultat din vechile migrații care au avut loc în Pacificul de sud cu secole în urmă Populația de origine indiană a crescut repede între 1879 și 1916 pentru a munci pe plantațiile de trestie de zahăr Apoi a continuat să crească datorita migrațiiei voluntare până a ajuns majoritate Dar după lovitura de stat din 1879 a început să scadă Există și o mică minoritate europeană și chineză Limba oficială este engleza dar limba vorbită de autohtoni este fijiana limbă din familia malaio-polieziană și locuitorii de origine indiană este hindi-fijian varietate locală a indostanului Religie Majoritatea fijienilor autohtoni sunt creștini metodiști sau catolici Cei de origine indiană sunt 77% de religie hindusă 15% musulmani și 6% creștini Există si puțini sijs religia Sikhism Religia cu cei mai multi adepți este Biserica metodistă din Fiji și Rotuma Are concentrația cea mai mare de metodiști in Fiji în comparatie cu alte tari 362% din populație aparține acestei biserici Biserica Catolică deasemenea are 89% Hinduși aparțin sectei Sanatan 743% dintre hinduși și 22% nu specifică cărei secte aparțin Majoritatea musulmanilor sunt suniți Alte religii mai există dar cu puțină populație sunt religia Sikhism și Fe bahá’í Cultură Datorită diversității etnice și religioase cultura țării este un mozaic de tradiții autohtone indiene și europene Cultura autohtonilor are caracteristici polineziene și malaeziene dar a suferit și schimbări datorită creștinării Sportul preferat al țării este rugby echipa națională a participat la mai multe campionate mondiale Există și o echipă de fotbal situată pe locul 150 a clasificării mondiale FIFA Cea mai bună participare într-un turneu internațional a fost locul trei la Cupa Oceania din 1998 Galerie de imagini Vezi și Listă de fluvii din Oceania Legături externe 22 octombrie 2010 Razvan Marc România liberă Gottlieb Daimler n 17 martie 1834 Schorndorf Wurtemberg la circa 30 km de Stuttgart; d 6 martie 1900 Cannstatt a fost un inventator german A construit prima motocicletă și a îmbunătățit numeroase motoare Viața În anul 1865 se împrietenește cu Wilhelm Maybach În 1867 se căsătorește cu Emma Kunz cu care va avea cinci copii Obține un post de desenator tehnic iar în 1872 devine director tehnic la firma constructoare de motoare cu gaz de iluminat gazogen Deutz condusă de Nikolaus Otto Îl angajează pe Maybach Împreună cu Maybach Daimler pleacă de la firma Deutz pentru ca în 1882 să deschidă un atelier la Cannstatt unde perfecționează motorul în patru timpi proiectat de Beau de Rochas montând pe volant niște palete pentru răcirea motorului În 1885 ei construiesc prima motocicletă din lemn iar în 1889 un triciclu cu motor pe care a montat cu primul carburator dotat cu jicloare pentru alimentarea cu benzină și în același an primul motor cu doi cilindri în V pe care l-a prezentat la Expoziția Universală de la Paris Legături externe Gottlieb Daimler Hawaii în limba engleza hawaiiană Hawaii cu '; este al 50-lea stat al Statelor Unite ale Americii care este localizat în arhipelagul insulelor Hawaii în Oceanul Pacific Admis în Uniune la 21 august 1959 ca al 50-lea stat al acesteia Hawai'i se găsește geografic la 3700 km depărtare de Statele Unite continentale Climat Tropicalul Hawaii este de obicei călduros cu o temperatură medie cuprinsă între 23 si 29 °C Vânturile răcoroase bat din parte de nord-est a oceanului cam 300 de zile pe an iar umiditatea este moderată Zonele aflate sub vânt sud și vest tind să fie uscate în timp ce ploaia prezentă în zonele de nord și est păstrează aceste ținuturi verzi și luxuriante În Hawaii sunt două sezoane uscat din mai până în octombrie și ploios din noiembrie în aprilie Inundațiile sunt frecvente în lunile octombrie și noiembrie Din august până în noiembrie nu este doar cald ci și mult mai înăbușitor Lipsa vânturilor puternice care să marcheze tranziția de la vară la sezonul ploios explică parțial acest fapt În plus în ultimii treizeci de ani temperaturile din Hawaii au crescut în special pe timpul nopții Vremea pe insule este oricum numai plictisitoare Acum poți sta la soare iar în momentul următor te poți trezi ud până la piele Zilele călduroase pot deveni reci în timpul nopții Geografie Arhipelagul hawaiian cuprinzând 137 de insule insulițe și atoli se întinde pe o distanță de 2450 km peste Tropicul Cancerului asemenea unui șirag de perle inegale Coordonatele geografice pornesc de la 285° latitudine nordică în dreptul Insulei Kure până la 19° latitudine nordică în dreptul Insulei Hawaii Cele opt insule principale se află la tropice și au aceeași latitudine ca Ciudad de Mexico Havana și Hong Kong Capitala statului Hawaii Honolulu de pe Insula Oahu este singurul oraș mare din stat Istorie Demografie Numărul baștinașilor a fost decimat de contactul cu lumea exterioară Se estimează că în doar o sută de ani de la sosirea exploratorului britanic James Cook în anul 1778 90% din populația nativă hawaiiană a fost răpunsă de boli aduse de colonizatori și față de care nu dezvoltaseră nicio imunitate având în vedere secolele de izolare În 1892 ultimul an al națiunii hawaiiene autentice nativii din Hawaii erau în număr de 40000 Astăzi mai puțin de un procent din populație este 100% hawaiian dar cei care au rădăcini hawaiiene reprezintă grupul etnic cu cea mai mare creștere de pe insulă Indiferent de originile lor cei mai mulți se identifică din punct de vedere cultural cu moștenirea hawaiiană Ei sunt mândri să fie keiki o ka aina copiii pământului 2010 Populația totală a statului în 2010 1360301 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010 247% Albi 336600 16% Negri 21424 03% Americani Nativi 4164 386% Asiatici 525078 100% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 135422 236% Două sau mai multe rase 320629 07% Altă rasă 16985 89% Spanioli sau latino-americani de orice rasă 120842 Legislație și guvern Economie Baza economiei este turismul urmat de industria apărării și agricultură Transporturi Educație Educația se făcea de către familie acasă Copiii înzestrați intrau ucenici la meșteri în arta vindecării a construcției de canoe navigației și ritualului hula Relațiile familiale erau puternice și deseori includeau așa-numții hanai membri adoptați Decât să ocupe o singură casă acoperită cu verdeață o familie construia aproximativ șase case incluzând încăperi separate pentru dormit și mâncat pentru femei și bărbați Exista și o capelă o casă în care se bătea kapa țesătura din fibra anumitor copaci pe vremea rea și o casă în care se retrăgeau femeile la menstruație Pereții fortificați erau necunoscuți Sărbătoarea anuală Makahiki ce se întindea pe o durată de patru luni era momentul în care războaiele și munca încetau iar taxele erau colectate sub formă de produse și animale Vezi și Listă de comitate din statul Hawaii Listă de drumuri din statul Hawaii Listă de localități din Hawaii Listă de locuri de drumețit din statul Hawaii Listă de orașe din statul Hawaii Listă de parcuri din statul Hawaii Listă de sate din Hawaii Listă a locurilor desemnate de recensământ din Hawaii Listă de oameni din statul Hawaii Listă de subiecte referitoare la statul Hawaii Listă de orașe din Statele Unite ale Americii Referințe Bibliografie Schamel Wynell and Charles E Schamel "The 1897 Petition Against the Annexation of Hawaii" Social Education 63 7 November December 1999 402-408 Ariyoshi Rita National Geographic Traveler Hawaii Editura Biblioteca Adevarul 2009 Legături externe a FAQ repository for Hawaii at NASA's Earth Observatory Economic Data including Hawaii A new 2006 five episode series by 23 iunie 2008 Andrada Fiscutean Descoperă 13 mai 2010 Descoperă Travel 22 martie 2012 Dorin Marian Revista Magazin India oficial Republica India este o țară din sudul Asiei India se află pe locul 7 în ierarhia țărilor după suprafață pe locul doi după numărul locuitorilor și este statul democratic cu cei mai mulți locuitori India are o zonă de coastă cu o lungime de 7000 de km< ref> și granițe cu Pakistan la vest Nepal Republica Populară Chineză și Bhutan la nord-est și Bangladeș și Myanmar la est În Oceanul Indian ea este adiacentă cu națiunile insulare Sri Lanka Maldive și Indonezia Cămin al civilizației hinduse a văii centrul a importante drumuri comerciale și vaste imperii India a jucat un rol major în istoria umanității Religi precum Hinduismul Sikhismul Budismul și Jainismul își au originea în India în timp ce Islamul și Creștinismul se bucură de o bogată tradiție aici Colonizată ca parte a Imperiului Britanic în secolul nouăsprezece India și-a câștigat independența în 1947 ca națiune unificată după un efort susținut depus în această direcție Atât populația țării cât și flora și fauna aspectul geografic și sistemul climatic sunt printre cele mai diversificate din întreaga lume De asemenea India este țara de origine a piperului Etimologie Numele India derivă de la cuvântul Ind care la rândul lui derivă de la cuvântul persan Indù din cel sanscrit Sindhu sau de la numele istoric local pentru râul Ind Grecii antici se refereau la indieni cu termenul Indoi Ινδοί poporul Indului În constituția indiană precum și în uzul limbilor indiene pentru India se utilizează cuvântul Bharat Industan care în persană înseamnă „țara indușilor din punct de vedere istoric se referă la nordul Indiei și până în 1947 la Pakistan dar este de asemenea utilizat ca sinonim pentru întreaga țară Istorie Vestigiile din epoca de piatră cu picturi ale lui Bhimbetka in Madhya Pradesh sunt cele mai vechi mărturii de existență a vieții umane în India Primele comunități permanente cunoscute au apărut acum 9000 de ani și s-au dezvoltat gradual formând civilizația din valea Indusului care a apărut în jur de 3300 îC Apoi perioada vedică a pus bazele Hinduismului și ale altor aspecte culturale care caracterizează societatea indiană din jurul anului 500 îC Începând cu 550 îC s-au dezvoltat și alte forme de comunități care au dat naștere la diferite regate și republici independente cunoscute sub numele de Mahajanapadas Cel mai important dintre acestea a fost regatul Magadha care a dominat peste vaste regiuni orientale În secolul 3 îHr cea mai mare parte din Asia meridională a fost unită sub dominația imperiului maur al suveranului Chandragupta Maurya Acest vast imperiu primul care a unificat aproape întregul subcontinent a înflorit sub domnia imperatorului Aśoka una dintre figurile cele mai proeminente din istoria antică a Indiei Această vastă unificare a fost continuată doar după multe secole de la căderea imperiului maur de un alt mare imperiu Imperiul Gupta în sec 3 îHr într-o perioadă definită ca „vârsta de aur a Indiei Antice După căderea imperiului Gupta regii care au urmat au sprijinit formarea unor noi dinastii mai ales în partea meridională unde au luat naștere noi imperii dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya Rashtrakuta Hoysala Pallava Pandya și Chola În epoca marilor imperii din antichitate știința ingineria arta literatura astronomia și filozofia au înflorit sub conducerea diferiților regi și împărați După marile invazii provenite din Asia centrală în sec X și XII mare parte din India de nord a trecut sub dominația sultanului din Delhi primul și cel mai vast imperiu mongol de apoi Împărații mongoli și-au extins treptat regatele până când au ocupat cea mai mare parte din subcontinent Cu toate acestea diverși regi indigeni au rezistat în partea de sud acestor cuceriri de exemplu Imperiul Vijayanagara Între secolele XVII-XVIII supremația imperiului mongol s-a diminuat iar imperiul Maratha a devenit puterea dominantă Din secolul al XVI- lea unele țări europene printre care Portugalia Olanda Franța și Regatul Unit au început să facă schimburi comerciale cu aceste zone dar când au văzut dezbinarea între diferiți regi au profitat și și-au impus coloniile lor în aceste zone În 1856 cea mai mare parte din India era sub controlul Companiei Engleze a Indiei Orientale Un an mai târziu o revoltă cunoscută sub numele de Primul război de independență indiană a pus serios în pericol domeniul comunității britanice dar în final revolta a fost înăbușită În consecință India a trecut sub Directa Guvernare a Coroanei Britanice drept colonie a Imperiului Britanic În prima jumătate a secolului XX a fost lansată o luptă de independență la nivel național de către Congresul Național Indian și alte organizații politice În anii 20 și 30 cu mișcarea condusă de Mahatma Gandhi milioane de persoane au participat la o campanie de neascultare civilă de masă În 15 august 1947 India a obținut independența în fața Marii Britanii dar a fost divizată în două teritorii independente un domeniu al Indiei și un domeniu al Pakistanului conform legii musulmane Trei ani mai târziu în 26 ianuarie 1950 India a devenit republică și a intrat în vigoare o nouă constituție După independență au apărut diverse religii și caste în diverse părți ale țării care însă au făcut față diferitelor obstacole create de toleranță și reformele constituționale Terorismul în India constituie o importantă problemă de siguranță mai ales în regiunea Jammu și Cașmir în nord-estul Indiei iar mai recent chiar și în marile orașe cum sunt Delhi și Mumbai Atacul din 2001 la Parlamentul Indian rămâne cel mai grav India e membru fondator al mișcării Țărilor Non-Alineate și al Națiunilor Unite În 1974 India a condus un test nuclear subteran și apoi alte 5 teste în 1998 ceea ce a făcut ca India să fie recunoscută ca putere atomică Începând cu 1991 importante reforme economice au făcut din India una din țările cu rata de creștere economică printre cele mai mari din lume fapt care a contribuit atât la nivel regional cât și global la creșterea nivelului de trai Geografie Relief India peninsulară este formată dintr-un podiș vechi Podișul Dekkan care este semideșert și mărginită de Gații de Vest și Gații de Est sub 2000 de metri aceștia având aspectul de munți Un alt podiș important este Podișul Thar deșert Tot în India se află Munții Himalaya peste 8000 de metri Câmpii Câmpia Indo-Gangetică India continentală se situează sub sistemul himalayan Clima Este predominant tropical-musonicăConfiguratia geografica si geologica unica a Indiei ii influenteaza puternic climatul; acest lucru se manifesta in mare parte in regiunea himalayana in nord si in desertul Thar in nord-vest Astfel clima Indiei este o alternanță de ierni reci și uscate octombrie-martie veri toride și uscate aprilie-iunie și anotimpuri musonice cu ploi torențiale Iarna temperaturile scad în multe zone către zero grade în partea de sud vremea fiind mai blândă Vara se pot înregistra până la 49 °C; în sud nu este chiar așa de cald Perioada toridă se încheie odată cu începutul anotimpului musonic ploios în luna iunie Hidrografia Cuprinde sistemul Brahmaputra-lulu Rețeaua hidrografică este influențată de cele trei mari unități de relief și climă Principalele fluvii sunt Gange și afluentul său Brahmaputra Ambele cu izvoarele în Himalaya se varsă în Golful Bengal printr-o imensă deltă comună Au debite bogate sunt navigabile și favorizează irigațiile Râurile din Podișul Dekkan sunt mai scurte cel mai lung fiind Godavari care nu depășește 1500 km și au debite variabile Biodiversitatea India se află în ecozona Indomalaya și conține trei centre de biodiversitate Una dintre cele doar 17 țări megadiverse din lume ea este casa a 86% din totalul speciilor de mamifere 137% din toate speciile de păsări 79% din toate speciile de reptile 6% din toate speciile de amfibieni 122% dintre toate speciile de pești și 6% toate speciile de plante cu flori din lume Gradul de endemism este ridicat în rândul plantelor 33% și între ecoregiunile cum ar fi pădurile shola Habitatul lor se întinde de la pădurile tropicale din Insulele Andaman Munții Ghats de Vest și India de Nord-Est până la pădurile de conifere din Himalaya Între aceste extreme se află pădurile de foioase Shorea robusta din zonele umede din estul Indiei; pădurile de foioase tec din zonele uscate din centru și sud; și pădurile de xerofite dominate de arbori de gumă arabică din Deccanul central și din Câmpia Gangetică de Vest Mai puțin de 12% din suprafața Indiei este formată din junglă deasă Planta medicinală neem de folosită pentru fabricarea de leacuri în zonele rurale este un arbore important în flora indiană Luxuriantul smochin indian care apare pe sigiliile civilizației Mohenjo-daro i-a ținut conform legendei umbră lui Gautama Buddha în timp ce căuta iluminarea Multe specii indiene se trag din specii ale Gondwanei continent din care placa Indian s-a separat acum circa 105 milioane de ani Mișcările tectonice ulterioare ale Indiei peninsulare către continentul Laurasia și coliziunea sa cu acesta a declanșat un mare schimb de specii Vulcanismul și schimbările climatice de acum 20 de milioane de ani au produs o extincție în masă Mamiferele au pătruns atunci în India din Asia prin două trecători zoogeografice de cele două părți ale Munților Himalaya aflați în plină înălțare Astfel deși 458% din reptile și 558% din amfibieni sunt specii endemice același lucru este valabil doar pentru 126% din mamifere și 45% din păsări Printre ele se numără maimuța-langur Nilgiri și broasca lui Beddome din Munți Ghats de Vest India conține 172 sau 29% dintre speciile amenințate cu dispariția clasificate de IUCN Printre acestea se numără leul asiatic tigrul bengalez și vulturul pleșuv indian cu gât alb care era să dispară din cauza consumului de cadavre de vite ce conțineau diclofenac Factorul uman aflat în expansiune în ultimele decenii a pus în pericol flora și fauna sălbatică din India Pentru a contracara fenomentul s-a extins sistemul de parcuri naționale și arii protejate înființat în 1935 În 1972 India a adoptat Legea Protecției Plantelor și Animalelor Sălbatice și a întreprins Proiectul Tigrul pentru a proteja specii aflate în pericol; Legea Conservării Pădurilor a fost adoptată în 1980 și amendată în 1988 India găzduiește peste cinci sute de sanctuare pentru specii sălbatice și treisprezece rezervații ale biosferei dintre care patru fac parte din Rețeaua Mondială de Rezervații ale Biosferei; douăzeci și cinci de zone mlăștinoase sunt înregistrate în cadrul convenției Ramsar Politică și administrație India este o federație compusă din 28 state federale și 7 teritorii federale Toate statele precum și teritoriile Puducherry și Teritoriul Național al Capitalei Delhi National Capital Territory of Delhi dispun de guverne și organe legislative alese având drept model guvernul englez de la Westminster din Londra Celelalte 5 teritorii federale sunt conduse de la centru prin intermediul unor administratori angajați În 1956 statele federale ale Indiei au fost reorganizate pe baza limbilor vorbite conform legii States Reorganisation Act; de atunci structura lor a rămas aproape neschimbată Statele federale și teritoriile federale se subîmpart în districte administrative care la rândul lor se subîmpart în unități numite tehsil taluk sau taluka și ele la rândul lor se împart în localități State federale Teritorii federale Economie Sectorul industrial este foarte diversificat și include atât industria grea cât și fabricarea unor produse de înaltă tehnologie Principala regiune industrială se află în est cu zăcăminte de cărbuni minereu de fier și centre siderurgice centre industriale diverse; tot aici se află centrul industrial și urban Calcutta Alte concentrări industriale sunt localizate la Mumbai Bangalore Madras Delhi La nivel mondial India este un important producător de cărbuni minereu de fier bauxită diamante și sare Este în creștere producția de petrol și gaze naturale Industria prelucrătoare plasează India printre primele unsprezece țări ale lumii ca valoare a producției Predomină încă ramurile tradiționale textilă îndeosebi prelucrarea bumbacului; locul 2 pe glob și alimentară este cel mai mare producător mondial de zahăr și unt S-a afirmat puternic industria constructoare de mașini care produce o gama variată de la tractoare locomotive și vapoare până la sateliți artificiali India fiind una dintre puținele țări care au dezvoltat industria cosmică India are și o puternică industrie cinematografică Ocupă locul 2 pe glob în domeniu după SUA orașul Mumbai fiind supranumit „Hollywood-ul Indiei Agricultura este de mare randament fiind principala ocupație a populației La unele produse agricole ocupă poziții foarte bune cum ar fi vorba de grâu orez și zahărlocul 2 la fiecare pe glob bumbaclocul 3 minereu de fier și soialocul 5 În privința producției de ceai ocupă 1 loc pe glob Are totodată cel mai mare efectiv de bovine Însă India se confruntă în drumul spre dezvoltare economică cu o rată a sărăciei mari și cu o corupție mare Demografie Populația este foarte mare de cca 1100000000 de locuitori densitatea fiind mare 300 loc kmp Populația actuală a Indiei este formată din 2 mari grupe în sud populații Dravidiene iar în nord Indo-Europenecare au venit aici acum 3500 de ani În India limbile oficiale sunt Limba Engleză și Limba Hindi dar se vorbesc și alte 200 de limbi Predomină Hinduismul 84% din populație fiind urmată de Islam Alte religii sunt Jainismul Sikhismul cca 25000000 din populația totală a Indiei Creștinismul cca 24000000 din populația totală a Indiei Budismul La momentul actual India se confruntă cu o gravă scădere a numărului de femei în comparație cu creșterea numărului de bărbați datorită numărului crescând de avorturi de fetuși feminini Din această cauză mulți bărbați trăiesc in celibat dezvoltându-se o rețea mare de trafic de fete străine Cultură Istoria culturii Indiei cuprinde mai mult de 4500 de ani Vezi și Listă de fluvii din Asia Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Note Guvernul Indiei consideră întregul stat al Jammu și Cașmir ca făcând parte din India inclusiv porțiunea de la granița cu Afganistanul O încetare a focurilor sponsorizată de Națiunile Unite în 1948 îngheață pozițiile teritoriilor deținute de India și Pakistan Ca o consecință regiunea de la granița cu Afganistanul se află în teritoriul Cașmirului administrat de Pakistan Referințe Bibliografie Generale Etimologie Istorie Geografie Biodiversitate Politică Relații externe și armata Economie Demografie Cultură < ref> Lectură suplimentară O istorie a Indiei Hermann Kulke Dietmar Rothermund Editura Artemis 2003 Legături externe 26 ianuarie 2008 Amos News 31 martie 2008 Andrada Fiscutean Descoperă 7 aprilie 2008 Andrada Fiscutean Descoperă Irlanda în ; în denumită și Republica Irlanda în în este un stat suveran aflat în Europa de Vest ocupând circa cinci șesimi din insula Irlanda Capitala și cel mai mare oraș al țării este Dublin aflat în estul insulei a cărei arie metropolitană găzduiește aproximativ un sfert din cei 46 milioane de locuitori ai țării Țara are frontieră terestră numai cu Irlanda de Nord țară componentă a Regatului Unit restul limitelor țării fiind țărmul Oceanului Atlantic la sud aflându-se la sud-est și la est Marea Irlandei Statul este guvernat ca republică parlamentară unitară< ref> șeful statului fiind un președinte ales direct Șeful guvernului este numit în funcție de camera inferioară a parlamentului După urmat de Irlanda a obținut independența față de Regatul Unit sub numele de în 1922 Irlanda de Nord și-a exercitat opțiunea de rămâne în cadrul Regatului Unit prin ceea ce s-a numit La început dominion în cadrul Commonwealth-ului Statul Liber a obținut recunoașterea oficială a deplinei independențe legislative din partea guvernului britanic prin O a fost adoptată în 1937 prin care numele statului a devenit Irlanda În 1949 restul îndatoririlor regelui — definite prin — au fost înlăturate iar Irlanda s-a declarat republică conform Statul nu a avut relații formale cu Irlanda de Nord de-a lungul a mare parte din secolul al XX-lea dar din 1999 cele două au cooperat pe mai multe domenii în cadrul înființat prin Irlanda este printre cele mai bogate țări din lume după PIB-ul pe cap de locuitor< ref> În 2011 și în 2013 Irlanda s-a clasat pe locul al șaptelea în lume ca grad de dezvoltare în clasamentul Indicelui Dezvoltării Umane al ONU deși participă la Parteneriat pentru Pace Istorie Preistoria și protoistoria Irlandei Primii oameni care au venit pe insula Irlanda au fost vânători-culegători prezența omului în acest teritoriu datând din mezolitic de pe la anul 8000 îen Cucerirea romană a Britanniei a atras atenția acestei puteri a lumii antice asupra regiunii Iulius Cezar consemnează în Commentarii de Bello Gallico poziția corectă la vest de Britannia a insulei pe care o denumea Hibernia Un secol mai târziu guvernatorul Britanniei Gnaeus Julius Agricola a ținut pe lângă sine o căpetenie irlandeză cu scopul de a supune insula Planurile lui nu s-au concretizat Creștinarea și invaziile vikingilor și normanzilor Primele referiri clare la evenimente ce s-au petrecut pe insulă asociate începutului Evului Mediu Timpuriu apar pe la începutul secolului al V-lea en odată cu creștinarea teritoriului La 431 papa Celestin I l-a trimis pe Palladius să fie episcop al creștinilor irlandezi ceea ce dovedește existența cultului creștin pe insulă Prin tradiție misiunea Sfântului Patrick este considerată a fi avut loc în această perioadă dar scrierile lui nu sunt databile cu exactitate Cert este că procesul de creștinare a Irlandei a fost unul îndelungat Patrick și Palladius fiind principalii misionari cunoscuți de istorie De-a lungul Evului Mediu Timpuriu Irlanda era omogenă etno-cultural fiind locuită de triburile celtice agrariene ale gaélilor dar era divizată din punct de vedere politic la diverse momente de timp apărând în diverse zone cinci principale formațiuni statale conduse de structuri dinastice denumite clanuri dintre care patru formațiuni Connachta Laigin Mumu și Mide corespund în mare parte teritoriului statului irlandez modern cealaltă Ulaid fiind centrată în actuala Irlandă de Nord Astfel au găsit insula primii invadatori vikingi sosiți în anul 795 La început vikingii au sosit doar în expediții de pradă dar ulterior spre mijlocul secolului al IX-lea și-au construit porturi fortificate pentru iernat Însuși orașul Dublin a apărut ca fortificație vikingă spre sfârșitul aceluiași secol În 902 două regate celtice și-au unit forțele pentru a-i izgoni pe vikingi cucerind Dublinul Áth Cliath dar victoria lor a fost vremelnică navigatorii nordici revenind în 914 Perioada vikingă a dus la căsătorii mixte și împrumuturi culturale deși a fost marcată de numeroase conflicte între regii celți autohtoni și cuceritorii nordici În cele din urmă în 980 Dublinul devenit centru de putere al vikingilor a fost cucerit de gaélii conduși de Máel Sechnaill mac Domnaill lăsând însă în urmă unele formațiuni statale ale hiberno-nordicilor regi de origine mixtă celto-vikingă Din luptele împotriva vikingilor s-a remarcat și căpetenia Brian Boru care în scurt timp a rivalizat cu Máel Sechnaill l-a supus în 1002 și s-a proclamat rege al întregii insule Campaniile duse pentru a-i supune și pe ceilalți conducători de formațiuni statale care s-au revoltat împotriva sa au fost aproape de a aduce prima unificare politică deplină a insulei dar Brian Boru a murit în bătălia de la Clontarf din 1012 De-a lungul secolului al XI-lea și primei jumătăți a secolului al XII-lea teritoriul a continuat să fie împărțit între cele cinci centre de putere cu câte un „Mare Rege "High King" care ocazional reușea să revendice o autoritate mai amplă Anul 1169 a marcat o nouă epocă istorică pentru Irlanda invazia normandă Henric al II-lea a fost primul rege al Angliei care a pus piciorul în Irlanda autorizat fiind de o bulă papală primită în 1155 din partea lui Adrian al IV-lea Fie prin lupte fie prin alianțe cu regii celți normanzii au pătruns la început în partea estică a insulei și au încercat să impună feudalismul pe fondul unor care au favorizat agricultura A fost înființată un fief papal titlul de senior al Irlandei fiind acordat de papă regelui Angliei; la rândul său regele Angliei numea un lord locțiitor care să conducă treburile senioriei Cu timpul baronii normanzi au devenit mari proprietari de pământ și au ridicat numeroase cetăți pe insulă mai ales în preajma zonelor de coastă Timp de două secole istoria insulei a fost marcată de rivalitatea între acești baroni și regele Angliei apogeul puterii baronilor fiind atins în 1297 când aceștia au înființat Parlamentul Irlandei În prima jumătate a secolului al XIV-lea însă foametea și ciuma din Europa care au dus și la intensificarea rebeliunilor conducătorilor gaéli care încercau să recucerească pământurile bogate acaparate de nobilimea normandă și au condus la declinul puterii normande cu timpul autoritatea engleză restrângându-se la o zonă fortificată în jurul Dublinului Normanzii din afara acestei regiuni au fost în timp asimilați de irlandezii autohtoni preluând de la aceștia limba irlandeză dar și obiceiurile și structura de clan A doua jumătate a secolului al XIV-lea și secolul al XV-lea au marcat declinul puterii Angliei implicată în Războiul de 100 de Ani și apoi frământată de Războiul celor Două Roze Cucerirea engleză La începutul secolului al XVI-lea Irlanda era împărțită între fâșia Dublin adică ceea ce mai rămăsese din Senioria Irlandei fief papal condus de jure de regele Angliei și de facto de puternicii lorzi-locțiitori din casa Fitzgerald din Kildare; teritoriile unor nobili anglo-irlandezi loiali Angliei; și teritoriile unor conducători irlandezi cvasiindependente față de Anglia După venirea sa pe tron Henric al VIII-lea al Angliei a păstrat la început status quoul dar a început din 1513 o politică de supunere a Irlandei fie prin acțiuni militare fie prin înțelegeri cu conducătorii locali iar în 1542 Henric a proclamat Regatul Irlandei cu el ca rege într-un gest de sfidare a puterii Papei; în cele din urmă fiica sa Mary I a fost recunoscută de Papă ca regină a Irlandei Puterea casei Fitzgerald a fost redusă în ciuda opoziției violente a acesteia cauzată de numirea de către regina Angliei a unui lord-locțiitor din afara familiei și chiar din afara insulei După mai multe conflicte Irlanda a intrat în întregime sub dominație engleză la începutul secolului al XVII-lea la sfârșitul domniei Elisabetei I și la începutul domniei lui Iacob I Nobilimea irlandeză care a acceptat în cele din urmă autoritatea Londrei era însă predominant catolică în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile de putere din Irlanda La 1640 Parlamentul irlandez era dominat de protestanți în timp ce regele ducea politici îngăduitoare cu nobilii autohtoni irlandezi Rebeliunea izbucnită în 1641 nu a putut fi înăbușită deoarece în 1642 a izbucnit Războiul Civil Englez Rebelii irlandezi au masacrat coloniști protestanți și s-au aliat cu regele Carol I și cu regaliștii din Marea Britanie Aceștia au fost înfrânți însă de parlamentariști iar Oliver Cromwell a recucerit Irlanda după un război violent soldat cu masacre ca cel de după asediul Droghedei din 1649 a confiscat proprietățile nobililor irlandezi și le-a distribuit coloniștilor protestanți După Restaurația Stuarților Carol al II-lea a căutat să reconcilieze întrucâtva nobilii irlandezi catolici dar a păstrat în vigoare confiscările de pământuri impuse de Cromwell Iacob al II-lea a mers ulterior mai departe abrogând mai multe legi anticatolice atitudine ce i-a adus însă detronarea în Revoluția Glorioasă din 1688 el fiind înlocuit de parlamentariștii englezi susținuți de olandezi cu Wilhelm de Orange Deși susținut de Franța lui Ludovic al XIV-lea Iacob al II-lea a fost înfrânt și odată cu el și visurile nobilimii irlandeze de redobândire a vechilor privilegii Capitularea iacobiților catolici irlandezi la Limerick în 1691 a marcat începutul unei perioade de dominație protestantă în care puterea în țară a aparținut unei minorități de nobili și clerici protestanți anglicani singurele categorii ce aveau drept de vot Nobilii irlandezi s-au convertit de-a lungul secolului al XVIII-lea la protestantism pentru a-și păstra proprietățile și pentru a căpăta drepturi politice Cu timpul acest parlament deși dominat de protestanți a început să ceară drepturi comerciale mai favorabile și o autonomie lărgită față de Londra Strădaniile lor au fost încununate în 1792 cu o constituție care mărea puterile parlamentului Imediat au fost adoptate legi prin care catolicii au reprimit dreptul de vot și de a cumpăra pământuri deși încă nu puteau fi aleși în parlament sau numiți în posturi din administrație După modelul militantismului Revoluției Franceze unii catolici irlandezi au format grupări radicale cerând drepturi egale pentru toate confesiunile și independență față de Londra Revolta lor din 1798 a fost însă înăbușită în câteva luni iar de la 1 ianuarie 1801 autonomia irlandeză a fost suprimată și toată insula a fost incorporată în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei< ref> Mișcarea pentru autonomie Începând cu 1 ianuarie 1800 și până la 6 decembrie 1922 insula Irlanda a fost în întregime parte a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei În timpul între 1845 și 1849 populația de peste 8 milioane de locuitori a insulei a scăzut cu 30% Un milion de irlandezi au murit de foame și sau de boli și alți 15 milioane au emigrat în special în Statele Unite< ref> Aceasta a stabilit o tendință de emigrație pentru un secol tendință ce s-a manifestat printr-un declin constant al populației până în anii 1960 Din 1874 în special sub conducerea lui după 1880 the a ieșit în prim plan prin agitația agrariană practicată pe scară largă prin intermediul care a obținut ameliorarea situației arendașilor sub forma dar și prin tentativele de a obține cu două propuneri de legi neadoptate prin care Irlanda ar fi primit o autonomie natională limitată Aceasta a dus la trecerea afacerilor naționale în urma sub control local din mâinile marilor jurii dominate de marii proprietari din rândurile aristrocrației protestante Obținerea autonomiei părea sigură atunci când a abolit dreptul de veto al Camerei Lorzilor și a obținut adoptarea celei de a treia propuneri de era însă în creștere începând cu 1886 în rândul protestanților irlandezi încă de la prima propunere legislativă; aceștia se temeau de discriminări și de pierderea privilegiilor economice și socoale în cazul în care catolicii irlandezi ar fi obținut puterea politică La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sentimentul unionist era deosebit de puternic în părți din Ulster unde industrializarea era mai frecventă spre deosebire de restul agrar al insulei Exista temerea că se vor introduce taxe vamale care vor afecta grav regiunea Tot în zona Ulsterului populația protestantă era majoritară în patru comitate și destul de semnificativă în celelalte Sub conducerea dublinezului din și al lui originar din nord din unioniștii au trecut la acțiuni militante pentru a se opune Coerciunii Ulsterului După adoptarea Legii Autonomiei în Parlament în mai 1914 pentru a evita rebeliunea Ulsterului primul ministru britanic H H Asquith a introdus o Lege de Amendare care a fost cu greutate acceptată de conducerea Partidului Irlandez Aceasta stipula excluderea temporară a Ulsterului de la aplicarea legii pe o perioadă de șase ani măsurile ce urmau a fi introduse în acea zonă fiind nespecificate Revoluția și pașii către independență Deși primise și fusese introdusă în registrul statutar în 1914 implementarea a fost suspendată până după Primul Război Mondial Pentru a asigura aplicarea legii la sfârșitul războiului Redmond au susținut Regatul Unit în conflict 175000 de oameni înscriindu-se în din diviziile și în timp ce unioniștii s-au înrolat în ale < ref> Miezul grupării voluntarilor irlandezi care se opuneau oricărei susțineri acordate Regatului Unit împreună cu au declanșat o insurecție armată antibritanică în 1916 denumită Aceasta a început la 24 aprilie 1916 cu o declarație de independență După o săptămână de lupte grele duse în principal în Dublin rebelii care mai supraviețuiau au fost obligați să capituleze Majoritatea au fost închiși și cincisprezece dintre ei inclusiv majoritatea liderilor au fost executați pentru trădarea Regatului Unit Între aceștia s-au numărat astăzi recunoscut ca primul președinte al Irlandei și părinte fondator al Irlandei moderne precum și socialist și fondator al sindicatului și mișcărilor muncitorești irlandeză și scoțiană care a fost general în timpul răscoalei și rănit Acest eveniment a avut un efect profund asupra opiniei publice din Irlanda În ianuarie 1919 după 73 dintre cele 106 de locuri de parlamentari din Irlanda erau membri ai partidului Sinn Féin care au refuzat să-și ia locurile din Camera Comunelor În schimb ei au format un parlament irlandez denumit Acest Dáil din ianuarie 1919 a emis o declarație de independență și a proclamat Republica Irlandeză Această Declarație a fost în principal o reafirmare a Proclamației din 1916 cu stipularea adițională că Irlanda nu mai era parte a Regatului Unit Noua Republică Irlandeză nu a fost recunoscută pe plan internațional decât de Rusia Sovietică< ref> guvernul acestui sat a trimis o delegație în frunte cu la din 1919 dar ea nu a fost primită După și armistițiul semnat în iulie 1921 representanții guvernului britanic și delegații irlandezi în frunte cu și au negociat la Londra Tratatul Anglo-Irlandez între 11 octombrie și 6 decembrie 1921 Delegații irlandezi și-au stabilit cartierul general la în și aici s-a luat în discuții private la 5 decembrie hotărârea de a recomanda Tratatul camerei Dáil Éireann care l-a ratificat cu o majoritate mică Conform Tratatului la 6 decembrie 1922 întreaga insulă Irlanda devenea un dominion britanic autonom denumit Statul Liber Irlandez Saorstát Éireann Conform avea opțiunea de a ieși la exact o lună după aceea din Statul Liber Irlandez și de a reveni la Regatul Unit În această perioadă puterile Parlamentului Statului Liber Irlandez și ale Consiliului Executiv al Statului Liber Irlandez urmau să nu se extindă și asupra Irlandei de Nord Irlanda de Nord și-a exercitat imediat acest drept conform tratatului părăsind noul dominion și readerând la Regatul Unit la 8 decembrie 1922 În memoriul adresat regelui se cerea „ca puterile Parlamentului și Guvernului Statului Liber Irlandez să nu se mai extindă asupra Irlandei de Nord< ref> Statul Liber Irlandez a fost o monarhie constituțională regele său fiind monarhul britanic Exista un un parlament bicameral un cabinet denumit „Consiliul Executiv și un prim ministru denumit „președintele Consiliului Executiv Războiul Civil Irlandez a fost o consecință a înființării Statului Liber Irlandez Forțele ce se opuneau tratatului în frunte cu Éamon de Valera obiectau că acceptarea Tratatului însemna abolirea Republicii Irlandeze din 1919 căreia îi juraseră credință susținând în public că „poporul nu are dreptul de a greși Ei se opuneau cel mai mult ideii că statul rămâne parte a Imperiului Britanic și că membrii Parlamentului Statului Liber sunt obligați să depună ceea ce ei considerau a fi un jurământ de credință regelui britanic Forțele pro-tratat în frunte cu susțienau că tratatul „nu dă libertatea supremă la care aspiră și pe care o dezvoltă toate națiunile ci libertatea de a o obține La începutul războiului IRA s-a împărțit în două tabere un IRA pro-tratat și un IRA pro-tratat s-a desființat și s-a integrat în noua Din lipsa unei structuri eficiente de comandă a IRA anti-tratat și din cauza tacticilor defensive folosite în tot războiul Michael Collins și forțele sale pro-tratat au reușit să strângă o armată de zeci de mii de veterani ai Primului Război Mondial din regimentele irlandeze ale Armatei Britanice lăsate la vatră în 1922 capabile să îi copleșească pe opozanții tratatului Aprovizionarea britanică cu artilerie avioane mitraliere și muniție s-a adăugat la avantajul forțelor pro-tratat și amenințarea revenirii forțelor Coroanei în Statul Liber a înlăturat orice îndoială privind necesitatea punerii în aplicare a tratatului Lipsa susținerii publice pentru forțele anti-tratat denumite adesea Irregulars „neregulații și hotărârea guvernului de a le supune au contribuit la înfrângerea lor Constituția din 1937 După un la 29 decembrie 1937 a intrat în vigoare noua Bunreacht na hÉireann Ea a înlocuit Constituția Statului Liber și a denumit statul Irlanda sau Éire în irlandeză Articolele 2 și 3 ale Constituției afirmau o revendicare teritorială asupra întregii insule considerând diviziarea Irlandei prin din 1922 nelegitimă Fostul guvern al Statului Liber Irlandez acționase în vederea abolirii formale a funcției de guvernator general cu câteva luni înaintea intrării în vigoare a noii Constituții Deși Constituția înființa funcția de rămânea deschisă întrebarea dacă Irlanda este republică Diplomații erau acreditați la rege dar președintele exercita funcțiunile interne ale unui șef de stat< ref> De exemplu președintele promulga noile legi în virtutea autorității sale fără referire la rege George al VI-lea rămânea însă un „organ stipulat în legea statutară în timpul celui de al Doilea Război Mondial perioadă denumită de irlandezi în Legătura cu monarhia a încetat prin adoptarea care a intrat în vigoare la 18 aprilie 1949 și care declara că statul este o republică Ulterior Legea Coroanei Irlandei a fost abrogată oficial în Irlanda printr-o Lege de Revizuire a Legii Statutare cutumele irlandeze dinaintea uniunii în 1962 Irlanda era la acea vreme tehnic membră a Commonwealth-ului după independență și până la declararea republicii la 18 aprilie 1949 La acea vreme trecerea la republică a unui stat membru ducea automat la excluderea sa din Commonwealth La 10 zile după declararea ca republică a Irlandei legea a fost modificată prin din 28 aprilie 1949 permițând și republicilor să adere Irlanda nu a cerut însă reprimirea sa Istoria recentă Irlanda a devenit membră a Națiunilor Unite în decembrie 1955 după ce îi fusese refuzată aderarea din cauza neutralității din timpul războiului și a nesusținerii cauzei Aliaților Interesul către aderarea la s-a dezvoltat în Irlanda în anii 1950 luându-se în considerație și aderarea la Cum și Regatul Unit intenționa să adere la CEE Irlanda a cerut oficial aderarea în iulie 1961 din cauza legăturilor economice substanțiale cu Regatul Unit Membrii fondatori ai CEE au rămas însă sceptici privind capacitatea economică și neutralitatea Irlandei dar și din cauza politicilor protecționiste Criza economică de la sfârșitul anilor 1970 a fost alimentată de bugetul abolirea impozitului pe autovehicule excesul de creditare și instabilitatea economică globală Au existat schimbări importante de politică din 1989 cu reformă economică scăderi de taxe reformă a asigurărilor sociale o creștere a competitivității și o interdicție a finanțării consumului prin credite Această politică a fost începută în 1989–1992 de guvernul Fianna Fáil și a fost continuată de guvernele Fianna Fáil și Laburist Irlanda a devenit una dintre economiile cu cele mai rapide creșteri la sfârșitul anilor 1990 fiind denumită ceea ce a durat până la În chestiunea Irlandei de Nord guvernele britanic și irlandez au încercat să găsească o rezolvare pașnică a conflictului violent în care erau implicate numeroase trupe paramilitare și Armata Britanică în Irlanda de Nord conflict denumit „ Un acord de pace pentru Irlanda de Nord denumit a fost aprobat în 1998 prin referendumuri în cele două părți ale insulei Ca parte a acordului de pace revendicarea teritorială asupra Irlandei de Nord din articolele 2 și 3 ale Constituției Irlandei au fost abrogate prin referendum Geografie Statul se întinde pe o arie ce ocupă cinci șesimi din insula Irlanda restul teritoriului insulei fiind ocupat de Irlanda de Nord Insula este mărginită la nord și la vest de Oceanul Atlantic și la nord-est de La est Marea Irlandei o leagă de Oceanul Atlantic prin și la sud-est În zona de vest peisajul constă mai ales din faleze abrupte dealuri și munți Câmpiile din centru sunt acoperite cu depozite glaciale de argile și nisip precum și de zone mlăștinoase întinse și câteva lacuri Cel mai înalt punct este aflat în lanțul muntos din sud-vest care străbate câmpia centrală este cel mai lung râu din Irlanda cu o lungime de Coasta vestică este mai accidentată ca cea estică cu numeroase insule peninsule capuri și golfuri Înainte de sosirea primilor coloniști în Irlanda acum 9000 de ani teritoriul era acoperit mai ales de păduri de stejar frasin ulm alun tisă și alți arbori indigeni Condițiile ideale de sol precipitațiile abundente și clima blândă dau Irlandei cele mai ridicate rate de creștere a pădurilor din Europa Șirurile de copaci utilizate prin tradiție pentru a defini limitele proprietăților sunt un important înlocuitori pentru habitatul forestier reprezentând un refugiu pentru flora sălbatică și pentru numeroase specii de insecte păsări și mamifere< ref> Agricultura se practică pe circa 64% din suprafața totală a țării Lunga istorie de producție agricolă cuplată cu metodele moderne de agricultură cum ar fi utilizarea de pesticide și îngrășăminte a pus o mare presiune pe biodiversitate< ref> Clima Oceanul Atlantic și influența Curentului Golfului afectează vremea și clima în Irlanda Cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată în Irlanda a fost de la 26 iunie 1887 la din Kilkenny în timp ce minima istorică națională este de înregistrată la din Sligo Politică Irlanda este o republică parlamentară Oireachtas este legislativul național bicameral compus din cele două camere Senatul în și Reședința oficială a președintelui Irlandei este iar camerele parlamentului se întrunesc la din Dublin Președintele este șeful statului și este ales pentru un mandat de șapte ani numărul maxim de mandate fiind de două Președintele are rol decorativ având însă și câteva puteri constituționale în cadrul Funcția sa are discreție absolută în unele zone cum ar fi contestarea constituționalității unor propuneri de legi la Curta Supremă Funcția de șef al guvernului se numește Acesta este numit în funcție de președinte după nominalizarea sa de către Dáil Taoisigh sunt de obicei liderul partidului cu cele mai multe locuri în legislativ obținute prin alegerile naționale A devenit frecventă practica formării de întrucât din 1989 niciun singur partid nu a mai obținut o majoritate< ref> a preluat funcția de Taoiseach la 9 martie 2011 Senatul are șaizeci de membri dintre care unsprezece sunt numiți de Taoiseach șase sunt aleși de două universități și 43 sunt aleși de reprezentanți ai publicului din liste de candidați alcătuite pe criterii vocaționale Dáil are 166 de membri aleși pe liste electorale pe circumscripții printr-un sistem de reprezentare proporțională și prin Guvernul are numărul de membri limitat prin Constituție la cincisprezece Cel mult doi membri au voie să fie senatori iar Taoiseach vice-prim ministrul și trebuie să fie neapărat aleși în Dáil Dáil trebuie dizolvată în termen de cinci ani de la prima sa întrunire< ref> și alegerile generale pentru Dáil trebuie să aibă loc cel târziu la treizeci de zile după dizolvare Conform alegerile legislative trebuie să se țină la cel mult șapte ani deși legea statutară poate stabili o limită mai strictă Guvernul actual este format de o coaliție în frunte cu cu Enda Kenny ca Taoiseach susținut de cu în funcția de Tánaiste Partidele de opoziție din Dáil sunt precum și mai mulți politicieni independenți Irlanda este stat membru al Uniunii Europene din 1973 dar a ales să rămână în afara Spațiului Schengen Frontiera cu Regatul Unit poate fi traversată liber fără pașaport datorită o zonă cu statut similar spațiului Schengen formată din insulele Irlanda Marea Britanie și Se practică însă legitimarea călătorilor în porturi și aeroporturi Administrația locală Documentul fondator al actualului sistem de administrație publică locală este Acestea cu excepția Regiunii Dublin și a celor trei orașe-comitat sunt împărțite în districte municipale ceea ce a înlocuit vechiul sistem de consilii locale Autoritățile locale sunt însărcinate cu chestiuni cum ar fi planificarea teritoriului administrarea drumurilor locale rețelele de canalizare și bibliotecile publice Circumscripțiile electorale pentru Dáil sunt obligate să urmeze pe cât posibil limitele de comitat Comitatele cu populații mai mari au mai multe circumscripții altele cuprind mai multe comitate dar în general nu întretaie limitele comitatelor Comitatele sunt grupate în opt fiecare având o Autoritate Regională formată din membri delegați de diferitele comitate și orașe din regiune Regiunile nu au niciun rol administrativ ele fiind utile pentru coordonarea politicilor locale și în scopuri statistice Justiția Irlanda are un sistem de justiție bazat pe dreptul comun cu o constituție scrisă care face țara să funcționeze ca o democrație parlamentară Sistemul judiciar este format din și Procesele în care sunt judecate acuzații grave trebuie ținute în fața unui juriu Înalta Curte și Curtea Supremă au autoritate de control judiciar și pot determina compatibilitatea legilor și activității altor instituții ale statului cu Constituția și cu celelalte legi Cu excepția unor cazuri excepționale lucrările instanțelor trebuie să fie publice este clădirea în care își au sediul cele mai importante instanțe penale Ea cuprinde Tribunalul Districtual Metropolitan Dublin Curtea Penală de Apel Curtea Penală de Circuit Dublin și Curtea Penală Centrală denumită colocvial Gardaí este forța civilă de poliție a țării Ea este condusă de Comisarul pentru Garda numit de guvern Majoritatea polițiștilor în uniformă nu poartă arme de foc ei fiind de regulă echipați doar cu bastoane de cauciuc și spray paralizant< ref> Poliția Militară este corpul care anchetează personalul militar și asistă la aplicarea regulamentelor militare în timpul exercițiului și desfășurării trupelor Pe timp de război ea funcționează și pentru controlul traficului pentru a permite desfășurarea rapidă a forțelor dar și controlul refugiaților și prizonierilor de război< ref> Legile cetățeniei Irlandei se referă la „insula Irlanda cuprinzând și insulele mai mici din mările din jur ceea ce o face aplicabilă și în Irlanda de Nord parte a Regatului Unit Astfel persoanele născute în Irlanda de Nord din părinți cetățeni britanici sau irlandezi sau care au drept de rezidență pe insula Irlanda Relațiile externe Relațiile externe sunt substanțial influențate de statutul de membru al Uniunii Europene deși sunt importante și relațiile bilaterale cu Statele Unite și cu Regatul Unit Irlanda a deținut de șase ori cel mai recent în perioada ianuarie–iunie 2013< ref> Irlanda are o tendință independentă în politica externă ea nefiind membră NATO și duce o veche politică de neutralitate Această politică a ajutat să aibă succes în contribuțiile aduse la misiunile de menținere a păcii desfășurate sub egida ONU începând cu 1960 în și apoi în Cipru Liban și în Bosnia și Herțegovina< ref> În ciuda neutralității din al Doilea Război Mondial Irlanda a avut peste 50000 de participanți la război înrolați ca voluntari în armata britanică În timpul Războiului Rece politica militară a Irlandei deși neutră la nivel declarativ a fost apropiată de NATO Infrastructura aeriană a Irlandei este utilizată de armata americană pentru aducerea de personal militar în Irak prin Aeroportul Shannon Acesta a fost utilizat și în timpul din 2001 precum și în Din 1999 Irlanda este membră a programului NATO Parteneriat pentru Pace care are ca scop dezvoltarea încrederii între NATO și statele Europei și fostei Uniuni Sovietice Armata Forțele de Apărare sunt compuse din și Este mică dar bine echipată cu circa 10000 de militari profesioniști angajați permanent și are regulamente cu triplă activare privind participarea armatei în zone de conflict prin care trebuie să existe aprobare de la ONU de la Dáil și de la Guvern Corpul Aerian este componenta aeriană a Forțelor de Apărare și funcționează cu șaisprezece aparate de zbor cu aripi fixe și opt elicoptere Serviciul Naval este marina irlandeză și are opt vase de patrulare și câteva bărci gomflabile și vase de antrenament având echipaje de abordaj foarte bine pregătite capabile de a prelua controlul unui vas precum și o unitate specială de scafandri Deși Serviciul Naval nu are vase grele de luptă toate vasele irlandeze au putere de foc destul de mare Armata cuprinde și Forțele de Apărare de Rezervă cu două componente pentru armată și serviciul naval pentru rezerviști Forțele speciale ale Irlandei sunt unitățile de elită ale care antrenează și operează cu unități internaționale speciale Președintele este comandant suprem al Forțelor de Apărare dar în practică el răspunde în fața Guvernului prin intermediul Economie Dezvoltare Economia irlandeză s-a transformat din anii 1980 dintr-una predominant agrară într-o concentrată pe industrii și servicii de înaltă tehnologie Irlanda a adoptat moneda euro în 2002 împreună cu unsprezece alte state membre ale Uniunii Europene Companii cum ar fi Intel au investit în Irlanda la sfârșitul anilor 1980 urmate fiind de Microsoft și Google Irlanda se clasează pe locul al nouălea în clasamentul celor mai libere economii din lume conform În termeni de PIB pe cap de locuitor Irlanda este una dintre cele mai bogate țări din OECD și din UE Țara se clasează însă sub media OECD în termenii PNB pe cap de locuitor PIBul este semnificativ mai mare decât PNB-ul datorită numărului mare de corporații multinaționale cu sediul în Irlanda Începând cu primii ani din ultimul deceniu al secolului al XX-lea țara a trecut printr-o creștere economică fără precedent alimentată de o creștere a consumului construcțiilor și investițiilor perioadă în care economia irlandeză a căpătat supranumele de Ritmul de creștere a încetinit în 2007 după care s-a spart acumulată în timp s-a spart Ieșirea din recesiune a avut loc în 2010 susținută de o creștere puternică a exporturilor După trei ani de contracție economică economia a crescut în 2011 cu 07% și în 2012 cu 09% În martie 2014 rata șomajului a fost raportată de ca fiind 118% în scădere de la un maxim de 151% atins în februarie 2012< ref> În 2013 Irlanda a fost numită de Forbes „cea mai bună țară pentru făcut afaceri< ref> Irlanda a ieșit din programul de asistență UE-FMI la 15 decembrie 2013< ref> Implementând reduceri de costuri și reforme bugetare și vânzând anumite bunuri Irlanda a reușit să acceseze din nou piețele de creditare De atunci Irlanda a reușit să achiziționeze obligațiuni pe termen lung cu rate-record Comerț și energie Deși corporațiile multinaționale domină sectorul exporturilor din Irlanda la venitul național mai contribuie semnificativ și exporturile din alte surse Activitățile multinaționalelor cu sediul în Irlanda au făcut din ea unul dintre cei mai mari exportatori de agenți farmaceutici aparatură medicală și servicii software din lume Exporturile Irlandei provin și de la activitățile unor mari companii irlandeze cum ar fi Ryanair și și exporturile de resurse minerale Irlanda este al șaptelea cel mai mare producător de concentrați de zinc și al doisprezecelea cel mai mare producător de concentrați de plumb Țara are și zăcăminte importante de gips calcar și cantități mai mici de cupru argint aur baritină și dolomit Turismul contribuie cu circa 4% din PIB și este o sursă importantă de locuri de muncă Alte bunuri exportate sunt produsele agroalimentare vitele carnea de vită produsele lactate și aluminiul Importurile cele mai mari din Irlanda sunt echipamentele de prelucrare a datelor substanțele chimice petrolul și produsele petroliere textilele și îmbrăcămintea Serviciile financiare furnizate de corporațiile multinaționale cu sediul la contribuie și ele la exporturile Irlandei Balanța comercială între exporturi 894 miliarde euro și importuri 455 miliarde euro avea ca rezultat un surplus anual de 439 miliarde de euro în 2010 cel mai mare excedent comercial relativ la PIB din toate țările membre UE< ref> UE este de departe cel mai mare partener comercial al țării către care se fac 579% din exporturi și din care provin 607% din importuri Regatul Unit este cel mai important partener comercial din UE primind 154% din exporturi și dând 321% din importuri În afara UE Statele Unite contribuie cu 232% din exporturi și cu 141% din importuri în 2010 {{Ill|en|ESB Electric Ireland|4ESB}} {{Ill|en|Ervia}} și {{Ill|en|Airtricity}} sunt cei trei principali furnizori de electricitate și de gaze din Irlanda Există 1982 miliarde de metri cubi de zăcăminte confirmate de gaz Extracția gazelor naturale se făcea în trecut în {{Ill|en|Câmpul gazifer de la Kinsale Head|Kinsale Head gas field|Kinsale Head}} până la epuizarea zăcământului {{Ill|en|Câmpul gazifer Corrib|Corrib gas field}} trebuia să intre în funcțiune în 2013-2014 În 2012 câmpul de la {{Ill|en|Barryroe}} a fost confirmat cu o rezervă de până la 16 miliarde de barili cu circa 160 până la 600 milioane recuperabili Acesta ar putea furniza Irlandei întregul necesar de energie timp de până la 13 ani după începerea extracției în 2015-2016 Există eforturi importante de a crește utilizarea energiei sustenabile și regenerabile îndeosebi cu energie eoliană cu numeroase ferme eoliene în construcție unele în scop de export Autoritatea pentru Energie Sustenabilă din Irlanda SEAI a estimat că 65 % din necesarul de energie al țării pe 2011 este produs din surse regenerabile SEAI a raportat și o creștere a eficienței energetice în Irlanda cu o reducere cu 28% a emisiilor de carbon pe gospodărie față de anul maxim 2005 până în 2013< ref> Transporturi Principalele trei aeroporturi internațîonale ale țării sunt {{Ill|en|Aeroportul Dublin|Dublin Airport|Dublin}} {{Ill|en|Aeroportul Shannon|Shannon Airport|Shannon}} și {{Ill|en|Aeroportul Cork|Cork Airport|Cork}} ce deservesc numeroase rute europene și intercontinentale cu zboruri programate sau charter Ruta Londra–Dublin este cea mai circulată rută aeriană internațională din Europa cu 45 milioane de călători în 2006 {{Ill|en|Aer Lingus}} este compania națională a Irlandei deși cea mai mare companie din țară este Ryanair Ryanair este cea mai mare companie aeriană low-cost din Europa a doua cea mai mare după numărul de pasageri și cea mai mare din lume după numărul de pasageri la zboruri internaționale Serviciile feroviare sunt furnizate de către {{Ill|en|Iarnród Éireann}} care operează trenui intercity locale și de marfă în țară Dublin este centrul rețelei feroviare cu două gări principale {{Ill|en|Gara Dublin Heuston|Dublin Heuston railway station|Heuston}} și {{Ill|en|Gara Dublin Connolly|Connolly railway station|Connolly}} cu legături spre marile orașe din țară Serviciul {{Ill|en|Enterprise tren|Enterprise train|Enterprise}} derulat în parteneriat cu {{Ill|en|Căile Ferate Nord-Irlandeze|Northern Ireland Railways}} leagă Dublinul de Belfast Dublin are o rețea de transport public ce cuprinde {{Ill|en|Dublin Area Rapid Transit|4DART}} {{Ill|en|Luas}} {{Ill|en|Dublin Bus}} și {{Ill|en|dublinbikes}} Autostrăzile {{Ill|en|Drum național primar Irlanda|national primary road|drumurile naționale primare}} și {{Ill|en|Drum național secundar|national secondary road|drumurile naționale secundare}} sunt gestionate de către {{Ill|en|National Roads Authority}} în timp ce drumurile regionale și locale sunt administrate de autoritățile publice din jurisdicția respectivă Rețeaua de drumuri este concentrată în principal pe Capitală dar autostrăzile au fost extinse până la marile orașe ca parte din programul de investiții {{Ill|en|Transport 21}} care a dus la terminarea autostrăzilor ce leagă Dublinul de mai multe mari orașe irlandeze între care Cork Limerick Waterford și Galway În Dublin s-au concentrat și alte mari proiecte de infrastructură cum ar fi podurile cu taxă {{Ill|en|East-Link Dublin|4East Link}} și {{Ill|en|West-Link}} precum și {{Ill|en|Dublin Port Tunnel}} {{Ill|en|Tunelul Jack Lynch|Jack Lynch Tunnel}} pe sub {{Ill|en|Râul Lee Irlanda|River Lee Ireland|Râul Lee}} din Cork și {{Ill|en|tunelul Limerick|Limerick Tunnel}} pe sub {{Ill|en|râul Shannon|River Shannon}} sunt principalele două mari proiecte în afara Dublinului Sunt în curs de execuție mai multe șosele de centură în alte zone urbane Demografie Cercetările genetice sugerează că primii coloniști au imigrat din Peninsula Iberică după cea mai recentă eră glaciară După mesolitic neolitic și Epoca Bronzului aceștia au introdus o cultură și o limbă celtică Moștenirea generică a imigranților din cele două epoci din urmă încă mai stă la baza genomului majorității irlandezilor Tradiția gaelică s-a extins și a devenit în timp dominantă Irlandezii au o combinație de origini gaelică nordică anglo-normandă engleză scoțiană franceză și galeză Populația Irlandei se ridica în 2011 la {{formatnum4588252}} de locuitori în creștere cu 82% față de 2006 În 2011 Irlanda avea cea mai mare rată a natalității din Uniunea Europeană 16 nașteri la mia de locuitori În 2012 351% din nașteri erau de la femei necăsătorite Ratele anuale de creștere demografică au depășit 2% în perioada dintre recensăminte 2002–2006 fapt atribuit atât sporului natural mare cât și imigrației Această rată a mai scăzut în perioada dintre recensămintele următoare 2006–2011 cu o modificare procentuală medie anuală de 16% La momentul recensământului din 2011 numărul locuitorilor neirlandezi a fost înregistrat la {{formatnum544357}} cuprinzând 12% din populația totală Aceasta înseamnă aproape de 25 ori mai mult ca numărul de locuitori neirlandezi înregistrat la recensământul din 2002 {{formatnum224261}} când s-a pus pentru prima oară întrebarea referitoare la naționalitate Cele mai mari cinci comunități minoritare sunt polonezii {{formatnum122585}} britanicii {{formatnum112259}} lituanienii {{formatnum36683}} letonii {{formatnum20593}} și nigerienii {{formatnum17642}} {{Cele mai mari orașe din Irlanda}} Limbi Irlandeza este „limba națională conform constituției dar limba dominantă este engleza La recensământul din 2006 39% din locuitori se considerau competenți la limba irlandeză Irlandeza se vorbește ca limbă comunitară doar în câteva zone rurale aflate mai ales în vestul țării denumite împreună {{Ill|en|Gaeltacht}} Cu excepția regiunilor din Gaeltacht semnele de circulație sunt de regulă bilingve Majoritatea anunțurilor publice și mass-media sunt însă doar în engleză Publicațiile guvernamentale sunt disponibile în ambele limbi iar cetățenii au dreptul de a se adresa statului și în irlandeză Există mass-media în irlandeză în domeniul televiziunii TG4 radioului de exemplu {{Ill|en|RTÉ Raidió na Gaeltachta}} și al presei scrise de exemplu {{Ill|en|Foinse}} În Forțele de Apărare ale Irlandei toate comenzile de marș și mânuirea armei se dau în irlandeză Ca urmare a imigrației polona este cea mai vorbită limbă în Irlanda după engleză și irlandeză Se mai vorbesc și alte limbi central-europene anume ceha maghiara și slovaca precum și limbi baltice lituaniana și letona Alte limbi vorbite în Irlanda sunt {{Ill|en|Shelta}} combinație de engleză cu irlandeză vorbită de populațiile nomade denumite {{Ill|en|Irish Travellers}} și un dialect de scots vorbit de unii dintre urmașii coloniștilor scoțieni din Donegal Majoritatea elevilor de gimnaziu aleg să învețe una sau două limbi străine Limbile disponibile pentru Certificatul Junior și Certificatul de Ieșire sunt franceza germana italiana și spaniola; elevii care studiază pentru Certificatul de Ieșire pot studia și araba japoneza suedeza finlandeza și rusa Unele școli secundare mai oferă și cursuri de greaca veche ebraică și latină Studiul limbii irlandeze este obligatoriu pentru elevii de la Certificatul de Ieșire dar unii pot fi exceptați în anumite cazuri cum ar fi dificultăți de învățare sau intrarea în țară după vârsta de 11 ani Sănătate Deși sistemul sanitar irlandez este constant criticat de politicieni și de cetățeni Irlanda are unul dintre cele mai dezvoltate sisteme sanitare din lume iar profesioniștii care activează în cadrul lui sunt bine pregătiți Îngrijirea sanitară în Irlanda este furnizată atât de un sistem public cât și de sisteme private {{Ill|en|Ministrul Sănătății Irlanda|Minister for Health Ireland|Ministrul Sănătății}} are responsabilitatea de a stabili politica de ansamblu a sistemului sanitar Fiecare locuitor al Irlandei are dreptul la îngrijire sanitară prin sistemul public administrat de un {{Ill|en|Health Service Executive}} și finanțat din impozite O persoană poate fi obligată să plătească o taxă suplimentară pentru anumite tipuri de servicii sanitare; aceasta depinde de venitul persoanei de vârstă de afecțiunea pe care o tratează și de eventualele disabilități de care suferă Toate serviciile de maternitate și îngrijire a copiilor de până la 6 luni sunt gratuite Serviciile de urgență sunt furnizate pacienților care se prezintă la camera de gardă a unui spital dar persoanele ce se prezintă la camera de gardă fără recomandarea generalistului pot fi taxate cu suma de 100 de euro În unele circumstanțe această taxă nu este impusă sau poate fi recuperată Persoanele care dețin un card european de asigurări de sănătate au dreptul la tratamente gratuite și internare în paturi publice în spitalele de stat sau de voluntariat Tratamentele ambulatorii sunt furnizate tot gratuit Majoritatea pacienților cu venit mediu sau peste mediu sunt însă obligați să achite anumite taxe Sunt disponibile și asigurări private de sănătate Speranța medie de viață în Irlanda era în 2012 de 81 de ani media OECD fiind în acel an de 80 de ani cu 782 ani pentru bărbați și 836 ani pentru femei și o rată a mortalității infantile foarte scăzută 35 la mia de nașteri Sistemul sanitar irlandez a fost clasat în 2012 pe locul al 13 din 34 de țări europene conform European Health Consumer Index produs de {{Ill|en|Health Consumer Powerhouse}} Același raport clasează rezultatele sistemului sanitar irlandez ca având pe locul opt dar la accesibilitate îl pune doar pe locul 21 Educație Irlanda are trei niveluri de educație primară secundară și superioară Sistemele de educație sunt în mare parte sub îndrumarea Guvernului prin intermediul {{Ill|en|Ministerul Educației și Aptitudinilor|Minister for Education and Skills|Ministerului Educației și Aptitudinilor}} Școlile primare și secundare recunoscute trebuie să adere la curriculumul stabilit de autorități Educația este obligatorie între vârstele de șase și cincisprezece ani iar copiii de până la optsprezece ani trebuie să termine primii trei ani de învățământ secundar inclusiv să dea un examen pentru {{Ill|en|Certificat Junior|Junior Certificate}} {{Ill|en|Certificatul de Ieșire|Irish Leaving Certificate}} primit după doi ani de studiu este ultimul examen al ciclului secundar Cei care doresc să urmeze învățământul superior dau de regulă acest examen accesul la cursurile universitare fiind în general permis pe baza celor mai mari șase note primite la acest examen Diplomele de educație superioară sunt conferite de cel puțin 38 de instituții de învățământ superior inclusiv colegiile constituente sau colegiile legate ale șapte universități plus alte instituții desemnate de Consiliul pentru Învățământ Superior și Diplome de Pregătire {{Ill|en|Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor|Programme for International Student Assessment}} coordonat de OCDE clasează Irlanda pe locul al patrulea la citit pe al nouălea la științe și pe al treisprezecelea la matematică între țările OCDE pe anul 2012 În 2006 elevii irlandezi de 15 ani au fost clasați pe locul al doilea în UE la capitolul alfabetizare la citire lectură Irlanda are cel mai mare număr de universități în Top 500 pe cap de locuitor Învățământul primar secundar și superior sunt toate gratuite în Irlanda pentru toți cetățenii Uniunii Europene Se plătesc însă serviciile pentru studenți și examinările cu certificare Religie {{bar box |title Religia în Irlanda |titlebarddd |left1Religion |right1Percent |floatright |bars {{bar percent|romano-catolicism|blue|842}} {{bar percent|fără religie|yellow|62}} {{bar percent|protestantism|lightblue|46}} {{bar percent|islam|green|11}} {{bar percent|Altele|black|28}} }} Libertatea religioasă este un drept garantat prin Constituție Religia predominantă este creștinismul cel mai mare cult creștin fiind Biserica Romano-Catolică În 2011 842% din locuitori se identificau ca romano-catolici 46% ca protestanți sau de altă confesiune creștină 11% ca musulmani și 62% ca persoane fără religie – aceștia din urmă reprezentând astfel cel mai mare grup după romano-catolici Conform unui studiu realizat de {{Ill|en|Universitatea Georgetown|Georgetown University}} Irlanda are una dintre cele mai mari rate de participare la liturghie din Occident În 2006 participarea la liturghie era de 13% dar există și o reducere a participării săptămânale de la 81% în 1990 la 48% în 2006 declinul fiind însă în curs de stabilizare În 2011 participarea săptămânală la liturghie era în Dublin de doar 18% fiind și mai scăzută la generația tânără {{Ill|en|Biserica Irlandei|Church of Ireland}} de confesiune anglicană este al doilea cult creștin Și numărul membrilor acesteia au scăzut de-a lungul secolului al XX-lea dar recent a început să crească la fel ca și cel al altor culte creștine mici Alte culte protestante importante sunt presbiterienii și metodiștii Imigrația a contribuit și la o creștere a populației musulmane și hinduiste Ca procentaje creștinismul ortodox și islamul sunt cultele cu cea mai rapidă creștere de 100% respectiv 70% Sfinții protectori ai Irlandei sunt {{Ill|en|Sfântul Patrick|Saint Patrick}} {{Ill|en|Brigid din Kildare|Brigid of Kildare|Sfânta Bridget}} și {{Ill|en|Columba|4Sfânta Columba}} Sfântul Patrick este singurul recunoscut pe scară largă ca sfânt protector al țării Ziua Sfântului Patrick se sărbătorește la 17 martie în Irlanda și în străinătate ca zi națională a tuturor irlandezilor cu parade și alte sărbători Ca și în cazul altor state europene predominant catolice Irlanda a trecut printr-o perioadă de secularizare legală spre sfârșitul secolului al XX-lea În 1972 articolul Constituției care denumea anumite grupuri religioase a fost șters prin Amendamentul al V-lea aprobat prin referendum Încă mai rămâne însă articolul 44 Statul recunoaște că omagiul venerației publice se datorează Atotputernicului Dumnezeu Numele Său va fi ținut cu respect și se va respecta și cinsti religia Articolul stabilește însă și libertatea religiei interzice finanțarea de stat a oricărei religii interzice statului să facă discriminări pe baze religioase și impune tratament egal față de școlile confesionale și laice Studiul religiei a fost introdus ca materie opțională pentru Certificatul Junior în 2001 Deși multe școli sunt administrate de organizații religioase în rândul generațiilor tinere există o tendință secularistă Școlile religioase nu au dreptul să facă discriminări între elevi pe baze religioase Există un sistem aprobat de preferințe în care elevii ce aparțin religiei oficiale a școlii pot fi acceptați înaintea celor de alte religii dar numai în cazul în care cota de elevi a școlii a fost deja atinsă Cultura Cultura Irlandei a fost timp de multe secole una predominant gaelică irlandezii fiind și acum unul dintre cele șase {{Ill|en|popoare celtice|Celtic nations}} principale După invazia anglo-normandă din secolul al XII-lea și apoi după cucerirea britanică treptată și colonizarea care a urmat începând cu secolul al XVI-lea Irlanda a fost influențată și de cultura engleză și scoțiană Ca urmare cultura irlandeză deși distinctă în multe aspecte are și caracteristici comune cu {{Ill|en|anglosfera|Anglosphere}} cu {{Ill|en|Europa catolică|Catholic Europe}} și cu alte regiuni locuite de popoare de origine celtică {{Ill|en|Diaspora irlandeză|Irish diaspora}} una dintre cele mai mari și mai răspândite din lume a contribuit la globalizarea culturii irlandeze producând numeroase personalități artistice muzicale și științifice Literatura Irlanda a adus o importantă contribuție literaturii universale atât în limba engleză cât și în cea irlandeză Opera literară modernă irlandeză de ficțiune a început odată cu publicarea în 1726 a romanului Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift Printre alți scriitori importanți din secolul al XVIII-lea se numără {{Ill|en|Laurence Sterne}} cu Viața și opiniile lui Tristram Shandy gentleman și {{Ill|en|Oliver Goldsmith}} cu {{Ill|en|Vicarul din Wakefield|The Vicar of Wakefield}} În secolul al XIX-lea s-au remarcat numeroși romancieri irlandezi între care {{Ill|en|Maria Edgeworth}} {{Ill|en|John Banim}} {{Ill|en|Gerald Griffin}} {{Ill|en|Charles Kickham}} {{Ill|en|William Carleton}} {{Ill|en|George A Moore|4George Moore}} și {{Ill|en|Somerville și Ross|Somerville and Ross}} Bram Stoker a rămas celebru ca autor al romanului Dracula din 1897 James Joyce 1882–1941 și-a publicat cea mai faimoasă operă Ulise în 1922 o interpretare a Odiseei cu acțiunea în Dublin {{Ill|en|Edith Anna Somerville|4Edith Somerville}} a continuat să scrie după moartea partenerei sale {{Ill|en|Violet Florence Martin|4Martin Ross}} în 1915 Dublineza {{Ill|en|Annie M P Smithson}} a fost una dintre mai mulții autori care au scris pentru iubitorii de ficțiune romantică în anii 1920 și 1930 După al Doilea Război Mondial romane de succes au fost publicate printre alții de Brian ONolan sub pseudonimul {{Ill|en|Flann OBrien}} {{Ill|en|Elizabeth Bowen}} și {{Ill|en|Kate OBrien}} În ultimele decenii ale secolului al XX-lea {{Ill|en|Edna OBrien}} {{Ill|en|John McGahern}} {{Ill|en|Maeve Binchy}} {{Ill|en|Joseph O'Connor}} {{Ill|en|Roddy Doyle}} {{Ill|en|Colm Tóibín}} și {{Ill|en|John Banville}} au ieșit în evidență ca romancieri {{Ill|en|Patricia Lynch}} 1898–1972 a fost o prolifică autoare pentru copii dar și {{Ill|en|Eoin Colfer}} a avut recent un succes deosebit în acest gen literar În genul povestirii formă de literatură preferată de numeroși scriitori irlandezi cele mai importante figuri au fost {{Ill|en|Seán Ó Faoláin}} {{Ill|en|Frank O'Connor}} și {{Ill|en|William Trevor}} Între poeții irlandezi de seamă se numără {{Ill|en|Patrick Kavanagh}} {{Ill|en|Thomas McCarthy poet|4Thomas McCarthy}} {{Ill|en|Dermot Bolger}} și laureații Premiului Nobel pentru Literatură William Butler Yeats și {{Ill|en|Seamus Heaney}} născut în Irlanda de Nord dar locuitor al Dublinului În limba irlandeză cei mai importanți scriitori sunt {{Ill|en|Pádraic Ó Conaire}} {{Ill|en|Máirtín Ó Cadhain}} {{Ill|en|Séamus Ó Grianna}} și {{Ill|en|Nuala Ní Dhomhnaill}} Istoria teatrului irlandez începe odată cu expansiunea administrației engleze în Dublin la începutul secolului al XVII-lea și de atunci Irlanda a avut importante contribuții la teatrul anglofon În istoria lor timpurie producțiile teatrale din Irlanda tindeau să slujească obiectivelor politice dar pe măsură ce se deschideau mai multe teatre și pe măsură ce publicul creștea au început să fie jucate spectacole din ce în ce mai diverse Multe teatre din Dublin și-au dezvoltat legături cu echivalentele lor londoneze iar producțiile britanice își găseau frecvent locul pe scena irlandeză Majoritatea dramaturgilor irlandezi însă mergeau în străinătate pentru a se remarca În secolul al XVIII-lea {{Ill|en|Oliver Goldsmith}} și {{Ill|en|Richard Brinsley Sheridan}} au fost doi dintre cei mai de succes dramaturgi ai scenei londoneze din vremea lor La începutul secolului al XX-lea companiile de teatru s-au dedicat mai mult punerii în scenă de piese irlandeze și a început o dezvoltare a domeniului de la dramaturgi la regizori și actori ceea ce a permis multor autori irlandezi să învețe arta și să-și creeze o reputație în Irlanda mai mult decât în Marea Britanie sau în Statele Unite Urmând tradiția unor mari autori în principal Oscar Wilde și laureații Premiului Nobel pentru Literatură George Bernard Shaw 1925 și Samuel Beckett 1969 dramaturgi ca {{Ill|en|Seán O'Casey}} {{Ill|en|Brian Friel}} {{Ill|en|Sebastian Barry}} {{Ill|en|Brendan Behan}} {{Ill|en|Conor McPherson}} și {{Ill|en|Billy Roche}} au avut succes Alți dramaturgi irlandezi ai secolului al XX-lea sunt {{Ill|en|Denis Johnston}} {{Ill|en|Thomas Kilroy}} {{Ill|en|Tom Murphy dramaturg|Tom Murphy playwright|Tom Murphy}} {{Ill|en|Hugh Leonard}} {{Ill|en|Frank McGuinness}} și {{Ill|en|John B Keane}} Muzică și dans {{Ill|en|Muzică populară irlandeză|Folk music of Ireland|Muzica tradițională irlandeză}} a rămas vibrantă în ciuda forțelor culturale globalizatoare și păstrează numeroase aspecte tradiționale Ea a influențat diferite genuri muzicale cum ar fi country-ul american și muzica roots și până la un punct și rockul modern Uneori ea s-a combinat cu stiluri ca rock-and-roll și punk rock Irlanda a produs și mulți artiști cunoscuți pe plan internațional în alte genuri cum ar fi rock pop jazz și blues Există mai multe ansambluri de muzică clasică în țară cum ar fi {{Ill|en|RTÉ Performing Groups}} Irlanda are trei organizații de operă Opera Ireland produce opere elaborate la Dublin Opera Theatre Company ține turnee de cameră în toată țara; {{Ill|en|Festivalul de Operă de la Wexford|Wexford Festival Opera}} care promovează opere mai puțin cunoscute are loc anual în octombrie și noiembrie Irlanda a participat la Concursul Muzical Eurovision începând cu 1965 L-a câștigat pentru prima oară în 1970 când {{Ill|en|Dana Rosemary Scallon|4Dana}} s-a prezentat cu cântecul {{Ill|en|All Kinds of Everything}} De atunci Irlanda a câștigat concursul de încă șapte ori cel mai mare număr de victorii al oricărei țări Fenomenul {{Ill|en|Riverdance}} a început ca spectacol de pauză la concursul din 1994 Dansul irlandez se poate împărți în dans social și dans de performanță Dansurile sociale se pot împărți în céilí și {{Ill|en|Set dance|4set dance-uri}} Acestea din urmă sunt {{Ill|en|Cadril|quadrilles|cadriluri}} dansate de patru perechi așezate în pătrat în timp ce {{Ill|en|céilí|Ceili dance|dansurile céilí}} se execută în diferite formații de la o singură pereche la 16 persoane Există și numeroase diferențe stilistice între cele două forme Dansul social irlandez este o tradiție vie variații ale fiecărui dans fiind întâlnite în diverse forme pe teritoriul țării În unele locuri dansurile sunt intenționat modificate și se dezvoltă noi dansuri Dansul de performanță este denumit tradițional step {{Ill|en|Step irlandez|Irish stepdance|Stepul irlandez}} popularizat de show-ul Riverdance este notabil pentru mișcările rapide din picioare cu corpul și brațele în mare parte nemișcate Stepul solo este în general caracterizat prin ținerea părții superioare a corpului în mișcări limitate dar nu rigid brațe drepte și mișcări rapide și precise ale picioarelor Dansurile solo pot fi fie în „pantof moale fie în „pantof tare Arhitectura Irlanda are o gamă foarte largă de construcții care dăinuie în diferite stări de conservare datând începând cu perioada neolitică cum ar fi {{Ill|ne|Brú na Bóinne}} {{Ill|en|dolmenul Poulnabrone|Poulnabrone dolmen}} {{Ill|en|Piatra Castlestrange|Castlestrange stone}} {{Ill|en|Piatra Turoe|Turoe stone}} și {{Ill|en|cercul de piatră Drombeg|Drombeg stone circle}} Întrucât romanii nu au cucerit niciodată Irlanda arhitectură de origine greco-romană este extrem de rară În schimb țara a trecut printr-o perioadă lungă de arhitectură a Epocii Fierului {{Ill|en|Turnul rotund irlandez|Irish round tower}} își are originea la începutul Evului Mediu Creștinismul a introdus case monastice simple cum ar fi {{Ill|en|Clonmacnoise}} {{Ill|en|Skellig Michael}} și {{Ill|en|catedrala și mănăstirea din insula Scattery|Scattery Island Cathedral and Monastery|insula Scattery}} O similitudine stilistică s-a remarcat și între aceste duble mănăstiri și cele ale copților din Egipt Regii și aristocrații gaelici ocupau {{Ill|en|Cetate inelară|ringfort|cetăți inelare}} sau {{Ill|en|crannóg}}-uri Reformele eclesiastice din secolul al XII-lea aduse de cistercieni au stimulat o influență continentală cu {{Ill|en|Arhitectură romanescă|Romanesque architecture|stilul romanesc}} prezent la mănăstirile {{Ill|en|Mănăstirea Mellifont|Mellifont Abbey|Mellifont}} {{Ill|en|Mănăstirea Boyle|Boyle Abbey|Boyle}} și {{Ill|en|Mănăstirea Tintern Wexford|Tintern Abbey County Wexford|Tintern}} Așezările gaelice nu erau mai mari decât niște proto-orașe monastice cum ar fi {{Ill|en|Kells Meath|Kells County Meath|Kells}} unde și astăzi aranjamentul străzilor mai păstrează din conturul circular inițial Orașe mai mari s-au dezvoltat doar după perioada invaziilor vikingilor Marile {{Ill|en|Longphort}}-uri vikinge cetăți-porturi se aflau pe coastă cu mici așezări fluviale mai în adâncul continentului cum ar fi {{Ill|en|Longford}} Castele au fost construite de normanzi după sfârșitul secolului al XII-lea cum ar fi {{Ill|en|castelul Dublin|Dublin Castle}} și {{Ill|en|castelul Kilkenny|Kilkenny Castle}} și tot atunci a fost introdus conceptul de oraș-târg planificat și înconjurat de zid care a dobândit statut legal și drepturi speciale printr-o cartă tipic feudală Aceste carte guvernau anume organizarea acestor orașe Au urmat două valuri importante de orașe planificate primul fiind orașele-plantație din secolele al XVI-lea și al XVII-lea utilizate ca mecanism pentru regii englezi din dinastia Tudor pentru a suprima insurgența locală urmată de orașele nobiliare din secolul al XVIII-lea Între orașele planificate ridicate în vremea normanzilor și care mai dăinuie se numără Drogheda și {{Ill|en|Youghal}}; orașe-plantație sunt {{Ill|en|Portlaoise}} și {{Ill|en|Portarlington Laois|Portarlington County Laois|Portarlington}}; orașe planificate de secol al XVIII-lea bine păstrate sunt {{Ill|en|Westport Mayo|Westport County Mayo|Westport}} și {{Ill|en|Ballinasloe}} Aceste episoade de construcție planificată stau la originea majorităților orașelor actuale din țară Tot normanzii au introdus și catedrale {{Ill|en|Arhitectură gotică|Gothic architecture|gotice}} cum ar fi {{Ill|en|Catedrala „Sfântul Patrick din Dublin|St Patricks Cathedral Dublin|St Patricks}} Franciscanii erau o organizație dominantă în domeniul mănăstirilor în Evul Mediu Târziu în timp ce casele elegante cu turn cum ar fi {{Ill|en|castelul Bunratty|Bunratty Castle}} au fost construite de aristocrația gaelică și normandă Numeroase clădiri religioase au fost ruinate în cursul {{Ill|en|Dizolvarea mănăstirilor în Anglia|Dissolution of the Monasteries|dizolvării mănăstirilor}} în timpul lui Henric al VIII-lea După Restaurație {{Ill|en|palladianism|4palladianismul}} și {{Ill|en|rococo|4rococo-ul}} în special la casele de la țară au invadat Irlanda la inițiativa lui {{Ill|en|Edward Lovett Pearce}} {{Ill|en|Clădirea Parlamentului Irlandez|Irish Houses of Parliament|Clădirea Parlamentului}} fiind cel mai semnificativ exemplu Cu ridicarea clădirilor cum ar fi {{Ill|en|Casa vămii din Dublin|The Custom House|casa vămii}} {{Ill|en|Four Courts}} {{Ill|en|Poșta Generală Dublin|General Post Office Dublin|Poșta Generală}} și {{Ill|en|Hanurile Regale|Kings Inns}} stilurile neoclasic și {{Ill|en|Arhitectură georgiană|Georgian architecture|georgian}} au înflorit mai ales în Dublin Începând cu biserica art deco de sorginte americană de la {{Ill|en|Turners Cross Cork|4Turners Cross}} din 1927 arhitectura irlandeză a urmat tendințele internaționale către stiluri moderne și elegante începând cu secolul al XX-lea Construcții recente sunt reamenajarea cartierului {{Ill|en|Ballymun}} și o extensie urbană a Dublinului de la {{Ill|en|Adamstown Dublin|4Adamstown}} De la reînființarea {{Ill|en|Dublin Docklands Development Authority}} în 1997 zona {{Ill|en|Docurile din Dublin|Dublin Docklands|Docurilor din Dublin}} a fost redezvoltată pe scară largă construindu-se și {{Ill|en|Convention Centre Dublin}} și {{Ill|en|Teatrul Grand Canal|Grand Canal Theatre}} Terminat în 2008 turnul {{Ill|en|the Elysian}} din Cork este cea mai înaltă clădire cu etaje din țară cea mai înaltă clădire de pe insulă fiind {{Ill|en|Turnul Obel|Obel Tower}} din Belfast Irlanda de Nord cu o înălțime de {{dim|71|m}} depășind {{Ill|en|Primăria Cork|Cork County Hall}} Mass-media {{Ill|en|Raidió Teilifís Éireann}} RTÉ este televiziunea publică în Irlanda fiind finanțată printr-o taxă pentru televiziune și din publicitate RTÉ deține două posturi TV naționale {{Ill|en|RTÉ One}} și {{Ill|en|RTÉ Two}} Celelalte posturi naționale independente sunt {{Ill|en|TV3 Irlanda|TV3 Ireland|TV3}} {{Ill|en|3e}} și {{Ill|en|TG4}} ultimul fiind un post de serviciu public pentru vorbitorii de limbă irlandeză Acestea sunt disponibile pe {{Ill|en|Saorview}} serviciul național de televiziune digitală terestră Alte canale incluse în acest serviciu sunt {{Ill|en|RTÉ Two HD}} {{Ill|en|RTÉ News Now}} {{Ill|en|RTÉjr}} și RTÉ One +1 Furnizorii pe bază de abonament sunt {{Ill|en|UPC Irlanda|UPC Ireland|UPC}} și {{Ill|en|Rky Regatul Unit și Irlanda|Sky UK & Ireland|Sky}} Susținută de {{Ill|en|Comisia Irlandeză pentru Film|Irish Film Board|An Bord Scannán na hÉireann}} industria cinematografică irlandeză a crescut mult începând cu anii 1990 odată cu promovarea filmelor irlandeze precum și de atragerea unor producții internaționale ca Braveheart și Saving Private Ryan Numeroase posturi regionale și locale de radio emit pe teritoriul țării Un sondaj a arătat că 85% dintre adulți ascultă zilnic posturi de radio naționale regionale și locale {{Ill|en|RTÉ Radio}} deține patru posturi naționale {{Ill|en|RTÉ Radio 1|4Radio 1}} {{Ill|en|RTÉ 2fm|42fm}} {{Ill|en|RTÉ lyric fm|4Lyric fm}} și {{Ill|en|RTÉ Raidió na Gaeltachta|4RnaG}} pe lângă două posturi naționale private {{Ill|en|Today FM}} și {{Ill|en|Newstalk}} Irlanda are o piață a presei scrise competitivă prin tradiție împărțită fiind între cotidianele naționale și săptămânalele regionale la care se adaugă edițiile duminicale naționale Forța presei britanice este o trăsătură unică în presa scrisă irlandeză în țară fiind disponibile numeroase ziare și reviste britanice Eurostat a raportat că 82% de gospodării irlandeze aveau în 2013 acces la Internet față de media UE de 79% dar numai 67% aveau acces de mare viteză Bucătăria Bucătăria irlandeză tradițională se bazează pe carne și lactate suplimentate cu legume și fructe de mare Cartoful a ajuns să formeze baza numeroaselor feluri de mâncare irlandeze după introducerea sa în secolul al XVI-lea Exemple de feluri de mâncare irlandeze sunt {{Ill|en|boxty}} {{Ill|en|colcannon}} {{Ill|en|coddle}} {{Ill|en|tocană irlandeză|Irish stew|tocana}} și {{Ill|en|Șuncă cu varză|bacon and cabbage|șunca cu varză}} Irlanda este celebră pentru așa-numitul „mic dejun irlandez foarte consistent prăjit sau făcut pe grătar cu șuncă ouă cârnați budincă și roșii prăjite În afara puternicei influențe a mâncărurilor europene și internaționale recent a ieșit în evidență o bucătărie irlandeză bazată pe ingrediente tradiționale gătite în feluri noi Aceasta se bazează pe legume proaspete pește stridii midii și alte moluște marine și o gamă largă de brânzeturi de casă produse mai nou în toată țara Popularitatea nevertebratelor marine a crescut mai ales datorită pescuitului practicat pe coastele țării Cei mai populari pești sunt somonul și morunul Produsele tradiționale de panificație sunt {{Ill|en|soda bread}} pâine cu bicarbonat de sodiu albă sau neagră; și {{Ill|en|barmbrack}} o pâine cu drojdie cu stafide albe și negre Băuturile consumate de irlandezi zilnic sunt ceaiul și cafeaua Băuturile alcoolice asociate cu Irlanda sunt {{Ill|en|Poitín}} și celebra bere neagră Guinness un stout inventat în berăria lui {{Ill|en|Arthur Guinness}} de la {{Ill|en|Poarta St James|St James's Gate}} din Dublin {{Ill|en|Whiskey irlandez|Irish whiskey|Whiskey-ul irlandez}} este și el popular în toată țara și are diverse forme{{mdash}} single malt single grain și whiskey de amestec Sporturi {{Ill|en|Fotbal irlandez|Gaelic football|Fotbalul irlandez}} și {{Ill|en|hurling|4hurlingul}} sunt sporturile tradiționale ale Irlandei și sunt și cele mai populare în rândul spectatorilor Ele sunt administrate de către {{Ill|en|Gaelic Athletics Association}} cu jurisdicție pe toată insula Alte sporturi irlandeze organizate de această asociație sunt {{Ill|en|Handbal irlandez|Gaelic handball|handbalul irlandez}} și {{Ill|en|rounders}} Fotbaul este al treilea cel mai popular sport în rândul spectatorilor și are cel mai înalt nivel de participare Deși {{Ill|en|Liga Irlandei|League of Ireland}} este campionatul național Premier League din Anglia este cea mai urmărită competiție de către public Echipa națională de fotbal a Irlandei joacă la nivel internațional și este administrată de {{Ill|en|Football Association of Ireland}} {{Ill|en|Irish Rugby Football Union}} este organismul ce conduce practicarea rugby-ului în Irlanda sport jucat la nivel local și internațional cu reprezentarea întregii insule și a produs jucători ca {{Ill|en|Brian ODriscoll}} și {{Ill|en|Ronan OGara}} care au făcut parte din echipa care a câștigat {{Ill|en|Grand Slam rugby|Grand Slam rugby union|Marele Slam}} în 2009 Succesul echipei irlandeze de cricket de la {{Ill|en|Cupa Mondial de Cricket 2007|2007 Cricket World Cup}} a dus la o creștere a popularității acestui sport în Irlanda activitate administrată la nivelul întregii insule de către {{Ill|en|Irish Cricket Union}} Golful este un alt sport popular în Irlanda cu peste 300 de terenuri în toată țara De aici provin câțiva jucători de golf de renume mondial între care {{Ill|en|Pádraig Harrington}} și {{Ill|en|Paul McGinley}} Boxul este cel mai de succes sport olimpic pentru Irlanda Administrat de {{Ill|en|Irish Amateur Boxing Association}} la nivelul întregii insule a căpătat popularitate ca urmare a succesului înregistrat de boxeri ca {{Ill|en|Bernard Dunne}} {{Ill|en|Andy Lee boxer|4Andy Lee}} și {{Ill|en|Katie Taylor}} Unii dintre atleții cei mai de succes ai Irlandei au participat și la Jocurile Olimpice cum ar fi {{Ill|en|Eamonn Coghlan}} și {{Ill|en|Sonia OSullivan}} {{Ill|en|Maratonul din Dublin|Dublin Marathon}} și {{Ill|en|minimaratonul pentru femei din Dublin|Dublin Womens Mini Marathon}} sunt două dintre cele mai populare competiții sportive din țară {{Ill|en|Rugby în 13|Rugby league|Rugby-ul în 13}} este reprezentat de o echipă națională și administrat de {{Ill|en|Rugby League Ireland}} membră a {{Ill|en|Federația Europeană de Rugby în 13|Rugby League European Federation|Federației Europene de Rugby în 13}} reprezentând toată insula Echipa participă la {{Ill|en|Cupa Europeană de Rugby în 13|European Cup rugby league}} și la {{Ill|en|Cupa Mondială de Rugby în 13|Rugby League World Cup}} Irlanda a ajuns în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 2000 și în semifinale în 2008 The Irish Elite League is a domestic competition for rugby league teams in Ireland Profilul {{Ill|en|Fotbal australian|Australian rules football|fotbalului australian}} a crescut în Irlanda datorită întrecerilor anuale cu reguli mixte ce se desfășoară între Australia și Irlanda Baseballul și baschetul sunt sporturi emergente în Irlanda la ambele țara având o echipă națională care reprezintă toată insula Alte sporturi ce păstrează un număr mare de adepți în Irlanda sunt ciclismul {{Ill|en|Curse de câini|greyhound racing|cursele de câini}} echitația sporturile cu motor și softballul Societatea Irlanda se clasează pe locul al cincilea în lume după egalitatea între sexe În 2011 Irlanda s-a clasat pe locul întâi în Europa și pe al doilea în lume la acte de caritate Contracepția a fost controlată până în 1979 dar scăderea influenței Bisericii Catolice a dus la o societate din ce în ce mai secularizată În 1983 prin al VIII-lea amendament la Constituție s-a introdus „dreptul la viață al copilului nenăscut supus unei cenzuri în raport cu „dreptul egal la viață al mamei Cazul {{Ill|en|Attorney General v X}} a dus ulterior la introducerea amendamentelor al XIII-lea și al XIV-lea prin care se garanta dreptul de a face avort în străinătate și dreptul de a fi informată despre „servicii ilegale în Irlanda dar legale în alte țări Inderdicția asupra divorțurilor din Constituția din 1937 a fost abrogată în 1995 prin al XV-lea amendament Rata divorțurilor în Irlanda este una foarte scăzută în raport cu media UE 07 divorțuri la mia de locuitori în 2011 în timp ce rata căsătoriilor este puțin mai mare ca media UE 46 căsătorii anual la mia de locuitori în 2012 Pedeapsa capitală este interzisă prin Constituție în Irlanda în timp ce discriminarea pe criterii de vârstă sex orientare sexuală statut familial stare civilă rasă sau apartenență la comunitatea nomadă este ilegală Legislația ce incrimina homosexualitatea a fost abrogată în 1993 În 2010 Dáilul și Senatul au adoptat {{Ill|en|Legea Parteneriatelor Civile și a Anumitor Drepturi și Obligații ale Colocatarilor din 2010|Civil Partnership and Certain Rights and Obligations of Cohabitants Act 2010|Legea Parteneriatelor Civile și a Anumitor Drepturi și Obligații ale Colocatarilor}} prin care se recunoșteau parteneriatele civile între cuplurile de același sex Ea permite cuplurilor de același sex să-și înregistreze relația Un sondaj efectuat de Sunday Times în martie 2011 arăta că 73% dintre cei intervievați cred că cuplurile de același sex ar trebui să aibă dreptul de a se căsători iar 60% cred că trebuie să li se permită să adopte copii În aprilie 2012 {{Ill|en|Convenția Constituțională Irlanda|Constitutional Convention Ireland|Convenția Constituțională}} a votat cu o majoritate largă să extindă drepturile de căsătorie și la cuplurile de același sex Irlanda a devenit prima țară din lume care a introdus în 2002 o taxă de mediu pe pungile de plastic pentru cumpărături și care a interzis fumatul în public în 2004 În Irlanda reciclarea se practică pe scară largă și țara se mândrește cu a doua cea mai mare rată de reciclare a ambalajelor din Uniunea Europeană A fost prima țară europeană care a interzis becurile incandescente în 2008 și prima țară a UE care a interzis reclamele la tutun și expunerea pachetelor de țigări în magazine în 2009 În 2015 Irlanda a devenit a doua țară din lume după Australia care a introdus pachete de țigări neutre În ciuda acestor măsuri de descurajare a consumului de tutun procentul de fumători în Irlanda rămâne mai mare de 20% din populația adultă și peste cel din alte țări dezvoltate< ref> Simbolurile țării Multe dintre simbolurile folosite de Irlanda se aplică întregii insule cum ar fi culoarile verde și {{Ill|en|Albastrul Sfântului Patrick|St Patrick's Blue|albastru}} animale ca cerbul și {{Ill|en|câinele-lup irlandez|Irish wolfhound}} structuri ca {{Ill|en|Turn rotund irlandez|Irish round tower|turnurile rotunde}} și {{Ill|en|cruce celtică|celtic cross|crucile celtice}} sau elemente de design ca {{Ill|en|nodul celtic|Celtic knot}} și {{Ill|en|Spirală triplă|Triple spiral|spiralele triple}} Aceste simboluri sunt utilizate atât de instituțiile statului cât și de entități private din Irlanda Drapelul Irlandei este un tricolor verde-alb-portocaliu Drapelul își are originea în mișcarea {{Ill|en|Tânăra Irlandă|Young Ireland}} de la jumătatea secolului al XIX-lea dar a fost popularizat abia după utilizarea sa în timpul {{Ill|en|Revolta de Paști|Easter Rising|Revoltei de Paști}} din 1916 Culorile reprezintă tradiția gaelică verdele și pe adepții lui William de Orange din Irlanda portocaliu albul reprezentând aspirația pentru pace între aceste două grupuri El a fost adoptat ca drapel al Statului Liber Irlandez în 1922 și continuă să fie singurul drapel al statului Pavilionul militar un steag verde cu o harpă galbenă este stabilit în Regulamentele Forțelor de Apărare și se arborează la catargul vaselor alături de drapelul național în condiții limitate El se bazează pe pavilionul civil irlandez neoficial utilizat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea și pe drapelul tradițional verde al Irlandei datând din secolul al XVI-lea Ca și drapelul național imnul național {{lang|ga|Amhrán na bhFiann}} în {{en|A Soldier's Song}} în traducere Cântec de soldat își are rădăcinile în Revolta de Paști când a fost intonat de rebeli Deși compus mai întâi în engleză în 1912 cântecul a fost tradus în irlandeză în 1923 și versiunea aceasta este mai frecvent cântată azi A fost adoptat ca imn național al Statului Liber Irlandez în 1926 și continuă să fie imnul național al Irlandei de astăzi Primele patru versuri ale corului urmate de ultimele cinci alcătuiesc onorul prezidențial An Amhran Dochais în {{en|The Song of Hope}} în traducere Cântecul speranței pe o melodie tradițională denumită Mor Chluana în {{en|More of Cloyne}} culeasă de {{Ill|en|Patrick Weston Joyce}} și odinioară potențial imn național se intonează ca onor la sosirea primului ministru la evenimente oficiale Stema Irlandei își are orginea în stemele monarhilor Irlandei și a fost atestată ca însemn al regelui Irlandei în secolul al XII-lea De la {{Ill|en|unirea coroanelor|union of the crowns}} Angliei Scoției și Irlandei în 1603 ea a apărut pe un sfert din scutul stemei Regatului Unit Astăzi ea este însemnul președintelui Irlandei și se arborează ca stindard prezidențial Harpa este utilizată pe scară largă de către stat pentru a însemna documente oficiale monede irlandeze și ca sigiliu al președintelui Trifoiul este și el un simbol național din secolul al XVII-lea de când a apărut obiceiul de a-l purta de {{Ill|en|ziua Sfântului Patrick|St Patrick's Day}} Atât harpa cât și trifoiul sunt mărci înregistrate de stat în Irlanda Sărbătoarea națională este ziua Sfântului Patrick 17 martie Patrimoniu mondial Două situri istorice irlandeze sunt incluse în lista patrimoniului mondial UNESCO {{Ill|en|Ansamblul arheologic „Cotul Boyne-ului|Brú na Bóinne}} 1993 ce cuprinde elemente de artă megalitică preistorică și complexul monastic insular {{Ill|en|Skellig Michael}} 1996 Note de completare {{Reflist|grouplower-alpha}} Note {{Listănote|2}} Vezi și {{Commons|Ireland}} Locuri din patrimoniul mondial UNESCO {{UnireCutie}} {{Subiecte Irlanda}} {{State Irlanda}} {{TariUE}} {{Țări dezvoltate}} {{TariEuropene}} {{UnireCutieFin}} Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Gaius Iulius Cezar limba latină IMP•C•IVLIVS•CAESAR•DIVVS< small>; n 13 iulie ca 100 îHr d 15 martie 44 îHr a fost un lider politic și militar roman și una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman Cucerirea Galiei plănuită de Cezar a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic În anul 55 îHr Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie Cezar a ieșit învingător într-un război civil devenind dictator al lumii romane și a inițiat o vastă acțiune de reformare a societății romane și a guvernării acesteia El s-a proclamat dictator pe viață și a centralizat puternic guvernarea statului slăbit din cauza războiului civil pornit tot de Cezar Prietenul lui Cezar Marcus Brutus complotează pentru a îl asasina în speranța de a salva republica Dramatica asasinare din Idele lui Martie a fost catalizatorul unui al doilea război civil între cezari Octavian Marc Antoniu Lepidus și republicani între alții Brutus Cassius și Cicero Conflictul s-a încheiat cu victoria cezarilor în Bătălia de la Philippi și stabilirea formală a unui al Doilea Triumvirat în care Octavian Antoniu și Lepidus au preluat împreună controlul asupra Romei Tensiunile iscate între Octavian și Antoniu au condus la un nou război civil culminând cu înfrângerea lui Antoniu în Bătălia de la Actium Octavian a ajuns liderul absolut al lumii romane Perioada de războaie civile a transformat Republica Romană în Imperiul Roman cu nepotul de bunic în același timp și fiu adoptiv al lui Cezar Octavian cunoscut mai târziu ca Cezar August instalându-se ca primul împărat Campaniile militare ale lui Cezar sunt cunoscute în detaliu prin prisma propriilor sale consemnări Commentarii de Bello Gallico Multe detalii ale vieții sale au fost relatate mai târziu de istorici precum Suetonius Plutarh și Cassius Dio Viața timpurie Cezar s-a născut la Roma într-o binecunoscută familie de patricieni ginta Iulia prezumtiv descinsă din Iulus fiul prințului troian Eneas care conform legendei era fiul zeiței Venus Potrivit unei legende nașterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană însă este foarte puțin probabil deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică insula în Suburba cartier al clasei mijlocii a Romei Familia lui Cezar deși cu descendență patricienă deci aristocrată nu era înstărită după standardele nobilimii romane Astfel niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui Cezar deși în generația tatălui său avusese loc o reînnoire a averilor familiei Mătușa paternă Iulia s-a căsătorit cu Gaius Marius un general talentat și reformator al armatei romane Marius a devenit unul dintre cei mai bogați locuitori ai Romei influența sa politică contribuind și la îmbunătățirea situației materiale a familiei lui Cezar Spre sfârșitul vieții lui Marius în 86 îHr politica internă atinse un punct de ruptură În această perioadă politicienii romani erau în general divizați în două partide Populares care îl includea pe Marius și Optimates din care făcea parte Lucius Cornelius Sulla O serie de dispute între cele două partide a dus la un război civil deschizând în final calea lui Sulla către postul de dictator Datorită legăturii de familie Cezar era aderent la partidul lui Marius Nu era doar nepotul lui Marius era căsătorit cu Cornelia Cinnilla cea mai tânără fiică a lui Lucius Cornelius Cinna care era cel mai mare simpatizant al lui Marius și inamicul declarat al lui Sulla În anul 85 îHr când Cezar împlinise 15 ani tatăl i s-a îmbolnăvit și a murit Cezar a devenit moștenitorul majorității proprietăților și averilor deținute de tatăl său și de Marius Când Sulla a ieșit învingător din războiul civil și și-a început programul de proscriere Cezar în vârstă de 20 de ani se afla într-o situație dificilă Sulla i-a ordonat în 82 îHr să divorțeze de Cornelia dar Cezar a refuzat și a plecat prudent din Roma pentru a se ascunde Sulla i-a grațiat pe Cezar și familia sa și i-a permis să se reîntoarcă la Roma Într-un moment profetic se spune că Sulla a comentat pericolul de a-l fi lăsat în viață pe Cezar Potrivit lui Suetonius în momentul revocării exilului lui Cezar dictatorul ar fi spus „El a cărui viață o dorești atât de mult va deveni într-o zi cel care va răsturna partea de nobili a căror cauză o susții alături de mine; căci în acest singur Cezar vei găsi mulți precum Marius În ciuda grațierii Cezar nu a rămas în Roma și a plecat în Asia și Cilicia pentru satisfacerea serviciului militar Aflat în Asia Mică Cezar era implicat în mai multe operațiuni militare În 80 îHr încă sub comanda lui Thermus a jucat rolul de pivot în asediereaMiletului În timpul bătăliei Cezar a dat dovadă de atâta bravură personală pentru salvarea vieților legionarilor încât a fost decorat ulterior cu distincția corona civica coroana de ghindă unul dintre cele mai înalte onoruri acordate unui militar fără rang de comandant și purtată în public chiar și în prezența senatorilor Romei; toată lumea era obligată să se oprească și să aplaude prezența purtătorului acestei coroane civice La Roma în 78 îHr după moartea lui Sulla Cezar își face debutul politic în Forul din Roma ca avocat recunoscut fiind pentru calitatea de orator și pentru atitudinea neînduplecată în procesele împotriva foștilor guvernatori deferiți justiției pentru înșelăciune și corupție Marele orator Cicero comenta „Există cineva care are calitatea de a vorbi mai bună decât Cezar? Țintind către perfecțiune în retorică Cezar a plecat în 75 îHr pentru studii de filosofie și oratorie în Rodos unde l-a avut dascăl pe celebrul Apollonius Molo În drumul spre insulă Cezar a fost răpit în Marea Mediterană de pirați cilicieni Când aceștia au cerut o răscumpărare de douăzeci de talanți Cezar le-a râs în nas spunând că nu au habar pe cine au capturat Cezar le-a ordonat să ceară cincizeci Aceștia au acceptat și Cezar și-a trimis discipolii în diverse orașe pentru a strânge banii de răscumpărare În total a fost reținut treizeci și șase de zile timp în care i-a amenințat deseori pe un ton ironic că îi va crucifica Ținându-se de cuvânt imediat după ce a fost răscumpărat și pus în libertate Cezar a organizat o forță navală care a reușit să prindă pirații și să cucerească fortăreața din insula acestora Cezar a dispus omorârea piraților prin răstignire ca avertisment dat tuturor piraților Dar întrucât pirații îl trataseră bine pe durata răpirii Cezar a ordonat ca înainte de crucificare acestora să le fie fracturate picioarele pentru a le reduce suferința în timpul supliciului După întoarcerea la Roma în 73 îHr Cezar a fost ales membru al Colegiului Pontifilor Revenirea lui Cezar la Roma a avut loc în toiul răscoalei sclavilor conduși de fostul gladiator Spartacus Senatul trimisese legiuni după legiuni pentru înfrângerea revoltei dar forțele lui Spartacus au ieșit învingătoare de fiecare dată În 72 îHr Adunările romane l-au ales pe Cezar în funcția de tribun militar aceasta fiind primul său pas în viața politică În anul 71 îHr Marcus Crassus a devenit coordonatorul acțiunilor întreprinse pentru zdrobirea răsculaților conduși de Spartacus Cezar a fost unul dintre puținii susținători ai lui Crassus în încercarea de a restabili ordinea în stat Senatul l-a desemnat pe Crassus pentru această cauză iar Crassus a format șase legiuni noi recrutându-l și pe tânărul Cezar pentru a servi ca tribun cu atribuții de avocatură După câteva înfrângeri forța lui Crassus l-a învins pe Spartacus în 71 îHr În timpul petrecut împreună Cezar și Crassus s-au împrietenit ceea ce a contribuit ulterior la carierele amândurora Însă triumful lui Cezar avea să se transforme curând în dezastru În 69 îHr Cezar a rămas văduv după moartea Corneliei în încercarea de a aduce pe lume un copil mort și el În același an o pierde și pe mătușa sa Iulia de care era foarte atașat Aceste două decese l-au lăsat pe Cezar în postura de a crește singur o fiică încă minoră Iulia Cezaris Nu exista tradiția ca femeile romane să aibă parte de funeralii publice fastuoase însă Cezar s-a abătut de la tradiție în această privință În timpul funeraliilor Cezar a trimis elogii din Rostra Funeraliile mătușei Iulia au fost încărcate de conotații politice Cezar insistând ca masca mortuară să aibă fizionomia lui Marius Deși Cezar era foarte apropiat de ambele femei potrivit scrierilor lui Suetonius aceste cuvântări au fost interpretate de oponenții săi politici ca propagandă vizând alegerea sa în postul de chestor Cursus honorum al lui Cezar Adunarea Poporului l-a ales în 69 îHr pe Cezar la vârsta de treizeci de ani în funcția de chestor conform celor prevăzute în cursus honorum A fost repartizat aleatoriu cu un chestorat în Hispania Ulterior provincie romană situată în Portugalia de astăzi și sudul Spaniei Stagiul său de demnitar administrativ și financiar în Hispania a fost în general lipsit de evenimente; în acea perioadă avut loc faimoasa întâlnire cu o statuie a lui Alexandru cel Mare Se spune că s-ar fi oprit și ar fi plâns la templul lui Hercule din Gades Fiind întrebat de ce a avut o astfel de reacție a răspuns simplu „Crezi că sunt lipsit de motive pentru a plânge când cred că la vârsta mea Alexandru cucerise atât de multe națiuni iar eu nu am realizat nimic memorabil în tot acest timp? Cezar a fost eliberat curând din funcția de chestor și i s-a permis reîntoarcerea la Roma În ciuda durerii de a-și fi pierdut soția despre care toate relatările sugerează că ar fi iubit-o foarte mult Cezar s-a recăsătorit în 67 îHr din interes politic Însă de această dată a ales o unire ciudată Noua lui soție Pompeia era nepoata lui Sulla și fiica lui Quintus Pompei Deși părea a se fi alăturat senatorilor optimați celelalte acțiuni ale lui Cezar aveau puțin de-a face cu politica conservatoare și și-a continuat drumul spre sprijinirea politicii grupului numit populares Caesar a sprijinit Lex Gabinia care îi oferea lui Pompei puteri nelimitate în soluționarea problemelor cu pirații cilicieni Mai târziu în fața asprei rezistențe a optimaților Caesar a sprijinit Lex Manilia care îi oferea lui Pompei comanda militară unică a forțelor romane din est în războaiele împotriva lui Mithridate al VI-lea Eupator Buna relație întreținută cu marele general Pompei i-a fost de folos lui Caesar în privința carierei sale politice Rivalitatea dintre Pompei și Crassus mentorul lui Caesar părea a nu fi avut efect asupra lui Caesar Crassus a continuat să preia și în anii următori plata marilor datorii făcute de Caesar Pe lângă sprijinul pentru legile legate de comanda lui Pompei Caesar servit drept curator al Drumului Appian Via Appia Întreținerea acestui drum ce se întindea de la Roma la Cumae și trecea dincolo de călcâiul "cizmei" peninsulei Italia avea importanță majoră iar postul de curator era o demnitate înaltă Deși pe plan personal necesita costuri enorme poziția oferea mare prestigiu unui senator tânăr Sprijinul acordat de Crassus a făcut întreaga sarcină realizabilă pentru Caesar În acest timp Caesar și-a continuat cariera judiciară până în clipa alegerii sale în 65 îHr ca edil curule aedile alături de Bibulus un tânăr rival membru al facțiunii optimaților Poziția de magistrat a fost următorul pas în cursus honorum ea dovedindu-se o mare oportunitate pentru maestrul publicului roman Edilii curule erau responsabili de astfel de îndatoriri publice precum construirea și îngrijirea templelor clădirilor publice traficului și alte aspecte ale vieții cotidiene din Roma; poate că mai presus de toate edilii se îngrijeau de organizarea jocurilor publice cu ocazia sărbătorilor statului și de administrarea Circului Maximus Caesar s-a tot împrumutat în acea perioadă până în prag de faliment însă și-a mărit ireversibil popularitatea printre oamenii de rând Jocurile organizate de el erau spectaculoase și proiectele de construcție propuse de el ambițioase Într-un spectacol organizat în onoarea tatălui său Caesar a înfățișat 320 de perechi de gladiatori în armuri de argint ceea ce a costat enorm de mult Caesar și-a împins agenda mai departe prin ridicarea unor statui ale lui Marius Senatul s-a simțit ultragiat dar popularitatea lui Caesar îl făcea aproape intangibil Senatorii puteau încerca să-i blocheze traseul politic prin alte mijloace Caesar ar fi putut fi nominalizat să preia conducerea pentru reprimarea unei răscoale în Egipt dar nu a putut să aibă destul sprijin pentru a obține acel post Caesar și-a încheiat anul ca edil în glorie însă dând faliment Datoriile sale atingeau mai multe sute de talanți de aur sumă echivalentă cu câteva milioane de euro la cursul valutar actual amenințându-i viitorul carierei Coedilul său Bibulus a fost atât de lipsit de spectaculozitate în comparație încât avea să-și declare mai târziu frustrarea că în întreaga perioada ca edil meritele i-au fost atribuite exclusiv lui Cezar în loc de a fi împărțit elogiile cu Bibulus Succesul în demnitatea de edil i-a fost lui Cezar de mare folos la alegerea sa ca Pontifex Maximus mare preot în 63 îHr ca urmare a morții predecesorului său Quintus Caecilius Metellus Pius Poziția însemna ocuparea unei noi case — Domus Publica casa publică — în For și implica răspunderea pentru toate atribuțiile religioase romane și patronatul preoteselor virgine ale zeiței Vesta Pentru Caesar numirea însemna și ușurarea datoriilor sale; totodată îi conferea o putere considerabilă Deși în termeni tehnici pontificiatul nu reprezenta o poziție politică oferea și avantaje considerabile în relația cu Senatul și la modificările legislative Debutul ca pontifex a fost marcat însă de un scandal În urma morții soției sale Cornelia Caesar s-a căsătorit în 67 îHr cu Pompeia Sulla o nepoată a lui Sulla Ca soție de pontifex și matroană în latină "femeie măritată" importantă Pompeia era responsabilă cu organizarea festivalului Bona Dea din luna decembrie un ritual destinat exclusiv femeilor și considerat sacru Însă Publius Clodius Pulcher a reușit să pătrundă în casa în care se desfășura acesta deghizat în femeie Acest fapt a fost considerat sacrilegiu absolut din care cauză Pompeia a primit o scrisoare de divorț Însuși Caesar a recunoscut că Pompeia ar fi putut fi inocentă dar a afirmat „Soția lui Caesar ca și întreaga familie a lui Caesar trebuie să fie deasupra suspiciunilor 63 îHr a fost un an dificil nu doar pentru Caesar ci și pentru Republica Romană Caesar a candidat și a câștigat alegerile pentru postul de pretor urban în anul 62 îHr Înainte să se fi instalat în noul său post s-a declanșat Conspirația lui Catilina care l-a pus pe Caesar din nou în conflict direct cu optimații Lucius Sergius Catilina de două ori candidat la postul de consul se confrunta cu acuzații de planificare a răsturnării republicii prin rebeliune armată Vina lui Catilina era însă controversată La alegerile de al finele anului 63 îHr Marcus Tullius Cicero l-a înfrânt pe Catilina în cursa electorală consulară La puțin timp după aceasta Crassus a primit scrisori anonime care îl informau că diverși senatori trebuiau să plece din Roma pentru a evita masacrarea liderilor guvernamentali Crassus i-a dus scrisorile lui Cicero care a prezentat conspirația Senatului Mulți dintre membrii acestuia nu i-au dat crezare fiind convinși că Cicero a fabricat întreaga poveste pentru câștig politic Elocvența oratorică a lui Cicero însă a convins Senatul că acest complot necesita măsuri extreme Senatus consultum ultimum i-a acordat lui Cicero autoritatea de a se ocupa de conspiratori Catilina printre alții a devenit prima țintă Ca răspuns acesta a decis să fugă din Roma dar nu înainte de a se fi implicat într-un complot pentru asasinarea lui Cicero Complotul a eșuat iar Catalina a plecat pentru a se alătura rebeliunii din provincia Etruria Au fost condamnați la moarte și executați fără proces cinci romani notabili aliații lui Catilina Alternativa ar fi fost exilul încarcerarea înainte de proces nemaifiind folosită; însă dacă ar fi fost exilați cei condamnați s-ar fi pus în fruntea armatelor lui Catilina în Etruria Senatul a dezbătut această temă iar Caesar s-a numărat printre puținii care s-au pronunțat împotriva pedepsei capitale Implicarea în afacerea lui Catilina nu i-a cauzat lui Cezar nici un dezavantaj de durată În anii următori Caesar a început un mandat ca pretor urban Din această poziție de elită și-a promovat încă o dată politica populares A cerut un cont destinat restaurării capitalei pe care optimații i l-au refuzat Fără succes în această încercare Caesar i-a întărit coaliția cu Pompei care urma să se întoarcă curând la Roma din campaniile sale în est Întoarcerea lui Pompei i-a neliniștit pe optimați care se temeau de un marș în stilul lui Sulla asupra Romei și de instaurarea dictaturii Aveau nevoie să prezinte orașul și împrejurimile sale ca mediu stabil lipsit de nevoia „ordinii restauratoare a lui Pompei Aliatul lui Pompei Caecilius Metellus Nepos însă a adus problema în fața Senatului cerând ca lui Pompei să-i fie permisă venirea în Italia și restaurarea Cezar i-a sprijinit pe Nepos și Pompei dar Cato a zădărnicit moțiunea Nepos a fugit din Roma pentru a i se alătura lui Pompei iar Caesar a fost înlăturat din funcția de pretor Când mulțimea venită în sprijinul lui Caesar a amenințat violent el a fost repus în funcție Caesar a potolit mulțimea înainte de a se recurge la violență Spre finalul mandatului de pretor s-a constatat că Cezar a delapidat și urma să fie dat în judecată pentru deturnarea fondurilor administrate Crassus i-a sărit din nou în ajutor achitând un sfert din totalul de 20 milioane de dinari În cele din urmă până în 61 îHr Caesar a fost desemnat ca guvernator propretor al Lusitaniei provincia unde fusese anterior chestor Odată cu această numire creditorii săi s-au retras permițându-i un statut chiar profitabil Părăsirea Romei înainte de a o fi preluat în mod oficial a dovedit că Cezar nu voia să-și asume niciun risc Caesar și personalul său au călărit în forță ajungând la Rhone în doar opt zile iar el a întrevăzut viitoarea sa abilitate de a organiza deplasarea la viteze mari a unor unități de armată În drumul lor mai mulți membri din anturajului au notat barbaricul și în viziunea lor mizerabilul standard de trai al satelor Caesar demonstrându-și ambiția a replicat „Din partea mea aș prefera să fiu primul om între acești inși decât al doilea în Roma În timpul mandatului de guvernator Caesar și-a întărit relația cu popoarele celtice ceea ce s-a dovedit a fi fost un factor important în planurile sale de mai târziu Odată sosit în Hispania Caesar și-a făcut o reputație deosebită în postura de comandant militar Între 61 îHr și 60 îHr a câștigat bătălii importante împotriva triburilor galiciene și lusitane În timpul uneia dintre victorii oamenii săi l-au aclamat ca imperator pe câmpul de luptă ceea ce reprezenta aprecierea de maximă importanță pentru a fi un triumf roman eligibil Caesar se afla în fața unei dileme Dorea să candideze pentru postul de consul în 59 îHr și pentru aceasta trebuia să fie prezent în Roma dar voia să primească totodată onorul pentru un triumf Optimații au folosit această dilemă împotriva sa forțându-l să aștepte la porțile orașului până când avea să i se confirme triumful Întârzierea avea să îl coste pe Caesar ocazia de a candida în alegerile pentru postul de consul și l-a pus în fața unei decizii fatale În vara anului 60 îHr Caesar a intrat în Roma pentru a candida la cea mai înaltă funcție din Republica Romană Primul triumvirat În 60 îHr decizia lui Cezar de a își abține candidatura pentru un posibil triumf datorat realizărilor sale în Hispania l-a pus în poziția de a candida pentru consul Deși Cezar dispunea de o popularitate copleșitoare printre membrii adunărilor cetățenești a fost nevoit să manipuleze alianțe formidabile în Senatul roman pentru a-și putea asigura alegerea Având deja o prietenie solidă cu fabulos de bogatul Marcus Licinius Crassus l-a abordat pe adversarul acestuia Pompei cel Mare propunându-i o coaliție Pompei era deja frustrat din cauza incapacității sale de a obține reforma teritorială pentru veteranii săi din est iar Cezar a aplanat sclipitor orice diferende existente pe atunci între cei doi puternici lideri Alianța cunoscută astăzi sub numele de Primul Triumvirat a fost formată la finele anului 60 îHr și a rămas secretă în mod remarcabil o bună perioadă de timp Pompei și Crassus au căzut de acord să își folosească averile și puterea pentru a ajuta candidatura lui Cezar la consulat iar în schimb Cezar avea să influențeze agendele politice ale celor doi Cezar și Crassus care erau deja buni prieteni de un deceniu încoace și-au consolidat alianța cu Pompei oferindu-i acestuia în căsătorie pe fiica lui Cezar Iulia Cezaris Alianța combina enorma popularitate a lui Cezar în rândul plebeilor și reputația sa cu averea și influența asupra plutocrației marilor comiși de care dispunea Crassus alături de reputația militară averea și influența senatorială ale lui Pompei Cu ajutorul acestora Cezar a câșigat cu ușurință poziția de consul însă Optimații au reușit alegerea fostului co-edil a lui Cezar Marcus Calpurnius Bibulus în poziția de consul junior Odată instalat în funcție în 59 îHr primul obiectiv din agenda lui Cezar l-a reprezentat crearea unei legi care stipula ca toate dezbaterile și procedurile din cadrul Senatului să fie făcute publice După aceasta și-a respectat acordul făcut cu Pompei Terenuri din părți nepopulate ale Italiei aveau să fie restituite și oferite veteranilor lui Pompei Astfel Cezar nu ameliora doar problema mulțimii șomere din Roma ci satisfăcea și doleanțele legiunilor lui Pompei Însă Cato cel Tânăr alături de facțiunea Optimaților s-a opus conceptului din simplul motiv că era o idee a lui Cezar Consulul a mustrat Senatul și a dus problema direct în fața poporului În timp ce vorbea în fața unei Adunări cetățenești Cezar și-a întrebat co-consulul Bibulus despre sentimentele sale privind o astfel de reglementare legislativă Răspunsul acestuia a fost unul simplu legea nu putea fi acceptată chiar dacă toată lumea ar fi dorit acest lucru În acest moment așa-numitul prim triumvirat a fost făcut public iar Pompei și Crassus au aprobat cu ardoare măsura de urgență Legea a fost sprijinită de copleșitoarea reacție a publicului și Bibulus s-a retras către casa sa în dizgrație Bibulus și-a petrecut restul timpului din anul său consular încercând a folosi semne religioase pentru a dovedi că legile lui Cezar erau nule și lipsite de valoare într-o încercare de a împotmoli sistemul politic În schimb i-a acordat involuntar autonomie completă lui Cezar pentru a face posibil aproape orice își propunea După retragerea lui Bibulus anul consular al celor doi avea să fie numit în glumă anul lui „Iulius și Cezar Cezar a primit proconsulatul Galiei Cisalpine și al Illyriei oferindu-i-se oportunitatea de a își egala victoriile politice cu gloriile militare Acest post cu o durată de cinci ani fără precedent într-un domeniu relativ sigur era un semn evident al ambiției lui Cezar pentru cuceriri externe Viitoarele campanii conduse de Cezar erau din acest moment la propria sa discreție Ca un plus de noroc guvernatorul Galiei Narbonensis murise provincia fiindu-i de asemenea încredințată lui Cezar Pe la 59 îHr Cezar dispunea de sprijinul poporului alături de cei mai puternici doi oameni din Roma cu excepția sa și de oportunitatea de a avea glorie infinită în Galia La vârsta de patruzeci de ani deși deținea cel mai înalt post din Roma și continua să își înfrângă adversarii la fiecare întoarcere adevărata sa grandoare avea să vină mai târziu Mărșăluind cu rapiditate prin siguranța relativă a provinciilor aflate în subordinea sa pentru a își invoca imperiumul și a evita judecata Cezar avea să modifice platforma geopolitică a lumii antice Războaiele galice Gaius Iulius Cezar și-a însușit controlul oficial asupra provinciilor Illyria Galia Cisalpină și Galia Transalpină în 59 îHr Dincolo de provincia Galiei Transalpine se găsea un teritoriu vast echivalând cu Franța de astăzi numit Galia Comata unde existau confederații independente de triburi celtice ce mențineau diferite relații cu Roma Dar imediat după ce el și-a ocupat poziția un trib celtic ce trăia pe teritoriul Elveției contemporane helveții a plănuit să migreze din regiunea alpină către vestul Franței de astăzi Însă pentru a putea realiza o astfel de migrare helveții ar fi trebuit nu doar să mărșăluiască prin teritorii aflate sub control roman ci să străbată și teritoriul tribului Aedui aliat cu romanii Alți celți de origine galică și alte persoane din provincia Galia Narbonensis se temeau ca helveții să nu vandalizeze totul în calea lor până la destinația finală Fără a pierde timp Cezar s-a opus ideii și a recrutat în grabă două noi legiuni Mai multe alte triburi s-au alăturat mișcării helveților ei devenind cu timpul cel mai mare și cel mai puternic trib din Galia În total conform scrierilor lui Cezar se adunaseră aproape 370000 de persoane din care 260000 erau femei copii și alte tipuri de non-combatanți După ce au pornit la drum fără a ține seamă de obiecția lui Cezar trupele aveau să se întâlnească inevitabil După mai multe încăierări Cezar a cucerit partea muntoasă cu cele șase legiuni ale sale momind adversarul într-o bătălie neechilibrată În apropiere de capitala tribului Aedui Cezar a strivit helveții măcelărindu-i indiferent de statutul de combatant al adversarului Conform lui Cezar dintre cei 370000 de inamici mobilizați doar 130000 au supraviețuit bătăliei În următoarele zile a ordonat trupelor să urmărească ce mai rămăsese din armata adversă; se pare că au fost uciși încă 20000 de oameni Aproape în același timp la sfârșitul lui 59 îHr liderul germanic Ariovistus căpetenie a tribului Suebi a condus o invazie a Galiei prin atacuri asupra regiunii granițelor însă Cezar a înăbușit situația la acel moment aranjând o alianță cu germanii la începutul anului 58 îHr A forțat retragerea germanilor înapoi în est de-a lungul Rinului și a folosit pretextul „apărării aliaților Romei pentru a-și continua cuceririle în nord În primăvara anului 57 îHr Cezar se afla în Galia Cisalpină îngrijindu-se de administrația guvernământului său În ciuda grandioaselor mulțumiri oferite de diverse triburi galice nemulțumirea creștea Cezar a auzit un zvon despre formarea unei confederații a triburilor galice sub stăpânire belgică pentru a se opune prezenței romane în Galia Cezar s-a întors în grabă la legiunile sale formând două noi astfel de legiuni alcătuite majoritar din „cetățeni galici numărul total al acestora ridicându-se acum la opt La sosirea lui Cezar probabil în iulie 57 îHr zvonurile opoziției galice se adeveriseră Cezar s-a mișcat cu rapiditate surprinzând triburile galice înainte ca acestea să se fi alăturat opoziției și transformându-le în aliați Ca represalii triburile belgice au început atacul Cu cele opt legiuni romanii au spulberat atacul printr-o bătălie dificilă Pentru Cezar victoria avea o dublă conotație nu doar o victorie armată ci și una politică însoțită de o propagandă solitară de asemenea Protejându-și „aliații de agresiuni externe el putea acum securiza cu ușurință legalitățile necesare împotriva triburilor belgice Deși ar fi reprezentat încă o campanie dificilă acesta era exact genul de șansă pe care Cezar și-l dorea A continuat spre nord cucerind tot ce-i stătea în cale fie prin politică fie pe calea armată La începutul campaniei din anul 56 îHr Cezar considera că Galia nu era încă pregătită pentru ocupația romană Cezar și-a trimis generalii în fiecare colț al Galiei pentru a înăbuși orice rezistență în calea lor Publius Crassus fiul lui Marcus Crassus a fost trimis în Aquitania cu douăsprezece cohorte legionare pentru a subjuga triburile de acolo Cu ajutorul trupelor auxiliare galice Crassus a adus cu rapiditate controlul roman până în cea mai vestică porțiune a Galiei Decimus Brutus tânărul viitor asasin al lui Cezar a fost trimis în nord către Britania de astăzi pentru a construi o flotă printre veneți Veneții controlau căile navigabile cu o formidabilă flotă proprie sprijiniți însă și de celții britanici Inițial vasele galice le-au depășit pe cele romane Brutus neputând împiedica operațiunile veneților Dar ingeniozitatea romană a intrat în acțiune și aceștia au început să folosească cârlige lansate de arcași pentru a cuceri vasele veneților În scurt timp veneții au fost complet învinși și ca multe triburi înaintea lor vânduți ca sclavi În total zeci de triburi au fost forțate să capituleze în fața dominației romane și sute de mii de prizonieri au fost trimiși înapoi la Roma ca sclavi Odată cu înfrângerea rezistenței galice Cezar și-a îndreptat atenția dincolo Canalul Mânecii Totuși cucerirea nu era atât de completă pe cât părea Cezar a fost nevoit să se confrunte mai întâi cu alte incursiuni germanice înainte de a putea traversa către insulă Și în ciuda încrederii sale triburile galice nu erau nici pe departe atât de subjugate pe cât credea el Pentru moment însă Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină pentru a se ocupa de problemele politice din Roma Germania Britania și Vercingetorix Până în anul 56 îHr pe măsură ce Cezar împingea controlul roman în întreaga provincie galică situația politică din Roma era pe cale de a se destrăma Aflat în mijlocul planificării următoarelor acțiuni în Galia Britania și Germania Cezar s-a reîntors în Galia Cisalpină știind că trebuie să se afirme din nou sprijinul întru Senatul Roman Pompei se afla în Italia nordică îngrijindu-se de îndatoririle sale în cadrul comisiei grânelor iar Crassus a mers la Ravenna pentru a se întâlni cu Cezar Cezar însă i-a chemat pe ambii la Lucca pentru o conferință iar celor trei triumviri li s-au alăturat până la 200 de senatori Deși sprijinul în Roma era deslușit această întâlnire a fost menită scopurilor triumviratului aceasta dovedindu-se o mult mai mare coaliție decât doar a trei persoane Însă Cezar avea nevoie ca Pompei și Crassus să se înțeleagă pentru a putea menține întreaga înțelegere Comanda lui Cezar trebuia prelungită pentru a fi asigurat împotriva judecății Acordul asupra căruia s-a înțeles i-ar fi acordat lui Cezar prelungirea de care avea nevoie în timp ce Pompei și Crassus aveau posibilitatea de a accede la putere Pompei și Crassus aveau să fie aleși consuli simultan pentru anul 55 îHr lui Pompei încredințându-i-se regiunea Hispania iar Crassus primind Siria Pompei gelos asupra creșterii pe care o înregistra armata lui Cezar dorea securitatea unei domnii provinciale cu ajutorul legiunilor iar Crassus dorea oportunitatea gloriei militare către est în Parthia După soluționarea problemelor Crassus și Pompei s-au întors la Roma pentru a participa la alegerile din 55 îHr În ciuda înverșunatei rezistențe din partea Optimaților inclusiv o întârziere în alegeri statutul de consuli al celor doi a fost confirmat până la urmă Cezar nu și-a asumat nici un risc însă și a trimis nunțiul său Publius Crassus înapoi la Roma alături de 1000 de oameni pentru a „păstra ordinea Prezența acestor oameni alături de popularitatea lui Crassus și Pompei au reușit cu greu sa stabilizeze situația Cezar s-a întors în grabă în Galia pentru a pune pe picioare prima invazie romană în Britania Înainte ca Cezar să-și poată concentra atenția asupra Britaniei o invazie germanică de-a lungul Rinului în teritoriul ubian i-a întors atenția asupra Germaniei Invadatorii au trimis ambasadori către Cezar spunând că doreau pace însă Cezar le-a cerut mutarea de pe teritoriul Galiei și a ordonat mobilizarea legiunilor sale pentru a înfăptui acest lucru Înainte ca Cezar să pornească atacurile cavaleria sa a fost atacată prin surprindere 78 de romani fiind uciși în luptă Un asalt la scală majoră a fost lansat apoi asupra taberei germanice și conform lui Cezar 430000 oameni germani rămași fără lider femei și copii au fost adunați laolaltă Romanii au măcelărit fără discriminare trimițând masa de persoane către Rin unde mulți alții au sucombat înecându-se Nu se știe care a fost numărul victimelor până la final însă Cezar a pretins că nu a pierdut nici măcar un soldat Războiul civil În anul 50 îHr Senatul condus de Pompei i-a ordonat lui Cezar să se întoarcă la Roma și să-și demobilizeze armata pentru cǎ termenul său ca proconsul se încheiase În plus Senatul îi interzice lui Cezar să candideze pentru un consulat secund în absența sa Cezar a crezut că va fi judecat și marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma fără imunitatea pe care i-o conferea poziția de consul sau fără puterea armatei sale Pompei l-a acuzat pe Cezar de insubordonare și trădare Pe 10 ianuarie 49 îHr Cezar traversează Rubiconul granița Italiei și atacă propria patrie republica romană cu gândul de a se instala dictator Istoricii se contrazic în privința spuselor lui Cezar la traversarea Rubiconului Acesta ar fi spus „Alea iacta est „Zarurile sunt aruncate sau „Fie ca zarurile să zboare la înălțime! un citat al poetului Menander Această controversă minoră apare ocazional în literatura modernă când un autor atribuie citatul mai puțin popular al lui Menander lui Cezar Optimații inclusiv Metellus Scipio și Cato cel Tânăr au fugit către sud neștiind că Cezar este însoțit doar de Legiunea a X-a Cezar l-a urmărit pe Pompei până la Brundisium sperând să restaureze alianța lor anterioară de zece ani Pompei l-a evitat însă iar Cezar a făcut un uimitor marș de 27 de zile către Spania unde i-a înfrânt pe locotenenții lui Pompei Apoi s-a întors la est pentru a-l provoca pe Pompei în Grecia acolo unde pe 10 iulie 48 îHr la Dyrrhacium Cezar abia a evitat o înfrângere catastrofală L-a înfrânt decisiv pe Pompei în ciuda avantajului numeric al acestuia aproape dublul infanteriei și cavalerie suplimentară la Pharsalus într-o luptă violentă și de scurtă durată în anul 48 îHr Pompei a fugit către Egipt acolo unde a fost ucis de către un ofițer în serviciul regelui Ptolemeu al XIII-a În Roma Cezar cere să fie numit dictator avându-l pe Marc Antoniu ca prim locotenent; Cezar a demisionat din postul de dictator după unsprezece zile și a impus să fie ales pentru a doua oară consul alături de Publius Servilius Vatia Isauricus L-a urmărit pe Pompei în Alexandria unde își instalează tabăra armatei sale și devine implicat în războiul civil alexandrin dintre Ptolemeu și sora soția și regina alături de care conducea faraonul Cleopatra a VII-a Poate că alianța lui Cezar cu Cleopatra a fost un rezultat al rolului pe care Ptolemeu l-a avut în uciderea lui Pompei; se relatează că Cezar ar fi plâns la vederea capului lui Pompei care i-a fost oferit de către șambelanul lui Ptolemeu Pothinus ca dar Cezar înfrânge apoi forțele lui Ptolemeu și o instalează pe Cleopatra ca domnitor alături de care își va crește singurul său fiu biologic despre care se știe Ptolemeu al XV-a Cezar cunoscut mai bine sub numele de „Caesarion Cezar și Cleopatra nu s-au căsătorit niciodată După ce a petrecut primele luni ale anului 47 îHr în Egipt Cezar merge către Orientul Mijlociu unde îl anihilează pe regele Farnace al II-lea al Pontului în Bătălia de la Zela; bătălia sa a fost atât de concretă și completă încât a comemorată în cuvintele Veni vidi vici „Am venit am văzut am cucerit După aceasta a pornit către Africa pentru a rezolva problema restului de suporteri senatoriali ai lui Ptolemeu A câștigat cu rapiditate o victorie semnificativă la Thapsus în 46 îHr în fața forțelor lui Metellus Scipio care moare în bătălie și lui Cato cel Tânăr care se sinucide Totuși fii lui Pompei Gnaeus Pompeius și Sextus Pompeius alături de Titus Labienus fostul nunțiu propraetorian al lui Cezar legatus propraetore și al doilea în comandă în Războiul Galic supraviețuiesc bătăliilor din Spania Cezar a pus sub urmărire și a înfrânt ultimele rămășițe ale opozanților în Bătălia de la Munda în martie 45 îHr În tot acest timp Cezar a fost ales pentru al treilea și al patrulea său mandat în poziția de consul în anii 46 îHr alături de Marcus Aemilius Lepidus și 45 îHr fără partener După război Cezar se întoarce în Italia în luna septembrie a anului 45 îHr Își completează testamentul printre primele sale sarcini numindu-l pe Octavian ca unic succesor Senatul deja începuse să-i ofere onoruri chiar și în absența sa Deși Cezar nu și-a proscris inamicii ci iertându-i aproape pe fiecare dintre aceștia părea a fi o rezistență deschisă extrem de redusă Mari jocuri și festivități s-au ținut pe 21 aprilie pentru a onora marea victorie a lui Cezar Odată cu jocurile Cezar a fost onorat cu dreptul de a purta îmbrăcăminte triumfală inclusiv o robă de culoare roșu închis evocatoare a regilor Romei și coroana de lauri la toate ocaziile publice O mare moșie era construită pe seama Romei pentru uzul exclusiv al lui Cezar Titlul de imperator a devenit unul legal pe care avea să-l folosească tot restul vieții sale O statuie de fildeș asemănându-l avea să fie cărată la toate procesiunile religioase publice O altă statuie a lui Cezar a fost plasată în templul lui Quirinus cu inscripția Zeului Invincibil Cum Quirinus era asemănarea deificată a orașului și fondatorului acestuia și prim rege Romulus acest act l-a identificat pe Cezar nu doar pe aceeași scară cu zeii dar și cu regii antici O a treia statuie a fost ridicată pe capitoliul de lângă cele ale celor șapte regi romani și a aceea a lui Lucius Junius Brutus omul care a condus revolta ce a dus la eliminarea regilor Însă în alte comportamente scandaloase Cezar a bătut monezi cu asemănarea sa Pentru prima dată în istoria Romei un roman în viață figura pe o monedă Când Cezar s-a întors la Roma în octombrie 45 îHr a cedat al patrulea consulat pe care îl condusese fără partener și i-a plasat pe Quintus Fabius Maximus și Gaius Trebonius în locul său Acest lucru a iritat Senatul pentru că Cezar nu a ținut seama deloc de sistemul republican de alegere și a acționat astfel dupǎ propriul său capriciu Sărbătorește un al patrulea triumf de data aceasta pentru onorarea victoriei din Spania Senatul a continuat să-i acorde alte onoruri Un templu lui Libertas avea să fie construit în onoarea sa iar el a primit titlul de Liberator Este ales consul pe viață și îi este permis să ocupe orice oficiu dorește inclusiv cele în general rezervate plebeilor Roma părea dispusă să-i acorde lui Cezar dreptul neprecedat de a fi singurul roman care deține imperium Cu aceasta doar Cezar ar fi imun de la judecata legală și ar dispune tehnic de comanda suprema asupra tuturor legiunilor romane Cezar a cerut și alte onoruri care eliminau definitiv democrația și instaurau dictatura A cerut inclusiv dreptul de a desemna jumătate dintre toți magistrații poziții care până atunci se completau prin vot De asemenea el a numit magistrați pentru toate îndatoririle provinciale un proces până atunci făcut prin alegerea aleatorie sau prin acordul Senatului Luna nașterii sale Quintilis a fost numită iulie după latinul Iulius în onoarea sa și ziua în care s-a născut 13 iulie a fost recunoscută ca sărbătoare națională Chiar și un clan din adunarea poporului avea să-i poarte numele Un templu și clasa religioasă a acestuia Flamen maior avea să fie ridicat și dedicat în onoarea familiei sale Cezar însă a avut și o așa zisă agendă reformatoare privind totodată și variate probleme pe teme sociale A aprobat o lege ce stipula că cetățenilor romani cu vârste între 20 și 40 de ani le era interzisă părăsirea Italiei pentru mai mult de 3 ani exceptându-i pe cei aflați în serviciu militar Teoretic aceasta ar fi ajutat la conservarea continuei operații a fermelor locale și afacerilor și ar fi prevenit corupția peste hotare Dacă un membru al elitei sociale ar fi făcut rău sau ar fi omorât un membru al clasei inferioare atunci întreaga sa avere avea să fie confiscată Cezar a demonstrat că încă avea cel mai bun interes al statului în suflet deși considera că era unica persoană capabilă de a-l conduce O anulare generală a unei pătrimi din toate datoriile a ușurat foarte tare publicul și a ajutat la chiar o mai mare îndrăgire a sa în rândurile populației de rând Cezar a regulat foarte strâns achiziționarea grânelor subvenționate de către stat prostituatelor și a interzis celor ce își permiteau aprovizionarea privată cu grâne de la cumpărarea sa din partea statului A făcut planuri pentru distribuirea pământurilor pentru veteranii săi și pentru așezămintele coloniilor veterane în întreaga lume romană Una dintre cele mai importante reforme a venit după alegerea sa pe viață ca Pontifex Maximus Cezar a ordonat o revizie completă a calendarului roman stabilind unul de 365 de zile cu un salt la fiecare patru ani acest calendar iulian a fost modificat ulterior de către Papa Grigore al XIII-lea în 1582 devenind astăzi calendarul modern Ca un rezultat al acestei reforme anul 46 îHr era de fapt cu 445 de zile mai lung pentru a-l aduce în ordine Adițional s-au desfășurat mari lucrări publice Roma era im oraș de mare întindere urbană și arhitectură de cărămidă neimpresionantă și avea nevoie disperată de o renovare O nouă Rostra de marmură terenuri pentru cai și noi piețe au fost construite O librărie publică sub tutela marelui învățat Varro era de asemenea sub construcție Casa Senatului Curia Hostilia ce fusese reparată de curând a fost abandonată pentru un nou proiect de marmură care avea să fie numit Curia Iulia Granița sacră Pomerium—a orașului a fost extinsă permițând creșterea adițională Plutarh relatează că la un anumit moment Cezar a informat Senatul că era un homosexual și că onorurile sale au fost acordate mai mult din nevoia de reducere decât de augmentare dar și-a retras această poziție pentru a nu părea nerecunoscător I-a fost acordat titlul de Pater Patriae „Părintele Patriei A fost numit dictator pentru a treia oară și apoi nominalizat pentru nouă termene consecutive de un an ca dictator făcându-l dictator efectiv pentru zece ani De asemenea a primit și autoritate cenzorială ca prefect al moralei praefectus morum timp de trei ani La începutul anului 44 îHr onorurile cerute de Cezar au continuat și prăpastia dintre el și aristrocrații adepți ai democrației s-a adâncit Fusese numit Dictator Perpetuus devenind astfel dictator pentru întreaga sa viață Acest titlu începuse să apară până și pe monedele care purtau asemănarea lui Cezar plasându-l deasupra tuturor celorlalți cetățeni din Roma Unii au început chiar să facă referire la persoana sa ca „Rex latinul pentru rege dar Cezar a refuzat din prudență acceptarea acestui titlu deși dorea aceată poziție La noul templu al lui Cezar pentru Venus o delegație senatorială a mers să-l consulte dar Cezar a refuzat să se oprească și să discute cu aceștia Deși evenimentul este umbrit de către câteva alte versiuni diferite ale poveștii este evident faptul că senatorii prezenți acolo s-au simțit adânc insultați În încercarea de a rectifica situația ceva mai târziu Cezar și-a expus teatral gâtul prietenilor săi spunând că este pregătit să i-l ofere oricui care ar aduce asupra lui o lovitură de sabie Pare-se aceasta a calmat cel puțin situația dar răul fusese deja produs Semințele conspirației începuseră să crească Asasinatul Faptele lui Cezar lichidarea democrației și posibila proclamare a lui Cezar ca rege au amplificat spiritele antidictatoriale mai ales după depunerea unei diademe pe statuia lui Cezar de pe Rostra Tribunii Gaius Epidius Marcellus și Lucius Caesetius Flavius au îndepărtat această diademă Nu la mult timp după acest incident aceeași doi tribuni au arestat cetățenii care au pronunțat titlul de Rex către Cezar în timp ce acesta trecea pe străzile Romei Văzându-și susținătorii amenințați Cezar a acționat sever A ordonat eliberarea celor arestați și în schimb a adus tribunii în fața Senatului înlăturându-le pozițiile Cezar folosise inițial sanctificarea tribunilor ca unul din motivele pentru care pornise războiul civil însă acum le-a revocat puterea în propriul câștig Festivalul Lupercalia avea să reprezinte cel mai mare test pentru poporul roman privind acceptarea lui Cezar ca rege În 15 februarie 44 îHr Cezar stătea pe scaunul său aurit de pe Rostra purtându-și roba roșie încălțăminte roșie coroana de lauri și armat cu titlul de Dictator Perpetuus Cursa în jurul pomeriumului reprezenta o tradiție a festivalului iar când Marc Antoniu a pătruns în forum a fost ridicat în Rostra de către preoții participanți la festivitate Antoniu a scos o diademă și a încercat să o așeze pe capul lui Cezar spunând „Poporul îți oferă acest titlu de rege prin mine Însă uralele publicului au fost ca și inexistente și Cezar a refuzat cu rapiditate îngrijindu-se ca diadema să nu-i atingă capul Publicul a țipat aprobator dar Antoniu a ignorat faptele și a încercat să i-o așeze pe cap pentru a doua oară Nici de această dată publicul n-a exultat iar Cezar s-a ridicat de pe scaunul său și l-a refuzat din nou spunând „Nu voi fi regele Romei Jupiter este singur rege al romanilor Mulțimea a aprobat imediat acțiunile lui Cezar În tot acest timp Cezar planifica o nouă campanie în Dacia și apoi în Parthia Campania parthiană ar fi putut aduce bogății considerabile înapoi la Roma și posibilitatea reîntoarcerii la stindardelor pe care Crassus le pierduse cu aproape nouă ani în urmă O veche legendă spunea că Partia putea fi cucerită doar de un rege astfel că Cezar a fost autorizat de către Senat să poarte o coroană oriunde în imperiu Cezar planificase plecarea pentru luna aprilie 44 îHr iar opozanții săi democrați secreți al căror număr era în continuă creștere trebuiau să acționeze în grabă Majoritatea fiind oameni pe care Cezar îi grațiase deja ei erau conștienți că singura posibilitate de a îl înlătura pe Cezar de la conducerea Romei era să acționeze înainte ca acesta să pornească către Parthia Locul de întrunire a Senatului roman era conform tradiției în Curia Hostilia a cărui reparație fusese recent terminată după incendiile ce o distruseseră în anii precedenți dar Senatul a abandonat-o pentru o casă nouă aflată în construcție Astfel că Cezar a convocat Senatul în Theatrum Pompeium construit de către Pompei la Idele lui Marte pe 15 martie 44 îHr Cu puține zile în urmă un prezicător îi spusese lui Cezar „Ferește-te de Idele lui Marte În ziua întrunirii Senatului Cezar a fost atacat și înjunghiat de moarte de către un grup de senatori care se intitulau Liberatorii Liberatores; aceștia și-au justificat acțiunea spunând că au comis tiranicid nu crimă apărând Republica de ambițiile monarhale pretinse de Cezar Printre asasinii care s-au închis în Templul lui Jupiter se aflau Gaius Trebonius Decimus Junius Brutus Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius Longinus; Cezar le grațiase majoritatea crimelor și chiar îi avansase în carieră Marcus Brutus era un văr îndepărtat al lui Cezar și fusese numit ca unul dintre moștenitorii săi testamentari De asemenea se speculează că Marcus Brutus era fiul nelegitim al lui Cezar din moment ce acesta avusese o aventură cu Servilia Caepionis mama lui Brutus; însă Cezar avea doar cincisprezece ani la data nașterii lui Brutus Cezar a primit 23 de lovituriconform altora chiar 35 care variau între superficiale și mortale și ironia soartei s-a prăbușit la picioarele unei statui a fostului său prieten devenit rival Pompei cel Mare Pompei fusese recent deificat de către Senat unele relatări spunând că Cezar s-a rugat la Pompei în timp ce murea Ultimele sale cuvinte au fost relatate în diferite feluri precum και συ τεκνον; Kai su teknon? gr „Chiar și tu fiul meu? – din Suetonius Tu quoque Brute fili mi! lat „Și tu Brutus fiul meu! – o traducere latină modernă a unui citat grecesc din Suetonius Et tu Brute? lat „Chiar și tu Brutus? – din piesa lui Shakespeare Iulius Cezar Relatarea unui martor ocular Aici urmează relatarea unui martor ocular al asasinatului lui Cezar scrisă de către Nicolaus din Damas la puțini ani după ce aceasta a avut loc Planul „Conspiratorii nu s-au întâlnit niciodată în public dar se regăseau ocazional acasă la fiecare dintre ei Au fost multe discuții și propuneri așa cum era de așteptat în timp ce investigau cum și unde să-și execute planul Unii au sugerat să încerce în timp ce acesta mergea pe Calea Sacră care era una dintre plimbările sale favorite O altă idee era să fie ucis la alegeri în timp ce traversa un pod pentru a numi magistrații din cadrul Campus Martius; urmau să vadă care este cel mai puțin norocos dintre ei pentru ca acela să îl împingă pe Cezar de pe pod iar ceilalți să alerge și să îl ucidă Un al treilea plan era acela de a aștepta următorul spectacol cu gladiatori Avantajul era că din pricina spectacolului nu s-ar fi născut nici o suspiciune dacă se zăreau armele ce urmau să fie pregătite pentru asasinat Însă majoritatea a decis să fie omorât în timp ce stătea în Senat unde nu era însoțit de nimeni din moment ce non-senatorii nu erau admiși și unde cei mulți conspiratori își puteau ascunde pumnalele în togi Acest plan a fost câștigătorul zilei Semne rele „Înainte de a intra în altar preoții au adus în față victimele pentru ca el să poată executa ceea ce avea să fie ultimul său sacrificiu Semnele erau foarte clar nefavorabile După acest sacrificiu nereușit preoții au făcut altele în mod repetat pentru a vedea dacă ar putea apărea altceva mai favorabil decât cele deja dezvăluite În final preoții au concis că nu au putut vedea cu claritate intenția divină pentru că exista un spirit transparent și malefic ascuns printre victime Cezar s-a simțit iritat și a abandonat divinația până la lăsarea soarelui deși preoții și-au continuat tot mai mult eforturile Asasinii prezenți atunci au fost încântați să vadă acestea deși prietenii lui Cezar l-au sfătuit să anuleze adunarea Senatului din acea zi din pricina spuselor preoților El a fost de acord însă unii participanți s-au ridicat l-au strigat și i-au spus că Senatul era deja plin Și-a privit amicii dar Brutus l-a abordat din nou spunându-i Vino bunule domn nu acorda atenție palavrelor acestor oameni și nu amâna ceea ce Cezar și puterea sa grandioasă a găsit de cuviință să se organizeze Fă-ți singur curajul de bun augur Cu aceste cuvinte l-a convins pe Cezar; ținându-l de mâna dreaptă l-a condus către Senat care se afla chiar în apropiere Cezar l-a urmat în tăcere Atacul final „Senatul s-a ridicat în semn de respect pentru poziția sa când l-a văzut intrând Cei care aveau să facă parte din complot stăteau în apropierea sa Chiar lângă el se afla Tillius Cimber al cărui frate fusese exilat de către Cezar Sub pretextul unei umile doleanțe din partea acestui frate Cimber s-a apropiat de Cezar și a strâns mantaua togii sale părând că vrea să facă o mișcare și mai amplă cu mâinile sale asupra lui Cezar Cezar a vrut să se ridice și să-și folosească mâinile dar a fost împiedicat de către Cimber devenind astfel excesiv de iritat Acela a fost semnalul pentru conspiratori să acționeze Toți și-au scos în grabă pumnalele și s-au năpustit asupra sa Întâi Servilius Casca l-a lovit cu vârful lamei pe umărul stâng puțin deasupra osului gâtului La acela țintise însă din pricina entuziasmului ratase Cezar s-a ridicat pentru a se apăra și în acel vacarm Casca a țipat în greacă la fratele său Cel din urmă l-a auzit și a împins sabia în coaste După un moment Cassius i-a făcut o rană asupra feței și Decimus Brutus l-a străpuns într-o parte În timp ce Cassius Longinus încerca să-l lovească din nou a ratat și a lovit mâna lui Marcus Brutus Minucius l-a lovit de asemenea pe Cezar și Rubrius în coapsă Era pur și simplu o mulțime aflată în bătălie cu un singur oponent Sub masa rănilor a căzut la piciorul statuii lui Pompei Toată lumea părea să fi vrut a avea un rol în omor nefiind niciun participant care să nu-i lovească corpul în timp ce el zăcea până când înjunghiat de douăzeci și trei de ori și-a dat ultima suflare Apoi i-au abandonat trupul înjunghiat și însângerat acolo După trei zile sclavii i-au descoperit trupul Corpul lui Iulius Cesar a fost expus în forum și a fost examinat de către Antistius care a demonstrat că numai una dintre cele 23 de plăgi a fost letală Ea a penetrat toracele printre coastele 1 și 2< ref> Apoi soldații romani i-au înfășurat trupul și l-au așezat pe altar unde a fost incinerat potrivit tradiției romane Femeile au aruncat în flăcările ce mistuiau trupul lui Cezar bijuterii și hainele copiilor lor precum și mobila din casă La funeralii a participat și însusi Marc Antoniu îndurerat de pierderea fostului său superior militar pe care l-a însoțit în campania militară din Galia A fost o zi de cumpănă pentru Roma; odată cu dispariția dictatorului începea o nouă epocă romană Urmările asasinării Moartea lui Cezar a marcat totodată ironic sfârșitul republicii romane republică pentru binele căruia fusese ucis Clasele sociale de mijloc și inferioară în care Cezar era atât de popular încă dinaintea victoriei din Galia au fost înfuriate că un mic grup de aristocrați le uciseseră eroul Celebrul discurs al lui Antoniu din piesa de teatru a lui Shakespeare „Prieteni Romani concetățeni acordați-mi atenția voastră poate că nu a avut echivalent în realitate însă reflectă fidel atitudinea publică la moartea lui Cezar Antoniu care de un timp se distanțase de Cezar s-a folosit de supărarea mulțimii romane și a amenințat cu dezlănțuirea ei asupra optimaților poate în intenția de a prelua el însuși controlul asupra Romei Însă Cezar îl numise pe nepotul său Gaius Octavius ca moștenitor unic al vastei sale avuții oferindu-i lui Octavius atât puterea imensă asigurată de numele lui Cezar cât și control asupra uneia dintre cele mai mari averi din republică În plus Gaius Octavius era pentru toate intențiile și scopurile fiul marelui Cezar și în mod consecvent loialitatea populației romane a trecut de la Cezar la Octavius Octavius în vârstă de doar 19 ani la moartea lui Cezar s-a dovedit a fi fost nemilos și crud În timp ce Antoniu se ocupa de Decimus Brutus în prima rundă a noilor războaie civile Octavius își consolida poziția Pentru a se putea lupta cu Brutus și Cassius care ducea lipsa unei mari armate în Grecia Antoniu avea nevoie atât de averea din cuferele de război ale lui Cezar cât și de legitimitatea pe care numele lui Cezar o oferea oricărei acțiuni pe care acesta ar fi desfășurat-o împotriva celor doi S-a format un nou triumvirat al doilea și ultimul cu Octavius Antoniu și comandantul loial al cavaleriei lui Cezar Lepidus Al Doilea Triumvirat l-a zeificat pe Cezar ca divus Iulius și văzându-se că uciderea sa a fost posibilă tocmai din pricina clemenței sale oroarea proscrierilor abandonată din epoca lui Sulla a fost readusă asupra inamicilor triumviratului în scopul de a-și însuși și mai multe fonduri pentru al doilea război civil dus împotriva lui Brutus și Cassius pe care Antoniu și Octavian i-au înfrânt la Philippi Un al treilea război civil s-a declanșat apoi între Octavian pe de o parte și Antoniu și Cleopatra pe altă parte Acest ultim război civil a culminat cu înfrângerea lui Antoniu și a Cleopatrei la Actium și cu ascensiunea politică a lui Octavian care a devenit primul împărat roman cu numele de Cezar August În 42 îHr Cezar a fost zeificat oficial ca divus Iulius Iuliu divinul iar Cezar August a devenit astfel divi filius fiul lui divinului Literatul Cezar Vezi Opera literară a lui Iulius Cezar Cezar era considerat unul dintre cei mai mari oratori și prozatori din Roma al epocii sale Însuși Cicero elogia retorica și stilul lui Cezar Printre cele mai cunoscute opere se numără discursul funerar pentru mătușa sa pe linie paternă Iulia văduva lui Marius și Anticato un document menit să distrugă reputația lui Cato din Utica și să fie replică la memorialul Cato al lui Cicero Majoritatea operelor și discursurilor lui Cezar s-au pierdut Cele mai celebre dintre care s-au păstrat Commentarii de bello gallico Comentarii despre războiul galic relatări despre campaniile din Galia și Britania în timpul mandatului său de proconsul și Commentarii de bello civile Comentarii despre războiul civil evenimentele din timpul Războiului civil până după moartea lui Pompei Alte scrieri atribuite lui Cezar dar a căror paternitate literară este pusă la îndoiala sunt De bello hispaniensis Despre războiul hispanic campaniile din Hispania; De bello africo Despre războiul african campaniile din Africa de Nord și De bello alexandrino Despre războiul alexandrin campaniile din Alexandria Aceste narațiuni redactate într-un stil direct și simplu sunt de fapt mijloace sofisticate de propagandă pentru agenda sa politică destinate în special clasei de mijloc sau micii aristocrații a Romei Italiei și din provincii Militarul Cezar Cezar s-a născut la Roma într-o binecunoscută familie de patricieni ginta Iulia prezumtiv descinsă din Iulus fiul prințului troian Eneas care conform legendei era fiul zeiței Venus Potrivit unei legende nașterea lui Cezar a fost posibilă prin cezariană însă este foarte puțin probabil deoarece în acea epocă o astfel de incizie se executa doar asupra femeilor decedate Cezar a crescut într-o locuință modestă dintr-o construcție antică insula în Suburba cartier al clasei mijlocii a Romei Familia lui Cezar deși cu descendență patricienă deci aristocrată nu era înstărită după standardele nobilimii romane Astfel niciun membru al familiei nu s-a făcut remarcat în societate în timpul copilăriei lui Cezar deși în generația tatălui său avusese loc o reînnoire a averilor familiei Mătușa paternă Iulia s-a căsătorit cu Gaius Marius un general talentat și reformator al armatei romane Marius a devenit unul dintre cei mai bogați locuitori ai Romei influența sa politică contribuind și la îmbunătățirea situației materiale a familiei lui Cezar Spre sfârșitul vieții lui Marius în 86 îHr politica internă atinse un punct de ruptură În această perioadă politicienii romani erau în general divizați în două partide Populares care îl includea pe Marius și Optimates din care făcea parte Lucius Cornelius Sulla O serie de dispute între cele două partide a dus la un război civil deschizând în final calea lui Sulla către postul de dictator Datorită legăturii de familie Cezar era aderent la partidul lui Marius Nu era doar nepotul lui Marius era căsătorit cu Cornelia Cinnilla cea mai tânără fiică a lui Lucius Cornelius Cinna care era cel mai mare simpatizant al lui Marius și inamicul declarat al lui Sulla În anul 85 îHr când Cezar împlinise 15 ani tatăl i s-a îmbolnăvit și a murit Cezar a devenit moștenitorul majorității proprietăților și averilor deținute de tatăl său și de Marius Când Sulla a ieșit învingător din războiul civil și și-a început programul de proscriere Cezar în vârstă de 20 de ani se afla într-o situație dificilă Sulla i-a ordonat în 82 îHr să divorțeze de Cornelia dar Cezar a refuzat și a plecat prudent din Roma pentru a se ascunde Sulla i-a grațiat pe Cezar și familia sa și i-a permis să se reîntoarcă la Roma Într-un moment profetic se spune că Sulla a comentat pericolul de a-l fi lăsat în viață pe Cezar Potrivit lui Suetonius în momentul revocării exilului lui Cezar dictatorul ar fi spus „El a cărui viață o dorești atât de mult va deveni într-o zi cel care va răsturna partea de nobili a căror cauză o susții alături de mine; căci în acest singur Cezar vei găsi mulți precum Marius Familia lui Cezar Soții Prima căsătorie cu Cornelia Cinnilla A doua căsătorie cu Pompeia Sulla A treia căsătorie cu Calpurnia Pisonis Copii Iulia Cezaris cu Cornelia Cinnilla Ptolemeu al XV-a Cezar Cezarion cu Cleopatra a VII-a ar fi devenit faraon egiptean Nepoți un nepot de bunic din partea Iuliei Cezaris și a lui Pompei mort la câteva zile Iubite Legătură cu Cleopatra a VII-a a Egiptului Legături cu prima soție a lui Cato cu primele două soții ale lui Bibulus cu soțiile multor senatori membri în partide de opoziție Legătură cu Servilia Caepionis mama lui Brutus Posibili iubiți În Roma antică homosexualitatea masculină era comună și larg răspândită în societate în special în clasele sociale superioare Însă oficial societatea romană dezaproba homosexualitatea Potrivit lui Cicero Bibulus și altor adversari ai lui Cezar el a avut la începutul carierei sale o aventură cu Nicomedes al III-a al Bithyniei Veridice sau fictive povestirile au avut drept scop discreditarea încercând să-l facă pe Cezar să pară a fi fost în tinerețe o prostituată de curte orientală ceea ce în ochii romanilor însemna pe plan social ceva josnic Nu există atestări suficiente pentru confirmarea unei relații amoroase cu Nicomedes Practic aceeași incertitudine persistă cu privire la toate celelalte colportări Cert este că povestea lui Nicomedes s-a bazat pe împrejurarea din tinerețe a șederilor sale cu regele Cezar însuși nu a încercat să dezmintă acuzațiile dar nici nepotul Augustus nu a confirmat vreo relatarea privind relația cu Nicomedes Marc Antoniu a susținut că Octavian ar fi fost adoptat de Cezar prin favoruri sexuale Suetoniu deși relatând că aventura dintre Cezar și Nicomedes este adevărată a calificat acuzația lui Antoniu drept calomnie politică împotriva rivalului său Octavian Cronologie 13 iulie 100 îHr – Nașterea la Roma Dată alternativă 12 iulie 102 îHr 84 îHr – Prima căsătorie Cornelia Cinnilla 82 îHr – Încetarea persecuțiilor lui Sulla 81 79 îHr – Serviciu militar în Asia și Cilicia; posibilă legătură cu Nicomedes din Bithinia anii 70 îHr – Carieră ca avocat 69 îHr – Moartea Corneliei Chestor în Hispania Ulterioară 65 îHr – Demmnitatea de Edil curule 63 îHr – A doua căsătorie Pompeia Sulla Decembrie Divorțul de Pompeia Este ales Pontifex Maximus și praetor urbanus Conspirația lui Catilina 61 îHr – Propraetor în Hispania Ulterior 59 îHr – Primul consulat alături de Marcus Calpurnius Bibulus; începutul Primului Triumvirat A treia căsătorie Calpurnia Pisonis 58 îHr 53 îHr – Proconsul al Galiei primul mandat 54 îHr – Moartea Iuliei 53 îHr – Moartea lui Crassus finalul Primului Triumvirat 53 îHr 48 îHr — Al doilea mandat ca Proconsul al Galiei 52 îHr – Bătălia de la Alesia 49 îHr – Trecerea Rubiconului; începutul războiului civil 48 îHr – Înfrângerea lui Pompei în Grecia în Bătălia de la Pharsalus Numit dictator servește 11 zile Al doilea consulat alături de Publius Servilius Vatia Isauricus 47 îHr – Campania din Egipt Relația cu Cleopatra a VII-a 46 îHr – Înfrângerea lui Cato și a lui Metellus Scipio în nordul Africii Al treilea consulat alături de Marcus Aemilius Lepidus A doua dictatură Pontifex Maximus pe viață introduce calendarul iulian Adoptarea lui Octavian ca moștenitor 45 îHr – Înfrângerea ultimei opoziții în Hispania Reîntoarcerea la Roma Al patrulea consulat fără partener Senatul îl numește Pater Patriae Al treilea mandat de dictator 44 îHr Al cincilea consulat alături de Marc Antoniu Dictator perpetuu Februarie respinge diadema oferită de Antoniu 15 martie asasinarea lui Cezar 42 îHr – Deificarea oficială Divus Julius Iuliu divinul Onoruri Cezar a fost ales numărul 67 în lista celor mai influente figuri din istorie scrisă de Michael H Hart A primit titlul Divus sau zeu după moartea sa În timpul vieții a primit multe distincții inclusiv titluri precum Pater Patriae Părintele Patriei Pontifex Maximus Cel mai Înalt Preot și Dictator De fapt multe dintre titlurile pentru care Senatul a votat sunt considerate o cauză a asasinării sale din prisma faptului că părea nepotrivit pentru mulți dintre contemporanii săi ca un muritor să primească atât de multe onoruri Poate că cel mai semnificativ titlu pe care l-a purtat a fost numele pe care l-a primit la naștere Cezar Numele avea să fie acordat fiecărui împărat roman și a devenit un semnal de mare putere și autoritate departe de granițele imperiului precum germanul Kaiser și rusul țar Zeificarea Cometa lui Cezar este cunoscută de autorii antici ca Sidus Iulium „Steaua Iuliană sau Caesaris astrum „steaua lui Caesar Această cometă strălucitoare și vizibilă în timpul zilei a apărut dintr-odată în timpul Ludi Victoriae Caesaris care se știe acum s-au ținut în luna iulie 44 îHr la patru luni de la asasinarea lui Cezar cât și în luna de naștere a acestuia Potrivit lui Suetonius în timp ce se desfășurau celebrările „o cometă a răsărit la a unsprezecea oră a strălucit continuu timp de șapte zile și s-a crezut că era sufletul lui Cezar primit în cer Pentru faptele și meritele sale Iulius Caesar a fost declarat zeu cu epitetul divus atașat numelui de familie În credința populară s-a răspândit ideea că Iupiter l-a luat cu el în Olimp Note Numele oficial după 42 îHr Imperator Gaius Iulius Caesar Divus în română „Împăratul Gaius Iulius Cezar zeificatul Născut Gaius Iulius Gaii Filius Gaii Nepos Caesar în română „Gaius Iulius Cezar fiu al lui Gaius nepot al lui Gaius Iulius Cezar '' în latină engleză italiană și germană Suetonius ; 165-69 Suetonius ; 1229 233 Referințe Războiul galic de Iulius Cezar; Vita Caesaris „Viața lui Cezar opera lui Plutarch capitolele 19–24 relatează asasinarea lui Cezar Pentru opinia lui Nicolaus și sursele sale vezi EG Sihler Annals of Caesar A Critical Biography with a Survey of the Sources „Analele lui Cezar O biografie critică cu o trecere în revistă a surselor New York G E Stechert 1911 pag 293–4; Cei doisprezece cezari – Iulius Cezar de Suetonius ''Vladimir Hanga Caius Iulius Caesar Editura Tineretului București 1967 Articole corelate Scriitori militari celebri Cezariană Cifrul lui Cezar Sindromul Marfan Epilepsie Crocea Mors Arborele genealogic Iulio-Claudian Iacta alea est Referințe și note Legături externe Oferă un sumar al piesei de teatru și detalii despre Shakespare și Iulius Cezar inclusiv detalii istorice despre Cezar și o analiză a caracterului acestuia Situl Suzannei Cross site cu o adâncită istorie a lui Cezar plus tabel cronologic și legături De la wwwliviusorg Un ghid adnotat către resurse online categorizate în surse primare biografie și imagini eseuri moderne și ficțiune istorică Pagină cu multe legături în diferite limbi inclusiv cea engleză Găzduiește de asemenea o traducere în engleză de către J C Rolfe traducere modificată după J C Rolfe Un clasic de mare amploare; o scenă a morții impresionantă Hypertext cu lucrarea lui Cezar De Bello Gallico 19 aprilie 2012 Gabriel Tudor Revista Magazin 18 aprilie 2006 Gabriel Tudor Revista Magazin 18 aprilie 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică Surse primare Propriile scrieri ale lui Cezar în limba latină și traduse în limba latină și traduse sit anonim Istorici antici despre Cezar Limba latină și engleză; prezentare bilingvă; traducerea în engleză după J C Rolfe traducerea în engleză după J C Rolfe modificată limba engleză limba engleză Materiale secundare Situl Suzannei Cross cu o prezentare aprofundată a istoriei lui Cezar cu tabel cronologic și legături Situl lui Jona Lendering cu aprofundare istoriografică dedicată lui Cezar Livius Org Ghid adnotat cu trimiteri către resurse online categorizate în surse primare biografie și imagini eseuri moderne și ficțiune istorică Pagină de web cu legături numeroase plurilingve inclusiv în engleză Vag în legătură Oferă un sumar al piesei de teatru și detalii despre Shakespare și Iulius Cezar inclusiv detalii istorice despre Cezar și o analiză a caracterului acestuia Situl oficial al excavatorilor moderni ''Acest articol se referă la provincia Kosovo Pentru informații despre republica nerecunoscută în 1990 vezi Republica Kosova Pentru informații despre entitatea RSF Iugoslavia din 1946 1974 vezi Provincia Autonomă Kosovo și Metohia 1946-1974 Pentru informații despre perioada după căderea regimului comunist din Iugoslavia vezi Provincia Autonomă Kosovo și Metohia 1990-1999 Kosovo în ; în este o regiune disputată din Balcani Cea mai mare parte a regiunii se află sub administrația Republicii Kosovo parțial recunoscută Serbia nu recunoaște secesiunea Kosovo și o consideră o entitate condusă de ONU în cadrul suveranității statului ca Provincia Autonomă Kosovo și Metohia fiind recreată de Slobodan Miloșevici după reformele constituționale sârbe la sfârșitul anilor 1980 Kosovo nu are ieșire spre mare și se învecinează cu Serbia Centrală în NE Republica Macedonia în sud Albania în vest și Muntenegru în NV Priștina este capitala provinciei și cel mai mare oraș din Kosovo ; printre care se numără și Peć Peja Prizren și Kosovska Mitrovica Kosovo a fost o parte din teritoriul triburilor traco-ilirice apoi din Imperiul Roman Bizantin Țaratul Bulgar Țaratul Sârb și Imperiul Otoman În secolul al XX-lea a fost împărțită între Regatul Serbiei și Regatul Muntenegrului iar în cele din urmă a revenit statului succesor Regatul Iugoslaviei După sfârșitul Războiului din Kosovo și încetarea bombardamentului Iugoslaviei de NATO teritoriul a intrat sub administrație interimară a Organizației Națiunilor Unite UNMIK În februarie 2008 Adunarea din Kosovo a declarat că provincia Kosovo este independentă și cunoscută ca Republica Kosovo Din 9 noiembrie 2009 independența este recunoscută de 75 de state membre ONU și de Republica Chineză Taiwan Pe 8 octombrie 2008 Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție care solicită Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ cu privire la problema declarației independenței provinciei Kosovo Cele două mari grupuri etnice din Kosovo albanezii și sârbii au avut ostilitate unii față de ceilalți de-a lungul istoriei până în prezent fiecare grup susținând că regiunea le aparține Numele O teorie despre numele Kosovo afirmă că provine de la adjectivul posesiv neutru sârb al cuvântului kos кос care înseamnă "mierlă" Kosovo Polje înseamnă "câmpul mierlelor" locul unde s-a desfășurat cunoscuta Bătălie de la Kosovo Polje Regiunea cunoscută în prezent sub numele "Kosovo" a devenit o regiune administrativă în 1946 ca Provincia Autonomă Kosovo și Metohia În 1974 compoziția "Kosovo și Metohia" a fost schimbată în "Kosovo" la Provincia Socialistă Autonomă Kosovo însă în 1990 a fost redenumită după numele anterior ca Provincia Autonomă Kosovo și Metohia Întreaga regiune este cunoscută sub numele Kosovo în limba română iar în limba albaneză cu numele Kosova sau Kosovë În limba sârbă este făcută o distincție între partea estică și cea vestică; termenul Kosovo Косово este folosită pentru partea estică în timp ce partea vestică este denumită "Metohia" Метохија Declarația de independență Adunarea din Kosovo a aprobat declarația de independență pe 17 februarie 2008 În zilele următoare o serie de state Statele Unite Turcia Albania Austria Germania Italia Franța Regatul Unit Taiwan Australia Japonia Coreea de Sud și altele au anunțat recunoașterea independenței în ciuda protestelor din partea Rusiei și a altor țări din cadrul Națiunilor Unite În prezent 98 dintre cele 193 de state membre ale ONU au recunoscut independența regiunii Kosovo Kosovo este membru al FMI și al Băncii Mondiale cu numele de Republica Kosovo Cinci state membre ale Uniunii Europene Cipru Republica Elenă Slovacia Spania și România au refuzat recunoașterea independenței statului Istorie Formarea republicii Kosovo este rezultatul destrămării Iugoslaviei în special Războiului din Kosovo din 1996-1999 renașterii naționaliste din Balcani sub dominația Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea în special al conflictului dintre naționalitățile albaneză și sârbă Epoca preistorică și medievală În timpul epocii neolitice regiunea Kosovo se afla în cadrul extinderii culturii Vinča Între secolul IV I îH dardanii populau regiunea actualului Kosovo Regiunea a fost mai târziu cucerită de romani în ani 160 îH și integrată în provincia romană Illyricum în 59 îH Ulterior a devenit parte din Moesia Superior în 87 dH Migrațiile slave au ajuns în Balcani în secolul V-VII prin care popoarele autohtone s-au amestecat cu noii sosiți din nord din această sinteză rezultând sârbii actuali Kosovo a intrat în cadrul Bulgariei în ani 850 în care Creștinismul și o cultură slavic-bizantină au fost implementate în regiune A fost recucerită de către bizantini în 1018 Pe măsura ce rezistența slavă reușea împiedicare veniri Imperiului Bizantin în regiune de cele mai multe ori aceasta trecea pe de-o parte ori în suveranitatea sârbilor ori în cea a bulgarilor iar pe de cealaltă parte a bizantinilor până când Principatul sârb Rascia a cucerit-o în secolul XI Astfel de preluări au avut prea puțin impact asupra populației locale din moment ce a reprezentat o schimbare minoră în dinastia creștină balcanică Aflată sub suveranitatea completă a Regatului Serbiei până la sfârșitul secolului XII a devenit un centru laic și secular a statului medieval sârb în dinastia Nemanjić în secolul al XIII-lea cu Patriarhia Bisericii Ortodoxe sârbe instalată la Peć în timp ce Prizrenn a fost un centru secular Apogeul a fost atins cu formarea unui imperiu sârb în 1346 care după 1371 sa transformat dintr-o monarhie medievală într-un regat feudal Kosovo a devenit terenul moștenire al Casei de Branković și Vučitrn iar Priștina a prosperat Bătălia de la Kosovo Polje 1389 a fost câștigată de forțele otomane învingând coaliția sârbilor albanezilor și bosniacilor condusă de prințul Lazăr Hrebeljanovici Ulterior unele părți din Serbia au acceptat vasalitatea turcilor iar fiica lui Lazăr s-a căsătorit cu sultanul pentru a pecetlui pacea În 1402 un despot sârbesc a fost creat iar Kosovo a devenit cel mai bogat teritoriu cunoscut pentru minerit Până în 1455 regiunea a fost complet cucerită de Imperiul Otoman Istoria pașalâcului Kosovo Kosovo a fost parte a Imperiului Otoman 1455-1912 prima dată ca parte a pașalâcului Rumelia și din 1864 ca o provincie separată Kosovo ca și Serbia a fost ocupată de forțele austriece în timpul Marelui Război 1683–1699 La invitația împăratului romano-german Leopold I în 1690 Patriarhul Serbiei de la Peć Arsenie al III-lea ar fi condus relocarea unui contingent de aproximativ 37 000 de familii cele mai multe de origine sârbă din Kosovo și alte zone către Austria De altfel mai multe migrații de creștini ortodocși din zona Kosovo urmară și pe parcursul secolului al XVIII-lea în timpul Marii migrații sârbe adăugându-se populației creștine deja epurate cu concursul turcilor este vorba de sclavi și cei capturați ca pradă de război În 1766 turcii au desființat Patriarhia de la Peć și au creat jizya un sistem de impozitare a non-musulmanilor deteriorând astfel și mai tare poziția creștinilor în regiune În contrast mulți șefi albanezi s-au convertit la islam câștigând poziții proeminente în regimul turcesc Per ansamblu "albanezii au avut puține cauze de neliniște" iar "în cel mai rău caz au crescut în economia afacerilor interne otomane" Rezultatul final al celor patru secole și jumătate de dominație islamică a fost marcat de un declin în structura demografică a creștinilor slavi din Kosovo Cauzele acestei schimbări demografice sunt diverse Evacuarea creștinilor a fost însoțită de imigrația albanezilor și a altor popoare islamice cum ar fi cerchezii cu sentimente notabile anti-creștine care au servit deseori ca trupe auxiliare pentru turci În secolul al XIX-lea a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa de sud-est Mișcarea naționalistă albaneză fiind centrată în Kosovo acest lucru a condus la tensiuni etnice și o lungă luptă între sârbii creștini și albanezii musulmani În 1871 la Prizren a avut loc o reuniune a sârbilor unde s-a discutat posibilitatea recuceririi și reintegrării provinciei Kosovo cu "vechea Serbie" în timp ce Principatul Serbiei făcea deja planuri pentru expansiunea în teritoriul otoman În 1878 s-a semnat un Acord de Pace care prevedea transferul controlului orașelor Priștina și Kosovska Mitrovica la sârbi și ieșirea de sub jurisdicția otomană în timp ce restul provinciei Kosovo avea a rămâne sub control otoman În același an etnicii albanezi au format Liga de la Prizren care aspira la unificarea tuturor albanezilor urmărind dobândirea autonomiei în Imperiul Otoman Liga de la Prizren a condus Kosovo până în 1881 când a fost a desființată de trupele otomane Secolul al XX-lea Războaiele balcanice 1912-1913 Regatul Iugoslaviei Al Doilea Război Mondial Mișcarea turcilor tineri a sprijinit guvernarea centralizată și s-au opus oricărui fel de autonomie dorită de kosovari în special de albanezi În 1910 o revolta albaneză s-a răspândit de la Priștina și a durat până la vizita sultanului otoman în Kosovo în iunie 1911 În 1912 în timpul războaielor balcanice cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Serbiei în timp ce regiunea de Metohia a fost cucerită de către Regatul Muntenegrului Mai târziu a avut loc un exod al populației albaneze Autoritățile sârbe au promovat crearea noilor așezări sârbești din Kosovo precum și asimilarea albanezilor în societatea sârbă Numeroase familii sârbe s-au mutat în Kosovo egalizând echilibru demografic între albanezi și sârbi Statutul provinciei Kosovo în Serbia a fost finalizat în anul următor la Tratatul de la Londra< ref> În iarna dintre 1915-1916 în timpul primului război mondial armata sârbă a fost retrasă din Kosovo astfel provincia a fost ocupată de Bulgaria și Austro-Ungaria În 1918 armata sârbă a alungat Puterile Centrale din Kosovo După primul război mondial monarhia a fost transformată în Regatul sârbilor croaților și slovenilor la 1 decembrie 1918 Kosovo a fost împărțit în patru județe trei fiind o parte din Serbia Zvečan Kosovo și sudul Metohiei și unul Muntenegrului nordul Metohiei Cu toate acestea noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922 a împărțit Kosovo între cele trei regiuni ale Regatului Kosovo Rascia și Zeta În 1929 Regatul a fost transformat în Regatul Iugoslaviei și teritoriul din Kosovo a fost reorganizat Pentru a schimba compoziția etnică din Kosovo între 1912 și 1941 o mare amploare de re-colonizare a sârbilor provinciei Kosovo a fost întreprinsă de către guvernul de la Belgrad Pe de altă parte drepturile albanezilor de a beneficia educație în limba lor a fost neacceptată alături de alte națiuni non-slave sau slave nerecunoscute din Iugoslavia deoarece ca regat era recunoscută numai națiunile croată sârbă slovenă în timp ce alte națiuni slave trebuiau să se identifice ca una din cele trei națiuni slave oficiale în timp ce națiunile non-slave au fost considerate minorități Albanezii și alte națiuni musulmane au fost obligați să emigreze în principal cu teren reformat care a lovit proprietari albanezi în 1919 cu măsuri direct violente În 1935 și 1938 două acorduri între Regatul Iugoslavia și Turcia au fost semnate pentru expatrierea a 240000 de albanezi în Turcia dar care nu a fost finalizat din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial În 1941 Kosovo și Iugoslavia s-au implicat în al doilea război mondial după ce puterile Axei au invadat Iugoslavia în 1941 O mare parte din Kosovo a devenit o parte din Albania controlată de italieni alte părți au fost date Bulgariei și Serbiei aflate sub administrația militară a Germaniei naziste Regimul fascist italian a lui Benito Mussolini a fost exploatat de sentimentele naționaliste ale albanezilor pentru a-l încuraja la crearea Albaniei Mari care prevedea includerea provinciei Kosovo fiind obținută în cel de-al doilea război mondial Zeci de mii de sârbi au fost alungați din Kosovo în timpul celui de-al doilea război mondial În timpul războiului din 1944 la conferința de la Bujan liderii comuniști ai rezistenței kosovare a adoptat o rezoluție cu privire la repartizarea postbelică a provinciei Kosovo la Albania dar opinia lor a fost mai târziu neacceptată După numeroase răscoalele ale partizanilor conduse de Fadil Hoxha Kosovo a fost eliberat în 1944 cu ajutorul partizanilor albanezi din Comintern și a devenit o provincie a Serbiei în cadrul Federației Democratice Iugoslavia Kosovo în Iugoslavia comunistă Provincia a luat prima forma cu frontierele sale actuale în 1945 ca Regiunea Autonomă Kosovo și Metohia Înainte de al doilea război mondial nici o entitate cu numele Kosovo a existat în timpul dominației Imperiului Otoman care anterior controla teritoriul acesta a fost un vilaiet iar granițele fiind revizuite în diferite ocazii Ultima oară când provincia otomană a existat cuprindea zone actuale care fie au fost cedate Albaniei sau fie s-au găsit în cadrul noii republici iugoslave din Muntenegru Macedonia inclusiv capitala acesteia Skopje cu o parte din regiunea Sandžak din Serbia Centrală Opresiunile violente și expatrierea albanezilor au fost reluate în special după 1953 când Josip Broz Tito a ajuns la un acord cu Ministrul de Externe turc Mehmet Fuat Köprülü pentru a convinge albanezii iugoslavi să se declare de etnie turcă Referințe Legături externe 19 februarie 2008 Florian Bichir Evenimentul zilei 11 august 2010 Razvan Ciubotaru Cotidianul 17 februarie 2010 Paul Ciocoiu Evenimentul zilei 28 ianuarie 2008 Edgar Rafael Adevărul Foreign Policy 21 aprilie 2012 Viorica Marin Adevărul 22 iunie 2012 Horia C Matei Ziarul de Duminică 27 februarie 2008 Diac George Aniculoaie Ziarul Lumina Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Primul document în limba română Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Marc Aureliu în latină Marcus Aurelius n 26 aprilie 121 Roma d 17 martie 180 probabil la Vindobona azi Viena a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor între anii 161 și 180 dHr și filosof stoic Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus a luat mai târziu după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius numele de Marcus Aelius Aurelius Verus Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus Biografie Marc Aureliu s-a născut la 26 aprilie 121 la Roma fiu al lui Annius Verus Era nepot prin alianță al viitorului împărat între anii 138-161 Antoninus Pius care l-a adoptat la dorința împăratului Hadrian predecesorul său După ce Antoninus Pius a devenit el însuși împărat l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa Annia Galeria sau Faustina minoris și în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului În anul 161 Marc Aureliu devine el însuși împărat Marc Aureliu împărat roman Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile trebuind să facă față unor amnenințări din diferite părți După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice este confruntat în anul 165 cu invazia parților a provinciilor orientale ale imperiului În timp ce fratele său prin adopțiune Lucius Verus asociat la conducerea imperiului suferă înfrângeri dezastruase încredințarea comenzii militare unuor generali capabili Statius Priscus și Avidius Cassius permite romanilor să reprime atacurile parților ocupându-le și două orașe principale Seleucia și Ctesifona Triumful militar este celebrat la Roma dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă cu grave consecințe sociale și economice În zona Dunăreană triburile germanice Marcomanii și Sarmații amenință direct Italia de nord Marc Aureliu preia direct conducerea operațiilor militare care vor dura mai mult de cinci ani din 169 până în 175 Încurajat de un zvon fals privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu generalul Avidius Cassius guvernator al provinciilor din zona Siriei se proclamă în 175 împărat Marc Aureliu se pregătește să pornească împotriva generalului rebel dar înainte de a se ajunge la un război civil Cassius este omorît și liniștea este restabilită datorită fidelității guvernatorului Cappadociei Martius Verus Marc Aureliu încheie pace cu Sarmații și se îndreaptă totuși spre provinciile orientale vizitează Cilicia Siria și Egiptul apoi se întoarce prin Smirna și Atena unde se inițiază împreună cu fiul său Commodus în misterele din Eleusis În timpul acestei călătorii moare soția sa Faustina Întors la Roma sărbătorește triumful asupra Marcomanilor și Sarmaților iar în 177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului În același an tebuie să plece din nou în provinciile dunărene pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice În anul 180 moare în urma unei boli infecțioase în orașul Vindobona azi Viena În politica internă Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și de drept a construit școli spitale și orfelinate Domnia lui Marc Aureliu a fost marcată de aspre persecuții ale creștinilor cum a fost cea din 177 la Lugdunum azi Lyon Marc Aureliu filosof Încă din tinerețe Marc Aureliu a primit o educație solidă în retorica greacă și latină prin instructorii săi Herodes Atticus și Marcus Cornelius Fronto Cu acesta din urmă a întreținut o bogată corespondență în parte păstrată până azi Formația sa filosofică a fost marcată de doctrina stoică reprezentată de Epictet Apollonius din Calcedonia și Sextus din Cheroneia Singura sa lucrare a fost redactată în limba greacă Ta eis heauton "Către mine însumi" tradusă mai târziu în limba latină cu titlul Meditationes "Meditații" în 12 cărți Conținutul lor are în special un caracter moral o filosofie practică pentru viața de fiecare zi Ele exprimă convingerea autorului după care numai o viață morală după legile naturii poate realiza liniștea interioară mărinimia și perfecțiunea Omul trebuie să tindă către ceea ce este util și pe măsura comunității Important este prezentul nici viitorul nici trecutul care ne împovărează Moartea face parte din Natură pentru că totul este în continuă transformare conform eternității în care totul se produce se reproduce și se transformă la infinit Citate din Marc Aureliu Dacă un om ți-a greșit cu ceva gândește-te ce reprezentare are el asupra binelui și asupra răului pentru a comite acea greșeală Dați-mi liniștea de a accepta lucrurile ce nu le pot schimba curajul de a le schimba pe cele ce se pot schimba și înțelepciunea de a le putea distinge unele de altele Consecințele mâniei sunt mult mai grave decât cauzele ei Bibliografie Anthony R Birley Marcus Aurelius A biography Batsford Londra 1987 Klaus Rosen Marc Aurel Rowohlt Reinbek 1997 Legături externe Steagul Marinei Imperiale Japoneze La dreapta Marina Militară Imperială Japoneză text scris cu caractere kanji Marina Militară Imperială Japoneză 大日本帝國海軍 Dai-Nippon Teikoku Kaigun literal "Marina Militară a Marelui Imperiu Japonez" a fost marina Imperiului Japonez între anii 1869-1947 A fost dizolvată după Al Doilea Război Mondial ca urmare a renunțării constituționale a Japoniei de a rezolva disputele internaționale pe calea armelor După dizolvarea Marinei Militare Imperiale Japoneze s-a format Forța Japoneză Maritimă de Autoapărare Lupte mai importante în care a fost angajată Marina Militară Imperială Japoneză Expediția din Taiwan din 1874 Primul Război Chino-Japonez Războiul ruso-japonez Primul Război Mondial Al Doilea Război Chino-Japonez Al Doilea Război Mondial Comandanți importanți Isoroku Yamamoto Tōgō Heihachirō Itoh Sukeyuki prințul Fushimi Hiroyasu etc Marina Militară Imperială Japoneză în anii 1920 era cea de a treia cea mai mare forță militară marină a lumii după Royal Navy și United States Navy Era oponentul principal al Aliaților în Războiul din Pacific Origini Japonia are o istorie lungă de interacțiune navale cu continentul asiatic care la început însemna transportul de Trupelor între Coreea și Japonia începând cu cel puțin cu începutul perioadei Kofun în secolul al treilea< ref> După încercarea eșuată a hanului Kubilai în 1274 și 1281 de a invada Japonia wokō adică pirații japonezi au devenit foarte activi în jefuirea coastelor Imperiului chinez În secolul 16 în perioada epocii Sengoku atunci când conducători feudali japonezi luptau între ei pentru supremație Japonia s-a angajat în eforturi mari de construcții navale în această perioadă construindu-se mai multe sute de nave În această perioadă Japonia a construit prima sa navă cu aburi când daimyo-ul japonez Nobunaga Oda în anul 1576 avea șase Atakebune blindate cu fier În 1588 Toyotomi Hideyoshi interzice pirateria wakō pirații devenind vasalii lui Hideyoshi participând la Invazia japoneză a Coreei 1592-1598 Japonia și-a construit prima sa navă de luptă oceanică în secolul al 17-lea după contactul cu națiunile din Vest în perioada comerțului Nanban În 1613 daimio-ul Sendai-ului în acord cu șogunul Tokugawa a construit nava de luptă Date Maru un galion de 500 tone< ref> Perioada izolării Începând din 1640 pentru mai mult de 200 de ani Japonia a ales "sakoku" izolarea care interzicea contacte cu Occidentul a eradicat creștinismul și sub pedeapsa cu moartea a interzis construcția navelor oceanice Contactele cu străinii s-au menținut prin enclava olandeză de la Dejima toate acestea permițând transferul unui volum mare de cunoștințe legate de revoluția tehnologică și științifică din Vest Acest studiu a științelor de Vest numit "rangaku" a permis de asemenea Japoniei să rămână informată în domenii relevante pentru științele marine cum ar fi cartografierea optica sau științe mecanice Studiul tehnicilor de construcții navale din Vest au fost reluate în anii 1840 la sfârșitul Shogunatului Tokugawa Bakumatsu Modernizarea timpurie a Marinei Șogunatului În anii 1853 și 1854 comandorul Matthew Perry a făcut o demonstrație de forță cu navele sale obținând prin Convențian de la Kanagawa din 1854 comerț internațional care a fost urmat de un alt tratat în 1858 care asigura străinilor condiții foarte avantajoase de comerț Odată ca Japonia a acceptat influențele străine șogunatul a inițiat o politică activă de asimilare a tehnologiilor navale străine În 1855 cu asistență olandeză Japonia și-a achiziționat prima navă de luptă cu aburiKankō Maru care a fost folosit pentru instrucție la Centrul de instrucție din Nagasaki În 1857 a fost achiziționat prima navă cu aburi cu elice Kanrin Maru care a fost folosit în curând de Ambasada Japoniei în SUA În anii care au urmat Japonia a trimis la studii navale în Occident mai mulți studenți începând o tradiție a educării liderilor în Vest ca în cazul amiralilor Takeaki Enomoto Heihachirō Tōgō și Yamamoto Isoroku< ref> Prima navă de război modernă construită în Japonia În 1863 iulie Japonia a lansat prima sa navă de luptă construită în Japonia Chiyoda Era o navă din lemn cu un deplasament de 138 tone Creearea Marinei Imperiale Japoneze 1869 Sprijinul britanic În anii 1870-1880 Marina Imperială Japoneză a rămas în principal o forță de apărare a coastelor cu toate că guvernul Meiji continua s-o modernizeze În 1870 un decret imperial a stabilit că modelul Marinei Imperiale japoneze trebuie să fie Royal Navy în loc de Olanda Din septembrie 1870 lt Horse a fost numit instructor pe Ryūjō' În 1871 Ministerul a trimis 16 tineri 14 în Marea Britanie și 2 în SUA pentru studii navale printre care și Heihachirō Tōgō În 1873 Marea Britanie a trimis o delegație de 34 persoane pentru doi ani pentru a instrui cadeții Mai târziu prin 1879 comandorul LP Willan a fost agajat pentru a antrena cadeții Primele intervenții peste hotare Taiwan 1874 Korea 1875–76 În 1874 a avut loc expediția din Taiwan incidentul Mudan 1871 și împotriva Chinei continentale a fost o expediție punitivă lansată de japonezi ca pedeapsă pentru uciderea a 54 marinari de pe RyuKyu și aborigeni din Paiwan în decembrie 1871 Succesul expedițieicare a marcat prima acțiune peste mări a Marinei Imperiale Japoneze și Armatei Imperiale Japoneze au relevat fragilitatea dinastiei Qing din Taiwan încurajând și alte intervenții militare Urmarea incidentului a fost victorie militară japoneză ocuparea Taiwanului plata daunelor de către China Japoniei arbitrajul britanic din 1879 a recunoscut suveranitatea Japoniei asupra insulelor RyuKyu În perioada 1875–1876 au fost diferite intervenții în Peninsula Coreeană începând cu Incidentul din insula Ganghwa al cărui rezultat a fost Tratatul din Ganghwaun tratat comercial inegalîn favoarea Japoniei care deschidea Coreea pentru comerț În curând rebeliuni domestice au forțat șogunatul să se concentreze asupra forțelor terestre Apoi s-a adoptat tactica apărării defensive statice care însemna apărarea coastelor japoneze punând în prim-plan principiul Armata prima Marina pe locul doi În 1878 crucișătorul japonez Seikis-a deplasat cu tot echipajul în Europa Modernizări în continuare 1870 Influența franceză a "Jeune École"-ului 1880s Comenzi de nave lansate britanicilor Primul război chino-japonez 1894-1895 Reprimarea rebeliunii boxerilor 1900 Războiul ruso-japonez 1904-1905 Spre o marină națională autonomă Primul Război Mondial Perioada interbelică Cel de al Doilea Război Mondial Cuirasate Portavioane Aviația Navală Submarine Unități speciale de atac Forțele terestre ale Marinei Imperiale Japoneze Baze navale și facilități Forțe de autoapărare Note Referințe Boxer CR 1993 "The Christian Century in Japan 1549–1650" ISBN 1-85754-035-2 Delorme Pierre Les Grandes Batailles de l'Histoire Port-Arthur 1904 Socomer Editions French Dull Paul S 1978 A Battle History of The Imperial Japanese Navy ISBN 0-85059-295-X Evans David C & Peattie Mark R 1997 Kaigun strategy tactics and technology in the Imperial Japanese Navy 1887–1941 Naval Institute Press Annapolis Maryland ISBN 0-87021-192-7 Gardiner Robert editor 2001 Steam Steel and Shellfire The Steam Warship 1815–1905 ISBN 0-7858-1413-2 Howe Christopher 1996 The origins of Japanese Trade Supremacy Development and technology in Asia from 1540 to the Pacific War The University of Chicago Press ISBN 0-226-35485-7 Ireland Bernard 1996 Jane's Battleships of the 20th Century ISBN 0-00-470997-7 Lyon DJ 1976 World War II warships Excalibur Books ISBN 0-85613-220-9 Nagazumi Yōko 永積洋子 Red Seal Ships 朱印船 ISBN 4-642-06659-4 Japanese Polak Christian 2001 Soie et lumières Lâge dor des échanges franco-japonais des origines aux années 1950 Tokyo Chambre de Commerce et d'Industrie Française du Japon Hachette Fujin Gahōsha アシェット婦人画報社 Polak Christian 2002 絹と光 知られざる日仏交流100年の歴史 江戶時代-1950年代 Kinu to hikariō shirarezaru Nichi-Futsu kōryū 100-nen no rekishi Edo jidai-1950-nendai Tokyo Ashetto Fujin Gahōsha 2002 10-ISBN 4-573-06210-6; 13-ISBN 978-4-573-06210-8; Seki Eiji 2006 London Global Oriental 10-ISBN 1-905-24628-5; 13- ISBN 978-1-905-24628-1 cloth ] Tōgō Shrine and Tōgō Association 東郷神社・東郷会 Togo Heihachiro in images illustrated Meiji Navy 図説東郷平八郎、目で見る明治の海軍 Japanese Japanese submarines 潜水艦大作戦 Jinbutsu publishing 新人物従来社 Japanese Bibliografie Legături externe book review Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Nat King Cole n Nathaniel Adams Coles la 17 martie 1919 d 15 februarie 1965 a fost un pianist compozitor interpret de jazz cântăreț și actor de film american Date biografice Născut în 1919 și-a alcătuit prima formație de jazz în liceu Treptat a devenit unul din cei mai cunoscuți și mai populari cântăreți ai vremii A realizat numeroase lucruri în folosul comunității afro-americane din SUA în acea vreme discriminarea fiind încă acceptată A fost primul afro-american negru care a avut propriul show la radio și apoi propriul show la televiziune Albume selecție Unforgettable 1953 Ballads of the Day 1954 Penthouse Serenade 1955 Sings For Two In Love 1955 The Piano Style of Nat King Cole 1955 Night Lights 1956 The Complete After Midnight Sessions 1956 Just One Of Those Things 1957 Love Is The Thing 1957 Cole Español 1958 Everytime I Feel The Spirit 1958 St Louis Blues 1958 Tell Me All About Yourself 1958 The Very Thought Of You 1958 Welcome To The Club 1958 To Whom It May Concern 1958 A Mis Amigos 1959 The Touch of Your Lips 1960 The Magic Of Christmas 1960 Wild Is Love 1960 Let's Face The Music And Dance 1961 Nat King Cole Sings; George Shearing Plays 1961 The Nat King Cole Story 1961 Dear Lonely Hearts 1962 More Cole Español 1962 Ramblin' Rose 1962 The Christmas Song 1962 My Fair Lady 1963 Those Lazy-Hazy-Crazy Days of Summer 1963 Where Did Everyone Go? 1963 I Don't Want To Be Hurt Anymore 1964 L-O-V-E 1964 Sincerely The Beautiful Ballads 1965 Filmografie Referințe Legături externe 17 martie 2013 Roxana Roseti Evenimentul zilei                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Un portavion este o navă militară specială de dimensiuni foarte mari dotată cu o punte de pe care aparatele de zbor pot să decoleze și să aterizeze și având infrastructura necesară pentru a efectua întreținerea și operarea acestor aparate În cadrul unei flote portavionul reprezintă nava capitală fiind extrem de costisitoare și cea mai importantă din punct de vedere militar Portavioane în serviciu activ Portavioanele sunt în general cele mai mari vase de luptă folosite de o forță navală În total 20 de portavioane sunt folosite de 9 țări ;Brazilia 1 NAe São Paulo A12 fostul portavion francez Foch R99 de 32800 tone lansat la apă în 1960 A fost achiziționat în anul 2000 ;Franța 1 Charles de Gaulle R 91 portavion cu propulsie nucleară de 42000 tone a intrat în serviciu în anul 2001 ;India 1 INS Viraat fostul portavion britanic HMS Hermes lansat la apă în 1953 de 28700 tone achiziționat în 1986 și intrat în serviciul în 1987 Va fi retras din dotare în anul 2019 ;Italia 2 Giuseppe Garibaldi 551 portavion de 14000 tone a intrat în serviciu în anul 1985 Cavour 550 portavion de 27000 tone a intrat în serviciu în anul 2008 ;Marea Britanie 1 HMS Illustrious portavion de 22000 tone intrat în serviciu în anul 1982 Alte două portavioane din aceeași clasă au fost retrase din uz pentru a economisi fonduri Avioanele din dotare Harrier II și Sea Harrier au fost retrase din uz nava fiind folosită în prezent ca portelicopter ;Rusia 1 Admiral Kuznețov portavion de 55000 tone lansat la apă în 1985 cu numele Tbilisi a fost redenumit și a intrat în serviciu în 1995 ;Spania 2 Principe de Asturias R11 portavion de 17200 tone a intrat în serviciu în anul 1988 Juan Carlos I L61 portavion de 27000 tone lansat la apă în 2008 A intrat în serviciu în septembrie 2010 ;Thailanda 1 HTMS Chakri Naruebet portavion de 11400 tone care are la bază designul portavionului spaniol Principe De Asturias A intrat în serviciu în anul 1997 Avioanele din dotare au fost retrase din uz în 2006 nava fiind folosită în prezent ca portelicopter ;Statele Unite ale Americii 11 USS Enterprise CVN-65 primul portavion cu propulsie nucleară 93500 tone Intrat în serviciu în anul 1961 va fi retras din dotare în 2013 Toate celelalte portavioane ale Statelor Unite ale Americii sunt din clasa Nimitz peste 100000 de tone Nimitz CVN-68 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1975 Dwight D Eisenhower CVN-69 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1977 Carl Vinson CVN-70 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1982 Theodore Roosevelt CVN-71 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1986 Abraham Lincoln CVN-72 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1989 George Washington CVN-73 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1992 John C Stennis CVN-74 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1995 Harry S Truman CVN-75 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 1998 Ronald Reagan CVN-76 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 2003 George HW Bush CVN-77 portavion cu propulsie nucleară intrat în serviciu în 2009 Note Bibliografie Friedman Norman US Aircraft Carriers an Illustrated Design History Naval Institute Press 1983 ISBN 978-0-87021-739-5 Nordeen Lon Air Warfare in the Missile Age 1985 ISBN 978-1-58834-083-2 Legături externe 2 noiembrie 2007 Adrian Nicolae Descoperă 16 mai 2012 Razvan Voiculescu România liberă Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Prim-ministrul Republicii Moldova conform Constituției< ref> conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia respectînd atribuțiile ce le revin În cazul imposibilității Prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile sau în cazul decesului acestuia Președintele Republicii Moldova va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar pînă la formarea noului Guvern Prim-miniștri ai RD RSSA și RSS Moldovenești 1917-1991 Președinți ai Consiliului Director din RD Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSSA Moldovenească Președinți ai Sovietului Comisarilor Poporului din RSS Moldovenească Președinți ai Sovietului de Miniștri din RSS Moldovenească Prim-miniștri ai RSS Moldovenească până la declararea independenței Prim-miniștri ai Republicii Moldova Cronologie ImageSize width800 heightauto barincrement12 PlotArea top10 bottom50 right130 left20 AlignBars late DateFormat dd mm yyyy Period from01 01 1990 till01 06 2015 TimeAxis orientationhorizontal ScaleMajor unityear increment2 start1990 Colors idpostsoviet valuergb05051 BarData barsetPM PlotData width5 alignleft fontsizeS shift5-4 anchortill barsetPM from 25 05 1990 till 28 05 1991 colorpostsoviet text"Druc" fontsize10 from 28 05 1991 till 01 08 1992 colorpostsoviet text"Muravschi" fontsize10 from 01 08 1992 till 24 01 1997 colorpostsoviet text"Sangheli" fontsize10 from 24 01 1997 till 12 03 1999 colorpostsoviet text"Ciubuc" fontsize10 from 12 03 1999 till 21 12 1999 colorpostsoviet text"Sturza" fontsize10 from 21 12 1999 till 19 04 2001 colorpostsoviet text"Braghiș" fontsize10 from 19 04 2001 till 31 03 2008 colorpostsoviet text"Tarlev" fontsize10 from 31 03 2008 till 14 09 2009 colorpostsoviet text"Greceanîi" fontsize10 from 14 09 2009 till 25 09 2009 colorpostsoviet text"Pîrlog" fontsize10 from 25 09 2009 till 25 04 2013 colorpostsoviet text"Filat" fontsize10 from 25 04 2013 till 18 02 2015 colorpostsoviet text"Leancă" fontsize10 from 18 02 2015 till 18 04 2015 colorpostsoviet text"Gaburici" fontsize10 < timeline> Vezi și Președintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului Republicii Moldova Referințe Legături externe Războiul din Pacific a fost parte a celui celui de-al Doilea Război Mondial luptele derulându-se în Oceanul Pacific insulele sale și în Asia de răsărit între 7 iulie 1937 și 14 august 1945 Cele mai importante lupte au avut loc după ce Imperiul Japonez a atacat o serie de țări care au ajuns să fie cunoscuți ca Aliații ori Puterile aliate În zilele noastre în Japonia se folosește denumirea "Războiul din Pacific" în limba japoneză 太平洋戦争 – Taiheiyō Sensō puțini dintre niponi referindu-se la conflict ca la "Marele Război din Asia de Est" 大東亜戦争 – Dai Tō-A Sensō termen adoptat în mod oficial de Cartierul General Imperial În 1941 și scos în afara legii în 1945 în timpul ocupației Japoniei Participanți Principalii Aliați participanți au fost Statele Unite China și Regatul Unit incluzând forțele din India Britanică Australia și Noua Zeelandă Olanda Canada Mexic Forțele Franceze Libere și multe alte state în principal colonii britanice au participat de asemenea Uniunea Sovietică a participat la două conflicte scurte războaie de frontieră Bătălia de la Lacul Hasan și Bătălia de la Halhin Gol cu Japonia în 1938 și 1939 după care a rămas neutră în până în august 1945 când s-a alăturat efortului aliat invadând Manchukuo în cadrul Operațiunii Furtună de August Statele Axei care au sprijinit Japonia au fost statele marionetă Manchukuo și cel condus de Wang Jingwei care controla regiunile de coastă ale Chinei Tailanda s-a alăturat Axei după ce a fost constrânsă să facă un asemenea pas iar armata sa a participat în Camapania din Burma Japonia a înrolat mulți soldați din coloniile sale Coreea și Formosa Taiwanul din zilele noastre Germania Nazistă și Italia Fascistă au sprijinit acțiunile japoneze prin intervenția forțelor lor navale care au fost însă de mică amploare Teatre de luptă Între 1942 și 1945 au existat patru teatre principale de conflict în cadrul Războiului din Pacific și anume China Oceanul Pacific central Asia de sud-est și Asia de sud-vest Istoricii militari americani consideră că au existat numai două teatre de operațiuni Teatrul de operațiuni Pacific PTO și Teatrul de operațiuni China-India-Burma CBI Această împărțire nu ține seama de faptul că acestor teatre de luptă nu le corespundeau comenduiri operaționale distincte În cadrul Teatrului de operațiuni Pacific controlul forțelor lor era împărțit între Comenduirile Regiunilor Oceanului Pacific și Comenduirea Pacificului de sud-vest În 1945 pentru o scurtă perioadă mai înainte de capitularea Japoniei Uniunea Sovietică și aliații ei mongoli au atacat forțele japoneze din Manciuria în nord-vestul Chinei Conflictul dintre China și Japonia Contextul general Rădăcinile conflictului pot fi găsite în secolul al XIX-lea când haosul politic din China a fost exploatat imediat de o Japonie aflată în plin proces de modernizare și expansiune În timpul ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea și primii ani ai celui de-al XX-a Japonia a intervenit și în cele din urmă a anexat Coreeea și și-a extins influența economică și politică în China în mod special în Manciuria Această expansiune niponă a fost favorizată de faptul că în China puterea politică era fragmentată între diferiți dictatori militari locali iar guvernul central avea doar un control parțial asupra țării Totuși situația a început să se schimbe în deceniul al treilea China a început să se întărească și s-a dovedit tot mai dornică să reziste presiunilor japoneze În 1927 generalisimul Chiang Kai-shek și Armata Națională Revoluționară a Kuomintangului KMT au organizat Expediția nordestică Chiang a reușit să învingă dictatorii militari din sudul și centrul țării și a început procesul de supunere a seniorilor războiului din nordul Chinei Temându-se că dictatorul militar din Manciuria Zhang Xueliang era pe punctul de a se supune guvernului central chinez japonezii au regizat Incidentul Mukden din 1931 și au ocupat Manciuria proclamând înființarea unui nou stat Manchukuo un stat marionetă nipon În fruntea acestui stat a fost pus fostul împărat al Chinei Henry Pu Yi Obiectivele japoneze în China vizau menținerea aprovizionării cu materii prime în condiția menținerii în regiune a unor regimuri locale care să nu acționeze împotriva intereselor nipone Deși acțiunile japoneze nu păreau cu nimic diferite de cele ale altor puteri coloniale care acționaseră în regiune în secolul al XIX-lea de prin 1930 sub influența celor 14 puncte wilsoniene folosirea forței militare în sprijinul colonialismului nu mai era considerată de comunitatea internațională o comportare potrivită Intervenția japoneză din Manciuria a fost aspru criticată în comunitatea internațională și a dus la retragerea Japoniei din Liga Națiunilor În deceniul al patrulea conflictul dintre China și Japonia a ajuns într-un punct mort Chiang fiind mult mai interesat de elilminarea forțelor comuniștilor chinezi pe care le considera un pericol mult mai important decât cel reprezentat de japonezi Deși la început au cooperat în cadrul Expediției nordice în perioada 1930-1934 Kuomintangul și comuniștii au intrat într-un conflict deschis Între timp în Japonia asasinatele făptuite de o serie de organizații secrete și efectele Marii crize economice au dus treptat la pierderea controlului civililor asupra guvernului în favoarea militarilor În plus înaltele comandamente militare nu aveau decât un control limitat asupra armatelor terestre care acționau de cele mai multe ori în propriul lor interes de multe ori în contradicție cu interesele generale ale națiunii Pentru justificarea expansiunii niponii foloseau ca justificare panasianismul Esența acestei politici a fost sintetizate cel mai bine de "doctrina Amo" din 1934 după numele lui Eiji Amo șeful departamentului de informații al Ministerului de Externe al Japoniei Cunoscută și ca "Doctrina Monroe a Asiei" aceasta anunța intenția Japoniei de adoptare în relația cu puterile europene a unei politici a "mâinilor libere" în China negând astfel politica porților deschise Noua doctrină afirma că Japonia este singurul lider regional în asigurarea securității în Asia de est arogându-și inclusiv sarcina combaterii comunismului De faot motivele economice erau principalii factori care au dus la invadarea Chinei În timpul Marii Crize Economice exporturile nipone către Europa și America au scăzut în mod dramatic iar Japonia a găsit soluția dominării Chinei din punct de vedere politic și economic pentru asigurarea unei piețe stabile În perioada care a dus la războiul pe scară largă din 1937 japonezii au folosit limitat forța în conflicte locale pentru a obliga China să renunțe la politica protecționistă și să interzică activitățile sau boicoturile antijaponeze acolo unde apăreau aceste Al doilea război chino-japonez În 1936 Chiang a fost răpit de Zhang Xueliang Ca o condiție a eliberării sale Chiang a acceptat să formeze un front unit cu forțele comuniste pentru lupta împotriva japonezilor La scurtă vreme după aceasta pe 7 iulie 1937 a izbucnit Incidentul de la podul Marco Polo care a oferit pretextul pentru declansarea oficială a războiului între Republica China și Imperiul Japonez Deși naționaliștii și comuniștii aveau să coopereze în mai multe campanii militare împotriva Japoniei și au căutat să creeze un front național unit împotriva invadatorilor Mao Zedong a refuzat să se subordoneze direct Kuomintangului obiectivul pe termen lung al comuniștilor rămânând revoluția socială În 1939 armata comunistă era compusă din aproximativ 500000 de oameni total independente de structurile de comandă ale KMT< ref> În 1939 forțele japoneze au încercat să invadeze Orientul Îndepărtat Sovietic atacând din Manciuria Atacul lor a fost stopat în timpul luptelor de la Halhin Gol de o forță mixtă sovieto-mongolă condusă de Gheorghi Jukov Această victorie sovieto-mongolă a oprit expansiunea niponă spre nord iar Japonia și URSS au păstrat o pace fragilă până în 1945 De-a lungul deceniului al patrulea Japonia a reușit să piardă simpatia opiniei publice din țările occidentale în special din Statele Unite și Regatul Unit După așa-numitul incident Panay opinia publică americană a devenit clar antijaponeză Pe la 1941 conflictul intrase într-un punct mort Japonezii ocupaseră cea mai mare parte a nordului și centrului Chinei Kuomintang se retrăsese spre interiorul țării și stabilise o capitală temporară la Chungking iar comuniștii controlau zona din Shaanxi În plus trebuie spus că japonezii controlau cu anumite limite zonele mai sus-amintite Niponii controlau căile ferate și pricipalele orașe dar nu aveau o prezență semnificativă în vastele zonel rurale chinezești Orice ofensivă împotriva forțelor regulate chineze care se retrăgeau și se regrupau era îngreunată de terenul muntos din sud-vestul țării în vreme ce forțelor comuniste organizaseră un război de guerilă generalizat și activități de sabotaj în centrul și estul țării în spatele liniilor nipone Japonezii au sprijinit mai multe guverne marionetă unul dintre cele mai cunoscute fiind cel condus de Wang Jingwei Comportamentul brutal al forțelor de ocupație și prea puținele responsabilități lăsate guvernelor locale au făcut ca acestea din urmă să nu reprezinte în ochii populației alternative viabile la guvernul lui Chiang Japonezii nu erau dispuși să negocieze direct cu Chiang și încercau să creeze fracturi în frontul unit chinez Generalizarea războiului în zonă Pentru a descuraja efortul nipon de război în China Statele Unite Regatul Unit și guvernul olandez în exil care avea controlul asupra coloniei bogate în petrol Indiile Răsăritene Olandeze au oprit exporturle de țiței și oțel către Japonia Această acțiune a primit numele de "încercuirea ABCD " American-British-Chinese-Dutch fiind gândită pentru a priva Japonia de materiile prime necesare pentru continuarea războiului din China Japonia a considerat această măsură ca o acțiune de război Fără aceste materii prime mașina de război niponă ar fi încetat să funcționeze Pe 8 decembrie japonezii au atacat colonia britanică Hong Kong concesiunea internațională de la Shanghai și Filipinele care la acea vreme se aflau sub control american Japonia s-a folosit de bazele navale aflate sub controlul Regimului de la Vichy aflate în Indochina Franceză pentru a invada Tailanda de unde mai apoi s-au lansat într-un atac împotriva Malaeziei Având credința că până în cele din urmă SUA vor interveni în favoarea britanicilor japonezii au lansat atacul de la Pearl Harbor 7 decembrie 1941 în emisfera vestică Atacul a fost executat de avioanele îmbarcate pe portavioane Scopul lui era evitarea unui război prelungit nipono-american Puși în fața amenințării unei înfrângeri masive și imediate SUA ar fi trebuit să negocieze o pace care ar fi lăsat Japoniei libertatea de acțiune în China Amiralul Yamamoto considera că efortul de război japonez poate fi susținut timp de șase luni maxim un an prelungirea luptelor doi-trei ani putând ridica mari probleme economiei naționale în susținerea armatei< ref> Acest risc calculat nu a dat rezultatele necesare americanii nearătându-se dispuși să negocieze Este adevărat că după atacul de la Pearl Harbor pierderile americane s-au dovedit mult mai mici decât s-a crezut inițial Portavioanele americane erau în marș pe mare iar depozitele de carburant ale marinei și principalele facilități portuare au rămas neatinse De asemenea baza de submarine și unitatea de spionaj care aveau să aducă o contribuție majoră la înfrângerea japonezilor nu au fost afectate de atac Intrarea Statelor Unite în război Până la atacul de la Pearl Harbor Statele Unite au rămas în afara conflictelor european și asiatic Cei 800000 de membri ai America First Committee s-au opus cu vehemența până în momentul atacului oricărei intervenții americane în conflictele din străinătate chiar și împotriva ajutorului destinat Angliei și URSS-ului în cadrul programului Lend-Lease Orice opoziție americană la război a dispărut odată cu atacul japonez La patru zile după atacul de la Pearl Harbor pe 11 decembrie Germania Nazistă a declarat război SUA implicându-i pe americani într-un război pe două fronturi În 1941 Japonia avea comparativ cu SUA o mult mai mică capacitate industrială acesta fiind motivul pentru care autoritățile de la Washington au considerat amenințarea niponă de o importanță secundară Ofensiva japoneză 1941 1942 În ianuarie Japonia a invadat Burma Indiile Răsăritene Olandeze Noua Guinee Insulele Solomon după care au cucereit Manila Kuala Lumpur și Rabaul După ce au fost alungați din Malaezia forțele Aliaților din Singapore au făcut o încercare să reziste atacului japonez în timpul bătălia de la Singapore dar au fost siliți să capituleze pe 15 februarie 1942 Cam 130000 de infanteriști indieni britanci australieni și marinari olandezei au căzut prizonieri de război Ritmul cuceririlor a fost rapid Bali și Timorul au fost cucerite în februarie Prăbușirea rapidă a rezistenței aliate a făcut ca „zona ABDA să fie ruptă în două Wavell a demisionat de la conducerea ABDACOM pe 25 februarie transmițând controlul către comandanții locali și reîntorcându-se la postul de comandant-sef al trupelor din India În timpul bătăliei din Marea Java de la sfârșitul lui februarie și începutul lui martie Marina Imperială Japoneză a cucerit o victorie răsunătoare împotriva principalei forțe navale ABDA aflată sub controlul amiralului Karel Doorman Compania Indiilor Răsăritene Olandeze a încetat să existe odată cu predarea forțelor aliate din insula Java Britanicii sub presiunea puternică a japonezilor s-au retras din Rangoon spre granița indo-burmaneză Această mișcare a întrerupt Drumul Burmei cale care era principala rută de aprovizionare de către Aliați a chinezilor națioanliști Cooperarea dintre naționaliștii și comuniștii chinezi a scăzut la cote alarmante după bătălia de la Wuhan iar relațiile dintre cele două facțiuni au devenit tot mai încordate fiecare tabără încercând să-și extindă zona de operațiuni și de control în teritoriile ocupate de japonezi Multe din zonele care fuseseră controlate de guerilele naționaliste au fost preluate de cele comuniste Pe de altă parte unele unități naționaliste au fost trimise să stopeze operațiunile comuniștilor nu pe ale japonezilor Pe de altă parte numeroase dintre forțele naționaliștilor se aflau sub controlul nemijlocit al dictatorilor militari locali aliați cu Chiang Kai-Shek dar nu sub comanda directă a acestuia din urmă "Dintre cei 1200000 de luptători de sub controlul lui Chiang numai 650000 erau controlați direct de generalii săiiar alți 550000 erau controlați de seniorii războiului care pretindeau că sunt loiali guvernului să Cea mai puternică forță era armata din Szechuan cu 320000 de oameni Înfrângerea acestei armate va contribui cel mai mult la prăbușirea puterii lui Chiang" < ref> Japonezii s-au folosit din plin de neînțelegerile dintre chinezi pentru a-și atinge scopurile Forțelele filipineze și americane au opus o rezistență puternică în Filipine până pe 8 mai 1942 când peste 80000 dintre ei s-au predat În acel moment generalul Douglas MacArthur care fusese numit Comandant suprem aliat al Pacificului de sud-vest își mutase deja cartierul general în Australia Marina americană sub comanda amiralului Chester Nimitz era responsabilă pentru restul Oceanului Pacific Între timp aviația japoneză cucerise superioritatea aeriană în Asia de sud-est și a declanșat atacuri asupra Australiei de nord Primul astfel de raid aerian a fost atacul disproporționat de mare devastator care urmărea în primul rând un efect psihologic de la Darwin din 19 februarie în urma căruia au fost uciși 243 de oameni Un alt raid al avioanelor de pe portavioanele Marinei Imperiale Japoneze în Oceanul Indian a dus la declanșarea bătăliei Ceylonului și la scufundarea singurului portavion britanic din zonă HMS Hermes]] a două crucișătoare și a altor vase militare ceea ce a anihilat practic forța navală engleză din Oceanul Indian și a deschis calea cuceririi de către niponi a Burmei și a drumului către India Atacurile japoneze asupra continentului american au fost nesemnificative fiind vorba doar de un atacul unui hidroavion transportat de un submarin efectuat cu bombe incendiare asupra unei păduri din ] ] ] și câteva atacuri cu baloane incendiare lansate de pe teritoriul japonez purtate spre SUA de curenții aerieni Regruparea Aliaților La începutul anului 1942 guvernele țărilor mai mici au început să facă eforturi pentru crearea unui Consiliu de război interguvernamental Asia-Pacific cu sediul la ] A fost înființat un astfel de consiliu cu sediul la ] cu o secțiune anexă în Washington Cu toate acestea puterile mici au continuat să facă eforturi pentru un consiliu cu cartierul general în SUA Consiliul de Război al Pacificului a fost format în Washington pe ] ] avându-i ca membri pe ] consilierul său principal ] și reprezentanți din ] ] ] ] ] și ] Au fost admiși mai târziu și reprezentanții din ] și ] Consiliul nu a avut niciodată un control operațional direct iar toate deciziile militare au fost luate de către Statul Major Combinat care avea de asemenea sediul în Washington Rezistența Aliată la început simbolică s-a întărit în mod constant în timp Forțele australiene și olandeze au antrenat populația civilă într-un ] ] a produs pagube minime în Japonia dar a produs o uriașă creștere a moralului Aliaților în special a americanilor și a produs repercusiuni printre conducătorii militari niponi deoarece ei juraseră să apere ] și patria dar nu au fost capabili să intercepteze doboare sau distrugă nici măcar un singur bombardier Luptele din Marea de Coral și de la Midway – punctul de cotitură a Războiului din Pacific ] Până la mijlocul anului 1942 ] a ajuns să controleze o zonă uriașa chiar dacă era lipsită de aportul portavioanelor avioanelor și echipajelor aeriene dar și a de apărare a flotei dar și cargoboturilor tancurilor petroliere și distrugătoarelor necesare pentru susținerea ei Mai mult ] Flotei era nepotrivită să execute propusa ‚barieră defensivă În loc de aceasta japonezii au decis să execute două atacuri adiționale atât în sud cât și în centrul Pacificului În vreme ce Yamamoto s-a folosit de elementrul surpriză la Pearl Harbor contraspionajul aliat a reușit să spargă codurile japoneze și condițiile s-au schimbat în defavoarea niponilor Contraspionajul aliat a descoperit pregătirea atacului împotriva ] ] care era iminent Dacă Port Moresby ar fi căzut japonezii ar fi avut controlul mărilor din nordul imediat al Australiei Amiralul Nimitz a deplasat în grabă portavionul USS Yorktown și o forță de răspuns australiană cu ordinul de a opri înaintarea japonezilor A urmat ] prima bătălie în care vapoarele implicate nu s-au văzut iar avioanele îmbarcate au fost singurele folosite pentru atacarea forțelor beligerante Deși Lexington a fost scufundat iar Yorktown a fost serios deteriorat japonezii au pierdut portavionul Shōhō portavionul Shōkaku a fost grav avariat iar echipajele aeriene ale portavionului Zuikaku au fost distruse Ambele portavioane au lipsit de altfel în operațiunile de la ] din luna următoare Forța de invazie de la Port Moreby a trebuit să se întoarcă Deși pierderile din lupta din Marea de Coral au fost aproximativ egale atacul japonez asupra Port Moresby a fost respins iar forțele de invazie au făcut stânga împrejur Aliații considerând că au obținut o victorie strategică Principalul obiectiv al lui Yamamoto era distrugerea portavioanelor americane și el a plănuit atragerea lor într-o bătălie decisivă După bătălia din Marea de Coral amiralul japonez dispunea de patru portavioane operaționale de primă mărime – Sōryū Kaga Akagi și Hiryū – și credea că adversarul său amiralul Nimitz mai putea dispune doar de două – Enterprise și poate Hornet USS Saratoga era scos din luptă după un atac nipon reușit cu torpile iar Yorktown era în marș după trei zile de reparații ale pistei de decolare având încă echipele civile de muncitori la bord Yamamoto a plănuit să momească portavionele de sub comanda lui Nimitz într-o bătălie împărțindu-și flota în două pentru obținerea unui avantaj operațional O forță japoneză mai mare a fost trimisă spre nord spre ] de lângă ] pe care trebuia să le cucerească Următoarea etapă a planului lui Yamamoto era cucerirea ] pe care l-ar fi transformat mai apoi într-o uriașă bază aeriană niponă Dacă ar fi reușit în planul lui Yamamoto ar fi cucerit controlul asupra Pacificului central și ar fi avut o șansă în plus să distrugă flota de portavioane americane care mai era încă operațională În mai însă decriptorii americanii au reușit să decodifice transmisiunile japoneze și au aflat că Midway era ținta principală Nagumo se afla din nou la comanda tactică dar acum era concentrat pe invazia de la Midway Planul lui Yamamoto nu prevedea și posibilitatea ca Nimitz să acționeze mai înainte de atacul nipon O supraveghere aeriană a flotei americane făcute cu hidroavioane cu rază lungă de acțiune nu a mai fost considerată necesară ca urmare a unei încercări eșuate din martie astfel încât portavioanele americane au fost capabile să ducă la bun sfârșit o manevră de ocolire prin flanc și să se apropie de flota japoneză fără să fie detectate Japonezii aveau 272 de avioane operaționale pe patru portavioane în vreme ce americanii dispuneau de 233 de avioane îmbarcate și 115 care acționau de pe aeroporturi terestre ] După cum anticipaseră comandanții americani flota japoneză a ajuns la Midway pe ] și a fost detectată de o patrulă aeriană americană În timp ce japonezii își lansau avioanele împotriva insulei avioanele americane decolau de pe portavioane îndreptându-se spre portavioanele lui Nagumo La început atacul american a fost prost coordonat încet și ineficient Avioanele americane nu au reușit nicio lovitură în plin iar jumate dintre ele au fost doborâte La ora 920 când cel 15 avioanele torpiloare americane TDB decolate de pe Hornet au atacat avioanele japoneze de vânătoare Zero le-au doborât pe toate Avioanele decolate de pe Enterprise și-au lansat torpilele la apă fără succes 14 dintre ele fiind doborâte de japonezi Portavioanele americane își lansaseră avioanele fără a-și coordona bombardierele cu avioanele de escortă astfel încât bombardierele au ajuns primele în zona de atac atrăgând avioanele de vânătoare japoneze Când a sosit ultimul val de avioane americane de atac Zerourile japoneze nu au mai putut să-și apere portavioanele de bombardamentul de la mare înălțime În plus cele patru portavioane japoneze nu se mai aflau în formație reducând concentrarea focului antiaerian Nagumo a ezitat îndelung în lansarea avioanelor sale de luptă prin una dintre cele mai criticate decizii ale sale el ordonând de două ori schimbarea muniției avioanelor îmbarcate de la cea necesară atacului navelor la cea necesară atacurilor țintelor terestre Astfel japonezii au pierdut timp prețios și în plus în toată această perioadă punțile de decolare erau pline de avioane gata de decolare furtunuri pentru alimentarea cu combustibil și muniție Dispozițiile lui Yamamoto care-l privaseră pe Nagumo de avioanele de recunoaștere a contribuit din plin la reușita atacurilor americanilor Când bombardierele de mare înălțime de pe Enterprise și Yorktown au apărut la o altitudine de 3000 m Zerourile japoneze de pe portavione nu au reușit sa decoleze mai înainte ca bombele să cadă asupra punților de decolare Bombardierele americane au reușit mai multe lovituri în plin Sōryū Kaga și Akagi au fost incendiate Hiryū a scăpat de acest atac și a lansat propriul val de avioane împotriva portavioanelor americane provocând distrugeri mari pe Yorktown vas care avea să fie scufundat mai apoi de un submarin nipon Un al doilea atac al bombardierelor îmbarcate americane lansat după câteva ore au detectat Hiryū și l-au scufundat Yamamoto avea patru portavioane de rezervă și o forță navală de suprafață dar viteza lor de deplasare era scăzută și ele nu au fost folosite în luptă Uriașa superioritate japoneză în materie de artilerie navală s-a dovedit nefolositoare deoarece americanii dețineau superioritatea aeriană și au putut interzice orice angajare în luptă a marilor vase de suprafață Ordinele eronate ale lui Yamamoto au făcut ca orice încercare de atac asupra Midwayului după lăsarea întunericului să fie imposibilă Bătălia de la Midway a fost o victorie decisivă pentru Marina SUA și totodată punctul de recul al expansionismului japonez în Pacific Noua Guinee și Insulele Solomon Forțele terestre japoneze au continuat să avanseze în ] și în ] Din iulie 1942 câteva batalioane ale ] australiene de rezervă cu mulți luptători foarte tineri și fără o pregătire corespunzătoare au dus lupte de ariergardă crâncene în Noua Guinee împotriva japonezilor care înaintau pe ] spre Port Moresby Milițiile grav afectată de pierderile umane au fost înlocuite la sfârșitul lui august de trupele regulate din Armata a II-a imperială australiană care se întorsese din ] ] La începutul lunii septembrie 1942 „Forțele speciale navale japoneze de debarcare numite impropriu și „pușcașii marini japonezi au atacat baza strategică a ] din ] din extremul est al Noii Guineea Armata australiană și un număr de subunități americane au contraatacat ducând la prima înfrângere de proporții a forțelor terestre japoneze din 1939 Guadalcanal În același timp cu bătăliile importante din Noua Guinee forțele aliate au atacat aerodrumurile militare japoneze aflate în constructie în Guadalcanal Aliații au executat o debarcare amfibie în august pentru a distruge aeroporturile japoneze și pentru a stopa înaintarea niponilor Ca urmate Guadalcanalul a fost ocupat de ambele tabere aflate în conflict În următoarele șase luni ambele tabere s-au implicat într-un conflict de uzură de o amploare în creștere continuă atât în insulă cât și pe mare și în spațiul aerian în cele din urmă Aliații obținând victoria în februarie 1943 Această camanie a dus pagube mari japonezilor Majoritatea avioanelor japoneze din întreg Pacificul de sud au fost mobilizate pentru apărarea Guadalcanalului Avioanele americane care operau de pe aeroportul Henderson Field care au devenit cunoscute cu numel „Cactus Air Force de la numele de cod al insulei au dat o replică eficentă Forțele japoneze au lansat o serie de atacuri post planificate și coordonate asupra pozițiilor americane care apărau aeroportul Henderson dar au suferit pierderi importante în timpul luptelor și pierderi cel puțin la fel de mari în timpul retragerilor datorită lipsei de alimente și medicamente Ofensivele au fost sprijinite de o serie de convoaie de aprovizionare maritime prost gândite numite „Tokyo Express de către americani interceptate deseori de navele militare americane Japonezii au pierdut în aceste lupte o serie de distrugătoare pe care nu le-a mai putut înlocui până la sfârșitul războiului Trupele japoneze au numit Guadalcanalul „Insula Morții Supraviețutorii japonezi au fost evacuați de un convoi „Tokyo Express iar asaltul final american a fost dat împotriva unor poziții pustii Înaintarea aliată în Noua Guinee și în Insulele Solomon La sfârșitul anului 1942 japonezii se retrăgeau de-a lungul drumului Kokoda în regiunile muntoase din Noua Guinee Contraofensivele americano-australiene au culminat cu capturarea capului de pod japonez din răsăritul Noii Guinee de la începutul anului 1943 În iunie 1943 Aliații au lansat ] care a definit strategia lor ofensivă în Pacificul de sud Operațiunea avea ca obiectiv izolarea importantei baze japoneze de la ] și tăierea liniilor de aprovizionare și comunicație ale inamicului Succesul acestei operațiuni a pregătit calea pentru declanșarea campaniei trupelor de sub comanda amiralului Nimitz de înaintare spre Japonia prin cucerirea insulelor din aproape în aproape Situația din China și Asia de sud-est Forțele Commonwealthului contraatacau în ] dar înregistrau succese limitate În august 1943 ] au format un nou Comandament al Asiei de Sud-Est SEAC pentru a prelua responsabilitatea luptelor din Burma și India de la Comandamentul Indiei Britanice În octombrie 1943 ] l-a numit pe amiralul ] în funcția de Comandant suprem al SEAC Pe ] 1943 președintel american Franklin D Roosevelt premierul britanic Winston Churchill și liderul chinez Chiang Kai-Shek s-au întâlnit la ] ] pentru a discuta stategia de luptă îpotriva Japoniei Întâlnirea a fost cunoscută sub numele de ] și s-a încheiat prin adoptarea ] Ofensiva aliată din 1943 – 1944 ] Midway s-a dovedit a fi cea mai mare bătălie navală timp de doi ani Statele Unite au avut nevoie de doi ani pentru a transforma uriașa sa putere industrială civilă în industrie militară care să producă vase și avioane militare care să fie încadrate cu echipaje bine instruite În același timp Japonia lipsită de o bază industrială sau o strategie tehnologică corespunzătoare fără un program bun de instruire a echipajelor de avioane și cu resurse navale în continuă restrângere atât militare cât și comerciale a fost depășită treptat de avântul industrial-militar al Aliaților Din punct de vedere strategic Aliații au pornit o campanie neîntreruptă de cuceriri a insulelor din Pacific din aproape în aproape Unele dintre bazele militare japoneze nu au fost cucerite așa cum a fost cazul celor din Truk Rabaul sau Formosa ci au fost supuse unor bombardamente aeriene intense și au fost pur și simplu ocolite Scopul ofensivei aliate era aporpierea principalelor forțe de atac de principalele insule japoneze după care ar fi urmat lansarea de valuri de bombardamente aeriene și o blocadă navală și la final și numai dacă mai era cazul lansarea unei debarcări În noiembrie 1943 infanteria marină americană a avut pierderi grele când au atacat garnizoana de 4500 de japonezi din Tarawa Învățăturile trase după această victorie greu plătită au fost folosite pentru îmbunătățirea tehnicilor debarcărilor aliate Astfel a crescut rolul bombardamentelor aeriene și navale preventive și planificarea operațiunilor s-a făcut mult mai atent ținându-se seama de succesiunea mareelor și a crescut gradul de coordonare și interoperativitate a trupelor Marina SUA nu a căutat să se implice într-o luptă decisivă cu Marina Imperială așa cum sugera ] și cum de altfel sperau și niponii Înaintarea aliată nu putea fi oprită decât printr-un atac masiv al marinei nipone care însă condamnată să rămână la țărm din cauza lipsei de combustibil Războiul submarin Submarinele americane ajutate de un număr de submersibile britanice și olandeze operau din bazele din Australia Hawaii și Ceylon au jucat un rol de primă mărime în lupta pentru înfrângerea Japoniei chiar dacă submarinele formau doar o mică parte a flotei militare americane Submarinele au sufocat Japonia atacând în continuu flota comercială a inamicului scufundând transporturile de trupe și întrerupând practic orice transport de petrol În 1945 rezervele de petrol ale Japoniei erau aproape de zero Japonezii sperau că au reușit să scufunde 468 submarine americane De fapt au fost scufundate doar 42 alte câteva fiind scufundate accidental În plus submarinele au participat la acțiunile de căutare-salvare a aviatorilor a căror avioane se prăbușiseră în ocean Submarinele americane au provocat scufundarea a 56% dintre vasele comerciale japoneze distruse în timpul războiului Restul de 44% au fost lovite de bombardiere sau de mine Submariniștii americani au pretins de asemenea că au scufundat 28% din totalul vaselor de război nipone De asemenea submarinele au jucat un rol important în efectuarea misiunilor de recunoaștere în bătăliile din Marea Filipinelor de la Midway sau din Golful Layete Submarinele au patrulat în largul bazelor navale aliate pentru asigurarea secutității porturilor După numai câteva ore de la ] Roosevelt a ordonat declanșarea unui război submarin fără restricții împotriva Japoniei Aceasta însemna că submarinele americane erau autorizate să atace fără avertisment orice fel de vas al Axei comercial de pasageri sau militar și nu erau obligați să salveze supraviețuitorii ] Deși japonezii dispuneau de un mare număr de submarine ele nu au avut o contribuție importantă la desfășurarea luptelor În 1942 submarinele japoneaze au scufundat sau avariat mai multe vase militare aliate Doctrina navală japoneză ca de altfel și cea americană interbelică stipula că o campanie navală este încheiată cu succes în principal datorită acțiunilor de luptă a flotei de suprafață nu de raidurile împotriva vaselor comerciale Astfel în timp ce americanii aveau linii de aprovizionare extrem de lungi între coasta pacifică și zonele de luptă fiind astfel foarte vulnerabile la atacurile submarinelor submersibilele japoneze au fost folosite în principal pentru misiunile de recunoaștere și doar ocazional în atacuri împotriva vaselor de aprovizionare Japonezii au lansat o ofesivă submarină cu rezultate modeste împotriva Australiei în 1942 -1943 Când soarta războiului a început să se întoarcă împotriva Japoniei submarinele nipone au început să fie folosite pentru aprovizionarea garnizoanelor izolate de înaintarea aliată așa cum au fost ] și ] În plus Japonia a respectat tratatul de neutralitate cu Uniunea Sovietică și a ignorat vasele comerciale americane care transportau milioane de tone de mărfuri militare din ] la ] Contraofensiva japoneză din China 1944 La mijlocul anului 1944 japonezii au declanșat o invazie masivă în China sub numele de cod ] Aceste atacuri cele mai mari după o perioadă de acalmie au dus pierderea de noi teritorii de către chinezi până când aceștia din urmă au reușit să-i oprească pe niponi în porvincia ] Eliberearea insulei Borneo ] ]]] Campania din Borneo din 1945 a fost ultima campanie importantă din zona de sud est a Pacificului Într-o serie de asalturi amfibii între ] și ] Corpul I australian condus de generalul Leslie Morshead a atacat forțele ] care ocupau insula Forțele navale aliate și cele aeriene în principal Flota a șaptea a SUA condusă de amiralul Thomas Kinkaid și Forța a 13-a aeriană a SUA au jucat un rol important în campanie Campania s-a deschis cu o debarcare pe mica insulă ] pe ] A urmat asalturile simultane din nord est pe insula Labuan pe ] și pe coasta ]ului După o săptămână australienii au atacat pozițiile japoneze din ] A urmat asaltul amfibiu din ] de la ] Deși campania a fost puternic criticată în acele vremuri în Australia ca și în anii care au urmat fiind considerată fără rost și aducătoare de pierderi nenecesare de soldați a atins un număr de obiective contribuind la izolarea forțelor japoneze de ocupație din Indiile orientale olandeze a cucerit cele mai importante zone petroliere a eliberat un mare număr de prizonieri de război aliați care trăiau în condiții foarte grele în lagărele nipone Debarcările în insule japoneze ] ]]] Luptele foarte grele din ] din ] ] și alte câteva au dus la pierderi uriașe de vieți omenești în ambele tabere și a dus la retragerile treptate nipone În fața pierderilor foarte mari din rândurile piloților experimentați liderii militari niponi au înmulțit misiunile sinucigașe ale ] lor într-o încercare de a provoca pierderi inacceptabile pentru Aliați Marina SUA a propus să se forțeze capitularea Japoniei printr-o blocadă navală totală și prin raiduri aeriene devastatoare neîntrerupte Spre sfârșitul războiului rolul bombardamentelor strategice a devenit mult mai important A fost creată o nouă comenduire a forțelor aeriene SUA din Pacific pentru a superviza bombardamentele din regiune Producția industrială japoneză s-a prăbușit la mai puțin de jumătate iar zonele construite din 64 de orașe au fost distruse de bomabardamentele cu ] lansate de escadrilele de avioane ] Doar între ] și ] ] peste 100000 de oameni au fost uciși într-un uriaș incendiu cauzat de ] De asemenea râurile navigabile japoneze au fost minate cu ajutorul avioanelor cu scopul clar al dezorganizării transportului pe apă a puținelor resurse de care mai dispunea țara Bombardamentele nucleare și invazia sovietică În august 1945 americanii au aruncat două ] asupra orașelor ] și ] Peste 200000 de oameni au murit ca rezultat direct al acestor două bombardamente Oportunitatea acestor bombardamente a fost îndelung dezbătută susținătorii atacurilor nucleare afirmând că astfel a fost evitată o invazie amfibie extreme de costisitoare pentru aliați atât în vieți omenești cât și în materiale ] semnează ] la bordul vasului USS Missouri 2 septembrie 1945]] Pe ] ] Stalin a căzut de acord cu Roosevelt ca URSS să intre în luptă pe teatrul din Pacific Stalin a promis ca la 90 de zile după încheierea luptelor din Europa Armata Roșie să atace forțele japoneze din Asia Exact așa cum a promis liderul sovietic pe ] a fost lansată ] A fost declanșată o bătălie în care au fost implicați peste un milion de soldați sovietici transferați de pe frontul european și aliați ai lor mongoli fiind atacate forțele nipone ] din ] În Japonia ] este considerată ziua în care s-a încheiat războiul din Pacific De fapt Armata Imperială Japoneză a capitulat pe ] ] au fost semnate pe ] ] pe cuirasatul USS Missouri în ] Capitularea a fost acceptată de generalul ] și de reprezentanți ai tuturor națiunilor aliate din partea delegației japoneze conduse de ] și ] O ceremonie separată de semnare a capitulării Japoniei din China a fost ținută în ] pe ] ] După aceste evenimete generalul MacArthur a fost numit guvernator militar al Japoniei Această perioadă este cunoscută în istoria japoneză ca „] Note Bibliografie Clay Blair Jr Silent Victory Philadelphia Lippincott 1975 războiul submarin Thomas Buell Master of Seapower A Biography of Admiral Ernest J King Naval Institute Press 1976 Thomas Buell The Quiet Warrior A Biography of Admiral Raymond Spruance 1974 John Costello The Pacific War 1982 Wesley Craven and James Cate eds The Army Air Forces in World War II vol 1 Plans and Early Operations January 1939 to August 1942 University of Chicago Press 1958 Official history; Vol 4 The Pacific Guadalcanal to Saipan August 1942 to Iulie 1944 1950; vol 5 The Pacific Matterhorn to Nagasaki 1953 James F Dunnigan și Albert A Nofi The Pacific War Encyclopedia Facts on File 1998 2 vol Saburo Hayashi și Alvin Coox Kogun The Japanese Army in the Pacific War Quantico Va Marine Corps Assoc 1959 James C Hsiung și Steven I Levine China's Bitter Victory The War with Japan 1937–1945 M E Sharpe 1992 Ch'i Hsi-sheng Nationalist China at War Military Defeats and Political Collapse 1937–1945 University of Michigan Press 1982 Rikihei Inoguchi Tadashi Nakajima și Robert Pineau The Divine Wind Ballantine 1958 Kamikaze S Woodburn Kirby The War Against Japan 4 vols London HMSO 1957-1965 Official Royal Navy history William M Leary We Shall Return MacArthur's Commanders and the Defeat of Japan University Press of Kentucky 1988 Gavin Long Australia in the War of 1939–45 Army vol 7 The Final Campaigns Canberra Australian War Memorial 1963 Dudley McCarthy Australia in the War of 1939–45 Army Vol 5 South-West Pacific Area—First Year Kokoda to Wau Canberra Australian War Memorial 1959 D Clayton James The Years of MacArthur vol 2 Houghton Mifflin 1972 Maurice Matloff and Edwin M Snell Center of Military History United States Army Washington D C 1990 Samuel Eliot Morison History of United States Naval Operations in World War II vol 3 The Rising Sun in the Pacific Boston Little Brown 1961; vol 4 Coral Sea Midway and Submarine Actions 1949; vol 5 The Struggle for Guadalcanal 1949; vol 6 Breaking the Bismarcks Barrier 1950; vol 7 Aleutians Gilberts and Marshalls 1951; vol 8 New Guinea and the Marianas 1962; vol 12 Leyte 1958; vol 13 The Liberation of the Philippines Luzon Mindanao the Visayas 1959; vol 14 Victory in the Pacific 1961 Masatake Okumiya and Mitso Fuchida Midway The Battle That Doomed Japan Naval Institute Press 1955 E B Potter and Chester W Nimitz Triumph in the Pacific Prentice Hall 1963 Naval battles E B Potter Bull Halsey Naval Institute Press 1985 E B Potter Nimitz Annapolis Md Naval Institute Press 1976 John D Potter Yamamoto 1967 Gordon W Prange Donald Goldstein and Katherine Dillon At Dawn We Slept Penguin 1982 Pearl Harbor ______ șa Miracle at Midway Penguin 1982 ______ șa Pearl Harbor The Verdict of History Seki Eiji 2006 London Global Oriental 10-ISBN 1-905246-28-5; 13- ISBN 978-1-905246-28-1 cloth ] Henry Shaw și Douglas Kane History of US Marine Corps Operations in World War II Vol 2 Isolation of Rabaul Washington DC Headquarters US Marine Corps 1963 Henry Shaw Bernard Nalty și Edwin Turnbladh History of US Marine Corps Operations in World War II vol 3 Central Pacific Drive Washington DC Office of the Chief of Military History 1953 EB Sledge With the Old Breed At Peleliu and Okinawa Presidio 1981 Memorii J Douglas Smith and Richard Jensen World War II on the Web A Guide to the Very Best Sites 2002 Ronald Spector Eagle Against the Sun The American War with Japan Free Press 1985 John Toland The Rising Sun 2 vol Random House 1970 Japan's war H P Willmott Empires in the Balance Annapolis United States Naval Institute Press 1982 ________ The Barrier and the Javelin Annapolis United States Naval Institute Press 1983 Gerhard L Weinberg A World at Arms A Global History of World War II Cambridge University Press ISBN 0-521-44317-2 2005 William Y'Blood Red Sun Setting The Battle of the Philippine Sea Annapolis Md Naval Institute Press 1980 Vezi și ] ] ] Legături externe Watch color footage of Pacific carrier operations Aerial pictures of Japanese field fortifications weapons and vehicles Canadians in Asia & the Pacific ] ] Raidul Doolittle cunoscut și sub numele de Raidul de la Tokio a fost un raid aerian care a avut loc la data de 18 aprilie 1942 de către viația Statelor Unite asupra capitalei japoneze Tokio și asupra altor locuri de pe insula Honshu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial primul raid aerian care a lovit insulele japoneze Raidul a demonstrat că Japonia este vulnerabil la un atac aerian american fiind represalii pentru atacul japonez de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941 care a ridicat semnificativ moralul americanilor și a deteriorat moralul japonezilor Raidul a fost planificat și condusă de locotenent-colonelul Forțelor Aeriene ale Armatei SUA James "Jimmy" Doolittle Șaisprezece bombardiere mijlocii B-25 Mitchell au fost lansate fără escortă de avioane de vânătoare de pe portavionul american USS Hornet din Oceanul Pacific de Vest departe de țărmurile japoneze fiecare avion având un echipaj de cinci oameni Planul era ca avioanele să bombardeze ținte militare din Japonia și continuându-și zborul spre vest să aterizeze în China deoarece aterizarea cu un bombardier mediu pe Hornet era imposibilă Cincisprezece bombardiere a reușit să ajungă în China iar unul a aterizat în Uniunea Sovietică În afară de trei persoane toți au supravietuit dar toate bombardierele s-au pierdut Opt membri ai echipajului au fost capturați de către armata japoneză în China; trei dintre aceștia trei au fost executați B-25 care a aterizat în Uniunea Sovietică la Vladivostok a fost confiscat iar echipajul acestuia a fost internat pentru mai mult de un an Patrusprezece echipaje cu excepția unui membru al echipajului au revenit în Statele Unite ale Americii sau la forțele americane După raid Armata Imperială Japoneză a efectuat o masivă cercetare prin provinciile de est ale Chinei într-o operațiune cunoscută acum sub numele de Campania Zhejiang-Jiangxi în căutare de supraviețuitori americani ai raidului și aplicând pedepse chinezilor care i-au ajutat în efortul de a preveni această parte a Chinei să fie utilizată într-un nou atac asupra Japoniei Se estimează că aproximativ 250000 de civili chinezi au fost uciși de către japonezi în timpul acestei operațiuni Raidul a provocat pagube materiale neglijabile în Japonia lovind doar obiective civile sau ratând complet dar a reușit să-și atingă obiectivul de a ridica moralul american și punând la îndoială în Japonia capacitatea liderilor militari de a-și apăra insulele de origine De asemenea bombardamentul determinat Japonia să-și retragă forța de portavioane puternice din Oceanul Indian pentru a-și apăra insulele de origine raidul contribuid la decizia amiralului Isoroku Yamamoto de a ataca Insula Midway în Pacificul Central un atac care s-a transformat într-o înfrângere strategică decisivă a Marinei Imperiale Japoneze de către US Navy în Bătălia de la Midway Doolittle care au crezut inițial că pierderea tuturor avioanelor o să aibă consecința că va fi judecat de Curtea Marțială de fapt a primit Medalia de Onoare si a fost promovat cu două grade la rangul de general de brigadă Note Bibliografie Chang Iris The Rape of Nanking New York Basic Books 1997 ISBN 0-465-06835-9 Chun Clayton KS The Doolittle Raid 1942 America's First Strike Back at Japan Campaign 16 Botley Oxford UK Osprey 2006 ISBN 1-84176-918-5 Coletta Paolo "Launching the Doolittle Raid on Japan April 18 1942" The Pacific Historical Review Vol 63 No 1 February 1993 Craig John S New York Algora Publishing 2004 ISBN 978-0-87586-331-3 Craven Wesley Frank and James Lea Cate series editors "Chapter 12 Drawing the Battle Line in the Pacific" '' Chicago University of Chicago Press 1948 Air Force Historical Studies Office internet edition Doolittle James H and Carroll V Glines I Could Never Be So Lucky Again An Autobiography New York Bantam Books 1991 ISBN 0-553-58464-2 Emmens Robert G Guests of the Kremlin San Rafael California Ishi Press International 2007 ISBN 0-923891-81-1 Glines Carroll V The Doolittle Raid America's Daring First Strike Against Japan New York Orion Books 1988 ISBN 0-88740-347-6 ———— Doolittle's Tokyo Raiders New York Van Nostrand Reinhold 1981 First edition 1968 ISBN 978-0-44202-726-1 ———— Four Came Home The Gripping Story of the Survivors of Jimmy Doolittle's Two Lost Crews New York Van Nostrad Reinhold 1981 First edition 1966 ISBN 978-1-57510-007-4 Glover Charles E "Jimmy Doolittle's One Moment in Time" The Palm Beach Post 18 April 1992 Hasley Edward "War Stories Heroism in the Pacific" 18 February 1996 Hayostek Cindy thehistorynetcom 21 July 1998 Retrieved 10 March 2008 Lawson Ted W and Robert Considine edThirty Seconds Over Tokyo New York Random House Inc 1943 Martin Adrian R and Larry W Stephenson Operation Plum The Ill-fated 27th Bombardment Group and the Fight For the Western Pacific College Station Texas Texas A&M University Press 2008 ISBN 1-60344-019-4 Nelson Craig The First Heroes The Extraordinary Story of the Doolittle Raid—America's First World War II Victory London Penguin Press 2002 ISBN 978-0-14-200341-1 Oxford Edward "Against All Odds B-25 Bombers Strike Japan in 1942" American History Illustrated March–April 1992 Prange Gordon W Donald M Goldstein and Katherine V Dillon Miracle at Midway New York McGraw-Hill 1982 ISBN 0-07-050672-8 Tillman Barrett Enterprise America's Fightingest Ship and the Men Who Helped win World War II New York Simon and Schuster 2012 ISBN 978-1-4391-9087-6 Watson Charles Hoyt DeShazer The Doolittle Raider Who Turned Missionary Winona Lake Indiana The Light and Life Press 1950 Revoltele din Kosovo din 2004 în mass-media sârbă sunt cunoscute ca Pogromul din martie au izbucnit la 17 martie și sunt descrise ca fiind cel mai violent incident de la sfârșitul Războiului din Kosovo Cauza directă a fost un zvon nefondat despre înecarea a trei copii albanezi de către sârbi cea ce a determinat 50 000 de albanezi să atace comunitățile sârbe din provincie< ref> Potrivit mass-mediei sârbe în urma revoltelor 19 persoane au murit 11 albanezi și 8 sârbi câteva sute rănite 4000 de sârbi obligați să-și părăsească casele 800 de case și 35 de biserici ortodoxe au fost vandalizate distruse sau profanate însă ONU și NATO nu au împărtășit același punct de vedere< ref> Amploarea violențelor a determinat KFOR să-și suplimenteze personalul Ancheta efectuată ulterior a inculpat 143 de albanezi dintre care 67 au primit închisoare de peste un an Evenimentele din Kosovo Tensiunile etnice și disputa pe teritoriu au fost de mulți ani o problemă mare în Kosovo culminându-se în 1999 cu Războiul din Kosovo Între 150000 250000 de sârbi și romi au părăsit provincia imediat după sfârșitul războiului Violențele au continuat după război dar la un nivel redus Sârbii din Kosovo susțin că sunt „hărțuiți și intimidați continuu deși s-a raportat că nivelul de violență a scăzut oarecum de la sfârșitul războiului De asemenea s-au repetat atacuri asupra bisericilor ortodoxe sârbe sanctuarelor și altor monumente culturale iar peste o sută dintre acestea au fost distruse sau avariate Conflictele dintre albanezi și sârbi de asemenea au izbucnit în partea de nord majoritară sârbă aceștia din urmă susținând că sunt hărțuiți de albanezi și alungați din case< ref> Cel mai recent incident a avut loc pe 15 martie 2004 când Jovica Ivić un student sârb la medicină în vârstă de 18 ani a fost împuscat din mașină în satul Čaglavica din centrul regiunii Kosovo Sârbii din localitate au ieșit pe străzi organizând demonstrații și au blocat traficul în semn de protest< ref> Pe 16 martie trei copii albanezi s-au înecat în râul Ibar din satul Čabar în apropierea comunității sârbe Zubin Potok Alți trei au supraviețuit S-a speculat că aceștia au fost fugăriți către râul Ibar de sârbi ca răzbunare pentru împușcarea lui Ivić din ziua precedentă însă această afirmație nu a fost dovedită Ancheta efectuată de poliția UNMIK a stabilit că acuzațiile albanezilor au fost false iar un purtător de cuvânt al poliției internaționale a declarat că „băieții care au supraviețuit în urma tragediei erau foarte presați de presa albaneză și politicieni să-i acuze pe sârbii din satul vecin În următoarea zi mii de albanezi kosovari s-au adunat la capătul de sud al podului din Kosovska Mitrovica care desparte comunitatea sârbă de cea albaneză protestând pentru decesul băieților Sârbii s-au strâns la capătul nordic al podului pentru a opri trecerea albanezilor Trupele KFOR au blocat podul folosind gaze lacrimogene gloanțe de cauciuc și grenade paralizante pentru a despărți cele două tabere Cu toate acestea s-au deschis focuri de armă în ambele tabere cu mitraliere pistoale și grenade omorând cel puțin șase persoane patru albanezi și doi sârbi și rănind peste 300 iar unsprezece soldați pentru menținerea păcii au fost răniți doi dintre aceștia fiind în situație gravă< ref> Violențele au continuat pe 18 martie cu numeroase manifestații în mai multe localități din Kosovo în special în Čaglavica și de asemenea în Kosovska Mitrovica Lipljan Obilić și Priștina În urma violențelor 19 de persoane au murit iar alte câteva sute au fost rănite inclusiv 61 de polițiști și 55 de soldați pentru menținerea păcii Purtătorul de cuvânt al ONU Isabella Karlowitz susținea că 800 de case și 35 de biserici au fost distruse De asemenea s-a raportat că aproximativ 4000 de persoane au rămas fără case Distrugerile provocate de revolte Comunitățile sârbe și alte minorități Violențele s-au răspândit rapid în diferite părți din Kosovo iar comunitățile sârbe și monumentele religioase și culturale au fost atacate de mulțimile de albanezi Deși trupele KFOR protejau o parte dintre acestea nu au reușit să împiedice violențele< ref> Locurile unde s-au desfășurat violențele Belo Polje toți cei treizeci și patru de sârbi au fost evacuați și cele douăzeci și cinci de case au fost incendiate; Vučitrn toți așkalii au fost evacuați și șaizeci și nouă de case ale acestora au fost incendiate; Gnjilane patruzeci de sârbi au părăsit orașul;< ref> Drajkovce doi sârbi uciși;< ref> Đakovica ultimele cinci sârboaice vârstnice din localitate au fost evacuate; Kosovo Polje un sârb bătut până la ucidere poșta școala sârbă spitalul sârb biserica ortodoxă sârbă și cel puțin o sută de case ale sârbilor au fost incendiate; Lipljan patru sârbi uciși și douăzeci și opt de case sârbe au fost incendiate; Obilić localnicii sârbi și romi au fost evacuați nouăzeci de case și patruzeci de apartamente deținute de sârbi au fost incendiate iar casele romilor au fost jefuite; Priștina locuințele sârbilor incendiate o parte dintre aceștia au fost evacuați; Prizren un sârb omorât prin incendiere cincizeci și șase de case sârbe și cinci biserici ortodoxe sârbe de importanță istorică au fost incendiate; Slatina ultimii nouă sârbi au fost evacuați și toate cele treisprezece case sârbe au fost jefuite și incendiate; Svinjare 137 de case sârbe incendiate și toți sârbii evacuați din localitate; Čaglavica zece case ale sârbilor au fost incendiate zece răniți și mai mulți refugiați Lăcașurile de cult Biserica Ortodoxă Sârbă a declarat la 18 martie că un număr de biserici și lăcașuri din Kosovo au fost avariate sau distruse de protestatari Evaluările efectuate de UNESCO au arătat că bisericile și mănăstirile sârbe au suferit pagube de aproape 30 de milioane de dolari Prizren Biserica Maica Domnului Ljeviš din secolul XII a fost incendiată pe 17 martie; Biserica Hristos Mântuitorul din secolul XIV; Catedrala Sfântul Gheorghe din 1856; Biserica Sfântul Nicolae cunoscută și ca Biserica lui Tutić din secolul XIV; Biserica Sfântul Gheorghe cunoscută și ca Biserica lui Runović din secolul XVI; Biserica Duminica Luminoasă din secolul XIV; Biserica Sfântul Pantelimon din secolul XIV; Biserica Sfinții Cosma și Damian din secolul XIV; Biserica Duminica Luminoasă din Zivinjane în apropiere de Prizren; Mănăstirea Sfinților Arhangheli din secolul XIV; Pe lângă acestea sediul episcopiei din Prizren și Seminarul Teologic Sfinții Chiril și Metodiu înființat în 1880 au fost de asemenea atacate< ref> Orahovac Biserica Duminica Luminoasă din 1852 din Brnjaca Orahovac; Djakovica Biserica Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din secolele XVI-XIX; Biserica Sfântul Lazăr din Piskote Djakovica; Biserica Sfântul Ilie din Bistrazine Djakovica; Srbica Mănăstirea Devič din secolul XV; Peć Biserica Sfântul Ioan Botezătorul; Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Belo Polje Peć; Biserica Sfântului Botezător Sf Ioan Botezătorul din Pecka Banja; Uroševac Catedrala Sfântul Uroš; Biserica Sfântul Ilie din Nekodim; Biserica Sfinții Petru și Pavel din Talinovci; Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Sovtovic; Kosovska Kamenica Biserica din Donja Slapasnica în apropiere de Kamenica; Stimlje Biserica Sfântul Arhanghel Mihail construită în 1920; Priștina Biserica Sfântul Nicolae; Vučitrn Biserica Sfântul Ilie din secolul XIX; Biserica din Priluzje; Obilić Biserica incendiată; Kosovska Mitrovica Biserica Sfântul Sava din sudul orașului; Podujevo Biserica Sfântul Ilie construită în 1929; Istok Biserica Sfinții Petru și Pavel; Biserica din satul Baja; Vitina Biserica Sfânta Parascheva din secolul XIX Reacții Reacția Serbiei Evenimentele din Kosovo au provocat o reacție agresivă pe străzile din Serbia În după-amiaza zilei de 17 martie mulțimile s-au adunat în Belgrad Novi Sad și Niș protestând împotriva modului cum au fost tratați sârbii din Kosovo În ciuda apelurilor pentru calm din partea Mitropolitului Amfilohije al Bisericii Ortodoxe Sârbe moscheea Bajrakli din secolul XVII a fost atacată și incendiată Ambele clădiri au fost amplu avariate dar salvate de la distrugerea completă prin intervenția poliției și a pompierilor Human Rights Watch a tras concluzia că Serbia nu reușise să împiedice violențele din Novi Sad și nici nu i-a despăgubit pe proprietari Guvernul sârb a denunțat public violențele din Kosovo Prim-Ministrul Vojislav Koštunica a ținut un discurs acuzându-i pe albanezii separatiști„Evenimentele din nordul Kosovo-Metohia au arătat adevăratul caracter al separatismul albanez caracterul său violent și terorist face tot ce poate pentru a opri terorismul în Kosovo Koštunica a criticat vehement NATO și ONU că nu au prevenit actele de violență și a cerut să fie impusă stare de urgență în Kosovo Ministrul Drepturilor Minorităților din Serbia și Muntenegru Rasim Ljajić la rândul său musulman afirmase „Ce se întâmplă acum în Kosovo confirmă două lucruri că asta este un colaps al misiunii internaționale și o înfrângere completă a comunității internaționale< ref> Sârbii reprezentați de „Uniunea Sârbilor din Kosovo și Metohia au descris calvarul ca un „genocid într-o scrisoare trimisă patriarhilor Serbiei și Rusiei președintelui Vladimir Putin și guvernului sârb adăugând că 7 sate din perioada ocupației Germaniei din al Doilea Război Mondial au fost incendiate iar „câteva sute incendiate „sub protecția trupelor creștine din Europa și America iar tot ce „a fost păstrat în perioada fascistă a fost distrus în prezent Satele sârbe neatinse sunt considerate „lagăre de concentrare datorită lipsei libertății de deplasare curentului electric și a căldurii Potrivit scrisorii după 1999 au avut loc 8500 de omucideri sau dispăruții care nu erau de etnie albaneză și niciun făptaș nu a fost tras la răspundere Aceștia consideră o posibilă secesiune a provinciei Kosovo de către guvernul sârb „ca o trădare a statului de neiertat nici de Dumnezeu nici de popor< ref> În 2011 după șapte ani de la incident Ministrul sârb de Externe Vuk Jeremić a declarat la Wheaton College din Chicago „În mai puțin de 72 de ore 35 de biserici și mănăstiri au fost incendiate multe datau din secolul XIV sau chiar mai devreme reprezentând o pierdere irecuperabilă pentru omenire Zeci de persoane au murit Câteva sute au fost rănite Mii de case și magazine au fost rase la pământ Mai mult de 4000 de sârbi kosovari au fost expulzați din propriile casele< ref> Reacția comunității internaționale Comunitatea internațională a fost luată prin surprindere datorită creșterii bruște a violențelor Reprezentanții comunității internaționale au stabilit la acea vreme că „violența motivată etnic împotriva sârbilor din Kosovo a fost planificată și bine orchestrată Trupele KFOR au închis granița dintre provincia Kosovo și Serbia și Muntenegru iar aeroportul internațional a fost închis NATO anunțase la 18 martie că vor trimite încă 1000 de militari din care 750 din partea Marii Britanii pentru a suplimenta cele 18500 de trupe deja prezente Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană au făcut apel la calm cerându-le liderilor locali să-și țină în frâu suporterii Kofi Annan Secretarul General al Națiunilor Unite a îndemnat ambele părți să coopereze cu forțele de menținerea păcii reamintindu-le albanezilor kosovari că au responsabilitatea „să protejeze și să susțină drepturile tuturor oamenilor din Kosovo în special al minorităților< ref> Un oficial al OSCE din Austria a descris evenimentele ca un plan orchestrat de a-i alunga pe ultimii sârbi pe când un oficial UNMIK anonim susținea că evenimentul a fost Noaptea de cristal din Kosovo Pe 20 martie Harri Holkeri administratorul ONU pentru Kosovo le-a spus jurnaliștilor „Probabil că începutul a fost spontan dar după început anumite grupări extremiste au avut oportunitatea să orchestreze situația și din acest motiv lucrăm insistent să-i aducem pe făptași în fața justiției< ref> Potrivit organizației Amnesty International cel puțin 19 persoane au murit 11 albanezi și opt sârbi și aproape o mie rănite pe când 730 de case deținute de minorități în mare parte de sârbii kosovari precum și 35 de biserici ortodoxe mănăstiri și alte locuri religioase și culturale au fost avariate sau distruse În mai puțin de 48 de ore 4100 de membrii ai comunităților minoritare au fost strămutate mai mult de 3664 de persoane care s-au întors în 2003 din care 82% erau sârbi iar celelalte 18% erau romi și așkali precum și o estimare de 350 de albanezi din zonele majoritare sârbe din Kosovska Mitrovica și Leposavić< ref> Fatos Nano Prim Ministrul Albaniei le-a cerut albanezilor din Kosovo să dea dovadă de autocontrol să rămână calmi și să coopereze cu instituțiile legitime din Kosovo pentru a readuce pacea și stabilitatea în regiune< ref> Danemarca a promis să trimită încă 100 de soldați de menținere a păcii în regiune după ce violențele au început Peter Struck Ministrul Apărării din Germania anunțase la 19 martie că 600 de soldați de menținerea păcii vor fi trimiși pentru a suplimenta forțele germane din Kosovo iar implementarea va avea loc pe 20 martie Franța promisese că va trimite imediat încă 400 de trupe în regiune după ce violențele izbucniseră Marea Britanie a trimis încă 750 de soldați pentru menținerea păcii ce au ajuns în regiunea capitalei Priștina după 24 de ore de la primul atac pentru a suplimenta trupele britanice deja aflat în zonă Președintele Ion Iliescu a declarat că situația din Kosovo devine „un pericol major la adresa păcii și stabilității în Balcani și îndemna toate părțile implicate în ciocnirile violente din ultimele zile să dea dovada de rațiune și reținere De asemenea a susținut că „nu putem asista pasiv la acte de epurare etnică și a cerut întrunirea Consiliului de Securitate al ONU Premierul român Adrian Năstase a declarat că „trebuie sa încurajăm suplimentarea numărului de trupe în Kosovo iar cei care sprijină atacurile să fie aduși în fața justiției cât mai repede posibil< ref> Vladimir Putin Președintele Rusiei a declarat că „Rusia nu poate privi indiferentă ce se întâmplă acolo În plus colegii noștri din Vest recunosc că nu este decât purificare etnică și trebuie să existe o reacție dură în această situație pentru a-i proteja pe sârbi Rusia a condamnat neputința organizațiilor internaționale de a împiedica violențele Scott McClellan purtătorul de cuvânt al Casei Albe i-a înștiințat pe reporteri că administrația Bush a cerut „tuturor grupurilor să oprească violențele și să se abțină la violență De asemenea Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii și-a repetat apelul să înceteze violențele precizând „escaladarea violenței amenință procesul de democratizare și reconciliere în Kosovo și trebuie să înceteze Reacția politicienilor albanezi kosovari Politicienii albanezi kosovari precum Președintele Ibrahim Rugova și Prim Ministrul Bajram Rexhepi s-au alăturat șefului UNMIK Harri Holkeri comandantului NATO din sud Gregory Johnson și altor oficiali KFOR să condamne violențele și făcând apel pentru pace în Kosovo< ref> Hashim Thaçi fostul lider al Armatei de Eliberare din Kosovo UÇK a respins partajarea provinciei Kosovo pe criterii etnice menționând că independența este o pre-condiție pentru stabilitate în regiune Ancheta Poliția kosovară a format o echipă specială de investigație pentru a rezolva cazurile legate de frământările din 2004 iar potrivit Consiliului Judiciar din Kosovo la sfârșitul anului 2006 cele 362 de acuzații completate de procurorii infracțiunilor municipale și districtuale în legătură cu frământările s-au ajuns la 200 de inculpări condamnarea a 134 de cazuri iar instanțele judecătorești au achitat opt și revocat 28; 30 de cazuri au fost suspendate Procurorii și judecătorii internaționali s-au ocupat de cele mai susceptibile cazuri Vezi și Atentatul de la Podujevo Persecuția sârbilor Referințe Note Bibliografie Legături externe Samoa oficial Statul Independent Samoa în samoană Malo Saoloto Tutoatasi o Samoa în engleză Independent State of Samoa este o țară insulară din sudul Oceanului Pacific Statul este cunoscut de asemenea sub denumirea anterioară Samoa de Vest Samoa de Est fiind Samoa Americană Este independent din 1 ianuarie 1962 fiind admis în Organizația Națiunilor Unite pe data de 15 decembrie 1976< ref> Schimbarea fusului orar Pentru a se afla în același fus orar cu Australia și Noua Zeelandă principalii parteneri comerciali din regiune statul Samoa și insulele Tokelau au decis ca la sfârșitul anului 2011 să procedeze la modificarea Liniei internaționale de schimbare a datei linia imaginară care separă două zile calendaristice consecutive prin mutarea lor din vestul teritoriului în estul său În felul acesta ziua de 30 decembrie 2011 nu a mai existat deoarece după ora 2359 din ziua de 29 decembrie 2011 ora oficială în Samoa și Tokelau a devenit 0000 în ziua de 31 decembrie 2011 Până la 29 decembrie 2011 Samoa era cu 21 de ore în urma față de Sidney Începând cu 29 decembrie este cu 3 ore înainte În felul acesta se revine la situația existentă cu 119 ani în urmă când comercianții americani au convins autoritățile din Samoa să își alinieze fusul orar la cel pe care se situa Samoa Americană pentru a facilita comerțul acestora cu California Istorie Insulele au fost descoperite de către olandezi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea iar apoi au fost explorate de marinarii francezi în cadrul expedițiilor acestora La sfârșitul secolului al XIX-lea ele au fost ocupate de SUA Marea Britanie și Germania În anul 1899 prin Tratatul de la Berlin 1899 au fost împărțite în zona de est actuala Samoa Americană și zona de vest care aparținea Germaniei și care apoi a intrat sub protecția neozeelandeză Partea de vest și-a dobândit autonomia în anul 1959 și independența în anul 1962 Referințe Patriciu Patrick n cca 385 d 461 episcop irlandez sfânt patron al Irlandei și Islandei sărbătorit în Biserica Catolică la 17 martie Viața S-a născut în Britania în jurul anului 385 La 16 ani a fost prins de pirați și vândut rob în Irlanda unde a fost trimis să pască oile Recâștigându-și libertatea după 6 ani s-a întors în Britania A intrat în rândul clericilor iar în 432 s-a întors în Irlanda devenind marele apostol al acestei țări Sfințit episcop al Irlandei a evanghelizat cu râvnă poporul din acea insulă i-a convertit pe mulți la credința creștină și a organizat Biserica locală în ciuda unor mari dificultăți În jurul anului 444 a întemeiat episcopia Armagh în apropiere de Belfast A murit lângă orașul Down în anul 461 în Irlanda de Nord Este sfântul patron al Irlandei și Islandei Sărbătorit în Biserica Catolică la 17 martie Scrieri Epistula ad milites Corotici Confessio scrisă cu puțin timp înainte de moarte Ediții The Tripartite Life of P and other Documents relating to that Saint ed by Whitley Stokes II 1887; Libri Sancti Patricii ed Newport J D White 1918; The Irish Manuscripts Commission Facsimiles in Collotype of Irish Manuscripts vol 3 Book of Armagh The Patrician Documents with introduction by Edward Gwynn 1937; Ludwig Bieler Libri Epistolarum Sancti Patricii Episcopi 2 vol 1952; Idem The Works of St P St Secundinus Hymn on St P 1953; RPC Hanson English Translation of the Confession and the Letter to Coroticus of St P Nottingham Mediaeval Studies 15 1971 3-26; Idem Cécile Blanc Saint P Confession et Lettre à Coroticus 1978; A B E Hood St P His Writings and Muirchu's Life 1978 Bibliografie "Liturgia orelor" Arhiepiscopia romano-catolică București 1994 p 1311 "Schott-Messbuch" Freiburg 1962 Legături externe 24 mai 2012 CrestinOrtodoxro 27 noiembrie 2008 Ciprian Bâra Ziarul Lumina 27 aprilie 2012 Pr Drd Alexandru Nan Ziarul Lumina Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 dece