Secole Secolul al X-lea Secolul al XI-lea Secolul al XII-lea Decenii Anii 970 Anii 980 Anii 990 Anii 1000 Anii 1010 Anii 1020 Anii 1030 Anii 1040 Anii 1050 Anii 1060 Anii 1070 Ani 1021 1022 1023 1024 1025 1026 1027 1028 1029 1030 1031 __FARACUPRINS__ Evenimente Nașteri Decese Suverani conducători Europa Amalfi Sergiu al II-lea duce 1007-1028 Anglia Cnut rege din dinastia Daneză 1016-1035; ulterior rege al Danemarcei 1019-1035; ulterior rege al Norvegiei 1028-1035 Anjou Foulques al III-lea cel Negru conte 987-cca 1040 Aquitania Guillaume al V-lea cel Mare duce 990-1030 Armenia statul Ani Ioan Sămbat al III-lea rege din dinastia Bagratizilor 1020-1040 1041 și Așot al IV-lea cel Viteaz rege din dinastia Bagratizilor 1021-1039 1040 Armenia statul Kars Abbas rege din dinastia Bagratizilor 984-1029 Armenia statul Lori David I Anhoghin rege din dinastia Bagratizilor 989 991-1048 1049 Armenia statul Siunik Sămbat al III-lea rege din dinastia Bagratizilor 1019-? Austria Adalbert Victoriosul markgraf din dinastia Babenberg 1018-1055 Bavaria Henric al V-lea de Luxemburg duce din dinastia de Luxemburg 1004-1009 1018-1026 Benevento Landulf al V-lea principe 1014-1033; anterior co-principe 987-1014 și Pandulf al III-lea co-principe 1012-1033; ulterior principe 1033-1050 < span>1054-< span>1059 Bizanț Constantin al VIII-lea împărat din dinastia Macedoneană 1025-1028 Brabant Henric I conte 1015-1038 Brandenburg Bernhard al II-lea markgraf 1018-1044 Bretagne Alain al III-lea duce 1008-1040 Burgundia Henric al II-lea duce 1015-1031; ulterior rege al Franței 1031-1060 Capua Pandulf al V-lea principe 1022-1026; totodată conte de Teano Ioan co-principe 1023-1026 și Pandulf al IV-lea principe 1016-1022 1026-1038 1047-1050; ulterior < span>duce de Gaeta < span>1032-< span>1038 Castilia Garcia Sanchez conte 1017-1029 Cehia Oldrich cneaz din dinastia Premysl 1012-1033 1034 Champagne Eudes I conte din casa de Blois-Champagne 1019-1037 Cordoba Iahia al-Mutali ibn Ali an-Nasr ibn Hammud pretendent 1021-1023 1025-1027 Croația Kresimir al III-lea Suronja rege din dinastia Trpimirovic 1000-cca 1030 Danemarca Knud I cel Mare rege din dinastia lui Gorm 1019-1035; anterior rege al Angliei 1016-1035; ulterior rege al Norvegiei 1028-1035 Flandra Balduin al IV-lea conte din dinastia lui Balduin 988-1035 Franța Robert al II-lea cel Pios rege din dinastia Capețiană 996-1031 Gaeta Ioan al V-lea duce 1012-1032 și Emilia regentă 1012-1027< span> Germania Conrad al II-lea rege din dinastia de Franconia-Saliană 1024-1039; ulterior împărat occidental 1027-1039 Gruzia Gheorghe I rege din dinastia Bagratizilor 1014-1027 Gruzia statul Kakhetia Kvirike al III-lea cel Mare rege 1010-1029 Hainaut Regnier al V-lea conte 1013-1040 Istria Poppo I markgraf 1012-1044; totodată conte de Weimar; ulterior markgraf de Carniola 1040-1044 Italia Vasile Boioannes catepan bizantin 1017-1027 Kiev Iaroslav I Vladimirovic cel Înțelept mare cneaz din dinastia Rurikizilor 1016-1018 1019-1054 Leon Alfonso al V-lea rege 999-1028 Lorena Inferioară Gothelon I cel Mare duce din casa de Lorena-Ardennes 1023-1044 Lorena Superioară Thierry Dietrich I duce din casa de Bar 978-1026 1027 și Frederic al II-lea duce din casa de Bar 1026 1027-1033 Luxemburg Gilbert Giselbert conte 1019-înainte de 1059 Montferrat Enrico markgraf din casa lui Aleramo cca 1020-cca 1045 Navarra Sancho Garces al III-lea cel Mare rege cca 1000-1035 Neapole Sergius al IV-lea sau al V-lea duce 1003 1004-1027 1029 1030-1033 1034 Normandia Richard al II-lea duce 996-1026 și Richard al III-lea duce 1026-1027 Norvegia Olav al II-lea Haraldsson rege 1015 1016-1028 Olanda Dirk al III-lea conte 993 sau 995-1039 Polonia Mieszko al II-lea Lambert rege din dinastia Piasti 1025-1031 1032-1034 Salerno Guaimar al III-lea principe 994-1027 Saxonia Bernhard al II-lea duce din dinastia Billungilor 1011-1059 Scoția Malcolm al II-lea rege 1005-1034 Sicilia al-Akhal emir din dinastia Kalbizilor 1019-1037 Spoleto Ugo al II-lea duce 1020-1035 Statul papal Ioan al XIX-lea papă 1024-1032 Suedia Anund Jakob rege 1022-1047 Torino Ulric Manfred al II-lea markgraf din familia Arduinicilor 1000-1034 Toscana Rainier markgraf 1014-1027 Toulouse Guillaume al III-lea Taillefer conte 950-1037 Ungaria Ștefan I cel Sfânt conducător din dinastia Arpadiană 997-1038; rege din 1001 Veneția Ottone Orseolo doge 1008-1026 și Pietro Barbolano Centranigo doge 1026-1032 Africa Fatimizii < span>az-Zahir Abu'l-Hassan Ali ibn al-Hakim calif din dinastia Fatimizilor 1021-1036 Hammadizii Hammad ibn Buluggin ibn Ziri emir din dinastia Hammadizilor 1015-1028 Kanem-Bornu Bulu sultan cca 1019-cca 1035 Zirizii Șaraf ad-Daula al-Muizz ibn Badis emir din dinastia Zirizilor 1016-1061 Asia Orientul Apropiat Bizanț Constantin al VIII-lea împărat din dinastia Macedoneană 1025-1028 Buizii din Fars și Khuzistan Imad ad-Din Abu Kalidjar al-Marzuban ibn Sultan ad-Daula emir din dinastia Buizilor 1024-1048 1049; ulterior emir în Kerman 1028 1029-1048 1049; ulterior emir în Irak 1044-1048 Buizii din Kerman Kavam ad-Daula Abu'l-Faris ibn Baha ad-Daula emir din dinastia Buizilor 1012 1013-1028 1029 Buizii din Hamadan și Isfahan Sama ad-Daula Abu'l-Hassan ibn Șams ad-Daula emir din dinastia Buizilor 1021-cca 1028 Buizii din Irak Mușarrif ad-Daula Abu Ali al-Hassan ibn Baha ad-Daula emir din dinastia Buizilor 1021 1022-1025 1026; totodată emir în Fars și Khuzistan 1021 1022-1024 și Djalal ad-Daula Abu Tahir Șirziî ibn Baha ad-Daula emir din dinastia Buizilor 1025 1026-1044 Buizii din Ray Madj ad-Daula Abu Talib Rustam ibn Fahr ad-Daula emir din dinastia Buizilor 997-1029 Califatul abbasid Abu'l-Abbas Ahmad al-Kadir ibn al-Muttaki calif din dinastia Abbasizilor 991-1031 Fatimizii < span>az-Zahir Abu'l-Hassan Ali ibn al-Hakim calif din dinastia Fatimizilor 1021-1036 Ghaznavizii Iamin ad-Daula Abu'l-Kasim Mahmud ibn Sebuktegin emir din dinastia Ghaznavizilor 998-1030 Ghurizii Abu Ali ibn Muhammad sultan din dinastia Ghurizilor 1011-? Asia Orientul Îndepărat Birmania statul Arakan Khittathin rege din prima dinastie de Pyinsa 1018-1028 Birmania statul Mon Uppala rege 1016-1028 Cambodgea Imperiul Kambujadesa Angkor Suryavarman Nirvanapada împărat 1002-1049 Cambodgea statul Tjampa Vikrantavarman al IV-lea rege din a șaptea dinastie ?-1030 ? China Renzong împărat din dinastia Song de nord 1023-1063 China Imperiul Qidan Liao Shengzong împărat 982-1031 Coreea statul Koryo Hyonjong Wang Sun rege din dinastia Wang 1010-1031 Ghaznavizii Iamin ad-Daula Abu'l-Kasim Mahmud ibn Sebuktegin emir din dinastia Ghaznavizilor 998-1030 Ghurizii Abu Ali ibn Muhammad sultan din dinastia Ghurizilor 1011-? India statul Chalukya apuseană Jayasimha al II-lea sau Jagadekamalla rege 1015-1042 India statul Chalukya răsăriteană Rajaraja Narendra rege 1019-1061 India statul Chola Rajendra I rege 1014 sau 1016-1044 India statul Hoysala Nripakama rege 1022-1047 Japonia Go-Ichijo împărat 1016-1036 Kashmir Samgramaraja rege din dinastia Lohara 1004-1029 Nepal Lakșikamadeva rege din dinastia Thakuri 1015 1018-1040 1041 Sri Lanka Mahinda al V-lea sau Mahendra rege din dinastia Silakala 979-1015 1027 Vietnam statul Dai Co Viet Ly Thai-to Ly Cong Uan rege din dinastia Ly târzie 1009-1028 America Toltecii Ttilcoatzin conducător 1025-1047 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Ani 1822 1823 1824 1825 1826 1827 1828 1829 1830 1831 1832 __FARACUPRINS__ Evenimente S-a introdus iluminatul public pe timpul nopții pe străzile Clujului; S-a înființat de către Iosif Romanov la București prima librărie românească Arte știință literatură și filozofie Eugène Delacroix pictează Moartea lui Sardanapal Jean-Baptiste Camille Corot pictează Podul de la Narni Victor Hugo scrie Cromwell Vasile Cârlova scrie Păstorul întristat poezie publicată în "Curierul Românesc" la 8 mai 1830 de I Heliade Rădulescu va fi pusă pe muzică la 8 mai 1850 de Anton Pann André-Marie Ampère formulează legea care îi poartă numele referitoare la interacțiunea dintre doi conductori liniari paraleli parcurși de curent electric Inginerul român Petrache Poenaru a brevetat primul toc rezervor din lume sub numele Condeiul portăreț fără sfârșit alimentându-se însuși cu cerneală Nașteri 11 mai Jean-Baptiste Carpeaux sculptor și pictor francez d 1875 17 iulie Sir Frederick Augustus Abel chimist englez d 1902 9 septembrie Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei fiul Țarului Nicolae I vicerege al Poloniei președinte al Consiliului de Miniștri d 1892 13 octombrie Adelheid Dietrich pictoriță germană d 1891 17 decembrie Alexandru Wassilko de Serecki căpitan mareșal al Ducatului Bucocvinei și membru al Camerei Superioare al Imperiului Austriac d 1893 Decese 5 martie Pierre-Simon Laplace matematician francez n 1749 5 martie Alessandro Volta fizician italian n 1745 26 martie Ludwig van Beethoven compozitor german n 1770 12 august William Blake poet englez n 1757 Suverani conducători Europa Anglia George al IV-lea rege din dinastia de Hanovra 1820-1830 Austria Francisc I arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; împărat din 1804; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 Cehia Francisc al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Ungariei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Danemarca Frederik al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1808-1839 Franța Carol al X-lea rege din dinastia de Bourbon 1824-1830 Grecia Ioannis Antonios Kapodistrias președinte 1827-1831 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Liechtenstein Johannes I principe 1805-1836 Luxemburg Wilhelm I mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată rege al Olandei 1815-1840 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Ion Sandu Sturdza domnitor 1822-1828 Monaco Honore al V-lea principe 1819-1841 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Olanda Wilhelm I rege din dinastia de Orania-Nassau 1815-1840; totodată mare duce de Luxemburg 1815-1840 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 Prusia Frederic Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1797-1840 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Felice rege din casa de Savoia 1821-1831 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 și Anton Klemens Theodor Marie Josef Johann Evangelista Nepomuk Franz Xaver Alois Januar rege din dinastia de Wettin 1827-1836 Serbia Miloș Obrenovic principe 1815-1839 1858-1860 Sicilia Francisc I rege din dinastia de Bourbon 1825-1830 Spania Ferdinand al VII-lea rege din dinastia de Bourbon 1808 1814-1833 Statul papal Leon al XII-lea papă 1823-1829 Suedia Carol al XIV-lea Johan rege din dinastia Bernadotte 1818-1844 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Ioan Josika de Braniște guvernator 1822-1834 Ungaria Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1792-1835; totodată arhiduce și împărat al Austriei 1792-1835; totodată rege al Cehiei 1792-1835; totodată rege al Germaniei 1792-1806; totodată împărat occidental 1792-1806 Valahia Grigore al IV-lea Ghica domnitor 1822-1828 Africa Așanti Osei Yaw Akoto așantehene 1824-1834 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Mulambwa Santulu litunga cca 1790-cca 1835 Benin Ogbebo obba cca 1816-? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Fadl ibn Abd ar-Rahman sultan 1800 1801-1838 1839 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Baeda Mariam al III-lea împărat 1826-1830 Imerina Radama I rege 1810-1828 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Muhammad al-Amin ibn Muhammad al-Kanemi șeic din dinastia Kanembu 1814-1837 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Nyasoro rege din dinastia Munhumutapa 1810-1835 Oyo interregnum cca 1800-1825 1830 Rwanda Mibambwe al II-lea Seentaabyo rege cca 1797-cca 1830 Swaziland Sobhuza I Somhlolo rege din clanul Ngwane cca 1810-1839 Tunisia Hussein al II-lea ibn Mahmud bey din dinastia Husseinizilor 1824-1835 1836 Wadai Iusuf Kharifain ibn Abd al-Karim sultan 1814-1829 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Afghanistan Herat Mahmud Șah suveran din dinastia Durrani 1818-1829; anterior suveran în Afghanistan 1801-1803 1809-1818 Arabia Turki ibn Abdallah imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1823-1834 Bahrain Abdallah ibn Ahmad I emir din dinastia al-Khalifah 1825-1843 Iran Fath Ali Șah șah din dinastia Kajarilor 1797-1834 Imperiul otoman Mahmud al II-lea sultan din dinastia Osmană 1808-1839 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mahdi Abdallah imam 1816-1835 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Șah sultan 1824-1836 Birmania statul Toungoo Bagyidaw rege din dinastia Alaungpaya 1819-1837 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Chan Preah Bat Samdech Preah Utey Reachea Thireach Reamea Thippadey Preah Srey Soryospor rege 1806-1811 1813-1834 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Sunjo Yi Kwang rege din dinastia Yi 1801-1834 India William Pitt Amherst guvernator general 1823-1828 India statul Moghulilor Muid ad-Din Akbar Șah al II-lea împărat 1806-1837 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ienari principe imperial din familia Tokugaua 1787-1837 Laos statul Champassak Chao Huy rege 1826-1840 Laosul inferior Anurut Chao Anu rege 1804 1805-1827 Laosul superior Mantha Thurat rege 1815 1817-1836 1839 Maldive Muin ad-Din Muhammad sultan 1798-1834 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al II-lea Sultan Sepuh sultan 1792-1810 1811-1812 1826-1828 Mataram Surakarta Pakubowono al VI-lea Saperdan Bangun Tapa sultan 1823-1830 și Dipa-nagara Abd al-Hamid pretendent 1825-1830 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang Tshul-khrims rgya-mtsho dalai lama 1822-1838 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Minh Mang Nguyen Thanh-To împărat din dinastia Nguyen 1820-1841 America Argentina Bernardino Rivadavia președinte 1826-1827 și Manuel Dorrego guvernator 1827-1828 Bolivia Antonio Jose de Sucre președinte 1826-1828 Brazilia Pedro I împărat din dinastia de Braganca 1822-1831 Chile Agustin Eyzaguirre președinte 1826-1827 Ramon Freire Serra președinte 1823-1826 1827 și Francisco Antonio Pinto y Diaz președinte 1827-1829 Columbia Simon Bolivar președinte 1819-1830; ulterior dictator al Perului 1824-1826; ulterior președinte al Boliviei 1825-1826 Costa Rica Juan Mora Fernandez președinte 1824-1833 El Salvador Mariano Prado șef suprem 1823-1824 1824 1826-1829 1832-1833 Guatemala Manuel Jose Arce președinte 1826-1827 Juan Domingo Estrada președinte 1827 și Mariano de Aycinena y Pinol președinte 1827-1829 Haiti Jean Pierre Boyer președinte 1818 1820-1843 Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Honduras Dionisio de Herrera președinte 1824-1827 Cleto Bendana președinte 1827 Jose J Zelaya președinte 1827 1828 Miguel E Bustamente președinte 1827 și Francisco Morazan președinte 1827-1828 1829 1830; ulterior șef suprem al El Salvadorului 1832 1839-1840 Mexic Manuel Felix Fernandez Guadelupe Victoria președinte 1824-1829 Nicaragua Juan Arguello președinte 1826-1830 Paraguay Jose Gasparo Tomas Rodriguez de Francia dictator suprem 1814-1840 Peru Andres de Santa Cruz președinte al Consiliului guvernamental 1826-1827 1836-1839; ulterior președinte al Boliviei 1829-1839 Manuel Salazar y Baquijano președinte 1827 și Jose de La Mar președinte 1827-1829 Statele Unite ale Americii John Quincy Adams președinte 1825-1829 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani 1876 1877 1878 1879 1880 1881 1882 1883 1884 1885 1886 __FARACUPRINS__ 1881 MDCCCLXXXI a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 13 martie Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei este asasinat de revoluționari; începutul domniei pentru țarul Alexandru al III-lea al Rusiei 14 martie Parlamentul României votează propunerea guvernului liberal condus de Ion C Brătianu de transformare a României în Regat 25 martie Imperiul German Rusia și Austro-Ungaria recunosc Regatul României 14 aprilie IC Brătianu își prezintă demisia motivând-o prin nevoia de a se odihni și propunându-l în locul său pe fratele său Dumitru Brătianu 19 aprilie Noul guvern în frunte cu Dumitru Brătianu depune jurământul 7 mai Fratele prințului Carol I prințul moștenitor de Hohenzollern Leopold sosește în România și este întâmpinat de prințul Carol la Titu 10 mai România este proclamată regat Carol I este încoronat ca rege al României anterior fusese doar prinț 21 iunie Guvernul D Brătianu demisionează și la conducere revine IC Brătianu DBrătianu va scoate ziarul "Națiunea" unde va face opoziție fratelui său 19 noiembrie Un meteorit lovește pământul la câțiva km de Odessa Ucraina Nedatate Se organizează Bursa din București prima bursă de valori din România Arte știință literatură și filozofie Apare Șahistul român prima revistă de șah din România Ion Creangă începe publicarea capodoperei sale Amintiri din copilărie Friedrich Nietzsche publică Morgenröte "Aurora" Oscar Wilde a publicat versuri Poems Pierre-Auguste Renoir pictează Le déjeuner des canotiers Spitalul revista științifică a studenților la medicină apare în ianuarie Nașteri 6 ianuarie Ion Minulescu poet d 1944 6 februarie Ștefan Ionescu politician și general român în timpul regelui Carol al II-lea 29 ianuarie Lajos Ady scriitor istoric literar pedagog maghiar d 1940 12 februarie Anna Pavlova balerină rusă d 1931 12 martie Kemal Atatürk primul președinte al Turciei d 1938 13 martie Tony Bulandra actor român d 1943 23 martie Roger Martin du Gard scriitor francez și laureat al Premiului Nobel 1 aprilie Octavian Goga poet d 1938 1 mai Pierre Teilhard de Chardin geolog palentolog fizician antropolog și teolog francez d1955 21 mai Iosif Iser pictor român d 1958 6 august Alexander Fleming bacteriolog scoțian m 1955 19 august George Enescu compozitor român d 1955 4 septembrie George Bacovia poet d 1957 1 octombrie William Boeing inginer american constructor de avioane d 1956 22 octombrie Clinton Davisson fizician american laureat al Premiului Nobel d 1958 25 octombrie Pablo Picasso pictor spaniol d 1973 31 octombrie Eugen Lovinescu critic literar și prozator român d 1943 25 noiembrie Papa Ioan al XXIII-lea d 1963 28 noiembrie Stefan Zweig scriitor austriac d 1942 24 decembrie Juan Ramón Jiménez scriitor spaniol laureat al Premiului Nobel d 1958 Decese 9 februarie Fiodor Dostoievski scriitor rus n 1821 5 februarie Thomas Carlyle eseist autor satiric și istoric scoțian n 1795 25 februarie Cezar Bolliac poet gazetar român n 1813 25 februarie August Treboniu Laurian filolog istoric publicist și om politic n 1810 13 martie Țarul Alexandru II al Rusiei n 1818 21 martie Ioan Grigore Ghica politician și diplomat român n 1830 28 martie Modest Petrovici Musorgski compozitor rus n 1839 28 iunie Jules Armand Dufaure prim-ministru al Franței n 1798 3 iulie Pavel Vasici-Ungureanu medic și scriitor român n 1806 2 august Marcus Clarke romancier și poet australian n 1846 5 august Alexandru G Golescu prim-ministru al României n 1819 19 septembrie James Abram Garfield al 20-lea președinte al SUA n 1831 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Numa Droz președinte 1881 1887 Franța Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 și Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Bukar Kura ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1880-1884 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Anthony William Gardiner președinte 1878-1883 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Ayyub Khan pretendent 1880-1887 și Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Thibaw rege din dinastia Alaungpaya 1878-1885 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India George Frederick Samuel Robinson guvernator general 1880-1884 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 și Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 și Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 Bolivia Narcisio Campero președinte 1880-1884 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada John Douglas Sutherland-Campbell guvernator general 1878-1883 Chile Anibal Pinto Germendia președinte 1876-1881 și Domingo Santa Maria președinte 1881-1886 Columbia Rafael Nunez președinte 1880-1882 1884-1886 1888 1892-1894 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 și Salvador Lara Zamora președinte 1881-1882 Republica Dominicană Fernando Arturo de Merino președinte 1880-1882 Ecuador Ignacio de Veintemilla președinte 1876-1883; dictator din 1883 El Salvador Rafael Zaldivar y Lazo președinte 1876-1884 1884-1885 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Marco Aurelio de Soto președinte 1876-1883 Mexic Manuel Gonzalez președinte 1880-1884 Nicaragua Joaquin Zavala președinte 1879-1883 Paraguay Bernardino Caballero președinte 1880-1886 Peru Nicolas de Pierola dictator 1879-1881 1895-1899 Francisco Garcia Calderon președinte 1881 și Lisardo Montero președinte 1881-1883 Statele Unite ale Americii Rutherford Birchard Hayes președinte 1877-1881 James Abraham Garfield președinte 1881 și Chester Allan Arthur președinte 1881-1885 Uruguay Francisco Antonio Vidal președinte 1879 1880-1882 1886 Venezuela Antonio Guzman Blanco președinte 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă Arthur Charles Hamilton Gordon guvernator 1880-1882 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Ani 1887 1888 1889 1890 1891 1892 1893 1894 1895 1896 1897 __FARACUPRINS__ Anul 1892 MDCCCXCII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 14 ianuarie Moartea Prințului Albert Victor Duce de Clarence al doilea în linie ca moștenitor al tronului Marii Britanii Următorul în linie este fratele său mai mic Prințul George de Wales 8 iunie Moartea lui Dumitru Brătianu la 74 de ani unul dintre ultimii fruntași ai Revoluției de la 1848 La conducerea Partidului Liberal va fi ales DA Sturdza-Miclăușanu 29 decembrie Căsătoria prințului moștenitor Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen cu Maria de Edinburg care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei Parlamentul României a votat o donație de 300000 lei an prințului moștenitor Ferdinand până la urcarea sa pe tron Grecia rupe relațiile diplomatice cu România din cauza unor neînțelegeri ivite în legătură cu soluționarea moștenirii unui supus grec Vanghele Zappa A fost patentată prima scară rulantă de către Jesse W Reno din New York Arte știință literatură și filozofie Auguste Renoir pictează Lecția de muzică Paul Gauguin pictează Aha oe feii?' Ce e? Te roade invidia? Arthur Conan Doyle publică Aventurile lui Sherlock Holmes Nașteri 3 ianuarie John Ronald Reuel Tolkien romancier și un profesor de lingvistică englez d 1973 29 februarie Vilmos Apor episcop catolic drept între popoare opozant al fascismului și comunismului d 1945 22 martie Constantin C Teodorescu inginer și profesor universitar român d 1972 30 martie Erwin Panofsky eseist și istoric de artă german d 1968 5 mai Dorothy Garrod arheologă și cercetătoare britanică d 1968 26 iunie Pearl S Buck scriitoare americană laureată a Premiului Nobel d 1973 8 iulie Richard Aldington scriitor englez d 1962 15 august Louis Victor de Broglie fizician francez laureat al Premiului Nobel d 1987 20 august Octav Onicescu matematician român d 1983 27 august Brand Blanshard filozof american d 1987 10 septembrie Arthur Holly Compton fizician american laureat al Premiului Nobel d 1962 8 octombrie Marina Țvetaeva poetă rusă d 1941 9 octombrie Ivo Andrić scriitor sârb laureat al Premiului Nobel d 1975 2 noiembrie Paul Abraham compozitor maghiar de operetă d 1960 1 decembrie Cezar Petrescu prozator român d 1961 Decese 13 ianuarie Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei fiul Țarului Nicolae I vicerege al Poloniei președinte al Consiliului de Miniștri n 1827 26 martie Walt Whitman poet american n 1819 16 mai Melchisedec Ștefănescu episcop și istoric român membru al Academiei Române n 1823 8 iunie Dumitru Brătianu diplomat și om politic român fratele lui Ion C Brătianu n 1818 30 octombrie Marea Ducesă Olga Nikolaevna soția regelui Karl de Württemberg n 1822 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Walther Hauser președinte 1891 1900 Franța Marie Francois Sadi Carnot președinte 1887-1894 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Adolf mare duce din dinastia de Nassau 1890-1905 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Carlos I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1889-1908 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Alexandru I rege din dinastia Obrenovic 1889-1903 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Kwaku Dua al III-lea sau Prempeh I așantehene 1888-1900 1924-1931 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Danieri Mwanga al II-lea kabaka 1884-1888 1889-1897 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama din dinastia Bito 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Behanzin Kondo rege 1889-1892 1894 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 și Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imerina Ranavalona a III-a regină 1883-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Hașim ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1885-1893 Lesotho Lerotholi rege 1891-1905 Liberia Hilary Richard Wright Johnson președinte 1884-1892 și Joseph James Cheeseman președinte 1892-1896 Lunda Mușiri uzurpator 1887-1898 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Bhunu Ngwane al IV-lea rege din clanul Ngwane 1889-1899 Tunisia Ali al III-lea ibn Hussein Muddat bey din dinastia Husseinizilor 1882-1902 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Ali ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1890-1893 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Arabia Saudită Muhammad ibn Faisal imam 1891-1892 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 și Muhammad ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1892-1896 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur bi-l-lah Muhammad ibn Yahya Hamid ad-Din imam 1890-1904 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Brunei Hașim Jalil al-Alam Akam ad-Din sultan 1885-1906 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice guvernator general 1888-1893 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Kham Suk Zakarine rege 1888-1904 Maldive Nur ad-Din Ibrahim sultan 1882-1886 1888-1892 și Imad ad-Din Muhammad al IV-lea sultan 1892-1893 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Thanh Thai Nguyen Buu-Lan împărat din dinastia Nguyen 1889-1907 America Argentina Carlos Enrique Pellegrini 1890-1892 și Luis Saenz Pena președinte 1892-1895 Bolivia Aniceto Arce președinte 1888-1892 și Mariano Baptista președinte 1892-1896 Brazilia Floriano Peixoto președinte 1891-1894 Canada Frederick Arthur guvernator general 1888-1893 Chile Jorge Montt y Montt președinte 1891-1896 Columbia Carlos Holguin președinte 1888-1892 și Rafael Nunez președinte 1880-1882 1884-1886 1888 1892-1894 Costa Rica Jose Joaquin Rodriguez Zeledon președinte 1890-1894 Republica Dominicană Ulises Heureux președinte 1882-1884 1887-1899 Ecuador Antonio Flores Jijon președinte 1888-1892 și Jose Luis Cordero Crespo președinte 1892-1895 El Salvador Carlos Ezeta președinte 1890-1894 Guatemala Manuel Lisandro Barillas președinte 1885-1892 și Jose Maria Reina Barrios președinte 1892-1898 Haiti Louis Mondastin Florvil Hippolyte președinte 1889-1896 Honduras Ponciano Leiva președinte 1873-1875 1876 1885 1886 1891-1893 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Roberto Sacasa președinte 1889-1893 Paraguay Juan Gualberto Gonzalez președinte 1890-1894 Peru Remigio Morales Bermudez președinte 1890-1894 Statele Unite ale Americii Benjamin Harrison președinte 1889-1893 Uruguay Julio Herrera y Obes președinte 1890-1894 Venezuela Raimundo Andueza Palacio președinte 1890-1892 și Joaquin Crespo președinte 1884-1886 1892-1898 Oceania Hawaii Liliuokalani Lydia regină 1891-1893 Noua Zeelandă William Hillier guvernator 1889-1892 și David Boyle guvernator 1892-1897 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 __FARACUPRINS__ 1911 MCMXI a fost un an nebisect al calendarului gregorian Evenimente 7 ianuarie Prințul Albert I de Monaco promulgă prima constituție ca răspuns la protestele împotriva monarhiei absolute în micuțul principat european 10 ianuarie Cea mai rapidă scădere de temperatură înregistrată vreodată în istoria metreorologiei are loc în Dakota de Sud În numai 15 minute temperatura a scăzut cu 25 de grade de la 12 °C la ora 7 dimineața la -13°C 10 ianuarie Expediția norvegiană în Antartica condusă de Roald Amundsen comandant al navei Fram ajunge la Golful balenelor unde se stabilește tabăra de bază Framheim 18 ianuarie Eugene B Ely devine prima persoană care aterizează cu un avion pe un vas 24 ianuarie Kotoku Shusui și alte zece persoane sunt spânzurate la șase zile după ce au fost condamnate de conspirație la asasinarea Prințului Moștenitor Hirohito al Japoniei 8 martie Prima zi internațională a femeii; un milion de femei au manifestat în Europa 30 mai Pe Șoseaua Kiseleff sub președinția de onoare a Prințului Ferdinand are loc primul concurs hipic din România cu probe de dresaj sărituri și vânătoare oferindu-se ca premii obiecte de artă 13 iunie Prima reprezentație la teatrul Chatelet din Paris a baletului "Petrușka – scene burlești în patru tablouri" de I Stravinski În rolurile principale au fost celebrii dansatori Nijinski și Karsavina iulie Vine la București mareșalul japonez Nogi eroul de la Port-Arthur din războiul ruso-japonez din 1904-1905 Este primit călduros și face vizite la Sinaia la rsenalul Armatei și la fortul Chitila 22 iunie Încoronarea regelui George al V-lea al Angliei la Westminster Abbey Londra 24 iulie Re-descoperirea orașului Machu Picchu în Peru de către arheologul american Hiram Bingham 22 august Cea mai faimoasă pictură din lume Mona Lisa capodopera lui Leonardo da Vinci a fost furată în toiul nopții din colecțiile Muzeului Luvru Vincenzo Peruggia este arestat și pictura returnată în 1913 7 septembrie Poetul francez Guillaume Apollinaire este arestat sub suspiciunea de a fi furat tabloul Mona Lisa de la muzeul Luvru A fost eliberat mai târziu 9 septembrie A fost efectuată prima cursă poștală cu avionul în Europa 18 septembrie Regizorul Grigore Brezeanu a realizat primul film artistic românesc "Amor fatal" "dramă sentimentală aranjată pentru cinematograf" Din distribuție făceau parte Lucia Sturdza-Bulandra și Tony Bulandra A Barbelian 22 octombrie A aparut revista literară artistică și socială Flacăra sub directia lui C Banu 12 decembrie Capitala Indiei a fost mutată la New Delhi de la Calcutta 14 decembrie Exploratorul norvegian Roald Amundsen a devenit primul om care a ajuns la Polul Sud 18 decembrie Prima expoziție a grupării "Blaue Reiter" Kandinsky Jawlensky Marc Chagall Kubin Gabriele Munter se deschide la Galeria Thamnhauser din Munchen cuprinzând o retrospectivă Douanier Rousseau lucrări de Delaunay Kandinsky Macke Marc Munter Arnold Schonberg 29 decembrie Sun Yat-sen devine primul președinte al Republicii China Arte științe literatură și filozofie Nicolae Iorga publică Generalități cu privire la studiile istorice Nașteri 3 februarie Jehan Alain compozitor și organist francez d 1940 6 februarie Ronald Reagan președinte al Statelor Unite ale Americii d 2004 19 februarie Constantin Avram inginer român membru corespondent al Academiei Române d 1987 19 februarie Merle Oberon actriță britanică d 1979 16 martie Josef Mengele medic nazist criminal de război d 1979 26 martie Tennessee Williams dramaturg american d 1983 28 martie John Langshaw Austin filozof al limbajului d 1960 8 aprilie Emil Cioran filosof eseist român d 1995 24 aprilie Eugen Jebeleanu poet publicist și traducător român d 1991 15 mai Max Frisch romancier dramaturg și arhitect elvețian d 1991 13 iunie Luis Walter Alvarez fizician american d 1988 30 iunie Czesław Miłosz poet și romancier polonez d 2004 24 iulie George Ivașcu istoric istoric și critic literar român d 1988 1 septembrie Komei Abe compozitor japonez d 2006 21 septembrie Alexandru Jar scriitor român d 1988 2 octombrie Miron Radu Paraschivescu poet și publicist d 1971 5 noiembrie Alfred Manessier pictor francez d 1993 15 noiembrie Alejandro Ciorănescu scriitor diplomat enciclopedist etimologist istoric și lingvist român d 1999 28 noiembrie Nakamura Hajime filozof budist japonez d 1999 11 decembrie Naghib Mahfuz romancier egiptean d 2006 Decese 20 februarie Grigoriu Ștefănescu geolog paleontolog și explorator român n 1836 1 martie Jacobus Henricus van 't Hoff chimist olandez laureat al Premiului Nobel n 1852 24 martie Nicolae Densusianu jurist și istoric român n 1846 29 aprilie Georg Prinț de Schaumburg-Lippe n 1846 18 mai Gustav Mahler compozitor austriac n 1860 14 iunie Johan Svendsen compozitor norvegian n 1840 5 iulie Maria Pia de Savoia soția regelui Luís I al Portugaliei n 1847 7 august Badea Cârțan țăran român care a luptat pentru independența românilor din Transilvania n 1849 29 octombrie Joseph Pulitzer jurnalist de origine maghiară n 1847 Premii Nobel Fizică Wilhelm Wien Chimie Marie Curie Medicină Allvar Gullstrand Literatură Contele Maurice Maeterlinck Pace Tobias Michael Carel Asser Alfred Hermann Fried Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VIII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1906-1912 Elveția Marc-Emile Ruchet președinte 1905 1911 Franța Armand Fallieres președinte 1906-1913 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm mare duce din dinastia de Nassau 1905-1912 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Joaquim Teofilo Fernandes Braga președinte 1910-1911 1915 și Manuel de Arriaga Brum da Silveira președinte 1911-1915 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Africa de sud Herbert John Gladstone guvernator general 1910-1914 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mutaga al IV-lea Nbikije mwami din a patra dinastie 1908-1915 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Letsie al II-lea Letsienyane rege 1905-1913 Liberia Arthur Barclay președinte 1904-1911 Maroc Moulay Abd al-Hafiz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1908-1912 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Lawani rege 1905-1911 și Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Wadai Muhammad Saleh Dudmurrah sultan 1902-1911 și Asyl sultan 1911-1912 Zanzibar Ali ibn Hammud sultan din dinastia Bu Said 1902-1911 și Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Kasim ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1905-1913 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Puyi Chantong împărat din dinastia manciuriană Qing 1909-1911 și Sun Zhongshan președinte 1911-1912 India Charles Hardinge vicerege 1910-1916 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 și Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Duy Tan Nguyen Vinh-San împărat din dinastia Nguyen 1907-1916 America Argentina Roque Saenz Pena președinte 1910-1914 Bolivia Eliodoro Villazon președinte 1909-1913 Brazilia Hermes Rodrigues da Fonseca președinte 1910-1914 Canada Albert Henry George Grey guvernator general 1904-1911 și Arthur William guvernator general 1911-1916 Chile Emiliano Figueroa Larrain președinte 1910-1911 1925-1927 și Ramon Barros Luco președinte 1911-1915 Columbia Carlos E Restrepo președinte 1910-1914 Costa Rica Ricardo Jimenez Oreamuno președinte 1910-1914 1924-1928 1932-1936 Cuba Jose Miguel Gomez președinte 1909-1913 Republica Dominicană Ramon Caceres președinte 1906-1911 și Eladio Victoria președinte 1911-1912 Ecuador Eloy Alfaro y Arosemena președinte 1895-1901 1906-1911 Carlos Freile Zaldumbide președinte 1911 1911-1912 Emilio Estrada președinte 1911 El Salvador Fernando Figueroa președinte 1885 1907-1911 și Manuel Enrique Araujo președinte 1911-1913 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Anton Francois Simon președinte 1908-1911 și Michel Cincinnatus Leconte președinte 1911-1912 Honduras Miguel E Davila președinte 1907-1911 și Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 și Francisco Leon de la Barra președinte 1911 și Francisco Ignacio Madero președinte 1911-1913 Nicaragua Juan Jose Estrada președinte 1911 și Adolfo Diaz președinte 1911-1916 Panama Pablo Arosemena președinte 1910-1912 Paraguay Manuel Gondra președinte 1910-1911 1920-1921 Albino Jara președinte 1911 și Liberato Marcial Rojas președinte 1911-1912 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 Statele Unite ale Americii William Howard Taft președinte 1909-1913 Uruguay Claudio Williman președinte 1907-1911 și Jose Batlle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia William Humble Ward guvernator general 1908-1911 și Thomas Denman guvernator general 1911-1914 Noua Zeelandă John Poynder Dickson-Poynder guvernator 1910-1912 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Note Legături externe 29 decembrie 2011 Jurnalul Național Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Ani 1933 | 1934 | 1935 | 1936 | 1937 | 1938 | 1939 | 1940 | 1941 | 1942 | 1943 1938 MCMXXXVIII a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 20 ianuarie Regele Farouk al Egiptului se căsătorește la Cairo cu regina Farida Zulficar 27 ianuarie Podul Niagara de la Niagara Falls New York se prăbușește din cauza presinii gheții 4 februarie Filmul de desene animate Snow White and the Seven Dwarfs al lui Walt Disney se lansează în Statele Unite după ce a avut premiera anul anterior 10 februarie Regele Carol al II–lea înlătură cabinetul Goga – Cuza și instaurează un regim de autoritate personală În fruntea guvernului este numit patriarhul Miron Cristea 12 februarie Trupe germane intră în Austria 20 februarie A fost decretată o nouă Constituție promulgată la 27 februarie 1938 prin care se introducea dictatura regală a lui Carol al II–lea și sfârșitul regimului parlamentar 3 martie Se descoperă petrol în Arabia Saudită 12 martie Anschluss Trupele germane ocupă Austria; anexarea va fi declarată ziua următaore 14 martie Premierul francez Léon Blum asigură guvernul cehoslovac că Franța va onora obligațiile sale din tratat și că va ajuta Cehoslovacia în cazul unei invazii germane 15 martie Uniunea Sovietică anunță oficial că Nikolai Buharin a fost executat 27 martie Matematicianul italian Ettore Majorana dispare brusc în circumstanțe misterioase în timp ce merge cu vaporul de la Palermo la Napoli 31 martie Carol al II-lea a desființat toate partidele politice și a instituit Consiliul de Coroană ca organ de stat cu caracter permanent alcătuit din membri "consilieri regali" numiți de rege cu rang de miniștri de stat 13 aprilie Printr-o scrisoare adresată de Gh Tătărescu lui Constantin I C Brătianu curentul favorabil regelui Carol al II-lea s-a separat definitiv de restul partidului conservator 16 aprilie Sunt arestați și condamnați la închisoare mai mulți conducători legionari în frunte cu căpitanul Corneliu Zelea Codreanu 20 mai Cehoslovacia ordonă mobilizare parțială a forțelor sale armate de-a lungul graniței cu Germania 27 mai Conducătorul Mișcării Legionare Corneliu Codreanu este condamnat la 10 ani de muncă silnică El nu va mai părăsi practic niciodată închisoarea 19 iunie Italia învinge Ungaria cu 4-2 în finala Campionatului Mondial de Fotbal din Franța 18 iulie Moare Regina Maria a României 16 septembrie Adolf Hitler îl primește la reședința sa din Berchtesgaden pe primul ministru britanic Arthur Neville Chamberlain care își exprimă disponibilitatea de a convinge guvernul de la Praga să cedeze regiunile sudete locuite în majoritate de germani 29 septembrie Semnarea Acordurilor de la München Marea Britanie Franța și Italia recunosc cedarea regiunilor locuite de germanii sudeți din Cehia către Germania și a celor locuite de polonezii din Cehia regiunea Cieszyn către Polonia 5 octombrie Edvard Beneš președintele Cehoslovaciei demisionează 30 octombrie Se emite la radio adaptarea radiofonică după piesa lui Orson Welles Războiul lumilor piesă care creează mare panică în estul Statelor Unite 9 noiembrie În Germania "Noaptea de cristal" – mare pogrom împotriva evreilor 30 noiembrie Liderul Gărzii de Fier Corneliu Zelea Codreanu este asasinat împreună cu alți 13 legionari de jandarmii care îi transportă pe deținuți la închisoarea Jilava Incidentul are loc în pădurea Tâncăbești din apropierea Bucureștiului 2 decembrie Ridicarea legației române de la Vatican la nivel de ambasadă relațiile vor fi întrerupte în 1950 9 decembrie Legația României de la Paris este ridicată la rangul de ambasadă ambasador fiind numit Gh Tătărescu 15 decembrie Memorandumul românilor din Transilvania semnat de Iuliu Maniu Mihai Popovici și încă 48 de fruntași ai PNȚ este prezentat regelui Carol al II–lea În document se cerea "o schimbare de regim radicală" și respectarea principiilor democratice conform hotărârilor de la Alba Iulia din 1918 16 decembrie Este înființat Frontul Renașterii Naționale sub conducerea regelui Carol al II–lea Arte știință literatură și filozofie 20 februarie A debutat la postul de radio București Maria Tănase cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc 27 octombrie Este inaugurată la Târgu Jiu "Coloana fără sfârșit" celebra sculptură a lui Constantin Brâncuși 4 noiembrie George Enescu a terminat "Suita a III-a" "Săteasca" 10 decembrie Au început filmările la pelicula Pe aripile vântului 17 decembrie Premiera piesei Jocul de–a vacanța de Mihail Sebastian la Teatrul de Comedie din București în regia lui Sică Alexandrescu; din distribuție au făcut parte V Maximilian și George Vraca 30 decembrie Celebrul test cu fiolă efectuat pentru depistarea șoferilor aflați în stare de ebrietate a fost introdus pentru prima dată în Indianapolis SUA Compania elvețiană "Nestle" introduce cafeaua sa instant Nescafe Roy Plunkett descopera teflonul Chester Carlson inventează procesul de copiere "xerografia" Este pusă în funcțiune la Timișoara în premieră mondială prima mașină de sudat șine de cale ferată și tramvai invenție a prof Corneliu Micloși PP Negulescu publică Destinul omenirii volI Mircea Vulcănescu publică Războiul pentru întregirea neamului Mircea Eliade publică Nuntă în cer; la Universitate ține cursul despre Istoria budismului Nașteri 2 ianuarie Hans Herbjørnsrud scriitor norvegian 5 ianuarie Regele Juan Carlos I al Spaniei 5 ianuarie Ngugi wa Thiong'o scriitor kenyan 6 ianuarie Adriano Celentano cântăreț italian 10 ianuarie Donald E Knuth profesor la Universitatea Stanford 15 ianuarie Adrian Moisoiu politician român 16 ianuarie Infantele Carlos Duce de Calabria 25 ianuarie Etta James cântăreață americană de muzică blues soul și R&B d 2012 31 ianuarie Regina Beatrix a Țărilor de Jos 31 ianuarie Ajip Rosidi scriitor indonezian 24 februarie Alexandru Surdu profesor de filosofie 7 martie David Baltimore biolog molecular și virusolog american laureat Nobel 24 martie István Ágh cel tânărscriitor poet estetician și traducător maghiar 30 martie Tudor Ghideanu profesor de filosofie 4 aprilie Aristide Buhoiu realizator TV scriitor d 2006 8 aprilie Kofi Annan secretarul general al Națiunilor Unite laureat al Premiului Nobel 9 aprilie Viktor Cernomîrdin om politic rus prim-ministru al Federației Ruse d 2010 13 aprilie Cătălina Buzoianu regizoare română de teatru 14 aprilie Bruce Alberts biochimist american membru de onoare al Academiei Române 15 aprilie Claudia Cardinale actriță italiană 1 mai Marin Tarangul teolog și istoric român unul dintre exponenții „Școlii de la Păltiniș d 2010 10 mai Marina Vlady actriță franceză 12 mai Dumitru Fărcaș interpret de muzică folclorică la taragot 13 mai Ludovic Spiess tenor român director al Operei Române din București d 2006 15 mai Mireille Darc actriță franceză 19 mai Herbie Flowers muzician englez 25 mai Raymond Carver scriitor american d 1988 7 iulie Horea Cucerzan pictor român 12 iulie Jorj Voicu actor român d 1991 20 iulie Natalie Wood actriță americană d 1981 28 iulie Alberto Fujimori fost președinte peruan 31 iulie Nicu Constantin actor român d 2009 5 august Rodica Popescu Bitănescu actriță română de teatru și film 14 septembrie Horia Bernea pictor român d 2000 22 septembrie Augustin Buzura scriitor român 23 septembrie Romy Schneider actriță franco-germană d 1982 26 septembrie Mihai Radan politician român 11 octombrie Dan Pița regizor român 16 octombrie Gabi Luncă solistă de muzică lăutărească 2 noiembrie Regina Sofía a Spaniei 6 noiembrie Dumitru Rusu pictor român 7 noiembrie Joe Dassin muzician american de expresie franceză d 1980 19 noiembrie Ted Turner magnat al media americane și filantrop 4 decembrie Prințesa Anne Ducesă de Calabria 21 decembrie Adela Mărculescu actriță română de teatru și film 21 decembrie Frank Moorhouse scriitor australian Decese 3 ianuarie Osip Mandelștam poet rus n 1891 21 ianuarie Georges Méliès primul realizator de filme francez n 1861 8 februarie István Auer scriitor poet și traducător maghiar n 1877 8 februarie Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei n 1872 1 martie Gabriele d’Annunzio scriitor italian n 1863 9 martie Alexandru Averescu general de armată prim-ministru al Româniein 1859 13 martie Nikolai Ivanovici Buharin revoluționar bolșevic n 1888 15 martie Alexei Ivanovici Rîkov revoluționar rus n 1881 6 aprilie Aurel Angelescu matematician român n 1886 7 aprilie Suzanne Valadon pictoriță franceză prima femeie admisă în Société Nationale des Beaux-Arts și mama pictorului Maurice Utrillo n 1865 8 aprilie George Mountbatten al 2-lea Marchiz de Milford Haven n 1892 15 aprilie César Vallejo poet peruvian n 1892 26 aprilie Edmund Husserl filosof austric n 1859 7 mai Octavian Goga poet politician român prim-ministru al României n 1881 13 mai Charles Edouard Guillaume fizician elvețian laureat al Premiului Nobel n 1861 15 mai Gheorghe Marinescu fondatorul Școlii Românești de Neurologie n 1863 16 mai Joseph Baermann Strauss inginer constructor și designer de poduri american n 1870 31 mai Max Blecher scriitor român n 1909 9 iunie Ovid Densusianu poet filolog român n 1873 18 iulie Regina Maria a României născută prințesă de Marea Britanie și Irlanda n 1875 25 iulie Franz I Prinț de Liechtenstein n 1853 26 iulie Daisy Greville Contesă de Warwick amanta regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit n 1861 7 august Constantin Stanislavski artist rus n 1863 25 august Alexandr Kuprin scriitor pilot explorator și aventurier rus n 1870 6 septembrie Alfonso al Spaniei Prinț de Asturia n 1907 12 septembrie Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii n 1851 12 septembrie Prințul Arthur de Connaught n 1883 5 octombrie Demostene Russo istoric și filolog român n 1869 12 octombrie Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei capul Casei Romanov n 1876 7 noiembrie Prințul George Constantinovici al Rusiei n 1903 10 noiembrie Mustafa Kemal Atatürk primul președinte al Republicii Turcia n 1881 20 noiembrie Maud de Wales regină a Norvegiei n 1869 24 noiembrie Prințul Johann Georg al Saxoniei n 1869 30 noiembrie Corneliu Zelea Codreanu fondatorul și liderul "Gărzii de Fier" n 1899 25 decembrie Karel Čapek prozator și dramaturg ceh n 1890 Edmond van Saanen Algi arhitect pictor și grafician român de origine olandeză n 1871 Premii Nobel Fizică Enrico Fermi Chimie Richard Kuhn Medicină Corneille Jean François Heymans Literatură Pearl Buck Pace Oficiul Internațional pentru Regugiați Nansen Suverani conducători Europa Albania Ahmed Zogu Zogu I președinte 1925-1939; rege din 1928 Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Austria Wilhelm Miklas președinte 1928-1938 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 Bulgaria Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Jan Syrovy președinte 1938 și Emil Hacha președinte 1938-1939 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Johannes Baumann președinte 1938 Finlanda Kyosti Kallio președinte 1937-1940 Franța Albert Lebrun președinte 1932-1940 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz principe 1929-1938 și Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Ignacy Moscicki președinte 1926-1939 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Carol al II-lea rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1930-1940 Spania Manuel Azana y Diaz președinte 1936-1939 și Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XI-lea papă 1922-1939 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 și Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Patrick Duncan guvernator general 1937-1943 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Edwin J Barclay președinte 1930-1943 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Ahmad al II-lea ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1929-1942 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Hamad ibn Isa I emir din dinastia al-Khalifah 1923-1942 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Ghazi I rege din dinastia Hașemită 1933-1939 Iran Mohammad Reza Khan șah din dinastia Pahlavi 1925-1941 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Emile Edde președinte 1936-1941 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Turcia Mustafa Kemal Ataturk președinte 1923-1938 și Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Sisovath Monivong Krom Zuong rege 1927-1941 China Liu Sen președinte 1932-1943 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 India Victor Alexander John Hope vicerege 1936-1938 1938-1943 și baron Brabourne vicerege 1938 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VIII-lea sultan 1921-1939 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Dansranbelghiin Dogsom președinte 1936-1939 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Agustin Pedro Justo președinte 1932-1938 și Roberto Maria Ortiz președinte 1938-1940 Bolivia German Busch Becerra președinte 1937-1939 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada John Buchan guvernator general 1935-1940 Chile Arturo Alessandri y Palma președinte 1920-1924 1925 1932-1938 și Pedro Aguirre Cerda președinte 1938-1941 Columbia Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 și Eduard Santos Montejo președinte 1938-1942 Costa Rica Leon Cortes Castro președinte 1936-1940 Cuba Federico Laredo Bru președinte 1936-1940 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 și Jacinto Bienvenudo Peynado președinte 1938-1940 Ecuador Alberto Enriques Gallo conducător suprem 1937-1938 Manuel Maria Borrero președinte 1938 și Aurelio Mosquera Narvaez președinte 1938-1939 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 Haiti Stenio Joseph Vincent președinte 1930-1941 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Lazaro Cardenas președinte 1934-1940 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Juan Demostenes Arosemena președinte 1936-1939 Paraguay Felix Paiva președinte 1937-1939 Peru Oscar Reimundo Benavides președinte 1914-1915 1933-1939 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Gabriel Terra președinte 1931-1938 și Alfredo Baldomir președinte 1938-1943; dictator din 1942 Venezuela Eleazar Lopez Contreras președinte 1935-1941 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă George Vere Arundell Monckton-Arundell guvernator general 1935-1941 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949 __FARACUPRINS__ Evenimente Al doilea război mondial Ianuarie-Februarie ianuarie Miliția poloneză ucide zilnic în Varșovia minim 10 germani În total 150000 germani cad pe timpul războiului din mâna miliției Înaintea Răscoalei din Varșovia AK pierduse 62000 oameni 1 ianuarie Himmler raportează că 25000 soldați ai Waffen-SS sunt ucraineni 4 ianuarie Armata Roșie trece de bariera de înaintea războiului dintre Polonia și URSS la Wolyn 24 ianuarie O comisie sovietică specială pretinde că naziștii sunt vinovați pentru măcelul de la Katyn 29 ianuarie Partizani evrei și lituanieni ucid 300 săteni majoritatea femei și copii în Koniuchy pentru rezistența împotriva raidurilor lor 31 ianuarie Debarcarea forțelor americane în Arhipelagul Marshall 1 februarie Generalul Franz Kutschera șef al poliției germane din Varșovia este asasinat de către un grup de tineri membri ai AK Ca represalii germanii împușcă 100 prizonieri în locul unde acesta a fost ucis și alți 200 în apropiere de închisoarea Pawiak 5 februarie Sovieticii cuceresc orașul Luck 9 februarie La Lesno 60 de femei muncitoare la căile ferate sunt executate de către naziști ca represalii față de un act de sabotaj 22 februarie Trupele NKVD încercuiesc sute de sate cecene în USSR și în 24 de ore deportează populația acestora către Siberia În jur de 530000 ceceni pier supraviețuitorii putându-se reîntoarce acasa abia în 1956 27 februarie Forțele germane asistate de SS-Galizien și UPA atacă Huta Pieniacka cauzând 500-800 victime 16 iunie Timișoara este bombardată pentru prima dată de către Forțele Aeriene Regale ale Marii Britanii Martie-Mai 12 martie Trupele SS ucrainene și sprijinitorii lui Bandera masacrează 250 polonezi într-o mănăstire dominicană în Podkamien; alți 600 sunt uciși în cătune 17 martie Hitleriștii asasinează la Rîbnița aproape 400 de prizonieri cetățeni sovietici și anti-fasciști români 18 martie Trupele naziste ocupă Ungaria 21 martie CICBrătianu și Iuliu Maniu adresează mareșalului Ion Antonescu o scrisoare în care cer ieșirea României din război 23 martie Naziștii și ucrainenii incendiază toți locuitorii din Huta Werchobuska pentru adăpostirea evreilor 4 aprilie Bombardamentul masiv al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului produce 3000 de morți și 2000 de răniți 10 aprilie Eliberarea Odesei 12 15 aprilie Eliberarea orașselor Kerci Simferopol Eupatoria aprilie 3000 soldați evrei dintr-un total de 4200 dezertaseră armata poloneză în Orientul Mijlociu Unii se alături unităților Marii Britanii alții grupurilor teroriste precum Irgun Printre ei se află și Menachem Begin Aproximativ 838 evrei vor îmbrăca uniforma poloneză pentru a înfrunta Germania 15 aprilie Primul bombardament de noapte al aviației britanice asupra României 83 de bombardiere Wellington atacă Turnu Severin Al doilea mare bombardament anglo-american asupra capitalei Universitatea e distrusă parțial mai Lui Roosevelt i se prezintă dovezi ale vinovăției sovieticilor privind masacrul de la Katyn dar el afirmă că este „absolut convins" de vinovăția naziștilor 4 mai În Owczarnia 17 soldați AK sunt uciși de către Armata Poporului organizație secretă condusă de comuniști 18 mai Trupele generalului Wladyslaw Anders al II-lea Corp polonez atașat armatei britanice a XVIII-a capturează Monte Cassino și ridică un steag polonez asupra ruinelor A început deportarea masivă din ordinul lui Stalin a tătarilor crimeeni din Crimeea înspre Asia Centrală Iunie-Iulie iunie În primele șase luni ale anului 1944 AK ucisese 584 jandarmi germani comparativ cu cei 361 din 1943 4 iunie Trupele americane britanice și franceze eliberează Roma 5 iunie Mai mult de 1000 de bombardiere britanice aruncă 5000 de tone de bombe pe coasta Normandiei în pregătirea zilei Z 6 iunie Sub comanda generalului american Dwight Eisenhower este declanșată Operațiunea Overlord însemnând debarcarea aliaților în Normandia 10 iunie Trupele naziste au ucis aproape 650 de civili locuitori ai satului Oradour-sur-Glane Franța Mai mult de 40 săteni sunt uciși de către naziști în Pikule pentru adăpostirea partizanilor polonezi 3 iulie Trupele sovietice eliberează Minsk-ul 12 iulie În lumina trădării sovieticilor și atacurilor asupra AK generalul Bor-Komorowski spune trupelor sale "Trebuie să cooperăm cu sovieticii doar pentru a lupta împotriva Germaniei" 13 22 iulie Armata Roșie încercuiește și distruge forțele germane și ucrainene inclusiv divizia SS-Galizien la Brody 17 iulie Sovieticii arestează 6000 soldați AK în timp ce 1000 scapă Din iulie până în decembrie aproximativ 30000 soldați AK vor fi arestați în estul râului Wisla 20 iulie Adolf Hitler supraviețuiește complotului de la 20 iulie într-o încercare de asasinat condusă de Claus von Stauffenberg 20 29 iulie Uniunea dintre forțele AK și Armata Roșie cauzează 1400 morți în rândurile germanilor 21 iulie Comitetul Polonez pentru Eliberarea Națională este creat la ordinul lui Stalin pentru a stabili controlul asupra Poloniei 22 iulie Comitetul Polonez pentru Eliberarea Națională este declarat ca guvern provizoriu în Polonia 24 iulie Lagărul de concentrare Majdanek unde 360000 oameni și-au pierdut viața este eliberat de către sovietici Mai târziu în același an URSS va folosi lagărul pentru a întemnița membri ai miliției polone 25 iulie Racheta experimentală V-2 care nu explodase este recoperată de către miliția poloneză și readusă în Marea Britanie cu un avion special 26 iulie În Varșovia prezența trupelor sovietice în apropiere conduce la o decizie a miliției poloneze să se revolteze împotriva Germaniei înaintea sosirii Armatei Roșii 27 iulie Mai multe mii de soldați AK sunt arestati de către sovietici după ce aceștia depuseseră armele 29 iulie Radio Moscova îndeamnă locuitorii Varșoviei la revoltă "Momentul când trebuie să acționăm a sosit" August-Decembrie august octombrie NKVD interoghează 2500 membri AK la Trzebuska Cam 600 sunt executați și îngropați în Pădurea Turza Printre victime se află ucraineni bieloruși și lituanieni 12 august Aliații eliberează Florența Italia 23 august Ion Antonescu este arestat România se alătură trupelor Aliaților 25 august Parisul este eliberat de sub stăpânire germană 25 august Ungaria decide să continue războiul alături de Germania 29 august Delegația României pleacă la Moscova pentru încheierea armistițiului cu Națiunile Unite Ziua Insurecției naționale slovace Sărbătoare națională 31 august Trupele sovietice au intrat în București 3 septembrie Aliații eliberează Bruxelles-ul 5 septembrie Armata a IV-a română oprește ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei Sovieticii declară război Bulgariei 7 septembrie Șeful Marelui Stat Major generalul Gheorghe Mihail și-a înaintat demisia în semn de protest față de modul în care era tratată armata română și față de intrarea acesteia sub ordinele înaltului Comandament Sovietic la 6 7 septembrie 1944 ora 0 Cererea i-a fost respinsă trebuind să accepte colaborarea cu Armata Roșie La 12 septembrie 1944 a doua oară își dă demisia și își exprimă refuzul de a accepta "ciuntirea și destrămarea oștirii" 8 septembrie Londra este lovită pentru prima dată de rachetele germane V2 12 septembrie La Moscova a fost semnată Convenția de armistițiu dintre guvernul român și guvernele Națiunilor Unite prin care se consfințea starea de fapt a ieșirii României din războiul antifascist și întoarcerea armelor împotriva Germaniei 13 octombrie Riga capitala Letoniei este eliberată de Armata Roșie 14 octombrie Feldmareșalul german Erwin Rommel este ucis din ordinul lui Hitler 20 octombrie Belgrad-ul este eliberat de partizanii iugoslavi și Armata Roșie 21 octombrie Aachen este primul oraș german care capitulează 25 octombrie Armata Roșie eliberează Kirkenes primul oraș din Norvegia care este eliberat de sub ocupația nazistă Japonia lansează primul atac kamikaze în timpul Bătăliei de la Leyte Gulf 21 noiembrie Armatele române duc lupte grele în nordul Ungariei pentru cucerirea Munților Bukk 29 noiembrie Albania este eliberată de sub ocupația germană 2 decembrie Ca protest față de încercarile de acaparare a puterii de către comuniști miniștrii PNȚ și PNL din guvernul Sănătescu își prezintă demisia Este numit un nou guvern condus de generalul Nicolae Rădescu 16 decembrie Ofensiva din Ardeni ultima mare ofensivă a Germaniei în vest 18 decembrie Armata a IV–a româna intră pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operațiunile militare desfășurate împotriva armatei germane 31 decembrie Ungaria declară război Germaniei Alte evenimente 2 aprilie Declarația URSS privind garantarea suveranității și integrității României cu condiția capitulării necondiționate 26 aprilie Formarea guvernului Andreas Papandreu în Grecia 27 aprilie Palatul de la Mogoșoaia este închiriat Ambasadei Elveției la București 17 iunie Islanda anunță separarea sa definitivă de Danemarca și se proclamă republică ziua națională 23 iunie Scriitorul german Thomas Mann devine cetățean american 7 noiembrie Franklin Roosevelt a câștigat cel de-al patrulea mandat de președinte al SUA Arte științe literatură și filozofie 27 ianuarie Premiera piesei Antigone de Jean Anouilh 28 februarie Premiera comediei "Iata femeia pe care o iubesc" de Camil Petrescu montată la Teatrul Național din București 1 martie Are loc premiera piesei "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian la Teatrul Alhambra 15 decembrie Reapare la București zilnic ultima serie a revistei "Bilete de papagal" director Tudor Arghezi 16 dec 1944 – 12 feb 1945 Constantin Noica publică Pagini despre sufletul românesc Petre P Negulescu publică Destinul omenirii vol IV Mircea Vulcănescu publică Dimensiunea românească a existenței Tudor Vianu publică Filosofia culturii Albert Camus publică Neînțelegerea Nașteri 9 ianuarie Jimmy Page chitarist englez Led Zeppelin 24 ianuarie Neil Diamond cântăreț american 25 ianuarie Victor Foca artist român 17 februarie Robert Dessaix romancier eseist și jurnalist australian 28 februarie Sepp Maier fotbalist german 1 martie Roger Daltrey cântăreț britanic 5 martie Ion Sasu politician român 9 mai Tony Prince disc jockey britanic 14 mai George Lucas regizor american 19 mai Petre Popeangă politician român 20 mai Joe Cocker cântăreț englez 15 iulie Iancu Dumitrescu compozitor român 24 iulie Jan-Carl Raspe terorist german d 1977 25 septembrie Dorin Liviu Zaharia cântăreț și compozitor român d 1987 27 septembrie Franz Hodjak scriitor german din România 23 octombrie Ștefan Buciuta politician român 5 noiembrie Onufrie Berezovski mitropolit ucrainean 21 noiembrie Valer Dorneanu politician român 8 decembrie Viorel Oancea politician român Decese 31 ianuarie Jean Giraudoux dramaturg francez n 1882 1 februarie Piet Mondrian pictor olandez n 1872 11 aprilie Ion Minulescu poet român n 1881 31 iulie Antoine de Saint-Exupéry pilot și scriitor francez n 1900 1 septembrie Liviu Rebreanu dramaturg romancier român n 1885 2 octombrie Barbu Fundoianu critic eseist poet și teoretician literar n 1898 23 octombrieCharles Glover Barkla fizician englez laureat al Premiului Nobel n 1877 17 noiembrie Magda Isanoș poetă n 1916 13 decembrie Wassily Kandinsky pictor de origine rusă n 1866 20 decembrie Nicolae Cartojan biograf cercetător literar istoric literar pedagog publicist român n 1883 30 decembrie Romain Rolland scriitor francez laureat al Premiului Nobel n 1866 nedatat Emil Adorján scriitor jurnalist și promotor a stenografiei maghiar de etnie evreiască n 1873 Béla Ágai scriitor jurnalist și medic maghiar de origine evreiască n 1870 Premii Nobel Fizică Isidor Isaac Rabi Chimie Otto Hahn Medicină Joseph Erlanger Herbert Spencer Gasser Literatură Johannes Vilhelm Jensen Pace Crucea Roșie Bibliografie Istoria lumii în date Editura enciclopedică română 1972 Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Belgia Leopold al III-lea rege din dinastia de Saxa-Coburg 1934-1944 1950-1951 și Charles de Flandra regent 1944-1950 Bulgaria Simeon al II-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1943-1946 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Walter Stampfli președinte 1944 Finlanda Risto Heikki Ryti președinte 1940-1944 și Kaarlo Gustav Emil Mannerheim 1944-1946; anterior regent 1918-1919 Franța Henri Philippe Petain șef al statului 1940-1944 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 Islanda Sveinn Bjornsson președinte 1944-1952 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Miklos Horthy regent 1920-1944 și Ferenc Szalasi conducător național 1944-1945 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Nicolaas Jacobus de Wet administrator 1943-1945 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia William Vacanarat Shadrach Tubman președinte 1943 1944-1971 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al VIII-lea ibn Muhammad VI al-Amin bey din dinastia Husseinizilor 1943-1957; suveran din 1956 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Salman al II-lea ibn Hamad emir din dinastia al-Khalifah 1942-1961 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr șah din dinastia Pahlavi 1941-1979; șahinșah din 1967 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Bișara al-Khoury președinte 1943-1952 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Siria Șukri al-Kuwwatli președinte 1943-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Norodom Sihanuk Varman Reach Harivong Uphato Sucheat Visothipong Akamohaborasrat Nikarodom Thammik Mohareachea-thireach Baromaneat Baromabopit Preah Chau Krung Kampuchea Thippadey rege 1941-1955 China Wang Jingwei președinte 1940-1944 și Jiang Jieshi Jiang Zhongsheng președinte 1928-1931 1943-1949 Filipine Manuel Luis Quezon președinte 1935-1944 și Sergio Osmena președinte 1944-1946 India Archibald Percival Wavell vicerege 1943-1945 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 America Argentina Pedro Pablo Ramirez președinte 1943-1944 și Edelmiro Julian Farrell președinte 1944-1946 Bolivia Gualbert Villaroel președinte 1944-1946 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945; dictator din 1937 Canada Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Juan Antonio Rios Morales președinte 1942-1946 Columbia Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 Costa Rica Rafael Angel Calderon Guardia președinte 1940-1944 și Teodoro Picado Michalski președinte 1944-1948 Cuba Fulgencio E Batista y Zaldivar dictator 1940-1944 1952-1954 1954-1958 și Ramon Grau San Martin președinte 1933-1934 1944-1948 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Carlos Alberto Arroyo del Rio președinte 1940-1944 și Jose Maria Velasco Ibarra președinte 1934-1935 1944-1947 1952-1956 1960-1961 1968-1972 El Salvador Maximiliano Hernandez Martinez președinte 1931-1934 1935-1944 Andres Ignacio Menendez președinte 1934-1935 1944 și Osmin Aguirre y Salinas președinte 1944-1945 Guatemala Jorge Ubico Castaneda președinte 1931-1944 și Federico Ponce Valdes președinte 1944 Haiti Elie Lescot președinte 1941-1946 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Ricardo Adolfo de la Guardia președinte 1941-1945 Paraguay Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 Uruguay Juan Jose de Amezaga președinte 1943-1947 Venezuela Isaias Medina Angarita președinte 1941-1945 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 Noua Zeelandă Cyrill Louis Norton Newall guvernator general 1941-1946 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Secolul al XXII-lea Decenii Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Ani 1940 1941 1942 1943 1944 1945 1946 1947 1948 1949 1950 __FARACUPRINS__ 1945 MCMXLV a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente Ianuarie 5 ianuarie Uniunea Sovietică recunoaște noul guvern pro-sovietic al Poloniei 12 ianuarie Uniunea Sovietică începe ofensiva Vistula-Oder 13 ianuarie O patrulă sovietică îl arestează pe Raoul Wallenberg în Ungaria 15 ianuarie Eliberarea lagărului de concentrare Plaszow Cracovia de către sovietici 17 ianuarie Trupele sovietice ocupă Varșovia Naziștii încep să evacueze lagărul de concentrare de la Auschwitz 20 ianuarie Franklin D Roosevelt începe cel de-al patrulea mandat situație fără precedent în SUA 27 ianuarie Armata Roșie eliberează lagărele de concentrare Auschwitz și Birkenau din Polonia Februarie 4 februarie Președintele Franklin D Roosevelt primul ministru britanic Winston Churchill și liderul sovietic Stalin încep Conferința de la Yalta se sfârșește pe 11 februarie 13 februarie Eliberarea orașului Budapesta de sub ocupația fascistă de către trupele sovietice Aviația britanică bombardează Dresda Germania 14 februarie Chile Ecuador Paraguay și Peru se alătură Națiunilor Unite 28 februarie Guvernarea Rădescu A avut loc la București o violentă demonstrație în cursul căreia grupuri de agitatori bolșevici au deschis focul asupra armatei și a demonstranților Acest eveniment a permis ca AIVâșinski ministrul adjunct de Externe al URSS și președinte al Comisei Aliate de Control pentru România să impună prin forță guvernul Groza Martie 4 martie Șase avioane americane greșesc ținta cu 480 km și în loc să bombardeze orașul german Freiburg lovesc orașul Zürich Piloții sunt trimiși în fața unei curți marțiale în Anglia Elvețienii neutri se plâng demult că avioanele Aliților invadau frecvent spațiul lor aerian avioane pe care elvețienii le doborau cu avioanele lor de luptă Bf 109 construite de germani Englezii și americanii care îi consideră pe elvețieni o șleahtă de simpatizanți germani sunt tot mai convinși că elvețienii merită un bombardament ca lumea 6 martie Instaurarea guvernului Petru Groza; sub presiunea militară sovietică regele Mihai I este nevoit să accepte numirea lui Petru Groza ca prim ministru; acesta formează un nou guvern în care ministerele cheie erau deținute de comuniști 8 martie La două zile după instalarea guvernului Petru Groza Churchill s-a adresat președintelui american Roosevelt printr-o telegramă "personală și strict secretă" în care își manifesta îngrijorarea față de instalarea prin forță a unui guvern comunist și prevedea epurarea fără discriminare a românilor anticomuniști În telegrama de răspuns președintele american recunoscând amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist menționa eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu rușii Guvernul român a adresat guvernului sovietic o telegramă în care solicita reintegrarea nordului Transilvaniei la România teritoriul fiind sub ocupație hortistă ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940 În telegrama de răspuns din 9 martie 1945 IVStalin consimte la reinstalarea administrației românești în N-E Transilvaniei La 13 martie 1945 la Cluj a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administrației românești în această parte a țării Josip Broz Tito formează un nou guvern în Iugoslavia 10 martie Bombardierele americane B-29 atacă Japonia La Tokyo sunt uciși 100000 de cetățeni 13 martie A avut loc la Cluj ședința solemnă a guvernului României cu prilejul instituirii administrației românești asupra întregii Transilvanii 16 martie În urma unui raid de numai 20 de minute al bombardierelor britanice orașul Würtzburg a fost distrus în proporție de 90% 17 martie WWII Orașul japonez Kobe este atacat cu bombe Peste 8000 de morți 18 martie 1250 de bombe americane cad asupra Berlinului 19 martie Adolf Hitler ordonă ca industria instalațiile militare magazinele facilitățile de transport și de comunicații din Germania să fie distruse 21 martie A luat ființă Universitatea Muncitorească a PCR devenită ulterior Academia de învățământ social-politic "Ștefan Gheorghiu" de pe lângă CC al PCR 23 martie În România are loc legiferarea reformei agrare Au fost expropriate proprietățile mai mari de 50 ha fiind împroprietărite peste 900000 de familii de țărani din care 400000 nu dețineau pământ 26 martie S-a încheiat bătălia de la Iwo Jima; pierderile japonezilor au fost de 22000 de soldați iar cele ale armatei SUA au fost de 4500 29 martie Ministrul de Justiție Lucrețiu Pătrășcanu a semnat decretul-lege pentru purificarea administrației publice promulgat de rege în aceeași zi 30 martie A fost promulgată Legea nr271 pentru purificarea administrației publice învățămîntului presei instituțiilor de presă Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare Forțele sovietice invadează Austria și preiau controlul asupra Vienei Aprilie 1 aprilie Bătălia navală de la Okinawa; trupele americane cuceresc insula de la japonezi după lupte violente începând astfel ofensiva finală împotriva Japoniei 4 aprilie Teritoriile Ungariei și Slovaciei au fost complet eliberate de sub ocupația fascistă de către trupele sovietice și române 11 aprilie Trupele americane eliberează lagărul de concentrare Buchenwald 15 aprilie Trupele britanice au eliberat deținuții din lagărul de concentrare Bergen-Belsen 24 aprilie Bătălia de la Halbe 28 aprilie Benito Mussolini și amanta sa Clara Petacci sunt capturați și executați de membrii mișcării de rezistență italiene în timp ce încercau să părăsească Italia 30 aprilie Adolf Hitler și soția sa Eva Braun se sinucid în timp ce Armata Roșie se apropie de buncărul unde se ascundeau Karl Dönitz îl succede pe Hitler ca președinte al Germaniei iar Joseph Goebbels ca prim-ministru al Germaniei Mai 1 mai Joseph Goebbels și soția sa se sinucid după ce își omoară cei 6 copii ai lor Karl Dönitz îl numește pe contele Lutz Schwerin von Krosigk drept noul cancelar al Germaniei 2 mai Oficialii Uniunii Sovietice au anunțat căderea Berlinului Soldații sovietici înalță steagul roșu deasupra clădirii Reichstag 5 mai Trupele americane eliberează prizonierii de la lagărul de concentrare Mauthausen inclusiv pe Simon Wiesenthal 5 mai Trupele canadiene eliberează orașul Amsterdam 5 mai Insurecția din Praga 6 mai Ofensiva Praga 7 mai Șefii militari germani capitulează fără condiții la Reims Franța în fața generalului american Dwight Eisenhower 8 mai Capitularea Germaniei semnată la 9 mai în fața reprezentanților URSS Marii Britanii SUA și Franța 8 mai Semnarea unui acord între România și Uniunea Sovietică prin care se înființează SovRomurile 8 mai Capitularea guvernului slovac la Kremsmünster Slovacia se predă 9 mai Ziua Europei 12 mai Armata română încheie participarea pe Frontul de Vest 14 mai La București "Tribunalul Poporului" începe judecarea primului lot de criminali de război 23 mai Președintele Germaniei Karl Dönitz și cancelarul Lutz Schwerin von Krosigk sunt arestați de trupele britanice la Flensburg 23 mai Heinrich Himmler capul Gestapo-ului se sinucide în timp ce era în custodie britanică 30 mai Începe procesul ziariștilor criminali de război și vinovați de dezastrul țării Printre acuzați Pamfil Șeicaru Radu Gyr Nichifor Crainic Sentința va fi pronunțată la 4 iunie 1945 30 mai Guvernul iranian cere ca trupele sovietice și cele britanice să părăsească țara Iunie 1 iunie Autoritățile române înființează Universitatea Bolyai din Cluj cu predare în limba maghiară pentru a arăta bunăvoință în perspectiva Tratatului de Pace din 1947 6 iunie Regele Haakon al VII-lea al Norvegiei se întoarce în Norvegia 18 iunie Procesul celor șaisprezece 24 iunie Parada victoriei din Piața Roșie de la Moscova 26 iunie A fost semnată la San Francisco Carta Națiunilor Unite Iulie 9 iulie A fost citit la Londra în cadrul unei conferințe de presă textul declarației ce punea bazele mișcării Pugwash mișcare a oamenilor de știință pentru pace dezarmare și securitate; inițiatorii mișcării au fost savanții Bertrand Russel și Albert Einstein declarația fiind ultimul act pe care Einstein l-a semnat înainte de a muri 13 iulie A fost transportată prima bombă atomică în deșertul din New Mexico fiind pregătită pentru primul test al unei bombe atomice 16 iulie În deșertul Alamogordo SUA a avut loc primul test al unei bombe atomice "Trinity Test" în care s-au folosit șase kilograme de plutoniu și care a declanșat o explozie echivalentă cu puterea a 19 kilotone de TNT; ca urmare a exploziei suportul de lansare a fost pulverizat iar nisipul pe o rază de 700 metri calcinat 17 iulie A avut loc Conferința de la Potsdam a șefilor de stat și guvern ai URSS Marii Britanii și SUA consacrată reglementării situației postbelice în Europa 21 iulie Președintele american Harry Truman a aprobat ordonanța prin care se aproba folosirea bombelor atomice 26 iulie Ultimatumul anglo–chino–american care solicita capitularea Japoniei 30 iulie Submarinul japonez I-58 aflat sub comanda lui Mochitsura Hashimoto scufundă vasul american USS Indianapolis Comandamentul Forțelor Navale nu a avut cunoștință de scufundarea navei până când n-au fost reperați supraviețuitori trei zile și jumătate mai târziu Din cei 1196 membri ai echipajului au supraviețuit 321 August 6 august Aviația americană lansează prima bomba atomică asupra localității japoneze Hiroshima 6 august Guvernul sovietic restabilește relațiile diplomatice cu România Guvernele SUA și Angliei au condiționat reluarea relațiilor diplomatice de includerea în guvernul Petru Groza a unor reprezentanți ai PNL și PNȚ Vor stabili relații diplomatice cu România la 5 februarie 1946 8 august URSS declară război Japoniei 9 august Aviația americană lansează cea de-a doua bomba atomică din istoria umanității asupra localității japoneze Nagasaki 9 august Uniunea Sovietică începe ofensiva împotriva Japoniei în regiunea Manciuriei controlată de japonezi 15 august Împăratul Hirohito anunță la radio capitularea Japoniei 17 august Proclamarea independenței de stat a Indoneziei Sărbătoare națională 20 august Încurajat de faptul că președintele american Harry S Truman a refuzat recunoașterea guvernului regele Mihai a somat guvernul dr Petru Groza să demisioneze În urma refuzului a hotărât să nu mai semneze decretele de legi "greva regala" care va dura până la 6 ianuarie 1946 23 august Prima aniversare a loviturii de stat din august 1944 care va deveni sărbătoare națională timp de peste 40 de ani Regele aflat la Sinaia în "grevă" nu participă Septembrie 2 septembrie Semnarea actului privind capitularea necondiționată a Japoniei Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial 1939-1945 2 septembrie Ho Chi Minh promulgă Declarația Vietnameză de Independență și unește nordul cu sudul septembrie Trupele române sunt primite triumfal în Capitală 8 septembrie Trupele americane ocupă sudul Coreei Uniunea Sovietică ocupă nordul 20 septembrie Mahatma Gandhi și Jawaharlal Nehru cer trupelor britanice să părăsească India 22 septembrie Un grup de intelectuali români printre care doctorul CI Parhon Mihail Sadoveanu Cezar Petrescu George Călinescu Zaharia Stancu semnează un document de solidarizare cu manifestațiile de sprijinire a guvernului dr Petru Groza 23 septembrie Apare săptămânalul literar artistic social "Lumea" până în ianuarie 1946 condus de G Călinescu Octombrie 15 octombrie Fostul premier francez Pierre Laval este executat pentru trădare 17 octombrie Colonelul Juan Peron devine conducătorul Argentinei 21 octombrie Femeile din Franța și-au câștigat dreptul de vot 24 octombrie Este fondată ONU 29 de națiuni fondatoare Noiembrie 13 noiembrie Charles de Gaulle este ales șef al guvernului povizoriu francez 13 noiembrie Războiul Rece Statele Unite importă 88 de oameni de știință germani pentru a ajuta la producerea de tehnologie de rachete 18 noiembrie "Frontul patriotic" bulgar comunist obține 75% din voturi la alegerile generale 20 noiembrie Primul proces al criminalilor de război începe la Nuremberg Procese împotriva a 22 de criminali naziști din al Doilea Război Mondial încep la Palatul de Justiție din Nuremberg Verdictul se va da la 1 octombrie 1946 29 noiembrie Este declarată Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Această zi va fi celebrată ca zi națională până în anii 1990 Decembrie 4 decembrie Cu 65-7 voturi pentru Statele Unite aprobă aderarea Statelor Unite la ONU 5 decembrie Victorie a "Frontului patriotic" albanez comunist cu 93% din voturi 27 decembrie Pentru recunoașterea guvernului Petru Groza britanicii și americanii cer inclusiv reprezentanți ai PNȚ și PNL Nașteri 3 ianuarie Petru Godja politician român 7 ianuarie Harald Alexandrescu astronom român d 2005 6 februarie Bob Marley muzician jamaican d 1981 30 martie Eric Clapton chitarist englez 7 aprilie Mircea Daneliuc regizor român 13 aprilie Judy Nunn actriță și scriitoare australiană 29 aprilie Hugh Hopper basist englez Soft Machine d 2009 9 mai Marius Țeicu compozitor român 14 mai Yochanan Vollach fotbalist israelian 15 mai Duarte Pio Duce de Braganza 16 mai Ferenc Asztalos politician român de etnie maghiară 19 mai Wera Sæther poetă norvegiană 19 mai Pete Townshend chitarist britanic 24 mai Priscilla Presley fosta soție a lui Elvis Presley 30 iunie Dorin Tudoran poet și jurnalist român 29 iulie Mircea Lucescu jucător și antrenor de fotbal român 1 august Tudor Gheorghe cântăreț român de muzica folk 14 august Ioan Chezan muzician și dirijor român 19 septembrie Ruxandra Sireteanu-Constantinescu biofiziciană română stabilită în Germania d 2008 27 septembrie Vasile Tărâțeanu poet român 14 octombrie László Ablonczy scriitor jurnalist critic literar maghiar 10 noiembrie George Țărnea poet român d 2003 10 decembrie Tudor Cristea scriitor român decembrie Raymond E Feist scriitor american Decese 13 ianuarie Zavaidoc cântăreț român n 1896 9 aprilie Dietrich Bonhoeffer pastor lutheran opozant al regimului național-socialist n 1906 Wilhelm Canaris șeful serviciului de spionaj militar german Abwehr n 1887 12 aprilie Franklin Delano Roosevelt al 32-lea președinte al SUA n 1882 13 aprilie Ernst Cassirer filosof german n 1874 17 aprilie Ion Pillat poet publicist român n 1891 18 aprilie Wilhelm de Wied principele Albaniei n 1876 28 aprilie Benito Mussolini dictator al Italiei n 1883 30 aprilie Adolf Hitler dictator al Germaniei n 1889 1 mai Joseph Goebbels ministrul Propagandei Publice în timpul regimului nazist n 1897 1 mai Magda Goebbels soția lui Joseph Goebbels n 1901 23 mai Heinrich Himmler comandantul SS-ului german n 1900 29 mai Mihail Sebastian romancier dramaturg român n 1907 12 iulie Lipót Ács Lipót Auerbach scriitor designer pedagog maghiar n 1868 20 iulie Paul Valéry poet francez n 1871 2 august Pietro Mascagni compozitor italian n 1863 29 august Constantin Tănase actor român n 1880 9 septembrie Zinaida Gippius poet simbolist rus n 1869 21 noiembrie Ellen Glasgow scriitoare americană n 1873 28 decembrie Theodore Dreiser autor american n 1871 Premii Nobel Fizică Wolfgang Pauli Chimie Artturi Ilmari Virtanen Medicină Sir Alexander Fleming Ernst Boris Chain Sir Howard Walter Florey Literatură Gabriela Mistral Pace Cordell Hull Suverani conducători Europa Anglia George al VI-lea rege din dinastia Windsor 1936-1952 Austria Karl Renner președinte 1945-1950 Belgia Charles de Flandra regent 1944-1950 Bulgaria Simeon al II-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1943-1946 Cehoslovacia Edvard Benes președinte 1935-1938 1940-1948 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Eduard von Steiger președinte 1945 1951 Finlanda Kaarlo Gustav Emil Mannerheim 1944-1946; anterior regent 1918-1919 Germania Adolf Hitler fuhrer 1934-1945 și Karl Donitz președinte 1945 Grecia George al II-lea rege din dinastia Glucksburg 1922-1923 1935-1947 Irlanda Douglas Hyde președinte 1938-1945 și Sean Thomas O Ceallaigh O'Kelly președinte 1945-1959 Islanda Sveinn Bjornsson președinte 1944-1952 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru al II-lea rege din dinastia Karagheorghevic 1934-1945 și Ivan Ribar președinte 1945-1953 Liechtenstein Franz Josef al II-lea principe 1938-1989 Luxemburg Charlotte mare ducesă din dinastia de Nassau 1919-1964 Monaco Louis al II-lea principe 1922-1949 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Wladislaw Raczkiewicz președinte 1939-1945 Portugalia Antonio Oscar de Fragoso Carmona președinte 1928-1951 România Mihai I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringe 1927-1930 1940-1947 Spania Francisco Franco Bahamonde președinte 1936-1975 Statul papal Pius al XII-lea papă 1939-1958 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Ungaria Ferenc Szalasi conducător național 1944-1945 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Africa Africa de sud Nicolaas Jacobus de Wet administrator 1943-1945 Așanti Prempeh al II-lea așanteșene 1931-1970 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 și Imwiko Lewanika litunga 1945-1948 Benin Akenzua al II-lea obba 1933-1978 Buganda Mutesa al II-lea Edward William Frederick David Walugembe Mutehi Luwangula kabaka 1939-1953 1955-1966 Bunyoro Winyi al IV-lea Tito Gafabusa mukama din dinastia Bito 1924-1967 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Faruk rege 1936-1952 Ethiopia Ras Tafari Kadamawi Haile Selassie I împărat 1930-1974 Kanem-Bornu Umar Sanda Kiyarimi șeic din dinastia Kanembu 1937-1969 Lesotho Moshoeshoe al II-lea Constantine Bereng Seeiso rege 1940-1990 1995-1996 Liberia William Vacanarat Shadrach Tubman președinte 1943 1944-1971 Maroc Sidi Mohammed ibn Youssef Mohammed al V-lea sultan din dinastia Alaouită 1927-1961 Oyo Adeniran rege 1945-1956 Rwanda Mutara al III-lea Rudahigwa Charles rege 1931-1959 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al VIII-lea ibn Muhammad VI al-Amin bey din dinastia Husseinizilor 1943-1957; suveran din 1956 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Zahir Șah rege din dinastia Barakzay 1933-1973 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Salman al II-lea ibn Hamad emir din dinastia al-Khalifah 1942-1961 Iordania Abd Allah emir 1921-1951; rege din 1946 Irak Faisal al II-lea rege din dinastia Hașemită 1939-1958 Iran Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr șah din dinastia Pahlavi 1941-1979; șahinșah din 1967 Kuwait Ahmad ibn Jabir II emir din dinastia as-Sabbah 1921-1950 Liban Bișara al-Khoury președinte 1943-1952 Oman Said ibn Taimur emir din dinastia Bu Said 1932-1970 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Siria Șukri al-Kuwwatli președinte 1943-1949 Turcia Ismet Inonu președinte 1938-1950 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Jigme Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1926-1952 Brunei Ahmad Taj ad-Din sultan 1924-1950 Cambodgea Preah Bat Samdech Preah Norodom Sihanuk Varman Reach Harivong Uphato Sucheat Visothipong Akamohaborasrat Nikarodom Thammik Mohareachea-thireach Baromaneat Baromabopit Preah Chau Krung Kampuchea Thippadey rege 1941-1955 China Jiang Jieshi Jiang Zhongsheng președinte 1928-1931 1943-1949 Filipine Sergio Osmena președinte 1944-1946 India Archibald Percival Wavell vicerege 1943-1945 și John Colville vicerege 1945-1947 Indonezia Ahmed Sukarno președinte 1945 1949-1967 Japonia Hirohito împărat 1926-1989 Laos Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1945-1959; anterior rege în Laosul superior 1904-1945 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Nur ad-Din Hassan Iskandar sultan 1935-1945 și Abdul-Majid Didi sultan 1945-1952 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al IX-lea Hamanku Buwono Senepati Injatigo Abd ar-Rahman Saiydi Pandogorno Halifa sultan 1940-1949 Mataram Surakarta Pakubowono al XI-lea Senapati Ingaloyo Abd ar-Rahman Saiyid ad-Din Panolugono sultan 1939-1945 și Pakubuwono al XII-lea sultan 1945-1949 Mongolia Goncighiin Bumatende președinte 1940-1953 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Thailanda statul Ayutthaya Pra Paramindra Maha Ananda Mahidol Rama al VIII-lea rege din dinastia Chakri 1935-1946 Tibet Ngag-dbang bLo-bzang bsTan-dsin rgya-mtsho dPa-bo Dongrub dalai lama din 1939 Tibet Panchen bLo-bzang Prin-las lHun-grub Chos-kyi rgyal-mtshan Choskyi Gyaltsen panchen lama din 1940 Uniunea Sovietică Mihail Ivanovici Kalinin președinte 1922-1946; anterior președinte al Rusiei 1919-1922 Vietnam statul Annam Bao Dai Nguyen Vinh-Thuy împărat din dinastia Nguyen 1926-1945; ulterior șef al statului în Vietnamul de sud 1949-1955 și Ho Și Min Nguyen Ai Quoc președinte 1945-1969 America Argentina Edelmiro Julian Farrell președinte 1944-1946 Bolivia Gualbert Villaroel președinte 1944-1946 Brazilia Getulio Dornelles Vargas președinte 1930-1945 1951-1954; dictator din 1937 și Jose Linhares președinte 1945-1946 Canada Alexander A F Cambridge guvernator general 1940-1946 Chile Juan Antonio Rios Morales președinte 1942-1946 Columbia Alfonso Lopez Pumarejo președinte 1934-1938 1942-1945 și Mariano Ospina Perez președinte 1945-1949 Costa Rica Teodoro Picado Michalski președinte 1944-1948 Cuba Ramon Grau San Martin președinte 1933-1934 1944-1948 Republica Dominicană Rafael Leonidas Trujillo y Molina președinte 1930-1938 1942-1952 Ecuador Jose Maria Velasco Ibarra președinte 1934-1935 1944-1947 1952-1956 1960-1961 1968-1972 El Salvador Osmin Aguirre y Salinas președinte 1944-1945 și Salvador Castaneda Castro președinte 1945-1948 Guatemala Juan Jose Arevalo Bermejo președinte 1945-1951 Haiti Elie Lescot președinte 1941-1946 Honduras Tiburcio Carias Andino președinte 1933-1948 Mexic Manuel Avila Camacho președinte 1940-1946 Nicaragua Anastasio Somoza Garcia președinte 1937-1946 1950-1956 Panama Ricardo Adolfo de la Guardia președinte 1941-1945 și Enrique Adolfo Jimenez președinte 1945-1948 Paraguay Higinio Morinigo președinte 1940-1948 Peru Manuel Prado y Ugarteche președinte 1939-1945 1956-1962 și Jose Luis Bustamante y Rivero președinte 1945-1948 Statele Unite ale Americii Franklin Delano Roosevelt președinte 1933-1945 și Harry S Truman președinte 1945-1953 Uruguay Juan Jose de Amezaga președinte 1943-1947 Venezuela Isaias Medina Angarita președinte 1941-1945 și Romulo Gallegos președinte 1945-1948 Oceania Australia Alexander Gore Arkwright Hore-Ruthven guvernator general 1936-1945 și Henry William Frederick Albert de Gloucester guvernator general 1945-1947 Noua Zeelandă Cyrill Louis Norton Newall guvernator general 1941-1946 Tonga Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Ani 1954 | 1955 | 1956 | 1957 | 1958 | 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 | 1964 Anul 1959 MCMLIX a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 2 ianuarie URSS lansează prima sondă spațială spre Lună Luna 1 Lunik-1 primul obiect pământean care s-a apropiat de satelitul natural al Pământului la 6500 km 3 ianuarie Alaska devine cel de-al 49-lea stat al Statelor Unite 7 ianuarie Statele Unite recunosc noul guvern cubanez al lui Fidel Castro 8 ianuarie Charles de Gaulle la 68 de ani a devenit primul președinte al celei de-a cincea Republici Franceze 9 ianuarie În Franța Michel Debré este prim ministru André Malraux ministru al Culturii 13 ianuarie Comuniștii cubanezi execută 71 de suporteri ai lui Fulgencio Batista 14 ianuarie Exploratorii din Japonia au fost uimiți când au găsit în viață doi dintre cei 15 câini sakhalin husky pe care i-au abondonat cu unsprezece luni mai devreme; câinii au fost legați cu lanțuri echipa gândindu-se că va reveni să-i recupereze Masami Muriyama conducătorul câinilor a găsit în viață doi dintre ei dând din coadă și aflați într-o condiție bună Povestea a stat la baza filmului japonez Nankyoku Monogatari din 1983 și a celui american Eight Below din 2006 27 ianuarie Nikita Hrușciov deschide cel de-al XXI-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice; participă 1500 de delegați inclusiv lideri comuniști din 70 de țări 27 ianuarie Directorul NASA T Keith Glennan dezvăluie că au fost selectați primii 110 candidați pentru a deveni primul american în spațiu și că el crede că omul va ateriza pe Lună până în 1969 Omul de știință Eugen Sänger din Stuttgart prezice că omul ar putea să se apropie de viteza luminii până în 1999 atingând o viteză de 670 milioane de mile h 3 februarie Un avion charter care transportă muzicienii Buddy Holly Ritchie Valens și Bopper Big se duce în jos în condiții de ceață în apropiere de Clear Lake Iowa ucigând toți cei 4 pasageri la bord inclusiv pilotul Mai târziu tragedia este numită "Ziua când muzica a murit" popularizată în piesa "American Pie" a lui Don McLean în 1972 17 februarie SUA lansează Vanguard II primul satelit meteo 18 februarie Femeile din Nepal votează pentru prima dată 3 martie Statele Unite au lansat satelitul Pioneer IV la scurt timp după miezul nopții Obiectul a devenit prima navă spațială americană care a scăpat de gravitația Pământului 17 martie Tenzin Gyatso al 14-lea Dalai Lama liderul spiritual al Tibetului fuge din țară autoexilându-se în India după o răscoală armată nereușită a populației tibetane 2 aprilie NASA anunță numele celor șapte astronauți pentru Programul Mercury 10 aprilie Prințul moștenitor Akihito al Japoniei se căsătorește la Tokyo cu Michiko Shoda printr-o ceremonie șintoistă care durează 15 minute 1 iunie La patru zile după ce s-a întors din spațiu maimuța Miss Able a murit în urma unei reacții la anestezie în timpul unei operații chirurgicale pentru scoaterea electrozilor 9 iunie Este lansat la apă "George Washington" primul submarin dotat cu rachete balistice 16 iulie Nikita Hrușciov își dă "angajamentul său solemn" că URSS nu va începe "niciodată niciodată niciodată" un război 31 iulie Crearea organizației separatiste basce ETA 7 august SUA lansează Explorer VI care va trimite pentru prima dată fotografii ale Terrei din spațiu 15 august Cipru își câștigă independența 1 septembrie Au fost restabilite relațiile diplomatice dintre România și Japonia întrerupte la 31 octombrie 1944 după ce România se alăturase coalției antihitleriste 12 septembrie Misiunea sovietică Luna 2 prima sondă ce a atins suprafața lunară 15 septembrie Voiajul lui Nikita Hrușciov în SUA 15-28 sept 7 octombrie Misiunea sovietică Luna 3 trimite pentru prima dată 29 de fotografii cu partea întunecată a Lunii 13 octombrie SUA lansează Explorer VII 28 octombrie A fost emis Decretul 410 al Prezidiului Marii Adunări Naționale pentru regimul general al cultelor religioase prin care se preciza că pot fi admiși în monahism bărbați la vârsta de 55 ani și femei la 50 de ani „dacă renunță la salariu sau la pensia de la stat dacă nu sunt căsătoriți și dacă nu au obligații pe baza Codului familiei 12 noiembrie S-a deschis la Belgrad prima expoziție industrială românească din perioada postbelică organizată de Camera de Comerț a României 20 noiembrie Declarația Drepturilor Copilului este adoptată de ONU 27 noiembrie Criminalul de război nazist dr Josef Mengele "Îngerul Morții" de la lagărele de concentrare Auschwitz și Birkenau i-a fost acordată cetățenie de către Paraguay Dictatorul Alfredo Stroessner a refuzat să permită extrădarea unui cetățean paraguayan Mai târziu Mengele a fugit în Brazilia și nu a fost niciodată capturat trăind până în 1979 când s-a înecat 28 noiembrie Victimele intoxicației accidentale cu mercur din golful Minamata Japonia din 1955 și familiile lor după o lună de proteste și-au asigurat un acord de compensare a prejudiciului 1 decembrie Este semnat Tratatul Antarcticii prin care s-a interzis efectuarea de teste militare în Antarctica Tratatul este semnat de 12 națiuni printre care și SUA 13 decembrie Arhiepiscopul Macarie al III-lea a fost ales drept primul președinte al Republicii Cipru cu 67% din voturile exprimate 23 decembrie La Universitatea Stanford chirurgul Richard Lower și asistentul său dr Norman Shumway a efectuat cu succes un transplant de inimă de la un câine la alt câine Anterior cea mai lungă supraviețuire a animalului-gazdă a fost de 7½ ore Câinele a supraviețuit fără dureri 8 zile apoi din cauza unei infecții a fost eutanasiat la 31 decembrie Nedatate În România salariul în agricultură este interzis iar terenul pe care țăranii nu îl pot cultiva este confiscat România Se dă decretul nr 92 prin care imobilele care aparțineau foștilor industriași marilor proprietari de terenuri bancherilor și marilor comercianți au fost naționalizate București 5 bărbați și o femeie au fost acuzați că sub amenințarea armelor ziua în amiaza mare au jefuit o mașină a Băncii Naționale a României furând un milion șase sute de mii de lei echivalentul unui milion de dolari de astăzi Cei cinci bărbați au fost executați la Jilava iar Monica Sevianu a cărei pedeapsă a fost comutată în închisoare pe viață a fost eliberată în cursul aministei din 1964 și a emigrat în Israel unde a decedat în 1977 Arte științe literatură și filozofie 20 iunie A avut loc premiera bucureșteană a operei Falstaff de G Verdi avându-l în rolul titular pe Petre Ștefănescu Goangă Karl Popper publică Logica descoperirii științifice 29 ianuarie Walt Disney lansează cel de-al 16-lea film animat Sleeping Beauty 6 aprilie Premiile Oscar au loc la RKO Pantages Theatre din Hollywood Gigi câștigă năuă premii Oscar inclusiv cel pentru cel mai bun film Nașteri 1 ianuarie Michel Onfray filosof francez 12 ianuarie Per Gessle chitarist suedez 20 ianuarie Cornelia Ardelean politician român 28 ianuarie Eugen Bejinariu politician român 4 februarie Monica Macovei avocat și politician român independent 14 februarie Renée Fleming cântăreață de operă americană 16 februarie John McEnroe jucător american de tenis de câmp 23 februarie Valentin Stan analist politic 4 martie Eugenia Vodă critic de film și realizator TV 18 martie Luc Besson regizor scenarist producător francez 20 martie Felicia Filip soprană română 15 aprilie Emma Thompson actriță britanică 16 aprilie Ovidiu Brânzan politician român 19 aprilie Florea Voinea politician român 25 aprilie Varujan Pambuccian politician român 27 aprilie Cezar Preda politician român 1 mai Marian Petrache politician român 1 iunie Cristian Popescu poet român d 1995 11 iunie Hugh Laurie actor și muzician englez 13 iunie Klaus Johannis politician român de naționalitate germană devenind in 2014 președintele României 15 iunie Alexandru Darie regizor român de teatru 19 iunie Christian Wulff politician creștin-democrat german 23 iunie Petru Tărniceru politician român 24 iunie Tania Filip actriță română 28 iunie Alex Leo Șerban critic român de film d 2011 2 iulie Cristian Diaconescu politician român 12 iulie Tupou al VI-lea rege al Tonga 26 iulie Kevin Spacey actor american 3 august Koichi Tanaka chimist japonez laureat Nobel 14 august Magic Johnson jucător american de baschet 27 august Claudiu Bleonț actor român 14 septembrie Morten Harket cântăreț norvegian 21 septembrie Crin Antonescu politician român 23 septembrie Jason Alexander actor american 7 octombrie Simon Cowell producător englez de televiziune antrepenor 10 octombrie Michael Klein fotbalist român d 1993 15 octombrie Sarah Ferguson Ducesă de York 15 octombrie Ion Mînzînă politician român 19 octombrie Teofan Savu arhiepiscop ortodox al Craiovei și mitropolit al Olteniei 26 octombrie Evo Morales președinte al Boliviei 5 noiembrie Bryan Adams cântăreț și compozitor canadian 4 decembrie Teodor Nițulescu politician român 5 decembrie Gheorghe Adrian Miuțescu politician român Decese 21 ianuarie Cecil B DeMille egizor american n 1881 3 februarie Buddy Holly muzician american n 1941 3 februarie Ritchie Valens muzician american n 1936 3 februarie The Big Bopper DJ compozitor american n 1936 15 februarie Owen Willans Richardson fizician britanic laureat al Premiului Nobel n 1879 26 februarie Prințesa Alexandra Ducesă de Fife n 1891 26 martie Raymond Chandler nuvelist american n 1888 9 aprilie Frank Lloyd Wright arhitect american n 1867 14 mai Maria Antónia a Portugaliei n 1862 27 iunie Elias de Bourbon-Parma Șeful Casei de Bourbon-Parma n 1880 4 august Ioan Bălan episcop greco-catolic de Lugoj n 1880 4 septembrie Iuliu Hațieganu medic român membru al Academiei Române n 1885 14 octombrie Errol Flynn actor american n 1909 16 octombrie George Marshall general diplomat și politician american laureat Nobel n 1880 15 noiembrie Charles Thomson Rees Wilson fizician scoțian laureat al Premiul Nobel n 1869 24 noiembrie Ion Gigurtu inginer și om politic prim-ministru al României n 1886 Premii Nobel Fizică Emilio Gino Segrè Owen Chamberlain Chimie Jaroslav Heyrovsky Medicină Severo Ochoa Arthur Kornberg Literatură Salvatore Quasimodo Pace Philip John Noel-Baker Note Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 24 mai Ion Hîncu arheolog român n 1931 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi 2005 MMV a fost un an nebisect început într-o zi de sâmbătă după calendarul gregorian Îi corespund anii 5765–5766 ai Calendarului ebraic A fost desemnat Anul Mondial al Fizicii Anul Internațional al Educației Fizice și al Sportului Anul Internațional al microcreditelor financiare Anul European al Cetățeniei prin Educație de Consiliul Europei Anul Euharistiei în Biserica Catolică Anul George Enescu comemorând 50 de ani de la moartea compozitorului George Enescu în România Anul Einstein în Germania Anul cocoșului în astrologia chineză Evenimente Ianuarie Martie 9 ianuarie Alegeri în Statul Palestina pentru înlocuirea lui Yasser Arafat decedat pe 11 noiembrie 2004 14 ianuarie Coborârea sondei Huygens pe Titan cel mai important satelit al planetei Saturn 15 ianuarie A fost lansat primul volum al ediției facsimilate a manuscriselor eminesciene sub egida Academiei Române 16 ianuarie Adriana Iliescu devine prima femeie care la vârsta de 66 de ani dă naștere unui copil 23 ianuarie Viktor Iușcenko a fost investit oficial președinte al Ucrainei 6 martie Alegeri parlamentare în Moldova câștigate de Partidul Comunist 10 martie Cîntărețul american Michael Jackson a întârziat 90 de minute la procesul în care a fost acuzat de abuz sexual asupra unui minor și și-a făcut apariția în pijama declarând că îl doare spatele și vine de la spital 25 martie Se deschide Expo Aichi 2005 prima expoziție mondială a secolului XXI având ca temă Înțelepciunea naturii Japonia Aichi 28 martie Un puternic seism produs în largul insulei indoneziene Sumatra și având o magnitudine de 87 grade pe scara Richter a provocat moartea a zeci de persoane și importante pagube materiale în insula Nias de la sud de Sumatra 29 martie Trei ziariști români au fost răpiți în Irak reporterul Marie Jeanne Ion și cameramanul Sorin Dumitru Mișcoci de la Prima TV și reporterul Ovidiu Ohanesian de la cotidianul "România Liberă" Echipa feminină de tenis de masa a României a câștigat pentru a treia oară titlul european 30 martie La televiziunea Al Jazzira a apărut o înregistrare cu cei trei români răpiți în Irak Aprilie Iunie 2 aprilie Decesul papei Ioan Paul al II-lea 8 aprilie Funeraliile papei Ioan Paul al II-lea 9 aprilie În Marea Britanie Prințul de Wales se căsătorește cu Camilla Parker Bowles 15 aprilie Cel puțin 21 de oameni au murit și în jur de 50 au fost răniți într-un devastator incendiu la un hotel in centrul Parisului Funeraliile Prințului Rainier al III-lea de Monaco 19 aprilie Cardinalii electori au ales după un conclav considerat cel mai scurt din ultima sută de ani al 265-lea șef al Bisericii Catolice în persoana cardinalului german Joseph Ratzinger care și-a ales numele de Benedict al XVI-lea 21 aprilie La Congresul PSD președinte al partidului a fost ales Mircea Geoană 22 aprilie Postul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o înregistrare cu cei trei jurnaliști români răpiți în Irak postul susținând că răpitorii cer retragerea trupelor române din Irak în patru zile altfel vor ucide ostaticii 23 aprilie Premiera spectacolului "Don Quijote" în concepția regizorală a lui Dan Puric și interpretarea companiei de Teatru "Passe–partout Dan Puric" 25 aprilie România semnează la Luxemburg Tratatul de aderare la UE 26 aprilie Răpitorii celor trei jurnaliști români au prelungit pînă pe 27 aprilie la ora 1800 ultimatumul dat autorităților române cu privire la retragerea trupelor din Irak 27 aprilie Cel mai mare avion construit vreodată Airbus A380 a efectuat primul său zbor din Toulouse Franța 5 mai Uzbekistanul se retrage din GUAM 19 mai A fost lansat filmul Războiul stelelor Episodul III Răzbunarea Sith 20 mai La cea de-a 58-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Cannes filmul lui Cristi Puiu "Moartea domnului Lăzărescu" a obținut premiul "Un Certain Regard" 21 mai La Kiev Ucraina România reprezentată de Luminița Anghel și trupa Sistem s-a clasat pe locul trei la cea de-a cinzecea ediție Eurovision Câștigătoarea ediției a fost Grecia 22 mai Ziariștii români răpiți în Irak au fost eliberați 11 iunie Jurnalista franceză Florence Aubenas și însoțitorul său ghidul irakian Hussein Hanoun au fost eliberați după 157 de zile de captivitate în Irak 14 iunie Salvamontistul sibian Teodor Tulpan primul român care a ajuns pe Everest începe expediția pe cel mai înalt vârf din Peru Huascaran 16 iunie Președintele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu participă la reuniunea Consiliului European de vară Este prima dată când România și Bulgaria participă în calitate de observator la lucrările Consiliului European Bruxelles 16-17 17 iunie Nicolae Manolescu este ales președinte al Uniunii Scriitorilor din România cu 322 de voturi din 497 exprimate Cezar Ivănescu principalul contracandidat a obținut 84 de voturi Iulie Septembrie 1 iulie Intră în circulație leul nou urmând ca până la 31 decembrie 2006 leii vechi să circule în paralel cu cei noi Aceasta reprezintă a doua etapă a denominării și începând cu această dată 10 000 lei vechi vor fi preschimbați pentru un leu nou 2 iulie La Londra și în alte orașe au loc concertele maraton Live 8 destinate să aducă în prim-plan problema sărăciei din Africa cu doar 3 zile înainte de debutul summit-ului G8 de la Edinburgh 7 iulie Mai multe explozii presupuse de natură teroristă zguduie Londra în timpul desfășurării în Scoția a summitu-lui G8 Se estimează peste 33 de morți 24 iulie Lance Armstrong câștigă Turul Franței pentru a șaptea oară consecutiv 7 august Un grup de spărgători din Brazilia au săpat un tunel lung de 78 de metri spre Banca Centrală din Fortaleza Au extras de acolo cinci containere pline cu bancnote de câte 50 de reali cu o valoare estimată de 70 de milioane de dolari Hoții au reușit să păcălească sistemele de alarmă și senzorii băncii rămânând nedescoperiți până în dimineața zilei de luni 8 august atunci când s-a redeschis banca Până în prezent autoritățile au recuperat aproximativ șapte milioane de dolari din întreaga sumă 30 august Uraganul Katrina a devastat sudul SUA 18 septembrie Alegeri federale în Germania 25 septembrie Fernando Alonso își câștigă primul titlu mondial de Formula 1 și astfel în fine sfârșește dominația lui Michael Schumacher asupra sportului 29 septembrie "Seară Magică" pentru fotbalul românesc Toate cele 3 echipe Steaua București Dinamo București și Rapid București se califică în grupele cupei UEFA dupa 16 ani de așteptare Octombrie Decembrie 1 octombrie Pugilista Mihaela Cijevschi cat 54 kg a devenit prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc titlu cucerit la Campionatele Mondiale de la Podolsk Rusia 3 octombrie Eclipsă inelară parțială de soare 8 octombrie Un seism de 76 pe scara Richter a zguduit Pakistanul fiind simțit și în India și Afganistan Bilanțul peste 30 000 morți 60 000 răniți și 25 milioane rămași fără adăpost 12 octombrie A fost lansată a doua misiune chineză cu oameni la bord Shenzhou 6 pentru 5 zile pe orbită 16 octombrie Papa Benedict al XVI-lea a acordat pentru prima oară în istoria papalității un interviu televizat difuzat de canalul public polonez TVP1 27 octombrie La Paris încep revolte de stradă după moartea a doi adolescenți musulmani 1 decembrie Marea Britanie Casa de licitații Sotheby's scoate la licitație un manuscris unic scris de marele compozitor Ludwig van Beethoven și care a fost pierdut pentru mai mult de un secol Prețul de deschidere al vânzării a fost estimat la peste 1 milion de lire sterline Africa de Sud devine a cincea țară din lume care recunoaște căsătoria între persoanele de același sex Nașteri 8 aprilie Leah Isadora Behn prințesa Norvegiei 8 iunie Irene Urdangarin nepoata regelui Juan Carlos al Spaniei 26 iunie Alexia Juliana Marcela Laurentien prințesa Olandei 25 iulie Pierce Gagnon actor american 15 octombrie Prințul Christian al Danemarcei fiul Prințului Moștenitor Frederik al Danemarcei 31 octombrie Infanta Leonor a Spaniei fiica Prințului Moștenitor Felipe al Spaniei Decese 1 ianuarie Alecsandru Puiu Tacu economist român n 1933 3 ianuarie Will Eisner scriitor de benzi desenate american n 1917 9 ianuarie Koji Hashimoto regizor japonez de film 10 ianuarie Prințesa Joséphine-Charlotte a Belgiei soția lui Jean Mare Duce de Luxembourg n 1927 13 ianuarie Ilie Todorov actor moldovean n 1936 17 ianuarie Zhao Ziyang secretarul general al Partidului Comunist Chinez 19 ianuarie Anita Kulcsár jucătoare de handbal din Ungaria n 1976 20 ianuarie Per Borten prim-ministru al Norvegiei 23 ianuarie Alexandru Mateescu profesor român n 1952 25 ianuarie Manuel Lopes scriitor din Republica Capului Verde n 1907 30 ianuarie Mircea Hrișcă pictor român n 1938 30 ianuarie Maxim Berghianu comunist român n 1925 1 februarie John Vernon actor canadian n 1932 2 februarie Max Schmeling pugilist german n 1905 3 februarie Mihail Nemeș pedagog român n 1944 3 februarie Corrado Cardinal Bafile cel mai în vârstă cardinal din istorie n 1903 5 februarie Gnassingbe Eyadema fost președinte al statului Togo 6 februarie Lazar Berman pianist rus n 1930 9 februarie Ana Pop-Corondan interpretă română de muzică populară n 1922 10 februarie Arthur Miller scriitor american n 1915 13 februarie Maurice Trintignant pilot francez de Formula 1 n 1917 17 februarie Omar Sívori fotbalist argentinian n 1935 19 februarie Huy Cận poet vietnamez n 1919 20 februarie Hunter S Thompson eseist american n 19137 22 februarie Josette Rey-Debove lexicografă franceză n 1929 25 februarie Philip Johnson arhitect american n 1906 3 martie Rinus Michels antrenor olandez de fotbal n 1928 4 martie Mihai Brediceanu compozitor român n 1920 5 martie Sergiu Comissiona dirijor român n 1928 6 martie Teresa Wright actriță americană n 1918 6 martie Hans Albrecht Bethe fizician american n 1906 11 martie Mircea Dumitrescu scriitor român n 1926 14 martie Akira Yoshizawa origamist considerat a fi Maestru de origami n 1911 14 martie Abele Conigli episcop italian n 1913 15 martie Marcu Constantin Nircă pictor român n 1938 15 martie Ștefan Dorobanțu medic român n 1920 16 martie Sergiu Cunescu politician român n 1923 17 martie Andre Norton scriitoare americană n 1912 17 martie Adrian Marino critic literar român n 1921 17 martie George F Kennan istoric american n 1904 18 martie Maria Rosseels scriitoare belgiană n 1916 19 martie Gheorghe Lăpădeanu politician român n 1929 23 martie Mișicu Mircea om de știință român n 1926 24 martie Vasile Spătărelu compozitor român n 1938 26 martie James Callaghan prim ministru al Marii Britanii n 1912 1 aprilie Thomas Kling scriitor german n 1957 2 aprilie 2 aprilie 2 aprilie Papa Ioan Paul al II-lea n 1920 5 aprilie Octavian Bârlea istoric român n 1913 5 aprilie Saul Bellow scriitor evreo-american laureat al Premiului Nobel n 1915 6 aprilie Prințul Rainier al III-lea de Monaco n 1923 7 aprilie Yvonne Vera scriitoare zimbabwiană n 1964 7 aprilie Cliff Allison pilot englez n 1932 11 aprilie Lucien Laurent fotbalist francez n 1907 11 aprilie André François grafician și ilustrator de cărți pentru copii francez n 1915 12 aprilie Toma Moldoveanu rugbist român n 1916 15 aprilie Art Cross pilot de curse auto american n 1918 16 aprilie Kim Mu Saeng actor sud-coreean n 1943 18 aprilie Norberto Höfling fotbalist român n 1924 18 aprilie Donald Bruce Baron Bruce of Donington politician britanic n 1912 19 aprilie Maria Brezeanu chimist român n 1924 20 aprilie Fumio Niwa scriitor japonez n 1904 23 aprilie Yehezkel Mark evreu român n 1928 24 aprilie Ezer Weizman politician israelian n 1924 26 aprilie Maria Schell actriță austriacă n 1926 26 aprilie Augusto Roa Bastos scriitor paraguayan n 1917 29 aprilie Mircea Desideriu Banciu chimist român n 1941 30 aprilie Lúcia Machado de Almeida scriitoare braziliană n 1912 9 mai Magda Rurac jucătoare de tenis română n 1918 12 mai Ladislau Simon sportiv român n 1951 13 mai George Dantzig matematician american n 1914 17 mai Frank Gorshin actor american n 1933 20 mai Paul Ricoeur filozof francez n 1913 26 mai Eddie Albert actor american n 1906 27 mai Liviu Tudan solist și chitarist român Roșu și Negru n 1947 30 mai Aurel Dragoș Munteanu scriitor român n 1942 4 iunie Emil Laghia chitarist membru al trupei Compact 6 iunie Anne Bancroft actriță americană n 1931 7 iunie Niculae Conovici istoric român n 1948 8 iunie Florin Medeleț istoric român n 1943 11 iunie Juan José Saer scriitor argentinian n 1937 11 iunie Ioan Lespuc fotograf român n 1936 13 iunie Lane Smith actor și prezentator american n 1936 13 iunie Eugénio de Andrade poet portughez n 1923 14 iunie Carlo Maria Giulini dirijor italian n 1914 20 iunie Jack S Kilby fizician american laureat al Premiului Nobel n 1923 22 iunie Vasile Varga pictor român n 1921 23 iunie Paul Bennewitz teoretician ai conspirației OZN n 1927 iulie Ileana Oroveanu pictoriță română creatoare de costume de teatru și film n 1925 3 iulie Gaylord A Nelson guvernator al statului Wisconsin n 1916 5 iulie Ray Davis cântăreț american n 1940 6 iulie Claude Simon scriitor francez laureat Nobel n 1913 9 iulie Maria Peter interpretă de muzica populară românească n 1925 10 iulie A J Quinnell scriitor britanic n 1940 16 iulie Harald Alexandrescu astronom român n 1945 17 iulie Edward Heath politician britanic n 1916 20 iulie James Doohan actor american n 1920 26 iulie Aristide Ghiță fotbalist român n 1940 27 iulie Ștefan Tcaciuc deputat român n 1936 31 iulie Wim Duisenberg economist olandez n 1935 1 august Fahd al Arabiei Saudite regele Arabiei Saudite n 1921 6 august Nicolae Dumitru fotbalist antrenor român de fotbal n 1928 8 august Barbara Bel Geddes actriță premiată cu Premiile Globul de Aur n 1922 12 august Ion Șcurea actor moldovean n 1935 12 august Anghel Cristea inginer român n 1923 13 august Lakshman Kadirgamar politician Sri Lankan n 1932 13 august Adrian Tufaru liber profesionist serigraf n 1960 21 august Robert Moog inventator american n 1934 26 august Ioan Cott pictor român n 1934 28 august Hans Clarin actor german n 1929 29 august Antonie Plămădeală înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române mitropolit al Ardealului n 1926 29 august Radu Anton Roman scriitor realizator român de emisiuni de televiziune n 1948 1 septembrie Alexandru Paleologu scriitor și diplomat român n 1919 10 septembrie Hermann Bondi astronom britanic n 1919 13 septembrie Fiorella Ghilardotti politician italian n 1946 14 septembrie Vladimir Volkoff scriitor rus n 1932 14 septembrie Robert Wise regizor american 19 septembrie Emil Manu critic literar român n 1922 19 septembrie Ahmed Avtorhanov comandant militar cecen n 1973 20 septembrie Simon Wiesenthal vânător de naziști fondatorul centrului Simon Wiesenthal n 1908 21 septembrie Mustai Karim poet și dramaturg bașchir n 1919 24 septembrie André Testut pilot francez de Formula 1 n 1926 28 septembrie Bianca Balotă scriitoare română n 1936 10 octombrie Alexandru Mandy compozitor evreu român n 1914 10 octombrie Wayne C Booth profesor universitar american n 1921 11 octombrie Peter Krassa autor austriac n 1938 13 octombrie Wayne Weiler pilot de curse auto american de Formula 1 n 1934 14 octombrie Paul Cheler general român n 1928 18 octombrie Johnny Haynes fotbalist englez n 1934 19 octombrie Ion Stratan bibliotecar filolog poet publicist redactor-șef al revistei Contrapunct n 1955 20 octombrie Dan Anca fotbalist roman n 1947 21 octombrie Nicolae Corlăteanu academician moldovean n 1915 24 octombrie Rosa Parks personalitate de culoare americana n 1913 27 octombrie Ion Mociorniță deținut politic român n 1917 28 octombrie Richard E Smalley chimist american n 1943 28 octombrie Ion Irimescu sculptor și pedagog român membru al Academiei Române n 1903 29 octombrie Lloyd Bochner actor canadian n 1924 noiembrie Ion Dândăreanu general român n 1925 noiembrie Lena Constante artistă plastică română n 1909 5 noiembrie Link Wray chitarist american n 1929 5 noiembrie John Fowles scriitor englez n 1926 6 noiembrie Petre Sălcudeanu scriitor român n 1930 10 noiembrie John de Courcy Ling politician britanic n 1933 11 noiembrie Tudor Pană violonist român n 1930 12 noiembrie Ursula Bedners scriitoare română n 1920 13 noiembrie Eddie Guerrerowrestler 14 noiembrie Alexandru Marin fizician american n 1945 16 noiembrie Henry Taube chimist american n 1915 18 noiembrie Harold Stone actor american n 1913 24 noiembrie Pat Morita actor american n 1932 24 noiembrie Cornel Brahaș politician român n 1950 25 noiembrie George Best fotbalist nord irlandez extremă stângă la Manchester United n 22 mai 1946 27 noiembrie Avram Goldstein-Goren bancher evreu român n 1905 27 noiembrie Jocelyn Brando actriță americană n 1919 30 noiembrie Jean Parker actriță americană n 1915 decembrie Aurel Cojan pictor român n 1914 8 decembrie Leo Scheffczyk cardinal german n 1920 9 decembrie Robert Sheckley scriitor american n 1928 10 decembrie Richard Pryor actor de comedie american n 1940 18 decembrie Doris Fisher Baroness Fisher of Rednal politician britanic n 1919 20 decembrie Klaus Kessler scriitor român n 1925 24 decembrie Pericle Martinescu scriitor român n 1911 31 decembrie Phillip Whitehead politician britanic n 1937 Gheorghe Alexandrescu autor român n 1912 Nicolae Ampoițan saxofonist român n 1927 Constantin Baciu pictor român n 1930 Rizvan Citigov comandat militar cecen n 1965 Robert Ficheux istoric francez n 1898 Gheorghe Gornea fotbalist român n 1944 Aurora Gruescu femeie din domeniul științific n 1914 Gheorghe Lapădeanu politician român n 1929 Marius Munteanu poet român n 1920 Teodor Oroveanu inginer român n 1920 Nicolae Popovici jurist jurist român n 1935 Eugeniu Ureche deputat moldovean n 1917 Radu Roșca matematician român n 1918 Premii Nobel Fizică Americanii John L Hall și Roy J Glauber și germanul Theodor W Haensch pentru cercetările lor în domeniul tehnologiei optice Chimie Francezul Yves Chauvin și americanii Robert Grubbs și Richard Schrock pentru cercetări în domeniul chimiei organice Medicină Australienii Barry J Marshall și Robin Warren pentru că au reușit să demonstreze că ulcerul și gastrita nu sunt provocate de stres așa cum s-a crezut până acum ci de o bacterie Literatură Harold Pinter dramaturg poet prozator regizor scenarist englez Pace Agenția Internațională pentru Energie Atomică AIEA și directorul general al acesteia egipteanul Mohamed ElBaradei pentru activitatea împotriva proliferării armelor nucleare Economie Americanii Robert J Aumann și Thomas Schelling pentru analiza lor in teoria jocului Legături externe 10 iulie 2007 Cecilia Stroe Descoperă 28 decembrie 2005 Evenimentul zilei 29 decembrie 2005 Jurnalul Național 27 decembrie 2005 Jurnalul Național 2006 MMVI a fost un an nebisect al calendarului gregorian care a început într-o duminică I-au corespuns anii 5766-5767 ai Calendarului ebraic A fost desemnat Anul internațioal al deșerturilor și al deșertificării Anul Rembrandt celebrând cea de-a 400-a aniversare a nașterii lui Rembrandt Harmenszoon van Rijn marele pictor olandez al secolului XVII Anul Mozart celebrând a 250-a zi de naștere a compozitorului austriac Johann Chrysostom Wolfgang Amadeus Mozart Anul Benjamin Franklin celebrând a 300-a aniversare a nașterii lui Benjamin Franklin politician om de știință american Anul Henrik Ibsen comemorând 100 de ani de la moartea dramaturgului norvegian Henrik Ibsen Anul Tesla celebrând a 150-a zi de naștere a binecunoscutului electrotehnician Nikola Tesla Anul ignațian comemorând 450 de ani de la decesul lui Ignațiu de Loyola și 500 de ani de la nașterea lui Francisc Xaveriu ambii sfinți ai Biseicii Catolice Anul Decebal în România comemorând 1900 de ani de la sfârșitul tragic al regelui dac Decebal Anul internațional Asperger marcând a 100-a aniversare a nașterii dr Hans Asperger descoperitorul sindromului Asperger Anul orașului Patras Grecia numit Capitală Europeană a Culturii Anul câinelui în astrologia chineză Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Spania interzice fumatul în locurile publice 4 ianuarie Ariel Sharon premierul Israelului a suferit un masiv atac cerebral urmat de hemoragii puternice Operat de trei ori premierul a fost plasat de medici în comă profundă pentru a-i proteja creierul de leziuni profunde 9 ianuarie Un elicopter aparținând SMURD s-a prăbușit în apropierea aeroportului din Iași; patru persoane și-au pierdut viața 12 ianuarie Militantul ultranaționalist Mehmet Ali Ağca care a încercat în 1981 să-l ucidă pe Papa Ioan Paul al II-lea a fost eliberat din închisoarea Kartal din Istanbul după aproape 25 de ani de detenție petrecuți în Italia și Turcia 14 ianuarie O explozie cauzată de acumularea de gaze a ucis șapte oameni la mina din Anina 15 ianuarie La Biblioteca Academiei Române au fost prezentate următoarele cinci volume ale ediției facsimilate a manuscriselor lui Mihai Eminescu; primul volum a fost lansat pe 15 ianuarie 2005 Sonda spațială americană Stardust ce are la bord particule de praf ale cometei Wild2 se întoarce pe Terra Socialista Michelle Bachelet este aleasă prima femeie președinte a statului Chile 19 ianuarie NASA lansează prima sondă spațială către Pluto Sonda numită New Horizons va călători inițial cu 57000 km h dar după ce va folosi gravitația lui Jupiter va zbura cu 75000 km h și va ajunge la Pluto în iulie 2015 20 ianuarie Mehmet Ali Ağca a fost închis din nou în urma deciziei luate de Curtea Supremă de Justiție din Turcia 25 ianuarie Vatican Papa Benedict al XVI-lea publică prima sa enciclică intitulată Deus Caritas Est Gruparea Hamas câștigă alegerile legislative din Statul Palestina obținând 76 din 132 de locuri legislative 28 ianuarie Un acoperiș al unui complex expozițional din orașul Chorzow Polonia s-a prăbușit omorând 66 de oameni Februarie 3 februarie Feribotul egiptean Al Salam Boccaccio 98 s-a scufundat în Marea Roșie în drumul de la Duba Arabia Saudită la Safaga în sudul Egiptului Nava transporta 1312 de pasageri și 96 membri ai echipajului la momentul dezastrului Doar 388 de persoane au supraviețuit 5 februarie Protestatari libanezi au dat foc consulatului danez din Beirut pe fondul unui protest musulman cauzat de publicarea unei caricaturi a profetului Mahomed cu un turban asemanator unei bombe intr-un ziar danez din Copenhaga preluată apoi de mai multe cotidiane europene 10-26 februarie Jocurile Olimpice de Iarnă de la Torino 10-12 februarie Cupa Davis România întâlnește Statele Unite pentru a șasea oară în cadrul acestei competiții mondiale; scor final 4-1 în favoarea SUA 11 februarie Președintele Italiei Carlo Azeglio Ciampi dizolvă parlamentul lansând oficial campania pentru alegerile din luna aprilie 17 februarie În Nigeria 16 creștini au fost uciși și 15 biserici au fost incendiate în scandalul caricaturilor cu Mahomed 20 februarie A fost inaugurată Low Racoviță prima stație românească din Antarctica 21 februarie S-a produs unul dintre cele mai mari jafuri din istoria Regatului britanic la un depozit din Tonbridge comitatul Kent Mai mulți bărbați înarmați au reușit să fure echivalentul a aproape 44 de milioane de dolari 22 februarie Atacul comis împotriva unei moschei șiite din Samarra Irak și soldat cu 19 morți a cauzat valuri de proteste din partea șiiților Jefuirea depozitului Securitas din Anglia cel puțin șase bărbați au răpit și amenințat familia directorului au sechestrat 14 membri ai personalului și au furat aproximativ 925 milioane de dolari în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichidităților din Vale Road Tonbridge Kent 23 februarie Acoperișul unei piețe din Moscova s-a prăbușit din cauza zăpezii; 56 decedați 32 răniți Cutremur cu magnitudinea de 75 pe scara Richter în Mozambic 25 februarie Scenaristul de origine română Radu Mihăileanu a primit premiul César pentru cel mai bun scenariu original atribuit filmului său Va vis et deviens Populația lumii a atins cifra de 65 miliarde de locuitori estimare efectuată de Biroul de Recensământ a Statelor Unite 26 februarie Consiliul Suprem al Antichităților din Egipt a anunțat descoperirea unei statui a faraonului Ramses al II-lea Statuia are aproximativ 5 tone și a fost găsită la nord-est de Cairo 28 februarie Pentru prima dată în Europa un animal domestic a fost găsit infectat cu virusul H5N1 Cadavrul pisicii a fost descoperit în insula germană Ruegen din Marea Baltică Martie 2 martie Buzăul a devenit prima reședință de județ din România în care s-a confirmat virusul H5N1 5 martie Cea de-a 78-a ediție a Premiilor Oscar 8 martie Târgul Internațional de Turism de la Berlin la care orașul Sibiu este reprezentat de primarul Sibiului Klaus Johannis și este promovat în premieră cu programul "Capitală Culturală Europeană 2007" Campionatele Mondiale de atletism în sală la care participă și România Moscova 8-10 martie 9 martie Moare artista Laura Stoica intr-un accident rutier La Miercurea Ciuc s-a înregistrat temperatura de -28 grade Celsius aproape de minima absolută a lunii martie -29 de grade Celsius în 1986 La Hanovra Germania se deschide cea mai mare expoziție din lume de tehnologia informației CeBIT 11 martie Slobodan Milošević fost președinte al Serbiei este găsit mort în celula sa din închisoarea de la Haga Olanda 13 martie Cernavodă este primul oraș din România care intră în carantină totală din cauza gripei aviare 15 martie Adrian Năstase își anunță demisia din fruntea Camerei Deputaților și din funcția de președinte executiv al PSD după ce 37 din filialele PSD din teritoriu i-au acordat un vot de blam Eclipsă parțială de Lună Deschiderea Jocurilor Commonwealth ediția 2006 la Melbourne Australia 16 martie Papa Benedict al XVI-lea a lansat un apel creștinilor și evreilor să coopereze cu islamiștii "pentru binele omenirii" 17 martie Se deschide Salonul Internațional al Cărții de la Paris; la standul românesc vor fi expuse aproximativ 600 de volume 20 martie Aleksandr Lukașenko este reales președinte al Belarus cu 826% din voturi Echinoxul de primavară care marchează începutul primăverii în emisfera nordică și al toamnei în emisfera sudică Deputatul PNL Bogdan Olteanu este ales în funcția de președinte al Camerei Deputatilor 26 martie Alegeri legislative în Ucraina 28 martie Alegeri legislative în Israel 29 martie Eclipsă totală de soare Brazilia Sahara Turcia Georgia Rusia Kazahstan Mongolia Aprilie 4 aprilie Nivelul Dunării atinge cote record 17 aprilie Atentat sinucigaș produs la Tel Aviv și revendicat de gruparea radicală palestiniană "Jihadul islamic" Din cele nouă victime două erau de cetățenie română 20 aprilie Ionel Haiduc devine noul președinte al Academiei Române înlocuindul-l pe Eugen Simion 27 aprilie Un soldat român și trei italieni au fost uciși în Irak într-o explozie la Nassyria provocată de un dispozitiv artizanal Mai 2 mai Președintele Boliviei Evo Morales a anunțat naționalizarea sectorului energetic și preluarea de către armată a controlului asupra rezervelor de petrol și gaze naturale ale țării 14 mai Primul caz al prezenței virusului H5N1 la o ferma de păsări din România 20 mai Cea de-a cincizeci și una ediție a concursului de muzică Eurovision de la Atena Grecia a fost câștigată de Finlanda; România reprezentată de Mihai Trăistariu s-a clasat pe locul patru 27 mai Cutremur cu magnitudinea de 62 pe scara Richter în insula Java Indonezia Peste 6000 de morți în jur de 36000 de răniți Iunie 3 iunie Muntenegru redevine stat independent proclamându-și în mod oficial separarea de uniunea statală Serbia și Muntenegru în urma referendumului popular desfășurat în 21 mai 2006 5 iunie datorită rezultatelor slabe din alegerile municipale Halldór Ásgrímsson liderul Partidului Progresiv din Islanda demisionează din funția de prim ministru al acestei țări Geir Haarde îi urmează în funcție 9 iunie incepe campionatul mondial de fotbal din Germania Iulie 4 iulie NASA a lansat cu succes naveta Discovery 9 iulie Elvețianul Roger Federer îl învinge pe spaniolul Rafael Nadal și câștigă pentru a patra oară consecutiv finala Turneului de tenis de la Wimbledon 2006 12 iulie Începutul crizei din Orientul Mijlociu când Hezbollahul șiit libanez a capturat doi soldați israelieni la frontiera israeliano-libaneză 31 iulie Fidel Castro președintele Cubei predă temporar puterea fratelui său Raúl din motive de sănătate August 5 august Analiza mostrei B a confirmat-o pe prima care arăta un nivel excesiv de testosteron la ciclistul american Floyd Landis câștigător al Turului Franței 2006 10 august Marea Britanie Arestarea a 24 de persoane în legătură cu un presupus complot de a arunca în aer avioane de pasageri aflate în zbor pe ruta Marea Britanie Statele Unite 17 august Vulcanul Tungurahua din sudul Ecuadorului a erupt distrugând 20000 de hectare de teren cultivat Bilanțul cinci morți 13 răniți 60 dați dispăruți și peste 3200 de persoane evacuate 24 august Uniunea Astronomică Internațională a votat redefinirea termenului de planetă retrogradând Pluto la statutul de „planetă pitică și lăsând sistemul solar cu numai opt planete Septembrie 1 septembrie Leul românesc trece la convertibilitate totală 7 septembrie După șapte săptămâni de restricții Israelul pune capăt blocadei impuse Libanului 11 septembrie Comemorarea celor cinci ani de la atentatele din 11 septembrie din Statele Unite Cu această ocazie comisarul pentru Drepturile Omului de la Consiliul Europei Thomas Hammarberg a lansat un apel pentru reafirmarea "interdicției totale a torturii" 12 septembrie În cadrul unui discurs la Universitatea din Regensburg Papa Benedict al XVI-lea a citat un pasaj critic la adresa Islamului stârnind proteste de masă în rândul musulmanilor 13 septembrie Cea mai mare planetă pitică a sistemului solar cunoscută până acum sub numele 2003 UB313 primește numele oficial Eris 20 septembrie La București timp de trei zile se desfășoară Congresul european de istorie a religiilor Este prima manifestare de acest gen organizată într-o țară din sud-estul Europei 28 septembrie Congresul Francofoniei la București Octombrie 1 octombrie Alegeri legislative în Austria Victorie la limită a Partidului Social-Democrat SPO 357% asupra Partidului Popular 342% condus de cancelarul Wolfgang Schuessel 9 octombrie Coreea de Nord a anuntat că a efectuat o explozie nucleară subterană de încercare în ciuda îngrijorării comunității internaționale și a avertizarilor ONU 11 octombrie O aeronavă de mici dimensiuni a lovit o clădire din Manhattan New York Reprezentații primariei din New York au exclus deocamdată posibilitatea unui atentat terorist 14 octombrie Consiliul de Securitate ONU a adoptat în unanimitate o rezoluție care impune sancțiuni economice și comerciale Coreei de Nord în urma testului nuclear din 9 octombrie 18 octombrie Palatul CEC din București intră în proprietatea Primăriei Municipiului București Guvernul a plătit Casei de Economii și Consemnațiuni aproximativ 18 milioane de euro pentru imobil 22 octombrie Fernando Alonso își câștigă al doilea titlu mondial în Formula 1 23 octombrie Armata nu mai este obligatorie în România 26 octombrie Germania a ratificat Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană Din cele 551 de voturi exprimate 529 au fost pentru 12 voturi împotrivă și 10 abțineri 30 octombrie Leonard Orban a fost confirmat de președintele Comisiei Europene Jose Manuel Durao Barroso în postul de comisar european din partea României Noiembrie 3 noiembrie Noul șef al Delegației Comisiei Europene în România diplomatul italian Donato Chiarini a înaintat scrisorile de acreditare ministrului de externe Mihai-Răzvan Ungureanu 5 noiembrie Înaltul tribunal irakian l-a condamnat pe fostul președinte Saddam Hussein la „moarte prin spânzurare pentru responsabilitatea în executarea a 148 de locuitori șiiți ai orașului Doujad'l în timpul anilor 80 11 noiembrie Statele Unite au recurs la dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a bloca un proiect arab de rezoluție care condamna operațiunile militare ale Israelului în Fâșia Gaza precum și tirurile cu rachete ale palestinienilor asupra Israelului Proiectul a obținut zece voturi pentru patru abțineri Danemarca Marea Britanie Japonia și Slovacia și un vot împotivă SUA 12 noiembrie În Osetia de Sud regiune separatistă georgiană susținută de Rusia locuitorii sunt chemați să se pronunțe prin referendum asupra independenței zonei în ciuda criticilor internaționale 15 noiembrie Președintele Traian Băsescu vizitează Libia la invitația omologului său libian Muammar Al Gaddafi 30 noiembrie În cea de-a treia zi a vizitei în Turcia Papa Benedict al XVI-lea a vizitat Moscheea Albastra din Istanbul 30 noiembrie Africa de Sud devine a cincea națiune care legalizează căsătoria între persoane de același sex Decembrie 1 decembrie Sărbătoare de Ziua Națională a României La București paradă militară spectacol de artificii concert Phoenix și inaugurarea luminilor de sărbători În acest an luminile au culorile Uniunii Europene alb albastru și galben Ceremonii organizate la Alba Iulia și în alte orașe din țară La Cluj liderii UDMR au depus la statuia lui Avram Iancu o coroană de flori cu panglică de doliu în locul tricolorului 1 decembrie În România intră în vigoare un nou cod rutier mai aspru și controversat Se aplică un sistem nou prin care șoferii sunt amendați cu puncte de penalizare; la cumularea a 15 puncte se suspendă automat permisul de conducere 2 decembrie Pentru prima dată în România se desfășoară concursul internațional de creație muzicală pentru copii Eurovision Junior 2006 Nasteri 6 septembrie Prințul Hisahito singurul nepot al împăratului Akihito al Japoniei Decese Ianuarie 2 ianuarie Lidia Wysocka actriță și cântăreață poloneză n 1916 2 ianuarie John Wojtowicz infractor american n 1945 6 ianuarie Nicolae Eftimescu general român n 1927 7 ianuarie Călin Turcu ufolog român n 1942 8 ianuarie Prințul George William de Hanovra n 1915 20 ianuarie Andrei Iordan politician kârgâz n 1934 21 ianuarie Ibrahim Rugova primul președinte al statului Kosovo n 1944 24 ianuarie Gheorghe Platon istoric român n 1926 25 ianuarie Marta Cozmin scriitoare română n 1930 27 ianuarie Johannes Rau politician german n 1931 29 ianuarie Ludovic Spiess tenor fost ministru al Culturii și director al Operei Naționale din București n 1938 Februarie 4 februarie Betty Friedan autoare americană n 1921 5 februarie Franklin Cover actor american n 1928 8 februarie Chiril Tricolici scriitor român n 1924 8 februarie Elton Dean muzician englez n 1945 9 februarie Ron Greenwood fotbalist și antrenor englez n 1921 20 februarie Nicolae Gărbălău academician moldovean n 1931 20 februarie Aurel Acasandrei pictor român n 1939 24 februarie Dennis Weaver actor american n 1924 24 februarie Don Knotts actor american n 1924 25 februarie Henry M Morris creaționist american n 1918 25 februarie János VAndrás scriitor maghiar român n 1926 22 februarie Angelica Adelstein-Rozeanu campioană mondială la tenis de masă n 1921 23 februarie Telmo Zarra fotbalist spaniol n 1921 28 februarie Owen Chamberlain fizician american n 1920 Martie 5 martie Sergiu Comissiona muzician originar din România dirijor și șef de orchestră n 1928 9 martie Geir Ivarsøy programator norvegian n 1957 9 martie Laura Stoica solistă pop-rock n 1967 11 martie Slobodan Milošević președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia n 1941 13 martie Jimmy Johnstone fotbalist scoțian n 1944 14 martie Lennart Meri scriitor regizor și politician estonian n 1929 16 martie Florian Anghelescu om de afaceri anchetat penal pentru infracțiuni economico-financiare sinucidere 19 martie Radu Aldulescu muzician violoncelist român n 1922 19 martie Radu Aldulescu violoncelist român n 1922 23 martie Constantin Scarlat marinar român n 1935 27 martie Stanisław Lem scriitor polonez de science fiction n 1921 28 martie Mathias Tantau jun horticultor german n 1912 28 martie Wilfried Baasner actor german n 1940 29 martie Bob Veith pilot de curse auto american de Formula 1 n 1926 Aprilie 3 aprilie Harry McGilberry cântăreț american n 1950 8 aprilie Gerard Reve scriitor olandez 11 aprilie Proof rapper și actor american n 1973 17 aprilie Mihail-Constantin Eremia profesor universitar la Facultatea de Drept din Universitatea București n 1956 26 aprilie Ulm Spineanu politician român n 1943 28 aprilie Nicolae Vîlcu general moldovean n 1950 29 aprilie John Kenneth Galbraith economist american n 1908 30 aprilie Pramoedya Ananta Toer scriitor indonezian n 1925 30 aprilie Jean-François Revel filosof scriitor și ziarist francez n 1924 Mai mai Silvian Iosifescu profesor universitar român n 1917 1 mai Ion Gavrilă Ogoranu partizan anticomunist n 1923 3 mai Ion Vasilescu Sr inginer român n 1923 5 mai Zoe Dumitrescu-Bușulenga critic literar membră a Academiei Române n 1920 10 mai Soraya muziciană Cantautoare chitaristă aranjoare și producătoare muzicală americană n 1969 11 mai Floyd Patterson boxer american n 1935 12 mai Hussein Maziq politician liberian n 1918 14 mai Robert Bruce Merrifield chimist american n 1921 17 mai Eric Forth politician britanic n 1944 19 mai Yitzhak Ben-Aharon politician israelian n 1906 20 mai Jean-Louis de Rambures jurnalist francez n 1930 23 mai Iordan Chimet eseist prozator poet n 1924 24 mai Pahomie Morar episcop român n 1936 27 mai Dieter Acker compozitor german n 1940 29 mai Johnny Servoz-Gavin sportiv francez n 1942 31 mai Raymond Davis Jr fizician american laureat Nobel n 1914 Iunie 1 iunie Radu Bălescu fizician român n 1932 6 iunie Billy Preston muzician american n 1946 6 iunie Vlada Barzin poet sârb n 1940 8 iunie Traian Tomescu fotbalist român n 1920 12 iunie György Ligeti compozitor maghiar n 1923 16 iunie Roland Boyes politician britanic n 1937 18 iunie Gică Petrescu cântăreț de muzică ușoară și lăutărească n 1915 20 iunie Michael Herbert politician irlandez n 1925 27 iunie Emmerich Reichrath scriitor german n 1941 28 iunie Romulus Zaharia scriitor român n 1930 Iulie 4 iulie Andrei Krasko actor și prezentator rus n 1957 4 iulie Mihai Nichita filolog român n 1925 4 iulie Melente Nica profesor de limba și literatura română n 1919 5 iulie Gert Fredriksson caiacist suedez n 1919 7 iulie Syd Barrett unul din membrii fondatori ai grupului Pink Floyd n 1946 8 iulie June Allyson actriță americană n 1917 10 iulie Șamil Basaev militant islamist cecen n 1965 11 iulie John Spencer jucător de snooker n 1935 12 iulie Hubert Lampo scriiitor flamand n 1920 17 iulie Mickey Spillane scriitor american n 1918 18 iulie Raoul Șorban critic de artă român de etnie evreiască n 1912 20 iulie Gérard Oury actor de film francez n 1919 21 iulie Árpád Pál astronom român n 1929 22 iulie Herbert Walther fizician german n 1935 27 iulie Alexandru Șafran rabin român n 1910 27 iulie Virgil Flonda actor român n 1948 28 iulie Nigel Cox scriitor neozeelandez n 1951 August 3 august Elisabeth Schwarzkopf soprană germană n 1915 6 august Bogdan Pietriș pictor român n 1945 9 august James Van Allen astronom american n 1914 11 august Iosif Uglar comunist maghiar n 1920 16 august Alfredo Stroessner fost președinte al Paraguayului n 1912 22 august Laurențiu Profeta compozitor român n 1925 23 august Raymond Harold Sawkins scriitor britanic n 1923 23 august Ed și Lorraine Warren investigatori paranormali americani și autori asociați cu cazuri proeminente de bântuire n 1926 24 august Ervin Acél dirijor român n 1935 24 august Cristian Nemescu regizor român n 1979 24 august Andrei Toncu inginer de sunet român n 1978 28 august Melvin Schwartz fizician american laureat Nobel n 1932 30 august Glenn Ford actor american n 1916 30 august Roberto Conti matematician italian n 1923 30 august Naghib Mahfuz scriitor egiptean laureat al Premiului Nobel n 1911 31 august Mike Magill pilot de curse auto american de Formula 1 n 1920 Septembrie 1 septembrie György Faludy scriitor maghiar n 1910 4 septembrie Steve Irwin personalitate a televiziunii australiene n 1962 4 septembrie Giacinto Facchetti fotbalist italian n 1942 6 septembrie Paul Cernovodeanu istoric român n 1927 13 septembrie Douglas Dodds-Parker politician britanic n 1909 14 septembrie Silviu Brucan politolog comunist român n 1916 15 septembrie Oriana Fallaci scriitoare italiană n 1929 17 septembrie Aristide Buhoiu reporter realizator de televiziune și scriitor român n 1938 21 septembrie Boz Burrell muzician englez n 1946 28 septembrie Virgil Ierunca critic literar publicist și scriitor român n 1920 28 septembrie Dan Goanță jurnalist român n 1955 29 septembrie Edmond Deda compozitor român n 1921 30 septembrie András Sütő scriitor maghiar din Transilvania n 1927 Octombrie 1 octombrie Frank Beyer regizor german n 1932 3 octombrie Sandu Sticlaru actor român 4 octombrie Traian Ionescu fotbalist și antrenor român n 1923 5 octombrie Oskar Pastior poet german n 1927 7 octombrie Anna Politkovskaia jurnalistă rusă asasinată n 1958 9 octombrie Paul Hunter jucător profesionist de snooker n 1978 11 octombrie Eugen Tănase dramaturg român n 1914 11 octombrie Jacques Sternberg scriitor francez n 1923 16 octombrie Gheorghe Váczi fotbalist român n 1922 18 octombrie Július Korostelev fotbalist și antrenor ceh n 1923 19 octombrie Ernest Maftei actor român n 1920 30 octombrie Vasile Radu Ghenceanu folclorist român n 1939 30 octombrie Iosif Bukossy fotbalist și antrenor român al echipei Steaua București n 1936 Noiembrie 5 noiembrie Bülent Ecevit prim-ministru al Turciei n 1925 8 noiembrie Iosif Conta dirijor român n 1924 9 noiembrie Markus Wolf șeful serviciului de spionaj din RDG n 1923 10 noiembrie Jack Palance actor american n 1919 10 noiembrie Jack Williamson scriitor american 10 noiembrie Igor Sergheev Ministrul Apărării al Federației Ruse din 22 mai 1997 și până în 28 martie 2001 n 1938 12 noiembrie Dumitru Sopon interpret de muzică populară românească n 1936 13 noiembrie Gheorghe Timar antrenor de fotbal român n 1937 17 noiembrie Ferenc Puskás fotbalist si antrenor maghiar n 1927 19 noiembrie Viorel Racoceanu deputat român n 1962 20 noiembrie Zoia Ceaușescu matematiciană română n 1949 20 noiembrie Andrei Colompar muzician de jazz român n 1939 20 noiembrie Robert Altman regizor american n 1925 21 noiembrie Gheorghe Calciu-Dumitreasa preot și dizident român n 1925 22 noiembrie Lucian Raicu eseist și critic literar stabilit după 1988 în Franța n 1934 23 noiembrie Ștefan Haukler scrimer olimpic român n 1942 23 noiembrie Philippe Noiret actor francez n 1930 28 noiembrie Ion G Marin general român n 1942 Decembrie 1 decembrie Claude Jade actriță franceză n 1948 1 decembrie Petre Achițenie pictor român n 1929 4 decembrie Len Sutton pilot de curse auto american de Formula 1 n 1925 6 decembrie Robert Rosenblum istoric al artelor american n 1927 7 decembrie Răzvan Jigorea fotograf român n 1974 10 decembrie Augusto Pinochet general chilian n 1915 12 decembrie Peter Boyle actor american n 1935 15 decembrie Clay Regazzoni pilot elvețian de Formula 1 n 1939 18 decembrie Ion Rotaru critic și istoric literar român n 1924 18 decembrie Joseph Barbera animator producător și scenarist american n 1911 21 decembrie Saparmurat Niiazov conducătorul al statului turkmen 22 decembrie Elena Muhina gimnastă sovietică n 1960 22 decembrie Ivan Kakovici scriitor asirian n 1933 25 decembrie James Browncântăreț American cunoscut pentru melodia I feel Good n 1933 26 decembrie Gerald Ford treizeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii n 1913 27 decembrie Peter Hammer matematician american născut în România n 1936 28 decembrie Irina Athanasiu profesor universitar român n 1948 28 decembrie Kōmei Abe compozitor japonez n 1911 30 decembrie Saddam Hussein președinte irakian 31 decembrie Dorimedont Cecan episcop ortodox din Republica Moldova n 1961 Dată necunoscută Dan Nicolae Gheorghe Ceaușescu profesor universitar român n 1940 Paul Mircea Cosmovici jurist român n 1921 Ion Enache scriitor român n 1950 Avram Filipaș senator român n 1941 Neculai Ghimpu explorator român n 1912 Marin Ghiocel dirijor român n 1944 Liviu Ionesi geolog român n 1925 Mihail Isaak Homschi activist sovietic pe tărîm economic din raionul Telenești și RSSM n 1923 Florin Mina voleibalist român n 1959 Mircea D Moțoc inginer român n 1916 Ion Alexandru Silberg chimist român n 1937 Vladimir Țopa fizician român n 1929 Marius Petre Visarion geofizician român n 1929 Premii Nobel Medicină Americanii Andrew Z Fire și Craig C Mello pentru descoperirea modului de inactivare a genei de interferență din ARN-ul dublu catenar Fizică Americanii John C Mather și George F Smoot pentru descoperirea formei de materie neagră și a caracteristicii anizotropice a radiației cosmice de fundal Chimie Americanul Roger D Kornberg pentru descoperirea felului în care informațiile stocate în gene sunt copiate și transferate secțiunilor din celule responsabile cu producerea proteinelor Economie Americanul Edmund S Phelps Literatură Scriitorul turc Orhan Pamuk Pace Economistul bengalez Muhammad Yunus și „Grameen Bank Medalia Fields Andrei Okounkov Rusia Grigori Perelman Rusia a refuzat premiul Terence Tao Australia Wendelin Werner Franța Legături externe 3 ianuarie 2006 Evenimentul zilei 7 ianuarie 2007 Alex Revenco Jurnalul Național 27 decembrie 2006 Vali Blanaru Jurnalul Național __FARACUPRINS__ 2008 MMVIII a fost un an bisect al calendarului gregorian Îi corespund anii 5768 – 5769 ai Calendarului ebraic A fost desemnat Anul Internațional al planetei Pământ < ref> Anul Internațional al Salubrității < ref> Anul Internațional al Cartofului declarat de ONU < ref> Anul European al Dialogului Intercultural < ref> Anului Astronomiei Românești; se celebrează 100 de ani de la înființarea Observatorului din Parcul Carol din București < ref> Anul orașelor Liverpool și Stavanger numite Capitale Europene ale Culturii În astrologia chineză începând cu 7 februarie s-a intrat în Anul șobolanului până în 7 februarie a fost Anul porcului Următorul an al șobolanului va fi în 2020 Evenimente Ianuarie 1 ianuarie Cipru și Malta adoptă moneda euro 1 ianuarie Slovenia preia președinția rotativă a Uniunii Europene 4 ianuarie Raliul Dakar 2008 este anulat din motive de securitate Este pentru prima dată de la debutul competiției sfârșitul anilor '70 când întrecerea este anulată 5 ianuarie Alegeri prezidențiale în Georgia câștigate de Mihail Saakasvili președintele în exercițiu cu 535% din totalul voturilor exprimate 9 ianuarie Președintele american George W Bush a început în Israel o vizită de trei zile ce cuprinde și teritoriile palestiniene 22 ianuarie Parlamentul irakian a adoptat temporar un nou steag național 24 ianuarie Primul ministru al Italiei Romano Prodi demisionează din funcție după ce pierde votul de încredere din Senat 27 ianuarie Sârbul Novak Đoković îl învinge pe francezul Jo-Wilfried Tsonga în finala turneul de tenis Australian Open cu scorul de 4-6 6-4 6-3 7-6 29 ianuarie Un asteroid botezat TU24 a trecut la o distanță foarte mică de Terra aproape 500000 de km 31 ianuarie Curtea Constituțională a României a declarat drept neconstituționale articolele de lege care reglementează funcționarea CNSAS Februarie 3 februarie Boris Tadić este reales în funcția de președinte al Serbiei după al doilea tur de scrutin cu 5161% din totalul voturilor exprimate 4 februarie Vizita președintelui francez Nicolas Sarkozy în România 4 februarie Iranul a inaugurat primul său centru spațial și a testat o rachetă ce va fi utilizată pentru plasarea în spațiu a unui satelit 5 februarie Guvernul Tăriceanu a aprobat o ordonanță de urgență care permite menținerea CNSAS-ului într-o formă apropiată de cea actuală 6 februarie Parlamentul italian este dizolvat Urmează alegeri anticipate în aprilie 10 februarie A 50-a ediție a premiilor Grammy a avut loc la "Staples Center" în Los Angeles California 14 februarie O persoană a deschis focul într-o sală de curs din cadrul Universității Northern Illinois din Statele Unite Atacatorul fost student al Universității s-a sinucis după ce a făcut cinci morți și a rănit 16 persoane 15 februarie Václav Klaus este reales președinte al Republicii Cehe 17 februarie Kosovo și-a autoproclamat independența față de Serbia 19 februarie Fidel Castro a renunțat la președinția Cubei 21 februarie Ultima eclipsă totală de lună din acest deceniu Următoarea eclipsă va fi în iunie 2011 21 februarie Marina militară americană a reușit să distrugă satelitul de spionaj scăpat de sub control din decembrie 2006 Satelitul a fost doborât la 247 de km deasupra Oceanului Pacific de o rachetă tactică modificată SM-3 Este pentru prima dată când se apelează la o astfel de soluție 21 februarie Președintele sârb Boris Tadić într-o vizită de câteva ore în România la invitația președintelui Traian Băsescu Sute de mii de sârbi protestează la Belgrad față de declararea independenței Kosovo 21 februarie Un cutremur de 62 grade pe scara Richter s-a produs în Norvegia; este cel mai puternic seism înregistrat vreodată în această țară 24 februarie La Kodak Theatre din Hollywood California a avut loc a 80-a ediție a premiilor Oscar 24 februarie Dimitris Christofias este ales președinte al Ciprului după al doilea tur de scrutin cu 5337% din numărul voturilor exprimate 24 februarie Raúl Castro este ales în unanimitate de către Adunarea Națională președinte al Cuba Martie 2 martie Alegeri prezidențiale în Rusia Dmitri Medvedev este ales președinte al Rusiei din primul tur cu 70% din voturile exprimate Îi va succeda lui Vladimir Putin în luna mai 3 martie La Palatul Regal se desfășoară Gala Premiilor Gopo 4 martie Camera Deputaților din România a adoptat cu 231 de voturi pentru 11 voturi împotrivă și 18 abțineri votul uninominal 9 martie Alegeri generale în Spania Partidul Socialist condus de primul ministru José Luis Rodríguez Zapatero este reales și obține cele mai multe locuri în Camera Deputaților 12 martie Scriitoarea Monica Lovinescu donează României casa din Paris Statul român se obligă să înființeze o bursă anuală "Ierunca-Lovinescu" în favoarea studenților români din Franța care vor fi cazați în această casă 13 martie Președintele sârb Boris Tadić a semnatul dectretul de dizolvare a parlamentului și convocarea alegerilor legislative anticipate pentru data de 11 mai 14 martie Alegeri legislative în Iran 14 martie Arheologii peruani au descoperit ruinele unui templu străvechi despre care se crede că a precedat perioada Imperiului incaș 19 martie Premierul Republicii Moldova Vasile Tarlev și-a dat demisia pentru a permite schimbarea guvernului Aprilie 2-4 aprilie Summit NATO la București 6 aprilie Alegeri prezidențiale în Muntenegru Filip Vujanović este ales președinte cu 6434% din voturile exprimate 13 aprilie Alegeri în Italia Coaliția condusă de Silvio Berlusconi a câștigat majoritatea locurilor în Camera Deputaților și în Camera Senatului 14 aprilie A XVI-a ediție a premiilor UNITER 16 aprilie Papa Benedict al XVI-lea vizitează Casa Albă 20 aprilie Alegeri în Paraguay Fernando Lugo este ales președinte cu 408% din voturile exprimate Este pentru prima dată în ultimii 60 de ani când puterea conservatoare pierde alegerile prezidențiale Mai 1 mai Alegeri pentru primăria Londrei câștigate de conservatorul Boris Johnson 4 mai Peste 134000 de persoane ucise sau dispărute de ciclonul Nargis în Myanmar cel mai mare dezastru natural de la Cutremurul din Oceanul Indian din 2004 7 mai Dmitri Medvedev depune jurământul ca președinte al Rusiei 8 mai Vladimir Putin este confirmat ca al 10-lea prim-ministru al Rusiei după votul din Duma de Stat 10 mai În Myanmar se desfășoară un referendum constituțional prin care se va schița cadrul politic al țării 11 mai Alegeri locale și parlamentare în Serbia 12 mai Peste 50000 de persoane sunt ucise în China de un cutremur care măsoară 79 Mw< sub> Epicentrul a fost localizat la 90 km 55 de mile vest-nord-vest de Chengdu 13 mai Alegeri prezidențiale în Liban 14 mai FC Zenit Sankt Petersburg câștigă Cupa UEFA după victoria cu scorul de 2-0 împotriva echipei Glasgow Rangers 22 mai România Prima ediție a Premiilor Naționale pentru Artă Premiul pentru Cinematografie i-a revenit lui Cristian Mungiu premiul pentru Literatură l-a primit Mircea Cărtărescu 24 mai Finala concursului Eurovision din Serbia câștigată de Rusia România s-a clasat pe locul 20 din 25 posibil 25 mai A început turneul de tenis de la Roland Garros 30 mai A început cea de-a 7-a ediție a Festivalul Intrenațional de Film Transilvania Iunie 1 iunie Primul tur al alegerilor locale din România 7 iunie Campionatul European de Fotbal din Elveția și Austria 7 iunie-14 iunie A 45-a ediție a Turului României câștigat de ungurul Rida Cador de la echipa P-Nivo Betonexpressz 12 iunie Irlanda respinge prin referendum Tratatul de la Lisabona cu peste 53% din voturi Tratatul de la Lisabona ar fi urmat să înlocuiască proiectul Constituției europene respins în 2005 de Franța și Olanda 15 iunie Al doilea tur al alegerilor locale din România 23 iunie-6 iulie Turneul de tenis de la Wimbledon câștigat de Rafael Nadal la masculin și de Venus Williams la feminin 27 iunie În al doilea tur de scrutin al controversatelor alegeri prezidențiale din Zimbabwe președintele Robert Mugabe este reales cu 855% din voturile exprimate Iulie 1 iulie Franța preia de la Slovenia președinția Consiliului European 5 iulie-27 iulie A 95-a ediție a Turului Franței 19 iulie Primele alegeri prezidențiale din istoria Nepalului câștigate de Ram Baran Yadav 22 iulie Este arestat Radovan Karadžić acuzat de TPI de crime de război în special de organizarea masacrării musulmanilor la Srebrenica 30 iulie – 5 august Cea de-a XXII-a ediție a Congresului Mondial de Filosofie are loc la Seul Coreea de Sud August 1 august Eclipsă de Soare totală vizibilă în nord-estul Canadei nordul Groelandei Siberia Mongolia și China 1 august Redacția în limba română a postului de radio BBC își încetează activitatea după 68 de ani de emisie neîntreruptă 8 august 24 august Jocurile Olimpice de vară din 2008 Beijing China 8 august Rusia declară război provinciei separatiste Osetia de Sud în orașul Gori din Georgia urmând multe bombardamente raiduri aeriene 15 august Trupele rusești părăsesc provincia separatistă Osetia de Sud din Georgia după multe zile de bombardamenteîn orașul Gori A 95-a ediție a Turului Franței 18 august Pervez Musharraf renunță la funcția de președinte al Pakistanului în urma procedurii de suspendare instituită de către coaliția guvernamentală 20 august Un avion McDonnell Douglas MD-82 al Spanair s-a prăbușit imediat după decolare pe aeroportul Barajas din Madrid Sunt numeroși morți aproape 150 persoane și răniți 25 august-7 septembrie Turneul de tenis US Open 26 august Rusia recunoaște independența regiunilor separatiste georgiene Osetia de Sud și Abhazia Septembrie 6 septembrie-14 septembrie A 13-a ediție a turneului de tenis Open România 7 septembrie Criza globală financiară într-una din cele mai mari intervenții bancare din istoria SUA companiile ipotecare Fannie Mae și Freddie Mac sunt plasate sub tutela regulatorului Federal Housing Finance Agency< ref> 10 septembrie Organizația Europeană pentru Cercetări Nucleare CERN pune în funcțiune Large Hadron Collider LHC un accelerator de particule gigantic destinat descoperirii secretelor creării Universului 15 septembrie Criza globală financiară Ce-a de-a patra banca americană de investiții Lehman Brothers intră în faliment în urma crizei de pe piața creditelor 16 septembrie Criza globală financiară Guvernul SUA prin Rezervele Federale acordă un împrumut de 85 de miliarde de dolari băncii americane de investiții AIG urmând să primească în schimb un pachet de 799% din acțiunile companiei 17 septembrie Uniunea astronomică internațională a clasificat Haumea ca fiind cea de-a cincea planetă pitică a sistemului solar< ref> 20 septembrie Gigantul accelerator de particule al Organizației Europene pentru Cercetare Nucleară CERN a fost oprit pentru următoarele două luni din cauza unei scurgeri de heliu 25 septembrie Shenzhou 7 al treilea zbor spațial chinez cu echipaj uman a fost lansat cu succes 25 septembrie Kgalema Motlanthe este ales președinte de Adunarea națională din Africa de Sud; el îi succede lui Thabo Mbeki 25 septembrie Criza globală financiară Washington Mutual cea mai mare bancă de economii și creditare din SUA este închisă de guvernul SUA Octombrie 4 octombrie Sărbătorirea a 600 de ani de la atestarea documentară a orașelor Iași Cernăuți și Tighina 6 octombrie Impactul meteoritului 2008 TC3 cu Terra devine primul eveniment de acest fel anticipat Meteoritul a fost descoperit când se afla la o distanță de planeta noastră aproximativ egală cu cea dintre Lună și Pământ și este pentru prima dată când s-a descoperit obiectul înaintea intrării în atmosferă 22 octombrie India lansează Chandrayaan-1 prima sa misiune de explorare a Lunii fără echipaj uman Noiembrie 2 noiembrie Lewis Hamilton își câștigă primul titlu mondial de Formula 1 de altfel devenind atât cel mai tânăr campion cât și primul campion negru din istoria acestui sport 4 noiembrie În alegerile prezidențiale din SUA Barack Obama este ales cel de-al 44-lea peședinte al Statelor Unite iar Joe Biden este ales cel de-al 47-lea vice-președinte Barack Obama devine primul afro-american președinte al SUA 12 noiembrie Liderul arheologilor din Egipt a anunțat descoperirea unei piramide vechi de 4300 de ani în Saqqara 15 noiembrie Opt mineri și patru membri ai echipelor de salvare au murit în urma a două explozii la mina Petrila 25 noiembrie În Groenlanda a avut loc un referendum pentru creșterea autonomiei față de Danemarca Votul a fost de peste 75% în favoarea creșterii atonomiei 26 noiembrie 29 noiembrie O serie de atentate teroriste în Mumbai India a dus la 164 de victime umane și cel puțin 250 de răniți 30 noiembrie Alegeri legislative în România Partidul Democrat-Liberal a obținut cele mai multe mandate 115 în Camera Deputaților și 51 în Senat fiind urmat de alianța dintre PSD și PC 114 în Cameră și 49 în Senat PNL 65 în Cameră și 28 în Senat și UDMR 22 în Cameră și 8 în Senat De asemenea 18 mandate de deputat au fost obținute de reprezentanți ai altor minorități naționale Decembrie 12 decembrie Confederația elvețiană a aderat oficial la spațiul Schengen însă este amenințată de excluderea din acest spațiu dacă la referendumul din februarie nu va adopta extinderea acordului de liberă circulație pentru România și Bulgaria 14 decembrie Liderii PDL și PSD au semnat "Parteneriatul pentru România" 22 decembrie Emil Boc devine prim-ministrul României 27 decembrie Israel inițiază o serie de atacuri aeriene în Fâșia Gaza soldate cu peste 375 de morți 31 decembrie Ceasurile atomice trebuie să înregistreze o secundă în plus pentru a ține pasul cu mișcarea de rotație ușor încetinită a planetei Nașteri 17 septembrie Mia Talerico actriță americană Decese Ianuarie 3 ianuarie Petru Dugulescu deputat român n 1945 11 ianuarie Sir Edmund Hillary alpinist neozeelandez primul om care a ajuns pe vârful Everest n 1919 14 ianuarie Barbu Brezianu istoric și critic de artă n 1909 16 ianuarie Sorin Stati lingvist român stabilit în Italia n 1932 17 ianuarie Bobby Fischer campion mondial la șah n 1943 18 ianuarie Claudiu Crulic condamnat român n 1975 19 ianuarie Bazil Marian fotbalist român n 1922 19 ianuarie Georgina Bruni ziaristă engleză n 1947 22 ianuarie Heath Ledger actor australian n 1979 22 ianuarie Ștefan Niculescu compozitor și muzicolog român n 1927 27 ianuarie Suharto al doilea președinte al Indoneziei n 1921 28 ianuarie Stelian Ivașcu chirurg român n 1925 28 ianuarie Christodoulos al Atenei arhiepiscop grec n 1939 29 ianuarie Marcelle Lentz-Cornette om politic luxemburghez membru al Parlamentului European în perioada 1979-1984 din partea Luxemburgului n 1927 29 ianuarie Sebastian Kräuter episcop al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara n 1922 30 ianuarie Vintilă Corbul scriitor român n 1916 31 ianuarie Constantin Speteanu cântăreț român n 1911 Februarie 2 februarie Barry Morse actor britanic n 1918 2 februarie Mioara Mincu medic român n 1933 3 februarie Sheldon Brown mecanic de biciclete american n 1944 4 februarie Stefan Meller Absolvent al Universității_din_Varșovia n 1942 4 februarie Ion Madan autor român n 1935 5 februarie Maharishi Mahesh Yogi fondatorul meditației transcendentale mentorul spiritual al trupei Beatles n 1917 6 februarie Max Bănuș jurnalist român n 1926 9 februarie Mădălina Sava jurnalistă română n 1967 10 februarie Roy Scheider actor american n 1932 12 februarie Monica Morell cântăreață elvețiană n 1953 13 februarie Henri Salvador cântăreț francez de jazz n 1917 18 februarie Gheorghe Pantelie pictor român n 1941 18 februarie Mihaela Mitrache actriță română n 1955 18 februarie Alain Robbe-Grillet scriitor francez n 1922 19 februarie Corneliu Tamaș scriitor român n 1933 19 februarie Ioan Popa compozitor dirijor și compozitor român n 1926 21 februarie Robin Moore scriitor american n 1925 23 februarie Paul Frère pilot belgian de Formula 1 n 1917 23 februarie Janez Drnovšek fost președinte al Sloveniei n 1950 26 februarie Buddy Miles baterist american n 1947 27 februarie Ivan Rebroff cântăreț german n 1931 28 februarie Joseph M Juran inginer american de origine română n 1904 Martie 2 martie Jules Perahim pictor român n 1914 3 martie Giuseppe Di Stefano tenor italian n 1921 4 martie Emil Puni deținut politic român n 1916 5 martie Radu Tudose chimist român n 1928 6 martie Peter Poreku Dery arhiepiscop catolic de Tamale n 1918 7 martie Leon Greenman militant englez antifascist și supraviețuitor al Lagărului de concentrare Auschwitz n 1910 12 martie Ovidiu Iuliu Moldovan actor român n 1942 14 martie Chiara Lubich activistă italiană catolică liderul și fondatorul Mișcării Focolare n 1920 16 martie Mihai Dolgan cântăreț român n 1942 16 martie Johannes Michael Schnarrer profesor german de etică socială n 1965 17 martie Emmerich Stoffel politician și comunist român n 1913 17 martie Ioan Mihălțan episcop român n 1926 18 martie Anthony Minghella regizor scenarist britanic n 1954 19 martie Philip Jones Griffiths fotograf galez n 1936 19 martie Arthur C Clarke scriitor britanic n 1917 19 martie Hugo Claus scriitor regizor belgian n 1929 19 martie Paul Scofield actor englez n 1922 20 martie Alexandru Custov fotbalist român n1954 21 martie Gadzhi Abashilov jurnalist rus n 1950 21 martie Sofia Ionescu-Ogrezeanu neurochirurg român n1920 21 martie Klaus Dinger muzician german n1946 24 martie Richard Widmark actor american n 1914 26 martie Erwin Wickert diplomat și scriitor german n 1915 27 martie George Pruteanu lingvist eseist și politician român n 1947 31 martie Jules Dassin regizor american n 1911 Aprilie 1 aprilie Sabin Bălașa pictor scriitor și regizor român n 1932 5 aprilie Charlton Heston actor american n 1923 6 aprilie Wanda Sachelarie-Vladimirescu pictoriță și graficiană română n 1916 11 aprilie Claude Abbes portar francez n 1927 13 aprilie John Wheeler fizician și educator american n 1911 15 aprilie Ollie Johnston pictor american n 1912 15 aprilie Dan Grigorescu istoric literar eseist n 1931 15 aprilie Dan Mateescu inginer român membru al Academiei Române n 1911 16 aprilie Edward Lorenz matematician american n 1917 17 aprilie Paul Miron cercetător român n 1926 17 aprilie Gwyneth Dunwoody politician britanic n 1930 17 aprilie Aimé Césaire scriitor francez n 1913 18 aprilie Germaine Tillion antropoloagă franceză n 1907 18 aprilie Deliu Petroiu critic de artă român n 1922 19 aprilie Mohammad Abbas Baig general pakistanez n 1917 20 aprilie Monica Lovinescu critic literar și eseist n 1923 21 aprilie Nicăpetre sculptor român n 1936 21 aprilie Adi Cusin poet român n 1941 24 aprilie Cezar Ivănescu poet român n 1941 24 aprilie Marcel Chirnoagă grafician român n 1930 29 aprilie Chuck Daigh pilot american de Formula 1 n 1923 29 aprilie Albert Hofmann chimist elvețian n 1906 Mai mai Eva Cerbu pictoriță evreică n 1924 1 mai; John Rutsey baterist canadian n 1953 1 mai Philip Freiherr von Boeselager nobil german n 1917 12 mai Claudio Undari actor italian n 1935 12 mai Simion Pop scriitor român n 1930 12 mai Irena Sendler umanistă poloneză n 1910 12 mai Robert Rauschenberg artist american n 1925 13 mai Costică Toma fotbalist și antrenor român n 1928 13 mai Colea Răutu actor român n 1912 13 mai Saad Al-Abdullah Al-Salim Al-Sabah emir al Kuwaitului n 1930 15 mai Alexander Courage compozitor american n 1919 15 mai Willis Lamb fizician american laureat al Premiului Nobel n 1913 22 mai Boris Tropaneț fotbalist și antrenor sovietic n 1964 22 mai Robert Asprin scriitor american de science-fiction n 1946 22 mai Melek Amet fotomodel român n 1960 26 mai Sydney Pollack actor regizor producător american n 1934 27 mai Vasile Bulucea primarul municipiului Craiova n 1931 30 mai Harlan Cleveland politolog american n 1918 Iunie 1 iunie Yves Saint-Laurent designer de modă francez n 1936 3 iunie Bo Diddley cântăreț american de rock and roll compozitor și chitarist n 1928 6 iunie Vadim Ivanov muzician moldovean n 1981 6 iunie Eugenio Montejo poet venezuelean n 1938 7 iunie Bernardo Neustadt ziarist argentinian n 1925 7 iunie Dino Risi regizor italian n 1916 8 iunie Florența Crăciunescu atletă română n 1955 10 iunie Dumitru Bughici compozitor și pedagog originar din România n 1921 10 iunie Cinghiz Aitmatov scriitor kîrgîz n 1928 19 iunie Constantin Dinischiotu regizor român n 1927 22 iunie Gerfried Schellberger pictor german n 1918 22 iunie George Carlin actor american n 1937 24 iunie Leonid Hurwicz economist matematician american laureat al Premiului Nobel n 1917 26 iunie Raouf Abbas istoric egiptean n 1939 27 iunie Nicolae Linca pugilist român n 1929 29 iunie Gheorghe Anghelescu amiral român fost comandant al Marinei Militare Române n 1934 Iulie 4 iulie Janwillem van de Wetering scriitor olandez n 1931 7 iulie Vasile Vasilache scriitor eseist jurnalist nuvelist pedagog romancier scenarist de film și scriitor român n 1926 8 iulie Adrian Cristescu medic român n 1940 10 iulie Vasile Turliuc economist român n 1931 11 iulie Michael E DeBakey medic american n 1908 13 iulie Bronisław Geremek politician polonez n 1932 17 iulie Lila T Abaunza Prima Doamnă a Nicaragua n 1929 22 iulie Dan Slușanschi profesor universitar român n 1943 22 iulie Estelle Getty actriță americană n1923 26 iulie Petre Ninosu jurist român n 1944 27 iulie Russell Johnston Baron Russell-Johnston politician britanic 28 iulie Mircea Luca fotbalist român n 1921 August 2 august Radu Grigorovici fizician român membru al Academiei Române n 1911 3 august Aleksandr Soljenițîn scriitor rus dizident anticomunist și laureat al Premiului Nobel n 1918 7 august Andrea Pininfarina inginer și manager italian n 1957 8 august Ann-Mari Aasland politician norvegian n 1915 9 august Bernie Mac actor american n 1957 9 august Walter Michael Klepper compozitor român de etnie germană n 1929 9 august Mahmoud Darwish poet palestinian n 1941 10 august Tudor Țopa eseist prozator scriitor și traducător român n 1928 10 august Isaac Hayes muzician și actor american n 1942 13 august Henri Cartan matematician francez n 1904 16 august Gheorghe Briceag anticomunist român n 1928 16 august Elena Leușteanu gimnastă română medaliată olimpic n 1935 19 august Levy Mwanawasa politician din Zambia n 1948 20 august Hua Guofeng fost premier chinez n 1921 21 august Iosif Constantin Drăgan miliardar român stabilit în Italia n 1917 22 august Magda Petrovanu chimist român n 1923 22 august Eugen Patachi pictor român n 1940 23 august Thomas Huckle Weller virusolog american laureat al Premiului Nobel n 1915 28 august Phil Hill pilot american de Formula 1 campion mondial în 1961 n 1927 Septembrie 1 septembrie Ruxandra Sireteanu-Constantinescu biofiziciană română stabilită în Germania n 1945 3 septembrie Joan Segarra fotbalist spaniol n 1927 4 septembrie Marius Mircu scriitor român n 1909 4 septembrie Gaby Michailescu jurnalist român n 1910 6 septembrie Anita Page actriță americană n 1910 7 septembrie Vintilă Ivănceanu scriitor român n 1940 7 septembrie Ilarion Ciobanu actor român n 1931 8 septembrie Ahn Jae Hwan actor sud-coreean care s-a sinucis n 1972 14 septembrie Ștefan Iordache actor român n 1941 15 septembrie Richard Wright muzician pianist englez claviaturist fondator și colaborator al formației Pink Floyd n 1943 16 septembrie Doru Pruteanu autor român n 1955 16 septembrie Dan Horia Mazilu profesor universitar critic literar estetician și istoric literar român n 1943 20 septembrie Corrado Balducci teolog italian n 1923 25 septembrie Horațiu Rădulescu compozitor român n 1942 26 septembrie Paul Newman actor american n 1925 Octombrie 3 octombrie George Draga compozitor român n 1935 3 octombrie Aurel Stroe compozitor român n 1932 5 octombrie Cornel Paraniac general român n 1950 8 octombrie Gidget Gein muzician american n 1969 8 octombrie Giovanni Giovannini scriitor italian n 1920 8 octombrie George Emil Palade medic și om de știință american de origine română specialist în domeniul biologiei celulare laureat al Premiului Nobel în anul 1974 n 1912 11 octombrie Via Artmane actriță sovietică n 1929 11 octombrie Jörg Haider politician austrian n 1950 12 octombrie Alexandru Zavtur academician moldovean n 1929 13 octombrie Frank Rosenthal evreu american n 1929 13 octombrie Guillaume Depardieu actor francez n 1971 15 octombrie Edie Adams actriță americană n 1927 16 octombrie Germán Abad Valenzuela radiolog ecuadorian n 1919 18 octombrie Gheorghe Pavelescu etnolog folclorist și profesor universitar român n 1915 19 octombrie Gianni Raimondi cântăreț de opere n 1923 20 octombrie Anatol Roșcovan cântăreț român n 1960 22 octombrie Nicolae Boșcaiu biolog român membru al Academiei Române n 1925 26 octombrie Zsigmond Pál Jakó istoric român n 1916 27 octombrie Heinz Krügel fotbalist și antrenor german de fotbal n 1921 28 octombrie Dina Cocea actriță română de teatru și film n 1912 Noiembrie 1 noiembrie Yma Sumac cântăreață peruviană n 1922 3 noiembrie Ion Prisada compozitor român de jazz n 1929 4 noiembrie Khertek Anchimaa-Toka politician sovietic n 1912 4 noiembrie Michael Crichton autor medic producător de film regizor de film american n 1942 8 noiembrie Bodil Aakre jurist norvegian n 1922 8 noiembrie Alexandru Chirnițchi muzician din Transnistria n 1956 8 noiembrie Pavel Chirău militar moldovean n 1952 12 noiembrie Mitch Mitchell muzician englez n 1946 14 noiembrie Ioan Lăcustă scriitor român n 1948 16 noiembrie Nikodimos Vallindras mitropolit grec n 1915 18 noiembrie Laurențiu Panaitopol matematician român n 1940 23 noiembrie Dumitru Ghițu fizician moldovean membru titular al Academiei de Științe a Moldovei n 1931 25 noiembrie William Gibson dramaturg dramaturg american n 1914 26 noiembrie Victor Toma inginer român n 1922 26 noiembrie Valentin Tașcu critic literar român n 1944 26 noiembrie Dan Enăchescu medic român ministru al sănătății n 1930 28 noiembrie Alan Abbott cricket englez n 1926 29 noiembrie Jørn Utzon arhitect danez n 1918 30 noiembrie Iulia Trancu-Iași scriitoare română n 1923 30 noiembrie Artur Silvestri cronicar literar român n 1953 Decembrie 1 decembrie Aurel Vernescu caiacist român dublu laureat cu bronz olimpic n 1939 2 decembrie Carlos María Abascal Carranza secretar mexican al Muncii n 1949 4 decembrie Forrest J Ackerman editor american n 1916 5 decembrie Anca Parghel cântăreață și profesoară de jazz din România n 1957 5 decembrie Ticu Dumitrescu om politic deținut politic din România n 1928 5 decembrie Alexei al II-lea patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse n 1929 6 decembrie Paul Niculescu-Mizil politician român n 1923 9 decembrie Ibrahim Dossey portar ghanez n 1972 12 decembrie Vasile Gorduz sculptor român n 1931 12 decembrie Tassos Papadopoulos al 5-lea președinte al Ciprului n 1934 15 decembrie Anghel Rugină economist american de origine română n 1913 16 decembrie Nikoła Karaklajić șahist sârb n 1926 16 decembrie Eugen Cizek istoric și filolog român n 1932 18 decembrie Conor Cruise O'Brien politician irlandez n 1917 20 decembrie Adrian Mitchell scriitor englez n 1932 21 decembrie Raluca Zamfirescu actriță română de teatru și film n 1924 24 decembrie Haralamb Zincă pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman scriitor român n 1923 24 decembrie Harold Pinter dramaturg englez n 1930 24 decembrie Samuel P Huntington politolog american n 1927 25 decembrie Eartha Kitt actriță americană n 1927 25 decembrie Ann Savage actriță actriță americană n 1921 28 decembrie Quentin C Aanenson pilot de vânătoare n 1921 30 decembrie Mircea Soțchi-Voinicescu actor moldovean de teatru și film n 1950 Dată necunoscută Alexandru Hanță critic literar român n 1931 Costache Lazăr medic român n 1919 Adelaida Mateescu inginer român n 1932 J T McIntosh scriitor scoțian n 1925 Pompiliu Macovei comunist român n 1911 Dimitrie-Doru Todericiu disident român n 1921 Valeriu Rusu lingvist și dialectolog român n 1935 Premii Nobel Medicină Françoise Barré-Sinoussi Harald zur Hausen Luc Montagnier Fizică Makoto Kobayashi Toshihide Maskawa Yoichiro Nambu Chimie Martin Chalfie Osamu Shimomura Roger Y Tsien Economie Paul Krugman Literatură Jean-Marie Gustave Le Clézio Pace Martti Ahtisaari Mari sărbători religioase 23 martie Paștele catolic 20 aprilie Paștele evreiesc 27 aprilie Paștele ortodox 9 octombrie Yom Kippur 28 octombrie Diwali 21 decembrie Hanukkah 25 decembrie Crăciunul Vezi și 2008 în literatură 2008 în teatru 2008 în cinematografie 2008 în sport Note Legături externe 23 decembrie 2008 Gândul 17 decembrie 2008 Andreea Dogar Evenimentul zilei 29 decembrie 2008 Rl Online România liberă 10 ianuarie 2009 Jurnalul Național 29 decembrie 2008 Jurnalul Național 26 ianuarie 2009 Florina Zainescu Jurnalul Național Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 24 martie 25 martie 26 martie 27 martie 28 martie 26 martie este a 85-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1642 Filosoful englez Thomas Hobbes partizan al Stuartilor și refugiat în Franța din 1640 a publicat cartea „Du citoyen Despre cetatean 1808 Carol al IV-lea al Spaniei a abdicat în favoarea fiului său Ferdinand al VII-lea 1812 Un cutremur a distrus Caracas Venezuela 1881 Domnitorul Carol I al Principatelor Române a fost proclamat primul rege al României 1895 A apărut la București până la 18 martie 1901 revista umoristică „Moș Teacă editată de Anton Bacalbașa 1926 Polonia și România au format o alianță 1942 Al doilea război mondial În Polonia la Auschwitz au ajuns primele prizoniere femei 1945 S-a încheiat bătălia de la Iwo Jima; pierderile japonezilor au fost de 22000 de soldați iar cele ale armatei SUA au fost de 4500 1953 Primul vaccin contra poliomielitei a fost pus la punct în Statele Unite de Dr Jonas Salk 1971 Pakistanul de Est și-a proclamat independența adoptând totodată numele de Bangladesh 1987 A fost semnată la Beijing declarația comună chino-portugheză prin care se stipula ca teritoriul Macao să fie retrocedat Chinei cu începere de la 20 dec 1999; astăzi insula este Regiunea Administrativă Macao 2000 Vladimir Putin a fost ales președintele Rusiei 2003 China a recunoscut că a disimulat epidemia de pneumonie atipică 2007 Prima ediție a Premiilor Gopo Nașteri 1516 Conrad Gesner naturalist elvețian supranumit "părintele istoriei naturale" d 1565 1554 Charles de Guise duce de Mayenne d 1611 1753 Benjamin Thompson fizician și inventator american cercetător în termie și fotometrie d 1814 1859 Alfred Edward Housman poet englez d 1936 1865 Cornelius Lott Shear botanist american d 1956 1868 Regele Fuad I al Egiptului d 1936 1874 Robert Frost poet american d 1963 1875 Max Abraham fizician german d 1922 1876 Prințul Wilhelm de Wied d 1945 1884 Wilhelm Backhaus pianist german d 1969 1893 Palmiro Togliatti politician italian d 1964 1894 Viorica Ursuleac soprană română d 1985 1904 Joseph Campbell scriitor și antropolog american d 1987 1904 Xenophón Zolótas economist grec prim ministru interimar d 2004 1905 Viktor Frankl neurolog și psihiatru austriac d 1997 1911 Tennessee Williams dramaturg american d 1983 1913 Paul Erdös matematician maghiar d 1996 1931 Mircea Ivănescu poet și traducător român d 2011 1931 Leonard Nimoy actor director poet fotograf și muzician american 1932 Ion Nicodim artist plastic român 1934 Alan Arkin actor american 1938 Anthony Leggett fizician englez 1940 James Caan actor american 1944 Diana Ross cântăreață americană 1945 Patrick Suskind prozator dramaturg scenarist elvețian 1948 Steven Tyler muzician american solistul trupei Aerosmith 1949 Principesa Margareta a României fiica regelui Mihai I al României 1951 Carl Wieman fizician american 1954 László Borbély politician român de etnie maghiară 1962 Iuri Ghidzenko cosmonaut rus 1968 James Jonas Iha chitarist al trupei Smashing Pupmkins 1971 Liviu Ciobotariu fotbalist și antrenor român 1973 Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu politician român 1973 Lawrence E Page Larry Page informatician american cofondator al societății Google 1974 Irina Spîrlea jucătoare română de tenis 1978 Alin Demeter Uzzi component al formației BUGMafia 1979 Nicolae Bănicioiu politician român 1981 Jay Sean cântăreț britanic Decese 1130 Sigurd I al Norvegiei n 1090 1212 Regele Sancho I al Portugaliei n 1154 1675 Ernest I Duce de Saxa-Gotha n 1601 1780 Karl I Duce de Brunswick-Wolfenbüttel n 1713 1797 James Hutton geolog scoțian n 1726 1814 Joseph-Ignace Guillotin medic revoluționar francez după care a fost numită ghilotina n 1738 1827 Ludwig van Beethoven compozitor german n 1770 1892 Walt Whitman poet american n 1819 1902 Cecil Rhodes unul dintre părinții fondatori ai Imperiului Britanic n 1853 1906 Prințesa Alexandrine a Prusiei soția ducelui Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin n 1842 1910 Auguste Charlois astronom francez n 1864 1913 Panait Cerna poet român n 1881 1920 Luís de Orléans-Braganza n 1878 1923 Sarah Bernhardt actriță franceză n 1844 1945 David Lloyd George prim-ministru al Regatului Unit n 1863 1959 Raymond Chandler scriitor american n 1888 1980 Roland Barthes eseist critic semiotician francez n 1915 1987 Henrieta Delavrancea arhitectă română fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea n 1897 1996 David Packard cofondator al societății Hewlett-Packard Tematică Bangladesh Ziua Independenței 1971 2011 A șasea zi internațională a Săptămânii de solidaritate cu popoarele în lupta contra rasismului și discriminării rasiale 21-27 martie Această săptămână comemorează o represiune polițistă sângeroasă la Sharpeville Africa de Sud în 1960 Sărbători mitice România prăznuirea Soborului arhanghelului Gavriil Note Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 2 aprilie 3 aprilie 4 aprilie 5 aprilie 6 aprilie 4 aprilie este a 94-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1081 Alexios I Comnenul devine împărat al Bizanțului luându-i locul lui Nikeforos al III-lea Botaneiates Începe astfel dinastia Comnenilor ai cărei reprezentanți vor conduce Imperiul Bizantin mai bine de un secol 1459 Tratat de pace între Ștefan cel Mare domn al Moldovei 1457–1504 și reprezentantul Poloniei Andrei Adrowasz Se prevedea încetarea stării de război între Moldova și Polonia îndepărtarea lui Petru Aron de la hotarele Moldovei recunoașterea suzeranității polone de către Ștefan 1581 După încheierea călătoriei în jurul lumii navigatorul englez Francis Drake este înnobilat de regina Elisabeta I a Angliei 1818 Congresul american a decretat arborarea unui steag cu câte o stea pentru fiecare stat al SUA 1841 William Henry Harrison moare de pneumonie și devine primul președinte al Statelor Unite care moare la birou și unul dintre președinții cu cele mai scurte mandate o lună de zile 1850 Domnitorul Grigore Alexandru Ghica a înființat Corpul Jandarmilor 1905 Un cutremur care a avut loc la Kangra India s-a soldat cu moartea a 370000 de oameni 1920 A fost realizat primul film românesc de desen animat „Păcală în Lună 1921 S-a înființat la București Institutul de seruri și vaccinuri „Dr Ion Cantacuzino 1939 Faisal al II-lea devine rege al Irakului 1944 Bombardament masiv al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului soldat cu mari distrugeri materiale și mii de morți 1945 Al doilea război mondial Teritoriul Ungariei a fost complet eliberat de sub ocupația fascistă de către trupele române și sovietice 1949 Douăsprezece națiuni Statele Unite Marea Britanie Franța Belgia Olanda Danemarca Italia Luxemburg Norvegia Islanda Canada și Portugalia semnează Tratatul Nord Atlantic creând NATO 1968 Martin Luther King Jr este asasinat de James Earl Ray la un motel din Memphis Tennessee 1968 Programul Apollo NASA lansează Apollo 6 1979 Președintele Zulfikar Ali Bhutto al Pakistanului este executat 1983 Prima misiune orbitală a navetei spațiale „Challanger STS-6 1997 A fost fondată echipa de fotbal Sheriff Tiraspol 2003 A fost inaugurat Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi din București Nașteri 186 Caracalla împărat roman 211-217 d 217 1785 Bettina von Arnim scriitoare germană d 1859 1819 Maria a II-a regină a Portugaliei d 1853 1835 John Hughlings Jackson neurolog englez d 1911 1846 Contele de Lautréamont scriitor francez d 1870 1858 Remy de Gourmont poet francez d 1915 1876 Maurice de Vlaminck pictor francez d 1958 1882 Kurt von Schleicher general și cancelar al Germaniei d 1934 1904 Aleksandr Afinoghenov dramaturg rus d 1941 1914 Marguerite Duras scriitoare franceză d 1996 1915 Vasile Florescu teoretician critic literar român d 1982 1931 Petru Anghel poet român 1932 Andrei Tarkovsky regizor rus de film d 1986 1932 Anthony Perkins actor american de teatru și film d 1992 1933 Ștefan Tapalagă actor român de teatru și film d 1994 1938 Aristide Buhoiu realizator TV scriitor român d 2006 1941 Viorel Savin dramaturg și critic literar român 1957 Aki Kaurismäki regizor finlandez 1968 Radu-Cătălin Drăguș politician român 1979 Heath Ledger actor australian d 2008 1987 Sami Khedira fotbalist german Decese 1284 Alfonso al X-lea al Castiliei n 1221 1292 Papa Nicolae al IV-lea n 1227 1588 Frederick al II-lea al Danemarcei n 1534 1617 John Napier matematician scoțian n 1550 1689 Arhiducesa Maria Anna Josepha de Austria n 1654 1761 Theodore Gardelle pictor elvețian n 1722 1774 Oliver Goldsmith scriitor englez n 1728 1817 André Masséna general și mareșal francez d 1758 1825 Karl Ludwig Prinț de Hohenlohe-Langenburg n 1762 1841 William Henry Harrison al 9-lea președinte al Statelor Unite n 1773 1870 Heinrich Magnus chimist și fizician german n 1802 1919 William Crookes chimist și fizician englez n 1832 1923 John Venn matematician britanic n 1834 1929 Carl Benz inginer german n 1844 1930 Victoria de Baden soția regelui Gustaf al V-lea al Suediei n 1862 1932 Wilhelm Ostwald chimist german laureat Nobel n 1853 1942 Gheorghe Adamescu istoric literar român membru al Academiei Române n 1869 1953 Regele Carol al II-lea rege al României 1930-1939 n 1893 1961 Simion Stoilov matematician român membru al Academiei Române n 1887 1968 Martin Luther King Jr militant pentru drepturile negrilor n 1929 1972 Gheorghe Atanasiu fizician român n 1893 1976 Harry Nyquist inginer electrotehnist și fizician american de origine suedeză n 1889 1983 Gloria Swanson actriță americană n 1899 1987 CL Moore acriitoare americană n 1911 1991 Max Frisch romancier și dramaturg elvețian n 1911 1992 Vintilă Horia scriitor român n 1915 2013 Roger Ebert critic de film și scenarist american n 1942 Sărbători În calendarul romano-catolic Sf Isidor din Sevilla Episcop și învățător al Bisericii cca 560-636 Paștele romano-catolic în 2010 Legături externe Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 2 noiembrie 3 noiembrie 4 noiembrie 5 noiembrie 6 noiembrie 4 noiembrie este a 308-a zi a calendarului gregorian și a 309-a zi în anii bisecți Evenimente 1520 După victoria sa asupra regentului suedez Sten Sture cel Tânăr regele danez Christian al II-lea este încoronat rege al Suediei Adepților lui Sten Sture li s-a promis o amnistie generală 1576 În Războiul de optzeci de ani după ce soldații spanioli timp îndelungat nu au fost plătiți de Regele Philipp al II-lea încep prădarea orașului belgian Anvers 1677 Viitoarea Maria a II-a a Angliei s-a căsătorit cu William de Orania Mai târziu ei vor domni ca William și Mary 1852 Contele Camillo de Cavour a devenit prim-ministru al Regatului Sardinia-Piemont în jurul căruia s-a cristalizat ulterior statul italian unit 1856 În Galați începe prima conferință a puterilor europene care consultantă problemele de navigație pe Dunăre și care înființează Comisia Statelor alăturate Dunării 1862 Inventatorul american Richard Gatling brevetează mitraliera 1869 A apărut primul număr al reputatei reviste științifice Nature 1873 Americanul John B Beers a patentat prima coroană dentară din aur 1873 Americanul Anthony Iske a patentat mașina de tăiat carne în felii 1879 A fost patentată prima casă de marcat de către James J Ritty din Dayton Ohio 1890 S-a dat în folosință City and South London Railway prima linie de metrou din lume și prima linie a metroului londonez 1899 Este publicată cartea lui Sigmund Freud Interpretarea viselor 1921 Primul ministru japonez Hara Takashi este asasinat la Tokyo 1922 Exploratorul englez Howard Carter a descoperit mormântul lui Tutankamon în Egipt 1938 George Enescu a terminat "Suita a III-a" "Săteasca" 1948 Lui TS Eliot i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură 1956 Invadarea Ungariei de către tancurile sovietice și instalarea guvernului contrarevoluționar condus de János Kádár; revoluția maghiară a fost declanșată la 23 octombrie iar luptele au durat pâna la 14 noiembrie 1966 Inundații în Veneția și Florența Aproape un milion de volume din colecția de la Biblioteca Națională documente de la Arhiva de Stat tablouri au fost acoperite de apă 1979 Ambasada americană din Teheran a fost ocupată de militanți iranieni care au luat ostatice 90 de persoane 1980 Republicanul Ronald Reagan devine cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite 1995 Premierul israelian Ițhak Rabin a fost asasinat la Tel Aviv în cursul unui miting politic premergător alegerilor 2008 Democratul Barack Obama a fost ales drept cel de-al 44-lea președinte al Statelor Unite primul de culoare Nașteri 1470 Eduard al V-lea rege a Angliei pentru 11 săptămâni în anul 1483 1575 Guido Reni pictor italian d 1642 1590 Gerrit van Honthorst pictor olandez d 1656 1631 Mary de Orange fiica regelui Carol I al Angliei și mama regelui William al III-lea al Angliei d 1660 1650 William al III-lea al Angliei d 1702 1872 Barbu Știrbey om politic român președinte al Consiliului de Miniștri d 1946 1884 Prințesa Elena a Serbiei d 1962 1890 Klabund Alfred Henschke scriitor german d 1928 1900 Lucrețiu Pătrășcanu jurist om politic român ministru al Justiției în perioada 1944-1948 d 1954 executat 1900 Luigi Lucioni pictor italian d 1988 1901 Spyridon Marinatos arheolog grec d 1974 1902 Otto Bayer chimist german d 1982 1903 Ion Vasilescu compozitor român d 1960 1908 Sir Joseph Rotblat fizician polonez-evreu-britanic laureat al Premiului Nobel 1995 1916 Ruth Handler inventator american Printre produsele pe care le-a patentat se află celebra păpușa Barbie d 2002 1918 Art Carney actor american d 2003 1919 Martin Balsam actor american d 1996 1922 Benno Besson regizor de teatru și tatăl Katharinei Thalbach d 2006 1923 Fredy Heineken magnatul cunoscutei firme de bere olandeză Heineken d 2002 1930 Doris Roberts actriță americancă 1931 Bernard Francis Law arhiepiscop de Boston și cardinal 1932 Thomas Klestil președinte austriac d 2004 1933 Volker Kühn regizor german 1933 Charles K Kao inginer britanic de origine chineză laureat Nobel 1943 Marlène Jobert actriță franceză 1946 Laura Bush soția președintelui George W Bush președintele Statelor Unite ale Americii 1946 Robert Mapplethorpe fotograf american d 1989 1947 Bettina Wegner textieră germancă 1948 Amadou Toumani Touré președintele republicii Mali 1951 Traian Băsescu politician român președinte al României 1956 James Honeyman-Scott muzician britanic Pretenders d 1982 1961 Ralph Macchio actor american 1969 PDiddy rapper american 1972 Luis Figo fotbalist portughez Decese 1465 Maria Oltea mama lui Ștefan cel Mare n c 1405-1407 1847 Felix Mendelssohn compozitor evreu-german n 1809 1854 Anton Pann poet compozitor de muzică religioasă și profesor de muzică român 1880 Étienne Mulsant entomolog și ornitolog francez n 1797 1893 Pierre Tirard politician francez al 54-lea prim-ministru al Franței n 1827 1924 Gabriel Fauré compozitor francez n 1845 1956 Maria Filotti actriță română n 1883 1970 Tudor Mușatescu dramaturg și romancier român n 1903 1994 Sam Francis pictor american n 1923 1995 Ițhak Rabin prim ministru al Israelului laureat al Premiului Nobel asasinat n 1922 1995 Gilles Deleuze filosof francez suicid n 1925 Sărbători Sfântul Carlo Borromeo calendarul romano-catolic Cuviosul Ioanichie cel Mare; Sfinții Mucenici Nicandru episcopul și Ermeu preotul calendarul ortodox si greco-catolic Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 2 octombrie 3 octombrie 4 octombrie 5 octombrie 6 octombrie 4 octombrie este a 277-a zi a calendarului gregorian și a 278-a zi în anii bisecți 88 de zile până la sfârșitul anului Evenimente 1209 Otto al IV-lea este încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Inocențiu al III-lea 1332 Scrisoare emisă de Cancelaria papală de la Avignon care atestă existența claselor sociale în Moldova de S–V menționând "puternicii acelor locuri" 1582 Papa Grigore al XIII-lea aplică Calendarul gregorian în Italia Polonia Portugalia și Spania; 4 octombrie a acestui an devine 15 octombrie 1745 Francisc I Împărat Roman soțul Mariei Tereza este încoronat ca rege la Frankfurt am Main 1824 Mexic adoptă o nouă constituție și devine republică 1830 Crearea statului Belgia după separarea de Olanda 1853 Începe războiul Crimeii 1853–1856 Țările Române devin teatru de ocupație și confruntări militare 1883 Primul Orient-Express având ruta Paris Varna Bulgaria 1888 Germania concesionează construirea căii ferate dintre Haidar Pașa și Izmir 1895 A fost organizat primul turneu de golf la Newport Rhode Island 1929 Sub directoratul lui Liviu Rebreanu se inaugurează Studioul Teatrului Național din București cu "Mușcata din fereastră" piesa lui Victor Ioan Popa 1940 Al doilea război mondial Întâlnirea dintre Hitler și Mussolini de la Brennero 1957 Sputnik 1 primul satelit artificial al Pământului a fost lansat pe orbită de o rachetă R-7 Semiorka de la cosmodromul Baikonur din RSS Kazahă URSS 1960 Statele Unite au lansat în spațiu "Courrier IB" primul satelit folosit în telecomunicații 1963 În fața Organizației Națiunilor Unite împăratul etiopian Haile Selassie a ținut un discurs în numele Africii în deplină legitimitate cu câteva săptămâni înainte se înființase Organizația Unității Africane OUA Un pasaj din discurs a fost folosit mai târziu 1976 de către cântărețul și compozitorul jamaican Bob Marley pentru piesa War 1965 Papa Paul al VI-lea ajunge la New York devenind primul suveran pontif care vizitează Statele Unite Va ține un discurs la ONU în care va pleda pentru pace în condițiile escaladării Războiului din Vietnam 1990 Dezvoltatorul de software Richard Stallman a înființat Free Software Foundation pentru promovarea software-ului liber 2000 Văduva lui John Lennon Yoko Ono a inaugurat într-o zonă de la periferia orașului Tokio primul muzeu consacrat în exclusivitate legendarului component al formației Beatles Muzeul conține cca 130 de obiecte care au aparținut marelui cântăreț între care și un jurnal care conține poezii și schițe 2006 După o perioadă de câteva luni de interimat Serviciul Român de Informații are un nou director în persoana lui George Maior un politician român membru al PSD Claudiu Săftoiu fostul consilier al președintelui României Traian Băsescu este numit director al Serviciului de Informații Externe român 2010 Accidentul de la uzina de aluminiu din Ajka vestul Ungariei s-a soldat cu cel puțin 9 persoane decedate și 122 rănite Lichidul toxic a ajuns în Dunăre pe data de 7 octombrie 2010 poluând considerabil apele fluviului Nașteri 1160 Alys Contesă de Vexin fiica lui Louis al VII-lea al Franței d 1220 1289 Regele Louis al X-lea al Franței d 1316 1550 Carol al IX-lea al Suediei d 1611 1585 Anna de Austria împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman d 1618 1626 Richard Cromwell Lord Protector al Angliei Scoției și Irlandei fiul lui Oliver Cromwell d 1712 1814 Jean-François Millet pictor francez d 1875 1822 Rutherford B Hayes politician american al 19-lea președinte al Statelor Unite d 1893 1841 Maria Sofia de Bavaria soția regelui Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii d 1925 1859 George Cosmovici compozitor român d 1927 1873 Gheorghe Țițeica matematician român membru vicepreședinte și secretar general al Academiei Române d 1939 1895 Buster Keaton comic cunoscut drept "omul care nu râde niciodată" d 1966 1916 Vitali Ghinzburg fizician rus laureat al Premiului Nobel d 2009 1921 Valeriu Munteanu filolog și lexicograf român d 1999 1924 Charlton Heston actor american d 2008 1928 Alvin Toffler jurnalist și autor american 1931 Richard Rorty filosof american d 2007 1934 Mircea Albulescu actor român de teatru și film 1938 Kurt Wüthrich chimist elvețian laureat Nobel 1942 Jóhanna Sigurðardóttir al 24-lea prim-ministru al Islandei 1943 Florian Pittiș actor român de teatru și film d 2007 1946 Susan Sarandon actriță americană 1954 Nicolae Bara politician român 1956 Christoph Waltz actor austriac 1976 Alicia Silverstone actriță americană 1978 Marius Manole actor român de teatru 1977 Cabral Ibacka actor român 1984 Lena Katina cântăreață rusă tATu și Neposedi Decese 1052 Vladimir al Novgorodului n 1020 1250 Herman al VI-lea Margrav de Baden n 1226 1669 Rembrandt pictor olandez n 1606 1851 Manuel de Godoy Prinț al Păcii politician spaniol prim-ministru al Spaniei n 1767 1904 Frédéric Bartholdi sculptor francez n 1834 1935 Jean Béraud pictor francez n 1849 1947 Max Planck fizician german laureat al Premiului Nobel n 1858 1970 Janis Joplin cântăreață americană n 1943 2002 André Delvaux cineast francez n 1926 2006 Traian Ionescu fotbalist și antrenor român n 1923 Sărbători în calendarul ortodox Hierotheos episcop al Atenei d sec I în calendarul romano-catolic Francisc de Assisi călugăr d 1226 în calendarul lutheran Rembrandt van Rijn pictor d 1669 în calendarul anglican Francisc de Assisi călugăr d 1226 Lesotho Ziua Independenței 1966 Ziua Internațională a Animalelor Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 5 octombrie 6 octombrie 7 octombrie 8 octombrie 9 octombrie 7 octombrie este a 280-a zi a calendarului gregorian și a 281-a zi în anii bisecți 85 de zile până la sfârșitul anului Evenimente 1571 Bătălia de la Lepanto Flota unită a Spaniei Maltei Veneției Genovei și Ducatului de Savoia organizată de Papa Pius al IV–lea zdrobește flota turcă 1698 Decizia Sinodului de la Alba Iulia de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica Romei 1763 Regele George al III-lea al Marii Britanii emite o proclamație regală prin care în teritoriile de la nordul și vestul munților Allegani era intrezisă colonizarea Documentul se dorea a fi un pas spre stabilizarea relațiilor dintre englezi și indienii din această parte a Americii de Nord după treminarea Războiului de șapte ani 1769 James Cook descoperă Noua Zeelandă 1776 Prințul Moștenitor Pavel al Rusiei se căsătorește cu Sophie Dorothea de Württemberg 1777 Bătălia de la Saratoga Armata colonială americană îi învinge pe englezi 1840 Willem al II-lea devine rege al Țărilor de Jos 1857 În cadrul Adunării ad–hoc a Moldovei Mihail Kogălniceanu prezintă Proiectul de rezoluție care cuprindea "dorințele fundamentale" ale românilor moldoveni arătând că "dorința cea mai mare" este Unirea Principatelor într–un singur stat 1870 Războiul franco-prusac – Atacul de la Paris Leon Gambetta fuge de la Paris într-un balon 1866 A apărut la București periodicul politic și literar "Dacia Română" 1883 S-a inaugurat Castelul Peleș 1919 Ia ființă compania Koninklijke Luchtvaart Maatschappij KLM Este cea mai veche încă operativă companie aviatică 1949 Zona de ocupație sovietică din Germania devine Republica Democrată Germană 1950 Armata Populară din China începe cu ocupația Tibetului 1952 Modelul de cod de bare realizat de Woodland și Silver a început să fie folosit ca model general de indentificare a produselor 1967 Revoluționarul marxist Che Guevara a fost capturat lângă La Higuera Bolivia 1970 Nationalpark Bayerischer Wald se va deschide primul parc național din Germania 1975 RDG și URSS semnează Tratatul de prietenie cooperare și ajutor reciproc 1985 A fost deturnată nava italiană Achille Lauro aflată în croazieră pe Marea Mediterană cu peste 400 persoane la bord de membrii organizației "Frontul pentru Eliberarea Palestinei" 1993 România a fost primită la Consiliul Europei în urma solicitării din 21 martie 1990 2000 Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o rezoluție care condamnă utilizarea "excesivă a forței" împotriva palestinienilor de către Israel Statele Unite s-au abținut de la vot 2001 Forțele militare americane și cele britanice au declanșat ofensiva asupra guvernului taliban și a teroriștilor din gruparea Al-Qaeda 2003 În California alegătorii au votat pentru demiterea guvernatorului Gray Davis și l-au ales drept nou guvernator pe Arnold Schwarzenegger 2004 Regele Norodom Sihanouk al Cambodgiei abdică și este înlocuit de fiul său Norodom Sihamoni Nașteri 1471 Frederic I al Danemarcei d 1533 1589 Arhiducesa Maria Madalena de Austria Mare Ducesă de Toscana d 1631 1748 Carol al XIII-lea al Suediei d 1818 1885 Niels Bohr fizician danez laureat al Premiului Nobel n 1962 1886 Romulus Cândea istoric român membru corespondent al Academiei Române d 1973 1900 Heinrich Himmler politician german d 1945 1910 Eusebiu Camilar prozator poet și traducator român d 1965 1923 Alexandru Jebeleanu poet român d 1995 1931 Desmond Tutu episcop sud-african de culoare laureat al Premiului Nobel 1935 Thomas Keneally scriitor australian 1939 Michael Markel scriitor german de origine română 1940 Sergiu Cioiu actor și cântăreț român 1946 Valeria Bufanu atletă română 1952 Vladimir Putin politician rus al 4-lea președinte al Rusiei 1953 Tico Torres baterist american Bon Jovi 1954 Diana Lupescu actriță română de teatru și film 1955 Yo-Yo Ma violoncelist franco-american 1959 Simon Cowell om de afaceri și producător englez creatorul emisiunilor The X Factor și Britain's Got Talent 1968 Luminița Anghel interpretă română de muzică ușoară 1968 Thom Yorke interpret britanic de muzică rock Radiohead și Atoms for Peace 1973 Dida fotbalist brazilian 1978 Alesha Dixon cântăreață textieră și model britanic 1979 Simona Amânar gimnastă română Decese 1637 Victor Amadeus I Duce de Savoia n 1587 1849 Edgar Allan Poe scriitor poet american n 1809 1903 Rudolf Lipschitz matematician german n 1832 1939 Harvey Williams Cushing chirurg și neurolog american n 1869 1946 Emanoil Bucuța Emanoil Popescu scriitor român membru corespondent al Academiei Române n 1887 1968 Emil Petrovici lingvist român membru al Academiei Române n 1899 1988 Ștefan Lupașcu filosof francez de origine română n 1900 2006 Anna Politkovskaia scriitoare și jurnalistă din Rusia militantă pentru respectarea drepturilor omului n 1958 2014 Siegfried Lenz scriitor german n 1926 Sărbători Sf M Mc Serghie și Vah; Sf Sfințiți Mc Iulian Chesarie și Polihronie calendar ortodox Ziua Mondială a Muncii Decente Ai Enma este un personaj ficțional și protagonist din seria anime și manga Jigoku Shoujo Entitate cu un trecut tragic este cea care finalizează acțiunile de răzbunare ale clienților eiThe Year in Television 2009 A Catalog of New and Continuing Series De Vincent Terrace pagina 71< ref> Începutul activității de Fată a Iadului a început cu primul ei act de răzbunare asupra sătenilor care au îngropat-o de vie; ceea ce face ea ca și Fata Iadului este o pedeapsă de 400 de ani Ai trăiește împreună cu bunica sa și asistenții într-un tărâm aflat în crepuscul etern Prin intermediul unui calculator vechi Ai primește numele clienților care au scris pe site și îi răzbună cu ajutorul asistenților ei Wanyūdō Ren Ichimoku și Hone Onna Modul de operare al Fetei Iadului constă în întâlnirea cu clientul care îi solicită ajutorul predarea păpușii cu sfoara roșie prezentarea instrucțiunilor necesare îndeplinirii sarcinii sale dar și consecințele înfăptuirii actului de răzbunare Ea apare în toate cele trei sezoane din "Jigoku Shoujo" deși pare să aibe un rol mai mic în cea mai mare parte din "Jigoku Shoujo Mitsuganae" În versiunea originală Ai este exprimată de Mamiko Noto iar în dublajul din engleză de Brina Palencia și apoi de Andrea Kwan Ea este jucată de Sayuri Iwata în seria live-action În mod ironic se poate spune că ea are de asemenea o parte antagonistă în același timp asta din cauza naturii sale și a sarcinii sale și datorită faptului că ea se opune chiar și de cei care încearcă să o oprească pentru o cauză bună Descriere Personalitate și înfățișare Ai are părul lung și negru care-l poartǎ mereu despletit ochi rubinii piele palidă; ochii ei erau căprui când era vie însă au devenit roșii când sătenii au îngropat-o de vie De obicei este văzută purtând seifuku uniforma de marinar însă întotdeauna poartă un kimono cu motive florale atunci când răzbună o anumită persoană Kimono-ul ei tinde să-și schimbe stilul subtil odată cu fiecare sezon Când își face apariția Ai este la început tăcută și serioasă fără a-și dezvălui emoții Ea pare să vorbească doar atunci când este nevoie și rareori vorbește doar de dragul de a vorbi Chiar și atunci când nu vorbește de dragul ei acesta este de obicei ceva ce crede că este necesar ca cineva să știe sau să corecteze pe cineva acolo unde este nevoie În cea mai mare parte ea face acest lucru probabil pentru că ea s-a ocupat incredibil de mult și s-a obișnuit Mai târziu Wanyuudou afirmă că ea încă are sentimente însă nu și le poate exprima în mod puternic lucru indicat ulterior de ordinul Păianjenului de a-și închide inima În sezonul 2 Ai devine mult mai expresivă și dezvăluie mai multe emoții interacționând mai mult cu victimele și clienții ei Ea arată un semn al victoriei "V este pentru Victorie" în fața unei victime pentru a o batjocori înainte să meargă în Iad Totodată a fost observată citind o revistă de modă în timp ce asistenții ei îi urmăresc clientul și și-a arătat îngrijorarea pentru o mamă care s-a sinucis pentru ca fiica acesteia să nu fie nevoită să meargă în Iad Istorie Cândva Ai era o tânără normală ce trăia într-un sat îndepărtat aflat lângă munți Ea era chinuită de săteni pentru că era diferită iar singurul ei prieten era Sentarou vărul acesteia La vârsta de 7 ani ea a fost aleasă să fie sacrificată Zeului Muntelui însă a fost scăpată când părinții ei au ascuns-o între munți unde doar Sentarou o putea vizita pentru a-i aduce mâncare Până la urmă a fost descoperită și readusă în sat unde ea și părinții ei au fost aruncați într-o groapă pentru a fi sacrificați Au fost îngropați de vii Sentarou fiind cel care a aruncat prima lopată de pământ; pământul îi lovise ochii făcându-i astfel roșii Ulterior ea va ieși din mormânt și va începe să se răzbune arzând satul întreg datorită urii sale Datoria ei de îndeplinire a răzbunării oamenilor și trimiterea lor în Iad este o pedeapsă care a fost îndeplinită pentru 400 de ani după acel incident Un păianjen care ulterior s-a dovedit a fi Stăpânul Iadului i-a dat o nouă viață și făcuse un pact cu ea; în schimbul formei sale nemuritoare ea nu poate intra în Iad și trebuie să rămână pe malurile Iadului fiind corespondentul urii și răzbunării oamenilor Pentru ca aceasta să poată îndeplini sarcinile Stăpânul Iadului i-a cerut să uite de propria ură să se detașeze de sentimentele celorlalți și să fie doar un observator al celor ce se întâmplă Dacă nu ispășea această pedeapsă sufletele celor iubiți de Ai ar fi rătăcit pentru eternitate în Iad Neavând de ales Ai a acceptat condițiile Păianjenului și a devenit Fata Iadului Abilități Ca Fata Iadului Ai Enma are diferite abilități de natură supranaturală Atac energetic Ai a dezvăluit abilitatea de a emite raze mari letale de energie neagră Aceasta a fost indicată când s-a întâlnit cu membrii familiei Shibata atunci când i-au reamintit trecutul tragic Teleportare De-a lungul seriilor Ai apare de nicăieri de obicei când își întâlnește clienții Inducerea morții După ce victimele ei sunt terorizate cu iluziile acesteia Ai îi omoară instant pe măsură ce modelele florale de pe kimono-ul ei vin peste victimă Victima pare să dispară sau să fie disipată Invulnerabilitate Ai nu poate fi rănită până la un anumit nivel ca și în momentul când Gilles a lovit-o de pereți telekinetic; totodată când acesta a incendiat-o Ai avea o privire indiferentă și nu indica faptul că suferă datorită focului Totuși când a trimis-o pe Yuuna Serizawa în Iad a fost lovită în stomac și pare să fi simțit durerea continuând astfel până spre finalul episodului Acest lucru poate fi contra-argumentat pentru că pur și simplu s-a întâmplat cu ajutorul corpului lui Yuzuki Posedare Când Ai a fost "moartă" aceasta posedase corpul lui Yuzuki Mikage pentru a avea un vasal în scopul îndeplinirii datoriei sale de Fată a Iadului însă mai târziu când Poarta Iadului a fost deschisă pentru un timp datorită Festivalului Celor 6 Lanterne ea părăsește corpul lui Yuzuki și pare aparent "înviată" Creare de iluzii Înainte să ia o victimă în Iad Ai adesea creează iluzii pentru a-și teroriza țintele De asemenea creează iluzii când dorește să o convingă pe Tsugumi Shibata să-și trimită tatăl în Iad Retrospecția și Prevestirea Ai posedă abilitatea de a indica viitorul unei acțiuni de ranchiună după cum îi arătase lui Yuzuki Mikage în episodul 16 din Mitsuganae sau trecutul unei persoane cum îi arătase trecutul clientului ei în sezonul 2 Totuși această abilitate este limitată la un anumit nivel Ai nefiind abilă să prezică confruntarea ei cu Băiatul Iadului Gilles de L'enfer Înviere Când a fost îngropată de săteni ea s-a "ridicat" din lumea morților pentru a-și incendia satul De asemenea în timpul Festivalului celor 6 lanterne unde Poarta Iadului a fost deschisă temporar ea părăsește corpul lui Yuzuki și pare să fie reînsuflețită Pirokinezie Ai incendiase întreg satul cu o singură mișcare a mâinii De asemenea Ai distrusese templul contruit de Sentaro cu o lovitură explozivă ucigând preotul din interiorul său Se pare că Ai creează foc sau poate își menține capacitatea de a crea foc numai atunci când ea devine de obicei evocată emoțional cu furie Trivia Este ironic faptul că numele său se traduce Ai dragoste și Enma judecător al Lumii Interlope Cu toate acestea o a doua traducere în numele lui Ai este "complice" ceea ce denotă rolul asistenților săi Pentru că primul ei nume este scris în kanji sensul său adevărat rămâne ambiguu A fost lăsat să se înțeleagă că Ai și Sentarou au avut sentimente romantice unul față de celălalt Ai s-a dovedit a fi capabiă să cânte la flaut deși l-a utilizat o singură dată lucru care s-a întâmplat înainte de a trimite pe cineva în iad a ridicat îndoieli cu privire la faptul că a fost doar o iluzie Note Bibliografie The Year in Television 2009 A Catalog of New and Continuing Series De Vincent Terrace Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alegerile pentru postul de bașcan al Găgăuziei au avut loc în data de 22 martie 2015 în cadrul autonomiei Gagauz-Yeri din sudul Republicii Moldova În urma acestora a fost ales guvernatorul regiunii autonome bașcanul pentru o perioadă de 4 ani Efectuarea alegerilor Adunarea Populară a luat decizia cu privire la petrecerea alegerilor în cadrul ședinței extraordinare din 27 decembrie 2014 Cel de-al doilea tur de scrutin dacă ar fi fost necesar s-ar fi organizat pe 5 aprilie 2015 În cadrul aceleeași ședințe Adunarea Populară a Găgăuziei a făcut modificări în legislația privind alegerea bașcanului Potrivit modificărilor operate candidații pentru funcția de bașcan au fost nevoiți să prezinte cel puțin 5000 de semnături în susținerea lor dar nu mai mult de 6000 Votul s-a făcut cu aplicarea ștampilei „Seçtim am ales La 23 februarie 2015 buletinele de vot au fost aprobate de către Comisia Electorală Centrală din Găgăuzia Numele candidatului electoral va fi amplasat pe foaie în conformitate cu numărul extras în urma tragerii la sorți „Buletinele vor fi tipărite în trei limbi Consiliile locale vor scrie cereri prin care vor solicita numărul de buletine de vot necesare și ulterior acestea vor fi tipărite în găgăuză română și rusă a afirmat Valentin Cara președinte CEC Găgăuzia Candidați Conform rapoartelor de până la 19 februarie cel mai mult a cheltuit pe campania electorală candidatul independent Irina Vlah circa 145000 de lei Ea este urmată de Alexandr Stoianoglo cu circa 50000 de lei Ruslan Garbalî – circa 40000 de lei și Nicolai Dudoglo – circa 21000 de lei Restul candidaților au avut cheltuieli nesemnificative sau nu le-au avut deloc Rezultate preliminare Prezența la vot Referințe Legături externe Jurnal TV Accesat la 16022015 Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Alpii Apuseni germ "Westalpen" sunt despărțiți la este de Alpii Răsăriteni prin linia linia care unește lacul Constanța de-a lungul Rinului peste pasul Splügenpass ital Passo dello Spluga 2113 m cu Lacul Como În comparație cu Alpii Răsăriteni Alpii Apuseni sunt mai înalți Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc 4810 m Alpii Apuseni sau Occidentali se află în Italia Franța și Elveția ei se împart în Alpii Ligurici Alpii Maritimi Alpii Cotici Alpii Dauphiné Alpii Graici Alpii Pennini Alpii Bernezi Alpii Lepontini Alpii Glarus Alpii Elvețieni de Nord-Est Animax în japoneză アニマックス Animakkusu a fost o televiziune japoneză creată și deținută de compania Sony Pictures Entertainment dedicată Anime-urilor și a animațiilor japoneze Sediul firmei se regăsește în Minato Tokio Japonia Televiziunea operează în Japonia Taiwan Hong Kong Coreea de Sud America Latină Asia de Sud-Est Asia de Sud și cel mai recent în Europa difuzează din Europa Centrală începând din iulie 2007 și în Germania din iunie 2007 Animax este cea mai mare rețea dedicată transmiterii anime-urilor Animațiile de pe Animax sunt subtitrate în limba română și sunt create în Japonia Oricum din 2009 a început să difuzeze și programe cum ar fi Reality-Show-uri și seriale americane care nu au legătură cu Japonia și Anime-urile Animax s-a închis în data de 31 martie 2014 În locul acestuia a fost introdus programul pentru adolescenti C8 la data de 1 aprilie 2014 Istoric Versiunea japoneză A fost lansată pe 20 mai 1998 cu sediul în Minato Tokyo Japonia și condusă de Masao Takiyama și Yoshiro Kataoka Din Octombrie 2009 a început să aibă și o versiune HD în Japonia dar și în alte țări din sud-estul Asiei În afară de Sony Pictures Entertainment Animax este deținut și de alte companii cum ar fi Sunrise Inc Toei Animation TMS Entertainment și NAS Multe celebrități și personalități au apărut pe Animax cu propriile lor programe Natsuki Katō fiind doar una dintre numeroși Naratorii postului sunt vocile lui Yukari Tamura și Kōsuke Okano iar din Octombrie 2007 și Sayuri Yahagi Animax organizează diverse competiții în Japonia cu teme din Anime-uri cum ar fi Animax Taishō Scriptwriting Competition și Animax Anison Grand Prix Anime Song Music Competition Printre evenimentele organizate se mai numără și anualul Animax Summer Fest un concert live ținut în fiecare an cu diverse formații muzicale japoneze artiști și actori pentru a performa pentru public de regulă ținut la Zepp Tokyo Animax pe lângă rețeaua de televiziune operează și un serviciu de televiziune prin telefonie mobilă În Februarie 2007 Animax a anunțat că va lansa un serviciu de televiziune prin telefonie mobilă prin rețeaua companiei MOBAHO! A fost lansat în Aprilie 2007 programele difuzate putând fi văzute de abonații companiei de telefonie mobilă Logo Primul logo al acestui canal era un cerc turtit în care scria cu albastru Animax Jumătatea dreaptă era colorată în verde iar cealaltă era colorată cu albastru deschis Al doilea logo era doar un cerc turtit în care înăuntru scria cu albastru Animax Al treilea logo este complet diferit S-a renunțat la cerc mărimea scrisului este mai mare și stilul e puțin schimbat Culorile celui de-al treilea logo variază de la țară la țară În România A+ A+ a fost lansat în anul 2004 de către IKO Entertainment Original A+ se voia a fi un canal de filme de acțiune dar această idee a fost pierdută IKO mai avea în România canalul Minimax Cele 2 canale au fost partajate Minimax începea de la ora 0600 La ora 2000 intra Animax cu un avertisment Primul serial cu care intra A+ de la ora 2000 la ora 2025 era destul de copilăros gen Hello Kitty sau Kaleido Star după aceea de la ora 2025 era difuzat un serial mai matur în dreapt jos apărea semnul 12 ca și Inuyasha sau Yu Yu Hakusho continuându-se cu următorul episod din acel serial până la 2050 De la 2115 apărea un anime de tip seinen ca și Cowboy Bebop sau Blood+ Lansarea lui Animax În România a luat locul canalului A+ deținut de IKO Entertainment pe data de 2 iulie 2007 În prezent toate programele sale sunt subtitrate 100% în limba română Canalul emite de la ora 2000 până la 0200 în partaj cu canalul Minimax Animax s-a inchis in Romania pe data de 31032014in locul lui urmand sa apara postul C8 Anime-uri difuzate în prezent Hello Kitty Naruto Bleach Dragon Ball GT Vampire Knight Kilari Iron Man IGPX Dragon Ball Z Kai Sailor Moon Seriale și Reality Show-uri difuzate în prezent Imbatabil Banzuke Vrăjitoarele din Oz The Amazing Race Asia Cronicile Heavy Metal din 7 ianuarie Doctor Who 90210 Un varcolac adolescent Destinatii exotice Aventuri in bikini Vanatorii de fantome Anime-uri difuzate în trecut Kiddy Grade Nodame Cantabile Nana Wolverine Death Note Chrono Chrusade Fullmetal Alchemist Dino King Hellsing Blood+ Yu Yu Hakusho Inuyasha Honey & Clover Blue Gender Ghost Stories Ayakashi Ayashi Cowboy Bebop Detective Conan Full Metal Panic Kaleido Star Trigun Kyoro Chan Kamichu! Slayers Jigoku Shoujo Legături externe http wwwanimaxtvcz http wwwanimaxtvde http huanimaxtvcom http wwwanimaxtvro http wwwanimaxes Anime din cuvântul japonez アニメ anime la rândul lui o abreviere a cuvântului englez animation însemnând animație pluralul corect fiind anime-uri reprezintă orice film de animație produsă în Japonia sau originară din aceastaAnime essentials every thing a fan needs to know De Gilles Poitras pagina 7< ref> La originea acestui gen stau benzile desenate japoneze numite manga< ref> Cu toate că anime-ul este considerat uneori în mod eronat un "gen" precum comedia drama etc în realitate este o formă de artă care include toate genurile întâlnite în literatură și cinema În Japonia filmele de animație sunt foarte îndrăgite semnificativ fiind faptul că în anul 2001 filmul anime Spirited Away Sen to Chihiro no Kamikakushi a întrecut filmul TitanicAnime explosion! the what? why? & wow! of Japanese animation De Patrick Drazen pagina 277< ref> Inițial anime-urile erau desenate manual însă în ultimii ani tehnicile asistate de calculator practic s-au generalizat Tehnicile anime sunt utilizate în seriale televizate producții cinematografice și video jocuri pentru computer publicitate etc În ce privește conținutul formatul anime este utilizat în toate genurile ficționale Istorie Începutul secolului al XX-lea a marcat dezvoltarea proiectelor anime odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franța Germania Statele Unite ale Americii și Rusia< ref> Ecranizarea celui mai vechi anime Namakura-gatana An Obtuse Sword a avut loc în 1917Anime essentials every thing a fan needs to know De Gilles Poitras pagina 16< ref>; filmul cu durata de două minute prezintă un samurai care a fost păcălit să cumpere o sabie ruginită Acesta încearcă să atace trecătorii pentru a examina capacitățile sabiei însă oamenii săraci s-au luptat cu el și l-au doborât< ref> Anul 1930 devine anul când animația devine alternativa narării comparate cu industria subdezvoltată a actoriei live-action Spre deosebire de America industria live-action rămâne în Japonia o piață mică suferind de bugetări și restricții ale locațiilor și castingurilor Lipsa actorilor vestici de exemplu a făcut aproape imposibile realizarea filmelor a căror acțiune se desfășoară în Europa America sau lumi fantastice care nu implică Japonia Animația le permitea artiștilor să creeze orice personaje și locații Succesul filmului Albă-ca-Zăpada și Cei Șapte Pitici al lui Disney din 1937 influențează animatorii japonezi< ref> Osamu Tezuka adaptase și simplificase numeroase tehnici de animație Disney pentru a reduce costurile și numărul cadrelor în producție Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi permită producția într-un program fix cu personal neexperimentat În timpul anilor 70 are loc o creștere a popularității seriilor manga care ulterior au fost animate în special cele create de Osamu Tezuka care a fost numit o „legendă și „zeul manga< ref> Munca sa și a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici și genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi Genul robotic cunoscut ca „Mecha în afara Japoniei de exemplu luase formă prin Tezuka se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai și alții și a fost revoluționat la sfârșitul deceniului de Yoshiyuki Tomino care dezvoltaze genul Robotului Adevărat Anime-urile cu roboți precum seriile Gundam și Macross au devenit clasice în anii 80 stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia și restul teritoriilor Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul japonez deși mai puțin ca seriile manga și cunoaște o expansiune în producție Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări în anii '90 și chiar mai mult după anul 2000 Terminologie În limba japoneză termenul animație este scris în katakana ca アニメーション animēshon Termenul abreviat anime アニメ este inițiat în anii '70< ref> Ambele forme sunt valide însă forma mai scurtă este cea mai utilizată Pronunția japoneză a anime diferă semnificativ de engleza standard care are diferite vocale și accente în japoneză fiecare timp are același accent Ca puținii termeni japonezi cum ar fi saké Pokémon și Kobo Abé anime este câteodată rostit animé ca în franceză cu accent grav pe ultimul e pentru a releva cititorului că acea literă se pronunță Totuși accentul nu apare în nici o utilizare a japonezei romanizate Utilizarea termenului În Japonia termenul nu specifică originea națională a animației; totuși este folosit ca o familie de cuvinte pentru toate formele de animație din întreaga lume În engleză sursele din dicționare definesc anime ca „stil de animație japoneză a unei imagini în mișcare< ref> Lucrările non-japoneze care împrumută stilizarea de la anime face referire la „animația influențată de anime dar nu este neobișnuit pentru un privitor care nu știe țara de origine a unui asemenea material să îl numească simplu "anime" Unele lucrări sunt co-producții cu companii non-japoneze cum ar fi seriile IGPX sau Ōban Star-Racers ale Cartoon Network și Production IG care s-ar putea sau nu să fie considerate anime de diferiții spectatori Sinonime Anime este corelat cu japonimație dar acest termen nu mai este utilizat În general termenul apare acum doar în contexte nostalgice Deși termenul a fost corelat în afara Japoniei cu orice animație importată din aceasta este utilizat acum în Japonia pentru a face referire la animația domestică Cum anime nu identifică țara originară în utilizarea japoneză Japanimația este utilizat pentru a distinge lucrările japoneze de celelalte ale lumii În Japonia manga poate să se refere și la animație și benzi desenate deși utilizarea manga pentru a se referi la animație este de multe ori restricționată non-fanilor Printre vorbitorii de engleză manga se află sub strictul sens de bandă desenată japoneză O altă explicație ar fi datorată de distribuitorul de anime al magazinelor din Marea Britanie și SUA Manga Entertainment firma începuse folosirea termenului în Marea Britanie lucru comun în afara Japoniei Termenul "animanga" a fost utilizat pentru a se referi la anime și manga deopotrivă Caracteristici vizuale Ca mediu vizual anime-ul tinde spre stilurile vizuale ce pot varia de la artist la artist sau studio la studio Unele titluri pot avea stilizări comune de exemplu FLCL este cunoscut pentru stilizarea sa exagerată În constrast titluri precum Only Yesterday sau Jin-Roh au aspect mai realist având puține exagerări stilistice În timp ce diferitele titluri și artiști au propriul lor stil multe elemente stilistice au devenit atât de comune încât sunt descrise ca fiind un constituent al anime-ului în general Totuși asta nu înseamnă că toate animeurile moderne trebuie să aibă un stil artistic comun și strict În general cea mai comună formă de desenare a animeurilor este cea unde personajele au „trăsături fizice exagerate cum ar fi ochi mari păr mare membre lungi și bule de dialog cu forme dramatizate replici rapide și onomatopeice tipografie exclamatorie Încă un element stilistic este cel al liniilor În anime liniile sunt de obicei influențate de aspectul stilistic al lucrului cu pensula decât cu un stilou caligrafic Acest lucru poate fi datorat faptului că japoneza a fost scrisă în mod tradițional cu pensula având influență asupra artei japoneze prin aceasta liniile pot fi diferențiate de arta vestică Cele vestice au fost făcute cu un stilou Influențele acestor lucruri pot fi observate în abundența grosimii liniilor Anime tinde de asemenea să împrumute multe elemente din manga inclusiv text în fundal și panouri De exemplu un opening poate folosi panouri manga pentru a spune povestea sau pentru a dramatiza un lucru pentru un efect comic lucru întâlnit în animeul Kare Kano Designul personajelor Proporțiile corpului în anime provin de la cele ale corpului uman Înălțimea capului este considerată baza proporției Acestea pot varia cât timp restul corpului rămâne proporțional Cele mai multe personaje au o înălțime de 7-8 capete în timp ce înălțimile extreme sunt situate în jurul a 9 capete< ref> Variațiile proporției pot fi moderate Caracteristicile personajelor chibi sau super deformate prezintă un corp mic disproporționat comparativ cu capul Câteodată anumite părți ale corpului cum ar fi picioarele sunt alungite sau scurtate Cele mai multe chibi au o înălțime de 2 până la 4 capete Unele lucrări anime cum ar fi Crayon Shin-chan ignoră aceste proporții Este destul că indică un desen vestic Exagerările sunt evidențiate de creșterea proporțiilor unor părți ale corpului Stilul de desenare al personajelor cu ochi mari este comun în anime și manga Osamu Tezuka a fost inspirat de trăsăturile exagerate ale personajelor de desene animate americane precum Betty Boop Mickey Mouse și Bambi al Disney Tezuka aflase că ochii mari permit presonajelor să arate emoții distincte Când Tezuka a început să deseneze Ribbon no Kishi prima serie manga pentru fetițe acesta a exagerat mărimea ochilor în continuare Într-adevăr prin Ribbon no Kishi Tezuka a inițiat un format stilistic care va fi urmat mai târziu de artiștii shōjo Culoarea este dată ochilor particular corneei și puțin fundal Acesta din urmă este obținut prin aplicarea unor umbre variabile ale culorilor În general un amestec de umbră ușoară ton de culoare și o umbră mai intensă este folosit Antropologistul cultural Matt Thorn afirmă că animatorii japonezi și cei care audiază anime-ul nu percep asemenea ochi stilizați ca mai mult sau mai puțin străini Totuși nu toate anime-urile au personaje cu ochi mari De exemplu Hayao Miyazaki este cunoscută pentru personajele sale realiste care au păr cu culori reale și care nu au ochii mari< ref> În plus mulți producători au fost cunoscuți pentru utilizarea ochilor mai mici Acest design se apropie de arta japoneză tradițională Unele personaje au ochi și mai mici reprezentați prin puncte negre O întreagă varietate de expresii ale feței sunt folosite de personaje pentru a exprima stări emoționale și gânduri< ref> Anime utilizează un set diferit de expresii faciale comparativ cu cel al animației vestice Alte elemente stilistice sunt de asemenea comune; deseori în anime-urile comice personajele șocate sau surprinse vor interpreta o „lovitură frontală prin care vor indica o expresie exagerată Personajele mânioase pot avea un efect al unei „vene sau „stressmark unde liniile pulsatorii reprezentând venele vor apărea pe frunte Femeile nervoase pot lua un ciocan de nicăieri și să lovească pe oricine cu el Personajele masculine pot să aibă sângerări nazale în prezența unei femei iubite Acest concept este datorat grabei sângelui spre față într-o îmbujorare exagerată Personajele rușinate pot să producă fie o picătură masivă de sudoare care a devenit unul din stereotipurile cele mai recunoscute ale anime-ului sau să se producă o îmbujorare vizibilă sub nivelul ochilor în special ca o manifestare a sentimentelor romantice reprimate Unele anime-uri care au subiect politic sau alte subiecte serioase au abandonat aceste trăsături cum ar fi Gundam Wing și Teknoman'' Tehnici de animație Anime-ul este bazat pe animația tradițională În timp ce anime-ul este considerat o parte separată de desenele animate anime încă mai utilizează multiple imagini statice în succesiune rapidă pentru a produce efectul vizual animat Ca toate animațiile producția începe cu storyboarding dublajul designul personajelor etc mai sunt aplicate Cu îmbunătățiri ale tehnologiei computerizate animația computerizată mărește eficiența întregului proces de producție Anime este de obicei considerată o formă de animație limitată Asta înseamnă că stilistic chiar și în producții mai mari convențiile animației limitate sunt utilizate pentru a păcăli ochiul să creadă că vede mai multă mișcare decât este Multe din tehnicile acestea sunt folosite când se lucrează cu limite bugetare Unghiul camerei mișcarea acesteia și luminozitatea joacă un rol important în scene Regizorii au de obicei discreția determinării privirii unghiulare pentru scene particularizând la fundale În adiție camera unghiulară arată perspectiva Aceștia pot să aleagă efecte cinematografice precum zoom prim-planul și vederea panoramică Cele mai cunoscute animeuri Naruto Shippuuden Bleach Death Note Jigoku Shoujo‎ Hellsing InuYasha Kaleido Star Fairy Tail Full Metal Panic Neon Genesis Evangelion One Piece Pokémon Sailor Moon Trigun Yu-Gi-Oh! Yu Yu Hakusho Dragon Ball Vampire Knight Gallery Fake Kiddy Grade Full Metal Alchemist Nana anime Soul Eater Slayers Lovely Complex Honey and Clover Blue Dragon Inazuma Eleven Toriko Digimon Sword art online Hunter x Hunter Genuri Anime are numeroase genuri tipice găsite în orice formă a mass-mediei Asemenea genuri le includ pe cele de acțiune aventură povești pentru copii comedie drama eroticahentai fantezie medievală horror dragoste și SF Cele mai multe animeuri includ diverse componente ale fiecărui gen la fel și o varietate de elemente tematice Prin aceasta multe serii pot fi categorizate în multiple genuri De exemplu Neon Genesis Evangelion poate fi considerat ca aparținând genului post-apocaliptic SF mecha și dramă Mai jos se poate observa o listă a genurilor majore care sunt specifice animeurilor și seriilor manga< ref> Acțiune Aventură se concentrează pe bătălii războaie și competiție fizică Artele marțiale lupta cu armele sau orice altă acțiune sunt de obicei figurate Exemple Naruto ''One Piece Kiddy Grade Drama are un grad înalt de dezvoltare a personalității și teme emoționale Multe din ele se concentrează pe complicațiile relaționale Exemplu Fushigi Yūgi ''InuYasha Mirage of Blaze Bazate pe jocuri acestea prezintă un anume joc Exemplu ''Yu-Gi-Oh! Horror Gore folosește teme întunecate și sau supranaturale Exemplu seriile Vampire Hunter D Chrono Crusade Elfen Lied Science fiction constă în elemente futuriste precum tehnologie din viitor și aspecte științifice ale acesteia Exemplu Ghost in the Shell Royal Space Force The Wings of Honneamise Progresive sau „Filmele artistice sunt extrem de stilizate Exemplu Sayonara Zetsubō Sensei 5 Centimeters Per Second Demografic Aspectul demografic descrie vârsta celui care privește animeul Shōjo este termenul japonez pentru „domnișoară sau „fetiță De obicei sunt îndreptate spre vizionarea de către fete Exemple Kaleido Star Fruits Basket ''Mermaid Melody Pichi Pichi Pitch Mew Mew Power Shōnen este termenul japonez pentru „băiețel Exemple Dragon Ball Z ''Digimon Trigun Seinen este termenul japonez pentru „bărbat tânăr și include adolescenții Exemple Oh My Goddess! ''Cowboy Bebop Gallery Fake Josei este termenul japonez pentru „tânără femeie Exemple Gokusen ''Honey and Clover Nana Kodomo este termenul japonez pentru „copil Toate seriile pentru copii sunt incluse aici Exemple Hello Kitty HamtaroUnderstanding manga and anime De Robin E Brenner pagina 31< ref> Doraemon Tematică Bishōjo este termenul japonez pentru „fată frumoasă și un termen care desemnează toate personajele feminine frumoase Câteodată confundat cu Moè Exemple Magic Knight Rayearth sau Negima Bishōnen este termenul japonez pentru „băiat frumos și un termen care desemnează orice anime ce prezintă băieți și bărbați eleganți și frumoși Exemple Fushigi Yūgi The Wallflower Sentai este literal „echipă de luptă în japoneză Se referă la orice serial care implică un supererou sau o echipă de supereroi Exemple Cyborg 009 Voltron Robot Mecha face referire la roboți Exemple Mobile Suit Gundam Mazinger Z Ficțiune apocaliptică și post-apocaliptică se confruntă cu o lume post-apocaliptică Exemple Fist of the North Star Nausicaä of the Valley of the Wind Magical girl Mahō shōjo este un subgen al shōjo cunoscut pentru poveștile cu "Magical Girl" Exemple Sailor Moon Cardcaptor Sakura Magical boy Mahō shōnen este echivalentul masculin al Mahō Shōjo Exemple DNAngel Fullmetal Alchemist Moé face referire la personajele cu comportamente naive slabe sau drăguțe Într-un fel nu sunt pe de-ntregul independente Exemple A Little Snow Fairy Sugar Expertiza este specializată cu un anumit subiect în fundal Acestea variază de la sporturi arte și gătit Exemple Eyeshield 21 cu fotbalul sau Yakitate!! Japan cu coacerea pâinii Lolicon "Complexul Lolitei" este sexualizarea personajelor feminine tinere numele venind de la personajul titular al lui Vladimir Nabokov Lolita Exemplu Kodomo no Jikan Shotacon "Complexul Shōtarō " este sexualizarea unui personaj masculin tânăr numele venind de la copilul actor din Gigantor Tetsujin-nijūhachi-gō Exemplu Papa to Kiss in the Dark Harem este un gen care se concentrează pe un personaj masculin înconjurat de dragostea mai multor personaje feminine Tipic bărbatul locuiește cu cel puțin o femeie Exemple Ranma ½ Love Hina Harem inversat este genul care inversează sexul în harem unde un personaj feminin este implicată în acțiuni romantice alături de bărbați De obicei nu este un Shōjo sau anime Josei Exemple Ouran High School Host Club Fruits Basket Prietena magică este mai bine echivalat cu termenul prietenă exotică Acest gen se concentrează pe relația romantică dintre un bărbat și cel puțin o femeie cu origini extraordinare cum ar fi extraterestră Tenchi Muyo! Urusei Yatsura supranaturală Oh My Goddess! sau tehnologică Chobits De obicei considerată subgen al haremului Ecchi este termenul japonez pentru sexualitate indecentă derivată din pronunția japoneză a literei „H originea acestui termen nu este prea bine cunoscută nici măcar în Japonia Umorul sexual poate fi prezent Exemple Oruchuban Ebichu He Is My Master Hentai este termenul japonez pentru „anormal sau „pervers Este sinonim cu pornografia cum conținutul hentai constă în aceasta Exemple La Blue Girl Bible Black Yuri Shōjo-ai este echivalentul japonez al „dragostei dintre fete girls-love concentrându-se asupra dragostei dintre două personaje feminine Yuri este la fel ca Shōjo-ai însă câteodată implică personaje mai în vârstă sau activitate sexuală explicită Exemple Revolutionary Girl Utena Kannazuki no Miko Shōnen-ai este echivalentul japonez al „dragostei dintre băieți boys-love Acestea se concentrează pe dragostea dintre două personaje masculine Termenul este eliminat în Japonia datorită celeilalte semnificații aceea de pederastie și este înlocuită de "Boys Love" BL Exemple Loveless Gravitation Yaoi este ca și „Shōnen-ai însă de obicei implică personaje cu activitate sexuală explicită Exemplu Sensitive Pornograph Distribuire În timp ce anime-ul intrase în magazinele dinaintea Japoniei anilor 60 a cunoscut o creștere în exportul cultural din timpul expaniunii pieței între anii 1980-1990 Piața anime pentru Statele Unite ale Americii singură „valorează aproximativ 435 miliarde $ conform Japan External Trade Organization< ref> Anime fusese un succes comercial în Asia Europa și America Latină De exemplu jocul video Saint Seiza a fost lansat în Europa datorită popularității showului chiar și după ani de la încetarea transmisiei acestuia Companiile de distribuție anime organizează licențele și distribuirile materialelor anime Anime-ul licențiat este modificat de distribuitori prin dublajul în limba țării și subtitrând melodiile japoneze Utilizând un tipar de distribuire asemănător Hollywood-ului lumea este divizată în cinci regiuni Unele editări ale referințelor culturale pot să apară pentru urmarea mai eficientă a referințelor culturii non-japoneze< ref> Anumite companii pot să îndepărteze orice conținut inacceptabil conform legii domestice Acest proces de editare a fost utilizat foarte mult în trecut ex Robotech încă folosirea sa a fost refuzată datorită cererii de anime-uri în forma lor originală Această „atingere ușoară a devenit favorita celor care erau nefamiliarizați cu anime Utilizarea acestor metode sunt prezente in seria Sailor Moon unde unele secvente ce prezinta moartea unor personaje sau nuditatea sunt inlaturate sau editate Sosirea DVD-urilor a făcut posibilă includerea multiplelor limbi într-un singur produs Acest lucru nu s-a întâmplat și cu casetele VHS în care un fișier VHS era folosit în mod separat și fiecare casetă VHS costa cât un DVD „Atingerea ușoară se aplica lansărilor DVD datorită faptului că includeau versinea dublată și originalul japonez subtitrat fiind tipic needitat Anime-ul editat pentru televiziune este de obicei lansat de pe DVD needitat cu toate scenele intacte Rețelele de televiziune transmit regulat programul tv În Japonia rețele majore naționale cum ar fi TV Tokyo fac acest lucru regulat Stațiile de emisie regionale mai mici transmit anime sub ultra frecvență În Statele Unite ale Americii televiziunile prin cablu cum ar fi Cartoon Network Disney Sci-Fi și altele își dedică o parte a timpului pauze pentru anime Sony a pus bazele pentru Animax și canalul Jetix al Disney pentru emisia animeurilor în multe țări ale lumii Anime Central emite doar în Marea Britanie Deși este o încălcare a drepturilor de autor unii fani adaugă subtitrări proprii la unele anime-uri Acestea sunt distribuite ca fansubs Implicația etnică a producerii distribuirii sau urmăririi fansubs sunt subiecte foarte controversate chiar dacă grupurile fansub nu au nici un profit Odată ce seria a fost licențiată în afara Japoniei aceste grupuri de obicei încetează distribuția lucrărilor Într-un caz Media Factory Incorporated ceruse ca nici un material de-al lor să fie sursă fansubs lucru respectat de comunitatea respectivă Internetul jucase un rol semnificativ în expunerea anime-ului dincolo de Japonia Înainte de anii 90 anime-urile aveau o expunere limitată dincolo de granițele Japoniei Coincidența face că odată cu creșterea popularității Internetului anime-urile au cunoscut aceeași expansiune Combinarea comunităților Internetului și cantitatea de materiale anime în creștere de la video la imagini au contribuit la creșterea fancluburilor anime Distribuire în afara Japoniei Asia Animația japoneză este foarte populară în țări precum Taiwan Coreea de Sud America Latină În America Latină anime-ul a fost distribuit în decada anului 1970 în Mexic și Argentina cu seriile Heidi Princesa caballero Candy Candy și Meteoro Multe alte creații anime precum Les seguirían Kimba El León Blanco Mazinger Z Robotech au fost difuzate de programele latin-americane Spre 1990 anime-ul a câștigat popularitate prin seriale precum Saint Seiya Sailor Moon Ranma 1 2 și seriile saga Dragon Ball și mai târziu Pokémon Card Captor Sakura și Yu-Gi-Oh Distribuitorii erau Locomotion Fox Kids Cartoon Network Actualii distribuitori latin-americani sunt Animax succesorul lui Locomotion loc care a fost cumpărat pentru Sony Cartoon Network și EtcTV în Chile< ref> Europa Anime-ul a fost difuzat în Europa Spania Italia și Franța suferind de o "invazie pacifistă" Într-adevăr primul anime transmis în Franța a fost seria Ribon no Kishi și Kimba El León Blanco însă importul masiv abia începuse doar după succesul seriei UFO Theft Grendizer predată în 1978 Vezi și Manga OVA Referințe Bibliografie Andrea Baricordi et al prefazione di Go Nagai Anime Guida al cinema di animazione giapponese Granata press 1991 pp 319 ISBN 88-7248-014-0; ristampato in inglese con il titolo Anime A guide to japanese animation 1958-1988 Montreal Protoculture 2000 pp 311 ISBN 2-9805759-0-9 Luca Raffaelli Le anime disegnate Il pensiero nei cartoon da Disney ai giapponesi e oltre Roma Minimum Fax 2005 pp 273 ISBN 88-7521-067-5 II ed I ed 1995 Antonia Levi Samurai from Outer Space Understanding Japanese Animation Open Court 1996 pp 180 ISBN 0-8126-9332-9 Francesco Prandoni Anime al cinema Storia del cinema di animazione giapponese 1917-1995 Milano Yamato Video 1999 pp 160 ISBN non disponibile Arianna Mognato Super Robot Anime Eroi e robot da Mazinga Z a Evangelion Milano Yamato Video 1999 pp 128 ISBN non disponibile Davide Castellazzi Animeland Viaggio tra i cartoni made in Japan Firenze Tarab 1999 pp 200 ISBN 88-86675-50-X Marco Pellitteri Mazinga Nostalgia Storia valori e linguaggi della Goldrake-generation Roma King|Saggi 2002 pp 521 ISBN 88-88678-01-8 II ed I ed Castelvecchi 1999 Marcello Ghilardi Cuore e acciaio Estetica dell'animazione giapponese Padova Esedra 2003 pp 204 ISBN 88-86413-65-3 Eleonora Benecchi Anime Cartoni con l'anima Bologna Hybris 2005 pp 239 ISBN 88-8372-261-2 Susan J Napier ANIME From Akira to Howl's Moving Castle New York Palgrave Macmillan 2005 pp 355 ISBN 1-4039-7052-1 Cristian Posocco MangArt Milano costa & nolan 2005 pp 205 ISBN 88-7437-013-X Jonathan Clements; Helen McCarthy The Anime Encyclopedia A guide to japanese animation since 1917 Berkeley Stone Bridge Press 2006 pp 867 ISBN 1-933330-10-4 Dani Cavallaro Anime Intersections Tradition and Innovation in Theme and Technique Jefferson McFarland 2007 pp 209 ISBN 978-0-7864-3234-9 Andrea Fontana; Davide Tarò ANIME Storia dell'animazione giapponese 1984-2007 Piombino Edizioni Il Foglio 2007 pp 230 ISBN 978-88-7606-160-8 Legături externe la Open Directory Project la Anime Oxide Anthony James Leggett n 26 martie 1938 Camberwell Londra Regatul Unit este un fizician englez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2003 împreună cu Vitali Ghinzburg și Alexei Abrikosov pentru contribuțiile de pionierat în domeniul teoriei superconductorilor și superfluidelor< ref> Note Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Bătălia de la Bosworth a fost penultima bătălie din Războiul celor Două Roze războiul civil dus între Casa Lancaster și Casa de York în Anglia în a doua jumătate a secolului al XV-lea Ea a avut loc la 22 august 1485 și a fost câștigată de Casa Lancaster Liderul acesteia Henry Tudor Earl de Richmond a devenit în urma ei primul monarh englez din dinastia Tudor căsătorindu-se cu o prințesă din Casa York Inamicul său ultimul rege din Casa York a murit în luptă Istoricii consideră că bătălia de la Bosworth a reprezentat sfârșitul dinastiei Plantagenet moment definitoriu al istoriei Angliei Domnia lui Richard începuse în 1483 când el a luat tronul nepotului său de frate în vârstă de doisprezece ani Băiatul și fratele său mai mic au dispărut la scurt timp iar susținerea pentru Richard a fost zdruncinată de zvonuri privind implicarea sa în moartea soției sale Dincolo de Canalul Mânecii Henry Tudor descendent al Casei Lancaster a profitat de dificultățile lui Richard și a revendicat tronul Prima tentativă de invazie a Angliei a lui Henric din 1483 a fost oprită de vremea nefavorabilă dar a doua a debarcat la 1 august 1485 pe coasta de sud-vest a Țării Galilor Pătrunzând spre interiorul insulei Henric a strâns din ce în ce mai multă susținere pe drumul său spre Londra Richard a adunat oastea în grabă și l-a întâmpinat pe Henric în orașul Market Bosworth din Leicestershire Lord Thomas Stanley și Sir William Stanley au venit și ei cu o armată pe câmpul de luptă dar au stat deoparte nehotărâți care dintre părți ar fi fost mai avantajos să susțină Richard și-a împărțit armata mai numeroasă decât a lui Henric în trei grupuri Unul a fost condus de ducele de Norfolk și altul de earlul de Northumberland Henric și-a păstrat forțele împreună și le-a pus sub comanda experimentatului earlului de Oxford Avangarda lui Richard în frunte cu Norfolk a atacat dar a întâmpinat dificultăți în fața oamenilor lui Oxford și unii din soldații lui Norfolk au fugit Northumberland nu a acționat când i s-a semnalizat să-l ajute pe rege astfel că Richard a hotărât să riște totul pe o șarjă frontală cu scopul de a-l ucide pe Henric și de a pune capăt luptei Văzând cavalerii regelui separându-se de armata sa familia Stanley a intervenit; Sir William și-a pus oamenii de partea lui Henric înconjurându-l și ucigându-l pe Richard După bătălie Henric a fost încoronat pe Crown Hill Henric a angajat cronicari care să-i descrie favorabil domnia; bătălia de la Bosworth a fost popularizată ca reprezentând începutul unei noi epoci a dinastiei Tudor Între secolele al XV-lea și al XVIII-lea bătălia a fost prezentată ca o victorie a binelui în fața răului iar ca punct culminant al piesei de teatru a lui William Shakespeare despre ridicarea și căderea lui Richard a devenit un punct de interes pentru critici în adaptările cinematografice ulterioare Locul exact al bătăliei nu este cunoscut cu siguranță din cauza lipsei de date concludente și în mai multe locuri s-au ridicat monumente În 1974 s-a construit The Bosworth Battlefield Heritage Centre pe un loc ales pe baza unei teorii contestate de mai mulți istorici în anii ce au urmat În octombrie 2009 o echipă de cercetători care efectuase studii geologice și săpături arheologice în zonă începând cu 2003 a sugerat că poziția reală ar fi undeva la 3 km sud-vest de Ambion Hill Context De-a lungul secolului al XV-lea Anglia a fost răvășită de un război civil dus de Casele York și Lancaster pentru tronul englez În 1471 yorkiștii și-au învins rivalii în bătăliile de la Barnet și Tewkesbury Regele Henric al VI-lea și unicul său fiu Edward de Lancaster au murit în urma celei de a doua Morțile lor au lăsat Casa Lancaster fără cineva care să revendice credibil tronul Regele yorkist Edward al IV-lea deținea control total asupra Angliei El i-a condamnat pe toți cei care au refuzat să i se supună cum ar fi Jasper Tudor și nepotul său Henric declarându-i trădători și confiscându-le pământurile Tudorii au încercat să fugă în Franța dar vântul puternic i-a obligat să debarce în Bretania pe atunci un ducat semi-independent unde au fost prinși de Francis al II-lea duce de Bretania Mama lui Henric Lady Margaret Beaufort era o urmașă îndepărtată a lui John de Gaunt unchiul regelui Richard al II-lea și tatăl regelui Henric al IV-lea Familia Beaufort se trăgea dintr-un fiu nelegitim dar Henric al IV-lea a legitimat familia cu condiția ca urmașii ei să nu fie eligibili pentru a moșteni tronul Henry Tudor ultimul nobil lancastrian care avea între strămoși o urmă de sânge regal avea o vagă șansă de a revendica tronul iar Edward îl considera „un nimeni Francis însă a văzut în Henry o unealtă valoroasă în negocierile pentru ajutorul englez și i-a păstrat pe Tudori sub protecția sa Edward al IV-lea a murit după 12 ani la 9 aprilie 1483 Fiul său de doisprezece ani i-a urmat la tron sub numele de ; fiul cel mai mic în vârstă de nouă ani pe nume Richard de Shrewsbury era următorul în linia de succesiune Edward al V-lea era prea tânăr pentru a domni și s-a înființat un Consiliu Regal pentru a domni în numele său până la majorat Curtea regală s-a îngrijorat când a aflat că familia Woodville înrudită cu regina-mamă Elisabeta plănuia să preia controlul consiliului Întrucât jugniseră pe mulți în dorința lor de îmbogățire și de putere familia Woodville nu avea mulți prieteni Pentru a le dejuca planurile Lord Hastings și alți membri ai consiliului au apelat la unchiul regelui—Richard duce de Gloucester fratele lui Edward al IV-lea Curtenii i-au cerut lui Gloucester să preia rolul de Protector așa cum îi ceruse fratele răposat La 29 aprilie Gloucester însoțit de un contingent de gărzi și de Henry Stafford al doilea duce de Buckingham l-au luat în custodie pe Edward al V-lea și au arestat mai mulți membri importanți ai familiei Woodville După ce tânărul rege a fost adus la Londra Gloucester a ordonat ca membrii familiei Woodville să fie executați fără judecată acuzându-i de trădare La 13 iunie Gloucester l-a acuzat pe Hastings de colaborare cu familia Woodville și a ordonat să fie decapitat După nouă zile Gloucester a convins Parlamentul să declare căsătoria între Edward al IV-lea și Elisabeta ilegală făcând ca copiii acestora să fie nelegitimi și scoțându-i din linia de succesiune la tron După ce a scăpat astfel de nepoții săi el a devenit următorul la succesiune și a fost proclamat rege sub numele de Richard al III-lea la 26 iunie Momentul și natura extrajudiciară a faptelor prin care el a obținut tronul l-a făcut nepopular și prin toată Anglia s-au răspândit zvonuri care-l vorbeau de rău După ce au fost declarați bastarzi cei doi prinți au fost închiși în Turnul Londrei și nu au mai fost văzuți în public Cu excepția celor din nord englezii credeau că Richard „tiranul își omorâse nepoții În vara de după ce a preluat tronul au început să se manifeste nemulțumiri față de acțiunile lui Richard și au început planuri pentru detronarea sa Rebelii erau în mare parte loiali lui Edward al IV-lea și îl considerau pe Richard uzurpator Planurile lor au fost coordonate de o lancastriană mama lui Henric Lady Margaret care își promova fiul drept candidat la tron Complotistul de cel mai înalt rang era Buckingham Nu există cronici care să explice care au fost motivele pentru care el s-a alăturat complotului deși istoricul Charles Ross sugerează că Buckingham ar fi încercat să se distanțeze de un rege care devenea din ce în ce mai nepopular în rândul poporului Michael Jones și Malcolm Underwood sugerează că Margaret l-a mințit pe Buckingham făcându-l să creadă că rebelii îl susțin pe el la tron Planul a fost de a pune la cale răscoale la scurt timp distanță în sudul și vestul Angliei copleșind forțele lui Richard Buckingham urma să-i susțină pe rebelii care vor invada din Țara Galilor iar Henric urma să vină pe mare Vremea și proasta sincronizare au dejucat planurile O răscoală din Kent a izbucnit cu 10 zile mai devreme decât trebuia Richard având astfel timp să strângă armata regală și să ia măsuri de înăbușire a răscoalelor Spionii lui Richard l-au informat despre activitatea lui Buckingham iar oamenii regelui au capturat și au distrus podurile de peste râul Severn Când Buckingham și armata sa au ajuns pe malurile râului l-au găsit crescut și imposibil de trecut din cauza unei furtuni violente izbucnite la 15 octombrie Buckingham era încercuit și nu avea unde să se retragă; dușmanii lui galezi i-au ocupat castelul după ce a plecat cu armata Ducele și-a abandonat planurile și a fugit la Wem unde a fost trădat de servitorul lui și arestat de oamenii lui Richard La 2 noiembrie a fost executat Henric încercase să debarce la 10 octombrie sau 19 octombrie dar flota sa a fost împrăștiată de o furtună A ajuns la coastele Angliei fie la Plymouth fie la Poole și un grup de soldați l-au chemat să vină la țărm Aceștia de fapt erau oamenii lui Richard pregătiți să-l ia prizonier pe Henric imediat ce va pune piciorul pe pământ englez Henric nu s-a lăsat păcălit și s-a întors în Bretania renunțând la invazie Fără Buckingham și fără Henric revolta a fost ușor înăbușită de Richard Supraviețuitorii revoltei eșuate au fugit și ei în Bretania unde au susținut deschis pretențiile lui Henric la tron De Crăciun Henry Tudor a jurat să se căsătorească cu fiica lui Edward al IV-lea Elizabeth de York pentru a uni cele două case nobiliare aflate în conflict York și Lancaster Popularitatea crescândă a lui Henric a făcut din el o mare amenințare la adresa lui Richard iar regele yorkist a adresat mai multe cereri ducelui de Bretania pentru a i-l preda pe tânărul lancastrian Francis a refuzat sperând că Richard îi poate oferi condiții mai bune La mijlocul lui 1484 Francis s-a îmbolnăvit și în timp ce era convalescent trezorierul său Peter Landois a preluat guvernarea ducatului Landois a ajuns la un acord cu Richard pentru a i-l trimite pe Henric și pe unchiul acestuia în schimbul unui ajutor financiar și militar John Morton episcop de Flandra a aflat de aceste planuri și i-a avertizat pe Tudori care s-au refugiat în Franța Curtea franceză le-a permis să rămână; Tudorii erau pioni utili pentru monarhii francezi în dorința lor de a se asigura că Anglia lui Richard nu avea să se amestece în planurile franceze de a anexa Bretania La 16 martie 1485 regina lui Richard Anne Neville a murit și în toată țara s-au răspândit zvonuri că ar fi fost ucisă pentru ca Richard să se poată căsători cu nepoata lui Elizabeth Bârfele au făcut ca Richard să-și piardă și unii din susținătorii din nord și l-au întristat pe exilatul Henric Pierderea mâinii lui Elizabeth putea să ducă la destrămarea alianței dintre susținătorii lancastrieni ai lui Henric și yorkiștii loiali lui Edward al IV-lea Dornic să-și asigure căsătoria Henric a strâns aproximativ 2000 de oameni și a ridicat ancora din Franța la 1 august Comandanți Până în secolul al XV-lea ideile cavalerești engleze privind sacrificiul de sine pentru rege fuseseră deja denaturate Oștile se strângeau doar la nivel de moșie individuală; toți bărbații în stare să poarte arme trebuia să răspundă apelului stăpânului lor și fiecare nobil avea autoritate exclusivă asupra miliției sale Deși regele putea și el să strângă o asemenea oaste de pe pământurile sale el nu putea strânge o oaste suficient de mare decât cu ajutorul nobililor Richard ca și predecesorii săi trebuia să-i câștige pe aceștia de partea sa făcându-le daruri și păstrând cu ei relații strânse Nobilii puternici puteau cere favoruri mai mari pentru a rămâne de partea monarhului altfel se puteau întoarce împotriva lui La Bosworth s-au adunat trei grupări fiecare cu țelurile sale Richard al III-lea și armata sa yorkistă; inamicul lui Henry Tudor în fruntea taberei lancastriene; și familia Stanley nehotărâtă Yorkiștii Scund și slab Richard al III-lea nu beneficia de fizicul robust al multora dintre strămoșii lui Plantageneți El însă practica sporturi dure și activități considerate bărbătești Prestația de pe câmpul de luptă îl impresionase profund pe fratele lui și astfel ajunsese mâna dreaptă a lui Edward În anii 1480 Richard a apărat frontierele nordice ale Angliei În 1482 Edward l-a însărcinat să conduca o armată în Scoția pentru a-l înlocui pe regele Iacob al III-lea cu ducele de Albany Armata lui Richard a învins apărarea scoțiană și a ocupat capitala Edinburgh dar Albany a hotărât să renunțe la tron în schimbul postului de Locotenent General al Scoției În urma acestei campanii însă Richard a obținut o garanție că guvernul scoțian va ceda teritorii și beneficii diplomatice în favoarea coroanei Angliei și a recâștigat orașul Berwick-upon-Tweed pe care scoțienii îl cuceriseră în 1460 Edward nu a fost mulțumit de aceste câștiguri care așa cum spune Ross ar fi fost mai substanțiale dacă Richard ar fi fost suficient de hotărât pentru a profita de situație atunci când controla orașul Edinburgh Christine Carpenter a analizat caracterul lui Richard considerându-l un soldat mai degrabă obișnuit să primească ordine decât să le dea El însă nu se dădea înapoi de la a-și etala ambițiile militariste; la urcarea pe tron și-a făcut cunoscută dorința de a conduce o cruciadă împotriva „nu doar a turcilor ci și a tuturor dușmanilor Cel mai loial supus al lui Richard era John Howard primul duce de Norfolk Ducele i-a slujit mulți ani fratelui lui Richard și era unul dintre cei mai apropiați confidenți ai lui Edward al IV-lea Era un militar veteran care luptase în bătălia de la Towton din 1461 și a fost secundul lui Hastings la Calais în 1471 Ross speculează că acesta i-ar fi purtat ranchiună lui Edward pentru că l-ar fi privat de o avere considerabilă Norfolk urma să moștenească o parte din bogata moșie Mowbray după moartea la doar opt ani a Annei de Mowbray ultima din familia ei Edward a convins însă Parlamentul să ocolească legea moștenirilor și să-i transfere moșia celui mai mic fiu al său care era căsătorit cu Anne Ca urmare Howard l-a susținut pe Richard al III-lea când i-a înlăturat pe fiii lui Edward ajutor pentru care a primit ducatul de Norfolk și partea râvnită de el din moșia Mowbray Henry Percy al patrulea earl de Northumberland a susținut și el întronarea lui Richard Famili Percy era formată din lancastrieni loiali dar Edward al IV-lea a câștigat în cele din urmă loialitatea earlului Northumberland fusese capturat și închis de yorkiști în 1461 pierzându-și titlurile și proprietățile; Edward însă l-a eliberat după opt ani și l-a făcut din nou earl De atunci încolo Northumberland a servit coroana yorkistă ajutând la apărarea Angliei de nord și la păstrarea ordinii acolo La început earlul a fost deranjat de Richard al III-lea pe vremea când Edward îl promova ca fiind principala forță a nordului Northumberland s-a lăsat îmbunat când i s-a promis că va fi numit străjer al Mărcii de Răsărit titlu ereditar ce aparținuse în trecut familiei Percy El i-a slujit lui Richard în invazia Scoției din 1482 și faptul că a fost pus într-o poziție în care domina nordul Angliei atunci când Richard a plecat în sud să preia coroana i-a servit drept motivație pentru a-l susține pe Richard pe tron După ce a devenit rege însă Richard a început să-l formeze pe nepotul său John de la Pole primul earl de Lincoln pentru a conduce nordul trecându-l pe Northumberland cu vederea Conform lui Carpenter deși earlului i-au fost compensate generos ambițiile el a pierdut orice posibilitate de promovare sub Richard Lancastrienii Henry Tudor nu era un cunoscător al artei războiului și era străin de țara pe care voia să o cucerească El își petrecuse primii paisprezece ani din viață în Țara Galilor și următorii paisprezece în Bretania și Franța Subțire dar puternic și hotărât lui Henry îi lipsea înclinația pentru luptă și nu era un mare războinic; cronicari ca Polydore Vergil și ambasadori ca Pedro de Ayala îl vedeau mai degrabă interesat de comerț și finanțe Neîncercat în vreo bătălie Henry a recrutat mai mulți veterani cu experiență pe care să se bazeze pentru sfaturi militare și pentru a-i comanda armatele John de Vere al XIII-lea earl de Oxford a fost principalul comandant militar al lui Henric Era priceput în război La bătălia de la Barnet el a comandat flancul drept lancastrian și a izgonit divizia ce i se opunea Ca urmare a confuziei grupul lui Oxford a fost însă atacat de forța principală lancastriană și s-a retras de pe câmpul de bătălie Earlul a fugit în străinătate și și-a continuat lupta împotriva yorkiștilor capturând în cele din urmă cetatea insulară St Michael's Mount în 1473 El s-a predat pentru că nu a primit ajutor și întăriri dar în 1484 a evadat din închisoare și i s-a alăturat curții lui Henric în Franța aducându-l cu el pe fostul său temnicer Sir James Blount Prezența lui Oxford a ridicat moralul taberei lui Henric și l-a îngrijorat pe Richard al III-lea Familia Stanley În primele etape ale Războiului celor Două Roze familia Stanleys din Cheshire era predominant adepta lancastrienilor Sir William Stanley era însă un susținător convins al yorkiștilor luptând în bătălia de la Blore Heath din 1459 și ajutându-l pe Hastings să înăbușe revolte împotriva lui Edward al IV-lea în 1471 Când Richard a fost încoronat Sir William nu a dat semne că ar vrea să se întoarcă împotriva noului rege abținându-se să se alăture revoltei lui Buckingham faptă pentru care a fost răsplătit generos Fratele mai mare al lui Sir William Thomas Stanley al doilea baron Stanley nu-i împărtășea vederile În 1485 el deja slujise la trei regi Henric al VI-lea Edward al IV-lea și Richard al III-lea Priceputele mașinațiuni politice ale Lordului Stanley—fluctuând între taberele opuse până când era clar care avea să iasă învingătoare—i-au adus funcții înalte; a fost șambelanul lui Henric și intendentul lui Edward Atitudinea sa lipsită de fermitate până în momentul crucial al unei bătălii i-a câștigat loialitatea ostașilor lui care știau că el nu-i va trimite la moarte Deși Lord Stanley fusese intendentul lui Edward al IV-lea relațiile lui cu fratele regelui viitorul Richard al III-lea nu erau cordiale Cei doi fuseseră în conflict care izbucnise violent prin martie 1470 Mai mult după ce s-a căsătorit cu Lady Margaret în iunie 1472 Stanley a devenit tatăl vitreg al lui Henry Tudor relație care nu i-a câștigat niciun favor al lui Richard În pofida acestor diferende Stanley nu s-a alăturat revoltei lui Buckingham din 1483 Când Richard i-a executat pe conspiratorii care nu reușiseră să fugă din Anglia el a cruțat-o pe Lady Margaret El i-a retras însă titlurile și a trecut moșiile ei pe numele lui Stanley pentru a fi ținute gaj de coroana yorkistă Milostenia lui Richard a fost una calculată pentru a se reconcilia cu Stanley dar pare a fi fost degeaba—Carpenter a identificat o altă cauză de ceartă în intenția lui Richard de a redeschide o veche dispută funciară în care era implicat Thomas Stanley cu familia Harrington Edward al IV-lea decisese disputa în favoarea lui Stanley în 1473 dar Richard dorea să răstoarne decizia fratelui său și să dea bogata moșie familiei Harrington Richard se temea de Stanley și i-a luat fiul pe Lord Strange ostatic pentru a-l descuraja de la a i se alătura lui Henric Preludiul Traversarea de către Henric a Canalului Mânecii în 1485 a fost fără incidente El a plecat din Harfleur la 1 august și cu vânt bun a debarcat în Mill Bay în nordul orașului Milford Haven la 7 august capturând cu ușurință castelul Dale din apropiere Deși salutat de barzii galezi contemporani ca fiind prințul băștinaș venit să readucă gloria țării lor venirea lui Henric a fost primită pasiv de populația locală La mal nu l-a așteptat nicio manifestație de entuziasm și foarte puțini galezi s-au alăturat armatei lui pe drumul spre centrul insulei Istoricul Geoffrey Elton sugerează că doar susținătorii înfocați ai lui Henric se simțeau mândri de originea sa galeză Când Henry a ajuns la Haverfordwest centrul Pembrokeshire-ului lucrurile s-au schimbat Locotenentul lui Richard din Țara Galilor de Sud sir Walter Herbert nu a acționat împotriva lui Henric și doi ofițeri ai săi Richard Griffith și Evan Morgan au dezertat trecând de partea lui Henric cu oamenii lor Lui Henric i s-a alăturat și o altă personalitate locală Rhys Fawr ap Maredudd Cea mai importantă venire în tabăra lui Henric la începutul acestei campanii a fost probabil Rhys ap Thomas liderul local din Țara Galilor de Vest Richard îl numise pe Rhys locotenent în Țara Galilor de Vest pentru refuzul său de a se alătura revoltei lui Buckingham cerându-i să i-l dea gaj pe fiul său Gruffydd ap Rhys ap Thomas deși după unele relatări Rhys ar fi evitat să îndeplinească această condiție Henric însă l-a curtat pe Rhys oferindu-i postul de locotenent pe toată Țara Galilor în schimbul loialității lui Henric a înaintat prin Aberystwyth în vreme ce Rhys a mers mai pe la sud recrutând 500 de galezi pe drum ridicând numărul osașilor lui Henric la întâlnirea lor la Welshpool Până la 15 sau 16 august Henric și oamenii săi trecuseră în Anglia propriu-zisă îndreptându-se spre orașul Shrewsbury De la 22 iunie 1485 Richard știa de iminenta invazie a lui Henric și poruncise lorzilor lui să fie pregătiți Vestea despre debarcarea lui Henric a ajuns la Richard la 11 august dar a durat 3 4 zile pentru ca mesagerii să-i anunțe pe toți lorzii de mobilizarea ordonată de rege La 16 august armata yorkistă a început să se adune; Norfolk a plecat spre Leicester punctul de adunare chiar în acea noapte Orașul York fieful tradițional al familiei lui Richard a cerut instrucțiuni regelui și după ce a primit răspunsul după trei zile a trimis 80 de oameni regelui Simultan Northumberland al cărui teritoriu nordic era cel mai îndepărtat de Capitală și-a adunat oamenii și i-a trimis la Leicester Deși Londra era ținta sa Henric nu s-a deplasat direct către oraș După ce s-a odihnit la Shrewsbury forțele sale s-au deplasat către est și l-au luat și pe Gilbert Talbot cu alți aliați englezi inclusiv dezertori ai forțelor lui Richard Deși dimensiunile sale crescuseră substanțial după debarcare armata lui Henric nu era încă suficient de mare pentru a se compara cu numărul oștenilor pe care îi putea strânge Richard Viteza de înaintare a lui Henry prin Staffordshire era redusă amânând confruntarea cu Richard pentru a strânge cât mai mulți recruți Henric comunicase amical cu familia Stanley de ceva vreme înainte de a intra în Anglia iar familia Stanley își mobilizase forțele auzind de debarcarea lui Henry Au acționat în fața marșului lui Henric prin zona rurală engleză întâlnindu-se de două ori în secret cu acesta în Staffordshire La a doua astfel de întâlnire ce a avut loc la Atherstone în Warwickshire s-au sfătuit „în ce meșteșug să lupte cu regele Richard care auziseră că nu este departe La 21 august familia Stanley campase pe panta unui deal de la nord de Dadlington în timp ce Henry își pusese tabăra la White Moors la nord-vest de tabăra lor La 20 august Richard a ajuns la Leicester împreună cu Norfolk Northumberland a sosit a doua zi Armata regală a pornit spre vest pentru a intercepta marșul lui Henric spre Londra Trecând de Sutton Cheney Richard și-a deplasat oastea spre Ambion Hill—deal pe care îl considera de valoare strategică—și a pus tabăra pe el Richard nu a dormit liniștit și conform Cronicii Croyland dimineața chipul său era „mai palid și mai cadaveric decât de obicei Lupta Armata yorkistă numărând circa 10000 de oameni s-a desfășurat pe deal de-a lungul crestei acestuia de la vest la est Grupul lui Norfolk de sulițași a rămas pe flancul drept protejând tunurile și pe cei aproximativ 1200 de arcași Grupul lui Richard format din 3000 de pedestrași s-a așezat în centru Oamenii lui Northumberland au păzit flancul stâng; el avea aproximativ 4000 de oameni dintre care mulți călare De pe creasta dealului Richard avea o imagine panoramică a zonei El îl vedea pe Stanley cu cei 6000 de oameni pe poziție pe dealul Dadlington iar la sud-vest vedea armata lui Henric Henric avea foarte puțini englezi—mai puțini de o mie—în armata sa Între 300 și 500 dintre ei erau exilați care plecaseră din țară în timpul domniei lui Richard iar restul erau oamenii lui Talbot și câțiva dezertori recenți din armata lui Richard Istoricul John Mackie consideră că 1800 de mercenari francezi în frunte cu Philibert de Chandée formau nucleul armatei lui Henric John Mair scria la treizeci și cinci de ani după bătălie că această forță conținea o componentă scoțiană semnificativă iar unii cercetători moderni acceptă aceată afirmație dar Mackie susține că francezii nu și-ar fi trimis cavalerii și arcașii scoțieni de elită concluzionând că erau probabil puțini soldați scoțieni în armată deși acceptă ideea prezenței unor căpitani ca Bernard Stewart Lord de Aubigny În total armata lui Henric avea circa 5000 de soldați dintre care o parte substanțială o formau recruții din Țara Galilor Forța galeză a lui Rhys ap Thomas a fost descrisă ca fiind destul de mare pentru a „anihila restul forței lui Henric Interpretând vagile menționări ale bătăliei în izvoarele vremii istoricii au dedus că locul bătăliei ar putea fi poalele dealului Ambion și au gândit posibile scenarii ale luptei În reconstituirile bătăliei Henric a început deplasându-și armata către dealul Ambion unde stăteau Richard și oamenii săi În vreme ce armata lui Henric înainta peste mlaștinile de la sud-vest de deal Richard i-a trimis lui Stanley un mesaj în care îl amenința că îl va executa pe fiul lui Strange dacă nu i se alătură imediat în atacul asupra lui Henric Stanley i-a răspuns că mai are și alți fii Înfuriat Richard a ordonat ca Strange să fie decapitat dar ofițerii săi l-au calmat spunându-i că bătălia este iminentă și că va fi mai convenabil ca execuția să aibă loc după aceea Henric i-a trimis și el soli lui Stanley cerându-i să declare de partea cui este Răspunsul a fost evaziv—familia Stanleys a spus că vor veni „bineînțeles după ce Henric va da ordine armatei și o va aranja pentru bătălie Henric nu a avut de ales decât să se confrunte singur cu forțele lui Richard Conștient de propria lipsă de experiență militară Henric a predat comanda armatei sale lui Oxford și s-a retras în spate cu gărzile sale de corp Oxford văzând vasta linie a armatei lui Richard întinsă de-a lungul crestei s-a hotărât să-și păstreze oamenii grupați în loc să-i împartă în trei grupuri cum era obiceiul avangarda centrul și ariergarda A ordonat oștenilor să nu se îndepărteze la mai mult de de steaguri temându-se că ar putea fi învăluiți Grupurile individuale s-au strâns aproape formând o singură masă mare flancată de cavaleri Lancastrienii au fost hărțuiți cu tunurile în timp ce se deplasau prin mlaștini căutând un pământ tare Odată ce Oxford și oamenii săi au ieșit din mlaștini grupul lui Norfolk împreună cu mai multe contingente din cel al lui Richard au început să înainteze Salve de săgeți au pornit din ambele tabere Oamenii lui Oxford s-au dovedit mai tari în lupta corp la corp ce a urmat; au rămas pe poziții iar câțiva oameni ai lui Norfolk recruți din Anglia de Sud au fugit Recunoscând că armata sa este în dezavantaj Richard i-a semnalizat lui Northumberland să-l ajute dar grupul lui Northumberland nu a dat semne de mișcare Unii istorici cum ar fi Horrox și Pugh cred că Northumberland a ales să nu-l ajute pe rege din motive personale Ross se îndoiește că Northumberland s-ar fi clintit din loialitatea lui sugerând că creasta îngustă a dealului Ambion l-ar fi împiedicat să se alăture bătăliei Earlul ar fi trebuit fie să treacă prin aliații săi fie să execute o mișcare largă de flancare—aproape imposibil dat fiind standardul de pregătire militară al vremii—pentru a intra în luptă cu oamenii lui Oxford În acest punct Henric a plecat către familia Stanley Văzându-l Richard s-a hotărât să pună rapid capăt luptei ucigându-l pe comandantul inamic El a condus o șarjă cu 800 de călăreți care au ocolit încleștarea și a pătruns înspre grupul lui Henric Richard l-a ucis pe portdrapelul lui Henric Sir William Brandon în șarja inițială și l-a dat jos de pe cal pe puternicul John Cheyne fostul portdrapel al lui Edward al IV-lea cu o lovitură în cap dată cu lancea ruptă Străjerii lui Henric și-au înconjurat stăpânul și au reușit să-l protejeze de regele yorkist Văzându-l pe Richard în luptă cu oamenii lui Henric și separat de armata sa William Stanley a intrat în acțiune și și-a condus oamenii de partea lui Henric Depășit numeric grupul lui Richard a fost înconjurat și împins înapoi spre mlaștini Portdrapelul lui Richard—Sir Percival Thirwell—și-a pierdut picioarele dar a ținut drapelul yorkist înălțat până când a fost ucis Calul regelui s-a împotmolit în pământul moale și el a fost obligat să continue să lupte pe jos Oamenii lui i-au oferit caii lor pentru a scăpa dar Richard a refuzat Toți cronicarii sunt de acord că Richard a luptat vitejește până la sfârșit; copleșit de masele de sulițași galezi din jurul său ultimul rege yorkist a murit în luptă La răspândirea veștii despre moartea lui Richard forțele acestuia s-au dezintegrat Northumberland și oamenii săi au fugit spre nord iar Norfolk a fost omorât Urmări După bătălie coroana mică a lui Richard a fost găsită și adusă lui Henric care a fost încoronat pe Crown Hill lângă satul Stoke Golding Conform relatării lui Vergil istoricul oficial al lui Henric Lord Stanley ar fi găsit coroana mică Istoricul Stanley Chrimes și profesorul Sydney Anglo contrazic legenda găsirii coroanei într-o tufă de păducel; niciun izvor contemporan nu a relatat un astfel de eveniment Ross nu ignoră însă legenda El a opinat că tufa de păducel nu ar face parte din stema lui Henric dacă n-ar avea o legătură strânsă cu urcarea sa pe tron În cronica lui Vergil 100 de oameni ai lui Henric față de 1000 de oameni ai lui Richard au murit în bătălie—un raport pe care Chrimes îl consideră exagerat Trupurile celor căzuți au fost aduse la biserica St James din Dadlington pentru înmormântare Henric a refuzat să permită înmormântarea lui Richard; în schimb trupul ultimului rege yorkist a fost dezbrăcat și legat de un cal apoi a fost dus astfel la Leicester și expus într-o biserică pentru a demonstra moartea sa După două zile a fost înhumat într-un mormânt simplu nemarcat Henric i-a lăsat la vatră pe mercenarii din armata sa păstrând doar un mic nucleu de soldați localnici care au format "Yeomen of the Guard" cu care a pus bazele domniei lui în Anglia El a convins Parlamentul să abroge legea de succesiune și să declare încoronarea lui Richard ilegală deși domnia regelui yorkist a rămas oficial în analele istoriei Angliei Proclamarea copiilor lui Edward al IV-lea ca nelegitimi a fost și ea anulată redându-i lui Elizabeth statutul de prințesă regală Căsătoria lui Elizabeth moștenitoarea Casei de York cu Henric stăpânul Casei de Lancaster a pus capăt luptei dintre cele două case și a pus bazele dinastiei Tudorilor Nunta regală a fost amânată însă până când Henric a fost încoronat și și-a consolidat succesiunea la tron suficient de mult încât să-i poată înlătura din calea sa spre tron pe Elizabeth și pe neamul ei Henric a convins parlamentul să-i înregistreze retroactiv domnia începând cu ziua dinaintea bătăliei pentru a putea să-i declare trădători pe cei care au luptat împotriva sa la Bosworth Northumberland care a rămas inactiv în timpul bătăliei a fost închis dar apoi eliberat și pus să guverneze nordul în locul lui Henric Epurarea celor ce luptaseră pentru Richard a ocupat primii doi ani de domnie ai lui Henric deși ulterior s-a dovedit pregătit să-i accepte pe cei ce i s-au supus indiferent de partea pe care o luaseră în conflict Dintre susținătorii săi Henric i-a răsplătit cel mai generos pe cei din familia Stanley Pe lângă faptul că l-a făcut pe William șambelanul său personal Lord Stanley a fost numit earl de Derby și a primit funcții titluri și moșii Henric l-a răsplătit pe Oxford dându-i înapoi pământurile și titlurile confiscate de yorkiști și și l-a numit Constable of the Tower și amiral al Angliei Irlandei și Aquitaniei Pentru familia sa Henric l-a făcut pe Jasper Tudor duce de Bedford Mamei sale i-a dat înapoi pământurile și titlurile pe care i le luase Richard și a instalat-o ca Regină-Mamă în palat având grijă de ea tot restul domniei lui Declararea lui Margaret de către parlament ca femme sole i-a conferit putere; nu a mai trebuit să-și gestioneze moșiile prin familia Stanley Elton a arătat că în pofida generozității sale de la început susținătorii lui Henric de la Bosworth s-au bucurat de favorurile sale deosebite doar scurtă vreme; în anii care au urmat el i-a promovat pe cei care i-au servit interesele cel mai bine Ca și regii dinaintea sa Henric a avut de-a face cu nemulțumiri Prima revoltă deschisă a avut loc la doi ani după bătălia de la Bosworth; Lambert Simnel susținea că este Edward Plantagenet al XVII-lea earl de Warwick care era nepotul lui Edward al IV-lea Earlul de Lincoln l-a susținut și a condus forțele rebele în numele Casei de York Armata rebelă a respins câteva atacuri ale forțelor lui Northumberland înainte de a lupta direct cu armata lui Henric în bătălia de la Stoke Field la 16 iunie 1487 Oxford și Bedford au fost în fruntea oastei lui Henric care număra și foști susținători ai lui Richard al III-lea Henric a câștigat cu ușurință lupta dar au urmat și alte nemulțumiri și conspirații În 1489 a început o revoltă după uciderea lui Northumberland; istoricul militar Michael C C Adams afirmă că autorul unui bilet lăsat lângă cadavrul lui Northumberland l-a acuzat pe earl de moartea lui Richard Tradiția Relatările contemporane ale bătăliei de la Bosworth provin din patru izvoare principale dintre care unul este cronica engleză Croyland scrisă de un cronicar yorkist care s-a bazat pe informații luate de la nobili și soldați Celelalte relatări au fost scrise de străini—Vergil Jean Molinet și Diego de Valera Molinet înclina spre partea lui Richard în vreme ce Vergil a fost în slujba lui Henric și a obținut informațiile de la rege și de la supușii săi prezentându-l într-o lumină favorabilă Diego de Valera ale cărui informații sunt considerate nedemne de încredere de către Ross și-a compilat lucrarea din scrisori ale negustorilor spanioli Alți istorici au utilizat și lucrarea lui Valera pentru a deduce unele date potențial valoroase care nu reies imediat din celelalte surse Ross consideră că poezia The Ballad of Bosworth Field este un izvor util de detalii ale bătăliei Multitudinea de alte relatări bazate mai ales pe informații de mâna a doua sau a treia s-a dovedit a fi un obstacol în calea istoricilor care încearcă să reconstruiască faptele Aceștia se plâng că cu excepția rezultatului în cronici apar foarte puține amănunte din bătălie Istoricul Michael Hicks a declarat că bătălia de la Bosworth este una dintre cele mai prost relatate ciocniri din Războiul Rozelor Henric a încercat să-și prezinte victoria drept un nou început pentru țară; a angajat cronicari care să-i descrie domnia ca pe o „eră modernă începută în 1485 Hicks spune că lucrările lui Vergil și ale istoricului orb Bernard André promovate de administrațiile tudoriene au devenit surse de bază pentru scriitorii din următorii 400 de ani Ca atare literatura tudoristă pictează un portret luminos al domniei lui Henric descriind bătălia de la Bosworth Field ca pe o luptă finală a războiului civil nedând importanță răscoalelor ulterioare Pentru Anglia Evul Mediu a luat sfârșit în 1485 iar English Heritage susține că în afara invaziei reușite din 1066 a lui William Cuceritorul niciun alt an nu are mai multe semnificații în istoria Angliei Prezentându-l pe Richard drept un tiran cocoșat care a uzurpat tronul ucigându-și nepoții istoricii tudorieni au dat bătăliei un iz de legendă ea a devenit o ciocnire între bine și rău cu un rezultat moral satisfăcător Conform readerului Colin Burrow André a fost atât de copleșit de semnificația istorică a bătăliei încât a reprezentat-o printr-o pagină albă în a sa Henric al VII-lea 1502 Pentru profesorul Peter Saccio bătălia a fost într-adevăr o ciocnire unică în analele istoriei Angliei deoarece „victoria a fost determinată nu de cei ce au luptat ci de cei ce au amânat lupta până când au fost siguri că sunt de partea învingătoare Istorici ca Adams și Horrox cred că Richard a pierdut bătălia nu din vreun motiv mitic ci din cauza problemelor de moral și de loialitate din cadrul propriei armate Majorității soldaților de rând le era greu să lupte pentru un conducător în care nu aveau încredere iar unii lorzi considerau că situația lor s-ar putea îmbunătăți dacă Richard ar fi detronat Adams sugerează că împotriva unor asemenea duplicități șarja disperată a lui Richard a fost singura faptă cu adevărat regească de pe câmpul de luptă Așa cum scrie și istoricul Michael Bennet atacul a fost „cântecul de lebădă al cavalerismului englez Adams crede că la vremea sa această idee a fost împărtășită și de tipograful William Caxton care a fost susținut și de Edward al IV-lea și de Richard al III-lea La nouă zile după luptă Caxton a publicat povestea lui Thomas Malory despre cavalerism și moartea prin trădare—Le Morte d'Arthur—chipurile ca răspuns la condițiile morții lui Richard Elton nu consideră că Bosworth Field ar fi avut vreo semnificație importantă arătând că publicul englez al secolului al XX-lea ignora bătălia la aniversarea ei de 500 de ani După părerea lui penuria de informații precise despre bătălie—nu se știe nici cu exactitate unde a avut loc—demonstrează lipsa ei de importanță pentru societatea engleză Elton consideră că bătălia a fost doar o parte a luptelor lui Henric de cucerire a tronului subliniindu-și opinia prin aceea că tânărul rege a trebuit să petreacă încă zece ani înăbușind diferite facțiuni rebele pentru a-și consolida tronul Mackie este de acord că istoricii contemporani obosiți de cele trei succesiuni regale din timpul îndelungatului Război al Rozelor considerau că Bosworth Field a fost doar încă una dintr-un lung șir de asemenea bătălii Doar prin munca și eforturile lui Francis Bacon și ale succesorilor săi publicul a început să creadă că bătălia le hotărâse viitorul prin faptul că a dus la „căderea unui tiran Mackie concluzionează că în retrospectivă Bosworth Field rămâne bătălia decisivă care a pus bazele unei domnii care avea să guverneze necontestată în Anglia timp de peste o sută de ani Dramatizarea Shakespeariană William Shakespeare a scos în evidență bătălia de la Bosworth în piesa lui de teatru Richard al III-lea Ea este „marea bătălie; nicio altă scenă de luptă nu atrage atenția publicului reprezentaată printr-o luptă directă cu săbiile între Henry Tudor și Richard al III-lea Shakespeare s-a folosit de duelul lor pentru a construi punctul culminant al piesei de teatru și al Războiului Rozelor; el o utilizează și pentru a promova moralitatea prezentând „triumful fără echivoc al binelui împotriva răului Richard personajul principal negativ fusese construit în bătăliile din altă piesă a lui Shakespeare Henric al VI-lea Partea 3 ca fiind un „formidabil mânuitor al sabiei și un conducător militar viteaz—în contrast cu mijloacele josnice prin care el devine rege în Richard al III-lea Deși bătălia de la Bosworth Field este guvernatăd e doar cinci indicații de regie ea este precedată de trei scene și peste patru sute de replici dezvoltând contextul și motivațiile personajelor înaintea bătăliei Prezentarea lui Shakespeare se bazează mai ales pe versiunile dramatice ale istoriei scrise de cronicarii Edward Hall și Raphael Holinshed care la rândul lor se inspiraseră din cronica lui Vergil Atitudinea lui Shakespeare față de Richard a fost însă formată de cărturarul Thomas More ale cărui scrieri erau puternic polarizate împotriva regelui yorkist Rezultatul acestor influențe este un scenariu în care regele este personaj negativ iar Shakespeare nu a avut probleme în a se îndepărta de istorie pentru a face acțiunea mai interesantă Margaret de Anjou murise în realitate în 1482 dar Shakespeare a pus-o să vorbească cu mama lui Richard înainte de bătălie pentru a prevesti soarta lui Richard și pentru a îndeplini profeția pe care o dăduse în Henric al VI-lea Shakespeare a exagerat cauzele nopții neliniștite a lui Richard dinaintea bătăliei imaginându-l ca fiind bântuit de fantomele celor pe care îi ucisese inclusiv a lui Buckingham Richard apare ca suferind mustrări de conștiință dar pe măsură ce vorbește își recapătă încrederea și declară că va fi rău dacă de asta este nevoie pentru a-și păstra coroana Lupta dintre cele două armate este simulată de zgomote făcute în afara scenei alarums în vreme ce actorii intră pe scenă își spun replicile și ies Pentru a construi tensiunea înaintea duelului Shakespeare cere mai multe alarums după ce sfetnicul lui Richard William Catesby anunță că regele „ mai multe minuni ca un om Richard își face intrarea în scenă cu celebra replică „Un cal un cal! Regatul meu pentru un cal! El refuză să se retragă continuând să ucidă dubluri ale lui Henric până când este ucis de nemesisul său Nu există mărturii documentare că Henric ar fi folosit cinci dubluri la Bosworth Field; ideea este în întregime invenția lui Shakespeare inspirată fiind de faptul că le-a folosit în bătălia de la Shrewsbury 1403 pentru a amplifica percepția vitejiei lui Richard pe câmpul de luptă Similar lupta directă dintre Henric și Richard este creația lui Shakespeare Adevărata tragedie a lui Richard al III-lea o piesă anterioară celei a lui Shakespeare nu are o asemenea întâlnire îndrumările de regie nu dau niciun indiciu despre așa ceva În pofida licențelor dramatice versiunea shakespeariană a bătăliei de la Bosworth a fost modelul folosit în multe manuale englezești mulți ani în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea Această versiune romanțată a istoriei promovată în hărți și picturi și jucată pe scenele din întreaga țară l-a deranjat pe umoristul Gilbert Abbott à Beckett El și-a exprimat criticile sub forma unei poezii echivalând versiunile romanțate ale bătăliei cu „o producție de mâna a cincea a lui Richard al III-lea actori prost costumați luptă în bătălia de la Bosworth Field pe scenă în vreme ce cei cu roluri secundare stau în spate neinteresați de ce se întâmplă În adaptarea cinematografică din 1955 a lui Laurence Olivier bătălia de la Bosworth este reprezentată nu de un singur duel ci de o îngrămădeală generală care a devenit cea mai celebră scenă a filmului și rulează constant la Bosworth Battlefield Heritage Centre Filmul prezintă ciocnirea dintre armatele yorkistă și lancastriană în câmp deschis concentrându-se pe personajele individuale în sălbăticia luptelor corp la corp fiind lăudat pentru realism Unul dintre recensorii de la ziarul The Manchester Guardian nu a fost însă impresionat considerând că numărul combatanților este prea mic pentru câmpia largă și că scenei morții lui Richard îi lipsește subtilitatea Felul cum apare Richard pregătindu-și armata de luptă a fost și ea lăudată În timp ce Richard le vorbește oamenilor săi și le trasează planul cu sabia în nisip pe ecran apar unitățile sale așezându-se conform liniilor trasate de Richard Strâns legate între ele elementele narative și cele vizuale îl transformă practic pe Richard în narator care joacă în acțiunea construită de el Criticul shakespearian Herbert Coursen extinde această prezentare Richard se preface într-un creator de oameni dar moare în sălbăticia propriei creații Coursen consideră că aceasta intră în contrast cu cea a lui și a „grupului de frați al său Adaptarea lui Richard al III-lea la o Anglie fascistă a anilor 1930 în filmul din 1995 al lui Ian McKellen nu a fost bine văzută de istorici Adams a declarat că aranjamentul shakespearian al morții lui Richard la Bosworth învață pe spectatori morala de a-și întâmpina soarta indiferent cât de nedreaptă e ea „cu noblețe și demnitate Prin sufocarea moralei dramatice în efecte speciale filmul lui McKellen reduce bătălia la un spectacol pirotehnic despre moartea unui personaj negativ unidimensional Coursen este de acord că în această versiune bătălia și sfârșitul lui Richard' sunt banale și trivializate Câmpul de luptă Consiliul comitatului Leicestershire a desemnat oficial locul bătăliei în vecinătatea localității Market Bosworth Consiliul l-a pus pe istoricul Daniel Williams sa cerceteze bătălia iar în 1974 rezultatele cercetărilor sale au fost folosite pentru a construi Bosworth Battlefield Heritage Centre și prezentarea pe care o găzduiește Interpretarea lui Williams a fost însă contestată Declanșată odată cu aniversarea a 500 de ani de la bătălie în 1985 o dispută între istorici a făcut ca teoria lui Williams să fie pusă la îndoială În particular studiile geologice efectuate între 2003 și 2009 de către Battlefields Trust o organizație de caritate care protejează și studiază câmpurile de luptă din Anglia arată că flancurile sudic și estic al dealului Ambion Hill erau pământ solid în secolul al XV-lea contrar afirmațiilor lui Williams că era o mare mlaștină Arheologul peisagist Glenn Foard care a efectuat studiul a declarat că solul colectat și descoperirile de echipament militar medieval sugerează că bătălia s-ar fi dat la 3 km sud-vest de Ambion Hill 52°34′41″N 1°26′02″W contrar credinței încetățenite că ea s-ar fi dat la poalele dealului English Heritage susține că bătălia a luat numele localității Market Bosworth deoarece orașul era cea mai apropiată așezare semnificativă de câmpul de bătălie în secolul al XV-lea Profesorul Philip Morgan a sugerat că o bătălie ar putea fi tratată de către societate ca fiind un eveniment neimportant considerându-l nesemnificativ și nedându-i un nume Pe măsură ce timpul a trecut autori de anale administrative și istorice au considerat necesar să identifice bătălia dându-i un nume de natură toponimică pe baza observațiilor combatanților Numele oficial a fost adoptat de societate și de generațiile viitoare fără a fi contestat Primele înregistrări au asociat bătălia de la Bosworth Field cu "Brownehethe" "bellum Miravallenses" "Sandeford" și "Dadlyngton field" Prima atestare un memorandum municipal din 23 august 1485 din York plasează bătălia „pe câmpia Redemore Aceasta este coroborată de o scrisoare din 1485–86 care menționează locul luptei ca fiind „Redesmore Conform istoricului Peter Foss bătălia nu a fost trecută în documente ca având loc „la Bosworth decât în 1510 Foss a fost numit de English Heritage ca principal susținător al lui „Redemore ca loc al bătăliei El sugerează că numele provine din Hreod Mor un termen anglo-saxon ce înseamnă „mlaștină stufoasă Bazându-și opinia pe arhivele bisericești din secolele al XIII-lea și al XVI-lea el consideră că „Redemore era o zonă mlăștinoasă aflată între Ambion Hill și satul Dadlington fiind aproape de Fenn Lanes un drum roman care parcurge regiunea de la est la vest Foard crede că acest drum este cea mai probabilă rută pe care au ajuns ambele armate pe câmpul de luptă Williams ignoră noțiunea de „Redmore ca loc anume susținând că este doar un termen general care descrie o zonă mare cu pământ roșiatic; Foss arată că izvoarele lui Williams sunt legende locale și interpretări defectuoase ale documentelor Mai mult el sugerează că Williams a fost influențat de The Battle of Bosworth-Field din 1788 a lui William Hutton pe care Foss îl acuză că a introdus ideea că bătălia s-a dat la vest de Ambion Hill pe partea de nord a râului Sence Hutton sugerează Foss a interpretat greșit un pasaj din sursa sa cronica lui Raphael Holinshed din 1577 Holinshed scria „regele Richard și-a pus câmpul pe un deal numit Anne Beame și-a odihnit oștenii și s-a odihnit și el Foss crede că Hutton a confundat „câmpul cu „câmpul de bătălie dând naștere ideii că lupta a avut loc pe dealul Anne Beame Ambion „To his field lămurește Foss era o expresie arhaică ce înseamnă „a-și pune tabăra Foss aduce și alte dovezi în sprijunul teoriei sale cu „Redemore citând cronica lui Edward Hall din 1550 Hall afirma că armata lui Richard a pătruns pe o câmpie după ce a strâns tabăra a doua zi Mai mult istoricul William Burton autor al lucrării Description of Leicestershire 1622 scria că bătălia s-a dat „pe un câmp mare plat și spațios la trei mile depărtare între orașele Shenton Sutton Dadlington și Stoke În opinia lui Foss ambele izvoare descriu o zonă întinsă de la nord de Dadlington English Heritage instituție responsabilă de gestionarea siturilor istorice ale Angliei a folosit ambele teorii pentru a desemna locul bătăliei de la Bosworth Field Fără a prefera vreuna dintre ele instituția a construit o singură delimitare a câmpului de luptă ce cuprinde locurile propuse și de Williams și de Foss Regiunea s-a schimbat mult de-a lungul anilor după bătălie Holinshed scria în cronica sa că a găsit pământ solid acolo unde se aștepta să fie mlaștină iar Burton a confirmat că până la sfârșitul secolului al XVI-lea zone ale câmpului de luptă au fost împrejmuite și asanate pentru a le face productive pentru agricultură S-au plantat copaci pe versantul sudic al dealului Ambion formând pădurea Ambion În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea canalul Ashby a tăiat pământul la vest și sud-vest de dealul Ambion Pe marginea canalului la distanță calea ferată Ashby –Nuneaton traversează zona pe un terasament înalt Schimbările suferite de peisaj au fost atât de mari încât Hutton a revizitat regiunea în 1807 după o vizită anterioară din 1788 și nu a putut să-și găsească drumul Bosworth Battlefield Heritage Centre a fost construit pe dealul Ambion lângă Fântâna lui Richard Conform legendei Richard al III-lea ar fi băut dintr-unul din izvoarele din zonă în ziua bătăliei În 1788 un localnic i-a arătat lui Hutton unul dintre izvoare ca fiind cel amintit de legendă S-a construit apoi o structură din piatră peste acel punct cu o inscripție La nord-vest de dealul Ambion dincolo de afluentul nordic al Sence-ului Câmpul lui Richard este marcat de un drapel și o piatră memorială Ridicat în 1973 situl a fost ales pe baza teoriei lui Williams Biserica St James din Dadlington este singura structură din zonă asociată în mod cert cu bătălia de la Bosworth Field; trupurile celor uciși în luptă au fost îngropate acolo Note Bibliografie ; Tipărită ; Periodice ; Online Bătălia de la Iwo Jima 19 februarie – 26 martie 1945 sau Operation Detachment a fost una dintre cele mai violente bătălii ale campaniei din Pacific a celui de al Doilea Război Mondial Forțele americane au îndeplinit misiunea de a captura cele trei aerodromuri japoneze de pe insula Iwo Jima Pozițiile japoneze de pe insulă erau puternic întârite cu buncăre vaste baterii de artilerie camuflate și de tuneluri subterane< ref> < ref> Americanii erau bine susținuți naval și aerian fiind capabili să bombardeze masiv pozițiile japoneze Bătălia a reprezentat primul atac american asupra insulelor ce constituiau teritoriul Japoniei propriu-zise iar soldații Armatei Imperiale și-au apărat teritoriul cu tenacitate Dintre cei peste 18000 de soldați japonezi prezenți la începutul bătăliei doar 34 au fost luați prizonieri Restul au fost uciși sau au dispărut Bătălia a fost imortalizată în celebra fotografie a lui Joe Rosenthal intitulată Înălțarea drapelului pe Iwo Jima ce ilustrează ridicarea drapelului SUA pe Muntele Suribachi un deal de altitudine de către cinci pușcași marini și un marinar Fotografia reprezintă a doua înălțare a drapelului pe munte ce a avut loc în ziua a cincea a bătăliei care a durat 35 de zile Ea a devenit imaginea de referință a bătăliei și a fost reprodusă frecvent< ref> Iwo Jima a fost singura bătălie a Marinei SUA în care numărul victimelor din tabăra americanilor a fost mai mare decât cel al victimelor din tabăra japoneză< ref> deși numărul morților din rândul japonezilor a fost triplu față de cel al americanilor Context După ce americanii au capturat insulele Marshall și după devastatoarele atacuri aeriene de la Truk în Insulele Caroline în februarie 1944 liderii militari japonezi au reevaluat situația militară de ansamblu Toate indiciile arătau că americanii se îndreaptă spre Insulele Mariane și Caroline Pentru a contracara această acțiune ei au organizat o linie interioară de apărare care se întindea în general spre nord de la Caroline până la Mariane și de acolo până la Insulele Ogasawara În martie 1944 Armata a 31-a sub comanda generalului Hideyoshi Obata a fost activată cu scopul de a ocupa această linie interioară Comandantul garnizoanei Chichi Jima a fost pus oficial la comanda unităților Armatei și Marinei Imperiale din Insulele Ogasawara După ce americanii au ocupat bazele din Insulele Marshall în bătăliile de la Kwajalein și Eniwetok în februarie 1944 la Iwo Jima s-au trimis întăriri pentru forțele navale și terestre Cinci sute de oameni din baza navală de la Yokosuka și încă 500 de la Chichi Jima au ajuns la Iwo Jima în martie și aprilie 1944 În același timp odată cu sosirea întăririlor de la Chichi Jima și din arhipelagul nipon garnizoana forțelor terestre de la Iwo Jima ajunsese să numere 5000 de oameni echipați cu 13 baterii de artilerie 200 de mitraliere ușoare și grele și 4552 de puști În plus se aflau acolo numeroase tunuri de coastă de 12 tunuri antiaeriene grele și 30 de tunuri antiaeriene de cu dublu suport Pierderea Marianelor în timpul verii lui 1944 a crescut mult importanța insulelor Ogasawara pentru japonezi conștienți că pierderea acestor insule va facilita bombardamentele americane asupra arhipelagului nipon perturbând industria de război și deteriorând moralul civililor Planurile finale ale japonezilor pentru apărarea insulelor Ogasawara au fost afectate de faptul că Marina Imperială pierduse deja mare parte din forța pe care o avea și nu mai putea împiedica debarcările americane Mai mult pierderile de avioane din anul 1944 au fost atât de mari încât chiar dacă producția de război nu ar fi fost afectată de bombardamentele americane forța aeriană combinată a japonezilor nu ar fi putut crește la 3000 de avioane până în martie sau aprilie 1945 Chiar și atunci aceste avioane nu au putut fi folosite de la bazele din arhipelagul nipon până la Iwo Jima întrucât raza lor de acțiune nu depășea ; în plus toate avioanele disponibile a trebuit să fie adunate pentru a fi utilizate în Taiwan și în insulele adiacente apropiate de bazele terestre Într-un studiu ulterior ofițerii japonezi au descris strategia aplicată pentru apărarea insulei Iwo Jima în următorii termeni Bombardamentele zilnice dinspre Mariane au lovit insulele Japoniei ca parte a Operațiunii Scavenger Iwo Jima a servit drept punct de avertisment care transmitea prin radio rapoarte ale bombardierelor îndreptate spre Japonia permițând apărării antiaeriene japoneze să fie pregătită pentru sosirea bombardierelor americane La sfârșitul bătăliei de la Leyte din Filipine Aliații au beneficiat de un respiro de două luni înainte de invaziei insulelor Okinawa Iwo Jima avea importanță strategică furniza o bază aeriană pentru avioanele japoneze care puteau intercepta bombardierele B-29 cu rază lungă de acțiune și reprezenta o bază pentru unitățile navale care aveau nevoie de susținere Capturarea insulei Iwo Jima urma să elimine aceste probleme și să ofere o zonă de pregătire pentru viitoarea invazie a principalelor insule ale Japoniei Distanța raidurilor avioanelor B-29 ar fi fost înjumătățită și avea să fie disponibilă o bază pentru avioanele de luptă P-51 Mustang care escortau și protejau bombardierele Serviciile de informații erau încrezătoare că Iwo Jima va cădea într-o săptămână neștiind că japonezii pregăteau o apărare complexă o modificare drastică față de tacticile folosite anterior Atât de reușite au fost pregătirile japonezilor încât după bătălie s-a descoperit că sutele de tone de bombe Aliate și miile de proiectile grele de artilerie navală produseseră japonezilor pierderi minime ei fiind apoi gata să lupte cu pușcașii marini americani mult mai bine decât oricând până în acel moment al războiului din Pacific În lumina rapoartelor optimiste ale serviciilor de informații s-a luat hotărârea de a invada Iwo Jima debarcarea a primit numele de cod Operațiunea Detachment Pregătirile Pregătirile japonezilor Până în iunie 1944 general-locotenent Tadamichi Kuribayashi a fost numit la comanda apărării Insulei Iwo Jima Inspirându-se din apărarea din bătălia de la Peleliu a gândit o defensivă diferită de doctrina militară japoneză În loc să-și pregătească apărarea pe plajă pentru a preveni direct debarcările Kuribayashi a înființat poziții defensive puternice care se susțineau reciproc în profunzime utilizând armament greu și fix cum ar fi bateriile de artilerie și mitralierele grele în timp ce tancurile colonelului baron Takeichi Nishi au fost folosite pe post de poziții de artilerie camuflate Întrucât tunelul care o lega de restul forțelor nu a fost terminat la timp Kuribayashi a organizat zona sudică a insulei din preajma Muntelui Suribachi ca pe un sector semiindependent în timp ce zona defensivă principală a fost construită în nord Bombardamentul american așteptat naval și aerian i-a determinat pe japonezi să realizeze un sistem extins de tuneluri care legau pozițiile pregătite astfel încât cazematele pierdute ar putea fi rapid reocupate de soldați japonezi Rețeaua de buncăre și cazemate a fost foarte favorabilă apărătorilor Insula a fost împresurată cu poziții camuflate de artilerie și mortiere împreună cu mine terestre Printre armele japonezilor se numărau mortierele-robinet o rachetă masivă trasă dintr-un tub gol Erau prezente și posturi de lunetiști Kuribayashi pregătise defensiva special pentru ca fiecare parte a insulei să fie în bătaia focului japonezilor Kuribayashi a primit și câțiva piloți kamikaze pentru a fi folosiți împotriva flotei americane Trei sute de marinari americani au fost uciși de kamikaze de-a lungul bătăliei Împotriva dorințelor lui Tokioul l-a forțat pe Kuribayashi să ridice defensive pe plajă singurele posturi defensive care aveau să fie distruse în bombardamentul dinaintea debarcării Kuribayashi știa că Japonia nu putea câștiga bătălia dar spera să producă pierderi mari americanilor pentru a-i face pe aceștia să renunțe la invadarea Japoniei Planurile americanilor Planul american de atac era relativ simplu Diviziile a 4-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la început pe a ocupa Muntele Suribachi aerodromurile din sud și coasta vestică Odată terminată aceasta linia întărită cu Divizia 3 Pușcași Marini avea apoi să se îndrepte spre nord-est În pregătirea invaziei bombardierele B-24 Liberator operând din Insulele Mariane a bombardat insula vreme de 74 de zile Serviciile de informații americane au observat însă că acestea au avut un impact limitat și că pozițiile defensive japoneze erau din ce în ce mai puternice Marina americană a bombardat insula doar trei zile deși pușcașii marini ceruseră zece zile de bombardament sub motiv că trebuie economisită muniția pentru invazia insulelor Okinawa în vreme ce a trimis portavioanele din Task Force 58 TF 58 să bombardeze Japonia pentru a distrage atenția de la campania de bombardamente cu B-29 a armatei americane Șase vase de război Arkansas New York Texas Nevada Idaho and Tennessee cinci crucișătoare Pensacola Salt Lake City Chester Tuscaloosa and Vicksburg și numeroase distrugătoare din TF 54 au efectuat bombardamentele dinaintea debarcării La 17 februarie 1945 cu două zile înainte de debarcarea planificată artileria japoneză a deschis focul asupra a 12 bărci de debarcare înarmate ce acopereau o misiune de recunoaștere a Underwater Demolition Team UDT Aceasta a expus bateriile japoneze focului naval La 18 februarie escorta de distrugător USS Blessman a fost lovită de o bombă de care a explodat în popota echipajului ucigând 40 de oameni inclusiv 15 de la UDT< ref> Invazia La 0200 ora locală la 19 februarie 1945 puternicele tunuri de de pe USS North Carolina USS Washington și ulterior de pe USS West Virginia Deși bombardamentul a fost consistent apărarea japoneză nu a fost grav afectată întrucât pozițiile defensive japoneze erau bine întărite și protejate de bombardament Multe erau adăpostite de Muntele Suribachi iar japonezii investiseră lunile dinaintea invaziei în crearea unui elaborat sistem de tuneluri și poziții de tragere care străbătea întreg muntele De exemplu unele dintre tunurile grele erau camuflate de uși ranforsate de oțel în încăperi masive construite în munte aproape impenetrabile la proiectilele bombardamentului american La 0859 cu un minut înainte de ora preconizată primii din cei 30000 de pușcași marini din Diviziile 3 4 și 5 sub Corpul V Amfibii a debarcat Valul inițial de soldați nu a fost lovit o vreme de focul japonezilor; planul generalului Kuribayashi a fost de a nu trage până când plaja nu ar fi fost plină de pușcași marini și de echipamente Mulți pușcași marini care au debarcat pe plajă în primul val au bănuit că poate bombardamentele inițiale uciseseră soldații japonezi despre care se așteptau să apere insula În liniștea mormântală ei au început să se îngrijoreze când patrulele de pușcași marini au început să avanseze spre interiorul insulei în căutarea pozițiilor japoneze Doar după ce un val frontal de pușcași marini a ajuns la o linie de buncăre japoneze apărate de mitraliere japonezii au deschis focul Multe buncăre și poziții de tragere inteligent camuflate a intrat în acțiune și primul val de pușcași marini a suferit pierderi devastatoare de la mitraliere Pe lângă defensiva japoneză situată pe plajă pușcașii marini au fost atacați de pe Muntele Suribachi din extremitatea sudică a insulei A fost extrem de dificil pentru pușcașii marini să avanseze din cauza reliefului dificil compus din cenușă vulcanică Această cenușă nu permitea nici avansul rapid și nici construirea de tranșee și gropi solide pentru protecția față de focul inamic Cenușa ajuta însă absorbind o parte din fragmentele de proiectil trase de artileria japoneză Artileria grea japoneză de pe Suribachi își deschidea ușile de oțel și trăgea după care le închidea imediat pentru a împiedica replica forțelor americane Unitățile americane au întâmpinat mari dificultăți în a distruge bateriile japoneze Acțiunile americanilor au fost complicate și de faptul că buncărele erau legate la elaboratul sistem de tuneluri astfel încât odată eliberate cu aruncătoarele de flăcări sau cu grenade ele puteau fi rapid reocupate de japonezii veniți prin tunel Această tactică a produs multe victime în rândul pușcașilor marini care treceau pe lângă buncărele reocupate fără a se aștepta să fie atacați dinspre ele Pușcașii marini au progresat încet suferind de pe urma focului de mitralieră și de artilerie Datorită sosirii unităților blindate și faptului că unitățile aeriene și navale au continuat să bombardeze puternic Suribachi pușcașii marini au reușit să iasă de pe plajă 760 de pușcași marini au efectuat o șarjă aproape sinucigașă până în partea cealaltă a insulei Au suferit pierderi mari dar au avansat considerabil Până seara muntele fusese izolat de restul insulei și 30000 de pușcași marini debarcaseră Alți circa 40000 aveau să urmeze În zilele de după debarcare pușcașii marini se așteptau la un atac banzai pe timpul nopții Aceasta fusese strategia japoneză defensivă standard în bătăliile anterioare împotriva forțelor terestre inamice din Pacific cum ar fi în bătălia de la Saipan în care majoritatea atacatorilor japonezi au fost uciși și forța japonezilor mult redusă Kuribayashi a interzis însă atacurile banzai deoarece le considera inutile Luptele au fost deosebit de grele Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri Noaptea japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani pentru a-i împușca din apropiere Pușcașii marini au înțeles că armele de foc sunt relativ ineficiente împotriva apărătorilor japonezi și au folosit cu eficiență aruncătoare de flăcări și grenade pentru a scoate soldații japonezi din tuneluri Una dintre inovațiile tehnologice ale bătăliei cele opt tancuri medii Sherman M4A3R3 echipate cu aruncătoare de flăcări Navy Mark I tancuri „Ronson sau „Zippo s-au dovedit eficiente la curățarea pozițiilor japoneze Shermanurile erau dificil de distrus astfel încât apărătorii erau forțați să le atace în câmp deschis unde soldații japonezi cădeau victime superiorității numerice a pușcașilor marini Acoperirea aeriană a invaziei a fost la început oferită de avioane de luptă de pe portavioanele de lângă coastă Aceasta a trecut în sarcina Grupului 15 Avioane de Luptă cu avioane P-51 Mustang după sosirea pe insulă la 6 martie Analog la început navele au tras proiectile de iluminare pentru a lumina câmpul de luptă pe timp de noapte misiune lăsată apoi în seama artileriei terestre Codificatorii Navajo făceau parte din comunicațiile terestre americane fiind dotați cu walkie-talkie-uri și stații radio portabile SCR-610 După ce au rămas fără apă hrană și provizii trupele japoneze au devenit disperate spre finalul bătăliei Kuribayashi care se opusese atacurilor banzai la începutul bătăliei a realizat că înfrângerea este iminentă Pușcașii marini au început să se confrunte cu din ce în ce mai multe atacuri nocturne; acestea puteau fi respinse doar printr-o combinație de foc de mitraliere și tir de artilerie Uneori pușcașii marini intrau în luptă corp la corp pentru a respinge atacurile nipone Odată asigurată zona de debarcare au acostat și mai mulți soldați cu și mai multe echipament greu iar invazia a avansat spre nord capturând aerodromurile și restul insulei Majoritatea soldaților japonezi au luptat până la moarte Înălțarea drapelului Joe Rosenthal a fost cel care a realizat fotografia istorică „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima la 23 februarie 1945 Ea prezintă cinci pușcași marini și un membru corpsman al personalului medical al Marinei înălțând drapelul Statelor Unite pe vârful Muntelui Suribachi Fotografia a fost extrem de populară fiind retipărită în mii de publicații Ulterior a devenit singura fotografie care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Fotografie în același an în care a fost publicată și a ajuns în cele din urmă să fie văzută ca una dintre cele mai semnificative imagini ale războiului și una dintre cele mai frecvent reproduse fotografii ale tuturor timpurilor Dintre cei șase oameni înfățișați în fotografie trei Franklin Sousley Harlon Block și Michael Strank nu au supraviețuit bătăliei; cei trei supraviețuitori John Bradley Rene Gagnon și Ira Hayes au devenit celebri după publicarea fotografiei O vreme s-a crezut că cel despre care astăzi se știe că a fost Block ar fi fost Hank Hansen dar Hayes a lămurit identitatea sa Imaginea a fost apoi utilizată de Felix de Weldon pentru a sculpta USMC War Memorial monument aflat lângă Cimitirul Național Arlington de lângă Washington DC În dimineața celei de a patra zile a bătăliei 23 februarie Muntele Suribachi era efectiv izolat de suprafața restului insulei La acel moment pușcașii marini erau conștienți de rețeaua extinsă de tuneluri subterane a japonezilor și știau că deși era izolat la suprafață vulcanul era încă legat de apărătorii japonezi prin rețeaua de tuneluri Ei se așteptau la lupte grele pentru cucerirea vârfului Două patrule de patru oameni au fost trimise pe vârful vulcanului să observe rutele de pe partea nordică a muntelui Legendele populare îmbogățite de presă imediat după publicarea fotografiei „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima spun că pușcașii marini au luptat până au ajuns pe vârf Pușcașii americani se așteptau la o ambuscadă dar în realitate aceasta nu s-a materializat Pușcașii marini au întâlnit mici grupuri de apărători japonezi pe Suribachi dar majoritatea soldaților japonezi au rămas în rețeaua de tuneluri Ocazional japonezii atacau în grupuri mici și erau de regulă uciși Patrulele au ajuns pe vârf după care au coborât înapoi raportând colonelului Chandler Johnson lipsa contactului cu inamicul< ref> Johnson a cerut apoi unui pluton de pușcași marini să urce pe Suribachi Acestora le-a dat un mic drapel american pe care să-l înalțe dacă ajung pe vârf Pușcașii marini au reînceput ascensiunea așteptându-se în orice moment la o ambuscadă Din nou ei au ajuns pe vârful muntelui fără vreun incident Folosind o țeavă lungă găsită de ei printre deșeurile de pe vârful muntelui au înălțat drapelul american pe Muntele Suribachi primul drapel străin înălțat vreodată pe pământ japonez< ref> Această primă înălțare a drapelului a fost imortalizată de fotograful Louis R Lowery Când drapelul tocmai era ridicat secretarul Marinei James Forrestal tocmai debarca și el pe plaja de la poalele Muntelui Suribachi El a hotărât să ia acel drapel ca amintire Legenda populară spune că și colonelul Johnson dorea să păstreze acel drapel De fapt el credea că drapelul aparține batalionului 2 din Regimentul 28 Pușcași Marini care capturaseră respectiva parte a insulei El l-a trimis pe sergentul Mike Strank care apare în celebra fotografie să ducă un al doilea drapel mai mare în vârful vulcanului în locul primului Când primul drapel a fost coborât a fost înălțat al doilea După această a doua înălțare a drapelului a realizat Rosenthal celebra fotografie „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima ce surprinde momentul plantării drapelului înlocuitor pe culmea muntelui Nordul insulei Iwo Jima În pofida pierderii Muntelui Suribachi din extremitatea sudică a insulei japonezii încă dețineau poziții puternice în partea de nord Relieful stâncos era foarte favorabil apărării și mai mult decât pe Muntele Suribachi Pe lângă aceasta fortificațiile construite de Kuribayashi erau mai impresionante în capătul de sud al insulei Sub comanda lui Kuribayashi mai rămăseseră echivalentul a opt batalioane de infanterie un regiment de tancuri două de artilerie și trei batalioane de mortiere grele El mai avea și 5000 de tunari și infanteriști navali Cea mai dificilă misiune care le rămăsese pușcașilor marini era ocuparea Platoului Motoyama cu Dealul 382 și structura geologică denumită Turkey knob precum și zona dintre ele denumită Amfiteatrul Aceasta a format baza a ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de „tocătorul de carne În timp ce aceasta se făcea pe flancul drept cel stâng elibera Dealul 362 cu la fel de multă dificultate Obiectivul de ansamblu în acest moment era cel de a prelua controlul asupra aerodromului nr 2 din centrul insulei Fiecare pătrundere părea însă să se transforme în dezastru unitățile fiind atacate din flancuri și sufereau pierderi mari Tancurile erau distruse prin foc încrucișat sau erau săltate în aer de exploziile minelor îngropate Ca urmare luptele s-au împotmolit numărul victimelor din rândul americanilor crescând Chiar și capturarea acestor puncte nu era o soluție la această problemă deoarece o poziție odată asigurată putea fi atacată din spate prin intermediul tunelurilor și cazematelor camuflate Ca atare s-a spus că „puteau oricând să ocupe acele înălțimi și apoi să regrete aceasta Pușcașii marini au găsit totuși căi de a învinge S-a observat că pe timpul bombardamentelor japonezii se ascundeau și își ascundeau tunurile în peșteri pentru a reapărea când trupele invadatoare avansau și le întâmpinau cu un tir devastator Japonezii învățaseră de-a lungul timpului strategia americană aceea de a bombarda puternic înaintea unui atac de infanterie În consecință generalul Erskine a ordonat Batalionului 9 Pușcași Marini să atace pe întuneric fără bombardament preliminar Aceasta a devenit un succes răsunător mulți inamici fiind neutralizați în timp ce dormeau Acesta a fost un moment-cheie în capturarea dealului 362 A avut atâta importanță încât japonezii au organizat un contraatac în noaptea care a urmat Deși Kuribayashi interzisese șarjele sinucigașe tipice în celelalte bătălii din Pacific comandantul zonei a hotărât să efectueze un atac banzai cu scopul optimist de a recaptura Muntele Suribachi Căpitanul Samaji Inouye și cei 1000 de oameni ai săi au atacat pozițiile americanilor producând 347 de victime dintre care 90 de morți A doua zi pușcașii marini au numărat 784 de japonezi morți A existat și un atac aerian kamikaze singurul din bătălie asupra navelor ancorate în larg la 21 februarie soldat cu scufundarea portavionului de escortă USS Bismarck Sea avarierea gravă a navei USS Saratoga și mici avarii la portavionul USS Lunga Point la un LST și un transportor Deși insula a fost declarată oficial asigurată la 16 martie în ziua de 1800 la 25 de zile după debarcare Divizia 5 Pușcași Marini a continuat să se confrunte cu fortăreața lui Kuribayashi într-un deal de în capătul nord-vestic al insulei La 21 martie pușcașii marini au distrus postul de comandă din deal cu patru tone de explozibil și la 24 martie ei au închis peșterile rămase în capul de nord al insulei În noaptea de 25 martie însă o forță de 300 de japonezi a lansat un contraatac final în apropiere de aerodromul nr 2 Piloți ai armatei Seabees și pușcași marini din Batalionul 5 Pionieri și din Regimentul 28 Pușcași Marini au luptat cu forța japoneză timp de 90 de minute dar au suferit pierderi grele 53 de morți și alți 120 de răniți Doi pușcași marini din Compania 36 Aprovizionare o unitate în întregime afro-americană au primit Steaua de Bronz Locotenentul Harry Martin din Batalionul 5 Pioneri a fost ultimul pușcaș marin care a primit Medalia de Onoare în timpul bătăliei< ref> Deși rămâne subiect de speculație din cauza relatărilor contradictorii ale veteranilor japonezi supraviețuitori ai bătăliei s-a spus că Kuribayashi ar fi condus atacul final care spre deosebire de zgomotoasele șarje banzai din bătăliile anterioare a fost caracterizat drept un atac pe tăcute Dacă ar fi fost adevărat Kuribayashi ar fi fost ofițerul cel mai înalt în grad care a condus personal un atac în timpul celui de al Doilea Război Mondial În plus acesta ar fi fost ultimul act de distanțare a lui Kuribayashi de practica normală a comandanților japonezi de a face seppuku în spatele liniilor în timp ce restul mureau în atacurile banzai așa cum s-a întâmplat în timpul bătăliilor de la Saipan și Okinawa Urmări Dintre cei 22785 de soldați japonezi cantonați pe insulă 21570 au murit fie în luptă fie comițând sinucidere rituală Doar 34 au fost luați prizonieri în timpul bătăliei Aliații au suferit 6821 de morți și un număr total de 26038 de victime Numărul pierderilor americanilor a fost mai mare decât cel al pierderilor totale ale Aliaților în ziua debarcării în Normandia estimate la 10000 cu 125847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune Overlord< ref> Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor Întrucât toți civilii fuseseră evacuați nu a murit niciun civil la Iwo Jima spre deosebire de bătăliile de la Saipan șu Okinawa< ref> După ce Iwo Jima a fost declarată asigurată pușcașii marini au estimat că au mai rămas maximum 300 de japonezi în viață în labirintul de peșteri și tuneluri De fapt numărul se apropia de 3000 Codul de onoare bushido combinat cu eficienta propagandă în care soldații americani erau descriși ca niște animale nemiloase a împiedicat capitularea multor soldați japonezi Cei ce nu au avut curajul să se sinucidă s-au ascuns în peșteri pe timp de zi și ieșeau noaptea să strângă provizii Unii s-au predat în cele din urmă surprinși că americanii îi primeau adesea cu compasiune le ofereau apă țigări sau cafea în loc să-i măcelărească cu brutalitate o altă sursă spune că s-ar fi predat în 6 ianuarie 1949< ref> Importanță strategică Dat fiind numărul victimelor necesitatea și semnificația capturării insulei< ref> pentru rezultatul războiului a fost de la început subiect de polemică și încă rămâne Încă din aprilie 1945 șeful operațiunilor navale în rezervă William V Pratt a comentat în revista Newsweek Pratt nu știa sau nu putea dezvălui necesitatea de a cuceri Iwo Jima pentru efectuarea de bombardamente nucleare Iwo Jima fusese desemnat drept punct de aterizare crucial de urgență pentru bombardierele B-29 care aveau să transporte bombele atomice cu destinația Japonia încă de la sfârșitul lui 1944 cu patru luni după debarcarea în Normandia din 6 iunie 1944; Grupul 509 Compus a exersat aterizările de urgență la Iwo Jima la baza sa din Utah deschisă în decembrie 1944 Japonezii de pe Iwo Jima aveau un radar Moskin a consemnat 1191 de avioane de luptă de escortă și 3081 decolări de avioane de la Iwo Jima împotriva Japoniei< ref> Lecțiile învățate la Iwo Jima au servit drept îndrumări pentru bătălia de la Okinawa și pentru plănuita invazie a insulelor Japoniei De exemplu „din cauza pierderilor suferite la Iwo Jima în prima zi s-a hotărât ca bombardmentul preliminar să fie cel mai masiv efectuat până atunci asupra unei insule din Pacific În planul pentru atacarea insulelor principale s-a ținut cont că circa o treime din soldații angajați în luptele de la Iwo Jima și apoi la Okinawa muriseră Niciunul din aceste calcule nu a jucat vreun rol în decizia inițială de a efectua invazia decizie bazată în întregime pe convingerea Forțelor Aeriene americane că insula ar fi o bază utilă pentru avioanele de luptă ce aveau să escorteze bombardierele cu rază lungă de acțiune Aceste escorte s-au dovedit atât nepractice cât și inutile doar zece astfel de misiuni fiind pornite de pe Iwo Jima Superfortressurile nu aveau nevoie să facă niciun mare ocol în jurul insulei Capturarea insulei Iwo Jima nu a afectat sistemul de radar japonez care a continuat să primească informații despre avioanele B-29 de pe insula Rota care nu a fost niciodată atacată Unii membri ai echipajelor bombardierelor B-29 au fost salvați de vasele și avioanele care operau de pe insulă dar Iwo Jima a fost doar una din multele insule ce puteau fi utilizate într-un astfel de scop Cât despre importanța insulei ca punct de aterizare și realimentare pentru bombardiere căpitanul de pușcași marini Robert Burrell pe atunci instructor de istorie la Academia Navală a Statelor Unite a sugerat că doar o mică parte dintre cele 2251 de aterizări erau urgențe reale marea majoritate fiind efectuate pentru verificări tehnice minore antrenament sau realimentare Burrell scrie Cu toate acestea la promovarea lucrării lui Burrell ce trata această problemă The Ghosts of Iwo Jima editorii au afirmat că chiar acele pierderi au format baza unui „prestigiu al pușcașilor marini care nu doar că întrupau „spiritul național american ci asigura „supraviețuirea instituțională a pușcașilor marini< ref> Note Bibliografie Tipărită Online – site ce conține 250 de fotografii – Fotografie 3-D stereo a înălțării drapelului la Iwo Jima Conform art 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri Nr344-XIII din 23 decembrie 1994 Guvernatorul bașcanul< ref> este persoana oficială supremă a Găgăuziei Lui i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani pe bază alternativă Aceeași persoană este reeligibilă în funcția de Guvernator al Găgăuziei pentru două mandate consecutiv El trebuie să fie cetățean al Republicii Moldova care a împlinit vârsta de 35 de ani și cunoaște limba găgăuză Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcția de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activității autorităților administrației publice și poartă răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu care este învestit prin lege Guvernatorul Găgăuziei emite hotărîri și dispoziții care sînt executorii pe tot teritoriul Găgăuziei Suspendarea din funcție înainte de termen a Guvernatorului Găgăuziei are loc în cazul dacă acesta nu respectă Constituția Republicii Moldova Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri legile locale și hotărîrile Adunării Populare sau dacă a comis o infracțiune Decizia de destituire a Guvernatorului Găgăuziei se ia cu votul a două treimi din deputații aleși ai Adunării Populare Statutul Găgăuziei Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111 care prevede și autonomia Transnistriei Ulterior Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă care conferă un statut special autonom Găgăuziei la 23 decembrie 1994 Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova Conform art 111 al Constituției Republicii Moldova UTA Găgăuzia soluționează de sine stătător în limitele competenței sale în interesul întregii populații problemele cu caracter politic economic și cultural Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii Istoric La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud în jurul orașului Comrat „Republica Găgăuză Gagauz-Yeri în limba găgăuză În anul 1990 Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova La data de 31 octombrie 1990 Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri La 1 decembrie 1991 Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze" iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze" În paralel Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună Alegerile din mai-iunie 1995 La 17 ianuarie 1995 Guvernul Republicii Moldova aprobă prin HG 35 1995 Regulamentul provizoriu privind alegerea Guvernatorului Bașcanului Găgăuziei După ce autonomia Găgăuziei a fost acceptată de Parlamentul Moldovei la 25 mai 1995 a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei concomitent cu alegerile în Adunarea Populară a autonomiei Nici unul din cei 4 candidați pentru funcția de guvernator Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Dumitru Croitor și Stepan Topal nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi ales din primul tur Ca urmare la data de 11 iunie 1995 în turul doi de scrutin au participat cei doi candidați mai bine clasați Gheorghe Tabunșcic și Mihail Kendighelean iar cu 64% de voturi în funcția de Guvernator al Găgăuziei a fost ales Gheorghe Tabunșcic inaugurarea în funcție a avut loc la 19 iunie 1995 Stepan Topal nu a reușit nici măcar calificarea în al doilea tur de scrutin Alegerile din august 1999 La data de 22 august 1999 se desfășoară alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia în primul tur participând 6 candidați Dumitru Croitor Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Constantin Taușanji Ilia Stamat Piotr Sarî În cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 5 septembrie 1999 Dumitre Croitor viceministru al afacerilor externe este ales cu 6154% din voturi câștigând confruntarea cu bașcanul în funcție Gheorghe Tabunșcic A fost învestit în funcția de Bașcan la 24 septembrie 1999 Dumitru Croitor participase la alegeri cu o platformă reformistă la data de 22 august 1999 la alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Interimatul iulie-noiembrie 2002 La 31 ianuarie 2002 un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a Găgăuziei i-au acordat un vot de neîncredere Guvernatorului Găgăuziei și au stabilit pentru data de 24 februarie 2002 organizarea referendumului de revocare din funcție a lui Dumitru Croitor În ziua respectivă majoritatea secțiilor de votare au fost închise autoritățile locale executive din autonomie luând măsuri pentru zădărnicirea referendumului Pentru aceste acțiuni ulterior lui Dumitru Croitor Mihail Kendighelean Ivan Burgudji le-au fost intentate dosare penale însă numai Ivan Burgudji a fost condamnat la închisoare celelalte dosare fiind mai târziu clasate La 21 iunie 2002 sub presiunile interne și ale autorităților centrale Dumitru Croitor demisionează din funcția de Guvernator al Găgăuziei motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative Adunarea Populară a UTA Gagauz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării Ivan Kristioglo ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat ca guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome Gheorghi Leiciu a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo ca guvernator interimar al UTA Gagauz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat Alegerile din octombrie 2002 Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002 Comisia electorală centrală din Găgăuzia a refuzat la 9 septembrie 2002 înregistrarea lui Dumitru Croitor în calitate de candidat la funcția de Guvernator al Găgăuziei din partea Partidului Democrat motivând că dosarul prezentat nu era complet La data de 6 octombrie 2002 au avut loc alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei la care au participat 5 candidați Gheorghe Tabunșcic fost bașcan în perioada 1995-1999; Ilia Stamat fost șef al Direcției pentru relații economice externe al executivului din autonomia găgăuză; Mihail Formuzal primarul de Ceadîr Lunga; Stepan Topal fost președinte al "Republicii Găgăuze" în perioda 1990-1995 și Constantin Taușanji primarul de Comrat La scrutin au participat doar 4143 % de alegători alegerile fiind invalidate La 16 octombrie 2002 președintele Vladimir Voronin l-a numit prin decret pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva Totodată Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului OMC O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002 la care participă doar 3 candidați Gheorghe Tabunșcic Mihail Formuzal Constantin Taușanji Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002 Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin datorită utilizării unei retorici "național-patriotice" El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor La data de 9 noiembrie 2002 are loc inaugurarea în funcție a Guvernatorului Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic a demisionat din funcția de deputat în Parlament mandatul său fiind ocupat de următorul candidat supleant pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova Alegerile din decembrie 2006 La data de 3 decembrie 2006 s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Gagauz Yeri Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume bașcanul în funcție al Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic adjunctul procurorului general al Rep Moldova Alexandru Stoianoglo primarul orașului Comrat Nicolai Dudoglo și primarul de Ceadâr Lunga Mihail Formuzal Partidul Comuniștilor din Republica Moldova partid de guvernământ și-a exprimat susținerea de la început pentru Gheorghe Tabunșcic "Din ziua creării autonomiei comuniștii din R Moldova contribuie sincer și ferm la dezvoltarea temeliilor acesteia la progresul economic social și cultural al Gagauz Yeri Nu este întîmplător faptul că deja de mai bine de opt ani PCRM rămîne a fi singurul partid care include în rîndul deputaților reprezentanți ai autonomiei găgăuze Nu este întîmplător că anume propunerile legislative ale fracțiunii parlamentare a PCRM au extins substanțial drepturile constituționale ale Găgăuziei prin acordarea către autonomie a dreptului de inițiativă legislativă în Parlamentul național Este absolut limpede că tot ce a fost pozitiv în ultimii ani trebuie continuat și dezvoltat intens< ref> Deși a fost susținut de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova PCRM și de Partidul Agrar din Moldova beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Gagauz Yeri În acest scrutin Formuzal a fost sprijit de alianța partidelor pro-Rusia Ravnopravie-Patria Rodina În campania electorală Formuzal a promis să deschidă reprezentanțe comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia Rusia Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților" vizându-i pe găgăuzii care lucrează peste hotare Noul guvernator al UTA Găgăuzia Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat El va trebui să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz Yeri în care majoritatea mandatelor este deținută de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova În temeiul art 88 lit j din Constituția Republicii Moldova și al art 14 alin 4 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri printr-un decret din 16 ianuarie 2007 al președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin Mihail Formuzal a fost confirmat în funcția de membru al Guvernului În primul tur al alegerilor din 3 decembrie 2006 Mihail Formuzal și Nicolai Dudoglo au acumulat 3389% și respectiv 3140% din sufragiile alegătorilor Bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Celălalt candidat Alexandr Stoianoglo Procurorul General adjunct al Republicii Moldova s-a clasat pe ultimul loc cu 1058% din voturi La turul II din 17 decembrie 2006 primarul orașului Ceadîr-Lunga Mihail Formuzal a repurtat victoria pentru postul de bașcan guvernator al Găgăuziei cu 5623% din voturi Au participat la aceste alegeri 628% din numărul alegătorilor Lista președinților „Republicii Găgăuze În perioada 1990-1995 autoproclamata „Republică Găgăuză a avut următorii președinți Lista guvernatorilor UTA Gagauz Yeri Guvernatorii Bașcanii UTA Gagauz Yeri au fost următorii Vezi și Lista președinților Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri Referințe Legături externe @ alegerimd @ alegerimd Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Canada este un stat situat în extremitatea nordică a continentului american Ca suprafață Canada este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal în zece provincii și trei teritorii Este mărginită la est de Oceanul Atlantic la nord de Oceanul Arctic iar la vest de Oceanul Pacific La sud se învecinează cu Statele Unite ale Americii Populată la început în mod exclusiv de populație aborigenă Canada a fost fondată sub forma unei uniuni de colonii britanice unele dintre ele transformate din foste colonii franceze Ca formă de organizare statală Canada este din 1867 un dominion britanic deci o monarhie constituțională În realitate Canada și-a obținut independența de Marea Britanie în mod pașnic printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în 1982 când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție Cele mai importante trei acte normative care au consolidat independența sunt British North America Act Documentul ce ratifică independența Canadei 1 iulie 1867 Statute of Westminster 11 decembrie 1931 Canada Act 17 aprilie 1982 În prezent Canada este un stat independent care funcționează ca o democrație parlamentară și monarhie constituțională bine articulată șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a al cărei reprezentant local este Guvernatorul General al Canadei David Lloyd Johnston Șeful guvernului este primul ministru al Canadei actualmente Stephen Harper Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală Engleza și franceza sunt ambele limbi oficiale La începutul anilor 1970 Canada începe să adopte concepte de diversitate culturală și multiculturalism concepte pe care mulți canadieni le consideră astăzi ca unele dintre principalele caracteristici ale țării Țară industrializată și avansată tehnologic Canada este un exportator net de energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și hidroelectrică Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a comerțului extern în special cu Statele Unite cu care Canada are o relație complexă și de lungă durată relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din istorie Istorie Politică Canada este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară cu un sistem federal de guvern parlamentar bazat pe tradiții democratice solide Sistemul politic care operează în Canada este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie Constituția Canadei creează structura legală a țării și constă din precum și din convenții și tradiții nescrise Guvernul federal și guvernele a nouă provincii au agreat „patrierea constituției permițând promulgarea de amendamende conform unei formule canadiene nu prin intermediul Parlamentului britanic de la Westminster Această decizie luată la o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei în noiembrie 1981 nu a fost agreată de guvernul provincial al Quebecului iar naționaliștii din Québec continuă să se refere la noaptea finală a întrunirii ca „Noaptea Pumnalelor Lungi Constituția a inclus și adoptarea Cartei Canadiene a Drepturilor și Libertăților care garantează drepturi și libertăți fundamentale și care nu poate fi în mod normal ignorate de nici unul dintre organismele legislative canadiene Carta conține totuși o clauză care permite parlamentelor federal și provinciale să promulge legi contrare unora dintre articolele Cartei în mod temporar pentru perioade de câte cinci ani Monarh și Guvernator General Canada este o monarhie constituțională și o țară a Commonwealth-ului care o recunoaște în mod formal pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit ca Regină a Canadei ale cărei funcții de zi cu zi sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal și de câte un Locotenent-Guvernator la nivelul fiecărei provincii Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului statutlui monarhul rămâne din punct de vedere constituțional șeful statului canadian Astfel funcțiile oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate iar legile sunt promulgate în numele Suveranului Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952 Reprezentantul monarhului in Canada este Guvernatorul General care este adesea numit din rândul politicienilor retrași din viața politică al liderilor militari și al mass-mediei sau al altor cetățeni canadieni notabili Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile constituționale ceremoniale și simbolice ale monarhului inclusiv acordarea consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament citirea Mesajului Regal anual de fapt programul de guvernare al primului-ministru primirea oficială a demnitarilor străini prezentarea de decorații semnarea tratatelor deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare precum și dizolvarea Parlamentului înaintea alegerilor Actualmente Guvernatorul General a Canadei este David Lloyd Johnston Executiv Poziția de prim-ministru șeful guvernului canadian aparține liderului acelui partid politic ce reușește să obțină încrederea majorității în Camera Comunelor Primul-Ministru și cabinetul sunt învestiți oficial de Guvernatorul General În practică membrii cabinetului sunt aleși de șeful guvernului iar Guvernatorul General prin convenție respectă opțiunile acestuia Cabinetul este în mod tradițional ales din rândurile parlamentarilor partidului la putere din ambele camere dar sunt membri ai Camerei Comunelor aproape în unanimitate Puterea executivă este exercitată de prim-ministru și cabinet aceștia devenind miniștrii ai Coroanei Primul-ministru are o putere politică semnificativă mai ales în ceea ce privește numirea altor oficiali din cadrul guvernului și al administrației publice Stephen Harper liderul Partidului Conservator a devenit Prim-ministru pe data de 6 februarie 2006 Legislativ Parlamentul federal este alcătuit din Regină și două camere parlamentare Camera Comunelor cu membri aleși și Senatul ai cărui membri sunt în general numiți Fiecare membru al Comunelor este ales dintr-o anumită circumscripție electorală prin sistemul „first past the post zis și „the winner takes it all sau „pluralitate simplă candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție cîștigă mandatul Data alegerilor generale este decisă de Guvernatorul General la sfatul primului-ministru Conform constituției alegerile au loc intervale de maxim cinci ani Senatorii ale căror locuri sunt împărțite pe criterii regionale sunt aleși de primul-ministru și învestiți oficiali de Guvernatorul General servind până la vârsta de 75 de ani Partide politice federale Canada are astăzi patru partide politice importante Partidul Liberal a format guvernul Canadei pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea Singurele alte partide care au reușit să formeze guvernul sunt încarnări ale mișcării conservatoare centriste de dreapta Actualul guvern a fost constituit de Partidul Conservator înființat în 2003 prin fuziunea Partidului Progresist Conservator și a Alianței Canadiene Partidul Progresist Conservator a format guverne în trecut iar predecesorii săi politici au reprezentat mișcarea politică dominantă în Canada secolului al XIX-lea Dintre partidele majore Partidul Nou Democrat New Democratic Party NDP este partidul federal cel mai de stânga promovând politici social-democrate Blocul Québécois promovează independența Québecului și deține majoritatea locurilor din Comune alocate provinciei Québec Nici unul dintre partidele politice mai mici nu sunt actualmente reprezentate în Parlament chiar dacă lista partidelor care au reușit să intre în Parlament istoric vorbind este destul de extinsă Magistratură În Canada magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor și are puterea să invalideze orice lege care încalcă Constituția Curtea Supremă de Justiție a Canadei reprezintă cel mai înalt nivel de curți judiciare și este arbitrul final al disputelor legale Cei nouă membri ai săi sunt numiți de cabinet Toți judecătorii tribunalelor superioare federale și a curților de apel provinciale sunt selectați și învestiți de primul-ministru după consultarea cu barourile provinciale Cabinetul federal numește și judecătorii tribunalelor superioare provinciale și teritoriale Numai magistrații de la judecătorii sunt numiți de guvernele provinciale și teritoriale Dreptul anglo-saxon common law predomină în toată Canada mai puțin în Québec unde sistemul de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil napoleonian Dreptul penal este de competența exclusivă a guvernului federal și este astfel uniform în toată Canada Aplicarea legii penale inclusiv judecătoriile penale se face de către provincii dar multe din ele au delegat puterile polițienești Poliției Regale Canadiene Călare Royal Canadian Mounted Police RCMP Relații internaționale Canada are legături strânse cu Statele Unite cu care are cea mai lungă graniță terestră fără supraveghere militară din lume Cele două țări sunt reciproc cei mai mari parteneri comerciali ai celuilalt stat și colaborează în campanii și exerciții militare Canada are relații istorice cu Regatul Unit și Franța cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei Aceste relații sunt extinse și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez ca urmare a calității de membru pe care Canada o are în Commonwealth și La Francophonie În ultimul secol Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism făcând eforturi susținute pentru a participa pe scena mondială Această tendință a fost demonstată fără echivoc în timpul Crizei Canalului Suez când primul-ministru de atunci al Canadei Lester B Pearson a reușit să detensioneze situația propunând primele acțiuni de menținere a păcii în cadrul Organizației Națiunilor Unite În spiritul multilateralismului Canada și-a creat și păstrat un rol important în cadrul misiunilor ONU de menținere a păcii contribuind până în prezent la 50 de operațiuni distincte incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace Armata Membru fondator al NATO Canada are 62000 militari activi și 26000 în rezervă Forțele Armate Canadiene sunt alcătuite din forțe terestre navale și aeriene Echipamentul de bază încorporează 2400 de tancuri 34 de nave militare și 140 de avioane de luptă Forțele armate canadiene au participat la diferite conflicte armate inclusiv al doilea război al burilor primul război mondial al doilea război mondial războiul din Coreea războiul din Golful Persic și recent invazia Afganistanului De la prima misiune ONU de menținere a păcii propusă de Lester B Pearson în 1965 armata canadiană a servit în 50 de astfel de operațiuni mai multe decât oricare altă țară La sfârșitul celui de-al doilea război mondial Canada era a patra puterea militară a lumii cu efective mult în spatele Statelor Unite Marii Britanii și Uniunii Sovietice Canada a participat în diferite capacități la operațiunile NATO din fosta Iugoslavie și menține în continuare personal militar în Kosovo ca parte a KFOR Din 2001 Canada are trupe în Afganistan ca parte a intervenției NATO în această țară Canada participă de asemenea și în Forța ONU de Asistență pentru Securitate în Kabul În 2005 armata Canadiană a fost implicată în Misiunea ONU de Stabilizare în Haiti iar Echipa Canadiană de Asistență în caz de Dezastru Disaster Assistance Response Team DART a participat la cele două misiuni majore de asistență Uraganul Katrina în septembrie 2005 în Statele Unite și cutremurul din Kașmir în octombrie Aceeași echipă de intervenție rapidă a fost în centrul eforturilor de ajutorare în Asia de sud-est ca urmare a tsunamiului din decembrie 2004 Provincii Canada este alcătuită din zece provincii și trei teritorii Provinciile au un grad crescut de autonomie față de guvernul federal în timp ce teritoriile sunt controlate mai îndeaproape de acesta Guvernele provinciale sunt responsabile pentru multe dintre programele sociale canadiene precum sistemul medical învățământul și asistența socială și colectează venituri fiscale totale mai mari decât cele ale guvernului federal o caracteristică aproape unică între federațiile lumii In anumite provincii cetatenii canadieni pot vota prin internet la alegerile locale Guvernul federal poate iniția programe naționale din care provinciile pot opta să fie excluse În realitate astfel de autoexcluderi sunt rare Guvernul federal face plăți de egalizare pentru a asigura standarde de deservire și impozitare relativ uniforme între provinciile bogate și sărace Toate provinciile au legislaturi unicamerale alese democratic și guverne conduse de cîte un premier selectat în aceeași manieră ca și Prim-ministrul Canadei Fiecare provincie are câte un Locotenent-Guvernator numit de Prim-ministrul Canadei care reprezintă Regina la nivel provincial în același fel în care Guvernatorul General reprezintă coroana la nivel federal Provinciile și teritoriile Canadei sunt Geografie Pădurile boreale domină întinderea țării ghețarii sunt predominanți în regiunea arctică și în Munții Stâncoși în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru agricultură Marile Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurențiu St Lawrence în sud-est o zonă care găzduiește o mare parte din populația Canadei Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord Are o graniță comună la sud cu cele 48 de state adiacente ale SUA și la nordvest cu Alaska întinzându-se de la Oceanul Atlantic în est la Oceanul Pacific în vest; la nord se găsește Oceanul Arctic Din 1925 Canada are pretenții asupra teritoriilor arctice dintre 60° și 141° longitudine vestică deși aceste pretenții nu sunt universal recunoscute Cea mai nordică așezare umană din Canada și din lume este Baza forțelor militare canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic al Insulei Ellesmere latitudine 825°N la doar 834 kilometri 450 mile nautice de Polul Nord După suprafață teritorială Canada este a doua țară din lume după Rusia Densitatea populației de 35 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est La nordul aceste regiuni se găsește vastul Scut Canadian o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni cu soluri sărace dar bogată în minerale cu lacuri și cursuri de apă abundente De fapt teritoriul Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu Gulf of Saint Lawrence cel mai lat estuar din lume Provinciile Maritime continuă spre est înspre ocean în continuarea provinciei Québec New Brunswick și Nova Scotia sunt despărțile de Golful Fundy unde au loc cele mai ample maree de pe mapamond La vest de Ontario preeriile canadiene se întind vaste înspre Munții Stâncoși care le separă de British Columbia Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la tundră și în final pământuri lipsite de vegetație în nordul extrem Nordul continental este încercuit de un vast arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume Temperaturile medii în Canada depind de locație Iernile pot fi aspre în multe zone ale țării mai ales în preerii unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C Excepția este British Columbia care se bucură de un climat temperat cu ierni ușoare și ploioase Media temperaturilor maxime în timpul verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C
Economie Canada este una dintre cele mai bogate națiuni ale lumii membră a Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare OECD și G8 La fel ca în alte țări dezvoltate economia canadiană este dominată de sectorul de servicii în care lucrează trei sferturi din populație Totuși Canada este neobișnuită între țările dezvoltate în ceea ce privește importanța industriilor primare printre care cele forestieră și extractivă de țiței sunt două dintre cele mai importante ramuri industriale Parțial datorită acestui fapt Canada este dependentă de comerțul exterior în special cu Statele Unite Astfel menținerea independenței față de Statele Unite a reprezentat întotdeauna o chestiune politică de cea mai mare importanță Canada deține o industrie producătoare activă cu centrul în sudul provinciei Ontario unde industria de autovehicule este printre cele mai dezvoltate Canada de astăzi este o societate industrializată bogată asemănându-se îndeaproape cu Statele Unite în ceea ce privește orientarea spre economia de piață metodele de producție și nivelul de trai ridicat În ultimul secol creșterea impresionantă a industriei producătoare mineritului și a sectorului de servicii a transformat națiunea dintr-o economie eminamente rurală într-una predominant urbană și industrială Canada are depozite vaste de gaze naturale pe coasta de est și în vest și o multitudine de alte resurse naturale care contribuie la independența energetică Canada este o economie de piață în care intervențiile guvernamentale sunt ceva mai prezente decât în Statele Unite dar semnificativ mai reduse decât în majoritatea națiunilor europene În mod tradițional Canada are un PNB pe cap de locuitor mai mic decât cel al vecinului sudic dar mai ridicat decât al principalelor țări vest-europene În ultimul deceniu urmând o perioadă de turbulențe economia Canadei s-a dezvoltat rapid pe fondul unui șomaj scăzut și al unor excedente bugetare în creștere la nivel federal Demografie Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni care compun 9045% din populație Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză deși sunt minorități importante de scoțieni irlandezi și germani A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză compunând 369% din populație Nativ-americanii populația indigenă a Canadei reprezintă 338% din populație Alte minorități includ indieni 241% afro-americani 223% evrei 118% ruși 114% filipinezi 111% și Maghiari 092% Majoritatea francezilor din Canada trăiesc în provincia Québec O parte dintre ei doresc să fie independenți și au organizat două referendumuri în acest scop pierzând la limită în 1995 77% din populația Canadei este creștină majoritatea romano-catolici deși există un număr important de anglicani și baptiști Musulmanii reprezintă 2% din populație iar evreii 11% 16% din populație nu este afiliată nici unei religii În Canada există un număr de 200000 de imigranți de origine română În prezent Canada își propune să atragă 250000 de imigranți pe an din toată lumea Limbi oficiale Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza și franceza vorbite de 563% și respectiv 287% din populație Pe 7 iulie 1969 Legea limbilor naționale a pus franceza pe picior de egalitate cu engleza la nivelul guvernului federal Astfel a fost inițiat procesul care a permis redefinirea Canadei ca o națiune bilingvă Engleza și franceza au statut egal în tribunalele federale în Parlament și în toate celelalte instituții federale Publicul are dreptul acolo unde există cerere suficientă să fie deserviți de guvernul federal atât în engleză cât și în franceză Chiar dacă multiculturalismul este politica oficială pentru a deveni cetățean este imperativ a vorbi fie engleza fie franceza 98% dintre canadieni putând vorbi una sau ambele dintre limbile oficiale În pofida faptului că națiunea rămâne bilingvă majoritatea canadianilor sunt fluenți numai în engleză Franceza este vorbită în cea mai mare parte în Québec precum și în regiuni din New Brunswick estul și nordul Ontario Saskatchewan țărmul sudic al Nova Scotia și sudul Manitoba Dintre cei care vorbesc franceza 85% trăiesc în Québec Franceza este desemnată ca limbă oficială în provincia Québec unde guvernul provincial nu promovează folosirea englezei New Brunswick este singura provincie oficial bilingvă Engleza este desemnată ca limbă oficială în toate celelalte provincii Câteva limbi aborigene dețin statut oficial în Teritoriile de Nordvest Northwest Territories Inuktitut este limba majoritară în Nunavut și are statut oficial în acel teritoriu Limbile neoficiale sunt de asemenea importante în Canada unde 5470820 de locuitori au una dintre limbile neoficiale ca limbă maternă incluzându-i pe cei cu mai mult de o limbă maternă Printre cele mai importante limbi neoficiale sunt chineza 853745 vorbitori nativi italiana 469485 germana 438080 și punjabi 271220 Peste 5 milioane de locuitori ai Canadei sunt creștini ortodocși Cultură Încă din secolul al XVIII- lea cultura canadiană a reflectat un tot mai intens simț al locului care în timp a evoluat la noțiunea de naționalitate Cele două filoane principale franceza și engleza au început prin a încerca să adapteze standardele de "patrie" În 1867 Confederația a adus în prim-plan acest simț al naționalității Literatură Printre romancierii canadieni din ultima vreme care și-au făcut un renume internațional se numără și Robertson Davies care a murit în 1995 Ultima sa lucrare „The Cunning Man 1994 a fost aclamată de întreaga lume În 1992 Michael Ondaatje a fost unul dintre cei doi câștigători ai Premiului Booker pentru romanul" The English Patient" după care s-a făcut și un film de succes Originară din Toronto Margaret Atwood "Oryx and Crake"2003 se bucură de o faimă internațională ca și Carol Shields "Larry's Party" 1997 Printre scriitorii de lucrări istorice puțini pot rivaliza cu Pierre Berton cu cele peste 40 de cărți despre diferite aspecte ale istoriei Canadei Dintre scriitorii promițători i-am putea aminti pe Joy Nozoomi Kagowa Ruby Wiebe Rohinton Mistry Neli Bissoondath și Thomson Highway Dintre numeroșii scriitori de prim rang de limba franceză se remarca Anne Hébert cu multe titluri care-i acreditează faima Romanul "Kamouraska" este considerat un clasic al genului și a fost ecranizat cu același nume de Claude Jutra Teatru Strămoșul teatrului canadian atât ca vechime cât și ca influență este Festivalul Shakespeare fondat în 1953 la Stratford Ontario Punand in scena musicaluri piese contemporane dar și Shakespeare este cea mai mare companie de teatru din Canada și o importantă bază de pregătire pentru actori regizori și tehnicieni de scenă O altă companie importantă de teatru joacă la Shaw Festival la Niagara-on- the-Lake Ontario și în afară de aceasta mai există 90 de teatre regionale pe cuprinsul țării Teatrul în limba franceză este înfloritor cu piesele dramaturgilor consacrați ca Michel Tremblay care a revoluționat scena din Québec cu lucrările sale în " joual" argou precum "Les Belles Soeurs" și mai recent "Un geste de beauté" și Michel-Marc Bouchard ale cărui piese precum "Les Muses Orphelines" sunt tot atât de populare Există de asemenea și companii ale teatrului de avangardă precum Carbon 14 trupa de teatru-dans a lui Gilles-Maheu al cărei recent spectacol "I'Hiver" a avut premiera la începutul anului 1998 Într-o categorie aparte se află cu performeri din Montréal Cirque du Soleil un circ netradițional fără numere cu animale în care trapeziștii jonglerii și acrobații de toate felurile creează un spectacol în rapidă mișcare aproape magic un spectacol al culturii francofone în America de Nord Muzică În lumea muzicii clasice Orchestra Simfonică din Montréal cu dirijorul său Kent Nagao se bucură de un renume mondial Între interpreții canadieni faimoși s-a numărat și virtuozul pianist Glenn Gould de curând dispărut din viata Țara se fălește cu mai multe companii de operă în special Torronto cu soliști ca Maureen Forrester Jon Vickers și Teresa Stratas În lumea jazzului Montréalul are un foarte respectat festival Festival internațional de jazz și tot el mai este cunoscut și ca orașul natal al strălucitului și popularului pianist Oscar Peterson Întorcându-se spre muzica populară faima câtorva femei foarte deosebite una de alta a depășit hotarele canadiene Cantautoarea Joni Mitchell este din Macleod Alberta diva pop Celine Dion din Montréal cântăreața de country Shania Twayne din Timmins Ontario iar cea de rock Alanis Morrissette din Ottawa Popularitatea acestor foarte talentate interprete a atins proporții fenomenale cu vânzări uriașe în toată lumea Dans Canada se mândrește cu mai multe companii de balet clasic de talie mondială precum Royal Winnipeg Les Grands Ballets Canadiens cu sediul în Montréal și National Ballet of Canada în care prima-balerină Karen Kain iubirea Canadei a avut o carieră îndelungată până în 1977 când s-a retras Montréalul a devenit capitala canadiană a coregrafiei moderne atât în dans cât și în teatru grație unor trupe foarte avangardiste printre care Marie Chouinard Company compania lui Ginette Laurin O Vertigo Danse și incredibil de energică și de acrobatică trupa Lalala Human Steps a lui Eduard Lock Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 15 obiective din această țară Religie Simboluri naționale Articol principal Simbolurile naționale ale Canadei Folosirea frunzei de arțar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII-lea ea fiind prezentă pe steagul actual și precedent pe moneda de un cent și pe stemă Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei pe steagul Guvernatorului General pe stemele majorității provinciilor și teritoriilor pe ecusoanele Forțelor Armate Canadiene a multor regimente și forțe polițienești precum și pe multe clădiri și semne rutiere De asemenea imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale baze militare și școli pe timbre pe bancnotele de 20 de dolari și pe reversul tututor monedelor Canada este cunoscută pentru păduri vaste și lanțuri de munți întinse și pentru fauna bogată cu elani castori caribu urși polari urși grizli și numeroase rațe și gâște canadiene Statutul emblematic al castorului în heraldică este legat intrinsec de faptul că istoria economică a Canadei este bazată pe comerțul cu blănuri Astfel alte produse derivate din resurse naturale cum ar fi siropul de arțar sunt strâns legate de identitatea națională a Canadei Alte simboluri naționale sunt Poliția Regală Canadiană Călare și hocheiul sportul cel mai popular al țării care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie Mai recent alte simboluri au devenit o sursă de mândrie campania publicitară „Eu sunt canadian a concernului Molson a reușit să lege ideea de naționalism de o marcă internă de bere În mod ironic după un timp de la lansarea reclamei firma Molson a fost cumpărată de compania americană Coors
Vezi și Canadieni Albi Maghiarii din Canada Listă de fluvii din Canada Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Note Referințe http wwwmacnetca English Pages Homeaspx https tspacelibraryutorontoca bitstream 1807 29823 1 Nagra_Baljit_201106_PhD_thesispdf http wwwthestarcom news world 2013 01 21 algeria_finds_dead_canadian_islamist_militants_as_gas_plant_siege_toll_riseshtml Legături externe 1 iulie 2011 Amos News Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Conrad al II-lea 990 – 4 iunie 1039 a fost fiul unui nobil din Franconia Henric de Speyer moștenind titlurile de Conte de Speyer și Worms de la tatăl său la vârsta de 20 de ani Conrad și-a extins influența în afara bazei sale din Speyer și Worms devenind unul dintre cei mai cunoscuți nobili din Germania Când linia ottoniană a conducătorilor Germaniei s-a stins acesta a fost ales Rege al Germaniei în 1024 la vârsta de 34 de ani În 1027 a fost încoronat Împărat romano-german la Roma fiind primul din cei patru Împărați ai dinastiei Salicilor A fost stră-nepotul lui Luitgard una dintre fiicele lui Otto cel Mare Tatăl său a murit foarte tânăr iar Conrad a avut o copilărie foarte săracă pentru statutul său fiind crescut de episcopii de Worms Aceasta a făcut ca el să devină respectat pentru prudența și fermitatea deciziilor sale La moartea lui Henric al II-lea a fost ales Rege al Germaniei de către adunarea electoare princiară de la Kamba fiind încoronat la Mainz pe data de 8 septembrie Acesta era considerat după standardele vremii ca o alegere prudentă datorită vârstei sale respectabile 34 de ani În 1025 episcopii italieni îi recunosc autoritatea însă principii laici încearcă numirea lui William al V-lea de Aquitania rege În 1026 Conrad ajunge la Milan unde este încoronat Rege al Italiei iar după ce a înnăbușit orașele rebele ajunge la Roma unde este încoronat Împărat în ziua de Paște din 1027 de către Papa Ioan al XIX-lea În 1028 îl încoronează pe fiul său Henric ca Rege al Germaniei la Aachen care avea să devină unul dintre cei mai importanți consilieri ai tatălui său În 1032 Rudolf al III-lea de Burgundia moare lăsându-i lui Conrad moștenire regatul său Acesta devine cel de-al treilea regat din cadrul Sfântului Imperiu fiind cunoscut până în 1378 când este incorporat în Regatul Franței ca și Regatul de la Arles Acest regat nu includea Ducatul Burgundia din nord ce era condus de o ramură minoră a casei regale franceze În 1038 participă la o campanie în Italia împotriva lui Pandulf al IV-lea de Capua iar la întoarcere armata sa este cuprinsă de o epidemie din care regele scapă nevătămat În același an ține o serie de consilii prin care îl numește pe Henric și Rege de Burgundia În 1039 însă Conrad se îmbolnăvește și moare la Utrecht Este înmormântat la Speyer Vezi și Mieszko al II-lea Lambert Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note Diana Ross n pe 26 martie 1944 în Detroit Michigan este o cântăreață câștigătoare a 12 premii Grammy producătoare muzicală și actriță nominalizată la premiile Oscar al cărei repertoriu include piese R&B soul pop disco și jazz A debutat alături de formație The Supremes în anii 60 lansându-se solo la începutul anilor 70 De la începutul carierei cu The Supremes și până acum Diana Ross a vândut peste 100 de milioane de unități „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Termenul Iad Infern sau Inferno poate să însemne Iad religie locul unde după moarte sufletele păcătoase vor fi pedepsite Infernul Dante din opera literară a lui Dante Alighieri Divina comedie Iad sau infern poate fi considerat un incendiu mare Inferno se numește un computer program hardware Inferno o pistă de schi din Elveția Inferno Punkband o formație de muzică rock Vezi și Cheile Iadului Snake Valea Iadului Hades loc Poarta Iadului numele Craterului Darvaza din Turkmenistan care arde de peste 40 de ani Poarta lui Pluto un străvechi sit de pelerinaj despre care oamenii din Antichitate credeau că reprezintă intrarea în iad aflat în străvechiul oraș antic Hierapolis aflat în prezent în partea de sud-vest a Turciei Diyu Note Irina Vlah n 26 februarie 1974 Comrat este o politiciană și juristă din Republica Moldova care îndeplinește funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Gagauz-Yeri A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 fiind aleasă de fiecare dată pe listele Partidului Comuniștilor După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova la prima ședință a noului parlament întrunit Irina Vlah a anunțat ca a părăsit Partidul Comuniștilor ramânând deputat independent Și-a motivat gestul prin faptul că PCRM nu s-a apropiat destul de Federația Rusă< ref> Pe 22 martie 2015 a fost aleasă cu 5101% din voturi în funcția de bașcan al regiunii autonome Găgăuzia fiind susținută de Moscova și de Partidul Socialiștilor partid pro-rus aflat în opoziție Vlah a declarat că în această funcție va încerca să restabilească o relație normală cu autoritățile de la Chișinău punctând că majoritatea locuitorilor regiunii își dorește relații bune cu Chișinăul Referințe Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Japonia în japoneză 日本 se citește Nippon sau Nihon sens literal „originea soarelui este o țară insulară din Asia de Est situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei la est de Peninsula Coreeană Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku textual „Țara de la originea soarelui Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare Potrivit legendei Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale precum și o multitudine de insule mici peste 5000 Istorie Conform legendelor și documentelor japoneze Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic Există un consens aproape unanim că poporul ainu de origine necunoscută studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice altaice și uralice din Siberia a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene provenite din insulele Pacificului din Sud cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic din Coreea China sau Mongolia În secolul al V-lea îen s-au constituit mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea Kinki Kyoto-Osaka Pe la mijlocul sec al VI-lea en începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei atât în organizarea statului și a societății cât și în domeniul artelor și modului de viață Specialiștii japonezi susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China filozofia budistă diverse arte și motive artistice pe care japonezii le-au adaptat impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji 1867-1921 când are loc restaurarea puterii imperiale Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului Are loc o puternică dezvoltare a economiei o perioadă de modernizare depășind rapid structurile feudale Devine un stat capitalist dezvoltat care pe plan extern promovează o politică expansionistă ce marchează trecerea la imperialism Restaurarea Meiji nu a fost o revoluție socială ci a fost o revoluție de sus Ca urmare Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial așa-numitul Genrōin În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie fapt care îi va fi de folos în iminentul Război Ruso-Japonez Câștigând războaiele cu China 1894-1895 obține insulele Formosa și Penghu și cu Rusia țaristă 1904-1905 obține partea de sud a insulei Sahalin Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale După instituirea protectoratului asupra Coreei 1905 Japonia o anexează în 1910 În Primul Război Mondial 1914-1918 Japonia participă alături de puterile Antantei ocupând împreună cu Regatul Unit și Australia coloniile germane din Asia de Est și Oceanul PacificQingdao Nauru Papua Noua Guinee etc Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat concomitent cu pregătirile pentru război În 1931 Japonia ocupă Manciuria iar în 1937 declanșează războiul pentru cucerirea Chinei Însă aventura militaristă a Japoniei care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor nucleare la Hiroshima și Nagasaki a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945 Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută cu o intensă viață culturală Geografie Japonia este localizată în Asia de Est în nordul Oceanului Pacific fiind formată din 4 insule importante ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei Honshu227414 km2 Hokkaido78411 km2 Kyushu42600 km2 și Shikoku17800 km2 plus numeroase insule mici Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest Japonia este situată deasupra zonei de scufundare pe placa Euroasiatică La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia 50 activi și circa 200 inactivi precum și numărul mare de cutremure circa 1500 pe an Cu toate acestea se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia Izvoarele termale sunt larg răspândite atât în zonele de munte cât și în apropierea zonelor de țărm Totuși lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut de-a lungul timpului efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi În cea mai mare parte arhipelagul are un relief muntos și colinarpeste 80% de vârstă relativ recentă în cadrul căruia se deosebesc regiuni formate în urma cutărilor terțiare și terțiar-cuaternare 25 de vârfuri depășesc 3000 m altitudinea maximă este Fuji Yama Fuji-san 3776 m Floră Flora din Hokkaido este caracterizată de păduri de conifere specifice zonei montanebrad molid și larice la altitudini mari și de păduri de arbori nordici cu lemn de esență tare combinați la altitudini mai joase În Honshu întâlnim o floră de tip temperat formată din chiparos pin umbrelâ brad hemlock tisă și pin alb În zonele depresionare întâlnim stejarul și arborele de camfor și arbori de bambus Shikoku și Kyushu sunt vestite pentru vegetația lor perenă Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse arborii cu frunza lată la altitudini mai mari Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere de foioase etc iar cele subtropicale prin magnolii bambuși liane etc Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri Faună În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord Există 32 de specii de carnivore printre care ursul brun hermina nurca ratonul vulpea lupul morsa și foca În ape se găsesc crabi și crevete Mari grupuri de pești migratori sunt direcționate spre Japonia de către Curentul Japoniei și Curentul Kuril Speciile de insecte sunt variate și ăn număr mare Aici trăiesc peste 250 de specii de păsări și 8 specii de reptile Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană ursul japonez maimuța japoneză cocoșul japonez Diversitatea și unicitatea peisajului arhipelagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale Climă Japonia este situată la limita nord-estică a zonei climatice aflate sub influența musonului asiatic care aduce o cantitate mare de preicipitații pe teritoriul țării Vremea are o dublă influență una a sistemului climatic siberian și a doua a tipului climatic din zona sudică a Pacificului Clima este influențată de prezența Curentului JaponieiKuroshio un curent cald iar nordul este dominat de Curentul KurilOyashio un curent rece care acționează în estul insulei Hokkaido și la nord de Honshu Zona intersecției celor doi curenți este una propice pescuitului Curentul Tsushima un braț al Curentului Japoniei transportă apă caldă către nord până în Marea Japoniei Umiditatea este destul de ridicată tot timpul anului cu precipitații ce variază în medie de la 1000 la peste 2500 mm Temperatura medie variază de la 17°C în porțiunile sudice la 9°C în extremitatea nordică Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în regiunile sudice care au un climat subtropical Zona Ryukyu este încălzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical Shikoku și Kyushu au un climat subtropical Sezonul taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei în fiecare an câteva taifunuri caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele Clima variază mult de la temperată-rece în nord cu ierni aspre la subtropicală în sud Calamități naturale taifunuri vulcani tsunami cutremure La 11 martie 2011 în Pacific nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei a avut loc un cutremur de magnitudinea 89 cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător V Cutremurul din Sendai 2011 Demografie Japonia are o populație de aproximativ 127 milioane de locuitori Principalele grupuri etnice sunt japonezi 99% alțicoreeni chinezi brazilieni filipinezietc 1% Rata fertilității în Japonia este de 14 copii născuți femeie Rata natalității este de 937% iar rata mortalității este 917% Îmbătrânirea populației este o problemă pe termen lung În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume Conform statisticilor publicate de ONU aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori începând din anii 1950 și se preconizează că va ocupa acest loc și în deceniile următoare În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori depășind zonele Ciudad de México și New York amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori În prezent mai 2010 în Japonia există circa 17 milioane de imigranți Religie Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul Totuși majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii într-un proces numit sincretism Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru În general este dificil pentru cei necunoscători să separe religia „adevărată japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe Alte studii au sugerat faptul că doar 30% din populație se identifica ca aparținând unei religii Potrivit unui studiu din 2000 condus de ziarul Yomiuri Shimbun 766% din japonezi chestionați au declarat că nu cred într-o anumită religie Un studiu de Yomiuri Shimbun din 2005 a arătat că 72% din japonezi nu au nicio afiliere religioasă 25% cred în religie și doar 20% au spus că practică o religie Potrivit lui Steve Heine 2011 mai puțin de 15% dintre japonezi cred în Dumnezeu Într-un studiu studenții din Universității Tokio considerată cea mai bună universitate din Japonia clasificată drept cea mai prestigioasă din Asia au fost rugați să-și numească religiile Răspunsurile au fost după cum urmează budiști 50; creștini 60; atei 1500 agnostici 3000 Cu alte cuvinte 4500 tinerii au renunțat la credințele religioase naționale devenind atei sau agnostici Educație Sistemul educației obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872 ca rezultat al restaurării Meiji Din 1947 educația obligatorie constă în școala primară și gimnaziul care durează 9 ani de la vârsta de 6 la 15 ani Aproape toți copiii își continuă educația la un liceu care durează trei ani iar 96% din absolvenții de liceu merg mai departe la universitate post liceale școli de meserii sau alte instituții de învățământ superior Limbă Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a societății japoneze cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată Japoneza încorporează multe elemente străine Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două seturi de silabare pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezești Deși unele cuvinte sunt native altele au fost împrumutate sau derivate din chineză În perioada modernă limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene din limba engleză în special Aglomerări urbane Societate În prezent 2007 în Japonia sunt 75 de închisori Guvern și politică În studiile academice Japonia este în general considerată o monarhie constituțională bazată în mare parte pe sistemul britanic și având puternice influențe ale unor țări din Europa continentală legea civilă cum ar fi Germania și Franța De exemplu guvernul japonez a stabilit Codul Civil Minpo făcând referință la Codul Civil francez din 1896 Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial codul rămâne valabil chiar și în ziua de azi în Japonia Parlament Constituția Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat" este parlamentul bicameral Dieta Japoniei Dieta constă din Camera Reprezentanților Camera inferioară sau Shūgi-in cu 480 de locuri aleasă prin vot popular la fiecare patru ani sau la dizolvare și o Cameră a Consilierilor Camera superioară sau Sangi-in de 242 de locuri ai cărei membri aleși popular au mandate de șase ani Există vot universal pentru adulți peste 20 de ani cu vot secret pentru toate oficiile elective Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru și miniștri de stat și răspunde direct Dietei Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei și este desemnat de colegii săi Primul Ministru are puterea de a numi sau demite miniștri majoritatea acestora fiind obligatoriu membri ai Dietei toți membrii cabinetului trebuind să fie civili Partidul Liberal Democrat PLD a fost la putere între 1955- 2009 cu excepția unui guvern de coaliție format de partidele de opoziție în 1993; Din septembrie 2009 Partidul Democrat din Japonia de orientare liberal-socială este la guvern în coaliție cu „Partidul Social-Democrat și cu „Noul Partid al Poporului Familia Imperială Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei Constituția Japoniei definește împăratul ca "simbol al statului și al unității poporului" El execută datorii ceremoniale și nu are putere reală nici măcar în situații de urgență Suveranitatea este pusă în mâinile poporului japonez prin constituție Deși statutul său oficial este disputat la ocazii diplomatice împăratul tinde să se comporte doar dacă are susținere publică ca și cum ar fi șef de stat În 2006 Japonia este singura țară din lume condusă de un împărat Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema Între anii 794-1868 Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei În mod oficial împăratul Hirohito și-a renegat genealogia divină în 1946 la sfârșitul războiului dar în multe rituri el împăratul îndeplinește încă o funcție sacerdotală Actualul împărat este Akihito Relațiile externe Japonia este stat membru ONU și un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU De asemenea și-a câștigat și statutul de membru permanent al "G8 Nations" Grupul celor Opt Națiuni Organizare administrativ-teritorială Japonia este o țară insulară fiind alcătuită din aproximativ 3000 de insule dintre care cele mai mari de la nord la sud sunt Hokkaido Honshu Shikoku și Kyushu Japonia are un relief muntos aproximativ 80% din suprafață este ocupată de munți cu vârfuri înalte uneori depășind 3000 metri fiind înconjurați de văi adânci care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor Administrativ Japonia se împarte în următoarele 47 de prefecturi care împreună formează așa numitul sistem Prefecturile sunt mai departe împărțite în și Unele prefecturi cum ar fi Hokkaido sunt divizate în Municipiile mai mari sunt împărțite în și tot în sectoare 23 la număr este divizată porțiunea de este a zonei metropolitane Tokyo În zonele rurale mai există o diviziune administrativă Armată Economie Cooperarea dintre guvern și industrie o etică profesională solidă înalta tehnologie și un segment de apărare redus1% din PIB au ajutat Japonia să avanseze cu mare rapiditate la rangul de a doua țară din lume sub aspect tehnologicdupă SUA și a treia la nivelul parității de cumpăraredupă SUA și China O caracterisitică notabilă a economiei este modul în care producătorii furnizorii și distribuitorii lucrează împreună în grupuri numite "keiretsu" O a doua caracteristică importantă este garantarea angajării pe viață pentru o mare parte din populația activă de la orașe În prezent aceste caracterisitici sunt în declin Japonia este puternic dependentă de importul de materiale de construcții și carburanți Micul sector agricol este masiv subvenționat și protejat cu producții agricole printre cele mai mari din lumevaloare la hectar De obicei cu rezerve suficiente de orez Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente sub aspect caloric Japonia menține una dintre cele mai mari flote de pescuit oceanic realizând 15% din pescuitul de pe glob Timp de trei decenii Japonia a avut o creștere economică rapidă 10% în anii 1960 5% în anii 1970 și 4% în anii 1980 Datoria publică este de 17% din PIB Sectoare economice -agricultură 16%; -industrie 253%; -servicii 731% Sectoare agricole și zootehnice orez sfeclă de zahăr legume fructe carne de porc și pasăre lactate ouă pește Industrie motoare construcții de mașini echipamente electronice oțel și neferoase nave chimicale textile procesare alimentară Produse exportate echipament de transport motoare de vehicule nave chimicale textile procesare alimentară echipamente electronice Agricultură Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare Japonia trebuie să-și importe 60% din alimente sub aspect caloric Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile care însă sunt lucrate cu multă grijă Ramura principală este cultura plantelor Principala cultură este orezul care se cultivă în micile cimpii litorale irigate precum și pe pantele munților Datorită selecției chimizării și muncii insistente a țăranului japonez se obțin recolte bogate de orez la hectar Dintre celelalte culturi mai importante sunt bumbacul citricele trestia de zahăr tutunul ceaiul grîul cartoful sfecla de zahăr soia și diverse legume Este foarte răspîndit dudul ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase Japonia de rînd cu China este principalul producător de mătase naturală În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi caracteristici pentru zona temperată și citruși În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume cu un număr impresionant de porturi specializate peste 600 Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de pește după China și Peru Agricultura cultura plantelor orez trestie ceai legume pomi fructiferi Sericicultura creșterea viermilor de mătase Industrie Industria construcții de mașini autoturisme nave maritime Industria siderurgică Industrie chimică ciment textilă Pescuitul Transporturile foarte dezvoltate rutiere legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine cel mai mare tunel are 54 km lungime cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia Japonia are o industrie complexă și cu un înalt nivel tehnologicdeține 60% din roboții industriali din lume ce antrenează peste o pătrime din populația activă și contribuie doar cu ceva mai puțin la PIB Ocupa locuri fruntașe pe Glob în metalurgia neferoasăfontă oțel și neferoasămai ales aluminiu și plumb electronică constr navalecirca o treime din tonajul lăsat la apă autovehiculecel mai mare producător de autoturisme fiind depășită doar de SUA prelucrarea lemnului petrochimie celuloză și hârtie textile etc Marile concentrări industriale sunt Keihin Hanshin Chukyo Kitakyushu dar ind este bine reprezentată în mai toate centrele urbane Cele mai importante companii sunt Sony Toshiba Fujitsu Nikon Panasonic și Canon la producția de electronice; Toyota Honda Nissan și Mitsubishi la producția de automobile; Hitachi în industria IT Servicii Transport și infrastructură Turism Știință și tehnologie Cultură Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară cultura Jomon la un hibrid contemporan care combină influențe din țări din Asia Europa și America Inițial China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 ÎH și culminând cu introducerea culturilor de orez ceremonialului funerar a olăritului picturii scrisului poeziei etichetei de curte a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VII AD În lunga ei eră medievală Japonia și-a dezvoltat o cultură unică printr-o diversificare treptată a tuturor artelor ikebana origami ukiyo-e meșteșuguri păpuși articole lăcuite oale dans tradițional teatrul kabuki Noh bunraku rakugo tradiții diverse onsen sentō ceremonia ceaiului arhitectură grădini săbii și bucătărie vezi și articolul Festivaluri tradiționale japoneze vezi și articolul Literatura japoneză Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial Între 1993-2013 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 17 obiective culturale sau naturale din Japonia Gastronomie Cinematografie și televiziune Muzică Muzică japoneză Odată cu mijlocul secolului al XIX-lea au început să prevaleze influențele vestice cea americană devenind dominantă după cel de-al Doilea Război Mondial 1945 Aceste influențe sunt vizibile în cultura populară japoneză contemporană care combină influențele asiatice europene și începând cu 1950 americane Deopotrivă în țară sau în străinătate japonezii au cucerit recunoașterea internațională în domeniul modei cinematografiei literaturii al programelor de televiziune al jocurilor video sau pe computer dar și al muzicii Muzica japoneză este de două feluri muzica tradițională și modernă Muzica japoneză modernă este constituită din două genuri muzicale J-popengleză Japanese Pop și J-rockengleză Japanese Rock Trupe J-pop AKB48 Morning Musume Momoiro Clover Z Perfume AAA SKE48 NMB48 Nogizaka46 ℃-ute Berryz Kobo JuiceJuice EXILE Teriyaky Boyz Trupe J-rock ONE OK ROCK Spyair FLOW Ayabie the gazettE Shonen Knife Misaruka Scandal LMC Alice Nine Dir En Grey X Japan Cântăreți cântărețe J-pop și J-rock Kyary Pamyu Pamyu Utada Hikaru Ayumi Hamasaki AZU Piko Gackt Jin Akanishi Abe Mao AK-69 Principalele posturi de televiziune din Japonia sunt NHK ANN FNN și TXN prima dintre ele este televiziunea națională japoneză Aceste posturi de televiziune au regizat filme și seriale care se bucură de succes chiar și pe plan internațional Postul de televiziune NHK produce filme și seriale istorice care poartă denumirea de "Taiga drama" Postul de televiziune Animax este dedicat copiilor și tineretului Sport Sărbători naționale Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Note Bibliografie S N Eisenstadt Japanese Civilization A Comparative View University of Chicago 1995 ISBN 0-226-19558-9 Japan a Profile of Nation Kodansha International 1999 ISBN 4-7700-2384-7 The Cambridge Encyclopaedia of Japan Cambridge Univ Press 1993 ISBN 0-521-40352-9 De Mente The Japanese Have a Word For It McGraw-Hill 1997 ISBN 0-8442-8316-9 Henshall A History of Japan Palgrave Macmillan 2001 ISBN 0-312-23370-1 Jansen The Making of Modern Japan Belknap 2000 ISBN 0-674-00334-9 Japan At A Glance Kodansha 1998 ISBN 4-7700-2080-5 Johnson Japan Who Governs? WW Norton 1996 ISBN 0-393-31450-2 Lionel Lambourne Japonisme Cultural Crossings between Japan and the West Berlin Phaidon Verlag 2005 ISBN 0-7148-105-6 Lonely Planet Japan Lonely Planet Publications 2003 ISBN 1-74059-162-3 Reischauer Japan The Story of a Nation McGraw-Hill 1989 ISBN 0-07-557074-2 Sugimoto et al An Introduction to Japanese Society Cambridge Univ Press 2003 ISBN 0-521-52925-5 Totman A History of Modern Japan 2d ed Blackwell 2005 ISBN 1-4051-2359-1 Van Wolferen The Enigma of Japanese Power Vintage 1990 ISBN 0-679-72802-3 Cărți în limba română Ioan Timuș „Japonia cu 2 volume Japonia viața și obiceiurile și Japonia arta femeia viața socială Editura Casa Școalelor 1924-1925 Ioan Timuș „Ogio-san două ediții Editura Cugetarea 1938 iar a doua Editura Dacia din Cluj-Napoca 1984 Ioan Timuș „Basme Japoneze" Editura Cugetarea 1940 Ioan Timuș „Japonia de ieri și de azi Editura Universul București 1942 premiată de Academia Româna în 1943 cu Premiul Năsturel Ioan Timuș „Caracterele civilizației japoneze 1942 premiată de Societatea pentru Relații Internaționale din Tokio "Kokusai Bunka Shinkokai" Ioan Timuș „La transcription dans la langue roumaine du systhème phonetique japonais revista Studia et Acta orientalia vol II 1959 Ioan Timuș „Poezia japoneză studiu revista literară Secolul XX nr 9 1963 Florea Țuiu „Japonia un miracol? Editura Politică 1975 reportaje de călătorie Florea Țuiu „Niponism Teorie și acțiune București Editura Politică 1987 eseu economic Octavian Simu „Dicționar de literatură japoneză București Editura Albatros 1994 Mihnea Voicu Șimăndan „Spiritul Japoniei medievale – The Spirit of Mediaeval Japan ediție bilingvă română-engleza Editura Nipponica București 1999 AD „Koto muzică japoneză „Studii nipone An II nr2 ianuarie februarie 2001 Constantin Bușe Zorin Zamfir „Japonia un secol de istorie 1853-1945 Editura Humanitas București 1990 Vadime și Danielle Elisseeff „Civilizația japoneză Editura Meridiane București 1996 Mihnea Voicu Șimăndan „Restaurația Meiji 1868-1912 în „Jurnal studențesc An V nr 5 septembrie 2000 Mihnea Voicu Șimăndan „Incursiune în istoria Japoniei în „Cetatea culturală Cluj mai 2000 Claudia Golea „Planeta Tokyo Editura Polirom 2005 Claudia Golea „Tokyo by Night Planeta Tokyo 2 Editura Polirom 2005 Neculai Amălinei Jack Halpern „Dicționar japonez-român de Gakushū Kanji Editura Polirom Iași 2008 Octavian Simu „ Editura Herald 2011 George Moise „ Editura Curtea Veche București 2011 Neculai Amălinei Jack Halpern „Dicționar japonez-român Editura Polirom Iași 2013 Legături externe 22 Februarie 2011 Raisa Dobrescu Historia Situri oficiale Official site of the Japanese Supreme Court Official prime ministerial and cabinet site Official site of the Imperial family Detailed papers on Japan's foreign policy education programs culture and life Official site of the House of Councillors Official site of the House of Representatives Statistics Bureau Home Page English Media Alte situri data as of January 1994 Reportaje 25 aprilie 2014 Alexandra Tătaru Adevărul cunoscut în engleză de asemenea și ca Jigoku Shōjo Girl from Hell Hell Girl în română Fata Iadului este un serial anime produs de Aniplex și Studio Deen Regizorul serialului este Takahiro Ōmori și este distribuit în Statele Unite ale Americii și Canada de către Funimation Acțiunea anime-ului este bazată pe existența unui sistem supranatural care le permite oamenilor să se răzbune prin trimiterea altor oameni în Iad datorită serviciilor unui personaj misterios și al asistenților acestuia Ajutoarele lui Ai încearcă să îi determine pe răufăcători să își dea seama de culpabilitatea lor și să-și recunoască greșelile însă rezultatul este același trimiterea lor în Iad Răzbunarea ura nedreptatea și alte emoții de natură umană sunt teme comune care sunt prezente pe parcursul seriilor anime Acest anime a fost difuzat pe teritoriul Japoniei prin numeroase posturi de televiziune precum Animax Tokyo MX MBS și altele în perioada 4 octombrie 2005 și 4 aprilie 2006 Urmând succesul primei serii o serie secundă a fost programată pe 7 octombrie 2006 pe Animax Postul Nippon Television a realizat o serie televizată live-action difuzată din data de 4 noiembrie 2006 Al treilea sezon al anime-ului a fost anunțat pe versiunea mobilă a site-ului oficial Jigoku Tsūshin și a fost emis pe posturile de televiziune nipone la data de 4 octombrie 2008< ref> Subiectul Majoritatea episoadelor conțin scurte povestiri unde indivizi diferiți sunt prezentați când suferă datorită unor antagoniști În general în timpul fiecărui episod drama protagonistului este explicată în mod detaliat de la începutul chinului până în punctul când chinul devine de nesuportat și acesta accesează un site special numit Corespondența Iadului Deși în general clientul îi oferă antagonistului o șansă de scăpare acesta va sfârși prin a fi trimis în Iad în momentul când o sfoară de la gâtul unei păpuși va fi trasă Când sfoara este trasă Ai Enma pedepsește persoana respectivă pentru păcatele ei cu ajutorul companionilor acesteia Prima serie Primul sezon se axează pe un jurnalist pe nume Shibata Hajime fost șantajist și fiica lui Tsugumi care are o conexiune ciudată cu Fata Iadului pe măsură ce aceștia investighează adevărul din spatele Fetei Iadului După o scurtă întrevedere cu Ai Tsugumi este capabilă să vadă prin ochii acesteiaMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 36< ref> astfel cei doi sunt implicați tot mai mult în acțiunile Fetei Iadului Hajime consideră că oamenii ar trebui să încerce să își rezolve conflictele prin alte metode și nu prin răzbunare încercând astfel să identifice oamenii cu care Ai intră în contact prin intermediul viziunilor lui Tsugumi Pe parcursul seriei aceasta începe să se îndoiască de faptul că acțiunile lui Ai ar fi greșite Cu mult timp în urmă de peste 400 de ani Ai a trăit într-un mic sat de agricultori Mai mulți săteni erau înfricoșați de aceasta cauza fiind puterile ei de ordin supranatural Singurul ei prieten din copilărie a fost doar vărul ei Sentarou Shibata care locuia în același sat cu ea și îi luă apărarea când alți copii o chinuiau Pentru ca satul să fie prosper se obișnuia ca o fată de șapte ani să fie sacrificată zeului muntelui; când Ai a împlinit șapte ani Sentarou a fost șocat de faptul că ea urma să fie sacrificată doar pentru ca sătenii să nu mai fie îngroziți de aceasta; cu toate că le reproșează sătenilor că nu procedează corect nu este ascultat și părinții ei îl roagă să o ascundă în munți Planul a reușit dar în urma unei foamete de șase ani sătenii îl suspectau pe Sentarou de faptul că-l supărase pe zeul muntelui prin ascunderea lui Ai L-au urmat pe acesta când merge spre Ai și-l surprind în compania acesteia; o capturează și o aduce înapoi la sanctuarul zeului împreună cu părinții ei Cei trei sunt legați bătuți și aruncați într-un mormânt comun Sentarou fiind obligat să-i îngroape de vii; presiunea sătenilor l-a făcut pe acesta să arunce prima lopată de pământ lucru care a făcut-o pe Ai să se simtă trădată de acesta Sentarou fiind cel care i-a promis că o va proteja Confuzia provocată i-a permis acestuia să evadeze iar Ai jură răzbunare înainte ca sătenii să o îngroape complet Într-o noapte Sentarou își adună lucrurile și pleacă din sat însă privindu-și satul pentru ultima dată observă strălucirea unui incendiu și se întoarce Ajuns în sat o vede pe Ai cum pășește și cântă arzând casele cu o simplă mișcare a mâinii Îngrozit și simțindu-se vinovat fuge; aceste sentimente îl determină să construiască un altar dedicat victimelor sacrificate zeului muntelui Când Tsugumi are viziuni ce îi conferă lui Hajime informația că este descendentul lui Sentarou având astfel o legătură directă cu AiMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 38< ref> cei doi se reîntorc la altarul construit de el Același lucru l-a înțeles și Ai iar furia acesteia o consumă încercând să-i omoare pe Tsugumi și Hajime Cu toate că cei trei asistenți intervin și încearcă să o calmeze Ai își continuă acțiunile și va fi dusă în Iad de către Păianjen salvându-i involuntar pe cei doi Ai reușește să scape din Iad și decide să o determine pe Tsugumi să-și trimită tatăl în Iad Hajime este trimis în lumea ei crepusculară și lui Tsugumi îi sunt prezentate circumstanțele în care mama acesteia a murit și refuzul tatălui ei de a-și recunoaște vina deoarece datorită lui a decedat Bunica lui Ai îl va elibera iar acesta în urma confruntării cu moartea soției sale își va recunoaște vina și îi cere lui Tsugumi să dezlege ața roșie Cu toate acestea Tsugumi afirmă că nu acțiunile lui au înfuriat-o ci faptul că trimiterea lui în Iad ar echivala cu negarea momentelor frumoase petrecute împreună Îi va înapoia păpușa lui Ai spunând că nu are nevoie de ea și menționează faptul că Sentarou regretă ce-a făcut motiv pentru care a construit sanctuarul A doua serie Seria secundă începe cu un flashback prezentând-o pe Ai înviată și incendiind satulMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 39< ref> Păianjenul își va face apariția teleportând-o într-o altă lume unde îi prezintă corpurile descompuse ale părinților ei ce sunt prizonieri în rădăcinile unui arbore Păianjenul îi spune lui Ai să lucreze pentru el în schimbul eliberării sufletelor părinților ei Ca și în sezonul 1 oamenii accesează Corespondența Iadului pentru a se putea răzbuna Din episodul 4 își face apariția Kikuri o ființă ce are abilitatea de a traversa cele două lumi cu ușurință În cele din urmă își face apariția Takuma un băiat care va avea aceeași soartă ca și Ai fiind persecutat de concetățenii săi După ce mama sa a fost ucisă de un prieten al tatălui său rănit de asemenea în incident ucigașul a fost trimis în Iad; în acest moment poliția și cei din oraș consideră că Takuma este criminalul Nu se specifică dacă posedă aceleași puteri spirituale ca și AiMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 41< ref> însă are abilitatea de a prevedea și a fost observat de Ai pentru mult timp de-a lungul seriei Către finalul seriei Corespondența Iadului va fi accesată de tot mai mulți oameni din oraș Takuma fiind învinuit pentru disparițiile ce au loc Un ofițer responsabil de acest caz și sora acestuia Hotaru nu îl consideră pe Takuma vinovat și-l protejează iar toți locuitorii din Lovely Hills se regrupează pentru a încerca să-l ucidă pe Takuma Takuma și Hotaru sunt răpiți iar cei din oraș hotărăsc să-i ucidă pe amândoi Inspectorul în cauză vine să-i salveze însă va fi trimis în Iad de către orășeni Convinsă de faptul că el este de vină pentru dispariția fratelui ei Hotaru va apela la Fata Iadului pentru a-l trimite în Iad Este condus în Iad însă Ai va manifesta milă față de acesta experimentând același lucru și pentru prima dată va reîntoarce luntrea din cursul acesteia Păianjenul decide să-i returneze lui Ai viața ei umană însă cu un preț aceasta nu-și recunoaște cei trei asistenți și cei 400 de ani ce au trecut încep să-și pună amprenta asupra corpului ei fiind rănită și sângerând A făcut tot ce a fost posibil să-l salveze pe Takuma însă orășenii o vor bate cu lopeți până când aceasta va muri După ce moare se va transforma într-o ploaie de petale de cireșMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 42< ref> iar cei trei asistenți împreună cu Kikuri sunt afectați de dispariția acesteia Cu toate că Ai a dispărut o tânără care contactase site-ul Corespondenței Iadului va primi pe mobil un mesaj care indica „Cerere acceptată Fata Iadului A treia serie După moartea stăpânei lor Hone Onna Ichimoku Ren și Wanyūdō duc o viață obișnuităMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 42< ref> însă Kikuri reapare și îi reunește împreună cu un nou asistent Yamawaro Într-o zi Yuzuki Mikage va fi vizitată de Ai care o va săruta iar în urma sărutului mintea lui Ai se va uni cu corpul lui Yuzuki Cei care contactează Corespondența Iadului vor putea primi o păpușă neagră roșie albastră sau galbenă culoarea asistentului nou recrutat Odată ce sfoara a fost dezlegată Yuzuki se va transforma într-un cocon din care va apărea Ai îmbrăcată într-un kimono iar după acest ritual aceasta va porni după victimele sale La Festivalul celor 6 lanterne un glob luminos o va lovi pe Yuzuki în spate iar Ai se va elibera de corpul ei Cu toate că a fost separată de Ai Yuzuki va continua să fie legată de aceasta Când o persoană utilizează site-ul Fetei Iadului aceasta aude un sunet de clopot iar Yuzuki încearcă din răsputeri să avertizeze oamenii să nu folosească site-ul dar în zadar Află că este destinată să devină următoarea Fată a Iadului respingând acest rol în totalitate însă fără rezultatMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 43< ref>; nu înțelege existența Corespondenței Iadului și motivul pentru care oamenii îl folosesc Ai îi explică totuși că adevăratul Iad exisă în interiorul fiecăruia La final este prezentat trecutul lui Yuzuki a murit abandonată în apartamentul ei când era mică În urma unui accident cauzat de tatăl său Yuzuki și mama ei sunt denigrate de toți din oraș În realitate tatăl ei avusese o problemă cu frâna incident mușamalizat de compania de autobuze unde lucra acesta Treptat starea de sănătate a mamei ei se agravează fiind trimisă de la un spital la altul Moare lângă fiica sa într-un templu shinto și Yuzuki o îngroapă în florile unui cireș mergând să aștepte ajutor în apartamentul lor vechi Yuzuki moare după puțin timp singură și îmbrățișând un ursuleț de pluș Cu durere își acceptă noul rol pentru a-i putea răzbuna pe alții în numele lor După ce devine Fata Iadului prima misiune pe care Yuzuki o are este de a-l răzbuna pe tatăl lui Akie cea mai bună prietenă a ei Deoarece acesta nu este capabil să o trimită pe cea care-i făcuse singura fiică să dispară în Iad cu toate că era nevinovată Yuzuki încearcă să-l determine să facă acest lucru însă fără rezultat Va refuza iar Yuzuki decide să facă ea acest lucru fără ca respectivul contract să fie încheiat; Stăpânul Iadului nu-i permite acest lucru și o va pedepsi ducând-o în Iad Ai va interveni o va salva pe Yuzuki și o va înlocui; cu un ultim sărut Ai îi va conferi lui Yuzuki amintirea trecutul ei iar aceasta îi va mulțumi Se preschimbă într-o lumină albastră ce se ridică spre cer sugerând faptul că se va duce în Rai alături de părinții ei Seria se încheie cu plecarea lui Ai și a companionilor acesteia și reînceperea activităților de răzbunare Corespondența Iadului Este mediul prin care un client o contactează pe Ai Enma mediu care s-a schimbat de-a lungul secolelor Inițial cei interesați de serviciul ei scriau numele celor pe care-i urau pe un ema care mai târziu s-a schimbat într-o scrisoare a cărei adresă era vizibilă doar celor care aveau destulă ură interioară Când Internetul a devenit accesibil oamenii puteau căuta site-ul Corespondenței Iadului cunoscut de altfel ca fiind „Linia Spre Iad Curând după aceea site-ul a fost adaptat într-o versiune mobilă care putea fi accesat de pe telefoanele mobile< ref> Fiecare mediu poate fi folosit doar la miezul nopții de o persoană care are o dorință de răzbunare puternică sau ură intensă Dacă cineva introduce un nume al persoanei care este obiectul urii și cerința este acceptată Ai Enma îi va aduce într-un mediu crepuscular unde le oferă o păpușă din paie care este unul din asistenții ei cu o sfoară roșie în jurul gâtului și le descrie detaliile contractului lor; dacă clientul trage sfoara din jurul gâtului păpușii ea va duce persoana vinovată de durerea clientului ei în Iad Cu toate acestea odată ce viața clientului s-a încheiat de asemenea clientul va fi trimis în Iad și un semn negru crestat îi va apărea pe piept ca amintire permanentă a contractului și a deciziei personale de a trimite pe cineva în Iad Totuși acest semn nu este o garanție că însuși clientul nu ar putea fi trimis în Iad de către altă persoană Personajele Enma Ai Enma Ai este personajul principal al anime-ului Când a fost mică a fost considerată periculoasă și sătenii au hotărât să fie sacrificată A fost aruncată într-o groapă împreună cu părinții ei și aceștia au fost îngropați de vii Va reveni la viață și va incendia satul datorită furiei sale iar ca pedeapsă i se dă statutul de Fată a Iadului având sarcina de a trimite sufletele păcătoase în Iad timp de 400 de ani Wanyūdō Wanyūdō este primul dintre cei trei companioni ai lui Ai care se transformă într-o păpușă neagră din paie atunci când aceasta este contactată de către clienții săi Acesta fusese conducătorul trăsurii unei prințeseMagic as metaphor in anime a critical study De Dani Cavallaro pagina 40< ref> care a căzut de pe o stâncă și care luase foc având ca rezultat decesul celor din trăsură În urma acestui accident devine un yokai care teroriza oamenii sub forma unei roți înflăcărate până a întâlnit-o pe Ai Ren Ichimoku Ren Ichimoku este al doilea însoțitor al lui Ai care se poate transforma într-un ochi imens care îi conferă abilitatea de a vedea prin clădiri prin proiectarea ochiului pe pereți sau tavan El se transformă într-o păpușă albastră de paie sărutând pandantivul purtat la gât Istoria acestui personaj îl prezintă ca fiind un tsukumogami; a fost o katana abandonată pe o piatră până când Ai i-a dăruit forma actuală umanizată Hone Onna Hone Onna este a treia însoțitoare a lui Ai care devine păpușa roșie din paie prin aruncarea obi-ului în jurul gâtului Numele ei face referire la ființa legendară cu același nume care înseamnă „Femeia din oase și a fost trădată de un bărbat de care se îndrăgostise; o altă prostituată numită Kion a trădat-o din nou când încercau să fugă împreună cu iubitul lui Kion Tsuyu și bărbatul au fost uciși de un samurai în fața lui Kion și Tsuyu a fost aruncată într-un râu Spiritele oaselor oamenilor aruncați în râu s-au ridicat și i-au conferit lui Tsuyu statutul de Hone Onna forma în care o va întâlni pe Ai mai târziu Yamawaro Yamawaro este al patrulea însoțitor al lui Ai care poate să se transforme într-o păpușă galbenă O urmează pe Kikuri în acțiunile din lumea reală numind-o „prințesă Are puterea de a manipula obiecte și forma sa adevărată este a unui spirit însă oamenii îl văd ca o grămadă ambulantă de ciuperci Înainte să fie întâlnit de Ai acesta urmărea o familie Ashiya al cărei băiat dispăruse și îi va lua locul Deoarece Domnul Ashiya face experimente pe Yamawaro știind adevărata sa natură Doamna Ashiya își va trimite soțul în Iad în ciuda insistențelor băiatului de a nu face acest lucru După ce Yuzuki devine Fata Iadului el și Kikuri se îndepărtează și revine doar când Stăpânul Iadului o va poseda pe Kikuri Bunica lui Ai Bunica lui Ai este întâlnită în serii doar sub forma unei siluete observate în spatele unui ecran din hârtie Aceasta toarce încontinuu și vorbește ocazional cu Ai anunțând-o când este contactată de cineva din lumea umană Un singur om a văzut-o pe bunica lui Ai fugind speriat sugerând că aceasta nu este o ființă umană Păianjenul Păianjenul este superiorul lui Ai Ultimul episod al seriei îl identifică drept Stăpân al Iadului Kikuri Kikuri este o ființă care are abilitatea de a vizita lumea oamenilor și lumea în care trăiește Ai interacționând cu aceasta și asistenții ei Spre deosebire de Ai Kikuri are ochii violet și o personalitate infantilă Hajime Shibata Hajime Shibata este un fost jurnalist care șantajează celebrități și care începe să investigheze zvonurile despre Corespondența Iadului din interes însă pe parcurs va deveni mult mai implicat când realizează că oamenii chiar sunt duși în Iad Fiica lui Tsugumi are întâlniri misterioase cu Ai Enma permițându-i să vadă lucruri văzute de aceasta Tsugumi Shibata Tsugumi Shibata este fiica lui Hajime De când a văzut-o prima oară pe Ai are o conexiune misterioasă cu aceasta; chiar dacă la început îi raporta tot ce vede lui Hajime pe parcurs îl va dezaproba pe acesta chiar dacă Ai ar trebui într-adevăr oprită Ayumi Shibata Ayumi Shibata este soția decedată a lui Hajime Va fi părăsită de Hajime după ce acesta va descoperi că avusese o aventură cu un politician spionat de el Este dată afară din casă și i s-a interzis să o mai vadă pe Tsugumi iar în urma unui accident de mașină va muri Hajime încă o iubește și declară că dacă ar fi iertat-o Ayumi nu ar fi murit Takuma Kurebayashi Takuma Kurebayashi este un băiețel liniștit care este neînțeles și adesea bruscat de ceilalți concetățeni pe motivul că ar fi Copilul Diavolului Mama lui a fost ucisă de un prieten al tatălui său rănit de asemenea într-un accident Când ucigașul era pe punctul de a-l omorî pe Takuma este trimis în Iad însă oamenii au început să creadă că Takuma este criminalul Yuzuki Mikage Yuzuki Mikage este o școlăriță care va deveni vasalul Fetei Iadului; când cineva o contactează pe Ai Yuzuki are viziuni la fel ca și Tsugumi și va deveni Ai pentru a trimite victima în Iad La Festivalul celor 6 lanterne Ai va părăsi corpul lui Yuzuki După ce prietena ei Akie va fi trimisă în Iad aceasta va încerca să oprească pe oricine accesează Corespondența Iadului Ai îi explică faptul că este destinată să devină următoarea Fată a Iadului; Yuzuki devine incapabilă să o contacteze pe mama ei și să-și găsească lucruri personale aflând de la Tsugumi că ea nu mai aparține acestei lumi de mult timp toată viața lui Yuzuki a fost o iluzie Tânăra nu poate accepta acest lucru și fuge disperată la apartamentul ei care se afla într-o stare degradată În locuință află scheletul unui copil ce îmbrățișează un animal de pluș Ai confirmând că acel schelet este Yuzuki Cu toate că nu crede la început acest lucru Ai îi arată că ea murise când era mică După ce își află și acceptă trecutul Yuzuki devine Fata Iadului primul ei client fiind tatăl lui Akie Acesta va fi incapabil să o trimită pe Azusa în Iad iar Yuzuki decide să facă ea însăși acest lucru; Păianjenul îi retrage statutul de Fată a Iadului și o va trimite în Iad ca pedeapsă însă va fi salvată de Ai care îi va lua locul Akie Takasugi Akie Takasugi este prietena cea mai bună a lui Yuzuki Spre deosebire de aceasta Akie are o personalitate mult mai energică După ce Akie devine implicată emoțional cu Azusa o profesoară particulară aceasta va fi dusă la tatăl profesoarei Acesta este paralizat în urma unui accident rutier care a fost hotărât să nu fie investigat mai departe de către tatăl lui Akie; aceasta se înfurie și pleacă din casa tatălui ei iar adevăratele intenții ale lui Azusa sunt de a o maltrata prin viol și să o trimită în Iad după Festivalul celor 6 lanterne pentru a-l chinui pe domnul Takasugi Mai târziu Akie se va întoarce din Iad și o va ajuta pe Yuzuki când aceasta devine Fata Iadului; acea Akie întoarsă din Iad este o iluzie creată de Păianjen pentru a o tenta pe Yuzuki să o trimită pe Azusa în Iad întrucât la finalul sezonului 3 se relevă faptul că Akie nu a părăsit Iadul deloc Gilles de L'Enfer Gilles de L`enfer este un personaj ce se autointitulează Băiatul Iadului Ca și copil avea puteri care îi înspăimântau pe părinții lui până la punctul când aceștia și-au ucis propriul fiu Puterile lui i-au conferit abilitatea de a evada din Iad iar când revine în lumea oamenilor părinții lui vor fi trimiși în Iad de către Gilles Se va duela cu Ai fiind mai puternic decât aceasta și companionii ei; înainte să o învingă pe Ai va fi trimis în Iad de către clientul acesteia; în luntrea lui Ai acesta afirmă că va evada din Iad din nou La finalul episodului 10 din Mitsuganae va fi amintit de un grup de elevi la atletism și va avea o apariție scurtă în episodul 21 din Mitsuganae apărând ca un personaj sub forma unui ou deținut de un băiat numit Kaito Totodată va avea o apariție scurtă în capitolul 26 din seria manga Media Anime Seriile anime Fata Iadului sunt produse de Aniplex și Studio Deen Regia a fost executată de Takahiro Ōmori și scrisă de către Hiroshi Watanabe Primul sezon a avut 26 de episode și premiera lor a fost executată de Animax în perioada 4 octombrie 2005 și 4 aprilie 2006 Seria secundă cu premiera în 7 octombrie 2006 a fost de asemenea prezentată pe Animax De asemenea Animax a tradus și dublat prima și a doua serie în engleză pentru a le difuza în rețelele anglofone din Asia de Sud-Est și Asia de Sud și de asemenea să fie difuzate și la alte rețele din alte regiuni precum Hong Kong Taiwan Coreea de Sud Vietnam Europa Prima serie a fost licențiată pentru distribuirea în America de Nord de către FUNimation Canalul prin cablu satelit IFC anunțase în septembrie 2007 Section23 Films a anunțat că Sentai Filmworks licențiase al doilea sezon al seriei cu primul set DVD eliberat pe 25 mai 2010 și al doilea set pe 27 iulie 2010 fiind urmat de o serie secundă lansată pe 30 noiembrie 2010 CD-uri Două albume cu soundtrack-uri originale au fost lansate pentru Fata Iadului Primul album conține 24 de piese și a fost lansat pe 25 ianuarie 2006 de către Sony Music Entertainment cu numărul de catalog SVWC-7331 Pentru Jigoku Shōjo Futakomori au fost lansate două albume Primul album conține 23 de piese fiind lansat pe 24 ianuarie 2007 de către Sony Music Entertainment sub numărul de catalog SVWC-7440 Jigoku Shōjo Mitsuganae a avut de asemenea două albume pentru soundtrack-uri Primul album conține 28 de piese fiind lansat pe 17 decembrie 2008 de către Sony Music Entertainment cu numărul de catalog SVWC-7597 Manga Seria anime Fata Iadului a fost adaptată într-o serie manga fiind realizată de către A fost serializată în revista shōjo Nakayoshi ce aparține companiei Kodansha din octombrie 2005 În timp ce majoritatea povestirilor sunt cele originale capitolele 4 și 10 sunt adaptate de la respectivele episoade din anime în primul sezon în timp ce al doilea capitol este adaptat de la episodul 9 Capitolul 17 este adaptat de la episodul 8 al seriei secunde Datorită diferenței în media modul de operare al Fetei Iadului din manga este oarecum diferit de cel din anime Ai este observată ca urmând aceleași cursuri ca și clienții ei De asemenea în primele capitole figurina din paie nu a fost introdusă Ca urmare nu mai este la fel de omniprezentă ca și echivalentul ei din anime Clienții Fetei Iadului trebuie doar să accepte contractul iar tortura victimelor de către Ai și ajutoarele ei poate să înceapă Apariția luntrei pe care Ai obișnuia să-și trimită victimele în Iad este de asemenea redusă Sentaro Shibata este menționat însă Tsugumi și Hajime nu sunt De asemenea Kikuri își face apariția de la volumul 4 Takuma apare spre finalul seriei manga însă nu la fel de tânăr ca și apariția sa din anime Detectivul Meshiai și Hotaru Meshiai apar de asemenea Deși Hajime nu este prezent biografia scrisă de acesta apare ca și sursă de informare despre Ai pentru Meshiai și Takuma astfel având ca și rezultat prezența lui Hajime în universul manga Sugestii subtile despre anime sunt făcute de-a lungul seriei manga cum ar fi apariția scurtă în volumul 6 a lui Gill du Ronfell Recent seria manga a fost licențiată de către Del Rey Manga iar primul volum intitulat Fata Iadului a fost lansat în ianuarie 2008 iar al doilea volum a fost lansat în mai 2008 Cele 34 de capitole sunt împărțite în 9 volume după cum urmează Volumul 1 From Within the Darkness Sweet Trap Fallen Idol The Inaudible Scream Dangerous Extracurricular Activities Volumul 2 Ice Shadows Family Distorted Love Lost Cat Friends Volumul 3 A Gloomy Job The Cheat Love Betrayedurmat de un capitol bonus „Tacking Stiches Volumul 4 Melody of Sorrow Puppy Waltz Beautiful Friendship The Fake Hell Correspondence Volumul 5 The Smiling Celebrity Letters to Hell Days of Love Request from Hell Volumul 6 A Request for Hell The Bright Dream The Winners in Love urmat de un capitol special „Ichimokuren Volumul 7 A Moment of Anger A Tiny Regret Time Wasting urmat de un capitol special „Paper Balloons Volumul 8 Warm Heart The Dangers of Pride Silent Shore Chain Volumul 9 Outcasts Partea întâi Outcasts Partea a doua Indigo Dye urmat de un capitol special „Steaming Hell The Story of a Guesthouse Live action Fata Iadului a fost adaptată într-o singură serie televizată live-action cu premiera pe Nippon Television din 4 noiembrie 2006 având 12 episoade cu durata de 23 de minute Hisahiro Ogura actorul care îl interpretează pe Wanyūdō la începutul adaptării live-action este de asemenea naratorul de la începutul fiecărui episod al seriei anime< ref> Eriko Matsushima își menține rolul bunicii lui Ai din seria live action Episoade Personal Ai Enma Sayuri Iwata Ren Ichimoku Kazuki Kato Hone Onna Aya Sugimoto Wanyūdō Hisahiro Ogura Ai's Grandmother Eriko Matsushima Hajime Shibata Kazuhiko Nishimura Tsugumi Shibata Saaya Irie Jocuri video Fata Iadului a fost de asemenea adaptat într-un joc video pentru Nintendo DS intitulat Jigoku Shōjo Akekazura care a fost dezvoltat de Compile Heart și lansat în Japonia pe 27 septembrie 2007 < ref> Compile Heart a lansat versiunea PS2 intitulată Jigoku Shōjo Mioyosuga lansată pe 17 septembrie 2009< ref> Impact Dominic Nguyen a scris „Vinieta de 40 de pagini nu posedă aceeași profunzime ca și 25 de minute de televiziune iar dacă termini întreaga carte la o primă citire ai impresia că ai citit același capitol de 5 ori cu personaje diferite Însă dacă îți oferi puțin timp să analizezi fiecare poveste vei putea înțelege frumusețea sinistră a Fetei Iadului Note Legături externe Japoneză Japoneză Japoneză Japoneză Japoneză vizitați la 000 Bibliografie Anime and memory aesthetic cultural and thematic perspectives Dani Cavallaro Magic as metaphor in anime a critical study Dani Cavallaro The Year in Television 2009 A Catalog of New and Continuing Series Miniseries Specials and TV Movies Vincent Terrace Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Japoneza '' este principala limbă vorbită și scrisă în Japonia Japoneza prezintă asemănări sintactice cu limbile altaice și posibile influențe de vocabular și morfologie din limbile malaio-polineziene Pe durata ultimelor aproximativ 15 secole în urma contactului cultural cu China un număr important de cuvinte au pătruns în limba japoneză împreună cu scrierea ideografică În afară de caracterele chinezești numite în japoneză „kanji japoneza folosește în prezent și „hiragana „katakana două silabare fonetice paralele de cîte aproximativ 50 de simboluri fiecare și ocazional „rōmaji caractere latine Este considerată o limbă aglutinantă care formează cuvinte și expresii prin alăturarea de morfeme și se distinge printr-un sistem complex de forme de exprimare onorifică reflectînd structura ierarhică „verticală a societății japoneze Sunetele din limba japoneză sînt relativ puține la număr Accentul se manifesta prin intonație înălțimea sunetului care poate servi uneori la diferențierea unor cuvinte altfel identice Deși nu este deloc înrudită cu limba chineză japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai mult de 1500 de ani de legături culturale În scrierea japoneză au fost folosite inițial exclusiv ideogramele chinezești numite în limba japoneză "kanji" dar datorită diferențelor majore la nivel gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze Astfel au început să fie folosite pe lîngă kanji și două silabare „alfabete în care unui caracter îi corespunde o silabă rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești Acestea sînt hiragana folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale prepozițiilor și conjuncțiilor precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate și katakana folosit în scrierea numelor străine provenite din limbi care nu au kanji cuvintelor de origine străină sau stilistic pentru accentuarea unor cuvinte similar cu folosirea caracterelor cursive sau aldine în limba română Clasificare Lingviștii specializați în istoria limbii japoneze sînt de acord în privința faptului că aceasta este una dintre cele două limbi japonice cealaltă fiind limba ryukyuană vorbită de exemplu în Okinawa dar în legatură cu originea acestora încă nu exista o teorie comună Circulă și opinia mai ales printre nespecialiști că limba japoneză ar fi o limbă izolată În ce privește legatura dintre japoneză și alte limbi există mai multe teorii contradictorii prezentate mai jos în ordinea descrescătoare a plauzibilității Limba japoneză este înrudită cu o serie de limbi dispărute care au fost vorbite în Peninsula coreeană și în Manciuria Dintre aceste limbi cel mai bine atestată este cea vorbită în Goguryeo sau Koguryo; alte limbi mai puțin documentate sînt cele vorbite în Baekje sau Paekche și Buyeo sau Puyo care se presupune că erau înrudite Informații limitate precum și legăturile dintre aceste culturi furnizează principalele dovezi Limba japoneză se înrudește cu alte limbi asiatice Această teorie susține că japoneza ar fi înrudită cu limbi precum limba coreeană și posibil de asemenea cu limbile sino-tibetane Limba japoneză se înrudește cu familia de limbi altaice Această familie mai include limba mongolă limba tunguză limba turcă și discutabil limba coreeană O dovadă în sprijinul acestei ipoteze constă în caracterul aglutinativ al limbii japoneze comun cu limba turcă și limba coreeană În plus există un număr considerabil de corespondențe în vocabularul de bază ca de exemplu ishi "piatră" cf daș în turcă yon "patru" cf dört în turcă Limba japoneză este o limbă creolă formată prin transformarea unei limbi auxiliare rudimentare folosite numai în contactul cu alte etnii într-o limbă de sine stătătoare peste un substrat lingvistic anterior În cazul japonezei conform acestei ipoteze substratul este o limbă altaică iar superstratul este o limbă astroneziană sau invers Structura gramaticală este altaică iar vocabularul de bază este astronezian Limba japoneză este înrudită cu limbi ale Asiei de Sud Ono Susumu sugerează o posibilă legătură cu limba tamilă un reprezentant al limbilor dravidiene vorbite în sudul Indiei Specialiștii în istoria limbii japoneze sînt de acord că japoneza și ryukyuana se înrudesc formînd familia de limbi japonice și apreciază că înrudirea cu limba vorbită în Goguryeo este foarte probabilă Relația cu limba coreeană deși foarte plauzibilă este încă în discuție Ipoteza originii altaice are relativ puțină trecere iar înrudirea cu limba tamil este privită cu multă rezervă Trebuie menționat că rezultatele studiilor lingvistice se confruntă adesea cu piedici de natură neștiințifică precum interesele politice ori fricțiunile dintre țări sau populații Aceeași situație se întîlnește și în Japonia care are o istorie lungă de conflicte cu popoarele învecinate Distribuția geografică Deși limba japoneză este vorbită aproape în exclusivitate în Japonia a fost și mai este încă vorbită și în alte țări Pe perioada ocupației japoneze din Coreea Taiwan regiuni din China și diferite insule din Pacific locuitorii acestor teritorii au fost obligați să învețe limba japoneză într-un program de extindere a imperiului japonez Ca urmare există încă mulți oameni în aceste zone care vorbesc japoneza în locul limbilor locale sau pe lîngă acestea În plus emigranții japonezi o mare parte dintre care trăiesc în Statele Unite ale Americii în special în statele California și Hawaii și în Brazilia vorbesc încă frecvent limba japoneză Descendenții lor numiți în japoneză nikkei 日系 adică "de origine japoneză" adesea nu mai vorbesc fluent limba japoneză Se estimează de asemenea că mai multe milioane de oameni studiază limba japoneză ca limbă străină Statutul oficial Japoneza este în mod natural limba oficială a Japoniei iar Japonia este singura țară care are ca limbă oficială unică japoneza dar pe insula Angaur din Republica Palau japoneza este limbă oficială împreună cu limba angaur și engleza Există numeroase graiuri și dialecte care demonstrează o apreciabilă fragmentare geografică a populației în decursul istoriei O data cu răspîndirea radioului și televiziunii prin politica guvernamentală de modernizare a limbii japonezii de pe tot teritoriul au intrat în contact tot mai frecvent cu limba așa-zisă standard hyōjungo 標準語 și diferențele față de graiurile locale s-au atenuat Japoneza standard este limba predată în școli folosită în mass media și acest articol se referă la ea Fiind vorbită aproape exclusiv de japonezi limba japoneză este strîns legată de cultura Japoniei și invers Există nenumărate cuvinte care descriu anumite elemente de cultură tradiție și obiceiuri japoneze de exemplu 和 wa 根回し nemawashi 改善 kaizen 切腹 seppuku și care nu au corespondent în alte limbi Acest fenomen deși nu este specific doar Japoniei este aici amplificat de lungile perioade în care cultura japoneză s-a dezvoltat în izolare aproape totală față de orice influențe exterioare Dialecte Din cauza îndelungii izolări atît externe cît și interne caracterul de arhipelag numeroasele zone muntoase limba japoneză are mai multe zeci de dialecte Acestea diferă de obicei prin accentul muzical modul de inflexionare vocabular particule și pronunție Mai rar unele dialecte pot diferi și prin inventarul de vocale și consoane Regiuni aflate la distanțe mari pot avea dialecte care nu sînt inteligibile vorbitorilor japonezei standard cum este cazul dialectelor Tsushima-ben și Tōhoku-ben "-ben" înseamnă dialect regional Dialectul vorbit în Kagoshima din sudul insulei Kyūshū este cunoscut ca fiind neinteligibil chiar și pentru locuitorii altor regiuni învecinate de pe aceeași insulă Tehnic vorbind dialectul Kagoshima se suprapune doar 84% cu dialectul standard Pentru comparație vocabularul limbii române se suprapune în proporție de peste 70% cu celelalte limbi romanice Deși frecvent se afirmă că limbile ryukyuane vorbite în insulele prefecturii Okinawa ar fi dialecte ale limbii japoneze măsura în care acestea sînt neinteligibile pentru vorbitorii de japoneză standard face mulți lingviști să concludă ca limbile ryukyuane sînt limbi aparte dar din aceeași familie a limbilor japonice cu limba japoneză Un studiu recent sugerează că toate dialectele limbii japoneze s-ar trage dintr-o limbă fondatoare comună vorbită de cultivatorii de orez care au venit pe arhipelagul nipon acum cca 2200 de ani de pe peninsula coreeană și nu dintr-o limbă a vînătorilor-culegătorilor care au populat arhipelagul acum cca 30000 de ani< ref> Dialectul Kansai Numit acest dialect este vorbit în regiunea Kinki Strict vorbind avem de-a face de fapt cu mai multe dialecte relativ distincte vorbite în Regiunea Kansai cel mai cunoscut fiind dialectul din Osaka "Osaka-ben" dialectul Ōmi pe teritoriul provinciei istorice Ōmi dialectul Kyōto în Kyoto și împrejurimi dialectul Maizuru în Maizuru și Reinan sud-vestul Prefecturii Fukui dialectul Tamba în provincia istorică Tamba dialectul Ise în provincia istorică Ise dialectul Shima în sudul peninsulei Shima dialectul Iga în provincia istorică Iga dialectul Ōsaka + diferite dialecte în Prefectura Ōsaka dialectul Semba în Semba în Chūō-ku dialectul Settsu în provincia istorică Settsu dialectul Kawachi în provincia istorică Kawachi dialectul Senshū în provincia istorică Izumi dialectul Kōbe în Kōbe și împrejurimi dialectul Banshū în provincia istorică Harima dialectul Nara dialectul Yamato; în Prefectura Nara Totsukawa în sudul Yoshino-gun dialectul Kii pe teritoriul provinciei istorice Kii dialectul Awaji pe insula Awaji Unele caracteristici ale dialectului Kansai accent diferit în comparație cu japoneza standard vocabular diferit Alte caracteristici dialectale dialectul Tōhoku numit și zūzū-ben se caracterizează printre altele prin înlocuirea silabei shi cu zu de exemplu zumbun în loc de shimbun ziar dialectul Kagoshima folosește uneori cuvinte greu inteligibile pentru cei neinițiați Oidon în loc de watashi eu omansa în loc de anata tu yoko ogoisa pentru utsukushii onna no ko fată drăguță yoka nisedon pentru hansamu na otoko bărbat prezentabil dialectul Wakayama folosește verbul japonez pentru a fi inversat în limbajul standard aru" este folosit pentru obiecte iar oru'' pentru ființe dar în nu și în dialectul Wakayama dialectul Hakata cînd vrei să atragi atenția cuiva în limbajul standard se folosește ano ne dă-mi voie să te întreb ceva să-ți spun ceva În Hakata-ben se atrage atenția partenerului de discuție zicînd ano kusa O altă caracteristică este înlocuirea i-ului final din adjective prin ka samui frig devine samuka atsui→atsuka dialectul Kagawa cuvinte proprii hokko în loc de baka idiot Fonetica Pentru detalii citiți articolul principal Fonetica limbii japoneze Cuvintele japoneze se compun din silabe scurte more singular moră formate din o consoană urmată de o vocală ca în exemplele Hiroshima hi-ro-shi-ma Nagasaki na-ga-sa-ki La această regulă generală există cîteva excepții 1 Uneori consoana poate lipsi lăsînd vocala să formeze singură mora 2 Rolul de consoană poate fi jucat de semivocalele y și w 3 Consoana nazală n poate forma singură o moră făra aportul unei vocale 4 O altă moră aparte este stopul care este o pauză de lungime egală cu o moră în care se pregătește pronunția consoanei următoare 5 Între consoana și vocala unei more normale se poate intercala semivocala y 6 Prin alungirea vocalei se poate obține o moră dublă Fiecare moră pronunțată durează aproximativ același interval de timp ceea ce a adus limbii japoneze epitetul de limbă metronomică Sunetele limbii japoneze Vocale În limba japoneză există cinci vocale foarte asemănătoare cu cele din limba română sau limba italiană Acestea sînt în ordine a i u e o Ele sînt practic identice cu echivalentele lor din limba română mai puțin u care este nerotunjit undeva între î românesc și ü german Consoanele sînt și ele mai puțin numeroase decît cele din limba română Inventarul lor se compune din k g s z t d n h b p m și r Trebuie făcute totuși următoarele observații s urmat de i se pronunță aproximativ ca ș românesc Similar succesiunea z-i devine ji t urmat de i se pronunță aproximativ ca primul sunet din cuvîntul românesc cireșe Similar d-i devine ji cu o pronunție indiscernabilă de cazul lui ji provenit din z-i t urmat de u se pronunță aproximativ ca ț românesc din țuică Similar d-u devine zu h urmat de u se apropie în pronunție de f dar rămîne undeva la mijloc În mora ni sunetul n este ceva mai moale asemănător cu ñ din spaniolă Sunetul r din japoneză este undeva între r și l din română Semivocalele y și w pot începe o moră dar nu orice combinație este posibilă Există trei more cu y anume ya yu și yo și două more cu w wa și wo deși ultima se pronunță simplu o Elementul nazal n reprezintă un caz aparte de consoană care singură poate juca rolul unei more El nu poate apărea la începutul cuvîntului Cînd este urmat de b p sau m pronunția lui se schimbă în mod natural în m Stopul dublarea consonantică se manifestă prin alungirea timpului de așteptare pînă la emisia consoanei următoare Accentul Accentul în limba japoneză se manifestă prin schimbarea înălțimii sunetului de la o moră la alta Accentul are numai un rol secundar existînd puține situații în care schimbarea melodiei cuvîntului produce modificarea sensului Dialectele japoneze prezintă diferențe mari în ceea ce privește tipul poziția și amplitudinea accentului Gramatica Gramatica limbii japoneze deși foarte diferită de cea a limbii române de exemplu este relativ simplă și regulată fără multe excepții ceea ce permite învățarea ei destul de repede Din exact același motiv pentru japonezii nativi învățarea limbilor străine implică un efort suplimentar În cele ce urmează vor fi prezentate cîteva din caracteristicile gramaticii limbii japoneze Ordinea de bază a cuvintelor în propoziție este subiect-complement-predicat De asemenea în general complementele circumstanțiale se pun în ordinea timp-mod-loc Structura de bază a enunțurilor este topic-comentariu Topicul este un termen cu înțeles larg; el poate coincide sau nu cu subiectul enunțului și cuprinde alte informații deja cunoscute sau care nu trebuie explicate Comentariul este partea din enunț care aduce informație nouă în dialog Să luăm de exemplu propoziția こちらは田中さんです。kochira wa Tanaka-san desu Acesta este domnul Tanaka Cuvîntul kochira aici în această direcție este urmat de particula wa folosită pentru a marca topicul și arată despre ce va fi vorba în continuare Ca urmare sensul lui kochira wa este "în ceea ce privește această persoană de față" Tanaka-san domnul doamna domnișoara Tanaka este informația nouă iar la final apare desu care este aproximativ echivalent cu a fi Japoneza similar cu chineza și coreeana este deci o limbă în care topicul și subiectul nu se confundă ci adesea se enunță separat Un exemplu în acest sens este propoziția 象は鼻が長い。 zoo wa hana ga nagai Elefantul are trompa lungă care tradusă textual ar suna "În ceea ce îl privește pe elefant trompa este lungă" Topicul este 象 zoo elefant iar subiectul este 鼻 hana nas marcat de particula ga De observat că 長い nagai lung deși este un adjectiv formează singur predicatul echivalent cu "este lung" Substantivele japoneze nu au gen nici număr și nu se articulează Cuvîntul 本 hon poate să însemne la fel de bine o carte cartea niște cărți sau cărțile Dacă numărul este important contextul trebuie construit de așa natură încît să se înțeleagă În mod excepțional pentru substantive care reprezintă persoane este posibil să se indice pluralul prin anumite sufixe -tachi -ra sau -domo De exemplu 僕 boku "eu" folosit de băieți bărbați devine la plural bokura sau bokutachi noi De remarcat că în japoneză pronumele personale se comportă ca substantive Totuși în unele construcții sufixul -tachi nu este un plural în adevăratul sens al cuvîntului ci indică un grup de persoane dintre care cel numit este doar un reprezentant De exemplu お母さん okaasan înseamnă "mamă" dar お母さん達 okaasantachi nu înseamnă "mame" ci "mama și ceilalți împreună cu ea" De asemenea un număr de cuvinte din fondul japonez vechi formează pluralul prin reduplicare 人 hito înseamnă "om" iar 人々 hitobito înseamnă "oameni;" pe de altă parte reduplicarea poate avea și alte roluri 時 toki înseamnă "timp" dar 時々 tokidoki înseamnă "uneori" Caracterul special 々 este folosit pentru marcarea reduplicării; partea a doua a dubletului are adesea consoana inițială schimbată Substantivele nu au de regulă nici o inflexiune funcția lor sintactică fiind indicată de particule așezate imediat după acestea În afară de particula topicului は wa introdusă anterior posesiunea se marchează prin particula の no subiectul prin particula が ga complementul direct prin particula を o complementul indirect prin particula に ni și altele Exemple 空の色 sora no iro culoarea cerului sora înseamnă cer 水を飲む mizu o nomu a bea apă mizu înseamnă apă 歯が痛い ha ga itai dintele doare mă doare un dinte etc 学校に行く gakkō ni iku a merge la școală În japoneza vorbită o parte din aceste particule se pot omite Verbele japoneze se conjugă la două timpuri numite tehnic "trecut" și "non-trecut" al doilea fiind echivalent cu prezentul+viitorul din limba română Nu există nici o inflexiune după număr sau persoană De exemplu 行く iku poate să însemne merg mergi merge mergem șamd Verbele au cîteva forme de bază din care se obține întreaga listă de conjugare În afară de forma de infinitiv a verbului care este aceeași cu indicativul prezent cele mai importante sînt forma negativă forma de politețe imperativul tare "du-te!" imperativul colectiv "hai să mergem!" forma "-te" trecutul și două forme de condițional Forma așa-numită "-te" aproximativ echivalentă cu gerunziul din limba română ajută la exprimarea a numeroase timpuri și moduri De exemplu construcția "-te iru" exprimă acțiuni curente continue sau repetitive sau stări care au început în trecut și continuă și în prezent; construcția "-te ita" care este varianta de trecut a precedentei exprimă acțiuni continue din trecut similar cu imperfectul din română sau stări care în românește s-ar exprima prin mai mult ca perfectul Tot forma "-te" ajută la formarea modului imperativ prin construcția "-te kudasai" și la coordonarea propozițiilor în frază Există trei categorii mari de adjective în limba japoneză diferite între ele din punct de vedere sintactic adjectivele "-i" adjectivele "-na" și adjectivele propriu-zise care însă sînt foarte puține la număr Adjectivele "-i" sînt cele care la forma de bază se termină în mora い i ca în exemplul menționat 長い nagai lung Această categorie de adjective se comportă similar cu verbele de exemplu formînd negativul în același fel putîndu-se pune la modul condițional și conjugîndu-se chiar la cele două timpuri trecutul lui 長い este 長かった nagakatta a fost lung Pe de cealaltă parte adjectivele "-na" se comportă mai degrabă ca niște substantive nesuportînd nici o inflexionare Ele pot fi folosite independent fără să determine un substantiv Diferența dintre aceste adjective și substantivele propriu-zise constă în faptul că un adjectiv "-na" poate să determine un substantiv 静かな子 shizuka na ko un copil liniștit Adjectivele propriu-zise formează o categorie restrînsă; ele nu pot fi folosite pe post de predicat și nici ca substantiv independent De exemplu 色んな人 ironna hito feluriți oameni Verbul する suru a face este folosit împreună cu o serie de substantive pentru a forma o categorie numeroasă de verbe similare cu expresiile românești "a face curat" și "a face nani" De exemplu din 勉強 benkyō studiu se formează 勉強する benkyō suru a studia Există un număr imens de verbe compuse formate din perechi de verbe care își combină înțelesurile pentru a crea un nou concept De exemplu 入り込む hairikomu a introduce se compune din hairu a intra și komu a înghesui De remarcat că și cuvîntul românesc "introduce" are la origine tot două componente similare Deși limba japoneză are o colecție imensă de pronume personale există cîteva zeci de feluri de a spune "eu" acestea se folosesc puțin frecvent Adesea ele se înlocuiesc prin numele persoanelor respective sau pur și simplu nu se introduc deloc în propoziție atunci cînd se pot subînțelege și nu numai atunci! De exemplu propoziția 忙しい。isogashii conține un singur cuvînt dar din context se poate înțelege dacă înseamnă "Eu sînt ocupat" sau e vorba despre altcineva Pronumele personale au început să fie folosite mai mult abia de aproximativ un secol cînd traducerea literaturii străine plină de pronume a luat avînt În plus pronumele personale din japoneză se pot considera ca fiind niște substantive mai aparte deoarece la fel ca substantivele pot fi determinate de adjective ceea ce nu se întîmplă în limba română De exemplu 間抜けな彼は何もしない。 manuke na kare wa nanimo shinai El prostul nu face nimic În traducerea românească a trebuit înlocuită construcția adjectivală cu o apoziție; o traducere textuală ar suna "El prost nu face nimic" care ar fi corectă gramatical înlocuind de exemplu pronumele "el" cu substantivul "omul" Mai ales în limba japoneză vorbită se folosesc "particule finale" cuvinte scurte în general de o singură moră plasate la sfîrșitul propozițiilor care pot avea diferite roluri în a preciza statutul informației din propoziția respectivă De exemplu față de afirmația simplă "Plouă" variantele următoare se pot traduce în limba japoneză doar prin folosirea unei astfel de particule parantezele clarifică situațiile respective prin extinderea enunțului 雨が降ってるよ。 "Vezi că plouă! Ia-ți umbrela" 雨が降ってるね。 "Ia uite plouă Cum ne mai întoarcem acasă?" 雨が降ってるわ。 "Vai dragă plouă! feminin" 雨が降ってるさ。 "Plouă măi De-asta nu merg cu voi la munte" Limba japoneză este bogată în cuvinte și expresii onomatopeice și psihomimetice grupate în două categorii mari "giongo" onomatopee propriu-zise care imită sunete din natură și "gitaigo" care exprimă stări fizice sau psihice omenești În timp ce "giongo" există în toate limbile de exemplu wan-wan corespunde lui "ham ham" din limba română expresiile "gitaigo" sînt mult mai numeroase decît în alte limbi Exemple de "gitaigo" nuru-nuru a fi alunecos pika-pika a sclipi pera-pera a vorbi mult sau fluent shiin a fi foarte liniște sukkiri sentimentul de a fi scăpat de o grijă hakkiri direct fără ocolișuri despre felul de adresare etc Dacă în general cuvintele oricărei limbi se pot considera simboluri care reprezintă la nivel auditiv niște idei fără ca de obicei să existe o legătură evidentă între sunet și concept onomatopeele din orice limbă prezintă o legătură clară între ele pisica face miau pentru că într-adevăr glasul pisicii se poate aproxima prin pronunția miau Din acest punct de vedere expresiile psihomimetice "gitaigo" sînt o categorie intermediară de cuvinte în care legătura cu conceptele exprimate nu este nici evidentă dar nici absentă După învățarea unui număr apreciabil din aceste cuvinte atît copilul japonez cît și studentul la limba japoneză ajung să poată ghici ajutați eventual și de context ce înseamnă un "gitaigo" nou auzit; ei pot de asemenea să creeze noi cuvinte de acest fel care au mari șanse să fie înțelese corect de interlocutor De subliniat este faptul că "giongo" și "gitaigo" se folosesc foarte frecvent nu numai de copii ci și de adulți atît în conversație cît și în scris Un alt aspect specific limbii japoneze este grija cu care se ține cont de originea informației pe care fiecare propoziție o transmite Dacă în limba română spunem uneori "Cred că" "Probabil că" "Se pare că" etc limba japoneză este considerabil mai sistematică și mai nuanțată în acest sens Există de exemplu mai multe expresii echivalente cu "probabil că" fiecare din ele comunicînd un nivel de probabilitate diferit Se poate considera că această minuțiozitate are legătură cu caracteristica mai generală a japonezilor de a-și asuma responsabilitatea pentru ceea ce fac Există multe perechi de verbe cu același sens din care unul e forma tranzitivă iar celălalt forma intranzitivă În românește ele corespund de exemplu verbului "a hotărî" din propozițiile "Am hotărît programul de lucru" și "S-a hotărît programul de lucru" Deși cele două forme se pot echivala în limba română cu diatezele activă și pasivă "Ne-au ajutat prin donații" și "Am fost ajutați prin donații" în japoneză există forme separate ale verbului pentru a indica diateza Politețea Spre deosebire de cele mai multe limbi japoneza are un sistem gramatical și lexical complex de a exprima diferite grade de politețe Se poate afirma că există cel puțin trei niveluri de politețe deși o asemenea teoretizare este aproape imposibilă iar delimitarea nivelurilor este dificilă din cauza întrepătrunderilor dintre acestea Copiii învață în primii ani de viață un mod de exprimare simplu familiar Acest mod de exprimare este folosit de toți vorbitorii nativi atunci cînd se gîndesc cînd vorbesc cu ei înșiși se întîmplă relativ des cînd vorbesc cu persoane de rang social și profesional egal sau inferior sau în cadrul familiei indiferent de virstă Gramatical este modul cel mai simplu și mai scurt iar stilistic este modul cel mai direct Se spune că chiar în fața împăratului dacă pe un japonez îl pișcă un țînțar el va spune 痛い! itai! doare! echivalent cu "Au!" care nu conține nici un element de politețe Aproximativ o dată cu începerea anilor de școală copiii sînt îndrumați să folosească față de adulții din afara familiei un mod de exprimare oarecum echivalent cu pluralul de politețe românesc De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari chiar și cînd diferența de an școlar este minimă Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu" De exemplu verbul 行く iku merg devine 行きます ikimasu Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un substantiv în modul acesta de politețe se adaugă cuvîntul です desu care este varianta de politețe a copulei だ da echivalentă cu "a fi" Astfel în timpul unei consultații pacientul îi poate spune doctorului 痛いです。 itai desu Mă doare De observat ca în limba română politețea se exprimă numai cînd verbele sînt la persoana a doua singular prin trecerea lor la plural; prin comparație în japoneză toate propozițiile se schimbă Al treilea nivel de politețe numit 敬語 keigo respect reverență nu este practicat de tineri pînă la "intrarea în societate" care corespunde cu încadrarea într-un loc de muncă deși este studiat ca disciplină aparte în timpul liceului Față de nivelul anterior acesta este mult mai complex și presupune cunoașterea unor cuvinte complet diferite folosite numai în acest scop Aceste cuvinte speciale se împart în două categorii onorifice și umile Primele au rolul de a îl preamări pe interlocutor și pe membrii grupului acestuia companie familie școală etc iar ultimele arată umilința vorbitorului sau a celor din grupul lui In general nu toți japonezii ajung să stăpînească bine acest mod de adresare O parte din elementele acestui nivel de politețe au pătruns în vorbirea curentă ca de exemplu sufixarea numelor de persoane cu particula onorifică -san Nakamura-san înseamnă domnul doamna domnișoara Nakamura Sufixul -san nu se aplică niciodată la propriul nume; de asemenea nu se folosește pentru a numi pe cineva din propriul grup în conversația cu cineva din afara grupului Adesea însă doar -san nu este suficient Față de un profesor avocat doctor acest sufix se înlocuiește cu -sensei De observat că sensei poate fi folosit și independent cu sensul de domnule învățător doamnă învățătoare domnule doctor etc Alte formule de adresare mai sînt și -kun pentru egali sau inferiori de sex masculin diminutivul -chan pentru copii sau animale de casă -senpai pentru colegi din anii mai mari kōhai pentru colegii din clasele inferioare etc Un grad mai mare de politețe este exprimat prin sufixul -sama care e folosit pentru clienții firmei pentru persoane de rang mult superior dacă -sensei nu se poate aplica sau pe plic după numele destinatarului Tot ca element de politețe este adăugarea prefixelor onorifice o- sau go- la substantive Numărul substantivelor care pot fi modificate astfel este destul de mare Regula generală este ca la cuvintele de origine japoneză să se adauge お o- iar la cele de origine chineză ご go- amîndouă scrise în kanji 御 dar adesea lăsate în hiragana De exemplu お友達 o-tomodachi înseamnă "prietenul dumneavoastră" o traducere literală dar nerealistă ar fi "onoratul dumneavoastră prieten" La fel ご質問 go-shitsumon înseamnă "întrebare" și anume întrebarea pe care "onoratul client" de exemplu ar putea s-o aibă În unele cazuri aceste prefixe onorifice sînt folosite preponderent de femei iar în alte cazuri prefixele au devenit inseparabile de cuvînt ca în exemplul ご飯 gohan mîncare orez fiert Observație în limba română există și alte mecanisme de exprimare a politeții în afara pluralului care aduc puțin cu acest ultim nivel de politețe din japoneză folosirea pronumelui dumneavoastră înlocuirea demonstrativelor ăsta asta ăla etc cu variantele lor acesta aceasta acela etc trecerea verbului e la forma este și în general alegerea unui ton și a unui vocabular potrivite cu interlocutorul Se apreciază că în special începînd cu anii 1990 folosirea formelor de politețe în limba japoneză a suferit schimbări mai ales în rîndul generațiilor tinere Totuși există numeroase situații cînd exprimarea politicoasă este absolut inevitabilă și altele cînd deși se poate accepta o exprimare mai simplă acest lucru este perceput ca o lipsă de educație și de maniere Vocabularul În vechime pe parcursul a multe secole de contact cultural și religios cu China limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din limba chineză astfel încît se consideră că mai mult de jumătate din vocabularul japonez este de origine chineză Alte limbi care stau la originea a numeroase cuvinte japoneze sînt coreeana și limba ainu Din contactele cu călătorii portughezi din secolul al XVI-lea au rezultat numeroase împrumuturi din limba portugheză După redeschiderea Japoniei în secolul al XIX-lea limba olandeză a furnizat o altă serie de cuvinte O dată cu Era Meiji contactele cu civilizația europeană s-au înmulțit și asfel și-au găsit drumul în limba japoneză numeroase cuvinte din germană franceză și mai recent engleză care reprezintă actualmente sursa cea mai productivă de "gairaigo" cuvinte de origine străină În Era Meiji elita culturală a Japoniei a "fabricat" o serie întreagă de neologisme scrise în kanji care să echivaleze cuvinte străine ca de exemplu 化学 kagaku chimie 政治 seiji politică etc O parte din acestea au fost copiate și în chineză și coreeană Prin urmare japoneza chineza și coreeana dispun de un vocabular de neologisme comun pe lîngă vechile cuvinte chinezești într-un mod similar cu existența în Europa a unui vocabular comun de termeni compuși relativ recent din vechi cuvinte latinești sau grecești Din vocabularul japonez se pot menționa numeroase cuvinte care au pătruns și în limba română Cea mai mare parte din ele se referă strict la cultura și tradițiile japoneze ca de exemplu haiku karaoke origami sushi kimono karate go etc Un exemplu interesant este cuvîntul "ricșă" trăsurică cu două roți trasă de un om care vine de la 人力車 jinrikisha compus din om putere și vehicul și care a ajuns în limba română prin intermediul englezei rickshaw și germanei Rikscha Limbajul feminin este caracterizat în general de folosirea unui stil cu inflexionare mai accentuată folosirea mai frecventă a formelor politicoase și interjecții sau pronume caracteristice Pronume feminine „atashi „atai „eu < ref> Particule feminine wa folosită la sfîrșitul propoziției Hidoi wa! „Vai ce rău ești! mā folosită la începutul propoziției Mā kono hon takai nē? „Vai ce scumpă este cartea asta nu crezi? Prescurtat în ma este folosită și de bărbați ara folosită la începutul propoziției Ara! Mō kita no? „O ai venit deja? aramā sau arama folosită la începutul propoziției Aramā! Sonna ni jikan ga tatta no? „Vai ce repede a trecut timpul! no folosită la sfîrșitul propozițiilor declarative Watashi mo ikitai no „Vreau să vin și eu koto folosită la sfîrșitul propozițiilor exclamative Kirei da koto! „Ce frumos este! Asobase kotoba sunt forme honorifice și limbaj politicos exagerat folosit numai de către femei Se creează prin adăugarea formei asobase la sfârșitul unei inflexiuni de politețe la persoana a doua sau a treia De exemplu pe când Sensei ga oide ni naru „Vine domnul profesor este o formă de limbaj politicos folosită atât de către bărbați cât și de femei numai o femeie care vrea să dea dovadă de rafinament și eleganță ar spune Sensei ga oide asobase Aceste forme erau des folosite de femeile claselor sociale superioare și de curtezanele de rang superior de la Curtea imperială în trecut< ref> Kuruwa kotoba Este limbajul folosit de prostituatele din „cartierele roșii kuruwa în trecut Multe dintre ele fiind de la țară li se cerea să nu vorbească dialectul local pentru a nu le crea vizitatorilor o impresie neplăcută așa că s-au inventat cuvinte proprii De exemplu watashi „eu a devenit wachiki și de arimasu desu „este a devenit de arinsu Nyōbō kotoba Nyōbō kotoba 女房言葉 este denumirea unui limbaj creat în era Muromachi 1333-1568 de femei de la curtea imperială pentru a obține o eleganță eufemistică atunci când vorbeau între ele despre mîncăruri sau alte obiecte personale Au fost identificate ca 1000 de astfel de cuvinte unele dintre ele putînd fi găsite în limbajul feminin contemporan iar altele în limbajul standard Atrase de prestigiul cultural al curții imperiale femeile din clasele superioare din afara curții imperiale au început să folosească și ele aceste cuvinte în era Edo 1603-1868 devenind o parte inseparabilă a culturii și educației femeilor din clasele superioare Folosirea prefixelor de politețe o- go- sau mi- și sufixul -moji în limbajul contemporan poate fi atribuită influenței limbajului nyōbō kotoba Limbajul masculin Limbajul masculin este în general mai brut direct aspru decît cel feminin De exemplu un bărbat uneori zice Hara ga hetta „Mi-e foame dar o femeie probabil că va zice O-naka ga sukimashita același înțeles dar mult mai politicos Pronume masculine boku ore washi „eu folosite în funcție de vîrsta vorbitorului și de circumstanțe kimi omae kisama „tu Particule masculine zo folosită la sfîrșitul propoziției Atsui zo! „Fii atent că e fierbinte! ze Ikō ze! „Hai să mergem! kai dai particule finale pentru formularea întrebărilor; kai pentru întrebări de tipul da-nu dai pentru restul Tsukareta no kai? „Ai obosit? Itsu kara koko ni iru n dai? „De cînd ești aici? Limbajul infantil Ca și majoritatea altor limbi și japoneza are un limbaj infantil numit akachan kotoba În japoneză vocabularul este caracterizat de următoarele forme fonetice cuvinte alcătuite din 3 more cu moră specială la mijloc maNma în japoneza standard gohan „mâncare aNyo în japoneza standard ashi „picioare cuvinte alcătuite din 4 more cu more speciale în poziția 2 și 4 waNwaN în japoneza standard inu „câine< ref> Alte cuvinte folosite de copii sunt o-toto în japoneza standard sakana „pește bachii în japoneza standard kitanai „murdar būbū în japoneza standard kuruma „automobil Limbaj discriminatoriu legate de minoritatea socială burakumin însuși cuvântul burakumin este considerat discriminatoriu în ziua de astăzi Alte cuvinte tabu care se referă al acest grup sunt eta hinin „neoameni și yotsu În locul lor astăzi se folosește dōwa legate de handicapuri mintale și fizice în anul 1981 „Anul Internațional al Handicapaților guvernul japonez a hotărât ca unele cuvinte care erau considerate discriminatorii de către cei pe care îi viza să fie înlocuite cu altele mai neutre Exemple mekura „orb→ me no mienai hito sau me no fujiyū na hito „persoană care nu vede; tsunbo „surd→ chōryokushōgaisha persoană handicapată din punct de vedere al auzului; akimekura „analfabet→ hi-shikijisha „persoană care nu poate descifra cuvinte; oshi „mut→ kuchi no fujiyūna hito „persoană handicapată din punct de vedere al vorbirii; kichigai „nebun→ seishin shōgaisha „persoană handicapată mintal legate de profesii hyakushō inakappe tagosaku toate însemnând „țăran→ nōmin „agricultor; bōzu „călugăr budist→ o-bōsan; dokata „salahor→ kensetsu rōdōsha „muncitor constructor legate de bătrâni și femei babā „babă→ o-bā-san „onorabila bunică; jijii „moș→ o-jii-san „onorabilul bunic; toshima despre o femeie între două vârste→ jukujo „femeie matură legate de rasă coreenii chinezii și alte naționalități au fost ținta acestor cuvinte discriminatorii De exemplu asakō „coreean→ kankokujin; shinajin „chinez→ chūgokujin; ketō „străin păros cu alte cuvinte „occidental→ seiyōjin Argou Ca și în cazul celorlalte limbi și argoul limbii japoneze este un set de cuvinte și expresii colocviale care se caracterizează prin schimbare continuă și care sunt considerate distincte și de un nivel mai scăzut din punct de vedere social în raport cu limbajul standard Argoul folosit în special de tineri este folosit pentru a reconfirma identitatea și coeziunea socială și apartenența de un grup specific Un grup important care a creat argou în Japonia ultimilor ani sunt elevele de liceu Membrii mafioți yakuza și hoții au și ei un vocabular bogat de expresii argotice Pentru a-l înțelege Poliția metropolitană din Tokio publică din când în când o culegere de expresii argotice pentru membrii forțelor de poliție Numită ingo-shū această colecție cuprinde ca 700 de expresii Argoul japonez poate fi analizat din punct de vedere al sunetelor al formării cuvintelor al semanticii și al funcțiunilor Sunete diftongii din limba standard devin monoftongi în argou sugoi „grozav→sugee uneori prescurtat în suge; itai „doare→itee uneori prescurtat în ite Formarea de cuvinte inversiuni oppai „sâni→paiotsu; pochin „penis→chinpo împrumuturi pii „vagin din chineză probabil de la mao-pii „blană contracții prescurtări gamo „închisoare←Sugamo numele unei închisori celebre; ta „țigară←tabako; fuziuni baionara „la revedere←bye-bye+sayonara citirea literelor în engleză ei-eichi-ō „idiot←AHO←aho Sistemul de scriere În prezent limba japoneză folosește o combinație de patru moduri de scriere Kanji 漢字 sînt caracterele de origine chineză ideograme folosite pentru a scrie de exemplu substantive cu excepția împrumuturilor recente; rădăcina adjectivelor și verbelor; nume de locuri și persoane Hiragana 平仮名 sînt caractere fonetice folosite pentru terminațiile inflexionale ale adjectivelor și verbelor okurigana 送り仮名; particule gramaticale 助詞 joshi; cuvinte pentru care nu există kanji; cuvinte pe care autorul preferă să nu le scrie cu kanji din motive de lizibilitate comoditate obișnuință etc; indicarea modului de citire a ideogramelor 振り仮名 furigana Katakana 片仮名sînt tot caractere fonetice folosite pentru cuvinte și nume străine uneori incluzîndu-le pe cele care la origine se scriu în kanji; onomatopee; cuvinte pe care autorul vrea să le scoată în evidență așa cum în limba română se practică scrierea cu caractere cursive sau aldine sau cuvinte pronunțate de străini roboți etc; nume științifice de plante și animale; Rōmaji ローマ字 sînt caractere din alfabetul latin folosite pentru acronime ca de exemplu NATO; cuvinte și nume japoneze destinate folosirii în alte țări ca de exemplu în cazul cărților de vizită pașapoartelor etc; nume de firme și produse care trebuie să poată fi citite atît în Japonia cît și în alte țări; cuvinte sau fraze întregi care apar în reclame sau pe diverse produse chiar destinate consumului intern etc Există numeroase excepții de la aceste reguli ca de exemplu tendința actuală de a alege pentru noii-născuți prenume scrise cu hiragana sau katakana Iată aici ca exemplu titlul unui articol de ziar Asahi Shimbun din 19 aprilie 2004 care cuprinde toate cele patru modalități de scriere Kanji în roșu< font> hiragana în albastru< font> katakana în verde< font> rōmaji și numere arabe în negru ラドクリフ、マラソン< font>五輪代表< font>に< font>1万< font>m出場< font>にも< font>含< font>み< font> radokurifu marason gorin daihyō ni ichi man meetoru shutsujō ni mo fukumi "Radcliffe reprezentant olimpic la maraton va participa și la proba de 10000 m" Direcția de scriere Tradițional japoneza se scrie în rînduri verticale de sus în jos începînd de la marginea din dreapta a paginii și continuînd spre stînga Acest stil se practică și astăzi fiind considerat stilul natural mai ușor de caligrafiat și de citit; în primii ani de școală elevii sînt obișnuiți în mod preponderent cu acest stil; de asemenea cea mai mare parte a scrierilor literare sînt paginate în acest mod vertical Totuși pentru literatura tehnică și științifică bogată în simboluri formule nume și cuvinte străine numere este preferată direcția de scriere din Vest cu rînduri orizontale scrise de la stînga la dreapta și aranjate pe pagină de sus în jos Ocazional apare și scrierea orizontală de la dreapta la stînga de exemplu în firmele de magazine de pînă aproximativ la începutul secolului al XX-lea sau chiar și astăzi pe unele autovehicule de firmă unde regula aplicată este din fața mașinii spre spatele ei pe ambele laturi Scrierea verticală nu are nici o variantă de jos în sus Semnele de punctuație În japoneza veche nu se folosea nici un semn de punctuație legătura dintre diferitele părți de text înțelegîndu-se din context și din așezarea în pagină În prezent există o serie întreagă de simboluri care ajută la înțelegera structurii textului În aceeași ordine de idei trebuie subliniat că în limba japoneză nu se lasă spații între cuvinte toate caracterele curgînd unul după altul fără nici o indicație de separare a cuvintelor Semnele de punctuație principale 。 punctul de la sfîrșitul frazei în forma unui mic cerculeț; 、 virgula folosită similar cu cea din limba română Are forma unei lacrimi cu partea groasă și rotundă dreapta-jos; ・ punctul central la mijlocul înălțimii lățimii rîndului în funcție de direcția scrisului folosit pentru a separa cuvinte străine care altfel s-ar contopi de exemplu レオナルド・ダ・ヴィンチ reonarudo da vinchi Leonardo da Vinci; 「 」 『 』 semne de citare similar cu ghilimelele din limba română alte semne de punctuație din limbile cu grafie latină printre care semnul întrebării ？ și al exclamării ！ sînt folosite la fel ca acelea din limba română Uneori punctul final și virgula au forma celor folosite în limba română prin influența crescîndă a limbii engleze Învățarea limbii japoneze Se spune adesea și japonezii se mîndresc cu aceasta că limba japoneză este cea mai dificilă din cîte există Nu se poate verifica acest lucru dar este sigur că pentru vorbitorii celor mai multe limbi de pe glob japoneza nu este o limbă ușoară Stăpînirea limbii japoneze presupune acumularea unor cunoștințe sprijinite prin exercițiu în următoarele direcții gramatica limbii pronunție scriere și citire și vocabular Pentru vorbitorul de limba română pronunția nu pune mari probleme cele cîteva foneme japoneze care nu există în limba română fiind relativ ușor de asimilat Prin comparație vorbitorii nativi de limba engleză și chineză au de depus un efort relativ mare în această direcție Trebuie acordată atenție vocalei u și semivocalei w consoanelor diferite de cele românești alungirii vocalice stopului consonantic accentului muzical al cuvintelor și nu în ultimul rînd intonației frazelor Gramatica limbii japoneze deși foarte diferită de cea a limbii române este relativ ușor de stăpînit datorită caracterului ei regulat Lipsa articolelor genurilor și numărului la substantive și adjective conjugarea relativ simplă a verbelor fac ca efortul de memorizare să fie minim în ceea ce privește gramatica Vocabularul prin diversitatea lui deosebită prin frecventa inexistență a unor echivalențe de sens între cuvintele japoneze și corespondentele lor din limba română poate să pună probleme chiar și unor persoane cu o bună memorie Numai prin exercițiu îndelungat se poate ajunge la acumularea unui vocabular suficient pentru o exprimare fluentă și naturală Problema cea mai dificilă pentru cei ce doresc să învețe limba japoneză cu excepția celor care au din alte limbi experiența caracterelor chinezești este bineînțeles scrisul Copiii japonezi studiază hiragana și katakana în doar cîteva luni și apoi încep lungul drum al învățării ideogramelor kanji Acestea se studiază pe tot parcursul școlii fără să poată ajunge să le învețe pe toate numărul total de kanji se estimează la peste 60000 din care însă majoritatea nu se mai folosesc sau sînt extrem de specializate În primii șase ani de școală școala elementară în sistemul de învățămînt din Japonia se predau 1006 kanji urmînd ca în cei trei ani ai gimnaziului să se predea încă 939 astfel totalizînd 1945 de caractere care formează setul obligatoriu prevăzut de Ministerul Educației din Japonia De-a lungul vieții japonezii mai învață alte numeroase caractere folosite mai rar sau numai în domenii specializate Mai trebuie precizat că analfabetismul în Japonia excluzînd cetățenii străini este extrem de redus și provine în principal din cazuri justificate medical Deși japoneza se poate vorbi fără cunoașterea scrisului o astfel de abordare nu este recomandabilă Studiul ideogramelor deschide accesul la o dimensiune a limbii japoneze altfel ascunsă De asemenea cunoașterea ideogramelor permite înțelegerea mai profundă a cuvintelor a căror etimologie este transmisă prin chiar forma ideografică și ajută la sesizarea unor nuanțe semantice fine În plus în limba japoneză există foarte numeroase omofone care nu sînt în același timp și omografe scrisul permițînd diferențierea lor uneori chiar și în comunicarea orală cînd cuvîntul rostit poate fi confundat cu un omofon precizarea se face prin descrierea sumară a ideogramelor care intră în comnponența lui Nu în ultimul rînd un vorbitor de limba japoneză fie el și străin care nu știe să scrie și să citească se poate considera pe bună dreptate un analfabet Pentru cei care se gîndesc să înceapă acest lung proces una din abordările cele mai favorabile este aceea prin care mai întîi se studiază limba engleză și numai după o bună stăpînire a acesteia să se treacă la studiul limbii japoneze Motivele sînt cel puțin trei Cele mai multe și mai de calitate resurse pentru studiul limbii japoneze sînt cele scrise în limba engleză Acestea includ cursuri dicționare dicționare de kanji manuale de gramatică cărți de exerciții o parte din ele disponibile pe internet La aceste resurse au participat în mod direct autori japonezi care cel mai adesea consideră limba engleză ca fiind limba cea mai potrivită în care merită să-și publice lucrările Avînd experiența unei limbi străine chiar și o limbă dificilă ca japoneza devine ceva mai ușoară Mulți dintre cei care au trecut direct la studiul limbii japoneze fie ei și vorbitori nativi de engleză deci avînd acces la nenumărate resurse au avut rezultate nesatisfăcătoare nereușind să se acomodeze cu o structură a frazei și cu un mod de scriere atît de diferite Învățarea limbii japoneze presupune chiar dacă nu de la început contactul direct cu limba așa cum este ea vorbită de japonezi Fie că aceasta se petrece în Japonia cel mai recomandabil fie că nu cunoașterea limbii engleze se poate dovedi foarte utilă în stabilirea unui asemenea contact În Japonia ca și în multe alte țări necunoașterea limbii engleze poate fi privită ca o dovadă de incultură Cercetări și reforme lingvistice Activitatea de cercetare oficială a diferitelor aspecte ale limbii japoneze are loc sub egida "Institutului național de cercetare a limbii japoneze" Kokuritsu Kokugo Kenkyūjo fondat în 1948 care este un departament subordonat Ministerului educației culturii sportului științei și tehnologiei iar reformele lingvistice sînt inițiate de către "Consiliul național al limbii japoneze" Kokugo Shingikai fondat în 1934 Cuvinte nou-create împrumuturi din alte limbi etc sînt incluse anual în dicționarul "Cunoștințe de bază referitoare la uzul curent" Gendai Yōgo no Kiso Chishiki sau în anuare precum Imidas ediția 2007 fiind ultima publicată în formă tipărită actualmente existînd doar ca sit pe internet Vezi și Japonia Limbi japonice Ideogramă Kanji Hiragana Katakana Fonetica limbii japoneze Legături externe Bibliografie Seiichi Makino Michio Tsutsui "A Dictionary of Basic Japanese Grammar" Japan Times 1989 ISBN 4-7890-0454-6 Seiichi Makino Michio Tsutsui "A Dictionary of Intermediate Japanese Grammar" Japan Times 1995 ISBN 4-7890-0775-8 DC Palter Kaoru Slotve "Colloquial Kansai Japanese" Tuttle Publishing Tokyo 1995 ISBN 4-8053-0846-X Jack Seward Japanese in Action Weatherhill New York 1985 ISBN 0-8348-0033-0 Note Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Ludwig van Beethoven n 16 decembrie 1770 Bonn d 26 martie 1827 Viena a fost un compozitor german recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii El a lăsat posterității opere nemuritoare printre care 9 simfonii a 3-a Eroica a 5-a a Destinului a 6-a Pastorala a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene 5 concerte pentru pian și orchestră remarcabile al 4-lea și al 5-lea Imperialul Un concert pentru vioară și orchestră Missa solemnis 32 Sonate pentru pian printre care a 8-a Patetica a 14-a Sonata Lunii a 23-a Appassionata Sonate pentru vioară și pian mai cunoscută Sonata Kreutzer 16 cvartete pentru coarde Opera Fidelio Biografie Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn Germania ca fiu al lui Johann van Beethoven 1740-1792 de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven 1744-1787 Până relativ recent ziua de 16 decembrie este considerată în multe lucrări de referință ca fiind data de naștere a lui Beethoven deoarece se știe că el a fost botezat pe 17 decembrie ori la vremea respectivă copiii erau botezați la o zi după naștere Oricum această presupunere este încă privită cu rezerve la ora actuală Mediul familial nu îi era tocmai favorabil sub autoritatea capricioasă a tatălui un cântăreț de curte mediocru alcoolic notoriu Observând însă talentul muzical precoce al fiului său acesta a încercat să facă fără succes din micul Ludwig un copil-minune asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart Beethoven a început să ia lecții de muzică în jurul vârstei de 10 ani cu organistul Christian Gottlob Neefe Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și cu sprijinul Arhiepiscopului din Bonn Maximilian Franz îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena Aici ia probabil câteva lecții cu Mozart dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn din cauza înbolnăvirii și morții mamei sale În următorii patru ani lucrează cu capela curții și cu orchestra teatrului din Bonn având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp În această perioadă compune o Cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea În noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena unde devine elevul lui Joseph Haydn mai târziu și al lui Antonio Salieri În capitala imperiului habsburgic Beethoven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private cu care ocazie capătă faima de virtuos pianist și de compozitor Grație acestor relații și a contactelor cu casele de editură care îi publică unele compoziții Beethoven reușește să dobândească o independență pe care și-a dorit-o cândva și Mozart În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră Urmează o serie de concerte la Praga Dresda Berlin și Preßburg Bratislava După primele sonate pentru pian printre care sonata op 13 "Patetica" Beethoven deschide începând cu anul 1798 seria cvartetelor de coarde compune și prima lui simfonie în Do-major În același timp apar primele semne ale scăderii auzului ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate În celebrul "Testament de la Heiligenstadt" 1802 Beethoven se adresează fratelui său înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată Totuși tocmai în acești ani Beethoven compune o serie de opere desăvârșite ale stilului clasic de maturitate cum sunt cele trei sonate pentru pian op 31 simfonia III-a "Eroica" apoi sonata pentru pian op 57 "Appassionata" concertul pentru vioară și orchestră simfoniile a V-a a "Destinului" și a VI-a "Pastorala" În aceste compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani în Viena orchestra devine principalul "instrument" al lui Beethoven chiar și operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral Prin anul 1818 Beethoven devine complet surd singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau "caietele de conversații" în care aceștia scriau în loc să vorbească Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică în 1819 compune "Variațiile-Diabelli" pentru pian în 1820 se execută prima versiune a "Missei Solemnis" realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde în sfârșit Simfonia a IX-a În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a Succesul a fost triumfal s-ar putea spune revoluționar Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze când potrivit etichetei însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant multă lume plângea Beethoven care se găsea pe scenă cu fața la orchestră nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public putând astfel să-și trăiască triumful Tot mai bolnav fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826 Beethoven moare la 26 martie 1827 în urma unei boli de ficat La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central Zentralfriedhof din Viena Evoluția stilului muzical Producția muzicală a lui Beethoven este considerată în mod tradițional ca o punte între Clasicism și Romantism și se poate împărți în trei perioade Prima perioadă 1790-1802 cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op 18 foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart A doua perioadă 1807-1812 așa zisul "ciclu eroic" cuprinde compoziții ca simfonia III-a Eroica concertele pentru pian și orchestră nr4 și 5 Imperialul sonata pentru pian Appassionata În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor contrastele dramatice și noutățile armonice neîntâlnite încă la predecesorii săisupranumit titanicul de la bonn A treia perioadă se profilează din anul 1813 Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate eliberate de convențiile tradiționale În muzica instrumentală introduce recitative și arii în fugi variațiuni și elemente lirice mereu în căutare de noi moduri de expresie Cele două opere importante din această ultimă perioadă a 9-a și Missa solemnis se depărtează complet de genul tradițional astfel în finalul simfoniei se introduce o partitură pentru soliști vocali și cor în timp ce Missa solemnis iese din tiparele messelor liturgice devenind o confruntare subiectivă cu divinitatea Moștenirea artistică Importanța lui Beethoven în muzică este semnificativă și din perspectiva transformării rolului compozitorului în societate De la compozitorul medieval artizan dependent și de cele mai multe ori umil aflat în serviciul Bisericii sau al aristocrației compozitorul devine odată cu prezența lui Beethoven un artist care creează dintr-o necesitate interioară și nu la comandă Influența sa asupra compozitorilor care l-au urmat a fost enormă Admirat deschis de Franz Schubert Felix Mendelssohn Bartholdy Robert Schumann Johannes Brahms până la Richard Wagner și Arnold Schoenberg ca întemeietor al unei ere noi în muzică marele compozitor german este considerat până astăzi ca o figură cardinală în evoluția muzicii tuturor timpurilor recunoscut și în limbajul și tehnica muzicii contemporane Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi generații de muzicieni și a unei alte atitudinii față de creațiile compozitorilor Simfonia a 10-a Din fragmente de partituri rămase de la Beethoven Barry Cooper a reconstituit ceea ce el consideră a fi Simfonia a 10-a în Mi bemol major E flat major pe care compozitorul nu a mai apucat să o finalizeze Nu se poate dovedi că toate aceste partituri au fost scrise în acest scop de Beethoven dar există un consens între specialiști că el intenționa să mai compună o simfonie Bibliografie Romain Rolland Beethoven les grandes époques créatrices 1928-1945 Carl Dahlhaus Beethoven und seine Zeit Laaber 2002 Jost Hermand Beethoven Werk und Wirkung Köln 2003 Legături externe + audio & MIDI 22 martie 2012 Irina Stoica Revista Magazin 24 iunie 2009 Costin Tuchilă Amos News Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Neptun este a opta și cea mai îndepărtată planetă de Soare din sistemul solar Numită după zeul roman al mării este a patra planetă după diametru și a treia după masă Neptun are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului și puțin mai mare decât masa lui Uranus care este de 15 ori mai greu decât Pământul dar nu la fel de dens Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 301 unități astronomice ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului Simbolul astronomic al lui Neptun este ♆ o variantă modificată a tridentului zeului Neptun Neptun a fost prima planetă găsită prin calcule matematice Planeta Neptun a fost descoperită din cauza perturbărilor gravitaționale din orbita lui Uranus care l-au condus pe Alexis Bouvard să presupună existența unei a opta planete Neptun a fost ulterior observat pe 23 septembrie 1846 de Johann Galle la o distanță de mai puțin de un grad de poziția prezisă de calculele lui Urbain Le Verrier La scurt timp după aceasta a fost descoperit și satelitul său Triton Alți 12 sateliți au fost descoperiți în secolul al XX-lea La 25 august 1989 sonda spațială Voyager 2 a trecut prin vecinătatea planetei Neptun are o compoziție asemănătoare cu cea a lui Uranus compozițiile ambelor planete fiind diferite de ale giganților gazoși mai mari Jupiter și Saturn Atmosfera lui Neptun este asemănătoare cu cea a lui Jupiter și Saturn prin faptul că este compusă în principal din hidrogen heliu urme de hidrocarburi și posibil azot dar are proporții mai mari de apă amoniac și metan Astronomii îi clasifică uneori pe Neptun și Uranus ca „giganți de gheață cu scopul de a sublinia aceste distincții Interiorul lui Neptun ca și în cazul lui Uranus este compus în principal din roci și gheață Urmele de metan din straturile superioare ale atmosferei în mare parte îi dau un aspect albăstriu planetei < ref> Spre deosebire de atmosfera uniformă a lui Uranus Neptun are o atmosferă cu detalii vizibile ce denotă o activitate meteorologică De exemplu în anul 1989 când Voyager 2 a ajuns în dreptul lui Neptun s-a observat o pată mare întunecată similară cu Marea Pată Roșie de pe Jupiter Aceste fenomene meteorologice sunt produse de cele mai puternice vânturi din sistemul solar ale căror viteze ating conform măsurătorilor 2100 km h < ref> De asemenea deoarece Neptun este departe de Soare are una dintre cele mai reci atmosfere din sistemul solar temperaturile păturilor superioare ale norilor ajungând la -218 °C 55 K Temperatura centrului său este de aproximativ 5000 °C Neptun are un sistem de două inele care însă se observă greu și este fragmentat; existența inelelor a fost sugerată de analizele făcute asupra unor fotografii din 1968 ale planetei dar confirmarea sigură a fost făcută abia în 1989 de către sonda Voyager 2 Istoric Descoperire Desenele lui Galileo Galilei dovedesc că el este primul care a observat planeta la 28 decembrie 1612 și mai apoi la 27 ianuarie 1613 De fiecare dată Galileo a confundat planeta cu o stea fixă aceasta apărând foarte aproape de Jupiter în conjuncție pe cerul înstelat; < ref> motiv pentru care descoperirea nu i se atribuie lui Întâmplarea face că la prima observare cea din decembrie 1612 Neptun intrase tocmai în ziua aceea în mișcarea retrogradă întoarcere aparentă a mersului planetei în raport cu stelele fixe ce rezultă din combinarea mișcării planetei observate cu cea a Pământului Din acest motiv Neptun părea că nu se mișcă față de stele Oricum mișcarea planetei era prea mică pentru a fi observată cu telescopul lui Galileo < ref> Cu toate acestea în iulie 2009 fizicianul David Jamieson de la Universitatea din Melbourne a anunțat noi dovezi ce sugerează că Galileo își dăduse seama de faptul că „steaua pe care o observase se mișca în raport cu stelele fixe < ref> În 1821 Alexis Bouvard a publicat tabele referitoare la orbita lui Uranus planeta învecinată < ref> Observațiile ulterioare au pus în evidență devieri considerabile față de tabele făcându-l pe Bouvard să presupună că un corp necunoscut perturba orbita prin interacțiune gravitațională În 1843 John Couch Adams a început să lucreze asupra orbitei lui Uranus folosind datele pe care le avea Prin intermediul lui James Challis directorul Observatorului din Cambridge el a solicitat date suplimentare de la Sir George Airy astronomul regal care le-a furnizat în februarie 1844 Adams a continuat să lucreze în 1845-1846 și a realizat mai multe estimări diferite asupra unei noi planete < ref> < ref> În anii 1845-46 matematicianul francez Urbain Le Verrier independent de Adams și-a făcut propriile calcule dar nu a reușit să stârnească interesul compatrioților săi Totuși văzând că longitudinea estimată de Le Verrier este similară cu aceea calculată de Adams Airy l-a convins pe directorul Observatorului din Cambridge James Challis să caute noua planetă Challis a făcut observații în lunile august și septembrie 1846 dar căutările sale au rămas fără rezultat < ref> < ref> În acest timp Le Verrier i-a scris astronomului Johann Gottfried Galle de la Observatorul din Berlin propunându-i să caute cu luneta observatorului său Heinrich d'Arrest un student de la observator i-a sugerat lui Galle că planeta ar putea fi găsită prin comparație între cerul de la acel moment și un desen recent al cerului în regiunea unde trebuia să se afle planeta conform estimărilor lui Le Verrier pentru a identifica deplasarea caracteristică a planetelor față de stelele fixe Chiar în seara zilei în care Galle a primit scrisoarea lui Le Verrier 23 septembrie 1846 Neptun a fost descoperit la mai puțin de 1° distanță de predicția lui Le Verrier și la 12° distanță față de cea a lui Adams Mai târziu Challis și-a dat și el seama că de fapt a observat planeta de două ori în august însă nu reușise să o identifice Neptun a fost observat la 8 și 12 august dar din cauză că Challis nu avea o hartă a stelelor actualizată nu a fost recunoscut ca o planetă pentru că nu căutase cu suficientă atenție < ref> După descoperirea planetei au existat neînțelegeri între francezi și britanici nefiind clar cui trebuie să-i fie atribuită descoperirea În cele din urmă comunitatea internațională a ajuns la consensul că atât Le Verrier cât și Adams au contribuit la descoperirea lui Neptun Cu toate acestea în prezent lucrurile sunt reevaluate de istorici după ce în 1998 au fost redescoperite niște documente științifice de la Observatorul Regal din Greenwich < ref> documente furate de astronomul Olin J Eggen păstrate de acesta aproape trei decenii și descoperite imediat după decesul său După citirea documentelor unii istorici susțin că „Adams nu merită drept egal cu Le Verrier pentru descoperirea lui Neptun Acest drept aparține numai persoanei care a reușit atât să ​​estimeze locul planetei cât și să convingă astronomii pentru a o căuta < ref> Astronomul american Dennis Rawlins pune sub semnul întrebării revendicarea lui Adams de a fi descoperit primul noua planetă și într-un articol publicat în revista Dio apreciază că este un „furt Nicholas Kollerstrom de la University College din Londra a afirmat în 2003 că „Adams a făcut unele calcule dar era destul de nesigur unde anume se află Neptun Denumire La scurt timp după descoperirea sa noua planetă nu avea o denumire ci era denumită „planeta de dincolo de Uranus sau „planeta lui Le Verrier Prima sugestie de denumire a fost cea a lui Galle ce a propus să fie denumită Ianus În Anglia Challis a propus numele Oceanus Cerându-și dreptul de a denumi planeta descoperită de el Le Verrier a sugerat rapid numele Neptun afirmând incorect că numele a fost aprobat oficial de către Biroul Longitudinilor francez În octombrie el s-a gândit să-i pună propriul său nume Le Verrier având pentru aceasta sprijinul lui François Arago directorul observatorului Această propunere a fost respinsă în afara Franței Anuarele publicate în Franța au revenit atunci la numele Herschel pentru Uranus după descoperitorul William Herschel iar noua planetă au numit-o Leverrier < ref> La 29 decembrie 1846 astronomul Struve s-a exprimat în favoarea numelui Neptun în cuvântul adresat Academiei de Științe din Sankt Petersburg< ref> Cu timpul numele Neptun s-a încetățenit și a fost acceptat de comunitatea internațională În mitologia romană Neptun identificat cu zeul grec Poseidon era zeul mării Astfel toate planetele în afară de Pământ poartă nume de zei din mitologia greacă și romană < ref> Cele mai multe limbi de astăzi chiar și în țările care nu au legătură directă cu cultura greco-romană utilizează câteva variante ale denumirii „Neptun pentru planetă; în limba chineză japoneză și coreeană denumirea planetei a fost tradusă literal ca „steaua regele mării 海王星 dat fiind că Neptun este zeul mărilor Statut De la descoperirea sa și până în 1930 când a fost descoperită planeta Pluto planeta Neptun era cunoscută ca fiind cea mai îndepărtată de Soare Însă după descoperirea lui Pluto Neptun a fost cea mai îndepărtată planetă doar în perioada 1979-1999 atunci când orbita eliptică a planetei Pluto a adus-o mai aproape de Soare decât Neptun Structura și compoziția Cu o masă de 10243 x 10 kg Neptun este un corp ceresc intermediar între Pământ și giganții gazoși mai mari masa sa fiind de șaptesprezece ori mai mare decât a Pământului însă doar a nouăsprezecea parte din masa lui JupiterMasa planetei Pământ este 59736 kg oferind un raport de masă de \begin{smallmatrix}\frac{M_{Neptun}} \frac{2}{1-e}-1 2 02488-17039\end{smallmatrix}< math>< ref> Între iulie și septembrie 1989 sonda spațială Voyager 2 a descoperit 6 sateliți noi ai planetei Neptun{{cite journal |lastStone|firstE C|coauthorsMiner E D |titleThe Voyager 2 Encounter with the Neptunian System |journalScience|year1989|volume246 |issue4936|pages1417–1421 |doi101126 science24649361417 |pmid17755996|bibcode1989Sci2461417S}}< ref> Dintre aceștia satelitul cu formă neregulată Proteus este notabil prin faptul că are dimensiunea maximă pe care o poate avea un corp de densitatea acestuia fără a căpăta o formă sferică sub efectul propriei forțe de gravitație{{cite web |urlhttp webgpscaltechedu ~mbrown dwarfplanets |titleThe Dwarf Planets |firstMichael E|lastBrown|authorlinkMichael E Brown |publisherCalifornia Institute of Technology Department of Geological Sciences |accessdate9 February 2008}}< ref> Deși el este al doilea satelit ca mărime al lui Neptun masa lui este numai 025% din masa lui Triton Cei patru sateliți interiori ai lui Neptun — Naiada Thalassa Despina și Galatea — orbitează suficient de aproape pentru a fi în interiorul inelelor lui Neptun Următorul satelit ca dinstanță față de Neptun Larissa a fost descoperit în 1981 când a ocultat o stea Această ocultație a fost atribuită inițial arcelor inelelor dar când Voyager 2 a făcut observații asupra lui Neptun în 1989 s-a constatat că ea a fost cauzată de satelit Alți 5 sateliți neregulați ai lui Neptun au fost descoperiți între 2002 și 2003 descoperirea lor fiind publicată în 2004 {{cite doi|101038 nature02832}} < ref>{{cite news |authorStaff |urlhttp newsbbccouk 2 hi science nature 3578210stm |titleFive new moons for planet Neptune |date18 August 2004 |publisherBBC News |accessdate6 August 2007}}< ref> Deoarece Neptun a fost zeul roman al mării sateliții lui au fost denumiți de asemenea după divinități marine mai puțin cunoscute Observare Planeta Neptun nu este vizibilă cu ochiul liber având o luminozitate situată între magnitudinile de +77 și +8{{cite web |lastEspenak|firstFred|date20 July 2005 |urlhttp eclipsegsfcnasagov TYPE TYPEhtml |titleTwelve Year Planetary Ephemeris 1995–2006 |publisherNASA|accessdate1 March 2008}}< ref> care poate fi depășită de sateliții galileeni ai lui Jupiter planeta pitică Ceres și asteroizii 4 Vesta 2 Pallas 7 Iris 3 Juno și 6 Hebe Printr-un telescop sau binoclu puternic Neptun poate fi observat ca un mic disc albastru aspectul fiind similar cu cel al lui Uranus Din cauza distanței mari dintre Neptun și Pământ diametru unghiular al planetei variază numai între 22 și 24 secunde de arc fiind cel mai mic printre planetele sistemului solar Dimensiunile aparente reduse au constituit o provocare pentru studierea sa vizuală Datele furnizate de telescoape au fost destul de limitate până la apariția Telescopului Spațial Hubble și a telescoapelor terestre mai mari cu sisteme optice adaptiveÎn 1977 de exemplu până și perioada de rotație a planetei Neptun era incertă Vezi {{cite journal |lastCruikshank|firstD P |titleOn the rotation period of Neptune |journalAstrophysical Journal Part 2 – Letters to the Editor |date1 March 1978|volume220 |pagesL57–L59 |bibcode1978ApJ220L57C |publisherUniversity of Chicago Press |doi101086 182636}}< ref>{{cite journal |lastMax|firstC |titleAdaptive Optics Imaging of Neptune and Titan with the WM Keck Telescope |journalBulletin of the American Astronomical Society |year1999|volume31|pages1512 |bibcode1999BAAS311512M }}< ref> Privit de pe Pământ Neptun efectuează o mișcare retrogradă aparentă la fiecare 376 de zile având ca rezultat deplasarea în buclă în raport cu stelele din fundal cu ocazia fiecărei opoziții Aceste bucle l-au condus în apropiere de coordonatele descoperirii lui din 1846 în aprilie și iulie 2010 și din nou în octombrie și noiembrie 2011 Observarea lui Neptun în banda de frecvență radio arată că planeta este atât o sursă de emisie continuă cât și de explozii neregulate Se crede că ambele surse provin din câmpul magnetic rotativ al planetei În spectrul infraroșu furtunile de pe Neptun apar mai luminoase în raport cu fundalul rece permițând urmărirea mai ușoară a dimensiunii și formei acestor caracteristici{{cite journal |last Gibbard|firstS G |coauthorsRoe H; de Pater I; Macintosh B; Gavel D; Max C E; Baines K H; Ghez A |titleHigh-Resolution Infrared Imaging of Neptune from the Keck Telescope |journalIcarus|year1999|volume156 |issue 1|pages1–15 |doi101006 icar20016766|bibcode2002Icar1561G}}< ref> Explorare {{Articol principal|Explorarea lui Neptun}} Voyager 2 s-a aflat cel mai aproape de Neptun la 25 august 1989 Deoarece aceasta a fost ultima planetă mare pe care nava spațială a putut-o vizita s-a decis ca aceasta să efectueze un zbor în apropierea satelitului planetei Triton indiferent de consecințele asupra traiectoriei în mod similar cu ceea ce a făcut și Voyager 1 când s-a aflat lângă Saturn trecând prin apropierea lui Titan Imaginile transmise înapoi pe Pamânt de Voyager 2 au devenit subiectul de bază al unui program din 1989 al canalului american de televiziune PBS pe parcursul întregii nopți Neptune All Night{{cite web |lastPhillips|firstCynthia|date5 August 2003 |urlhttp wwwsetiorg about-us voices phillips-080503php |titleFascination with Distant Worlds |accessdate3 October 2007|publisherSETI Institute| archiveurl http webarchiveorg web 20071103094424 http wwwsetiorg about-us voices phillips-080503php| archivedate 3 November 2007}}< ref> În timpul când se afla în apropierea planetei Neptun pentru ca semnalele să ajungă pe Pământ de la nava spațială erau necesare 246 minute Prin urmare misiunea Voyager 2 s-a bazat în cea mai mare parte pe comenzi pre-încărcate pentru întâlnirea cu Neptun Nava spațială a efectuat un survol prin apropierea satelitului Nereida înainte să ajungă la 4400 de km de atmosfera lui Neptun la 25 august iar mai târziu a trecut prin apropierea celui mai mare satelit a planetei Triton în aceeași zi Nava spațială a verificat existența unui câmp magnetic în jurul planetei și a descoperit că acest câmp este decalat față de centru și înclinat într-un mod similar cu câmpul din jurul lui Uranus Problema perioadei de rotație a planetei a fost clarificată prin măsurători ale emisiilor radio Voyager 2 a arătat de asemenea că Neptun avea un sistem meteorologic surprinzător de activ Au fost descoperiți șase sateliți noi și s-a confirmat că planeta are mai mult de un inel În 2003 a existat o propunere către „Vision Missions Studies de la NASA de a implimenta o misiune „Neptune Orbiter cu Sonde asemănătoare misiunii Cassini–Huygens fără energie electrică sau propulsie pe bază de fisiune Munca se desfășoară în colaborare cu JPL și Institutul de Tehnologie din California Caltech{{cite journal |lastSpilker|firstT R|coauthorsIngersoll A P |titleOutstanding Science in the Neptune System From an Aerocaptured Vision Mission |journalBulletin of the American Astronomical Society |year2004|volume36|pages1094 |bibcode2004DPS361412S}}< ref> Note {{Listănote| colwidth 30em| refs {{cite doi|101007 s10569-007-9072-y}} < ref> {{cite doi|101146 annurevaa31090193001245}} < ref> {{cite doi|101016 0032-06339500061-5}} < ref> {{cite book | last1 Unsöld | first1 Albrecht | last2 Baschek | first2 Bodo | year 2001 | title The New Cosmos An Introduction to Astronomy and Astrophysics | edition 5th | publisher Springer | page 47 | isbn 978-3-540-67877-9 }} See Table 31 < ref> {{cite doi|101016 S0032-06330200145-9}} < ref> {{cite doi|101016 S0032-06339800142-1}} < ref> {{cite web |first Donald K|last Yeomans |url http ssdjplnasagov horizonscgi?find_body1&body_groupmb&sstr8 |title HORIZONS Web-Interface for Neptune Barycenter Major Body8|publisher JPL Horizons On-Line Ephemeris System |accessdate 8 August 2007 }} At the site go to the "web interface" then select "Ephemeris Type Elements" "Target Body Neptune Barycenter" and "Center Sun"< ref> }} Legături externe {{Sister project links|Neptune}} {{En icon}} {{En icon}} from Bill Arnett's nineplanetsorg {{En icon}} Astronomy Cast episode 63 includes full transcript {{En icon}} at {{En icon}} A children's guide to Neptune {{Neptun}} {{Sistemul solar}} {{Articol de calitate}} Nippon Television este o rețea de televiziune din Japonia Omul Homo sapiens sau Homo sapiens sapiens este unicul membru existent din clada Hominini o ramură a familiei Hominidae caracterizată prin postura verticală și locomoție bipedă; dexteritate manuală și utilizare avansată a uneltelor; și în general posesori ai celui mai complex creier și structură a organizării societății Biologii consideră că toți oamenii de azi sunt membri ai aceleiași subspecii numite Homo sapiens sapiens Generic oamenii sunt denumiți „rasa umană sau „omenirea iar membrii săi sunt cunoscuți ca „oameni sau „ființe umane Istoria speciei Umanitatea modernă nu cea contemporană este măcar în parte contemporană cu H sapiens fossilis Ipoteza unei succesiuni cronologice între cele două specii s-a născut din situația specială europeană Într-adevăr H sapiens sapiens pătrunde în Europa cândva în jurul anului 40000 îHr Dar originile sale se plasează în grupul din Orientul Apropiat Qafzeh Tabun Skhul etc aflat mai aproape de H s sapiens decât de neanderthalienii europeni Evoluția în timp a oamenilor moderni duce la apariția raselor moderne un fenomen relativ recent poate chiar de la sfârșitul paleoliticului și reprezentând ultima formă de adaptare biologică a ființei umane la mediu Rasele actuale sunt deosebite anatomic uneori foarte evident Numai amănuntele biologice cu rol adaptativ sunt cele care dau un aspect diferit raselor de ex tendința corpurilor umane de compactare în zonele reci pentru a limita pierderea de căldură respectiv alungirea membrelor pentru un efect invers accentuarea țesuturilor adipoase pentru menținerea umidității apariția pliului ocular pentru protejarea globului ocular etc Potențialul intelectual este identic iar apartenența raselor la o singură specie este demonstrată de posibilitatea metisajului La nivel anatomic înregistrăm evoluții în parte paralele ale diferitelor tipuri; în general ele au o talie mai mare Cro-Magnon 180 m Grimaldi 180 195 m sau mai mică Combe-Capelle 163 m Chancelade 160 m dar în ambele cazuri capacitatea craniană este mare Cro-Magnon 1600 cm³ Chancelade 1710 cm³ Succesiunea tipurilor pare să fie Combe-Capelle perigordian inferior → Cro-Magnon aurignacian → Chancelade magdalenian Alte exemple relevante sunt Paviland Solutré Laugerie-Basse Grimaldi Predmosti Obercassel Dar practic fiecare regiune a lumii a dat la iveală resturi ale lui H s sapiens Principalele achiziții culturale din paleolitic pot fi ordonate pe mai multe paliere La nivel tehnologic asistăm la diversificarea tradițiilor tehnologice și a tipologiilor; începând cu nivelul paleoliticului superior evoluția uneltelor începe să fie în bună măsură regionalizată Alături de utilajul litic de piatră capătă o pondere deosebită utilajul din os și corn sau fildeș; din aceste materiale foarte probabil utilizate și înainte dar în proporție mai mică se produc unelte mai eficiente de tipul harpoanelor și vârfurilor de suliță Dar poate ceea ce este mai important este faptul că apare prima unealtă care multiplică forța umană propulsorul Acesta practic mărește distanța loviturii eficace de suliță ceea ce atrage după sine o vânătoare mai eficientă La nivel cultural principala achiziție este apariția artei Complexitatea acesteia reprezintă separarea clară a omului modern de toți predecesorii săi Originea speciei umane Conform studiilor evoluționiste cele mai apropiate rude actuale ale omului specii care se întâlnesc astăzi pe Pământ deci nu specii fosile sunt două specii de cimpanzeu Pan troglodytes "cimpanzeul obișnuit" și Pan paniscus "cimpanzeul pitic" sau "Bonobo" Alte rude apropiate actuale sunt urangutanii și gorilele Biologii au comparat o secvență de perechi de bază ADN de la oameni și cimpanzei și au estimat o diferență totală genetică de circa 5 % Se presupune că rasa umană s-a despărțit dintr-un strămoș comun cu al cimpanzeului acum 5 milioane de ani O linie a mers spre umanizare și o altă linie a dus la cimpanzei Totuși rapoarte recente folosind date obținute de la un craniu uman în vârstă de 7 milioane de ani indică despărțirea de alte hominide mult mai devreme Unii oameni de știință încearcă să includă cimpanzeii în genul Homo dar aceasta este deocamdată o părere minoritară în cadrul comunității științifice Diferite grupuri religioase au ridicat o serie de obiecții la teoria evoluției umanității dintr-un strămoș comun cu cel al hominidelor Vezi creaționism și evoluție pentru câteva puncte de vedere contradictorii Evoluția speciei umane Arborele filogenetic al hominidelor Adaptare pentru tabel cu mici adăugiri a schemei lui Ian Tattersall 2001 modificat de Sylvie Daoudal 2002 Notă Între acolade {} se află text adăugat față de original Evoluția speciei umane prezentată de Crăciun T în Dicțonar de Biologie 1989 Genealogia omului după D C Johanson și T D White 1979 din Crăciun 1989 Notă Evoluția speciei umane după Evoluția speciei umane după Habitate Cei 7 miliarde de oameni 2012 locuiesc pe Pământ cu două sau trei excepții constând în echipajele de pe Stația Spațială Internațională sau alte misiuni spațiale Între 1969 și 1974 până la două persoane au petrecut simultan perioade de timp pe Lună Numărul persoanelor care au călătorit în spațiu este în creștere Înainte de 1961 toți oamenii au fost reținuți pe Pământ; primul om care a călătorit în spațiu a fost Yuri Gagarin Majoritatea omenirii 61 % locuiește în regiunile asiatice Restul oamenilor locuiesc în Americi 14 % Africa 13 % și Europa 12 % precum și în numeroase insule din Oceania În jur de 25 miliarde de oameni locuiesc în mediul urban Se crede că în secolul XXI urbanizarea va crește dramatic Problemele oamenilor în orașe sunt diversele tipuri de poluare criminalitatea și sărăcia în special în suburbii Fiind una dintre cele mai răspândite specii de mamifere specia umană este și cea mai diversă în privința habitatului oamenii trăiesc pe toate continentele în funcție de climat Din punct de vedere istoric așezările umane au fost organizate și extinse în apropierea resurselor naturale cum sunt apa terenul fertil pentru agricultură și resursele de vânat În multe locuri datorită unui comerț dezvoltat acești factori au azi o relevanță scăzută pentru dezvoltarea sau declinul așezării Păreri ale oamenilor de știință Părerea lui Carl Linné În „Sistematis naturae din 1735 Linné stabilește denumirea speciei Homo sapiens; așază omul în ordinul Primate alături de antropomorfe fără a gândi la originea lor comună Linné era fixist; întroduce două specii în ordinul Primate Una dintre specii este omul denumit conform nomenclaturii binare Homo sapiens iar a doua cuprinde antropomorfele nunmite Homo silvestris; stabilește patru rase pentru oameni Homo europeus Homo americanus Homo asiaticus și Homo afrcanus Fiecare dintre ele are trăsături diferite și temperamente diferite Harta distribuirii populațiilor băștinașe după culoarea pielii de Renato Biasutti efectuată înainte de 1940 Elementele componente ale corpului omenesc Corpul unei persoane de ca 68 kg conține următoarele elemente aproximativ oxigen 4418 kg carbon 1227 kg hidrogen 682 kg nitrogen 205 kg calciu 136 kg fosfor 082 kg potasiu 014 kg sulf 014 kg clor 014 kg sodiu 0008 kg magneziu 0003 kg fier 0002 kg cobalt 00001 kg cupru 00001 kg mangan 000009 kg iod 000002 kg urme de zinc fluor crom seleniu bor aluminiu vanadiu molibden siliciu rolul pe care îl au ultimele cinci elemente pentru corp nu este încă clar Tipuri umane după vârstă Bebeluș Copil băiat fată Adolescent Adult bărbat matur femeie matură Bătrân Activități specifice omului Omul se distinge printr-o serie de facultăți deosebite neîntâlnite la nicio altă viețuitoare de pe Pământ Vorbire v Limbă comunicare Citire Scriere Cunoaștere cercetare științe filosofie tehnică tehnologie Conștiința de sine ocupații artistice ocupațiile legate de etică moral demnitate curaj planificare a viitorului păstrarea sănătății ocrotirea mediului înconjurător etc Referințe Bibliografie Crăciun T Crăciun Luana-Teodora Dicționar de Biologie Ed Albatros București 1989 Freeman Scott; Jon C Herron Evolutionary Analysis 4th ed Pearson Education Inc 2007 ISBN 0-13-227584-8 pages 757–761 Legături externe 22 februarie 2010 Adrian Nicolae Descoperă 5 august 2012 Descoperă 22 februarie 2013 Mihaela Stănescu Descoperă 1 iulie 2013 Marius Comper Descoperă 2 august 2012 Mihaela Stănescu Descoperă 18 aprilie 2013 Mihaela Stănescu Descoperă 13 septembrie 2008 Adela Cristina Teodorescu Jurnalul Național Vezi și Antropogeneză Lista fosilelor Homo neanderthalensis Omul de Cro-Magnon Rase umane Sexualitate umană Comportamentul sexual al oamenilor Vocea umană Antropologie Antropologie culturală Antropologie arheologică Antropologie fizică Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon cunoscuți mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare catolice creștine A luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în anul 1119 în Ierusalim ca o organizație militar-călugărească cu scopul declarat de a apăra pe peregrinii călători creștini în Țara Sfântă Recunoscut oficial de Biserica catolică prin acceptarea de către papa Inocențiu al II-lea în 1139 a formei lui de organizare Ordinul a crescut repede ca număr de membri și putere Ordinul Organizația cuprindea călugări militari războinici călugări capelani și călugări de serviciu slujitori Cavalerii templieri puteau fi recunoscuți la îmbrăcăminte după o mantie albă cu o cruce roșie distinctivă și erau printre cei mai bine echipați antrenați și disciplinați războinici din perioada cruciadelor Membrii Ordinului care nu erau războinici au creat o puternică infrastructură economică în întreaga creștinătate introducând pentru prima oară proceduri financiare care au reprezentat începutul sistemului bancar și au construit numeroase fortificații în Europa și Țara Sfântă Succesul templierilor era strâns legat de succesul cruciadelor ei fiind sprijiniți de biserica catolică Când Țara Sfântă a fost pierdută iar călugării militari templieri au suferit înfrângeri zdrobitoare sprijinul pentru existența ordinului s-a stins Zvonurile despre ceremoniile inițiatice secrete ale lor au creat neîncredere iar regele Filip al IV-lea al Franței puternic îndatorat ordinului a început să facă presiuni asupra papei Clement al V-lea Vineri 13 octombrie 1307 regele Filip a arestat majoritatea membrilor Ordinului inclusiv pe Marele Maestru Jacques de Molay și după ce le-a obținut mărturisirile prin tortură i-a ars pe rug În 1312 papa Clement sub presiune din partea regelui Filip a dizolvat cu forța întregul ordin Dispariția bruscă a unei componente importante din societatea europeană a acelor timpuri a dat naștere la speculații și legende care trezesc și astăzi interes Istorie Începutul Templierii apar imediat după prima Cruciadă În 1119 un nobil Francez din regiunea Champagne Hughes de Payens împreună 8 cavaleri aleși dintre rudele sale a creat Ordinul Cavalerilor Templieri Misiunea lor declarată era de a proteja pelerinii din Țara Sfântă Cu acordul regelui Baldwin al II-lea al Jerusalimului și-au înființat sediul pe Muntele Templului unde este acum Moscheea Al Aqsa Muntele Templului este sacru pentru Evrei Creștini și pentru Musulmani deoarece este o locație importantă în istorie Se crede că aici ar fi ruinele din Templul lui Solomon unde s-ar fi ascuns inițial Sfântul Graal Este o locație importantă și pentru musulmani Se spune că aici este piatra de pe care s-a ridicat la cer Mohamed iar în secolul al VII-lea Califul Abd al Malik a construit o importantă moschee Domul din Piatră Cruciații au transformat-o în catedrală numind-o Templum Domini și astfel și-au luat numele de Templieri Catedrala a devenit un model pentru catedralele Templierilor precum Catedrala templului din Londra Nu se știu foarte multe despre activitatea ordinului din primi 9 ani Dar în 1128 ei au devenit foarte cunoscuți în Europa Au început o campanie de strângere de fonduri prin care solicitau bani pământuri sau chiar pe fii nobililor pentru a se alătura ordinului Eforturile lor au fost susținute de un personaj proeminent din partea biserici Bernard din Clairvaux mai târziu a fost sanctificat el fiind nepotul unuia din cei 9 templieri care au format inițial Ordinul În același an a avut loc Conciliul de la Troyes în urma căruia Ordinul a primit recunoașterea oficială In 1130 Regele Aragonului din Spania a lăsat prin testament mari întinderi de pământ Donațiile au devenit o practica folosită de toți noii membri In 1139 papa Papa Inocențiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau și mai puternici Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber granițele să fie excluși de la plata taxelor iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa Aceasta era o confirmare a puterii lor care se pare ca a fost susținută de patronul Ordinului Bernard de Clairvaux pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică Ascensiunea După ce Ierusalimul a fost cucerit în iulie 1099 ca urmare a primei cruciade mulți pelerini europeni s-au îndreptat spre locurile numite de ei Țara Sfântă Totuși deși orașul era relativ sub control restul statelor cruciate nu erau Bandiții erau prezenți în număr mare și mulți pelerini erau măcelăriți uneori cu sutele pe drumul de la Jaffa situat pe coastă în Țara Sfântă În jurul anului 1119 cavalerul francez Hugues de Payens și ruda sa Godfrey de Saint-Omer veterani ai primei cruciade propun crearea unui ordin monastic călugăresc pentru protecția acestor pelerini Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere oferindu-le drept cartier general Muntele Templului în moscheea Al Aqsa care fusese capturată Muntele templului avea un aer mistic deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon Cruciații numeau prin urmare Moscheea Al Aqsa Templul lui Solomon și de aici ordinul și-a tras numele de Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon sau cavalerii "templieri" Cu puține resurse financiare la dispoziție ordinul de aproximativ nouă cavaleri se baza pe donații pentru a supraviețui Emblema lor era reprezentată de doi cavaleri ce călăreau același cal simbol al sărăciei Sărăcia templierilor nu a durat multă vreme Ordinul avea un sprijin important în persoana lui Bernard de Clairvaux un cleric de frunte și nepot al unuia dintre cavalerii fondatori El a vorbit și scris cu convingere în numele lor și în 1129 la Conciliul din Troyes Ordinul a fost oficial recunoscut de Biserică O dată cu acest act formal templierii au devenit o destinație preferată a donațiilor din Europa primind bani pământuri și fii de nobili de la familii dornice să sprijine lupta considerată creștină din Țara Sfântă Un alt beneficiu l-au primit în 1139 când bula papală a papei Inocențiu al III-lea Omne Datum Optimum i-a scutit pe templieri de la supunerea la legile locale Acest lucru însemna că templierii puteau traversa liber orice granițe în Vest-europa nu trebuiau să plătească taxe și nu răspundeau decât în fața papei Cu o misiune clară și cu resurse abundente la dispoziție Ordinul a crescut repede Templierii erau adesea forța de avangardă în bătălii cheie ale Cruciaților când cavalerii în armură atacau frontal într-un dispozitiv în formă de vârf de lance în încercarea de a sparge liniile adversarilor Una dintre cele mai mari victorii a fost la Bătălia de la Montgisard din 1177 când o armată creștină din care făceau parte și circa 500 de templieri a reușit să învingă o armată a lui Saladin de peste 26000 de soldați Deși misiunea principală a Ordinului era militară doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă Restul aveau un rol de sprijin un fel de spate al frontului "templier" atât pentru ajutorul individual al cavalerilor cât și pentru a asigura buna funcționare a infrastructurii financiare Templierii deși făcuseră un jurământ de sărăcie în realitate în timp au ajuns să controleze bogății ce depășeau cu mult donațiile directe pentru cauza lor Unii nobili participanți la cruciade își depuneau averea în mâinile templierilor pentru perioada cât erau plecați Acumularea de bogății în acest mod în Europa și Țara Sfântă a dus la apariția primelor scrisori de credit pentru pelerinii ce călătoreau în Țara Sfântă La plecare ei își depuneau averea unui cavaler din regiunea respectivă de la care primeau un document încifrat indicând valoarea sumei deținute pe care îl foloseau la sosirea în Țara Sfântă pentru recuperarea fondurilor; acest sistem a îmbunătățit atât siguranța pelerinilor care nu mai erau vizați de hoți dar a și sporit nemeritat averea templierilor Pe baza acestui amestec de donații și de afaceri templierii au stabilit o rețea financiară în întreaga creștinătate Dețineau suprafețe întinse atât în Europa cât și în Orientul Mijlociu; cumpărau și foloseau ferme și podgorii; construiau biserici și castele; erau implicați în manufactură importuri și exporturi; aveau propria lor flotă navală și pentru un timp dețineau întreaga insulă Cipru Templierii au fost numiți uneori ca prima corporație multinațională Declinul La jumătatea secolului al XII-lea cruciadele începuseră să-și piardă puterea deoarece nu întotdeauna își atingeau scopul reclamat Lumea musulmană era mai unită sub lideri eficienți precum Saladin iar facțiunile creștine erau măcinate de lupte interne Templierii s-au aflat uneori în conflict cu celelalte două mari ordine creștine cavalerii ospitalieri și cavalerii teutoni germanici iar deceniile de lupte pentru domeniile feudale au slăbit pozițiile creștine După mai multe înfrângeri dezastruoase incluzând bătălia decisivă de la Hattin Ierusalimul a fost pierdut în fața lui Saladin în 1187 Cruciații au ocupat din nou orașul în abia în 1229 fără ajutor de la templieri dar numai pentru scurt timp În 1244 musulmanii au reocupat orașul care nu a mai fost controlat vreodată de creștini până în 1917 când britanicii l-au luat de la otomani Templierii au fost obligați să își mute cartierul general în alte orașe din nord cum ar fi portul Acra pe care l-au deținut secolul următor A fost însă până la urmă pierdut în 1291 urmat de ultimele lor fortărețe de pe continent Tortosa în Siria de astăzi și Atlit S-au stabilit în continuare în Limassol Cipru păstrând o garnizoană pe mica insulă Arwad lângă coastă în apropiere de Tortosa S-au încercat acțiuni militare coordonate cu mongolii printr-o nouă forță de invazie de pe Arwad În 1302 totuși ei au pierdut și acea insulă ultimul loc din Țara Sfântă aflat în mâinile lor Misiunea militară a ordinului nemaifiind la fel de importantă sprijinul acordat organizației s-a risipit Situația era totuși mai complicată căci după mai mult de două sute de ani de existență templierii deveniseră o parte a vieții social-economice zilnice în Europa Organizația era prezentă pe scară largă la nivel local cu mii de sedii în toată Europa Templierii administrau multe întreprinderi și mulți europeni intrau zilnic în contact cu ei de exemplu lucrând la o fermă sau podgorie ori folosind Ordinul ca pe o bancă în care să își depoziteze averea personală Ordinul însă rămânea în continuare independent de stăpânirea locală deci era "neimpozabil" practic fiind un "stat în stat" Avea de asemenea o armată cu care putea străbate liber toate granițele însă nu mai avea un câmp de luptă clar adică un adversar acceptabil și pentru restul societății Această situație a mărit tensiunile cu o parte a nobilimii europene în contextul în care templierii se arătau interesați în fondarea unui propriu stat monastic călugăresc după cum făcuseră cavalerii teutoni germanici în Prusia după 1226 Arestările și dizolvarea În 1305 noul papă Clement al V-lea aflat în Franța a trimis scrisori Marelui Maestru templier Jacques de Molay și celui ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta posibilitatea fuziunii celor două ordine Niciunul nu agrea ideea dar papa a insistat și i-a invitat pe amândoi în Franța pentru a discuta situația De Molay a sosit primul la începutul lui 1307 dar de Villaret a întârziat câteva luni În timp ce așteptau De Molay și Clement au discutat acuzațiile aduse cu doi ani înainte de un templier exclus din ordin Aceste acuzații erau în general considerate false dar Clement i-a trimis regelui Filip al IV-lea al Franței o cerere scrisă pentru ajutor în investigație Regele era deja îndatorat templierilor după războiul său cu englezii și a decis să folosească zvonurile existente în propriul său scop A început să pună presiune pe Biserică să acționeze împotriva ordinului pentru a se elibera de datorii În data de vineri 13 octombrie 1307 o dată legată greșit de originea superstiției zilei de vineri 13 Filip a ordonat ca Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan Ei au fost acuzați de numeroase erezii și torturați pentru obținerea de mărturisiri de blasfemie Mărturisirile deși obținute sub presiune au provocat un scandal la Paris După alte insistențe din partea lui Filip papa Clement a emis bula Pastoralis Praeeminentiae la 22 noiembrie 1307 care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște averile Papa Clement a cerut audieri papale pentru a determina vinovăția sau nevinovăția templierilor și o dată eliberați de tortura inchizitorilor mulți și-au retras mărturisirile Unii aveau suficientă experiență legală pentru a se apăra în procese dar în 1310 Filip le-a blocat tactica folosind mărturiile forțate precedente ca justificare pentru arderea pe rug a zeci de templieri la Paris Cum Filip amenința cu acțiuni militare dacă papa nu îi respecta dorințele Clement a acceptat în cele din urmă dizolvarea ordinului invocând scandalul public provocat de mărturisiri La Conciliul de la Vienne din 1312 a emis o serie de bule papale între care Vox in excelso care dizolva oficial Ordinul și Ad providam care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor Cât despre conducătorii Ordinului Marele Maestru Jacques de Molay care mărturisise sub tortură și-a retras declarația Asociatul său Geoffrey de Charney preceptor al Normandiei i-a urmat exemplul și a insistat pe nevinovăția sa Ambii au fost declarați vinovați de a fi redevenit eretici și au fost condamnați să ardă pe rug la Paris pe 18 martie 1314 Se spune că de Molay a rămas sfidător până la sfârșit cerând să fie legat astfel încât să fie cu fața la catedrala Notre Dame și să își țină mâinile împreunate După legendă a strigat dintre flăcări că atât papa Clement cât și regele Filip îl vor întâlni în curând în fața lui Dumnezeu Papa Clement a murit o lună mai târziu iar regele Filip într-un accident de vânătoare înainte de sfârșitul anului Odată cu dispariția conducătorilor Ordinului restul templierilor din Europa au fost fie arestați și judecați nefiind aproape în totalitate condamnați absorbiți în alte ordine militare precum Cavalerii ospitalieri sau Ordinul de Calatrava sau lăsați să se retragă și să trăiască în continuare în pace E posibil ca unii să fi fugit în teritorii ce nu erau sub controlul papei precum Scoția excomunicată Acolo au luptat pentru regele Robert Bruce la acea vreme excomunicat și el Templierii au avut o influență importantă asupra istoriei Scoției inclusiv în încercările de restaurare a dinastiei Stuart în Regatul Unit Organizația templieră din Portugalia doar și-a schimbat numele din Ordinul Templului în Ordinul lui Cristos În 2001 un document cunoscut ca "Pergamentul de la Chinon" a fost descoperit în Arhivele Vaticanului după ce aparent a fost catalogat greșit în 1628 Este o înregistrare a procesului templierilor și arată că papa i-a absolvit inițial pe templieri de toate ereziile în 1308 înainte de a desființa ordinul în 1312 În octombrie 2007 documentele secrete despre procesul templierilor între care și pergamentul de la Chinon au fost publicate de Vatican În prezent poziția Bisericii Romano-Catolice este că persecuția medievală a templierilor a fost nedreaptă; că nu era nimic rău legat de Ordin sau de membrii săi; și că papa Clement a fost obligat să acționeze de magnitudinea scandalului public și de influența dominatoare a regelui Filip al IV-lea< ref> Organizare Templierii erau organizați drept un ordin monahal similar cu Ordinul cistercian al lui Bernard de Clairvaux care era considerat drept prima organizație internațională eficace din Europa Structura organizațională avea un puternic lanț al autorității Fiecare țară cu o prezență notabilă a templierilor Franța Anglia Aragon Portugalia Poitou Apulia Regatul Ierusalimului Comitatul de Tripoli Principatul de Antiohia Anjou și Ungaria avea un Maestru al Ordinului Templierilor în acea regiune Toți aceștia răspundeau în fața Marelui Maestru întotdeauna un cavaler francez numit pe viață care supraveghea atât eforturile militare ale Ordinului din est cât și proprietățile financiare din vest Nu se cunoaște un număr precis însă se estimează că în perioada de glorie a Ordinului existau între 15000 și 20000 de templieri dintre care doar o zecime erau cavaleri adevărați Bernard de Clairvaux și fondatorul Hugues de Payens au fost cei care au redactat codul specific de comportament al Ordinului Templierilor cunoscut istoricilor moderni sub numele de Norma Latină Cele 72 de clauze ale sale defineau comportamentul ideal al cavalerilor cum ar fi tipurile de robe pe care trebuiau să le poarte sau câți cai puteau avea Cavalerii trebuiau să ia masa în liniște să nu mănânce carne mai mult de trei ori pe săptămână și nu aveau voie să aibă contact fizic cu nicio femeie nici măcar cu membrii propriei familii Unui Maestru al Ordinului îi erau atribuiți "4 cai unui frate capelan sau unui preot 3 cai unui frate sergent 2 cai și unui gentleman valet pentru a-și căra scutul și lancea un cal" Pe măsură ce ordinul creștea au fost adăugate din ce în ce mai multe îndrumări lista originală de 72 de clauze ajungând în final până la câteva sute Rândurile templierilor erau împărțite în trei categorii cavalerii aristocrați sergenții proveniți din oameni de rând și clericii Cavalerii trebuiau să fie de origine aristocratică și să poarte mantii albe Erau echipați drept cavalerie grea cu trei sau patru cai și cu unul sau doi paji Pajii în general nu erau membri ai Ordinului ci erau străini angajați pentru o anumită perioadă de timp Din categoria poziționată sub cavaleri ca importanță făceau parte sergenții aleși din rândurile populației obișnuite Erau ori echipați drept cavalerie ușoară cu un singur cal ori serveau în alte moduri cum ar fi administrarea proprietății Ordinului treburi domestice sau comerț Capelanii constituind a treia clasă a templierilor erau preoți consacrați ce aveau grijă de nevoile spirituale ale templierilor< ref> Cavalerii purtau robe albe cu o cruce roșie și o manta albă; sergenții purtau o tunică neagră cu o cruce roșie în față și în spate și o manta neagră sau maro Mantaua albă a fost atribuită templierilor la Conciliul de la Troyes în 1129 iar crucea a fost adăugată robelor cel mai probabil la începutul celei de-a doua cruciade când Papa Eugen al III-lea regele Ludovic al VII-lea al Franței și multe alte personalități au luat parte la o întâlnire a templierilor francezi la sediul lor de lângă Paris Potrivit Normei lor cavalerii trebuiau să poarte mantaua albă întotdeauna fiindu-le interzis chiar și să bea sau să mănânce dacă nu o purtau Inițierea cunoscută sub numele de Recepție receptio în cadrul Ordinului era un profund angajament și implica o ceremonie solemnă Necunoscuții erau descurajați a participa la ceremonie ceea ce a trezit suspiciuni în rândurile inchizitorilor medievali în timpul proceselor ulterioare Noii membri trebuiau să semneze de bună voie predarea întregii averi și proprietăți Ordinului și să facă jurăminte de sărăcie castitate pietate și obediență Majoritatea fraților se alăturau pe viață deși unora le era permis să se alăture și pe o anumită perioadă de timp Uneori unui om însurat îi era permis să se alăture dacă avea permisiunea soției Crucea roșie pe care templierii o purtau pe robe era un simbol al martiriului căci a muri în luptă era considerat o mare onoare care asigura un loc în rai Era o lege de căpătâi care sublinia faptul că războinicii Ordinului nu ar trebui să se predea niciodată decât dacă steagul templierilor ar fi căzut însă și atunci să fie primii care încercau să se regrupeze cu un alt ordin creștin cum ar fi cel al Ospitalierilor Numai după ce toate steagurile ar fi căzut le era permis să părăsească câmpul de bătălie Acest principiu necompromițător precum și reputația lor pentru curaj pregătirea lor excelentă și armamentul greu au făcut din templieri una dintre forțele de luptă cele mai de temut din timpurile medievale Marii maeștri Începând cu fondatorul Hugues de Payens din 1118-1119 cel mai mare grad în cadrul Ordinului a fost cel de Mare Maestru o poziție câștigată pe viață deși luând în considerare natura militară a Ordinului aceasta putea fi o perioadă foarte scurtă Numai doi Mari Maeștri au murit în timpul mandatului iar câțiva au murit în timpul campaniilor militare De exemplu în timpul Asediului Ascalonului din 1153 Marele Maestru Bernard de Tremelay a condus un grup de 40 de templieri printr-o spărtură în zidurile orașului Atunci când restul armatei cruciate nu i-a urmat templierii inclusiv Marele lor Maestru au fost încercuiți și decapitați Marele Maestru Gérard de Ridefort a fost decapitat de către Saladin în 1189 în timpul Asediului Acrei Marele Maestru supraveghea toate operațiunile Ordinului atât cele militare din Țara Sfântă și Europa de Est cât și afacerile financiare din Europa Occidentală Unii Mari Maeștri au fost și comandanți militari deși acest lucru nu era întotdeauna înțelept câteva defecte în strategia de luptă a lui de Ridefort au contribuit la devastatoarea înfrângere de la Bătălia de la Hattin Ultimul Mare Maestru a fost Jacques de Molay ars pe rug la Paris în 1314 din ordinul regelui Filip al IV-lea al Franței Moștenire Datorită misiunii militare și resurselor financiare extensive Cavalerii templieri au inițiat un mare număr de proiecte și construcții de-a lungul Europei și Țării Sfinte Multe dintre aceste structuri încă stau în picioare De asemenea multe conțin numele de "Templu" datorită asocierii timp de secole cu templierii De exemplu unele din posesiunile templierilor din Londra au fost mai târziu închiriate avocaților ceea ce a condus la numele porții Bariera Templului sau stației de metrou "Templu" Două dintre cele patru barouri care îi pot consacra pe membri drept avocați sunt Templul Interior și Templul Mijlociu Elemente arhitecturale distinctive ale clădirilor templierilor includ folosirea imaginii a "doi cavaleri pe un singur cal" reprezentând sărăcia cavalerilor și clădiri rotunde menite a se asemăna cu Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim Organizații moderne ale templierilor Prin decret papal proprietatea templierilor a fost transferată Ordinului Ospitalierilor care de asemenea a absorbit mulți dintre membrii templierilor Practic dizolvarea templierilor ar putea fi văzută drept unirea celor două ordine rivale< ref> Povestea templierilor medievali secretoși însă puternici în special persecuția și dizolvarea lor subită a devenit o tentație pentru multe alte grupuri care se folosesc de așa-zise legături cu templierii ca o modalitate de a-și îmbunătăți propria imagine sau de a crește misterul ce îi înconjoară De exemplu încă din anii 1700 Ritualul York a încorporat unele simboluri și ritualuri ale templierilor Deși nu există o legătură istorică clară între Cavalerii Templieri care au fost desființați în anii 1300 și oricare dintre aceste organizații care au apărut abia în anii 1700 se creează adeseori o confuzie publică și mulți scapă din vedere diferența de 400 de ani Legende și relicve Cavalerii Templieri au fost asociați cu legende privind secrete și mistere transmise din timpuri străvechi Zvonuri circulau chiar și din timpul templierilor înșiși Scriitorii francmasoni și-au adăugat propriile speculații în secolul al 19-lea și alte înfloriri fictive au fost adăugate în filme moderne cum ar fi Mormântul morților orbi Comoara națională și Regatul cerului Multe dintre legendele legate de templieri privesc ocuparea inițială a Muntelui Templului din Ierusalim și speculații în legătură cu relicvele pe care templierii le-ar fi putut găsi acolo cum ar fi Sfântul Graal sau Arca Testamentului Când bătălia a fost pierdută Saladin a capturat relicva care a fost apoi răscumpărată de către cruciați atunci când musulmanii le-au predat orașul Acra în 1191 De asemenea aveau în posesie capul Sfintei Eufemia din Calcedon Subiectul relicvelor a fost abordat și în timpul Inchiziției templierilor deoarece câteva documente ale proceselor se referă la venerarea unui anumit idol menționat în unele cazuri drept o pisică un cap bărbos sau uneori drept Baphomet probabil o greșeală franțuzească de ortografie a cuvântului Mahomet Mahomed Așa-zisa venerare a idolilor a fost inclusă în acuzațiile aduse împotriva templierilor și a condus la arestarea acestora la începutul secolului al XIV-lea Această acuzație de venerare a idolilor adusă împotriva templierilor a contribuit și la credința modernă a faptului că unii templieri practicau vrăjitoria Exista în timpul Cruciadelor un interes particular față de mitul Sfântului Graal care a fost rapid asociat templierilor încă din secolul al 12-lea Primul roman cavaleresc legat de Graal a fost Povestea Graalului text fantastic scris în 1180 de către Chrétien de Troyes care provenea din aceeași zonă unde Conciliul de la Troyes sancționase oficial Ordinul Templierilor În legenda Arturiană eroul căutării Graalului Sir Galahad o invenție literară din secolul 13 a călugărilor din Ordinul cistercian al Sfântului Bernard de Clairvaux era descris purtând un scut cu crucea Sfântului Gheorghe similară cu insigna templierilor În poemul epic cavaleresc din acea perioadă Parzival Wolfram von Eschenbach se referă la templierii care păzeau Regatul Graalului O legendă s-a dezvoltat bazată pe faptul că deoarece templierii își aveau sediul pe Muntele Templului din Ierusalim au excavat în căutare de relicve au găsit Graalul și au continuat să-l păstreze și să-l păzească cu propria viață Cu toate acestea în documentele extensive ale Inchiziției templierilor nu există nici măcar o singură mențiune cu privire la vreun obiect legat de Sfântul Graal nemailuând în considerare și posesia unui astfel de obiect În realitate majoritatea specialiștilor sunt de acord cu faptul că povestea Graalului a fost doar una fictivă care a început să circule din timpurile medievale Un artefact legendar ce pare a avea legătură cu templierii este Giulgiul din Torino În 1357 giulgiul a fost expus publicului pentru prima dată de către familia nepotului lui Geoffrey de Charney templierul care fusese ars pe rug împreună cu Jacques de Molay în 1314 Originile artefactului sunt încă un subiect controversat însă datarea cu carbon dovedește că giulgiul a fost creat între anii 1260 și 1390 un interval de timp care include ultimii 50 de ani ai templierilor Speculațiile privind supraviețuirea templierilor au inspirat diverse lucrări beletristice În Moștenirea Templierilor Steve Berry lansează ipoteza că aceștia s-ar fi retras în munții Pirinei și ordinul și-ar avea sediul la Abația Des Fontaines lângă Andorra Referințe Bibliografie Barber Malcolm The New Knighthood A History of the Order of the Temple Cambridge University Press 1994 ISBN 0-521-42041-5 Barber Malcolm The Trial of the Templars prima ediție Cambridge University Press 1978 ISBN 0-521-45727-0 Barber Malcolm The Trial of the Templars a doua ediție Cambridge University Press 2006 ISBN 978-0-521-67236-8 Burman Edward The Templars Knights of God Destiny Books 1986 ISBN 0-89281-221-4 Frale Barbara "The Chinon chart—Papal absolution to the last Templar Master Jacques de Molay" 2004 Journal of Medieval History 30 2 109–134 DOI101016 jjmedhist200403004 Hietala Heikki The Knights Templar Serving God with the Sword 1996 Renaissance Magazine History Channel Decoding the Past The Templar Code November 7 2005 documentar video scris de Marcy Marzuni History Channel Lost Worlds Knights Templar July 10 2006 documentar video scris și regizat de Stuart Elliott Martin Sean The Knights Templar The History & Myths of the Legendary Military Order 2005 ISBN 1-56025-645-1 The Mission "Science and the Shroud Microbiology meets archaeology in a renewed quest for answers" vara 1996 Newman Sharan The Real History Behind the Templars Berkeley Publishing Group 2007 ISBN 978-0-425-21533-3 Nicholson Helen The Knights Templar A New History Sutton 2001 ISBN 0-7509-2517-5 Picknett Lynn and Prince Clive The Templar Revelation 1997 ISBN 0-684-84891-0 Read Piers Paul The Templars Da Capo Press 1999 ISBN 0-306-81071-9 Lectură suplimentară Barber Malcolm "" Slate Magazine 20 April 2006 Butler Alan and Stephen Dafoe Războinicii și bancherii O istorie a Cavalerilor templieri din 1307 până în prezent Templar Books 1998 ISBN 0-9683567-2-9 Partner Peter Cavalerii templieri și mitul acestora Destiny Books; Ediție revizuită 1990 ISBN 0-89281-273-7 Ralls Karen Templierii și Graalul Quest Books 2003 ISBN 0-8356-0807-7 Smart George Cavalerii templieri Cronologie Authorhouse 2005 ISBN 1-4184-9889-0 Upton-Ward JM Norma templierilor Textul francez al Normei Ordinului Templierilor The Boydell Press 1992 ISBN 0-85115-315-1 Legături externe BBC Website '' News Magazine 2007-10-19 BBC Radio 4 '' Program audio prima difuzare 2007-06-18 6 aprilie 2012 Irina-Maria Manea Historia 27 octombrie 2010 Revista Magazin 22 decembrie 2010 Revista Magazin 24 iunie 2010 Revista Magazin 30 iunie 2010 Revista Magazin 24 octombrie 2007 Gabriela Anghel România liberă 6 aprilie 2012 Adevărul ''                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Răzbunarea este un act prin care cel care se consideră jignit neîndreptățit caută a se revanșa să-și facă singur dreptate spălând rușinea îndurată și pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău După obiceiul arhaic ochi pentru ochi și dinte pentru dinte În mitologia persană Aesma Daeva este zeul furiei al răzbunării și aparține grupului de demoni Daevas Una dintre formele extreme ale răzbunării este vendetta Bibliografie Punisher John Das Schwarzbuch der Rache 2004 Rachegeschichten Vezi și Răzbunarea lui Anastase Legături externe Raymond Thornton Chandler 23 iulie 1888 – 26 martie 1959 a fost un scriitor american de romane polițiste și nuvele S-a născut la Chicago în 1888 Are șapte ani când tatăl său un american o părăsește pe mama lui Raymond Aceasta o irlandeză se întoarce împreună cu copilul în Anglia Raymond Chandler revine în Statele Unite în 1912 stabilindu-se pe Coasta de Vest Fermecător spiritual înzestrat pentru stiințe Chandler își găsește de lucru ușor La un moment dat ocupă un post important într-o companie petrolieră Participă la primul război mondial luptând în Franța Se căsătorește cu Cissy Pascal o femeie cu 18 ani mai în vârstă decât el La vârsta de 48 de ani își pierde slujba și începe o perioadă foarte dificilă pentru el Ca să-și câștige existența începe să scrie pentru "pulps" publicații de senzație ieftine care tipăresc literatură polițistă Timp de 5 ani lungi și grei el își rafinează stilul fiind susținut moral de soția sa Când "The Big Sleep" "Somnul de veci" e publicat în 1939 scriitorul are deja 50 de ani Romanul e ecranizat în 1946 filmul fiind regizat de Howard Hawks și avându-i în rolurile principale pe Humphrey Bogart și Lauren Bacall Filmul îl face celebru și pe Chandler Alte romane de succes sunt "The High Window" "Fereastra de sus" 1942 "The Lady in The Lake" "Doamna din lac" 1943 "The Little Sister" "Sora cea mică" 1949 "The Long Good-Bye" "Rǎmas bun pentru vecie" 1953 Personajul principal creat de Chandler detectivul Philip Marlowe e rafinat cinic și ironic scriitorul dând dovadă de remarcabile abilități tehnice Raymond Chandler a murit în 1959 astăzi fiind catalogat drept unul dintre cei mai buni autori de romane polițiste din secolul 20 Opere Romane The Big Sleep 1939 ro Somnul de veci Farewell My Lovely 1940 ro Adio iubito Adio frumoasa mea The High Window 1942 ro Fereastra de sus The Lady in the Lake 1943 ro Doamna din lac The Little Sister 1949 ro Sora cea micǎ The Long Good-Bye 1953 ro Rǎmas bun pentru vecie Playback 1958 ro Playback Scenarii de film 1944 Asigurare de moarte Double Indemnity 1944 And Now Tomorrow 1945 The Unseen 1946 Dalia albastrǎ The Blue Dahlia 1951 Strangers on a Train 1996 Once you meet a stranger nerealizate The Innocent Mrs Duff Paramount 1946 Playback Universal 1947 48 Ecranizǎri Romanele lui Chandler au fost tot mereu subiectul unor filme polițiste Unele dintre ele au devenit clasicele genului Film noir 1942 Time to Kill – Regia Herbert I Leeds – dupǎ The High Window 1942 The Falcon Takes Over Regia Irving Reis – dupǎ Farewell My Lovely 1944 Murder My Sweet – Regia Edward Dmytryk – dupǎ Farewell My Lovely 1946 Somnul de veci The Big Sleep Regia Howard Hawks – dupǎ The Big Sleep 1946 Doamna din lac Lady in the Lake – Regia Robert Montgomery – nach The Lady in the Lake 1947 The Brasher Doubloon – Regia John Brahm – dupǎ The High Window 1968 Marlowe Marlowe – dupǎ The Little Sister 1973 The Long Goodbye – Regia Robert Altman – dupǎ The Long Good-bye 1975 Farewell My Lovely – Regia Dick Richards – dupǎ Farewell My Lovely 1978 Tote schlafen besser The Big Sleep – Regia Michael Winner – dupǎ The Big Sleep 1995 Perfect Crimes – 1 episod dupǎ nuvela Red Wind 1998 Poodle Springs – dupǎ Storyfragment Note Bibliografie "Scritori străini mic dicționar" Editura Științifică și Enciclopedică București 1981 Legături externe 23 iulie 2011 Dan Boicea Adevărul Regatul României a fost recunoscut ca stat independent în urma Războiului de Independență din 1877-1878 În anul 1878 domnitorul Carol I de Hohenzollern a primit titlul de „alteță regală iar în 1881 a fost modificată Constituția din 1866 pentru a specifica printre altele faptul că din acel moment șeful statului va fi numit rege Ceremonia de încoronare a avut loc pe 10 mai 1881 Prin tratatele de pace din 1878 de la San-Stefano și Berlin România a obținut a patra sa provincie Dobrogea de Nord cu județele Tulcea și Constanța În 1913 Carol I a implicat România în al II-lea război balcanic care se va termina prin înfrângerea Bulgariei Tratatul de la București din 1913 consfințește statutul regatului României ca putere regional-balcanică și totodată aduce României o nouă provincie Dobrogea de Sud cunoscută sub numele de Cadrilater cu județele Durostor și Caliacra În 1914 regele Carol I moare și rege al României devine Ferdinand I 1914-1927 Banatul Transilvania Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României după Primul Război Mondial După cel de-al Doilea Război Mondial și ocuparea României de către trupele sovietice ultimul rege al țării Mihai I a fost silit să abdice în data de 30 decembrie 1947 Istoric Vechiul Regat Ascendența din 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza în funcția de Domn al Moldovei și al Țării Românești sub suzeranitatea nominală a Imperiului Otoman a unit o parte a națiunii române în jurul unui singur conducător În 1862 cele două principate s-au unit formal sub numele de România cu capitala la București Pe 23 februarie 1866 o așa-numită Monstruoasă coaliție compusă din conservatori și radicalii liberali l-a forțat pe Cuza să abdice Prințul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost desemnat Prinț al României în speranța asigurării sprijinului german pentru o viitoare unire și independență Descendenții săi au devenit regii României până la venirea la putere a comuniștilor în 1947 În 1877 după un război ruso-româno-turc România a devenit independentă dar sudul Basarabiei este reanexat la Rusia La data de 14 martie 1881 România a fost proclamată regat iar Carol a fost încoronat ca prim rege al României Noul stat situat geografic între imperiile Otoman Austro-Ungaria și Rusia și Regatul Serbiei privea cu speranță înspre vest în special spre Franța pentru modelele sale culturale educaționale și administrative În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar până la sfârșitul războiului imperiile austro-ungar și rus s-au dezintegrat; Adunarea Naäională în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România iar regele Ferdinand s-a incoronat Rege al Romaniei la Alba Iulia in 1922 Vechiul Regat este un termen colocvial utilizat pentru a nominaliza teritoriile acoperite de primul stat românesc independent Principatele Unite Moldova și Țara Românească Locuitorii acestor ținuturi sunt numiți regățeni Termenul a apărut după primul război mondial când Vechiul Regat s-a unit cu Banatul Basarabia Bucovina și Transilvania Primul război mondial Campania militară a Regatului României din timpul primului război modial s-a terminat cu un dezastru; la începutul anului 1918 forțele românești mai controlau doar teritoriul Moldovei din 1859 după ce s-a reușit stoparea ofensivei Puterilor Centrale în bătaliile de la Mărășești Mărăști și Oituz Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte condițiile umilitoare ale Păcii de la București După ofensiva încununată cu succes de la Salonic care a avut ca rezultat scoaterea din război a Bulgariei România a reintrat în război pe 10 noiembrie 1918 cu doar o zi mai înainte ca războiul să se încheie în vest După dezintegrarea Imperiului austro-ungar și a Imperiului Rus Regatului României i-au fost recunoscute noile granițe prin Tratatul de la Versailles Armata română a pierdut aproximativ 400000 de soldați morți răniți dispăruți sau prizonieri iar pierderile cumulate ale germanilor austriecilor bulgarilor și otomanilor au fost estimate la aproximativ 60000 de oameni Marea Unire Vezi și Marea Unire Realizarea Marii Uniri prin unirea Basarabiei Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat a fost rezultatul acțiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârșitul primului război mondial Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaționale a principiului autodeterminării naționalităților exprimat în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson ;Basarabia În frunte cu Partidul Național Moldovenesc creat în martie 1917 Basarabia a rezistat tendințelor Ucrainei de a o anexa în contextul haosului total din Rusia revoluționară În octombrie 1917 la Chișinău are loc Congresul Ostașilor Moldoveni care proclamă "autonomia teritorială și politică a Basarabiei" și decide crearea Sfatului Țării ca organ reprezentativ Conducerea sa executivă este încredințată Consiliului Directorilor Generali în frunte cu Ion Inculeț La 2 decembrie 1917 se proclamă Republica Democratică Moldovenească membră a Republicii Federative Ruse Pentru a opri anarhia militară din Basarabia Consiliul Directorilor Generali apelează la guvernul român care trimite trupe restabilind ordinea Ca răspuns la 13 ianuarie 1918 guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România sechestrându-i tezaurul La 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării proclamă independența Republicii Democratice Moldovenești care se alipește României la 27 martie 1918 ;Bucovina După semnarea păcii de la Brest-Litovsk 18 februarie 1918 Ucraina ridică pretenții asupra Bucovinei Ca răspuns la manifestul "Către popoarele mele credincioase" al Împăratului austro-ungar Carol I deputații români din parlamentul de la Viena constituie Consiliul Național Român CNR La inițiativa lui Sextil Pușcariu la 14 octombrie 1918 se convoacă la Cernăuți o adunare națională numită "Adunare Constituantă" care proclamă "unirea Bucovinei integrale" la celelalte provincii românești Ca organe centrale s-au creat Consiliul Național și un Birou Executiv condus de Iancu Flondor Consiliul Național cere guvernului român intervenția militară care este aprobată la 23 octombrie 1918 pentru a contracara presiunile Ucrainei La 12 noiembrie 1918 CNR a votat "Legea fundamentală provizorie asupra puterilor Țării Bucovinei" La 15 noiembrie se convoacă Congresul General al Bucovinei care a votat în unanimitate cu sprijinul locuitorilor germani și polonezi unirea cu România ;Transilvania În Transilvania principalele forțe politice românești erau concentrate în jurul Partidului Național Român PNR și al Secțiunii Române a Partidului Social Democrat din Ungaria PSD-R La 29 septembrie 1918 prin Declarația de la Oradea ele anunță hotărârea de autodeterminare și separarea politică de Ungaria La 18 octombrie 1918 se constituie Consiliul Național Român Central CNRC ca organ politic unic al românilor din Transilvania alcătuit din 6 membri ai PNR și 6 ai PSD-R În noiembrie în întregul teritoriu se formează consilii și gărzi naționale după modelul CNRC Acestea preiau de îndată controlul politic și administrativ asigurând ordinea într-o perioadă tulbure După nota ultimativă a CNRC adresată guvernului ungar se desfșoară tratative româno-ungare la Arad în 13-14 noiembrie 1918 care însă nu dau rezultate În acest context la 5 noiembrie 1918 prin manifestul "Către popoarele lumii" se face cunoscută dorința națiunii române din Transilvania de a se uni cu Vechiul Regat CNRC mai decide convocarea unei mari adunări plebiscitare care să adopte această hotărâre La 7 noiembrie se publică textul convocării Marea Adunarea Națională a Românilor întrunindu-se la 18 noiembrie 1918 la Alba Iulia La 1 Decembrie 1918 ea decide în unanimitate unirea cu România România interbelică Regatul Romaniei a progresat în perioada interbelică o nouă Constituție fiind adoptată în 1923 Majoritatea guvernelor românești din această perioadă a păstrat forma dar nu și substanța unei monarhii constituționale liberale La 15 octombrie 1922 are loc la Alba-Iulia încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari Partidul Național Liberal în frunte cu Ion I C Brătianu sfătuitorul Regelui Ferdinand a fost forța politică dominantă după Primul Război Mondial și până la moartea aproape concomitentă a Regelui Ferdinand și a lui IIC Brătianu Criza dinastică din 1925 a fost provocată de prințul Carol moștenitorul tronului care trimis în 1925 să reprezinte familia regală română la funeraliile Reginei Alexandra a Marii Britanii nu s-a mai întors în țară întâlnindu-se cu iubita sa Elena Lupescu La 12 decembrie printr-o scrisoare renunță la drepturile sale la tron în favoarea fiului său Mihai La 4 ianuarie 1926 Parlamentul îl proclamă moștenitor pe prințul Mihai După moartea regelui Ferdinand la 24 noiembrie 1927 Mihai I este proclamat Rege domnind sub o regență formată din Principele Nicolae Patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție Gheorghe Buzdugan Neînțelegerile dintre cei trei subminează monarhia constituțională încurajând agitațiile care susțineau revenirea lui Carol II la tron ca "salvator" al țării Datorită morții la 24 noiembrie 1927 a lui IIC Brătianu PNȚ obține la alegerile din 1927 o majoritate zdrobitoare La 6 iunie 1930 Carol al II-lea vine în țară fiind proclamat Rege la 8 iunie 1930 Domnia lui Carol al II-lea a reprezentat sfârșitul monarhiei constituționale și instaurarea unui regim de autoritate monarhică Carol al II-lea a sprijinit cultura și modernizarea societății românești însă nu a avut nici un respect pentru sistemul democratic al țării În anii 1930 s-a înregistrat o creștere a numărului partidelor ultra-naționaliste mai ales a mișcării fasciste Garda de Fier ce exploata naționalismul frica de comunism și resentimentul față de dominația străină și în special față de dominația evreiască asupra economiei Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democrație Datorită confuziei alegătorilor nici unul dintre partide nu a obținut 40% din voturi necesare pentru prima electorală; pe locul III cu 1558% s-au plasat legionarii La 28 decembrie 1938 regele îl numește pe Octavian Goga prim ministru deși acesta conducea un partid minor Partidul Național-Creștin La 10 februarie 1938 pentru a preveni formarea unui guvern ce avea să includă miniștrii din Garda de Fier și în directă opoziție cu sprijinul lui Adolf Hitler pentru Garda de Fier regele Carol al-II-lea a dizolvat guvernul și a instituit o dictatură regală Instituind starea de asediu și cenzura el numește un guvern consultativ în frunte cu Patriarhul Miron Cristea având în componența sa pe generalul Ion Antonescu ministru al apărării În februarie 1938 Carol al-II-lea publică noua Constituție care asigura baza juridică a regimului autoritar Pentru a-și consolida puterea el desemnează Consiliul de Coroană ca organ permanent și dizolvă partidele politice Apreciindu-l pe Mussolini Carol al II-lea creează breslele de lucrători în scopul organizării corporatiste a statului român De asemenea el creează ținuturile conduse de rezidenți regali pentru a avea un control mai puternic asupra administrației locale În decembrie 1938 el creează "Straja Țării" după modelul tineretului hitlerist Pentru a înlocui partidele politice în decembrie 1938 se constituie Frontul Renașterii Naționale primul organism politic de masă din istoria României Carol al II-lea a luat măsuri dure împotriva Gărzii de Fier ordonând asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu în noiembrie 1938 La 21 septembrie 1939 ca o reacție la asasinat un grup de legionari condus de Miți Dumitrescu îl asasinează pe Armand Călinescu În contextul situației politice internaționale grave din 1939 Carol al II-lea este silit să abdice la 6 septembrie 1940 lăsând puterea efectivă generalului Ion Antonescu care va forma la 15 septembrie un guvern alături de legionari proclamând Statul Național-Legionar Al doilea război mondial România a fost nevoită în iunie 1940 să evacueze și cedeze Basarabia Bucovina de Nord și Ținutul Herța ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică dar țara va rămâne neutră mai bine de un an în decursul căruia Regatul României a permis evacuarea guvernului tezaurului și forțelor poloneze spre Egiptul britanic Regatul își schimbă alianțele odată cu sosirea la putere a lui Ion Antonescu Se aliază cu Puterile Axei în octombrie 1940 și intră în război de partea acestora în iunie 1941 în scopul de a recupera măcar teritoriile răpite de URSS Basarabia Bucovina de Nord și Ținutul Herței După trei ani și două luni de campanii militare împotriva URSS care duc armata română până în stepa din nordul Caucazului și înapoi la data de 23 august 1944 armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie Regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite În urma refuzului net al lui Antonescu Regele Mihai l-a destituit și l-a arestat iar România a trecut de partea Aliaților Participarea României la cel de-al doilea război mondial s-a caracterizat așadar prin două campanii cea din est pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei pierdută și cea din vest pentru eliberarea Transilvaniei câștigată La încheierea războiului pe planul diplomatic doar participarea de partea Axei a fost luată în cont și România a semnat Tratatul de pace de la Paris 1946 ca stat dușman învins Pierderile Regatului României s-au cifrat la aproximativ 300000 în luptele cu URSS și 169822 în luptele cu Germania Nazistă De la Regatul României la R P România La mai puțin de 3 ani de la Ocupația sovietică a României la data de 30 decembrie 1947 regele Mihai I a fost forțat să abdice A fost proclamată Republica Populară Română stat comunist Economie Progresul economic de pe vremea lui Carol I După ridicarea la regat economia României a progresat foarte mult Odată cu încoronarea lui Carol I s-au creat industriile moderne de care țara avea nevoie pentru a progresa în stilul european Transportul modern a progresat în această perioadă S-au adus primele căi ferate ce au fost extinse prin toată România de atunci Din întinsa rețea feroviară s-a constituit Căile Ferate Române abreviat CFR S-au construit pentru CFR trenuri care transportau mărfurile române prin Europa întreagă În contextul dezvoltării industriale și lărgirii pieței interne a avut loc modernizarea telecomunicațiilor și extinderea rețelei de transporturi Astfel în anul 1869 a fost dată în folosință prima cale ferată din Regatul României calea ferată București–Giurgiu iar în 1872 calea ferată București–Galați În 1879 a fost realizată joncțiunea liniei București–Predeal cu rețeaua feroviară din Austro-Ungaria În anul 1895 regele Carol I a inaugurat Podul de la Cernavodă La 27 septembrie 1896 împăratul Franz Joseph al Austriei împreună cu regii Carol I al României și Alexandru I al Serbiei a inaugurat la Orșova canalul navigabil de la Porțile de Fier care a ușurat și a impulsionat traficul comercial pe Dunăre Industria care până atunci era inferioară marilor puteri a cunoscut o deosebită evoluție Datorită descoperii petrolului s-au construit primele rafinării creânduse astfel domeniul industrial petrolier Fabricile din domeniul textil forestier și alimentar s-au dublat ca număr și au ajutat economia noii țări Totuși influența capitalului străin în industrie ce a dus la concentrarea ei în anumite zone a lăsat regiuni întregi ale României să rămână în urmă cu dezvoltarea industrială Agricultura română a fost impulsionată prin utilitarea unor mașini agricole achiziționate din țările din vest Bărăganul care era o întinsă stepă a fost colonizat și cultivat devenind cel mai însemnat grânar al României Grâul românesc era vândut în Europa întreagă împreună cu alte culturi ca porumbul sfecla de zahăr și cartoful Tratatul comercial cu Austro–Ungaria semnat în 1875 pe o perioadă de 10 ani stipula că România putea exporta produse agricole în condiții avantajoase pe marea piață austro-ungară Criza economică din anii 1929-1933 Refacerea economiei Demografia Urbanizarea Conform recensământului din 1930 cele mai populate orașe erau București 570881 locuitori 639040 incluzând 12 comune suburbane Chișinău 114896 locuitori Cernăuți 112427 locuitori Iași 102872 locuitori Cluj 100844 locuitori Galați 100611 și Timișoara 91580 locuitori Componența etnică Cronologie Cei patru regi ai României Note Bibliografie Florin Constantiniu O Istorie sinceră a poporului român editura Univers Enciclopedic București 2002 Nicolae C Nicolescu Șefii de stat și de guvern ai României 1859-2003 editura Meronia București 2003 Ioan Scurtu Istoria românilor în timpul celor patru regi 1866-1947 Editura Enciclopedică 2010 Legături externe 4 mai 2009 Descoperă 10 mai 2011 Laurențiu Gheorghe Forbes România '' 26 Octombrie 2009 Andreea Dogar Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 15 ianuarie 2007 Paula Mihailov Chiciuc Jurnalul Național viața la 1912 selecție în Jurnalul Național Vezi și Regii României Arborele genealogic al regilor României Cronologia monarhiei în România Monarhia în România Reginele României Casa regală de România Hohenzollern-Sigmaringen Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale pe cursul inferior al Dunării la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați Se învecinează cu Bulgaria la sud Serbia la sud-vest Ungaria la nord-vest Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est De-a lungul istoriei diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei Imperiului Roman Imperiului Otoman Imperiului Rus și a celui Austro-Ungar România a apărut ca stat condus de Alexandru Ioan Cuza în 1859 prin unirea dintre Moldova și Țara Românească păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman pe care-l aveau cele două principate A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu În 1918 Transilvania Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României 295641 km2 În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial 1940 România Mare Întregită sub presiunea Germaniei naziste condusă de Hitler a fost nevoită în timpul guvernului pro-nazist condus de Gigurtu să cedeze teritorii Ungariei nordul Transilvaniei Bulgariei Cadrilaterul și Uniunii Sovietice Basarabia Herța și Bucovina de nord După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Puterilor Axei România s-a alăturat Puterilor Aliate Anglia Statele Unite Franța și Uniunea Sovietică și a recuperat Transilvania de Nord fapt definitivat prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947 După înlăturarea regimului comunist instalat în România 1989 și după destrămarea Uniunii Sovietice 1991 țara a inițiat o serie de reforme economice și politice După un deceniu de probleme economice România a introdus noi reforme economice de ordin general precum cota unică de impozitare în 2005 și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 România este o republică semi-prezidențială Este a noua țară după suprafața teritoriului 238 391 km² și a șaptea după numărul populației peste 20 milioane locuitori România este membră a unor organizații internaționale printre care ONU din 1955 CoE din 1993 Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 NATO din 29 martie 2004 OSCE OIF din 2003 Uniunea Latină din 1980 și unor instituții economice Grupul Băncii Mondiale FMI din 1972 BERD din 1991 OCDE Etimologie Numele de „România provine de la „român cuvânt derivat din latinescul romanus Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea „Ducele Ramunch din țara Valahilor cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei ca păsările sălbatice îi vedeai galopând Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân român cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun au călătorit în Țara Românească Moldova și Transilvania Astfel Tranquillo Andronico notează în 1534 că valahii „se numesc romani Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor Mai departe el citează chiar și o scurtă expresie românească „Sti rominest? După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români romanesci Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân român furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii Astfel umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii se numesc pe ei înșiși Romuini Istoricul polonez Orichovius Stanisław Orzechowski scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani iar pe limba noastră poloneză sunt numiți valahi după italieni în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca „Sie noi sentem Rumeni și „Noi sentem di sange Rumena Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc este conținută de unele versiuni ale operei de Iordanes „ Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc Deși mențiunea Sclavino Rumunense'' s-a dovedit a fi apocrifă ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes relevanța ei istorică rămâne considerabilă interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ Țeara Rumânească Miron Costin insistă asupra denumirii de „român adică roman ce o poartă românii din Principatele Române La fel Constantin Cantacuzino explică pe larg în originile și semnificația denumirii de „român românesc dată Țărilor Române Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești Termenul de „România în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia și „România precum și endonimul „rumâni alături de „români forma scrisă cu „u fiind predominantă până în ziua de azi chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni etc În ultimele decenii în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân în cea care derivă din „român Astfel în limba engleză forma „Rumania a fost în locuită cu „Romania În limba italiană denumirea „Rumania a fost înlocuită cu „Romania iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia pentru a desemna statul român și „Romeno pentru a desemna poporul român Istorie Prin istoria României se înțelege în mod convențional istoria regiunii geografice românești a popoarelor care au locuit-o precum și a statului Român modern Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească problemă care de fapt indică însuși drumul parcurs de aceasta este problema originilor Astfel originile românilor sunt disputate existând mai multe teorii Dacia și Imperiul Roman Se consideră că triburile creatoare ale culturii bronzului pe teritoriul României aparțin grupului indo-european al tracilor Strabon în „ menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii iar dacii aceeași limbă cu geții Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi daco-romanii sunt strămoșii poporului român Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes se știe că sub stăpânirea lui Burebista ajutat de marele preot Deceneu s-a format primul stat geto-dac În anul 44 îHr Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi După moartea lui statul geto-dac se va destrăma în 4 apoi în 5 regate Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu unde domnesc succesiv Deceneu Comosicus și Coryllus Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman o partea a statului dac fiind cucerită în 106 dHr de împăratul roman Traian Între anii 271-275 dHr are loc retragerea aureliană< ref> Perioada principatelor și Epoca fanariotă În primul mileniu peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare goții în secolul III IV gepizii în secolul V avarii în secolul VI cumanii< ref> uzii și alanii în secolele X XII și tătarii în secolul XIII În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați Mai apoi în contextul cristalizării relațiilor feudale ca urmare a creării unor condiții interne și externe favorabile slăbirea presiunii ungare și diminuarea dominației tătarilor iau ființă la sud și est de Carpați statele feudale de sine stătătoare Țara Românească 1310 sub Basarab I și Moldova 1359 sub Bogdan I Dintre domnitorii ce au avut un rol mai important pot fi amintiți Alexandru cel Bun Ștefan cel Mare Petru Rareș și Dimitrie Cantemir în Moldova Mircea cel Bătrân Vlad Țepeș și Constantin Brâncoveanu în Țara Românească și Iancu de Hunedoara în Transilvania Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman Transilvania parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei În secolul al XVIII-lea Moldova și Țara Românească și-au păstrat în continuare autonomia internă dar în 1711 și 1716 respectiv începe perioada domnitorilor fanarioți numiți direct de turci din rândul familiilor nobile de greci din Constantinopol Prin încheierea pactului dualist în 1867 Transilvania și-a pierdut la scurtă vreme resturile autonomiei sale politice fiind înglobată din punct de vedere politic și administrativ Ungariei Unirea și Regatul României Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Muntenia sau Țara Românească în anul 1859 odată cu alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza În 1877 România își obține independența iar în 1881 Carol I este încoronat ca Rege al României În 1913 România a intră în război împotriva Bulgariei la capătul căruia a obținut Cadrilaterul În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar până la sfârșitul războiului Imperiile Austriac și Rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România iar Ferdinand s-a încoronat rege al României la Alba Iulia în 1922 Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson În 1938 regele Carol al II-lea își asumă puteri dictatoriale Odată cu venirea sa la putere Ion Gigurtu președinte al Consiliului de Miniștri între 4 iulie și 4 septembrie 1940 a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma antisemită și fascist-totalitară În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei inclusiv orașul Cluj Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu în favoarea Ungariei conțineau importante resurse naturale inclusiv mine de aur Ion Gigurtu a fost de acord și cu cedarea a 8000 km2 din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei și Uniunii Sovietice Basarabia Herța și Bucovina de Nord Față de retragerea haotică din Basarabia cedările teritoriale nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici regele Carol al II-lea suspendă Constituția României și îl numește ca prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu Aceasta sprijinit de Garda de Fier cere regelui să abdice în favoarea fiului său Mihai Apoi Antonescu își asumă puteri dictatoriale și devine șef de stat precum și președinte al consiliului de miniștri În 1941 ca aliat al Germaniei România declară război Uniunii Sovietice România socialistă La data de 23 august 1944 armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite În urma refuzului net al lui Antonescu Regele Mihai a dispus destituirea și arestarea mareșalului iar România a trecut de partea Aliaților La mai puțin de 3 ani de la ocuparea României de către sovietici în 1947 regele Mihai I este forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română stat al democrației populare Regimul instaurat condus de Partidul Muncitoresc Român își întărește poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez fără însă să renunțe la „cuceririle revoluționare După o scurtă luptă pentru putere în fruntea partidului comunist a venit Nicolae Ceaușescu care a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965 președinte al Consiliului de Stat în 1967 și președinte al Republicii Socialiste România în 1974 Conducerea lungă de câteva decenii a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai autoritară în anii 1980 România după 1989 În contextul căderii comunismului în toată Europa de Est un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 la Timișoara s-a transformat rapid într-un protest național împotriva regimului politic socialist înlăturându-l pe Nicolae Ceaușescu de la putere Un consiliu interimar format din personalități ale vieții civile și foste oficialități comuniste a preluat controlul guvernului iar Ion Iliescu a devenit președintele provizoriu al țării Noul guvern a revocat multe din politicile autoritare comuniste și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură și președinție Iliescu a fost ales președinte iar partidul său Frontul Salvării Naționale a câștigat controlul legislativ Petre Roman a devenit prim-ministru Alegerile însă nu au pus punct demonstrațiilor antiguvernamentale Dezlănțuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991 În octombrie fostul ministru de finanțe Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru și a format un nou cabinet În alegerile naționale din 1992 Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR PRM și fostul partid comunist PSM a fost format un guvern în noiembrie 1992 sub prim-ministrul Nicolae Văcăroiu Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română CDR l-a învins în 1996 pe președintele Iliescu după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru Ciorbea a rămas în această funcție până în martie 1998 când a fost înlocuit de Radu Vasile și mai târziu de Mugur Isărescu În 2004 alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al statului în fruntea unei coaliții formată din PNL și PD alături de UDMR și PUR iar în funcția de prim-ministru a fost numit Călin Popescu Tăriceanu Din 2004 România este membru NATO iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene Ulterior se formează un guvern de alianță între PSD+PC și PD-L condus de Emil Boc pentru ca din decembrie 2009 în urma votului Parlamentului PD-L UDMR și grupul parlamentar al independenților devenit UNPR să alcătuiască cabinetul Boc 2 Geografie Teritoriul actual al României mai este numit și spațiul carpato-danubiano-pontic deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european conturat după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar Carpaților fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea iar în partea de est de Marea Neagră România este situată în emisfera nordică la intersecția paralelei 45° latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică iar în Europa în partea central sud-estică la distanțe aproximativ egale față de extremitățile continentului european< ref> România se învecinează la nord cu Ucraina granița de sud este formată cu Bulgaria o mare parte fiind frontieră acvatică cu Dunărea în vest cu Ungaria în sud-vest cu Serbia iar în est cu Republica Moldova formată în totalitate de Prut Frontierele României se întind pe 3150 km din care 1876 km au devenit în 2007 granițe ale Uniunii Europene spre Serbia Moldova și Ucraina în timp ce cu Marea Neagră granița formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală 245 km de țărm Suprafața României este de 238 391 km² la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre Relief Relieful României este caracterizat prin patru elemente varietate proporționalitate complementaritate și dispunere simetrică dat fiind numărul mare de forme de relief repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief 35% munți 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii și gruparea reliefului La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate datorită bogatelor resurse de subsol petrol cărbuni sare și condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi În est și sud se extind trei mari podișuri Moldovei Dobrogei și Getic dar și Podișul Mehedinți în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii Câmpia Română îngustată spre est și Câmpia de Vest Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării sub 10 m altitudine cu întinderi de mlaștini lacuri și stuf Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei< ref> România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice fluvii și râuri lacuri ape subterane ape marine Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate în principal de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități< ref> Faună și floră Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii 74 dispărute 39 periclitate 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare Vegetația este distribuită etajat în concordanță cu caracteristicile de sol și climă Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație Astfel pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii iepurele hârciogul popândăul fazanul dropia prepelița crapul carasul știuca șalăul somnul; pentru etajul pădurilor de foioase stejar și fag mistrețul lupul vulpea mreanul ciocănitoarea cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere păstrăvul lostrița râsul cerbul iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi În particular Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări incluzând pelicani lebede gâște sălbatice și păsări flamingo protejate de lege așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț cormoranul mic lopătarul gâsca cu piept roșu și gârlița mare dar și lebăda de iarnă< ref> Climă Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob precum și de poziția sa geografică pe continentul european Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție< ref> Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C în nordul țării la altitudini comparabile valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C Între extremitatea vestică și cea estică a teritoriului național diferența termică se reduce la 1 °C 10 °C în vest 9 °C în est Relieful țării are un rol esențial în delimitarea zonelor și etajelor climatice Munții Carpați formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic și adriatic În concluzie clima României este una de tip temperat-continentală cu patru anotimpuri și este marcată de influențe ale climatelor stepice din est adriatice din sud-vest oceanice din vest și nord-vest păstrându-și totuși identitatea climatului carpato-ponto-danubian Precipitațiile sunt moderate variind de la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea la 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în cea de Vest Odată cu altitudinea precipitațiile cresc depășind pe alocuri 1000 mm pe an Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu înființarea Institutului Meteorologic Central în 1884 și cu apariția lucrărilor elaborate de Ștefan Hepites După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații meteorologice apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice ale spațiului montan litoral urban rural etc Demografie 1899 ||||||< font> 5956690 locuitori 1912 |||||||< font> 7234919 locuitori 1930 ||||||||||||||||||< font> 18057028 locuitori 1941 ||||||||||||||< font> 13535757 locuitori 1948 ||||||||||||||||< font> 15872624 locuitori 1956 |||||||||||||||||< font> 17489450 locuitori 1966 |||||||||||||||||||< font> 19103163 locuitori 1977 ||||||||||||||||||||||< font> 21559910 locuitori 1992 |||||||||||||||||||||||< font> 22810035 locuitori 2002 ||||||||||||||||||||||< font> 21698181 locuitori 2011 ||||||||||||||||||||< font> 20121641 locuitori Conform recensământului din 2002 România are o populație de 21 680 974 de locuitori și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ Principalul grup etnic în România îl formează românii După datele oficiale în România trăiesc 535 250 de romi Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930 De asemenea în 1924 în Regatul României erau 796 056 de evrei Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane Puțin timp după revoluția din decembrie 1989 populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori Însă începând cu 1991 aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României dar și ratei natalității destul de scăzute Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana franceza spaniola portugheza catalana și mai departe cu majoritatea limbilor europene Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane iar germana italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare În trecut limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România însă începând cu 1990 engleza câștigat teren reușind să declaseze franceza de pe primul loc De obicei cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii și persoanele de vârstă medie Limba germană a recuperat mult teren pierdut in perioada comunistă când din motive politice posibilitatea de a învăța această limbă în școli a fost mult îngrădită în favoarea limbii ruse care astăzi mai are foarte puțini cunoscători În orice caz România este din 1990 membru cu drepturi depline a Francofoniei iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații Religie Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României alături de libertatea gândirii și a opiniilor Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic România nu are nicio religie națională respectând principiul de secularitate autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de credincioși Biserica Ortodoxă cu tradiții de aproape două milenii are rădăcini adânci în domeniul cultural și social din România Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe Cea mai mare parte a populației României respectiv 867% s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă conform recensământului din 2002 Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor ramuri ale creștinismului este următoarea romano-catolici 47 % reformați 37 % penticostali 15 % și români uniți 09 % Astfel populația creștină din România reprezintă 993% din totalul populației țării În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari De asemenea la recensământul din 2002 în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică 21 349 de atei sau persoane fără religie și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia Până la Unirea din 1918 cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor până atunci ortodocși la Biserica Romei la sfârșitul secolului al XVII-lea Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana comunitatea de aici numărând 22 294 de adepți De asemenea în România există și alte culte precum ortodocșii pe stil vechi cultul armean și altele asemenea În august 2010 în România existau 18300 de biserici Educație Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației ale diversității culturale pe aspirațiile individuale sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere Încă de la Revoluția română din 1989 sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor învățător pentru majoritatea elevilor În 2004 aproximativ 44 milioane din populație era înscrisă la școală Dintre aceștea 650000 în grădiniță 311 milioane 14% din populație în învățământul primar și secundar și 650000 3% din populație la nivel terțiar universități În același an rata de alfabetizare a adulților români era de 973% al 45-lea la nivel mondial în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar secundar și terțiar a fost de 75% al 52-a din întreaga lume< ref> Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România Acest top aflat la a 3-a ediție cuprinde un clasament general respectiv un clasament pe domenii științifice care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților în reviste științifice recunoscute pe plan internațional În 2011 pe primele trei locuri în clasificarea universităților situau în ordine Universitatea din București Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași Comparativ cu țările UE competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor abilităților este încă redusă În cadrul PISA aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE< ref> Aglomerări urbane București este cel mai mare oraș și totodată capitala României< ref> În România mai există încă cinci orașe care au o populație numeroasă în jur de 300000 de locuitori și care se înscriu în clasamentul celor mai populate orașe din Uniunea Europeană Acestea sunt Iași Cluj-Napoca Timișoara Constanța și Craiova Alte orașe cu o populație ce depășește 200000 de locuitori sunt Galați Brașov și Ploiești De asemenea există încă alte 11 orașe care concentrează un număr mai mare de 100000 de locuitori În prezent o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană structuri informale de colaborare între autoritățile locale Constanța 450000 de locuitori Brașov Iași ambele cu o populație de aproximativ 400000 de oameni și Oradea 260000 de locuitori iar altele sunt în curs de înființare Brăila-Galați 600000 de locuitori Timișoara 400000 de locuitori Cluj-Napoca 400000 de locuitori Craiova 370000 de locuitori Bacău și Ploiești< ref> Politică Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze În anul 2003 a avut loc un plebiscit prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene Președintele este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat În urma amendamentelor din 2003 mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria Parlamentul României este bicameral fiind alcătuit din Senat cu 137 de membri și Camera Deputaților cu 314 de membri Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care funcționează pe baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice Numirea Guvernului se face de Președintele României pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia cu respectarea atribuțiilor legale care le revin De asemenea Guvernul adoptă hotărâri și în condițiile în care este abilitat de Parlament ordonanțe Potrivit principiului separării puterilor în stat sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic În România justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești respectiv curțile de apel tribunalele tribunalele specializate și judecătoriile iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România independentă față de orice altă autoritate publică și care are conform Constituției României rolul de garant al supremației Constituției Constituția introdusă în 1991 poate fi amendată doar printr-un referendum public iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003 De atunci de la acea modificare Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale indiferent de majoritate Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 Relațiile externe După decembrie 1989 România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană Dacă în 1972 România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului în 2004 ea a devenit membră a NATO iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și de asemenea în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice în special în cazul Moldovei Ucrainei și Georgiei România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE Accesat la data de 28022009< ref> Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană În același timp relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE< ref> Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special În prezent România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore afirmarea caracterului special al acestei relații conferit de comunitatea de limbă istorie cultură tradiții realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană În aprilie 2009 relațiile dintre România și Republica Moldova s-au înrăutățit prin introducerea de vize cetățenilor români și expulzarea ambasadorului României la Chișinău Fostul Președinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin a acuzat România de intervenții în politica internă a Republicii Moldova România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție CIJ prin decizia nr 2009 9 din 3 februarie 2009 a 100-a decizie din istoria ei a acordat României 7934% din zona în dispută Astfel României îi revin iar Ucrainei îi revin Organizare administrativ-teritorială Printre obiectivele Uniunii Europene se află promovarea progresului economic și social echilibrat și durabil prin întărirea coeziunii între țările membre Regiunea Unitatea Administrativ Teritorială este privită în accepțiunea Consiliului Europei ca unitate situată imediat sub nivelul statului cu autoritate aleasă a Administrației Publice și mijloace financiare proprii România este împărțită în mai multe unități administrativ-teritoriale denumite județe Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională pe teritoriul României s-au înființat 8 regiuni de dezvoltare ca un rezultat al unui acord liber între consiliile județene și cele locale Conform Constituției teritoriul României este organizat sub aspect administrativ în comune orașe și județe În condițiile legii unele orașe sunt declarate municipii Din punct de vedere istoric exista 3 provincii tradiționale Valahia formată din regiunile Oltenia Muntenia și Dobrogea Moldova și Transilvania formată din regiunile Banat Crișana Maramureș și Ardeal Comuna unitatea elementară de organizare administrativă este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate respectiv cu o medie de cinci sate pe comună Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales Orașele mai importante pot fi declarate municipii România are 263 de orașe dintre care 82 sunt municipii Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local România are 41 de județe plus municipiul-capitală București care are un statut similar cu acela de județ Un județ are în medie o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori București este considerat și el municipiu dar este singurul care nu face parte din niciun județ Nu are consiliu județean dar are un prefect Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local În afară de împărțirea pe județe România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE dar fără a avea capacități administrative Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziunile regionale ale României creeate în 1998 și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale nu au personalitate juridică fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale Regiunile de dezvoltare ale României numite după poziția geografică în țară sunt Nord-Vest Nord-Est Sud-Vest Sud-Est Sud Vest Centru București și Ilfov Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392 când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii județ Astfel județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe desființată de autoritățile comuniste după 1948 Economie Cu un PIB estimat de miliarde de lei și de lei pe cap de locuitor în 2007 Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 29% temperând creșterea pe întregul an la 71% Valoarea PIB în 2008 a fost de 503959 miliarde lei 1368 miliarde euro După căderea regimului comunist țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund declin economic consecințe provocate de o administrare defectuoasă și coruptă și de lipsa unor reale reforme structurale De la începutul mileniului economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă caracterizată de o creștere vizibilă dublată de reducerea șomajului și a inflației În 2006 conform Institutului Național de Statistică PIB-ul a cunoscut o creștere în termeni reali de 79% una dintre cele mai ridicate din Europa și a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988 un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor țări mijlocii și mari din Europa precum Polonia Franța Germania și Spania Datoria externă a României este relativ mică reprezentând 203% din PIB< ref> Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte industria metalurgică de mașini ușoare și de asamblare de mașini minieră de prelucrare a lemnului a materialelor de construcții chimică alimentară și cea de rafinare a petrolului O importanță secundară o au industriile farmaceutică a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice În prezent industria constructoare de mașini este foarte dinamică fiind susținuta în principal de producătorul de autovehicule Dacia Industria românească de IT cunoaște de asemenea o creștere anuală constantă În general România întreține un comerț intens cu țări din Uniunea Europeană în special cu Germania și Italia care sunt unii dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai României După o serie de privatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000 În 2005 România a înlocuit sistemul progresiv de impozitare în care cota maximă era de 40% cu o cotă unică de 16% În 2007 aceasta era cea mai mică cotă din UE Economia este predominant bazată pe servicii care reprezintă 55% din PIB iar industria și agricultura au de asemenea o contribuție importantă de 35% respectiv 10% din PIB În schimb 32% din populația tării este angajată în agricultură și producție una dintre cele mai mari rate din Europa Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetățenii români care lucrează în alte țări ale lumii Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari< ref> Printre problemele economiei în România se numără o populație aproximativ jumătate rurală și nefiscalizată prea mulți asistați sociali prea mulți bani cheltuiți pe medicamente scumpe evaziune fiscală ridicată Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naționale în privința ușurinței de a face afaceri înregistrând astfel o poziție mai bună decât alte țări din regiune precum Ungaria și Cehia Salariul mediu brut în România în luna august 2011 a fost de 2005 lei în scădere cu 22 de lei față de luna iulie 2011 Transport Prin așezarea sa geografică România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale de transport care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia Pe de altă parte rețeaua de transport din România asigură legătura între rețeaua de transport comunitară și rețeaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de Est și Asia Totuși datorită investițiilor reparațiilor și întreținerii insuficiente infrastructura de transport nu satisface nevoile economiei actuale fiind mult în urma Europei de Vest În ultima perioadă se fac eforturi pentru a aduce principalele șosele din România la nivelul rețelei de coridoare europene și din împrumuturi garantate de stat de la instituțiile financiare internaționale Guvernul urmărește finanțarea externă sau parteneriate public-private pentru alte modernizări ale rețelei rutiere și în special ale autostrăzilor În decembrie 2014 România are finalizați 694 km de autostradă În România există următoarele autostrăzi A1 București Pitești Sibiu Șelimbăr Deva Șoimuș Traian Vuia Balinț Timișoara Izvin Arad Pecica Nădlac; A2 București Constanța; A3 București Crețuleasca Ploiești Bărcănești Câmpia Turzii Gilău; A4 centura orașului Constanța Ovidiu Portul Constanța; A6 Balinț Lugoj Alte tronsoane care se află în diferite stadii sunt autostrada A10 autostrada Transilvania care leagă Brașovul de Oradea PCTF Borș București Brașov Nădlac Arad Timișoara Izvin Balinț Traian Vuia Deva Șoimuș București Roșiori de Vede Craiova Craiova Pitești Compania națională de transport feroviar este Căile Ferate Române În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22 247 km de căi ferate din care aproximativ 8585 km electrificate și 2617 km linii duble majoritatea la ecartament normal 1435 mm În perioada 1990 2002 numărul de pasageri transportați pe calea ferată pe rute interne și internaționale a înregistrat o scădere continuă mai accentuată între 1990 și 1994 și mai lentă după 1994 Începând cu anul 2005 a fost liberalizat transportul feroviar de călători mai multe linii secundare fiind concesionate operatorilor privați Rețeaua de aeroporturi destinate traficului aerian public este formată din 17 aeroporturi civile toate fiind deschise traficului internațional 12 dintre ele sunt deschise permanent iar restul la cerere Din cele 17 aeroporturi 4 funcționează sub autoritatea MTCT 12 sub autoritatea consiliilor județene și un aeroport a fost privatizat Ca o observație generală flota aeriană din România se află într-un amplu proces de modernizare Flota de aeronave destinate traficului comercial s-a redus de la 55 de aeronave în anul 1991 la 34 de aeronave în anul 2004 prin scoaterea din exploatare a aeronavelor vechi După ce Traian Vuia Aurel Vlaicu și Henri Coandă au contribuit prin rezultate de pionierat la dezvoltarea aviației în 1920 a luat ființă CFRNA devenită ulterior CIDNA care oferea servicii de transport aerian de pasageri mărfuri și poștă fiind prima companie aeriană din lume care a efectuat zboruri transcontinentale În anii următori au fost inființate companiile LARES SARTA TARS La 18 septembrie 1954 s-a înființat compania TAROM care mai funcționează și astăzi La câțiva ani după lansare TAROM opera deja zboruri către aproape toate țările europene iar din 1966 efectuează zboruri peste Atlantic Începând cu anul 1974 a realizat zboruri către Sydney via Calcutta și a introdus curse regulate spre New York și Beijing Pe piața autohtonă sunt prezente cele mai mari companii aeriene europene clasice Lufthansa și Air France și low-cost Easyjet și Ryanair În 2004 s-a înființat Blue Air prima companie românească de transporturi aeriene cu tarif redus Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus sub un procent dar având potențial de creștere mare datorită râurilor navigabile dar și a fluviului Dunărea În 2006 în România existau 1731 km de ape navigabile România are 2251 de nave fluviale de categoria I care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaționale și circa 587 care pot naviga doar pe partea românească a Dunării și pe râurile interioare Cele mai multe nave înmatriculate sunt cele de agrement circa 13246 turismul de agrement pe Dunăre și cel în apele maritime ale României dezvoltându-se în ultimii ani Important pentru România este Canalul Dunăre-Marea Neagră ce leagă portul Cernavodă cu portul maritim Constanța scurtând cu aproximativ 400 de km ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală Principalele mijloace de transport în comun sunt autobuzele troleibuzele tramvaiele și microbuzele în general operate de regii autonome administrate de autoritățile locale de exemplu Regia Autonomă de Transport București Singurul oraș care dispune de un sistem de metrou este București Metroul din București a fost deschis în 1979 fiind astăzi cel mai folosit mijloc de transport din București cu peste 650000 de pasageri zilnic Turism Traversată de apele Dunării România are un relief variat incluzând împăduriții Munți Carpați coasta Mării Negre și Delta Dunării cea mai bine păstrată deltă europeană Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate având de asemenea o contribuție importantă la economia țării În 2006 turismul intern și internațional a asigurat 48% din PIB și aproximativ o jumătate de milion de locuri de muncă 58% din totalul locurilor de muncă După estimările '' România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016 În ultimii ani România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni mai mult de 60% dintre turiștii străini provin din țările membre UE rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria Grecia Italia sau Spania Stațiuni precum Mangalia Saturn Venus Neptun Olimp și Mamaia numite uneori și Riviera Română sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară Pentru atmosfera lor medievală sau pentru castelele aflate în apropiere numeroase orașe transilvănene precum Sibiu Brașov Sighișoara Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit importante puncte de atracție pentru turiști De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor România oferă și atracții turistice naturale precum Delta Dunării Porțile de Fier Peștera Scărișoara și alte peșteri din Munții Apuseni Prin funcțiile sale complexe prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică arhitectonică și de altă natură Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale începând de la Curtea Veche rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș cel care a fost fondatorul orașului și totodată sursa de inspirație pentru personajul Dracula la biserici ortodoxe la vile în stil Second Empire la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului o clădire colosală cu șase mii de încăperi a doua ca mărime în lume după Pentagon Printre cele mai importante obiectivele turistice ale municipiului București se numără Ateneul Român Arcul de Triumf Palatul Băncii Naționale Teatrul Național Universitatea București Parcul Cișmigiu Grădina Botanică Parcul Herăstrău Muzeul Satului Muzeul Național de Artă al României Muzeul Național de Istorie al României Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa Biserica Stavropoleos Hanul lui Manuc De asemenea aici se organizează în fiecare an Târgul de Turism al României Bucovina este situată în partea de nord a României în nord-vestul Moldovei Regiune montană pitorească cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică datorată în primul rând mănăstirilor Cele cinci mănăstiri cu pictură exterioară intrate în patrimoniul turistic mondial își păstrează caracteristicile după mai bine de 450 de ani FileSalina Turda sala principalajpg|Salina Turda FișierCastelul Peleșjpg|Castelul Peleș FileIron Gates 02 2478552430jpg|Porțile de Fier FișierRomania putna fotografie aerianajpg|Mănăstirea Putna FișierCabana Caraiman de la stalpjpg|Cabana Caraiman FișierCazinoul din Constantacu Marea Neagra inghetata dupa unul dintre viscoleJPG|Cazinoul din Constanța < gallery> Cultură România are o cultură unică datorită așezării sale geografice și a evoluției istorice distincte Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni Europa Centrală Europa de Est și Europa de Sud-Est dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice și romane cu multe alte influențe Cultura de tip folcloric din spațiul românesc funcționează în cea mai mare parte ca sinteză a elementelor împrumutate de la alte populații originalitatea ei constând în modul de îmbinare și selectarea acestora În antichitate și în evul mediu cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean și care s-au format în vecinătatea ei — Bulgaria Serbia Ucraina Polonia și Rusia — din partea grecilor din Imperiul Bizantin și mai apoi sub protecție turcă din Fanar din partea Imperiului Otoman de la maghiari precum și de la germanii care trăiesc în Transilvania Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat în aproximativ ultimii 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei în special cea franceză și cea germană În plus sub influența tradiției bizantine și slavone românii sunt de asemenea singurul popor majoritar creștin ortodox dintre popoarele latine Umanismul a apărut în Moldova în secolul al XVII-lea venit în general pe filieră poloneză Cel mai important reprezentant al său Miron Costin a scris o cronică a istoriei Moldovei Alți umaniști au fost Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu Unirea Principatelor Române din 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești Pe baza unor înalte școli deja existente au fost întemeiate universități la Iași și la București iar numărul de instituții culturale și științifice a crescut semnificativ Acesta a tipărit revista Convorbiri literare unde au publicat printre alții Mihai Eminescu poetul național al României Ion Creangă Vasile Alecsandri și Ion Luca Caragiale cel mai important dramaturg român În aceeași perioadă Nicolae Grigorescu a fost unul dintre fondatorii picturii române moderne Prima jumătate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română aceasta atingând nivelul său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene Cel mai de seamă artist plastic care a ocupat un loc deosebit și în istoria artei mondiale a fost sculptorul Constantin Brâncuși o figură centrală a mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare Începutul secolului al XX-lea a fost de asemenea o perioadă importantă pentru proza românească în care au activat personalități precum romancierii Liviu Rebreanu Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu În dramaturgie un talent aparte a fost Mihail Sebastian iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actrița cea mai reprezentativă pentru această perioadă Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt George Bacovia Tudor Arghezi și Ion Barbu De asemenea Tristan Tzara unul dintre fondatorii mișcării dadaiste era originar din România De asemenea în timpul acestei epoci s-au ivit și în filozofia română figuri ca Lucian Blaga Dimitrie Gusti Tudor Vianu și Vasile Conta În domeniul istoriei perioada a fost dominată de marele erudit Nicolae Iorga După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a introdus o cenzură aspră și a folosit cultura ca pe un mijloc de control și subordonare a poporului Libertatea de exprimare a fost constant restricționată pe diverse căi În această perioadă personalități dintre cele mai reprezentative au fost scriitorii Marin Preda Nicolae Breban poeții Nichita Stănescu Marin Sorescu precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion O altă consecință a atitudinii comuniste față de elite în general a fost apariția pentru prima dată in istoria României a unei diaspore adevărate incluzând mari personalități ale vieții științifice și culturale George Emil Palade laureat al Premiului Nobel în Biologie; Mircea Eliade renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu dramaturg al absurdului și Emil Cioran Alți membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea renumiți dirijori Muzică Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate Începând cu Evul Mediu situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină slavă și mai târziu turcească Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice cât și a muzicii erudite muzică religioasă – gregoriană în apus și bizantină în răsărit – și muzică cultă laică Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor Se face referire la moștenirea muzicală a român