Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVI-lea Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Decenii Anii 1570 Anii 1580 Anii 1590 Anii 1600 Anii 1610 Anii 1620 Anii 1630 Anii 1640 Anii 1650 Anii 1660 Anii 1670 Ani 1620 1621 1622 1623 1624 1625 1626 1627 1628 1629 1630 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte științe literatură și filozofie Nașteri 10 iunie János Apáczai Csere scriitor filozof cartezian maghiar din Transilvania d31 decembrie 1659 Decese Suverani conducători Europa Anglia Iacob I rege din dinastia Stuart 1603-1625; totodată rege al Scoției 1567-1625 și Carol I rege din dinastia Stuart 1625-1649 Austria Graz Ferdinand al II-lea duce din dinastia de Habsburg ramura de Styria 1590 1619-1637; ulterior rege al Ungariei 1618 1619-1637; ulterior arhiduce de Austria-Viena 1619-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637 Austria Innsbruck Leopold al V-lea arhiduce din dinastia de Habsburg ramura de Tirol 1619-1632 Austria Viena Ferdinand al II-lea arhiduce din dinastia de Habsburg ramura de Styria 1619-1637; anterior duce de Austria-Graz 1590-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637 Bavaria Maximilian I duce din dinastia de Wittelsbach 1597-1651; principe elector din 1623 Brandenburg Georg Wilhelm principe elector din dinastia de Hohenzollern 1619-1640; totodată duce de Prusia 1619-1640 Cehia Ferdinand al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1619 1620-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; totodată rege al Germaniei 1619-1637; totodată împărat occidental 1619-1637 Crimeea Muhammad Ghirai al III-lea ibn Saadet ibn Muhammad Ghirai II han din dinastia Ghiraizilor 1619 1623-1628 Danemarca Christian al IV-lea rege din dinastia Oldenburg 1588-1648 Florența Ferdinand al II-lea mare duce din familia Medici 1621-1670 Franța Ludovic al XIII-lea cel Drept rege din dinastia de Bourbon 1610-1643 Genova Federico De Franchi doge 1623-1625 și Giacomo Lomellino doge 1625-1627 Germania Ferdinand al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1619-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; totodată rege al Cehiei 1619 1620-1637; totodată împărat occidental 1619-1637 Gruzia Simon al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1619-1629 Gruzia statul Imeretia Gheorghe al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1604-1639 Gruzia statul Kakhetia Teimuraz I rege din dinastia Bagratizilor 1605-1614 1615-1616 1623-1633 1636-1648; ulterior rege al Gruziei 1629-1632 Imperiul occidental Ferdinand al II-lea împărat din dinastia de Habsburg 1619-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; totodată rege al Ungariei 1618 1619-1637; totodată rege al Cehiei 1619 1620-1637; totodată rege al Germaniei 1619-1637 Imperiul otoman Murad al IV-lea sultan din dinastia Osmană 1623-1640 Lorena Superioară Carol al IV-lea al III-lea duce din dinastia de Lorena-Vaudemont 1624-1675; duce titular din 1633 Mantova Ferdinando duce din casa Gonzaga 1612-1626 Modena Cesare duce din casa d'Este 1597-1628; totodată duce de Ferrara 1597-1598 Moldova Radu Mihnea domnitor 1616-1619 1623-1626; anterior domnitor în Valahia 1601-1602 1611 1611-1616 1620-1623 Monaco Onorato al II-lea senior din casa Grimaldi 1604-1662; principe din 1619 Olanda Mauriciu stathouder din dinastia de Orania 1585-1625 și Friedrich Heinrich stathouder din dinastia de Orania 1625-1647 Parma și Piacenza Odoardo I duce din casa Farnese 1622-1646 Polonia Sigismund al III-lea rege din dinastia Vasa 1587-1632; ulterior rege al Suediei 1592-1599 Prusia Georg Wilhelm duce din dinastia de Hohenzollern 1619-1640; totodată principe elector de Brandenburg 1619-1640 Rusia Mihail al III-lea Fedorovici țar din dinastia Romanov 1613-1645 Savoia Carlo Emmanuele I cel Mare duce 1580-1630 Saxonia Johann Georg I principe elector din dinastia de Wettin 1611-1656 Scoția Iacob al VI-lea rege din dinastia Stuart 1567-1625; ulterior rege al Angliei 1603-1625 Spania Filip al IV-lea rege din dinastia de Habsburg 1621-1665 Statul papal Urban al VIII-lea papă 1623-1644 Suedia Gustav al II-lea Adolf rege din dinastia Wasa 1611-1632 Transilvania Gabriel Bethlen principe 1613-1629 Ungaria Ferdinand al II-lea rege din dinastia de Habsburg 1618 1619-1637; totodată arhiduce de Austria 1590 1619-1637; ulterior rege al Cehiei 1619 1620-1637; ulterior rege al Germaniei 1619-1637; ulterior împărat occidental 1619-1637 Valahia Alexandru Coconul domnitor 1623-1627; ulterior domnitor în Moldova 1629-1630 Veneția Giovanni Corner I doge 1625-1629 Africa Așanti Kobia Amamfi așantehene cca 1600-cca 1630 Bagirmi Umar mbang 1608-1625 și Dalai mbang 1625-1635 Benin Ohuan sau Odogbo obba cca 1608-cca 1640 Buganda Kateregga kabaka 1614-1644 Congo Garcia I Afonso mani kongo 1624-1626 Dahomey Doghagri-Genu Du-Aklin rege cca 1600-1620 1625 și Dakodonu rege cca 1625-1645 1650 Ethiopia Susneus Malak Sagad al III-lea împărat 1607-1632 Imerina Andrianjaka rege cca 1610-cca 1630 Imperiul otoman Murad al IV-lea sultan din dinastia Osmană 1623-1640 Kanem-Bornu Muhammad al VI-lea Bukalmarami sultan cca 1617-cca 1632 Lunda Cibinda Ilunga mwato-yamvo cca 1600-cca 1630 Munhumutapa Nyambu Kapararidze rege din dinastia Munhumutapa 1623-1629 Oyo Obalokun rege cca 1614-? ? Rwanda Ruganzu al II-lea Ndoori rege cca 1624-cca 1648 Sennar Rubat ibn Badi sultan cca 1616-cca 1645 Songhay Dendi Daud al II-lea rege 1618-1640 Asia Orientul Apropiat Iran Abbas I cel Mare șah din dinastia Safavidă 1588-1629 Imperiul otoman Murad al IV-lea sultan din dinastia Osmană 1623-1640 Yemen statul Sanaa al-Muayyad Mhammad imam 1620-1644 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Iskandar Muda sultan 1607-1636 Birmania statul Arakan Thirithudamma Salim Șah rege din dinastia de Mrohaung 1622-1638 Birmania statul Toungoo Anaukpetlun rege 1605-1628 Cambodgea Samdech Preah Chey Chettha al II-lea Thireach Reamea Thippadey Barommopit Jayajettha rege 1618 1620-1622 1628 China Xizong Zhu Youjiao împărat din dinastia Ming 1621-1627 Coreea statul Choson Injo Yi Chong rege din dinastia Yi 1624-1649 India statul Moghulilor Nur ad-Din Jahangir împărat 1605-1627 India statul Vijayanagar Ramadevaraya rege din dinastia Aravidu 1617-1630 Japonia Go-Mizunoo împărat 1611-1629 și Iemitsu principe imperial din familia Tokugaua 1623-1651 Laos statul Lan Xang Photisan Phothisarat rege 1623-1627 Maldive Imad ad-Din Muhammad I sultan 1620-1648 Mataram Chakra-kusuma And ar-Rahman Raden Mas Rangsang Prabu Pandita Sultan Agung sultan 1613-1645 Mongolii Ligdan Baatur Kutughtu hagan han 1604-1634 Nepal Benepa Trailokyamalla rege din dinastia Malla cca 1572-cca 1627 Nepal Kathmandu Lakșmi Narasimhamalla rege din dinastia Malla cca 1595-1639 Nepal Lalitpur Siddhi Marasimhamalla rege din dinastia Malla cca 1620-1657 Nepal statul Gurkha Șri Rama Șah rajah 1609-1636 Sri Lanka statul Kandy Senarat rege 1604-1635 Thailanda statul Ayutthaya Songtam rege 1610-1628 Tibet rJe bLo-bzang nGag-dbang Tu-btsan Jigs-med rgya-mtsho Pyong-rgyas dalai lama 1617-1682 Tibet Panchen bLo-bzang Ch'os-kyi rgyal mtshan Chokyi Gyaltsen panchen lama 1569-1662 Vietnam statul Dai Viet Le Than-tong Uyen hoang-de rege din dinastia Le târzie 1619-1643 1649-1662 Vietnam Hanoi Mac Kinh Khoan rege din dinastia Mac 1623-1638 Vietnam Hue Nguyen Phuc Nguyen rege din dinastia Nguyen 1613-1635 Vietnam Taydo Trinh Trang rege din dinastia Trinh 1623-1657 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Ani 1780 1781 1782 1783 1784 1785 1786 1787 1788 1789 1790 __FARACUPRINS__ Evenimente 28 februarie Horea și Cloșca sunt trași pe roată în fața publicului la Alba Iulia Crișan se spânzură în închisoarea de la Alba Iulia august împăratul vienez este obligat să acorde dreptul de liberă strămutare pentru iobagii din Transilvania Razboiul de tesut Edmund Cartwright Arte știință literatură și filozofie Nașteri 4 ianuarie Jacob Grimm lingvist folclorist și scriitor german d 1863 7 martie Alessandro Manzoni scriitor italian d 1873 24 septembrie Christian Flechtenmacher jurist român d 1843 Decese Suverani conducători Europa Anglia George al III-lea rege din dinastia de Hanovra 1760-1820 Austria Iosif al II-lea arhiduce din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Bavaria Carol Teodor principe elector din dinastia de Wittelsbach ramura de Palatinat 1777-1799 Cehia Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Ungariei 1780-1790 Danemarca Christian al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1766-1808 Florența Leopold I mare duce din dinastia Habsburg-Lorena 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1790-1792; ulterior rege al Cehiei 1790-1792; ulterior rege al Ungariei 1790-1792; ulterior rege al Germaniei 1790-1792; ulterior împărat occidental 1790-1792 Franța Ludovic al XVI-lea rege din dinastia de Bourbon 1774-1792 Genova Giovanni Battista Airoli doge 1783-1785 și Gian Carlo Pallavicino doge 1785-1787 Germania Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Gruzia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1762-1798; anterior rege în Kakhetia 1744-1762 Gruzia statul Imeretia David rege din dinastia Bagratizilor 1784-1789 Imperiul occidental Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1765-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; ulterior arhiduce de Austria 1780-1790; ulterior rege al Cehiei 1780-1790; ulterior rege al Ungariei 1780-1790 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Liechtenstein Alois I principe 1781-1805 Modena Ercole al III-lea Rinaldo duce din casa d'Este 1780-1796 Moldova Alexandru Mavrocordat Deli-Bey domnitor 1782-1785 și Alexandru Mavrocordat Firaris domnitor 1785-1786 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Muntenegru Petru I vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1782-1830 Olanda Wilhelm al V-lea stathouder ereditar din dinastia de Orania 1751-1795 Parma și Piacenza Ferdinand duce din dinastia de Bourbon ramura spaniolă 1765-1802 Polonia Stanislaw August Poniatowski rege 1764-1795 Portugalia Maria I regină din dinastia de Braganca 1777-1816 și Pedro al III-lea rege 1777-1786 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 Rusia Ekaterina a II-a Alekssevna cea Mare împărăteasă din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1762-1796 Sardinia Vittorio Amedeo al III-lea rege din casa de Savoia 1773-1796 Saxonia Frederic August al III-lea cel Drept principe elector din dinastia de Wettin 1763-1827; rege din 1806; ulterior arhiduce de Varșovia 1807-1812 1815 Sicilia Ferdinand al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1825 Spania Carol al III-lea rege din dinastia de Bourbon 1759-1788; anterior duce de Parma și Piacenza 1731-1736; anterior rege al Siciliei 1734-1759 Statul papal Pius al VI-lea papă 1775-1799 Suedia Gustav al III-lea rege din dinastia Holstein-Gottorp 1771-1792 Transilvania Samuel Brukenthal guvernator 1774-1787 Ungaria Iosif al II-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1780-1790; totodată rege al Germaniei 1765-1790; totodată împărat occidental 1765-1790; totodată arhiduce de Austria 1780-1790; totodată rege al Cehiei 1780-1790 Valahia Mihai Șuțu domnitor 1783-1786 1791-1793 1801-1802; ulterior domnitor în Moldova 1792-1795 Veneția Paolo Renier doge 1779-1789 Africa Așanti Osei Kwame așantehene 1777-cca 1801 Bagirmi Hadji Muhammad al-Amin mbang 1751-1785 și Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga I mbang 1785-1806 Benin Akengbuda obba cca 1750-cca 1804 Buganda Junju și Semakokiro kabaka 1764-1794 Bunyoro Olimi al IV-lea Kasoma mukama cca 1780-cca 1785 și Kyebambe al III-lea Nyamutukura mukama cca 1785-cca 1835 Burundi Mutaga al III-lea Sebidingwa mwami din a treia dinastie cca 1768-cca 1801 Dahomey Kpengla Adunzu Gnansunu rege 1774-1789 Darfur Muhammad Tairab ibn Ahmad Bakr sultan cca 1756 1757-1787 Ethiopia Iyasu al III-lea Ba'ala Segab împărat 1784-1788 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kanem-Bornu Ali al IV-lea sultan cca 1753-cca 1793 Lunda Yaav yaMbany mwato-yamvo cca 1760-cca 1810 Maroc Sidi Mohammed III ibn Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1757-1790 Munhumutapa Changara rege din dinastia Munhumutapa 1759-1785 și Nyambandu al II-lea rege din dinastia Munhumutapa 1785-1790 Oyo Abiodun rege cca 1770-cca 1789 Rwanda Cyilima al II-lea Rujugira rege cca 1768-cca 1792 Swaziland Ndungunya Zikodze rege din clanul Ngwane cca 1780-cca 1810 Tunisia Hammuda ibn Ali bey din dinastia Husseinizilor 1782-1814 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Timur Șah suveran din dinastia Durrani 1772-1793 Arabia Abd al-Aziz ibn Muhammad emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1765-1803 Bahrain Ahmad I al-Fatih ibn al-Khalifah emir din dinastia al-Khalifah 1783-1796 Iran Agha Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1779-1797 Iran Horasan Șahruh șah din dinastia Afșarizilor 1748-1796 Iran Isfahan Ali Murad șah din dinastia Zand 1779-1785 și Jafar șah din dinastia Zand 1785-1789 Iran Safavizii Hussain al II-lea șah din dinastia Safavidă 1753-1786 Imperiul otoman Abdul-Hamid I sultan din dinastia Osmană 1774-1789 Kuwait Abdullah I ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1762-1812 Oman Said ibn Ahmad imam din dinastia Bu Said 1783-cca 1786 Yemen statul Sanaa al-Mansur Ali imam 1775-1809 1835-1836 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Muhammad Șah sau Tuanku Muhammad sultan 1781-1795 Birmania statul Arakan Thamada rege din dinastia de Mrohaung 1782-1785 Birmania statul Toungoo Bodawpaya rege din dinastia Alaungpaya 1781-1819 Brunei Muhammad Taj ad-Din sultan 1780-1792 1793-1806 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Chongjo Yi Sun rege din dinastia Yi 1777-1800 India Warren Hastings guvernator general 1774-1785; anterior guvernator de Bengal 1772-1774 și John Macpherson guvernator general 1785-1786 India statul Moghulilor Jalal ad-din Ali Jauhar Șah Alam al II-lea împărat 1760-1788 1788-1806 Japonia Kokaku împărat 1780-1816 și Ieharu principe imperial din familia Tokugaua 1760-1786 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Nanta-Sen Chao Nan rege 1782-1792 Laosul superior Sulinga-Vongsa rege 1769 1781-1787 1791 Maldive Nur ad-Din Hadji Hassan sultan 1778-1798 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono I sultan 1755-1792 Mataram Surakarta Pakubowono al II-lea Prabu Swarga sultan 1755-1788; anterior sultan în Mataram 1749-1755 Nepal statul Gurkha Rana Bahadur Șah Nirjunanda Svami rege 1778-1799 Sri Lanka statul Kandy Rajadhi Rajasinha rege 1782-1798 Thailanda statul Ayutthaya Pra Putthayodfa Chulaloke Rama I rege din dinastia Chakri 1782-1809 Tibet bLo-bzang Jam-dpal rgya-mtsho dalai lama 1759-1805 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 Vietnam Tay-son Nguyen Van-Nhac conducător 1778-1793 Vietnam Hue Nguyen Phuc Anh rege din dinastia Nguyen 1778-1802; ulterior împărat în statul Vietnam 1802-1820 Vietnam Taydo Trinh Khai rege din dinastia Trinh 1782-1786 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Ani 1840 1841 1842 1843 1844 1845 1846 1847 1848 1849 1850 __FARACUPRINS__ Anul 1845 MDCCCXLV a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 3 februarie Karl Marx este somat să părăsească Parisul din cauza activităților sale revoluționare Se refugiază la Bruxelles unde organizează și dirijează o rețea de grupuri revoluționare împrăștiate în toată Europa și cunoscute sub numele de Comitete de comuniști de corespondență 28 februarie Congresul Statelor Unite aprobă anexarea Texasului 3 martie Florida este admis ca cel de-al 27-lea stat SUA 4 martie James K Polk îi succede lui John Tyler ca președinte al Statelor Unite 18 mai Infantele Carlos Conte de Molina renunță la drepturile sale asupra tronului Spaniei în favoarea fiului său cel mare Carlos 10 octombrie Se fondează Academia Navală a SUA 10 noiembrie Sora mai mare a Contelui de Chambord pretendentului legitimist la tronul Franței Luisa Maria Tereza de Bourbon-Artois se căsătorește cu Ferdinando de Bourbon-Parma viitorul Duce de Parma 10 decembrie A fost patentată prima anvelopă pneumatică creată de inginerul britanic Robert Thompson Nedatate Declanșată de apariția manei de cartof în Irlanda începe Marea Foamete Populația Irlandei a culminat cu 83 milioane de locuitori Ca urmare a foametei și a emigrării scade la 69 milioane în 1850 și 6 milioane în 1855 Dimitrie Bolintineanu pleacă la studii la Paris având o bursă oferită de "Societatea literară" Eftimie Murgu este arestat pentru a doua oară în urma denunțului preotului Ioan Blidariu din Găvojdia că ar agita spiritele românești împotriva ungurilor și integrității statului Este trimis sub escortă la închisoarea Neugebaude din Buda Va fi condamnat la 4 ani de închisoare însă va fi eliberat în aprilie 1848 Arte științe literatură și filozofie "Corbul" The Raven de Edgar Allan Poe este publicat pentru prima dată în "New York Evening Mirror" Soeren Kierkegaard scrie Etape pe drumul vieții Richard Wagner scrie opera sa Tannhauser Robert Schumann scrie Concert pentru pian în la minor Are loc premiera Concertului pentru vioară a lui Felix Mendelssohn Bartholdy Concertul a fost foarte bine primit încă de la început și a devenit unul dintre cele mai bune concerte pentru vioară din istorie Friedrich Engels și Karl Marx publică lucrarea Sfânta familie Apare nuvela Carmen de Prosper Mérimée care va deveni foarte populară după ce va fi adaptată sub formă de libret în 1875 pentru opera Carmen de Georges Bizet Alexandre Dumas publică "După douăzeci de ani" "Regina Margot" și "Contele de Monte-Cristo" Nicolae Bălcescu și August Treboniu Laurian publică prima revistă de istorie românească numită „Magazin istoric pentru Dacia Eugène Delacroix pictează Sultanul Marocului Efectul Doppler a fost testat pentru undele sonore de catre olandezul Buys Ballot Nașteri 7 ianuarie Regele Ludwig al III-lea al Bavariei d 1921 17 februarie Infanta Antónia a Portugaliei fiica reginei Maria a II-a a Portugaliei și mama regelui Ferdinand al României d 1913 3 martie Georg Cantor matematician german d 1918 10 martie Țarul Alexandru III al Rusiei d 1894 15 martie Prințesa Sofia de Saxonia d 1867 16 martie George C Cantacuzino-Râfoveanu ministru de finanțe al României d 1898 25 martie Ettore Ferrari sculptor italian d 1929 27 martie Wilhelm Röntgen fizician german laureat al primului Premiu Nobel pentru Fizică d 1923 1 aprilie Prințesa Eugenia Maximilianovna de Leuchtenberg d 1925 24 aprilie Carl Spitteler poet nuvelist romancier dramaturg critic și eseist elvețian laureat Nobel d 1924 12 mai Henri Brocard matematician francez d 1922 12 mai Gabriel Fauré compozitor francez d 1924 30 mai Amadeo al Spaniei rege al Spaniei d 1890 15 iulie Arhiducesa Maria Theresa de Austria d 1927 18 iulie Tristan Corbière poet francez d 1875 8 august Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary d 1907 10 august Abai Kunanbaev scriitor și poet iluminist kazah d 1904 16 august Gabriel Lippmann fizician francez laureat al Premiului Nobel d 1921 22 august Wilhelm Prinț de Wied d 1907 25 august Ludovic al II-lea al Bavariei d 1866 9 septembrie Ignác Acsády Ignác Adler scriitor publicist și istoric maghiar de origine evreiască d 1906 21 septembrie Ernest Augustus Prinț de Hanovra prinț Moștenitor de Hanovra d 1923 11 noiembrie Vasile Stroiescu cărturar de frunte om politic român basarabean filantrop d 1926 15 noiembrie Vasile Conta filozof scriitor ministru român d 1882 17 noiembrie Prințesa Marie de Hohenzollern-Sigmaringen sora regelui Carol I al României d 1912 24 decembrie George I al Greciei d 1913 Decese 28 ianuarie Marea Ducesă Elisabeta Mihailovna a Rusiei n 1826 17 martie Pierre François Marie Auguste Dejean entomolog francez n 1780 7 aprilie Julie Clary regină a Spaniei n 1771 3 mai Thomas Hood poet și umorist englez de origine scoțiană n 1799 11 mai Carl Filtsch pianist și compozitor sas n 1830 12 mai August Wilhelm Schlegel poet istoric critic și teoretician literar german n 1767 26 mai Jónas Hallgrímsson scriitor și naturalist islandez n 1807 17 iulie Charles Grey politician britanic prim ministru al Marii Britanii n 1764 21 august Vincent-Marie Viénot de Vaublanc conte de Vaublanc om politic scriitor francez n 1756 18 octombrie Dominique conte de Cassini astronom francez n 1748 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Ferdinand I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 Bavaria Ludovic I Karl Ludovic August rege din dinastia de Wittelsbach 1825-1848 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Ungariei 1835-1848 Danemarca Christian al VIII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1839-1848 Franța Ludovic-Filip rege din dinastia de Bourbon-Orleans 1830-1848 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al II-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată rege al Olandei 1840-1849 Modena Francesco al IV-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1814-1846 Moldova Mihail Sturdza domnitor 1834-1849 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Petru al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1830-1851 Olanda Wilhelm al II-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1840-1849; totodată mare duce de Luxemburg 1840-1849 Parma Maria Luisa ducesă din dinastia de Habsburg 1814 1816-1847 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Carlo Alberto Magnanimul rege din casa de Savoia ramura Carignan 1831-1849 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Grigore al XVI-lea papă 1831-1846 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Iosif Teleki de Szek guvernator 1842-1848 Ungaria Ferdinand al V-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1835-1848; totodată împărat al Austriei 1835-1848; totodată rege al Cehiei 1835-1848 Valahia Gheorghe Bibescu domnitor 1842 1843-1848 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Usman Burkomanda al III-lea mbang 1807-1846 Barotse Sebitwane litunga cca 1840-1851 Benin Ogbebo obba cca 1816-? ? și Osemwende obba ?-ca 1850 ? Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Nyabongo al II-lea Mugenyi mukama cca 1835-cca 1848 Burundi Ntare al IV-lea Rugamba mwami din a patra dinastie 1810 1825-1852 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Muhammad Ali Pașa conducător din dinastia Muhammad Ali 1805-1848 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Ibrahim al IV-lea sultan din dinastia Saifawa 1817-1846 și Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Lunda Naweej al II-lea mwato-yamvo cca 1810-1852 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Mohammad șah din dinastia Kajarilor 1834-1848 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mutawakkil Muhammad imam 1844-1849 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Tharrawaddy rege din dinastia Alaungpaya 1837-1846 Brunei Umar Ali Saif ad-Din al II-lea Jamal al-Alam sultan 1822-1852 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 și Neac Ang Mey regină 1834-1840 1844-1845 China Xuanzong Minning împărat din dinastia manciuriană Qing 1821-1850 Coreea statul Choson Honjong Yi Whan rege din dinastia Yi 1835-1849 India Henry Hardinge guvernator general 1844-1847 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Ninko împărat 1817-1846 și Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 Laos statul Champassak Chao Nak rege 1841-1850 Laosul superior Sukha-Som rege 1836 1839-1850 1851 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Rajendra Bikram Șah rege 1816-1847 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Nangklao Choayuhua Rama al III-lea rege din dinastia Chakri 1824-1851 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Tibet Panchen bsTan-jai Nyi-ma Tempe Nyima panchen lama 1781-1852 Vietnam Thieu Tri Nguyen Hien-To împărat din dinastia Nguyen 1841-1847 America Argentina Juan Manuel de Rosas dictator 1835-1852 Bolivia Jose Ballivian președinte 1841-1847 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Bulnes președinte 1841-1851 Columbia Pedro Alcantara Herran președinte 1841-1845 și Tomas Cipriano de Mosquera y Arboleda președinte 1845-1849 1862-1864 1866-1867 Costa Rica Rafael Moya Murillo președinte 1844-1845 și Jose Rafael de Gallegos președinte 1845-1846 Republica Dominicană Pedro Santana dictator 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Ecuador Juan Jose Flores președinte 1830-1835 1839-1845 și Vicente Ramon Roca Rodriguez președinte 1845-1849 El Salvador Joaquin Eufrasio Guzman președinte 1844 1844-1845 1845-1846 și Fermin Palacios președinte 1844 1845 1846 1846 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Philippe Guerrier președinte 1844-1845 și Jean Louis Pierrot președinte 1845-1846 Honduras Coronado Chavez președinte 1845-1847 Mexic Jose Joaquin de Herrera președinte 1844 1844-1845 1848-1851 Nicaragua Manuel Perez președinte 1843-1845 Blas Antonio Saenz președinte 1845 și Jose Leon Sandoval președinte 1845-1847 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Manuel Menendez y Gorozabel președinte 1841-1842 1844-1845 și Ramon Castilla y Marquesado președinte 1845-1851 1855-1862 Statele Unite ale Americii John Tyler președinte 1841-1845 și James Knox Polk președinte 1845-1849 Uruguay Joaquin Suarez del Rondelo președinte 1828 1830 1843-1852 Venezuela Carlos Valentin Soublette președinte 1837-1839 1843-1847 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă Robert FitzRoy guvernator 1843-1845 și George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Ani 1870 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 __FARACUPRINS__ 1875 MDCCCLXXV a fost un an al calendarului gregorian care a început într-o vineri Evenimente 1 ianuarie Se înființează Societatea Studenților în Medicină din București 2 februarie Regele Alfonso al XII-lea al Spaniei a trimis la București un ambasador pentru a notifica domnitorului Carol urcarea sa pe tron 10 august Se pune piatra de temelie pentru construcția Castelului Peleș 24 mai A fost constituit Partidul Național Liberal printre membrii fondatori fiind Ion C Brătianu M Kogălniceanu MC Epureanu Nedatate Ion Creangă îl întâlnește pe Mihai Eminescu; începe o amiciție rămasă celebră în istoria literaturii române Se înființează Societatea Română de Geografie Arte știință literatură și filozofie Apar Soacra cu trei nurori Punguța cu doi bani Capra cu trei iezi de Ion Creangă Premiera la Paris a operei Carmen de Georges Bizet Nașteri 25 ianuarie Kukșa al Odessei sfânt ortodox din Imperiul Rus d 1964 17 februarie Prințesa Louise a Danemarcei d 1906 7 martie Maurice Ravel compozitor francez d 1937 8 martie Franco Alfano compozitor italian d 1954 1 aprilie Edgar Wallace scriitor englez d 1932 6 aprilie Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei fiică a Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei d 1960 8 aprilie Regele Albert I al Belgiei d 1934 28 aprilie Prințesa Auguste Maria de Bavaria d 1964 4 mai Dumitru Drăghicescu diplomat filozof politician sociolog român d 1945 6 iunie Thomas Mann scriitor german laureat al Premiului Nobel d 1955 16 iunie Fredrik Ljungström inginer constructor și industriaș suedez d 1964 26 iulie Carl Jung psiholog elvețian d 1961 14 august Mstislav Dobujinski pictor rus d 1957 1 septembrie Edgar Rice Burroughs scriitor american d 1950 11 septembrie ȘtO Iosif poet român d 1913 22 septembrie Prințesa Adelaide de Schaumburg-Lippe d 1971 15 octombrie Pedro de Alcântara Prinț de Grão Para d 1940 16 octombrie Prințesa Kaʻiulani prințesă moștenitoare a insulelor Hawaiene d 1899 17 octombrie Regina Maria soția regelui Ferdinand I al României d 1938 29 octombrie Iuliu Prodan botanist român d 1959 4 decembrie Rainer Maria Rilke unul dintre cei mai importanți poeți de limbă germană din prima jumătate a secolului al XX–lea d 1926 28 decembrie Marele Duce Alexei Mihailovici al Rusiei d 1895 Decese 6 ianuarie Frederic Wilhelm Elector de Hesse n 1802 20 ianuarie Jean-François Millet pictor francez n 1814 22 februarie Jean-Baptiste Camille Corot pictor francez n 1796 1 martie Tristan Corbière poet francez n 1845 27 martie Edgar Quinet scriitor istoric și filoromân francez n 1803 20 mai Amalia de Oldenburg regină a Greciei n 1818 31 mai Eliphas Lévi autor de literatură ocultă și paranormală de origine franceză n 1810 3 iunie Georges Bizet compozitor francez n 1836 12 iunie Julián Castro președinte al Venezuelei n 1810 29 iunie Ferdinand I al Austriei n 1793 4 august Hans Christian Andersen scriitor danez n 1805 16 august Prințul Karl Theodor de Bavaria n 1795 21 septembrie Prințesa Alexandra a Bavariei n 1826 21 septembrie Prințul Adalbert al Bavariei n 1828 12 octombrie Jean-Baptiste Carpeaux sculptor și pictor francez n 1827 20 noiembrie Francisc al V-lea Duce de Modena n 1819 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Johann Jakob Scherrer președinte 1875 Franța Marie Edme Patrice Maurice de Mac-Mahon președinte 1873-1879 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XII-lea rege din dinastia de Bourbon 1874-1885 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Mensa Bonsu așantehene 1874-1884 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a II-a regină 1868-1883 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 Lunda Mbumba așantehene 1874-1883 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adelu rege 1859-1875 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Șir Ali Khan suveran din dinastia Barakzay 1863-1866 1869-1879 Arabia Saud ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1871 1873-1875 și Abd ar-Rahman ibn Faisal I imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1875-1876 1889-1891 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Muhammad ibn Thani emir din dinastia at-Thani 1868-1876 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Thomas George Baring guvernator general 1872-1876 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-mtsho dalai lama 1858-1875 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Nicolas Avellaneda președinte 1874-1880 Bolivia Tomas Frias y Baptista președinte 1872-1873 1874-1876 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Frederick Temple Hamilton-TBlackwood guvernator general 1872-1878 Chile Federico Errazuriz Zanartu președinte 1871-1876 Columbia Santiago Perez președinte 1874-1876 Costa Rica Tomas Guardia Gutierrez președinte 1870-1876 1877-1881 1882 Republica Dominicană Ignacio Maria Gonzalez președinte 1874-1876 1876 1878 Ecuador Gabriel Garcia Moreno președinte 1859-1865 1869-1875 Francisco Xavier Leon președinte 1875 Jose Javier Eguigurez președinte 1875 Manuel de Ascabusi y Mathei președinte 1875 și Antonio Borrero y Cortazar președinte 1875-1876 El Salvador Santiago Gonzalez președinte 1871-1872 1872-1876 Guatemala Justo Rufino Barrios președinte 1873-1876 1876-1882 1883-1885 Haiti Michel Dominique președinte 1874-1876 Honduras Ponciano Leiva președinte 1873-1875 1876 1885 1886 1891-1893 și Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 Mexic Sebastian Lerdo de Tejada președinte 1872-1876 Nicaragua Jose Vicente Cuadra președinte 1871-1875 și Pedro Joaquin Chamorro președinte 1875-1879 Paraguay Juan Bautista Gill președinte 1874-1877 Peru Manuel Pardo președinte 1872-1876 Statele Unite ale Americii Ulysses Sidney Grant președinte 1869-1877 Uruguay Jose Pedro Ellauri președinte 1873-1875 Pedro Varela președinte 1868 1875 1875-1876 și Pedro Caive președinte 1875 Venezuela Antonio Guzman Blanco caudillo 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă George Augustus Constantine Phipps administrator 1874-1879 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani 1881 1882 1883 1884 1885 1886 1887 1888 1889 1890 1891 __FARACUPRINS__ Anul 1886 MDCCCLXXXVI a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 19 februarie După războiul de 16 zile sârbo-bulgar la București se încheie tratatul de pace 17 mai Se declanșează "războiul vamal" româno-austro-ungar prin adoptarea de către România a unui tarif vamal protecționist la produsele industriale importate din imperiu urmată de introducerea de taxe vamale prohibitive la toate importurile din România 4 septembrie Are loc un nou atentat asupra lui IC Brătianu Atentatorul va fi condamnat la 20 de ani muncă silnică 7 septembrie Alexandru I al Bulgariei trebuie să abdice în urma presiunilor Rusiei și să cedeze puterea liderului liberal Stefan Stambolov care devine președintele Consiliului de regență 30 noiembrie Are loc întronizarea noului mitropolit-primat al României Iosif Gheorghian 2 decembrie la Timișoara se inființează serviciul de Ambulanță este prima stație de ambulanță din Ungaria și România București Inaugurarea celei de-a treia statui din fața Universității reprezentând pe pedagogul Gheorghe Lazăr și sculptată de Ion Georgescu Carl Benz a fost brevetat pentru fabricarea primului automobil funcționabil din lume alimentat cu benzină A fost lansată pe piață băutura răcoritoare cea mai cunoscută din lume "Coca–Cola" 1894 s-a trecut la productia de masă Cuba Abolirea sclaviei Arte știință literatură și filozofie Friedrich Nietzsche publică Jenseits von Gut und Böse „Dincolo de bine și de rău Friedrich Engels publică Ludwig Feuerbach și sfârșitul filozofiei clasice germane Thomas Hardy publică The Mayor of Casterbridge Primarul din Casterbridge Auguste Rodin sculptează Le Baiser Chimistul Henri Moissan a descoperit fluorul fiind distins pentru aceasta cu Premiul Nobel în 1906 Chimistul francez Eugène Turpin descoperă melinita Nașteri 3 ianuarie Ion Grămadă scriitor și istoric român d 1917 18 ianuarie Ștefan Dimitrescu pictor român d 1933 25 ianuarie Wilhelm Furtwängler compozitor și dirijor german d 1954 21 martie George Topîrceanu poet d 1937 13 aprilie Nicolae Tonitza pictor și grafician român d 1940 19 aprilie Manuel Bandeira poet scriitor și critic literar brazilian d 1968 15 aprilie Aurel Angelescu matematician român d 1938 16 mai Florica Cristoforeanu cântăreață de operă d 1960 7 iunie Henri Coandă pionier al aviației inventatorul motorului cu reacție fizician inventator și inginer român d 1972 24 iunie Ion Gigurtu inginer și om politic prim-ministru al României d 1959 23 iulie Walter Schottky fizician și inventator german d 1976 16 august Andruță ceaușescu d 1969 16 septembrie Hans Jean Arp sculptor pictor și scriitor francez d 1966 3 octombrie Alain-Fournier scriitor francez d 1914 24 octombrie Delmira Agustini scriitoare uruguayană d 1914 12 noiembrie Infantele Alfonso Duce de Galliera d 1975 15 noiembrie René Guénon autor de origine franceză d 1951 3 decembrie Karl Manne Georg Siegbahn fizician suedez laureat al Premiului Nobel d 1978 Decese 31 iulie Franz Liszt pianist și compozitor ungur n 1811 6 august Wilhelm Scherer critic și filolog austiac n 1841 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 și Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Bulgaria Alexandru I cneaz din dinastia Battenberg 1879-1886 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Adolf Deucher președinte 1886 1897 1903 1909 Franța Jules Paul Grevy președinte 1879-1887 Germania Wilhelm I împărat din dinastia de Hohenzollern 1871-1888; anterior rege al Germaniei 1861-1871 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Italia Umberto I rege din dinastia de Savoia 1878-1900 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Saxonia Albert Frederic August Anton Ferdinand Josef Karl Marie Baptist Nepomuk Wilhelm Xaver Georg Fidelis rege din dinastia de Wettin 1873-1902 Serbia Milan al IV-lea I principe din dinastia Obrenovic 1868-1889; rege din 1882 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Leon al XIII-lea papă 1878-1903 Suedia Oskar al II-lea rege din dinastia Bernadotte 1872-1907 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti interregnum 1884-1888 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Danieri Mwanga al II-lea kabaka 1884-1888 1889-1897 Bunyoro Chwa al II-lea Kabarega mukama 1869-1899 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Egipt Muhammad Tevfik vicerege 1870-1892 Ethiopia Yohannes al IV-lea împărat 1872-1889 Imerina Ranavalona a III-a regină 1883-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kanem-Bornu Hașim ibn Umar șeic din dinastia Kanembu 1885-1893 Lesotho Letsie rege 1870-1891 Liberia Hilary Richard Wright Johnson președinte 1884-1892 Lunda Mudiba uzurpator 1885-1886 și Mukanza mwato-yamvo 1886-1887 Maroc Moulay Hassan I ibn Mohammed sultan din dinastia Alaouită 1873-1894 Munhumutapa Dzuda rege din dinastia Munhumutapa 1870-1887 Oyo Adeyemi I rege 1876-1905 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mbandzeni Dlamini al IV-lea rege din clanul Ngwane 1874-1889 Tunisia Ali al III-lea ibn Hussein Muddat bey din dinastia Husseinizilor 1882-1902 Wadai Iusuf sultan 1874-1898 Zanzibar Bargaș ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1870-1888 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Muhammad Ayyub Khan pretendent 1880-1887 și Abd ar-Rahman Khan suveran din dinastia Barakzay 1880-1901 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Hamid al II-lea sultan din dinastia Osmană 1876-1909 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Turki ibn Said imam din dinastia Bu Said 1870-1888 Qatar Ahmad I ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1876-1905 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Muhammad Daud Șah sultan 1874-1903 Brunei Hașim Jalil al-Alam Akam ad-Din sultan 1885-1906 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 China Dezong Zaitian împărat din dinastia manciuriană Qing 1875-1908 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India Frederick Temple Hamilton-Temple-Blackwood guvernator general 1884-1888 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Un Kham rege 1870-1888 Maldive Nur ad-Din Ibrahim sultan 1882-1886 1888-1892 și Muin ad-Din Muhammad al II-lea sultan 1886-1888 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Prithvi Bir Bikram Șamșir Jang Bahadur Șah rege 1881-1911 Rusia Alexandru al III-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1881-1894 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chulachomklao Chulalongkorn Rama al V-lea rege din dinastia Chakri 1868-1910 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Dang Khanh Nguyen Canh-Tong împărat din dinastia Nguyen 1885-1889 America Argentina Julio Argentino Roca președinte 1880-1886 1898-1904 și Miguel Juarez Celman președinte 1886-1890 Bolivia Gregorio Pacheco președinte 1884-1888 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Henry Charles Keith Petty-Fitzmaurice guvernator general 1883-1888 Chile Domingo Santa Maria președinte 1881-1886 și Jose Manuel Balmaceda președinte 1886-1891 Columbia Rafael Nunez președinte 1880-1882 1884-1886 1888 1892-1894 și Jose Maria Campo Serrano președinte 1886-1887 Costa Rica Bernardo Soto y Alfaro președinte 1885-1889 1889 Republica Dominicană Alejandro Woss y Gil președinte 1885-1887 1903 Ecuador Jose Maria Placido Caamano y Gomez Gornejo președinte 1883-1888 El Salvador Francisco Menendez președinte 1885-1890 Guatemala Manuel Lisandro Barillas președinte 1885-1892 Haiti Etienne Felicite Salomon președinte 1879-1888 Honduras Luis Bogran președinte 1883-1885 1885-1886 1886-1891 și Ponciano Leiva președinte 1873-1875 1876 1885 1886 1891-1893 Mexic Porfirio Diaz președinte 1876-1880 1884-1911 Nicaragua Adan Cardenas președinte 1883-1887 Paraguay Bernardino Caballero președinte 1880-1886 și Juan Patricio Escobar președinte 1886-1890 Peru Andres Avelino Caceres președinte 1886-1890 1894-1895 Statele Unite ale Americii Stephen Grover Cleveland președinte 1885-1889 1893-1897 Uruguay Maximo Santos președinte 1882-1886 1886 Francisco Antonio Vidal președinte 1879 1880-1882 1886 și Maximo Tajes președinte 1886-1890 Venezuela Joaquin Crespo președinte 1884-1886 1892-1898 și Antonio Guzman Blanco caudillo 1870-1877 1879-1884 1886-1887 Oceania Hawaii Kalakaua David rege 1874-1891 Noua Zeelandă William Francis Drummond Jervois guvernator 1882-1889 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1913 1914 1915 1916 1917 1918 1919 1920 1921 1922 1923 __FARACUPRINS__ 1918 MCMXVIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 4 ianuarie A apărut la Paris a doua serie a publicației săptămânale „La Roumanie până la 12 iun 1919 8 ianuarie Președintele american Woodrow Wilson formulează Cele 14 puncte 13 ianuarie Guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România 13 26 ianuarie În legătură cu tezaurul României sovietul comisarilor poporului al RSFS Ruse declară "Tezaurul României aflat în păstrare la Moscova se declară intangibil pentru oligarhia română Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român" 24 ianuarie Republica Democratică Moldovenească își declară independența față de Rusia Sovietică 26 ianuarie Demisia guvernului IICBrătianu–Take Ionescu 26 ianuarie 8 februarie Noul guvern va fi condus de generalul Averescu 28 ianuarie Crearea Armatei Roșii 1 februarie Rusia Sovietică adoptă calendarul gregorian data de 1 devine 14 Ca o consecință aniversarea Revoluției din Octombrie de acum încolo va cădea în noiembrie 16 februarie Lituania își declară independența față de Uniunea Sovietică și față de Germania 24 februarie Estonia își declară independența față de Rusia 3 martie Tratatul de la Brest-Litovsk 7 martie Primul Război Mondial Finlanda formează o alianță cu Germania 12 martie Noua conducere bolșevică reinstalează capitala Rusiei la Moscova de la Sankt Petersburg 9 aprilie 27 martie cf calendarului iulian Unirea Basarabiei noul stat independent Republica Democratică Moldovenească cu România 15 aprilie Bojdeuca din Iași a lui Ion Creangă a fost declarată muzeu devenind prima casă memorială din România 24 aprilie Tratatul de pace de la București dintre România pe de o parte și Germania Austro–Ungaria Bulgaria și Turcia pe de altă parte Pacea înrobitoare pentru țara noastră nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand tratatul devenind nul 7 mai România fiind separată de aliații din vest este forțată să semneze tratatul de pace de la București cu Puterile Centrale 23 mai Peste 60 de personalități marcante românești aflate la Paris au semnat un protest împotriva tratatului impus României de Puterile Centrale 1 iunie Primul Război Mondial Pe Frontul de Vest începe Bătălia din pădurea Belleau Se va finaliza la 26 iunie cu victoria Aliaților 12 iunie Marele Duce Mihail Alexandrovici al Rusiei este executat în suburbiile orașului Perm devenind primul Romanov ucis de bolșevici 17 iulie Din ordinul Partidului bolșevic și îndeplinit de CEKA Țarul Nicolae al II-lea soția lui Alexandra Feodorovna și copii lor Olga Tatiana Maria Anastasia și Alexei sunt executați în Casa Ipatiev din Ekaterinburg Rusia 17 iulie Vasul RMS Carpathia este torpilat și scufundat în largul coastei de est a Irlandei de submarinul german U-55; 218 oameni din cei 223 aflați la bord sunt salvați august "Gripa Spaniolă" omoară peste 25 milioane de oameni în următoarele 6 luni de trei ori mai mulți decât au murit în timpul războiului 30 august La Moscova a avut loc atentatul lui Fania Kaplan asupra lui Lenin însă acesta supraviețuiește În aceeași zi la Petrograd șeful CEKA este asasinat 9 septembrie Constituirea din inițiativa lui Constantin Parhon a Societății de neurologie psihiatrie și psihologie din Iași din 1921 și de endocrinologie 25 septembrie La Berlin se semnează protocolul prin care Dobrogea este cedată în întregime Bulgariei 3 octombrie Polonia își declară independența față de Rusia 18 octombrie Înființarea Societății simfonice "George Enescu" din Iași 27 octombrie Guvernul român a adresat trupelor Puterilor Centrale un ultimatum de 24 de ore prin care le-a cerut să părăsească teritoriul Transilvaniei și Banatului 28 octombrie Cehoslovacia își câștigă independența față de Austro-Ungaria 28 octombrie Crearea Tineretului Comunist în Rusia 31 octombrie La Timișoara este proclamată Republica bănățeană 9 noiembrie Împăratul Wilhelm al II-lea abdică și alege să trăiască în exil în Olanda 11 noiembrie Sfîrșitul Primului Război Mondial la ora 11 în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918 tratatul de pace de la Compiègne dintre Germania și Franța Împăratul Carol I al Austriei abdică 12 noiembrie Austria devine republică 14 noiembrie Cehoslovacia devine republică 15 noiembrie Armata sârbă intră în Timișoara 16 noiembrie Ungaria își declară independența față de Austria 15 noiembrie pe stil vechi valabil în Vechiul Regat 28 noiembrie pe stil nou valabil în Bucovina Unirea Bucovinei cu România 17 noiembrie Apare la București săptămânal sau bisăptămânal "Socialismul" organul Partidului Socialist și al Uniunii sindicale 18 noiembrie Regele Ferdinand Regina Maria și Guvernul aflați în exil la Iași se reîntorc triumfal în București În aceleași momente la Alba Iulia unde calendarele arătau 1 decembrie conform stilului nou adoptat în Austro-Ungaria se proclamă Unirea Transilvaniei cu Țara vezi mai jos 29 noiembrie Demisia guvernului C Coandă formarea cabinetului liberal condus de IIC Brătianu 1 decembrie La Alba Iulia se proclamă unirea Transilvaniei cu Regatul României Vezi și Proclamația de la Alba Iulia Ziua Națională a României 3 decembrie Armatele coloniale franceze sosesc în Timișoara pentru a evita orice posibil conflict între Serbia și România Serbia Muntenegru Macedonia Slovenia Croația Dalmația Voivodina și Bosnia și Herțegovina se unesc în "regatul sârbilor croaților și slovenilor" 14 decembrie Pentru prima oară femeile din Marea Britanie au drept de vot la alegerile generale 16 decembrie Decret privind exproprierea pământului Începutul reformei agrare între 1918–1921 s–au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pământ circa 66% din suprafața funciară ce au fost împărțite țăranilor modificându–se astfel structura proprietății în noua Românie Nedatate Constituția sovietică din 1918 Nașteri 15 ianuarie David Kendall matematician și statistician englez membru de onoare al Academiei Române d 2007 20 ianuarie Ion Frunzetti antropolog cultural critic și istoric de artă scriitor și traducător profesor d 1985 26 ianuarie Nicolae Ceaușescu conducătorul comunist al României între 1965-1989 d 1989 19 februarie Walter Biemel filozof german originar din România d 2015 10 martie Carl Ludwig de Habsburg-Lorena fiu al împăratului Carol I al Austriei d 2007 9 aprilie Ervin Abádi scriitor redactor și grafician maghiar de origine evreiască d 1979 18 aprilie André Bazin critic și teoretician de film francez d 1958 11 mai Richard Feynman fizician evreu american laureat Nobel d 1988 14 iunie TM Aluko scriitor nigerian d 2010 14 iulie Ingmar Bergman regizor suedez d 2007 15 iulie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat Nobel d 2003 18 iulie Nelson Mandela președinte al Africii de Sud laureat Nobel d 2013 25 august Leonard Bernstein pianist dirijor și compozitor american d 1990 3 septembrie Ada Zevin artistă plastică basarabeană d 2005 8 septembrie Derek Barton chimist britanic laureat Nobel d 1998 17 octombrie Rita Hayworth actriță americană d 1987 11 decembrie Aleksandr I Soljenițîn scriitor dramaturg istoric rus laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970 d 2008 14 decembrie Radu Beligan actor român 23 decembrie Helmut Schmidt politician german cancelar al Germaniei Decese 6 februarie Gustav Klimt pictor austriac n 1862 10 februarie Abdul-Hamid al II-lea sultan otoman n 1842 23 februarie Adolphus Frederic al VI-lea Mare Duce de Mecklenburg n 1882 25 martie Claude Debussy compozitor francez n 1862 20 aprilie Karl Ferdinand Braun fizician și inventator german laureat al Premiului Nobel n 1850 21 aprilie Manfred von Richthofen pilot de elită german n 1892 22 aprilie Frederic al II-lea Duce de Anhalt n 1856 29 aprilie Barbu Ștefănescu Delavrancea scriitor orator și avocat român n 1858 3 mai Prințesa Marie Anne de Saxa-Altenburg n 1864 9 mai George Coșbuc poet român n 1866 4 iunie Aristizza Romanescu actriță română n 1854 12 iunie Prințesa Ana a Prusiei n 1836 12 iunie Marele Duce Mihail Alexandrovici executat n 1878 17 iulie Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei executat n 1868 17 iulie Țarina Alexandra Feodorovna executată n 1872 17 iulie Marea Ducesă Olga a Rusiei executată n 1895 17 iulie Marea Ducesă Tatiana a Rusiei executată n 1897 17 iulie Marea Ducesă Maria a Rusiei executată n 1899 17 iulie Marea Ducesă Anastasia a Rusiei executată n 1901 17 iulie Țareviciul Alexei al Rusiei executat n 1904 18 iulie Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna executată n 1864 18 iulie Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei executat n 1869 18 iulie Prințul Ioan Constantinovici al Rusiei executat n 1886 18 iulie Prințul Constantin Constantinovici al Rusiei executat n 1891 18 iulie Prințul Igor Constantinovici al Rusiei executat n 1894 25 iulie Árpád Abonyi Csiba scriitor poet și jurnalist maghiar n 1865 4 septembrie Fania Kaplan revoluționară rusă care a atentat la viața lui Lenin n 1888 10 septembrie Antal Acsay scriitor istoric și critic literar maghiar n 1861 13 septembrie Eduard Duce de Anhalt n 1861 28 septembrie Eduard von Keyserling scriitor german n 1855 14 octombrie Ducesa Maria de Mecklenburg n 1878 9 noiembrie Guillaume Apollinaire poet francez n 1880 Premii Nobel Fizică Max Planck Chimie Fritz Haber Medicină Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Literatură Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Pace Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Suverani conducători Europa Albania Turhan Pașa Permeti președinte 1918-1920 Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Carol I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1916-1918; totodată rege al Cehiei 1916-1918; totodată rege al Ungariei 1916-1918 și Karl Seitz președinte 1918-1920 Bavaria Ludovic al III-lea Leopold Josef Maria Alois Alfred rege din dinastia de Wittelsbach 1913-1918 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 și Boris al III-lea țar din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1918-1943 Cehia Carol I rege al Cehiei din dinastia de Habsburg-Lorena 1916-1918; totodată împărat al Austriei 1916-1918; totodată rege al Ungariei 1916-1918 Cehoslovacia Tomas Garrigue Masaryk președinte 1918-1935 Danemarca Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Felix Ludwig Calonder președinte 1918 Finlanda Pehr Evind von Svinhufvud regent 1918; ulterior președinte 1931-1937 și Kaarlo Gustav Emil Mannerheim regent 1918-1919; ulterior președinte 1944-1946 Franța Raymond Poincare președinte 1913-1920 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia Alexandru rege din dinastia Glucksburg 1917-1920 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 și Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Iugoslavia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1918-1921; anterior rege al Serbiei 1903-1918 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Marie-Adelaide mare ducesă din dinastia de Nassau 1912-1919 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Polonia Jozef Pilsudski președinte 1918-1922 Portugalia Sidonio Bernardino Cardoso da Silva Pais președinte 1917-1918 și Joao de Canto e Castro Silva Antunes președinte 1918-1919 România Ferdinand I rege din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1914-1927 Rusia Iakob Mihailovici Sverdlov președinte 1917-1919 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Benedict al XV-lea papă 1914-1922 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Carol al IV-lea rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1916-1918; totodată împărat al Austriei 1916-1918; totodată rege al Cehiei 1916-1918 Africa Africa de sud Sydney Charles Buxton guvernator general 1914-1920 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 și Abd al-Kadir al III-lea mbang 1918-1935 Barotse Yeta al III-lea sau Litia litunga 1916-1945 Benin Eweka al II-lea obba 1914-1933 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mwambutsa al IV-lea Baciricenge mwami din a patra dinastie 1915-1966 Egipt Ahmad Fuad I sultan 1917-1936; rege din 1922 Ethiopia Zauditu Zudito Judith împărăteasă 1916-1930 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 și Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Griffith rege 1913-1939 Liberia Daniel Edward Howard președinte 1912-1919 Maroc Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 și Mehmed al VI-lea Vahîdeddin sultan din dinastia Osmană 1918-1922 Kuwait Salim ibn Mubarak emir din dinastia as-Sabbah 1917-1921 Oman Taimur ibn Faisal emir din dinastia Bu Said 1913-1932 Qatar Abdullah ibn Kasim emir din dinastia at-Thani 1913-1949 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Feng Guozhang președinte 1917-1918 și Xu Shichang președinte 1918-1922 India Frederick John Napier Thesiger vicerege 1916-1921 Japonia Taiso împărat 1915-1926 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Iakob Mihailovici Sverdlov președinte 1917-1919 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Khai Dinh Nguyen Hoang-Tong împărat din dinastia Nguyen 1916-1925 America Argentina Hipolito Yrigoyen președinte 1916-1922 1928-1930 Bolivia Jose N Gutierrez Guerra președinte 1917-1920 Brazilia Wenceslao Bras Pereira Gomes președinte 1914-1918 și Francisco de Paula Rodrigues Alves președinte 1902-1906 1918-1919 Canada Victor C W Cavendish guvernator general 1916-1921 Chile Juan Luis Sanfuentes președinte 1915-1920 Columbia Jose Vicente Concha președinte 1914-1918 și Marcos Fidel Suarez președinte 1918-1921 Costa Rica Federico Tinoco Granados președinte 1917-1919 Cuba Mario Garcia Menocal președinte 1913-1921 Republica Dominicană Francisco Henriques y Carvajal președinte 1916-1922 Ecuador Alfredo Baquerizo Moreno președinte 1916-1920 El Salvador Carlos Melendez președinte 1913-1914 1915-1918 și Alfonso Quinones Molina președinte 1914-1915 1918-1919 1923-1927 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Philippe Sudre d'Artiguenave președinte 1915-1922 Honduras Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 Mexic Venustiano Carranza președinte 1914-1920 Nicaragua Emiliano Chamorro Vargas președinte 1917-1920 1926 Panama Ramon M Valdes președinte 1916-1918 Ciro Luis Urriola președinte 1918 Pedro Antonio Diaz președinte 1918 și Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Manuel Franco președinte 1916-1919 Peru Jose Pardo y Barreda președinte 1904-1908 1915-1919 Statele Unite ale Americii Thomas Woodrow Wilson președinte 1913-1921 Uruguay Feliciano A Viera președinte 1915-1919 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Henry William guvernator general 1914-1925 Noua Zeelandă Arthur William de Brito Savile Foljambe guvernator 1912-1920; guvernator general din 1917 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 și Salote Tupou a III-a regină 1918-1965 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Ani 1953 | 1954 | 1955 | 1956 | 1957 | 1958 | 1959 | 1960 | 1961 | 1962 | 1963 __FARACUPRINS__ Anul 1958 MCMLVIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 8 ianuarie Viitorul campion mondial la șah americanul Bobby Fischer a câștigat primul lui campionat național de șah la vârsta de 14 ani 13 ianuarie 9235 de oameni de știință au semnat o solicitare pentru stoparea testelor bombelor nucleare 31 ianuarie Prima lansare reusită în Cosmos a unui satelit construit de SUA – Explorer I februarie În România comunistă se fac arestări în baza Decretului nr89 care prevedea"Persoanele care prin faptele lor sau manifestări primejduiesc sau încearcă să primejduiască ordinea în stat vor fi internate în locuri de muncă" 6 februarie Opt fotbaliști ai clubului Manchester United sunt victime ale accidentului aviatic de la München 25 februarie Bertrand Russell lansează "Campania pentru Dezarmarea Nucleară" 27 martie Nikita Hrușciov a devenit premier al Uniunii Sovietice 3 aprilie Gheorghe Gheorghiu-Dej nemulțumit de ritmul colectivi­zării a ordonat ascuțirea luptei contra țărănimii 15 mai Uniunea Sovietică lansează Sputnik 3 iunie-iulie Are loc retragerea trupelor sovietice din România Se pare că în acea perioadă în România se aflau 25149 militari ruși 7 iunie La București are loc un Concurs atletic la care Iolanda Balaș a stabilit recordul mondial la săritura în înalțime la 178 de metri 16 iunie Au fost condamnați la moarte și executați organizatorii revoluției anticomuniste din 1956 din Ungaria Imre Nagy Pal Maleter Miclos Gimes 5 iulie Prima ascensiune a vârfului Gasherbrum I 8068 m al 11-lea vârf ca înălțime din lume 9 iulie Un cutremur de 75 grade pe scara Richter a avut loc în Lituya Bay Alaska provocând un megatsunami cu înălțimea valului de apă de 520 metri Este cel mai mare tsunami cunoscut din istorie 29 iunie Brazilia învinge Suedia cu 5-2 în finala Campionatului Mondial de Fotbal 26 iulie Americanii lansează Explorer IV 29 iulie Președintele american Dwight Eisenhower a semnat actul care a dus la crearea NASA 2 septembrie A fost inaugurat la București Muzeul "George Enescu" 4 septembrie S-a desfășurat la București prima ediție a Festivalului internațional George Enescu 14 septembrie Președintele francez Charles de Gaulle și cancelarul federal Konrad Adenauer hotărăsc la sfârșitul primei lor întrevederi să pună capăt dușmăniei istorice între Franța și Germania 28 septembrie În Franța o majoritate de 79% spune "da" pentru constiturea celei de-a V Republici Franceze 23 octombrie Decernarea Premiului Nobel pentru literatură scriitorului rus Boris Leonidovici Pasternak pentru romanul Doctor Jivago devenit best-seller în Europa Occidentală dar nepublicat în țara de origine 11 decembrie Constantin Noica este arestat anchetat la Malmaison și apoi la sediul Securității din Pitești condamnat în cele din urmă la 25 ani de închisoare sub acuzația de "uneltire contra orânduirii sociale"; a fost eliberat în august 1964 21 decembrie Generalul Charles de Gaulle este ales președinte al Franței cu 785% din voturi Vasile Voiculescu este arestat și conadamnat la temniță grea; eliberat la 2 mai 1962 În România comunistă în ciuda colectivizării Gospodariile agricole colective GAC nu cultivau decât 175% din pământul arabil al țării Arte științe literatură și filozofie 15 iulie A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista Luceafărul organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 22 septembrie – A avut loc premiera bucureșteană a operei Oedip de George Enescu conducerea muzicală – Constantin Silvestri regia Jean Rînzescu în rolul principal – David Ohanesian; premiera mondială a operei avusese loc la Paris în anul 1936 România este prima țară din lume care organizează Olimpiadele internationale ale elevilor România a avut această initiativă și a făcut demersuri în acest sens organizând prima olimpiadă internatională de matematică în anul 1958 Ulterior au avut loc și olimpiade internaționale de fizică ale elevilor Scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn începe să scrie Arhipelagul Gulag care va fi publicat în 1973 Nașteri 12 ianuarie Marian Sârbu politician român 26 ianuarie Ellen DeGeneres comediant stand-up gazdă show tv actriță americană 2 februarie George Grigore orientalist scriitor și profesor român 26 februarie Michel Houellebecq scriitor francez 10 martie Sharon Stone actriță americană 14 martie Albert al II-lea prinț de Monaco 3 aprilie Alec Baldwin actor american 15 aprilie Abu Hamza al-Masri șeic egiptean 20 aprilie Dragan Đokanović politician sârb din Bosnia 23 aprilie Radu Mihăileanu regizor francez de origine română 29 aprilie Michelle Pfeiffer actriță americană 16 mai Ioan Țundrea politician român 7 iunie Prince muzician american 14 iulie Mircea Geoană politician român președinte al PSD 19 iulie Erlend Krauser chitarist german născut în România 29 iunie Oana Lungescu purtător de cuvânt al NATO 25 iulie Varujan Vosganian politician român 7 august Bruce Dickinson solistul vocal al trupei Iron Maiden 16 august Madonna cântăreață și actriță americană 29 august Michael Jackson cântăreț american de muzică pop d 2009 23 octombrie Abdel Rahman el Bacha pianist francez de origine libaneză 28 octombrie Ion Radu Zilișteanu om de afaceri român 22 noiembrie Jamie Lee Curtis actriță americană Decese 6 ianuarie Prințesa Joséphine Caroline a Belgiei n 1872 13 ianuarie Dan Botta poet român n 1907 27 ianuarie Prințul Oskar al Prusiei n 1888 6 februarie Geoff Bent fotbalist englez n 1932 17 februarie Petr Bezruč poet ceh n 1867 21 februarie Duncan Edwards fotbalist englez n 1936 8 martie Infanta Eulalia a Spaniei n 1864 23 martie Leon Man stareț al mănăstirii Nicula n 1936 5 aprilie Prințul Ferdinand de Bavaria n 1884 18 aprilie Prințesa Louise de Orléans n 1882 25 aprilie Iosif Iser pictor român n 1881 29 mai Juan Ramón Jiménez scriitor spaniol laureat al Premiului Nobel n 1881 20 iunie Kurt Alder chimist german laureat al Premiului Nobel b 1902 22 august Roger Martin du Gard romancier și dramaturg francez laureat al Premiului Nobel n 1881 26 august Prințesa Alexandra de Anhalt prințesă de Schwarzburg n 1868 9 octombrie Papa Pius al XII-lea n 1876 13 decembrie Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei n 1890 Premii Nobel Fizică – Pavel Alekseyevich Cherenkov Ilia Frank Igor Yevgenyevich Tamm Chimie – Frederick Sanger Medicină – George Wells Beadle Edward Lawrie Tatum Joshua Lederberg Literatură – Boris Leonidovich Pasternak Pace – Georges Pire Medalia Fields Klaus Roth Regatul Unit René Thom Franța Note Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Ani 1958 1959 1960 1961 1962 1963 1964 1965 1966 1967 1968 __FARACUPRINS__ 1963 MCMLXIII a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 9 ianuarie Șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi prezintă la Congresul Național de la Teheran în 6 puncte un program de reformă cuprinzător care va fi cunoscut în istoria Iranului sub numele de "Revoluția Albă" 11 ianuarie S-a deschis prima discotecă din lume la Los Angeles "Whisky a-go-go" 22 ianuarie Reconcilierea franco-germană Charles de Gaulle și Konrad Adenauer au semnat tratatul de la Elysée 26 ianuarie Programul de reformă cuprinzătoare a Revoluției Albe a șahului Mohammad Reza Pahlavi a fost adoptat într-un referendum cu o majoritate covârșitoare 27 februarie Femeile obțin drept de vot în Iran 4 martie La Paris șase oameni sunt condamnați la moarte pentru conspirație de asasinat asupra președintelui Charles de Gaulle 16 martie A erupt vulcanul Agung din Bali ducând la uciderea a 11000 de oameni 21 martie S-a închis închisoarea vestită Alcatraz din SUA 7 aprilie Iugoslavia este proclamată republică socialistă iar Iosip Broz Tito este numit președinte pe viață 9 aprilie Omul de stat Sir Winston Churchill devine cetățean de onoare al Statelor Unite 11 aprilie Enciclica Papei Ioan al XXIII-lea Pacem in Terris 23 mai Fidel Castro vizitează Uniunea Sovietică 14 iunie Cosmonautul sovietic Valery Bykovski începe cu Vostok 5 cel mai lung zbor în spațiu de până atunci pentru o perioadă de 4 zile și 23 de ore 81 de orbite 16 iunie A fost lansată nava cosmică Vostok-6 URSS pilotată de Valentina Terescova prima femeie în spațiu 20 iunie Reprezentanți ai SUA și URSS au semnat un acord de instalare a "liniei fierbinți" – telefonice – între Washington și Moscova Ea a devenit operațională din luna august a anului 1963 21 iunie Papa Paul al VI-lea este ales de Colegiul Cardinalilor 26 iunie Exprimând sprijinul SUA pentru locuitorii Berlinului președintele Kennedy vizitează orașul la doi ani după construirea Zidului Berlinului Adresându-se unei mulțimi uriașe el spune Astăzi într-o lume a libertății cea mai mare mândrie este să spun Ich bin ein Berliner 26 iulie Cutremur la Skopje Iugoslavia 1800 victime 8 august Are loc "Marele Jaf din Tren" Trenul poștal de Corespondență a Casei Regale care călătorea de la Glasgow spre Londra a fost jefuit de o bandă formată din 15 indivizi conduși de Bruce Reynolds Ei au pătruns în tren și au furat 23 milioane de lire sterline echivalentul a aproximativ 80 de milioane de dolari în 2009 Treisprezece dintre membrii grupării au fost prinși judecați și condamnați 23 august Astronautul american Joseph A Walker devine prima persoană care a zburat în spațiu de două ori 28 august Marșul de protest de la Washington împotriva discriminării rasiale Martin Luther King își rostește celebrul discurs care începe cu "I have a dream" 1 septembrie A luat ființă prima unitate specializată în domeniul informaticii și automatizării a Armatei române 1 septembrie Singapore devine independent față de Marea Britanie 15 octombrie Konrad Adenauer demisionează din postul de cancelar al Germaniei 16 octombrie Ludwig Erhard devine cel de-al 2-lea cancelar al Republicii Federale Germania 14 noiembrie După o erupție vulcanică sub mare în apropiere de Islanda s-a format o nouă insulă Surtsey 22 noiembrie Asasinarea președintelui John F Kennedy la Dallas Texas 24 noiembrie Lee Harvey Oswald asasinul președintelui Kennedy este ucis de Jack Ruby proprietar al unui club de noapte 1 decembrie Ridicarea legațiilor română și britanică de la București și Londra la nivel de ambasade 12 decembrie Kenya își câștigă independența față de Marea Britanie cu Jomo Kenyatta ca prim-ministru 17 decembrie Ridicarea legațiilor română și franceză de la București și Paris la nivel de ambasade 19 decembrie Zanzibar își câștigă independența față de Marea Britanie ca monarhie constituțională sub sultanul Jamshid bin Abdullah 23 decembrie Se încheie prima călătorie în jurul Pământului efectuată de o navă românească cargoul "București" Arte științe literatură și filozofie 22 martie The Beatles lansează primul lor album Please Please Me în Marea Britanie 27 mai Bob Dylan lansează albumul The Freewheelin' Bob Dylan 18 noiembrie Premiera filmului istoric Tudor în regia lui Lucian Bratu 22 noiembrie The Beatles lansează cel de-al doilea lor album With the Beatles La Paris apare volumul Pantajali et le Yoga de Mircea Eliade Nașteri 12 ianuarie Gheorghe Dragomir politician român 1 martie Thomas Anders textier compozitor solist și producător german 13 aprilie Garry Kasparov șahist rus 16 aprilie Mazen Rifai scriitor sirian 21 aprilie Attila Varga politician român 2 iunie Nini Săpunaru politician român 9 iunie Johnny Deep actor american 21 august Mohammed al VI-lea actualul rege al Marocului 8 septembrie Gabriel Sandu politician român 15 septembrie Jean-Pierre Papin fotbalist francez 3 noiembrie Romeo Raicu politician român 28 noiembrie Manuela Mitrea politician român 1 decembrie Tiberiu Bărbulețiu politician român Decese 2 ianuarie Dick Powell actor și cântăreț american n 1904 11 februarie Sylvia Plath poetă americană n 1932 26 aprilie Vasile Voiculescu dramaturg poet prozator și scriitor român n 1884 9 mai Alexandru Rusu episcop greco-catolic și mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma n 1884 28 mai Ion Agârbiceanu scriitor român membru al Academiei Române n 1882 3 iunie Papa Ioan al XXIII-lea n 1881 22 iunie Maria Tănase cântăreață română de muzică populară n 1913 10 august Corneliu Micloși inginer român membru al Academiei Române n 1887 31 august Georges Braque pictor francez fondator alături de Pablo Picasso al cubismului n 1882 4 septembrie Robert Schuman politician francez unul dintre fondatorii Uniunii Europene n 1886 11 octombrie Jean Cocteau scriitor francez n 1889 11 octombrie Edith Piaf cântăreață franceză de mare succes în genul "chanson" n 1915 22 noiembrie John F Kennedy al 35-lea președinte al Statelor Unite n 1917 22 noiembrie Aldous Huxley nuvelist englez n 1894 22 noiembrie CS Lewis scriitor englez n 1898 25 decembrie Tristan Tzara poet și eseist francez de origine română n 1896 Premii Nobel Fizică Eugene Paul Wigner Maria Goeppert-Mayer Hans Jensen Chimie Karl Ziegler Giulio Natta Medicină John Carew Eccles Alan Lloyd Hodgkin Andrew Fielding Huxley Literatură Giorgos Seferis Pace Crucea Roșie Liga Societăților Crucii Roșii Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Ani 1963 | 1964 | 1965 | 1966 | 1967 | 1968 | 1969 | 1970 | 1971 | 1972 | 1973 __FARACUPRINS__ 1968 MCMLXVIII a fost un an bisect al calendarului gregorian care a început într-o luni Evenimente 5 ianuarie Alexander Dubček este ales lider al Partidului Comunist Cehoslovac; începe "Primăvara de la Praga" în Cehoslovacia 25 ianuarie Submarinul israelian Dakar s-a scufundat în Marea Mediterană 69 morți 27 ianuarie Submarin francez s-a scufundat în Marea Mediterană cu 52 de oameni la bord 31 ianuarie Soldați Viet Cong atacă ambasada Statelor Unite din Saigon 16 februarie România a renunțat la organizarea administrativă tipic sovietică în regiuni și raioane și a reînființat unitatea administrativ-teritorială tradițională județul; au fost organizate 39 de județe plus municipiul București 8 martie La Praga studenții cehoslovaci își declară sprijinul față de mișcarea de liberalizare cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga 12 martie Proclamarea independenței statului Mauritius Sărbătoarea națională a aceluiași stat 4 aprilie Martin Luther King Jr este asasinat 2 mai TVR 2 este lansata cu nume de Programul 2 14 mai Vizita oficială în România a președintelui Republicii Franceze generalul Charles de Gaulle 22 mai Submarinul nuclear american USS Scorpion s-a scufundat cu 99 de oameni la bord în apropiere de Azore 28 mai A fost rejudecat "Procesul Pătrășcanu"; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toți membrii "lotului Pătrășcanu" iar Lucrețiu Pătrășcanu a fost declarat erou național 5 iunie Robert F Kennedy candidat la președinția SUA este împușcat la "Ambassador Hotel" în Los Angeles California de către Sirhan Sirhan 10 iunie Italia învinge Iugoslavia cu 2-0 și câștigă Campionatul European de Fotbal Finala originală din 8 iunie s-a terminat cu scorul de 1-1 27 iunie La Praga are loc "manifestul celor 2000 de cuvinte" redactat de un grup de intelectuali care cer instituirea unui regim liberal 29 iunie Papa Paul al VI-lea anunță următoarea enciclică intitulată Humanae Vitae condamnând reglementarea nașterilor 23 iulie Exercitând presiuni asupra guvernului liberal cehoslovac sovieticii anunță desfășurarea la scară largă de manevre militare în apropiere de Cehoslovacia 25 iulie Într–un interviu Nixon declară că în cazul unor viitoare conflicte în Asia asiaticii mai mult decât americanii trebuie să aibă responsabilități mai mari Acest punct de vedere este denumit "doctrina Nixon" 20 august Inaugurarea Uzinei de la Pitești prima uzină de autoturisme din România; primul autoturism românesc a fost gata pe 3 august 20 august Invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia mai puțin România și Iugoslavia cu 200000 de trupe și 5000 de tancuri 21 august Discursul lui Nicolae Ceaușescu după invadarea Cehoslovaciei de către sovietici „Nu există nici o justificare nu poate fi acceptat nici un motiv de a admite pentru o clipă numai ideea intervenției militare în treburile unui stat socialist frățesc Noi considerăm că pentru a așeza relațiile dintre țările socialiste dintre partidele comuniste pe baze cu adevărat marxist-leniniste trebuie o dată pentru totdeauna să se pună capăt amestecului în treburile altor state altor partide Răspundem tuturor întregul popor român nu va permite nimănui să încalce teritoriul patriei noastre Leonid Brejnev secretarul PCUS a catalogat discursul ca „gălăgie nesănătoasă 31 august Vasul de pasageri sovietic "Amiralul Nahimov" se scufundă în Marea Neagră în urma coliziunii cu cargoul „Piotr Vasev 6 septembrie Swaziland devine independentă 11 octombrie NASA lansează Apollo 7 prima misiune americană cu trei oameni la bord astronauții Wally Schirra Donn F Eisele și Walter Cunningham Lansarea are loc la peste 20 de luni după accidentul Apollo 1 12 octombrie Se deschide cea de-a XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară din Mexico City Mexic; România a obținut 15 medalii 4 aur 6 argint 5 bronz 12 octombrie Guineea Ecuatorială primește independența de la Spania 20 octombrie Lady Jacqueline Kennedy se căsătorește cu armatorul grec Aristotle Onassis 22 octombrie Apollo 7 a aterizat conform planului coborând în Oceanul Atlantic după ce a orbitat de 163 de ori în jurul Terrei 9 decembrie SUA A avut loc prima demonstrație a utilizării mouse-ului 21 decembrie Apollo-8 efectuează primul zbor translunar și orbitează în jurul Lunii Astronomii Frank Borman Jim Lovell și William A Anders devin primii oameni care văd partea nevăzută a Lunii și planeta Terra în întregime Arte știință literatură și filozofie 5 martie În perioada 5-10 martie a avut loc prima ediție a Festivalului Internațional de muzică ușoară Cerbul de Aur 27 iulie Pink Floyd lansează în SUA albumul A Saucerful of Secrets 22 octombrie Trupa rock Led Zeppelin a lansat albumul Led Zeppelin II 22 noiembrie The Beatles lansează dublul album The Beatles mai cunoscut drept The White Album În Franța Serge Gainsbourg lansează albumul 69 année érotique 18 ianuarie Marin Sorescu publică piesa Iona La Paris Eugen Ionescu publică Prezent trecut trecut prezent mai Georges Dumézil publică volI din Mit și Epopee Alexandr Soljenițîn publică în Occident Primul cerc și Pavilionul Canceroșilor Nașteri 1 ianuarie Davor Šuker fotbalist croat 2 ianuarie Cuba Gooding Jr actor american 3 ianuarie Marius Iriza politician român 11 ianuarie Titus Corlățean politician român 15 ianuarie Iñaki Urdangarín Duce de Palma de Mallorca 20 ianuarie Cătălin Micula politician român 22 ianuarie Ecaterina Szabó gimnastă română 25 ianuarie Liviu Codârlă politician român 30 ianuarie Felipe Prinț de Asturias prinț moștenitor al Spaniei 15 februarie George Ivașcu actor român 16 februarie Adina Vălean politician român 16 februarie Eugen Caminschi muzician român Vama Veche 28 februarie Marian Vanghelie politician român primar al sectorului 5 al Bucureștiului 22 martie Øystein Aarseth chitarist norvegian d 1993 24 martie Laurențiu Mironescu politician român 27 martie Cristian Bădiliță teolog eseist traducător și poet român 30 martie Céline Dion cântăreață canadiană 4 aprilie Radu-Cătălin Drăguș politician român 8 aprilie Patricia Arquette actriță americană 13 aprilie Jørn Stubberud basist norvegian 15 aprilie Ion Manolescu prozator român 19 aprilie Mswati al III-lea al Swaziland rege al Swaziland 26 aprilie Tudor Sălăgean istoric român 27 aprilie Cristian Mungiu regizor român 17 mai Petru Călian politician român 25 mai Alexander Liebreich dirijor german 26 mai Prințul Frederic prinț moștenitor al Danemarcei 28 mai Kylie Minogue cântăreață australiană 11 iunie Alois Principe Ereditar al Liechtensteinului 21 iunie Liviu Câmpanu politician român 21 iunie Keo cântăreț roman 25 iunie Dorinel Munteanu fotbalist român 26 iunie Paolo Maldini fotbalist italian 29 iunie Florin Aurelian Popescu politician român 1 iulie Dan Grigore politician politician român 5 iulie Marian Hoinaru politician român 5 august Marine Le Pen politiciană franceză 7 august Cezar Paul-Bădescu prozator și publicist român 11 august Prințesa Mabel a Olandei 27 august Cătălin Predoiu avocat politician român 10 septembrie Guy Ritchie regizor britanic 16 septembrie Mihai Alexandru Voicu politician român 16 septembrie Marc Anthony cântăreț compozitor actor producător american 17 septembrie Emil Radu Moldovan politician român 22 septembrie Mihai Răzvan Ungureanu istoric politician român prim-ministru al României 25 septembrie Will Smith actor american 28 septembrie Naomi Watts actriță britanică 29 septembrie Traian Igaș politician român 7 octombrie Luminița Anghel solistă română de muzică pop 11 octombrie Claudiu Săftoiu politician român 12 octombrie Hugh Jackman actor și producător australian 13 octombrie Bogdan Ciucă politician român 18 octombrie Cristian Iacob actor român 31 octombrie Vanilla Ice cântăreț de muzică rap și actor american 7 noiembrie Liviu Almășan politician român 9 noiembrie Nazzareno Carusi pianist italian 18 noiembrie Owen Wilson actor american 26 noiembrie Francisc Vaștag pugilist român 29 noiembrie Ramona Bădescu actriță română care trăiește în Italia 30 noiembrie Anca Boagiu politician român 2 decembrie Lucy Liu actriță americană 9 decembrie Ionuț Lupescu fotbalist român 25 decembrie Helena Christensen fotomodel din Danemarca Decese 14 martie Erwin Panofsky eseist și istoric de artă german n 1892 27 martie Iuri Gagarin cosmonaut rus n 1934 1 aprilie Lev Landau fizician sovietic n 1908 4 aprilie Rev Martin Luther King Jr activist al drepturilor civile americane laureat al Premiului Nobel pentru Pace asasinat n 1929 27 aprilie Vasili Nikolaevici Ajaev scriitor rus n 1915 6 iunie Robert F Kennedy politician american asasinat n 1925 14 iunie Salvatore Quasimodo poet și traducător italian laureat Nobel n 1901 18 iunie Sándor Földes pseudonim literar Pál Ács scriitor poet jurnalist și redactor al radiodifuziunii maghiar Exponent al expresionismului n 1895 28 iulie Otto Hahn chimist german laureat al Premiului Nobel n 1879 9 august Friedrich Christian Margraf de Meissen n 1893 27 august Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei n 1906 2 octombrie Marcel Duchamp artist francez n 1887 7 octombrie Emil Petrovici lingvist și folclorist român din Voivodina n 1899 30 noiembrie Prințul Feodor Alexandrovici al Rusiei n 1898 18 decembrie Dorothy Garrod arheologă și cercetătoare britanică n 1892 20 decembrie John Steinbeck scriitor american laureat al Premiului Nobel n 1902 Premii Nobel Fizică Luis Walter Alvarez Chimie Lars Onsager Medicină Robert William Holley Har Gobind Khorana Marshall William Nirenberg Literatură Yasunari Kawabata Pace René Cassin Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 24 mai Ion Hîncu arheolog român n 1931 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 25 martie 26 martie 27 martie 28 martie 29 martie 27 martie este a 86-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1446 Franța S-a emis o ordonanță regală care a plasat Universitatea sub jurisdicția Parlamentului 1625 Carol I a devenit rege al Angliei Scoției și Irlandei 1697 Sinodul de la Alba Iulia convocat de mitropolitul Teofil a adoptat Unirea cu Roma act care a pus bazele Bisericii Române Unite cu Roma 1703 Rusia Împăratul Petru cel Mare a fondat orașul Sankt Petersburg 1849 La Frankfurt în timpul Revoluției Germane 1848 49 Adunarea Națională a decis numita Paulskirchenverfassung „Constituția de la Paulskirche prima constituție democratică în Germania După anunț în ziua următoare intră în vigoare însă nu poate fi aplicată 1850 Primul număr al revistei săptămânale Household Words de Charles Dickens a fost publicat la Londra 1886 Celebrul luptător apaș Geronimo se predă armatei americane; se încheie faza principală a războaielor apașe 1899 Guglielmo Marconi a realizat prima legătură telegrafică fără fir între Anglia și Franța 1907 Aflat la Paris Constantin Brâncuși ucenic al sculptorului August Rodin a hotărât să părăsească atelierul acestuia rostind celebrele cuvinte Sub umbra unui stejar nu poate crește decât iarbă Tot din acel an Brâncuși a renunțat la modelajul tradițional lucrând direct în piatră 1914 A fost fondat Comitetul Olimpic Român recunoscut în același an de Comitetul Internațional Olimpic 1918 Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România prin decizia Sfatului Țării; acesta a fost începutul procesului de formare a României Mari 1933 Japonia a părăsit Liga Națiunilor 1958 Nikita Hrușciov a devenit premier al Uniunii Sovietice 1977 Două aeronave aparținând Pan American și KLM din cauza ceții s-au ciocnit în Tenerife ducând la moartea a 583 de pasageri 1990 Organizația Studenților din Universitatea de Vest Timișoara OSUT și-a câstigat personalitatea juridică având ca scop reprezentarea și apărarea intereselor studenților din Universitatea de Vest din Timișoara 1993 Jiang Zemin a devenit președinte al Republicii Populare Chineze 1994 La alegerile parlamentare din Italia Partidul Forza Italia a lui Silvio Berlusconi a devenit o forță dominantă care i-a permis să-și formeze un guvern de centru-dreapta Nașteri 972 Regele Robert al II-lea al Franței d 1031 1785 Regele Ludovic al XVII-lea al Franței d 1795 1797 Alfred Victor de Vigny scriitor francez d 1863 1784 Sándor Kőrösi Csoma filolog secui d 1842 1845 Wilhelm Conrad Röntgen fizician german laureat al Premiului Nobel d 1923 1871 Heinrich Mann scriitor german d 1950 1901 Eisaku Sato politician japonez laureat al Premiului Nobel d 1975 1908 Șerban Țițeica fizician român membru al Academiei Române d 1985 1912 James Callaghan prim-ministru al Regatului Unit d 2005 1927 Mstislav Rostropovici violoncelist dirijor rus 1931 Virgiliu N Constantinescu inginer român membru și președinte al Academiei Române d 2009 1935 Abelardo Castillo scriitor argentinian 1936 Nicolae Drăgușin pictor român 1942 Michael York actor britanic 1943 Nicolae Pescaru fotbalist român 1946 Andy Bown basist și compozitor englez Status Quo și Judas Jump 1950 Tony Banks muzician englez Genesis 1952 Gheorghe Tadici antrenor român de handbal 1953 George Copos om de afaceri politician român 1956 Floarea Calotă solistă română de muzică populară 1963 Quentin Tarantino regizor american 1968 Cristian Bădiliță teolog eseist traducător român 1969 Mariah Carey cântăreață compozitoare producător și actriță americană 1971 David Coulthard pilot soțian de Formula 1 1971 Matthew Pegg basist englez Procol Harum 1975 Fergie cântăreață pop americană The Black Eyed Peas și Wild Orchid 1976 Roberta Anastase politician român 1981 Cacau fotbalist german de origine braziliană Decese 1378 Papa Grigore al XI-lea n cca 1336 1462 Vasili al II-lea Mare Cneaz al Moscovei n 1415 1482 Maria de Burgundia n 1457 1613 Sigismund Báthory principe al Ardealului n 1573 1625 Regele Iacob I al Angliei și Irlandei și Iacob VI al Scoției n 1566 1770 Giovanni Battista Tiepolo artist italian n 1696 1854 Carol al III-lea Duce de Parma n 1823 1875 Edgar Quinet istoric francez n 1803 1879 Prințul Waldemar al Prusiei n 1868 1898 Francisca a Braziliei fiică a împăratului Pedro I al Braziliei n 1824 1923 James Dewar chimist inventator și fizician scoțian n 1842 1952 Ion Alexandru Bassarabescu scriitor român n 1870 1967 Jaroslav Heyrovský chimist ceh laureat Nobel n 1890 1968 Iuri Gagarin cosmonaut rus primul om în spațiu n 1934 1981 Mao Dun scriitor chinez n 1895 1985 Pompiliu Marcea critic și istoric literar n 1928 2008 George-Mihail Pruteanu lingvist eseist și politician român n 1947 Sărbători Ziua solidarității artiștilor Ziua Mondială a Teatrului Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alegerile pentru postul de bașcan al Găgăuziei au avut loc în data de 22 martie 2015 în cadrul autonomiei Gagauz-Yeri din sudul Republicii Moldova În urma acestora a fost ales guvernatorul regiunii autonome bașcanul pentru o perioadă de 4 ani Efectuarea alegerilor Adunarea Populară a luat decizia cu privire la petrecerea alegerilor în cadrul ședinței extraordinare din 27 decembrie 2014 Cel de-al doilea tur de scrutin dacă ar fi fost necesar s-ar fi organizat pe 5 aprilie 2015 În cadrul aceleeași ședințe Adunarea Populară a Găgăuziei a făcut modificări în legislația privind alegerea bașcanului Potrivit modificărilor operate candidații pentru funcția de bașcan au fost nevoiți să prezinte cel puțin 5000 de semnături în susținerea lor dar nu mai mult de 6000 Votul s-a făcut cu aplicarea ștampilei „Seçtim am ales La 23 februarie 2015 buletinele de vot au fost aprobate de către Comisia Electorală Centrală din Găgăuzia Numele candidatului electoral va fi amplasat pe foaie în conformitate cu numărul extras în urma tragerii la sorți „Buletinele vor fi tipărite în trei limbi Consiliile locale vor scrie cereri prin care vor solicita numărul de buletine de vot necesare și ulterior acestea vor fi tipărite în găgăuză română și rusă a afirmat Valentin Cara președinte CEC Găgăuzia Candidați Conform rapoartelor de până la 19 februarie cel mai mult a cheltuit pe campania electorală candidatul independent Irina Vlah circa 145000 de lei Ea este urmată de Alexandr Stoianoglo cu circa 50000 de lei Ruslan Garbalî – circa 40000 de lei și Nicolai Dudoglo – circa 21000 de lei Restul candidaților au avut cheltuieli nesemnificative sau nu le-au avut deloc Rezultate preliminare Prezența la vot Referințe Legături externe Jurnal TV Accesat la 16022015 Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Alpii Apuseni germ "Westalpen" sunt despărțiți la este de Alpii Răsăriteni prin linia linia care unește lacul Constanța de-a lungul Rinului peste pasul Splügenpass ital Passo dello Spluga 2113 m cu Lacul Como În comparație cu Alpii Răsăriteni Alpii Apuseni sunt mai înalți Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc 4810 m Alpii Apuseni sau Occidentali se află în Italia Franța și Elveția ei se împart în Alpii Ligurici Alpii Maritimi Alpii Cotici Alpii Dauphiné Alpii Graici Alpii Pennini Alpii Bernezi Alpii Lepontini Alpii Glarus Alpii Elvețieni de Nord-Est Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe Este situată în regiunea antarctică din emisfera sudică aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic Având 140 milioane de km pătrați este al cincilea continent ca suprafață după Asia Africa America de Nord și America de Sud Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 16 km Antarctica în medie este cel mai rece uscat și vânturos continent și are cea mai mare altitudine medie dintre toate continentele Antarctica este considerată un deșert cu precipitații anuale de numai 200 mm de-a lungul coastei și mult mai puține spre interior Pe continent nu există nicio rezidență umană permanentă dar între 1000 și 5000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la stații de cercetare împrăștiate pe întreg continentul Numai plantele și animalele adaptate la rece supraviețuiesc acolo iclusiv pinguini și pinipede nematode si multe tipuri de alge și alte organisme precum și vegetație de tundră Deși miturile și speculațiile despre un Terra Australis „Ținut de Sud datează din antichitate prima reperare confirmată a continentului a avut loc în anul 1820 de către expediția rusă a lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev Totuși continentul a rămas în mare măsură neglijat pentru restul secolului al XIX-lea din cauza mediului său ostil omului a lipsei de resurse și izolare Tratatul Antarctic din 1959 a fost semnat inițial de 12 țări; până în prezent au semnat tratatul 46 de țări Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale susține cercetările științifice și protejează ecozona continentului În medie peste 4000 de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare efectueză diverse experimente Etimologie Prima utilizare formală a numelui „Antarctida „Antarctica drept nume de continent este atribuită cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890 Numele „Antarctica este versiunea romanizată a compusului din limba greacă ἀνταρκτική antarktiké femininul lui ἀνταρκτικός antarktikos însemnând „opusul nordului Istorie Credința în existența unei Terra Australis un continent vast în extremitatea sudică de pe glob care pune în balanță teritoriile nordice din Europa Asia și Africa Nordică a existat încă din timpul lui Ptolemeu sec I dHr care a sugerat ideea de a păstra simetria tuturor suprafețelor de uscat din lume Reprezentări ale unei mari suprafețe sudice de pământ au fost comune în hărți cum ar fi harta turcului Piri Reis de la începutul sec al XVI-lea Chiar și la sfârșitul sec al XVII-lea după ce exploratorii au constatat că America de Sud și Australia nu făceau parte din încă nedescoperita Antarctidă geografii credeau că acest continent era mult mai mare decât dimensiunea sa actuală Hărțile europene au continuat să arate ipotetic acest teren până când navele căpitanului James Cook „HMS Resolution și „HMS Adventure au traversat cercul polar antarctic la 17 ianuarie 1773 în decembrie 1773 și din nou în ianuarie 1774 Cook de fapt a ajuns la aproape 121 km de coasta Antarctidei înainte de a se retrage din fața câmpului de gheață în ianuarie 1773 Prima reperare confirmată a Antarctidei poate fi redusă la echipajul navelor conduse de trei persoane În conformitate cu diferite organizații The National Science Foundation NASA Universitatea California San Diego și alte surse navele au fost conduse de trei căpitani care au reperat Antarctida în anul 1820 Fabian Gottlieb von Bellingshausen un estonian căpitan în Marina Imperială Rusă Edward Bransfield un irlandez căpitan în Marina Regală Britanică și Nathaniel Palmer navigator american din Stonington Connecticut Prima oară von Bellingshausen a văzut Antarctida la 27 ianuarie 1820 trei zile înainte ca Bransfield să fi văzut și el țărmul și 10 luni înainte ca Palmer să o facă în noiembrie 1820 În acea zi expediția pe două nave conduse de von Bellingshausen și Mikhail Petrovich Lazarev a ajuns într-un un punct la o distanță de 32 kilometri depărtare de continentul Antarctida și a văzut de acolo înâlțimile de gheață Primul document de debarcare pe continentul Antarctida a fost cel al navigatorului John Davis în Antarctida de Vest la 7 februarie 1821 deși unii istorici dispută acesta afirmație În decembrie 1839 ca parte a expediției de explorare a Statelor Unite ale Americii care a durat din 1838 până în 1842 efectuată de Marina SUA uneori numită Ex Ex sau Expediția Wilkes a avut loc o expediție de navigare din Sydney Australia prin Oceanul Antarctic cum a fost apoi cunoscută care a raportat descoperirea unui continent antarctic în vestul insulelor Balleny Acea parte din Antarctida a fost numită ulterior „Wilkes Land nume care se menține și astăzi Exploratorul James Clark Ross a trecut prin ceea ce este cunoscută acum ca Marea Ross și a descoperit Insula Ross ambele luând numele lui în 1841 El a navigat de-a lungul unui imens zid de gheață care mai târziu a fost numit „Ross Ice Shelf de asemenea numit după el Muntele Erebus și Muntele Terorii sunt numite după cele două nave ale expediției lui „HMS Erebus și „HMS Terror Mercator Cupper a debarcat în Antarctida de Est la 26 ianuarie 1853 În timpul expediției „Nimrod condusă de Ernest Shackleton 1907 grupurile sub conducerea lui T W Edgeworth David au fost primele care au urcat pe Muntele Erebus și au ajuns la Polul Sud magnetic Douglas Mawson care a preluat conducerea legiunii la întoarcerea lor periculoasă a continuat să conducă numeroase expediții până la pensionarea sa în 1931 În plus Shackleton însuși și alți trei membri ai expediției lui au făcut mai multe inaugurări între decembrie 1908 și februarie 1909; ei au fost primii oameni care au travesat „Ross Ice Shelf lanțul muntos Transantarctic prin intermediul ghețarului Beard More și primii care au pus piciorul pe „Platoul Polar de Sud O expediție condusă de norvegianul Roald Amundsen cu nava „Fram a devenit prima care a ajuns la Polul Sud geografic la data de 14 decembrie 1911 folosind un traseu de la „Bay of Wales până la ghețarul „Axel Heiberg Doar o lună mai târziu nefasta expediție a lui Robert Falcon Scott a ajuns și ea la pol Richard Evelyn Byrd a fost liderul mai multor curse în Antarctida cu avionul în anii 1930 și 1940 El este recunoscut drept implementatorul transportului terestru mecanizat pe continent și pentru conducerea cercetărilor geologice și biologice extinse Cu toate acestea nimeni nu a mai ajuns la Polul Sud până la 31 octombrie 1956; în acea zi un grup din Marina SUA condus de amiralul Rear George J Dufek a aterizat cu un avion la pol Prima persoană care a navigat singură până în Antarctida a fost neozeelandezul David Henry Lewis în goeleta sa „Ice Bird de 10 metri lungime făcută din oțel Referințe Vezi și Zona Antarctică Neozeelandeză Legături externe 21 august 2007 Colin Monteath Glenn A Baker Descoperă 16 iulie 2007 Descoperă 28 februarie 2008 Jurnalul Național 26 ianuarie 2011 Revista Magazin Apași e un nume colectiv dat unor națiuni grupuri etnice indigene amerindiene cu culturi asemănătoare care viețuiesc în SUA în vestul Arizonei unele regiuni din Texas și New Mexico precum și în nord-estul Mexicului În transliterația engleză numele lor este Apache pronunțat əˈpætʃiː v AFI Cuvintele „Apache și „apaș provin din cuvântul din limba zuňi „apachu care înseamnă dușman de aici numele pe care i-l puseseră spaniolii Ei înșiși se denumesc Ndee Inde T`Inde N`de sau N`ne în funcție de dialect ceea ce înseamnă oameni sau lume Apașii vorbesc o serie de limbi athabascane care sunt clasificate în apașa din preria nord-americană apașa orientală și apașa occidentală fiecare având mai multe dialecte destul de inteligibile între ele Personalități apașe Cochise Șef apaș Mangas Coloradas Șef apaș Loco Șef apaș Taza Șef apaș Nana Șef apaș Mangas Șef apaș Geronimo Căpetenie apașă Dahteste războinică apașă Alchesay călăuză și Șef apaș Naiche Șef apaș Victorio Șef apaș Gouyen războinică apașă Lozen războinică apașă Chatto călăuză apașă Jay Tavare actor Raoul Trujillo dansator coregraf actor Mary Kim Titla publicist jurnalist fost reporter TV și candidat pentru un loc în Congres la alegerile primare din 2008 în Districtul 1 din Arizona Folosințe Cuvântul „Apache este des folosit mai ales în SUA de ex în următoarele domenii Informatică Apache software pentru un anumit tip de web server Fundația Apache Apache Software Foundation compania care a creat software-ul pentru Apache HTTP Server Apache o licență de tip open source autorizată de Apache Software Foundation Apache joc video din anul 1993 realizat de Team17 Apache Longbow un software de simulare a luptei din 1995 al firmei Digital Integration Denumiri geografice Comitatul Apache unul din cele 15 comitate ale statului Arizona Statele Unite ale Americii Apache oraș din statul Oklahoma Statele Unite Denumiri militare și navale AH-64 Apache un elicopter de atac afalt în serviciul United States Army Westland WAH-64 Apache o versiune a elicopterului de mai sus construit pentru British Army MBDA Apache un sistem francez de rachete de atac North American A-36 Apache USS Apache numele a diferite vase militare a United States Navy USNS Apache T-ATF-172 un remorcher maritim al United States Navy Literatură arte filme recreație Apache roman de Will Levington Comfort Fort Apache un film western din anul 1948 cu actorul John Wayne Fort Apache The Bronx un film de acițne din 1981 Apache un film western din anul 1954 realizat de Robert Aldrich cu Burt Lancaster Apache Ambush film western din anul 1955 cu Bill Williams și Richard Jaeckel Apache Territory film western din anul 1958 cu Rory Calhoun Apaches film educativ despre sănătate și educația specifică cunoașterii faptelor legate de sănătatea publică Apache personaj din seria manga Bleach Apache un personaj de tip Maximal în universul fictiv Transformers Apache Hotel un fost cazino din Las Vegas Muzică și dans Apache un anumit stil de dans din anii 1920 Apache o mișcare folosită în anumite stiluri de dans așa cum sunt Lindy hop west coast swing și salsa „Apache melodie instrumentală din anul 1960 lansată de The Shadows și apoi reluată deJørgen Ingmann Incredible Bongo Band Sugarhill Gang și de Tommy Seebach Apache'' un rapper a anilor 1990 din Sport Laredo Apaches o fostă echipă de baseball din Laredo Alte utilizări Apache subcultură pariziană din anii târzii 1800 și timpurii 1900 Apache armă tipică găștilor Apache Apache Corporation companie specializată în țiței și gaze naturale din Houston statul Statele Unite Chevrolet Apache camionetă APACHE II sistem de evaluare al sănătății „Apache poreclă a fotbalistului argentinian Carlos Tévez Apaches termen japonez pentru hoții de metal folosit mai ales în romanul Japan's Threepenny Opera de Takeshi Kaiko HTC Apache un telefon mobil de tip PDA care utilizează ca software platforma Windows Mobile realizat de firma HTC Forțele Militare ale Statelor Unite ale Americii este organizația militară de stat a Statelor Unite ale Americii După efectivul militar este pe locul doi în lume după China După bugetul alocat este pe primul loc în lume Misiunea principală a armatei SUA este Armata este un serviciu militar aparținând Departamentului Armatei unul dintre cele trei departamente militare ale Departamentului Apărării Armata este condusa de Secretarul Armatei Ofițerul militar de top în cadrul Departamentului este șeful Statului Major al Armatei Cel mai înalt rang al ofițerilor armatei este în prezent ce de președinte al Joint Chiefs of Staff Pe parcursul anului fiscal 2011 armata regulată a raportat un efectiv de 546 057 de militari Garda Națională ARNG a raportat 358 078 iar Armata de rezervă a Statele Unite ale Americii USAR a raportat 201 166 rezultând un total de 1 105 301 de militari Misiune Menținerea păcii și securității și apărarea Statelor Unite Sprijinirea politicilor naționale Implementarea obiectivelor naționale Pedepsirea tuturor națiunilor responsabile de acte de agresiune care pun în pericol pacea și securitatea Statelor Unite Legături externe Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Conform art 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri Nr344-XIII din 23 decembrie 1994 Guvernatorul bașcanul< ref> este persoana oficială supremă a Găgăuziei Lui i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani pe bază alternativă Aceeași persoană este reeligibilă în funcția de Guvernator al Găgăuziei pentru două mandate consecutiv El trebuie să fie cetățean al Republicii Moldova care a împlinit vârsta de 35 de ani și cunoaște limba găgăuză Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcția de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activității autorităților administrației publice și poartă răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu care este învestit prin lege Guvernatorul Găgăuziei emite hotărîri și dispoziții care sînt executorii pe tot teritoriul Găgăuziei Suspendarea din funcție înainte de termen a Guvernatorului Găgăuziei are loc în cazul dacă acesta nu respectă Constituția Republicii Moldova Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri legile locale și hotărîrile Adunării Populare sau dacă a comis o infracțiune Decizia de destituire a Guvernatorului Găgăuziei se ia cu votul a două treimi din deputații aleși ai Adunării Populare Statutul Găgăuziei Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111 care prevede și autonomia Transnistriei Ulterior Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă care conferă un statut special autonom Găgăuziei la 23 decembrie 1994 Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova Conform art 111 al Constituției Republicii Moldova UTA Găgăuzia soluționează de sine stătător în limitele competenței sale în interesul întregii populații problemele cu caracter politic economic și cultural Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii Istoric La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud în jurul orașului Comrat „Republica Găgăuză Gagauz-Yeri în limba găgăuză În anul 1990 Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova La data de 31 octombrie 1990 Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri La 1 decembrie 1991 Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze" iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze" În paralel Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună Alegerile din mai-iunie 1995 La 17 ianuarie 1995 Guvernul Republicii Moldova aprobă prin HG 35 1995 Regulamentul provizoriu privind alegerea Guvernatorului Bașcanului Găgăuziei După ce autonomia Găgăuziei a fost acceptată de Parlamentul Moldovei la 25 mai 1995 a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei concomitent cu alegerile în Adunarea Populară a autonomiei Nici unul din cei 4 candidați pentru funcția de guvernator Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Dumitru Croitor și Stepan Topal nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi ales din primul tur Ca urmare la data de 11 iunie 1995 în turul doi de scrutin au participat cei doi candidați mai bine clasați Gheorghe Tabunșcic și Mihail Kendighelean iar cu 64% de voturi în funcția de Guvernator al Găgăuziei a fost ales Gheorghe Tabunșcic inaugurarea în funcție a avut loc la 19 iunie 1995 Stepan Topal nu a reușit nici măcar calificarea în al doilea tur de scrutin Alegerile din august 1999 La data de 22 august 1999 se desfășoară alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia în primul tur participând 6 candidați Dumitru Croitor Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Constantin Taușanji Ilia Stamat Piotr Sarî În cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 5 septembrie 1999 Dumitre Croitor viceministru al afacerilor externe este ales cu 6154% din voturi câștigând confruntarea cu bașcanul în funcție Gheorghe Tabunșcic A fost învestit în funcția de Bașcan la 24 septembrie 1999 Dumitru Croitor participase la alegeri cu o platformă reformistă la data de 22 august 1999 la alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Interimatul iulie-noiembrie 2002 La 31 ianuarie 2002 un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a Găgăuziei i-au acordat un vot de neîncredere Guvernatorului Găgăuziei și au stabilit pentru data de 24 februarie 2002 organizarea referendumului de revocare din funcție a lui Dumitru Croitor În ziua respectivă majoritatea secțiilor de votare au fost închise autoritățile locale executive din autonomie luând măsuri pentru zădărnicirea referendumului Pentru aceste acțiuni ulterior lui Dumitru Croitor Mihail Kendighelean Ivan Burgudji le-au fost intentate dosare penale însă numai Ivan Burgudji a fost condamnat la închisoare celelalte dosare fiind mai târziu clasate La 21 iunie 2002 sub presiunile interne și ale autorităților centrale Dumitru Croitor demisionează din funcția de Guvernator al Găgăuziei motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative Adunarea Populară a UTA Gagauz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării Ivan Kristioglo ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat ca guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome Gheorghi Leiciu a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo ca guvernator interimar al UTA Gagauz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat Alegerile din octombrie 2002 Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002 Comisia electorală centrală din Găgăuzia a refuzat la 9 septembrie 2002 înregistrarea lui Dumitru Croitor în calitate de candidat la funcția de Guvernator al Găgăuziei din partea Partidului Democrat motivând că dosarul prezentat nu era complet La data de 6 octombrie 2002 au avut loc alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei la care au participat 5 candidați Gheorghe Tabunșcic fost bașcan în perioada 1995-1999; Ilia Stamat fost șef al Direcției pentru relații economice externe al executivului din autonomia găgăuză; Mihail Formuzal primarul de Ceadîr Lunga; Stepan Topal fost președinte al "Republicii Găgăuze" în perioda 1990-1995 și Constantin Taușanji primarul de Comrat La scrutin au participat doar 4143 % de alegători alegerile fiind invalidate La 16 octombrie 2002 președintele Vladimir Voronin l-a numit prin decret pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva Totodată Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului OMC O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002 la care participă doar 3 candidați Gheorghe Tabunșcic Mihail Formuzal Constantin Taușanji Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002 Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin datorită utilizării unei retorici "național-patriotice" El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor La data de 9 noiembrie 2002 are loc inaugurarea în funcție a Guvernatorului Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic a demisionat din funcția de deputat în Parlament mandatul său fiind ocupat de următorul candidat supleant pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova Alegerile din decembrie 2006 La data de 3 decembrie 2006 s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Gagauz Yeri Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume bașcanul în funcție al Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic adjunctul procurorului general al Rep Moldova Alexandru Stoianoglo primarul orașului Comrat Nicolai Dudoglo și primarul de Ceadâr Lunga Mihail Formuzal Partidul Comuniștilor din Republica Moldova partid de guvernământ și-a exprimat susținerea de la început pentru Gheorghe Tabunșcic "Din ziua creării autonomiei comuniștii din R Moldova contribuie sincer și ferm la dezvoltarea temeliilor acesteia la progresul economic social și cultural al Gagauz Yeri Nu este întîmplător faptul că deja de mai bine de opt ani PCRM rămîne a fi singurul partid care include în rîndul deputaților reprezentanți ai autonomiei găgăuze Nu este întîmplător că anume propunerile legislative ale fracțiunii parlamentare a PCRM au extins substanțial drepturile constituționale ale Găgăuziei prin acordarea către autonomie a dreptului de inițiativă legislativă în Parlamentul național Este absolut limpede că tot ce a fost pozitiv în ultimii ani trebuie continuat și dezvoltat intens< ref> Deși a fost susținut de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova PCRM și de Partidul Agrar din Moldova beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Gagauz Yeri În acest scrutin Formuzal a fost sprijit de alianța partidelor pro-Rusia Ravnopravie-Patria Rodina În campania electorală Formuzal a promis să deschidă reprezentanțe comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia Rusia Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților" vizându-i pe găgăuzii care lucrează peste hotare Noul guvernator al UTA Găgăuzia Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat El va trebui să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz Yeri în care majoritatea mandatelor este deținută de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova În temeiul art 88 lit j din Constituția Republicii Moldova și al art 14 alin 4 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri printr-un decret din 16 ianuarie 2007 al președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin Mihail Formuzal a fost confirmat în funcția de membru al Guvernului În primul tur al alegerilor din 3 decembrie 2006 Mihail Formuzal și Nicolai Dudoglo au acumulat 3389% și respectiv 3140% din sufragiile alegătorilor Bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Celălalt candidat Alexandr Stoianoglo Procurorul General adjunct al Republicii Moldova s-a clasat pe ultimul loc cu 1058% din voturi La turul II din 17 decembrie 2006 primarul orașului Ceadîr-Lunga Mihail Formuzal a repurtat victoria pentru postul de bașcan guvernator al Găgăuziei cu 5623% din voturi Au participat la aceste alegeri 628% din numărul alegătorilor Lista președinților „Republicii Găgăuze În perioada 1990-1995 autoproclamata „Republică Găgăuză a avut următorii președinți Lista guvernatorilor UTA Gagauz Yeri Guvernatorii Bașcanii UTA Gagauz Yeri au fost următorii Vezi și Lista președinților Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri Referințe Legături externe @ alegerimd @ alegerimd Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg Edgar Quinet n 17 februarie 1803 Bourg-en-Bresse Ain d 27 martie 1875 Versailles a fost un reputat scriitor istoric și om politic francez În perioada 1842-1846 a fost profesor la Collège de France unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre „pașoptiștii români În 1852 după moartea primei sale soții s-a căsătorit cu Hermione Asachi fiica scriitorului român Gheorghe Asachi A rămas cunoscut și ca filoromân atât prin scrierile sale cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române Biografie Edgar Quinet s-a născut la Bourg-en-Bresse în departamentul Ain la 17 februarie 1803 fiind unicul fiu al lui Jérôme Quinet comisar intendent militar al armatei republicane Mama sa era Eugénie Rozat Lagis Copilăria și adolescența Tatăl său Jérôme Quinet a demisionat din armată întrucât epoca napoleoniană l-a dezgustat profund și s-a dedicat științelor îndeosebi matematicii Mama sa Eugénie Rozat Lagis a exercitat o influență profundă asupra copilului Edgar Deși era calvinistă ea fost de acord cu botezul lui Edgar în catolicism Familia locuia în Bourg-en-Bresse dar își petrecea verile la Certines proprietate a familiei Quinet de trei sute de ani În 1811 s-a mutat împreună cu părinții și cu sora sa mai mică Blanche născută în 1807 la Charolles Edgar a fost trimis la școală la colegiul din Bourg-en-Bresse între 1815 și 1817 apoi la Lyon 1817-1819 Tatăl său ar fi dorit să-l vadă pe Edgar terminând repede studiile pentru a se dedica carierei militare ori afacerilor Totuși tânărul Edgar era atras de literatură aceasta având câștig de cauză în final Studii După ce a absolvit colegiul în Lyon Edgar Quinet s-a înscris la examenul de admitere de la celebra École polytechnique fiind declarat „admisibil 1820 Nu a urmat cursurile acesteia deoarece în urma unui consiliu de familie a fost obligat să se înscrie la Facultatea de Drept În paralel cu frecventarea cursurilor de la Facultatea de Drept Edgar Quinet a studiat și matematicile istoria filosofiei și limbile străine Din perioada studenției datează și prima sa scriere ieșită de sub tipar Les tablettes de juif errant „Tabletele evreului rătăcitor 1823 o povestire satirică în maniera lui Voltaire În același an 1823 susține examenul de absolvire a Facultății de Drept În ianuarie 1839 devine doctor susținând la Universitatea din Strasbourg două teze de doctorat în franceză și în latină Essai d'une classification des arts „Eseu despre o clasificare a artelor respectiv De indicae poesis antiquissimae natura et indole „Despre originea și caracterul poeziei antice Cariera de istoric și literat În 1824 Edgar Quinet începe traducerea lucrării lui Herder „Idei asupra filosofiei istoriei omenirii după o versiune în limba engleză Primind un acont pentru drepturile de traducător în anul următor Quinet face o călătorie în Anglia Tot în 1825 el devine corespondent la Revue britannique și la Revue germanique și începe să colaboreze la publicația Le constitutionnel În 1826 Quinet întreprinde o călătorie în Germania La Heidelberg centrul romantismului german din acea perioadă l-a cunoscut pe profesorul Friedrich Creuzer fondatorul mitologiei comparate Tot la Heidelberg face cunoștință cu Wilhelminna More viitoarea sa soție fiica unui notar din Grunstadt Edgar Quinet frecventează cursurile Universității din Heidelberg cunoscându-i pe romanticii germani Tieck Schlegel Görres și Uhland În 1828 îi apare volumul al treilea al traducerii operei lui Herder Idei asupra filosofiei istoriei omenirii precum și Eseu asupra operelor lui Herder Publică eseul De la Grèce moderne et de ses rapports avec l’antiquité „Despre Grecia modernă și raporturile ei cu antichitatea 1830 care este tipărit și în limba germană în anul următor 1831 În mai 1831 publică articolul Des épopées françaises du XII-e siècle „Despre epopeile franceze din secolul al XII-lea care stârnește vii controverse în ziarele vremii Le National și Le Temps Publică lucrarea De l’Allemagne et de la Révolution „Germania și Revoluția în 1832 În 1833 apare poemul în proză Ahasvérus parabolă a istoriei umanității la care Edgar Quinet meditase încă din adolescență Despre această „epopee romantică Léon Cellier spunea că oferă „o doctrină raționalistă a perfectibilității continue colective a speței umane În următorii ani continuă să publice poeme eseuri și articole de filozofie istorie și critică literară În 1837 face cunoștință cu Adam Mickiewicz și este vizitat de poetul Heinrich Heine iar în martie 1838 publică poemul Prométhée „Prometeu La 29 aprilie 1838 Edgar Quinet a fost numit cavaler al Legiunii de onoare După susținerea celor două teze de doctorat la Universitatea din Strasbourg ianuarie 1839 Edgar Quinet este numit profesor universitar titular al catedrei de literaturi străine la Universitatea din Lyon în luna mai 1839 Cursul său inaugural a fost Uniunea morală a popoarelor moderne În anul următor 1840 soții Quinet se stabilesc definitiv la Paris În același an Edgar Quinet publică broșura 1815 1840 un pamflet îndreptat împotriva oligarhiei burgheze din Franța în care afirmă deschis ideile sale republicane Îi apare lucrarea Génie des religions „Geniul religiilor 1841 fundamentală pentru concepțiile sale despre filozofia istoriei Tot în 1841 publică articolul Avertissement au pays „Avertizare către țară una dintre cele mai lucide critici la adresa regimului lui Ludovic-Filip Profesor la Collège de France La 28 iulie 1841 Edgar Quinet a fost numit prin ordonanță regală profesor la prestigioasa instituție franceză de învățământ și cercetare Collège de France ca titular al catedrei de „Literaturi și instituții comparate ale Europei meridionale primul curs de literatură comparată din lume Cu ocazia primului curs susținut el a fost ovaționat de opt ori de studenții și invitații prezenți Începe o colaborare rodnică cu Jules Michelet profesor și el la Collège de France în acea perioadă Cei doi țin lecții despre Ordinul iezuit și publică împreună broșura Les Jésuites „Iezuiții 1843 Aceasta precum și discursul rostit de Edgar Quinet la 10 mai 1843 De la liberté de discussion en matière religieuse „Despre libertatea de discuție în materie religioasă declanșează o aprigă polemică în presă cu arhiepiscopul Parisului în legătură cu libertatea învățământului Ca urmare a acestei polemici în octombrie cursul lui Quinet este suspendat La 20 martie 1944 Quinet și-a reluat cursurile la Collège de France După trei luni la 20 iunie el s-a întâlnit cu o delegație a studenților care și-au manifestat adeziunea la idealurile transmise de profesor În răspunsul său Edgar Quinet a îndemnat tineretul la acțiune împotriva situației politice din Franța Printre auditorii pasionați ai cursurilor predate de Edgar Quinet și Jules Michelet la Collège de France se număra și tânăra moldoveancă Hermiona Asachi fiica poetului Gheorghe Asachi Împreună cu alți doi profesori celebri de la Collège de France din acea perioadă și anume Jules Michelet titularul catedrei de Istorie și morală și Adam Mickiewicz poetul polonez exilat titularul catedrei de Literaturi slave Edgar Quinet a întregit o ilustră triadă supranumită de contemporani „cele trei catedre de democrație care a avut o influență semnificativă asupra efervescenței revoluționare premergătoare Revoluției de la 1848 În 1845 în semn de protest față de suspendarea cursului lui Adam Mickiewicz tineretul studențesc scoate o medalie cu efigiile celor trei profesori democrați Michelet Quinet și Mickiewicz și organizează o nouă manifestație de simpatie în favoarea acestora O altă manifestație de acest gen are loc și la 17 ianuarie 1947 acasă la Edgar Quinet organizată de această dată de studenții români din Paris Cetățeanul și omul politic În iulie 1846 la insistențele lui Ledru Rollin deputat republican și unul dintre liderii opoziției Edgar Quinet își depune candidatura la Bourg-en-Bresse și reușește să fie ales deputat În această nouă calitate a continuat să militeze de pe băncile stângii republicane pentru abolirea monarhiei și instaurarea unei democrații parlamentare Așa cum constata primul său biograf „în cazul lui Quinet totdeauna actele au răspuns cuvintelor observând că nu există nicio contradicție între erudit și omul de acțiune La 22 februarie 1848 în Paris izbucnește revoluția care pune capăt „Monarhiei din iulie Garda națională trece de partea insurgenților Edgar Quinet s-a numărat printre cei care au pătruns cu arma în mână în Palatul Tuileries în noaptea de 23 spre 24 februarie Regele Ludovic-Filip abdică iar guvernul provizoriu proclamă instaurarea celei de-A Doua Republici Franceze Edgar Quinet este numit colonel în Garda națională Edgar Quinet își depune candidatura pentru Assemblée Nationale Adunarea Națională în departamentul Ain fiind ales la 28 aprilie 1848 În iunie 1848 când trupele generalului trag în muncitorii revoltați în urma desființării Atelierelor naționale Quinet își asumă rolul de mediator între guvernul provizoriu și mase Protestează împotriva alegerii lui Louis-Napoléon Bonaparte ca președinte al celei de-a Doua Republici Franceze Tot în 1848 spre sfârșitul anului îi apare prima parte a celebrei sale lucrări Les Révolutions d’Italie „Revoluțiile din Italia În februarie 1850 publică broșura L’État de siège „Stare de asediu un violent pamflet politic împotriva măsurilor represive luate de guvern împotriva muncitorilor din regiunea lioneză și în care analizează în mod obiectiv motivele situației economice mizere în care se zbăteau aceștia Tot în februarie 1850 ține un discurs în plenul Adunării Naționale în legătură cu proiectul de lege privind instrucția publică În acest discurs tipărit ulterior cu titlul L’Enseignement du peuple Edgar Quinet apără și dezvoltă principiul laicității învățământului public; discursul respectiv este considerat a fi una din sursele legii educației publice adoptată mai târziu în timpul celei de-a Treia Republici Franceze La 11 martie 1851 a murit Wilhelminna Minna More prima soție a lui Edgar Quinet Discursul funebru a fost rostit de prietenul și colegul acestuia Jules Michelet Edgar Quinet publică în prima jumătate a anului 1851 broșura La Révision „Revizuirea în care atrage atenția opiniei publice asupra pericolului pentru republică a intențiilor dictatoriale în creștere ale lui Louis-Napoléon Bonaparte La 2 decembrie 1851 are loc lovitura de stat în urma căreia Louis-Napoléon Bonaparte primește titlul de „principe-președinte și puteri dictatoriale Între 3 și 10 decembrie au loc manifestații și chiar lupte de stradă în Paris și în provincie dar plebiscitul care are loc în Franța îi dă câștig de cauză lui Napoleon Edgar Quinet a luat parte activă la mișcarea de rezistență antinapoleoniană luptând efectiv pe baricadele din Paris După înfrângerea acestei mișcări Edgar Quinet se ascunde fiind urmărit de noile autorități; la intervenția Hermionei Asachi el acceptă ospitalitatea familiei Souvestre apoi a Mariei Cantacuzino aceasta din urmă însoțindu-l până la graniță unde proscrisul având un pașaport fals cu numele românesc „Golesco reușește să treacă în Belgia pornind pe drumul exilului Exilul Pentru Edgar Quinet începe lunga perioadă a exilului 19 ani mai exact din decembrie 1851 pînă în septembrie 1870 „Ca și Hugo el se îndărătnici să nu se întoarcă în Franța imperială a uzurpatorului și trăi astfel pe pământul de exil al Belgiei La 9 ianuarie 1852 este publicat oficial decretul prin care erau expulzați nominal din Franța Victor Hugo Edgar Quinet și alți opozanți ai noului regim Stabilit la Bruxelles Quinet se recăsătorește în iulie 1852 cu Hermiona Asachi care îl urmase în exil Continuă să scrie în 1852 îi apare partea a doua a renumitei sale lucrări Les Révolutions d’Italie „Revoluțiile din Italia în 1853 poemul dramatic în 5 acte Les Esclaves „Sclavii în revista Revue des Deux Mondes tipărit și separat la editura Vanderauwera Bruxelles în 1854 lucrarea biografică Fondation de la République des Provinces-Unies Marnix de Sainte-Aldegonde evocare a eroului național al Țărilor de Jos din secolul al XVI-lea iar în 1855 Philosophie de l'Histoire de France „Filozofia Istoriei Franței Deoarece între Franța și Belgia se semnase o convenție de extrădare la 1 noiembrie 1858 soții Quinet se stabilesc la Veytaux în Cantonul Vaud din Elveția Republică federală promovând principii liberale Elveția putea oferi exilatului acea libertate de mișcare și de exprimare indispensabile spiritului său În acei ani de exil pentru Edgar Quinet era esențial ca prin scrieri sale și prin fermitatea atitudinii sale să lupte împotriva puterilor care înăbușiseră în Europa mișcarea democratică de la 1848 În acest context el publică la 30 august 1859 articolul Protestation contre lAmnistie „Protest împotriva amnistiei în care el refuză ca și Victor Hugo amnistia acordată de Napoleon al III-lea exilaților politici El scria „Nu sunt nici acuzat nici condamnat sunt un exilat Nu recunosc nimănui dreptul să mă exileze și să mă cheme înapoi după bunul lui plac Nu mă pot preta la acest joc în care se năruie și se înjosește natura umană În cei doisprezece ani de exil în Elveția casa soților Quinet de la Veytaux a fost un punct de atracție pentru prietenii libertății care aflau aici sprijin moral îmbărbătare și speranță Edgar Quinet a fost deseori vizitat de soții Michelet de Charles-Louis Chassin primul său biograf de socialistul Pierre Leroux și de alți publiciști ai opoziției și simpatizanți republicani Prin unii dintre aceștia Quinet își trimitea manuscrisele în Franța pentru a-i fi tipărite acolo Ultimii ani După „Dezastrul de la Sedan 1-2 septembrie 1870 din timpul războiului franco-prusac încheiat cu înfrângerea și capitularea trupelor franceze de sub conducerea lui Napoleon al III-lea Edgar Quinet a revenit imediat în Franța 7 septembrie 1870 La 17 noiembrie 1870 și-a redobândit postul de profesor universitar la Collège de France În timpul asedierii Parisului de către armata prusacă a scris vehement împotriva germanilor în presa pariziană În 1871 8 februarie a fost ales deputat în Adunarea Națională din partea Departamentului Sena contribuind activ la instaurarea celei de-a Treia Republici Franceze A fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai termenilor nefavorabili francezilor din tratatul de pace încheiat între Franța și Germania A continuat să scrie; în 1871 a publicat Le Siège de Paris et la défense nationale „Asediul Parisului și apărarea națională în 1872 La République conditions de la régénération de la France Republica condițiile renașterii Franței iar la începutul anului 1875 eseul L’Esprit nouveau „Spiritul nou un paralelism amplu între cosmosul fizic și cel spiritual Edgar Quinet a murit la 27 martie 1875 în Versailles Nu a avut parte de funeralii naționale guvernul de orientare clericală din acea perioadă refuzându-i dreptul la onorurile militare și la prezența colegilor săi deputați La înmormântarea sa 29 martie 1875 au ieșit însă pe străzi circa 200000 de parizieni după relatările din presa vremii iar studențimea a însoțit carul funerar până la Cimitirul Montparnasse acolo unde au ținut discursuri Victor Hugo Léon Gambetta și alții Mormântul său se află în Cimitirul Montparnasse din Paris Opera Ediția completă a scrierilor lui Edgar Quinet a fost publicată de către soția sa Hermione Asachi în 30 de volume în perioada 1877 1882 Lucrări publicate în ordine cronologică Considérations philosophiques sur l’art thèse de philosophie F-G Levrault Strasbourg 1839 Les Tablettes du Juif-errant ou ses récriminations contre le passé sans préjudice du présent A Beraud Paris 1823 De la Grèce moderne et de ses rapports avec l’antiquité F-G Levrault Paris 1830 Rapport à M le Ministre des travaux publics sur les épopées françaises du XIIe siècle restées jusqu’à ce jour en manuscrits dans les bibliothèques du Roi et de l’Arsenal F-G Levrault Paris 1831 De l’Allemagne et de la Révolution Paulin Paris 1832 Ahasvérus Ad Guyot Paris et Baillères Londres 1834 Napoléon poème A Dupont Paris 1836 Prométhée E Laurent Bruxelles 1838 Allemagne et Italie philosophie et poésie Desforges Paris Leipzig 1839 1815 et 1840 Paulin Paris 1840 Avertissement au pays Paulin Paris 1841 Du Génie des religions Charpentier Paris 1842 De la Liberté de discussion en matière religieuse discours prononcé au Collège de France le 10 mai 1843 Lange Lévy Paris 1843 Réponse à quelques observations de M l’archevêque de Paris Comptoir des imprimeurs unis Paris 1843 L’Ultramontanisme ou l’Église romaine et la société moderne Comptoir des imprimeurs unis Paris 1844 Le Christianisme et la Révolution française Comon Paris 1845 Mes vacances en Espagne Comptoir des imprimeurs unis Paris 1846 La France et la Sainte-Alliance en Portugal 1847 Joubert Paris 1847 Les Révolutions d’Italie Chamerot Paris 1848-1851 La Croisade autrichienne française napolitaine espagnole contre la République romaine Chamerot Paris 1849 L’Enseignement du peuple Chamerot Paris 1850 L’État de siège Chamerot Paris 1850 L’Impôt sur le capital dans la république de Florence lettre à M Emile de Girardin Chamerot Paris 1850 Le Champ de bataille de Waterloo De Vigny Paris 1851 Révision Librairie nouvelle Paris 1851 Les Esclaves poème dramatique en 5 actes et en vers Vanderauwera Bruxelles 1853 Fondation de la République des Provinces-Unies Marnix de Sainte-Aldegonde Delahays Paris 1854 Merlin l’enchanteur Michel Lévy frères Paris 1860 L’Expédition du Mexique W Jeffs Londres 1862 Histoire de la campagne de 1815 Michel Lévy frères Paris 1862 Pologne et Rome E Dentu Paris 1863 La Révolution Lacroix Paris 1865; rééd chez Belin avec une préface de Claude Lefort 1987 Le Réveil d’un grand peuple Le Chevalier Paris 1869 La Création Librairie internationale Paris 1870 Le Siège de Paris et la défense nationale Librairie internationale Paris 1871 La République conditions de la régénération de la France Dentu Paris 1872 L’Esprit nouveau Dentu Paris 1875 Histoire d'un enfant Histoire de mes idées Hachette et Cie Paris 1905 Traduceri în limba română Românii principatelor dunerene traducere Nicolae Istrati Iași Tipografia Institutului Albinei 1856; 1815 și 1840 istoria ideilor mele traducere Loreto Bogza și Alexandrina Vornicelu Editura Datina Românescă Vălenii de Munte 1925; Opere alese traducere Angela Cismaș Editura Minerva Colecția „Biblioteca pentru toți București 1983 Edgar Quinet și românii Prin activitatea sa de istoric și de profesor Edgar Quinet a sprijinit aspirațiile românilor progresiști din secolul al XIX-lea El s-a manifestat ca filoromân atât prin scrierile sale cât și prin sprijinul pe care l-a acordat „pașoptiștilor români dintre care unii i-au fost studenți la Collège de France După 1852 când s-a căsătorit cu Hermione Asachi fiica lui Gheorghe Asachi relațiile sale cu românii aflați la Paris dar și cu cei din Principatele Unite au devenit și mai strânse Scrierea sa Românii principatelor dunărene este o analiză obiectivă a condițiilor sociale și istorice din Moldova și Țara Românească dar în același timp și o pledoarie pentru împlinirea principalelor aspirații ale românilor de la jumătatea secolului al XIX-lea unirea și independența națională Prin întreaga sa activitate Edgar Quinet se înscrie în galeria onorantă a filoromânilor din secolul al XIX-lea alături de conaționalii săi Jules Michelet Paul-Théodore Bataillard Ulysse de Marsillac etc Cinstirea memoriei lui Edgar Quinet Un bulevard din centrul Parisului și o stație de metrou îi poartă numele Mai multe licee din Franța dintre care unul în Bourg-en-Bresse orașul său natal îi poartă de asemenea numele Un amfiteatru al Universității Sorbona se numește Edgar Quinet Ultima clasă de crucișătoare-cuirasate din dotarea marinei militare franceze se numea O stradă din centrul Bucureștiului și una din cartierul Mănăștur Sud al municipiului Cluj-Napoca se numesc strada Edgar Quinet Pentru atitudinea sa filoromână a fost ales membru de onoare al Academiei Române și i s-a acordat cetățenia română Note Bibliografie Edgar Quinet Opere alese prefață și traducere Angela Cismaș Editura Minerva Colecția „Biblioteca pentru toți București 1983 Charles-Louis Chassin Edgar Quinet sa vie et son œuvre Pagnerre libraire-éditeur Paris 1859 Lectură suplimentară Libres Penseurs religieux E Paris 1905 R Heath Early Life and Writings of Edgar Quinet London 1881 E Ledrain A l'occasion du centenaire 1903 Hermione Quinet-Asachi Cinquante ans d'amitié Ernest Seillière Edgar Quinet et le mysticisme démocratique Société d’économie sociale Paris 1919 Georgette Vabre-Pradal La Dimension historique de l’homme ou le Mythe du Juif errant dans la pensée d’Edgar Quinet A G Nizet Paris 1961 Madeleine David Edgar Quinet 1803-1875 et l’histoire des religions PUF Paris 1953 Willy Aeschimann La Pensée d’Edgar Quinet étude sur la formation de ses idées Anthropos Paris et Georg Genève 1986 Tatiana Antolini-Dumas LEspagne et le Portugal dEdgar Quinet Presses Universitaires du Septentrion Villeneuve d'Ascq 1998 Laurence Richer Edgar Quinet l’aurore de la République Musnier-Gilbert Bourg-en-Bresse 1999 Simone Bernard-Griffiths Edgar Quinet Merlin romantique le Mythe romantique de Merlin dans lœuvre dEdgar Quinet Champion Paris 1999 François Furet La Gauche et la Révolution au milieu du XIXe siècle Edgar Quinet et la question du jacobinisme Hachette Paris 1986 O Bétourné I Aglaia Hartig Edgard Quinet et Hannah Arendt retour au politique in Penser l’histoire de la Révolution française La Découverte 1989 Michel Winock Les voix de la liberté les écrivains engagés du XIXe siècle Editions du Seuil Paris 2001 Legături externe 13 septembrie 2008 Ion Mitican Ziarul Lumina O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Expediția Națională Britanică Antarctică 1901-1904 în general cunoscută sub numele de Expediția Discovery a fost prima explorare britanică oficială a regiunilor Antarcticii după călătoria lui James Clark Ross care a avut loc cu șaizeci de ani mai devreme Organizată în cardul unui comitet al Societății Regale și al Societății Geografice Regale RGS aceasta viza efectuarea unor cercetări științifice și a unei explorări geografice a ceea ce era în mare parte pe atunci un continent neatins Aceasta a lansat carierele multor exploratori polari care vor deveni figuri cunoscute în Epoca Eroică de explorare a Antarcticii inclusiv Robert Falcon Scott care a condus expediția Ernest Shackleton Edward Wilson Frank Wild Tom Crean și William Lashly Rezultatele științifice ale acestei expediții au fost unele remarcabile mai ales în domeniul biologiei zoologiei geologiei meteorologiei și al magnetismului S-au întreprins descoperiri geologice și zoologice importante inclusiv descoperirea Văilor Uscate McMurdo care nu sunt acoperite de zăpadă și a coloniei Cape Crozier Emperor Penguin colonia Pinguinilor Imperiali de la Cape Crozier În domeniul explorării geografice realizările au inclus descoperirea Peninsulei Regelui Edward VIII și a Polar Plateau Podișul Polar prin intermediul rutei Munților de Vest Totuși expediția nu a avut ca scop atingerea Polului Sud cel mai sudic punct de pe glob Expediția Discovery a fost un punct de reper în istoria explorării britanice a Antarcticii Expediția a fost considerată a fi de succes în ciuda faptului că a fost nevoie de o încă o misiune costisitoare pentru eliberarea echipajului și a navei rămasă captivă în gheață Totuși rezultatele sale științifice îndoielnice au dus la dispute în cadrul oamenilor de știință Marele eșec al expediției a fost determinat de incapacitatea de a stăpâni tehnicile de călătorie polară ce includeau utilizarea eficientă a schiurilor și a câinilor lucru ce a persistat în expedițiile britanice de explorare a Antarcticii din întreaga Epocă Eroică a Explorării Antarcticii Istoria expediției Precursorii Între 1839 și 1843 căpitanul Marinei Regale James Clark Ross comandând cele două nave ale sale HMS Erebus și HMS Terror a dus la bun sfârșit trei voiaje către continentul Antarctica În acest timp el a descoperit și explorat un nou sector al Antarcticii ce va deveni un centru important pentru expedițiile britanice de mai târziu Ross a stabilit geografia generală a acestei regiuni numind multe dintre locurile ei Marea Ross Ross Sea Marea Barieră de Gheață mai târziu renumită Platoul de gheață Ross Insula Ross Capul Adare Teritoriul Victoria Strâmtoarea McMurdo Capul Crozier și cei doi vulcani Muntele Erebus și Muntele Terorii Ross a bănuit că s-ar afla și alte întinderi de gheață la estul barierei nefiind însă sigur de acest lucru După Ross în acest sector nu s-au mai înregistrat călătorii timp de 50 de ani Apoi în ianuarie 1895 o expediție norvegiană de vânătoare de balene a ancorat pentru scurt timp la Capul Adare cel mai nordic punct al Teritorului Victoria Patru ani mai târziu Carsten Borchgrevink care a participat la debarcarea balenierei a condus propria expediție în această regiune cu nava Southern Cross Steaua Sudului Aceasta a fost finanțată dintr-o donație de £35000 de la editorul britanic Sir George Newnes cu condiția ca expediția să fie numită „Expediția Antarctică Britanică Borchgrevink a debarcat la Capul Adare în februarie 1899 unde și-a ridicat o colibă mică petrecând iarna antarctică din același an în ea În vara următoare el a navigat spre sud debarcând la breșa Barierei descoperită de Ross Trei oameni au mers cu ajutorul săniilor trase de câini înspre sud pe suprafața Barierei înregistrând un nou record cel mai sudic punct atins la 78°50′ Expediția Discovery a fost planificată pe fondul unui val de interes internațional pentru explorarea regiunilor Antarcticii pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul celui de-al XX-lea O expediție germană sub comanda lui Erich von Drygalski a fost lansată aproximativ în același timp cu Discovery pentru a explora continentul de la sud de la Oceanul Indian Exploratorul suedez Otto Nordenskiöld a condus o expediție către Teritoriul Graham o expediție franceză dirijată de către Jean-Baptiste Charcot mergând la rândul ei către Peninsula Antarctică În sfârșit savantul scoțian William Speirs Bruce a îndrumat o altă expediție către Marea Weddell Marina Regală Markham și Scott Sub influența lui John Barrow al doilea secretar al Amiralității explorările polare au devenit o preocupare a Marinei Regale pe timp de pace după războaiele napoleoniene Interesul naval s-a diminuat după dispariția din 1845 a expediției lui Franklin și a multora a dintre căutările zadarnice ce au urmat După problemele întâmpinate în anii 1874-1876 în expediția către Polul Nord condusă de George Nares și însuși declarația sa a lui G Nares că Polul Nord este „impracticabil Amiralitatea a decis că alte expediții polare ar fi periculoase costisitoare și inutile Totuși secretarul Societății Geografice Regale și mai târziu președintele ei Sir Clements Markham era un fost navigator care făcuse parte din unul din echipajele de salvare trimise în 1851 pe urma navelor pierdute în timpul Expediției lui Franklin El l-a și însoțit pe Nares pentru o parte din expediție devenind un susținător ferm pentru ca marina să-și continue rolul său istoric O oportunitate pentru a promova această ambiție a apărut în noiembrie 1893 când proeminentul biolog Sir John Murray care vizitase apele Antarcticii ca biolog cu Expediția Challenger în anii 1870 adresându-se la RGS Societatea Geografică Regală a prezentat o lucrare intitulată „Reînoirea explorărilor antarctice cerând o expediție pe scară largă în beneficiul științei britanice Aceasta a fost puternic susținută atât de Markham cât și de conducătorii organizației științifice a țării Societatea Regală S-a stabilit un comitet comun al celor două societăți care să decidă forma viitoarei expediții Markham își dorea o expediție navală completă în stilul lui Ross sau al lui Franklin Această alegere a fost criticată de unii membrii ai comitetului asociat dar tenacitatea sa a făcut astfel încât expediția să se desfășoare așa cum și-a dorit Vărul său biograf a scris mai târziu că expediția a fost „creația minții sale produsul energiei sale persistente Markham obișnuia să urmărească cu atenție ofițerii navali tineri și promițători care mai târziu ar fi putut fi potriviți pentru misiunile polare atunci când va apărea posibilitatea L-a observat pentru prima oară pe aspirantul Robert Falcon Scott în 1887 în timp ce acesta își ducea la bun sfârșit îndatoririle pentru ultima oară pe nava HMS Rover în St Kitts ținându-l minte Treisprezece ani mai târziu Scott fiind acum locotenent pe HMS Majestic dorea să avanseze în grad iar șansa de a se întâlni cu Clements în Londra l-a determinat să candideze pentru conducerea expediției Markham se gândise de mai mult timp la Scott dar nu era prima opțiune L-a ales în cele din urmă din cauză că ceilalți candidați pe care îi prefera fie erau prea bătrâni pentru o asemenea expediție fie s-au retras Cu sprijinul lui Markham numirea lui Scott la comanda expediției a fost asigurată pe 25 mai 1900 urmată de promovarea sa rapidă la gradul de comandor Știință versus aventură Conducerea expediției încă trebuia să fie stabilită Markham a hotărât de la început că liderul misiunii va fi un ofițer de marină nu un om de știință Scott scriindu-i lui Markham după numirea sa ca și comandor a reiterat că „trebuie să aibă control complet asupra navei și a locurilor unde va debarca insistând să fie consultat în legătură cu orice alte anunțuri ulterioare Cu toate acestea comitetul asociat cu consințământul lui Markham l-a numit pe Sir John Walter Gregory profesor de geologie la Universitatea din Melbourne și fost geolog asistent la Muzeul Britanic ca director științific al expediției Opinia lui Gregory aprobată de către facțiunea Societății Regale din comitetul asociat era ca organizarea și comanda echipajelor de teren să fie în mâinile sale„Căpitanul va fi instruit să acorde asistență necesară în dragare remorcarea plaselor etc să pună bărci la dispoziția personalului științific Această controversă a sporit neînțelegerile dintre societăți lucru care s-a văzut după încheierea expediției Societatea regală a criticat volumul și calitatea rezultatelor publicate Echipajul Markham a sperat pentru o expediție condusă în totalitate de Marina Regală dar a fost avertizat de către Amiralitate că „exigențele actuale ale Serviciului Naval împedica să mai împrumute alți ofițeri Cu toate acestea Amiralitatea a fost de acord să le acorde lui Scott și Charles Royds Restul ofițerilor erau de la Marina Comercială incluzând pe Albert Armitage comandantul adjunct ce căpătase deja experiență de la Expediția Arctică a lui Jackson dintre anii 1894-1897 și Ernest Shackleton desemnat al treilea ofițer ce se ocupă de depozitare și provizii dar și de organizarea evenimentelor de recreație Amiralitatea a oferit de asemenea 20 de subofițeri și marinari restul echipajului fiind format din negustori sau din civili angajați Edgar Evans și Ernest Joyce Deși expediția nu a fost un proiect oficial al Marinei Scott a propus ca aceasta să meargă pe rutele navale obținând acordul voluntar al echipajului de a munci după Actul Disciplinei Navale Echipa științifică a fost lipsită de experiență Dr George Murray succesorul lui Gregory ca șef al echipei de cercetare trebuia să călătorească doar până în Australia defapt el a părăsit nava la Cape Town el învățându-i pe ceilalți oameni de știință de la bord neavând un rol în lucrările expediției Singurul om de știință cu o experiență antarctică anterioară a fost Louis Bernacchi care împreună cu Borchgrevink a fost observator magnetic și meteorolog Geologul Hartley Ferrar pe atunci în vârstă de 22 de ani absolvise recent Universitatea Cambridge Markham considera că această experiență îl poate ajuta să capete experiență Biologul marin Thomas Vere Hudgson de la Muzeul Plymouth era un om cu o experiență academică mai mare ca și Reginald Koettlitz acesta fiind șeful echipei medicale care la 39 de ani era cel mai vârstnic membru al expediției El ca Armitage a participat și la expediția lui Jackson Harmsworth Doctor junior și zoolog era Edward Wilson un apropiat al lui Scott venind cu calități precum calmul răbdarea și imparțialitate care îi lipseau căpitanului Organizare și obiective Finanțarea Costul total al expediției a fost estimat la circa 90000 de lire sterline la cursul de atunci; echivalentul a aproximativ 725 milioane de lire la cursul din 2009 din care 45000 lire au fost oferite de guvernul britanic cu condiția ca cele două societăți organizatoare să strângă aceeași sumă Ele au realizat aceast lucru mulțumită unei donații de 25000 de lire de la unul dim membrii mai bogați ai RGS Sir Llewellyn W Longstaff 5000 de lire provenind de la Alfred Harmsworth mai târziu Lordl Northcliffe care finanțase anterior și expediția lui Jackson Harmsworth către Arctica 1894-1897 Restul a fost adunat din unele donații mai mici Expediția a beneficiat și de mai mulți sponsori comerciali Colmans a furnizat muștar și făină Cadburys a oferit 1600 kg de ciocolată Jaeger a făcut un discount de 40% la haine Bird's praf de copt Bovril produse din carne de vită și multe alte companii toate aceste contribuții având un impact semnificativ la realizarea expediției Nava Nava expediției a fost construită de către Dundee Shipbuilders Company în engleză „Compania Constructorilor de Nave Dundee ca o navă de cercetare specializată pentru munca în apele Antarcticii fiind una dintre ultimele nave de lemn cu trei catarge construite în Marea Britanie Costul construcției a fost de 34050 de lire 2009 27 milioane lire plus alte 10322 lire 2009 830000 lire pentru motoare costul final după mai multe modificări ajungând la 51000 lire 2009 41 mil lire Numele navei Discovery avea deja semnificații istorice fiind folosit și pentru denumirea altor nave cum ar fi una din navele din expediția lui George Nares nava actuală având un design asemănător cu respectiva Ea a fost lansată la apă de către Doamna Markham pe 21 martie 1901 sub titulatura de S Y Discovery denumirea de Vas Regal de Cercetare a fost primită în anii 1920 Pentru că nu era un vas regal Admiralitatea nu permitea ca Discovery să poarte însemnele Marinei Regale cum ar fi pavilionul național englez Eventual ea a navigat sub Actul Navelor Comerciale purtând drapelul Societății Regale de Geografie pavilionul albastrul tipic navelor engleze și burgeul Clubului de Iahturi Roiale Harwich Obiective Expediția Discovery ca și cea a lui Ross sau a lui Borchgrevnik de dinainte avea ca scop cercetarea sectorului Mării Ross din Antarctica Și alte părți ale vastului continent fuseseră puse în discuție dar principiul urmat a fost cel conform căruia „pentru a pleca în necunoscut trebuie început de la ceva cunoscut Principalele două obiective ale expediție au fost dezbătute în comitetul comun „Instrucțiuni pentru Căpitan pentru „a se determina pe cât de mult posibil natura condiția și mărimea porțiunii de teritorii polare care sunt incluse în vizorul expediției voastre și pentru „a se face un studiu magnetic în regiunile la sud de paralela 40 și pentru a se executa cerecetări și investigații cu echipament meteorologic oceanografic geologic biologic și fizic adecvat Instrucțiunile mai consemnau faptul că „nici unul dintre aceste obiective nu trebuie sacrificat în favoarea celuilalt Instrucțiunile referitoare la obiectivele geografice au devenit mai specifice „Punctele principale în cadrul interesului geografic sunt explorarea Barierei de Gheață Ross în extremitatea estică; descoperirea teritoriului ce s-ar fi întins înspre estul barierei despre care Ross credea că flanchează bariera spre est sau să se confirme după caz faptul că acesta nu există iar explorarea geografică să fie direcționată spre avansarea spre munții de vest spre sud și explorarea regiunii vulcanice Expediția Primul an Discovery a părăsit Insula Wight pe 6 august 1901 ajungând în Noua Zeelandă prin Cape Town pe 29 noiembrie după un mic ocol sub paralela 40 sud pentru niște cercetări în domeniul magnetismului După 3 săptămâni dedicate pregătirii ultimelor detalii nava era gata pentru călătoria în sud Pe 21 decembrie pe când nava părăsea Portul Lyttelton în uralele mulțimii un tânăr marinar Charles Bonner a căzut de pe catargul principal catargul pe care se urcase pentru a mulțumi oamenilor pentru aplauze murind în urma impactului cu puntea El a fost înmormântat peste 2 zile la Portul Chalmers Discovery a continuat călătoria spre sud ajungând la Capul Adare pe 9 ianuarie 1902 După o mică debarcare și după o scurtă examinare a ceea ce a mai rămas din tabăra lui Borchgrevink nava a continuat drumul spre sud pe linia coastei Teritoriului Victoria Odată ajunsă la Strâmtoarea McMurdo Discovery a întors spre est atingând din nou pământul la Cape Crozier unde a fost pus un mesaj la un punct prestabilit pentru ca navele de salvare să identifice direcția în care se îndrepta expediția Nava a urmat linia Marei Bariere înspre extremitatea sa estică pentru ca pe 30 ianuarie să fie descoperit și confirmat pământul ce se întindea după ea teritoriul fiind numit Teritoriul Regelui Eduard al VII-lea Pe 4 februarie Scott a debarcat pe Barieră despachetând un balon meteorologic special cumpărat pentru observații aeriene El l-a lansat iar acesta s-a ridicat rapid la 180 m Shackleton a urmat cu un al doilea zbor Astfel toți au putut vedea suprafața nesfârșită a barierei Totuși Wilson considera că aceste zboruri erau „pur și simplu o nebunie Golful Winter Quarters Discovery a navigat spre vest în căutarea unui loc de ancorare Pe 8 februarie a intrat în Strâmtoarea McMurdo iar în aceeași zi a ancorat în preajma limitei sale sudice acel loc fiind botezat mai târziu Golful Winter Quarters Wilson a scris „Cu toții ne-am dat seama de norocul nostru fiind conduși către un așa loc de ancorare pentru iarnă sigur pentru navă având un adăpost perfect ferit de presiunea gheții Stoker Lashly totuși considera că locul arăta cam „mohorât Munca la țărm a început prin ridicarea corturilor de expediție pe o peninsulă pietroasă acel loc fiind numit Hut Point Punctul Cabanei Scott a decis faptul că munca de cercetare ar trebui stabilită și efectuată în navă astfel lăsând-o să fie înghețată în mare și să folosească „cabana principală ca depozit și adăpost Din întregul echipaj doar Bernacchi și Armitage mai aveau experiență cu săniile trase de câini Rezultatele pe care le-au avut încercările oamenilor lui Scott de a folosi aceste tehnici nu au fost deloc încurajatoare făcându-l să prefere simplul mod de a împinge săniile Pericolul acestor condiții nefamiliare și-a făcut simțit prezența când pe 11 martie un grup ce se întorcea dintr-o încercare de a atinge Capul Crozier a rămas blocat pe un povârniș plin de zăpadă în timpul unui viscol În încercările lor disperate de a se refugia un tânăr din grup George Vince a alunecat pe marginea unui versant murind Cadavrul său nu a fost niciodată recuperat; o cruce ridicată în cinstea sa încă stă pe vârful promontoriului Hut Point În timpul lunilor geroase de mai și aprilie oamenii de știință erau ocupați în laboratoarele lor în timp ce în rest se făceau pregătiri pentru cercetările din sezonul ce va urma Pentru ca echipajul să se poată recrea se organizau spectacole de teatru în care jucau actori amatori și se țineau discursuri motivaționale Un ziar numit South Polar Times a fost editat de către Shackelton Activitățile sportive nu au lipsit deloc; se practica fotbal pe gheață iar programul investigărilor meteorologice și magnetice era menținut Pentru că iarna se încheia teste ale săniilor erau efectuate pentru a verifica echipamentul folosit în cadrul călătoriei sudice pe care Scott Wilson și Shackleton o așteptau În acest timp o expediție condusă de Royds s-a aventurat până la Capul Crozier pentru a lăsa un mesaj descoperind o colonie de pinguini imperiali Alt grup sub comanda lui Armitage a plecat în recunoaștere în munții din vest întorcându-se în octombrie cu primele simptome de scorbut Armitage l-a considerat vinovat de apariția acestei boli pe Scott căruia îi era milă să taie animale pentru a putea procura carne proaspătă Regimul alimentar a întregii expediții a fost revizuit iar până la urmă problema a fost combătută Spre sud Scott Wilson și Shackleton au plecat pe 2 noiembrie 1902 cu sănii câini și personalul auxiliar Scopul lor era „să mergem drept înspre sud pe cuprinsul Barierei cât putem să atingem polul dacă e posibil sau să descoperim noi teritorii Prima mare realizare a fost făcută când pe 11 noiembrie un grup a reușit să depășească cel mai sudic punct atins de Borchgrevink mai exact 78°50′ sud Totuși lipsa abilității de a conduce sănii trase de câini a devenit ecidentă echipajul progresând foarte lent După ce restul grupurilor s-au întors pe 15 noiembrie grupul lui Scott a început relocarea proviziilor luând jumătate din ele în față apoi revenind pentru restul astfel mergând 3 mile cca 4 km pentru fiecare milă 15 km de progres înspre sud Greșeli au fost făcute cu hrana câinilor iar deoarece câinii slăbeau Wilson era forțat să îl omoare pe cel mai slab pentru a-i hrăni pe ceilalți Și oamenii se chinuiau afectați de orbire din cauza zăpezii degerături și simptome de scorbut dar au continuat marșul înspre sud pe linia pe care se întindeau munții din vest Ziua de Crăciun a fost celebrată cu rații duble și o budincă pe care Shackelton o păstrase special pentru această ocazie ascunsă în șosetele sale Pe 30 decembrie 1902 fără a părăsi Bariera grupul a atins cel mai sudic punct la 82°17′ sud Jurnalul lui Wilson spunea că pe 14 ianuarie 1903 „cu toții am slăbit având simptome clare de scorbut Scott și Wilson s-au chinuit cu Shackleton care era incapabil să împingă săniile mergând deoparte și uneori urcându-se pe sănii Grupul a ajuns înapoi la navă pe 3 februarie 1903 după ce au mers 960 de mile 1 540 km incluzând realocările în 93 de zile mergând în mod obișnuit 10 mile pe zi 16 km Sosirea navei de ajutor În timpul absenței lui Scot nava de ajutor Morning Dimineața a adus provizii proaspete Organizatorii expediției au presupus că Discovery va fi liberă din ghețuri la începutul anului 1903 lăsându-l pe Scott să efectueze alte explorări pe mare și să mai facă cercetări până când iarna își va reveni în drepturi Era intenționat ca Discovery să ajungă în aprilie sau mai în Noua Zeelandă iar apoi acasă în Anglia prin Pacific continuându-și cercetările în domeniul magnetismului pe drum Morning ar fi trebuit să îl ajute pe Scott la orice ar fi fost nevoie în acest timp Planul era frustrant pentru că Discovery a rămas înțepenită în ghețuri Markham a anticipat faptul că că acest lucru se va întâmpla iar căpitanul navei Morning William Colbeck i-a adus o scrisoare secretă care îi permitea lui Scott șederea pentru încă un an Se spune acest lucru a dus la ruptura relațiilor de prietenie dintre Scott și Shackleton la aceasta contribuind și un schimb aprins de replici în timpul călătoriei spre sud Unele dintre aceste detalii au fost afirmate de Armitage a cărui relație cu Scott s-ar fi înrăutățit și care după ce Scott Wilson și Shackleton au murit a decis să dezvăluie niște lucruri ce l-ar fi pus pe Scott într-o lumină proastă Al doilea an După ce iarna anului 1903 a trecut Scott s-a pregătit pentru cea de a doua mare expediție o escaladare a munților din vest și explorarea Teritoriului Victoria Mica călătorie a lui Armitage de anul trecut către munți a deschis un drum la o altitudine de 8900 picioare 2700 m înainte de a se întoarce dar Scott a decis că vrea să meargă înspre vest dacă e posibil chiar la Polul Sud Magnetic După un start fals din cauza săniilor defecte un grup format din Scott Lashly și Edgar Evans a părăsit Discovery pe 26 octombrie 1903 Urcând un ghețar mare care a fost numit după geologistul grupului Ferrar ei au ajuns la o înălțime de 7000 picioare 2100 metri înainte de a se reîntoarce în tabără pentru o săptămână din cauza viscolelor puternice Acest fapt i-a împiedicat să ajungă în vârful ghețarului până la 13 noiembrie În continuare au mers înspre locul în care Armitage a ajuns cel mai departe descoperind Platoul Polar și fiind primul grup de oameni care a mers pe el După întoarcerea echipei de cercetare Scott Evans și Lashly au continuat călătoria pe întinsul platou pentru încă 8 zile acoperind o distanță de 150 mile 240 km și ajungând la cel mai vestic punct al lor pe 30 noiembrie Pierzându-și hărțile într-o furtună din timpul urcării ghețarului ei nu știau exact unde se aflau și nu aveau niciun reper care să îi ajute să își stabiliească pozițiile Călătoria de întoarcere la Ghețarul Ferrar a fost extrem de grea în condițiile în care avansau 800 metri pe oră proviziile erau terminate și depindeau de tehnicile lui Scott pentru a se ghida Grupul a ajuns la Discovery pe 24 decembrie după un traseu de 700 mile 1100 km acoperit în 59 de zile Media lor de 14 mile 22 km pe zi a fost mult mai bună decât cea atinsă în expediția sudică de sezonul trecut pentru o expediție pe baza cărării săniilor de către oameni fapt ce a crescut indiferența lui Scott față de câini Istoricul polar David Crane descrie expediția vestică ca „una dintre cele mai bune călătorii din istoria polară Multe alte călătorii au fost întreprinse în timpul absenței lui Scott Royds și Bernacchi s-au deplasat pe Barieră pentru 31 de zile înspre sud-est observându-i parte netedă odată cu efectuarea unor investigări magnetice Alt grup a explorat Ghețarul Koettlitz în sud-vest iar Wilson a observat pinguinii imperiali de la Capul Crozier de aproape după un scurt drum A doua misiune de ajutor Scott a sperat ca la întoarcerea sa Discovery să fie liberă din ghețuri dar ea a rămas bine înțepenită Munca cu ferăstraiele de gheață a început dar după 14 zile de muncă doar două tăieturi paralele de 140 metri au fost făcute cu nava aflată tot la 32 km de apă Pe 5 ianuarie 1904 nava de ajutor Morning s-a întors de data aceasta cu încă o navă Terra Nova Colbeck avea instrucțiuni clare de la Amiralitate că dacă Discovery nu putea fi eliberată curând ea va fi abandonată în gheață iar echipajul adus acasă cu două nave de ajutor Acest ultimatum a provenit din dorința lui Markham de a salva banii cheltuiți pe misiunea de ajutor deoarece nu erau alte surse de unde să atragă bani Amiralitatea ar fi dat bani doar prin propriile sale reguli Termenul limită a fost decis de cei trei căpitani ca fiind 25 februarie devenind o cursă contra-cronometru pentru cele două vase să ajungă la Discovery care era încă blocată la Hut Point Ca și precauție Scott a început transferul specimenelor științifice la celelalte vase Au fost folosiți explozivi pentru a sparge gheața iar grupurile de tăietori cu ferăstraiele s-au întors la treabă dar deși progresul avansa până la sfârșitul lui ianuarie tot mai rămăseseră 3 km până la salvatori Pe 10 februarie Scott a înțeles că va trebui să abandoneze nava dar pe 14 februarie cea mai mare parte din gheață s-a spart iar cele două nave au fost capabile să navigheze alături de Discovery O ultimă încărcătură de explozivi a spart restul gheții pe 16 februarie iar în ziua următoare după o ultimă sperietură trasă de echipaj după ce ea s-a blocat într-un banc de nisip ușor evitabil Discovery a început călătoria înapoi spre Noua Zeelandă Întoarcerea acasă În timpul întoarcerii acasă în Anglia primirea navei a fost una rece lumea neștiind de întoarcerea navei Markham era prezent pentru a întâlni nava în Portsmouth când ea a ancorat acolo pe 10 septembrie 1904 dar nimeni nu a întâmpinat grupul care a ajuns în Londra câteva zile mai târziu Totuși se remarca un entuziasm general în cadrul oamenilor pentru expediție iar toată lumea aflase despre ea Scott a fost rapid promovat ca și Căpitan fiind invitat la Castelul Balmoral pentru a-l întâlni pe Regele Edward al VII-lea care l-a investit ca și Comandant al Ordinului Regal Victorian De asemenea Scott a primit o mulțime de medalii și decorații din alte țări incluzând medalia franceză Légion d'honneur Mai multe Medalii Polare și avansări în grad au fost acordate de asemenea altor ofițeri și membri ai echipajului Rezultatele principale ale explorării geografice au fost descoperirea Teritoriului Regelui Edward al VII-lea; escaladarea Munților de Vest și traversarea Podișului Polar; prima sanie vreodată condusă pe acel podiș și călătoria pe Barieră până la cel mai sudic punct 82°17′ S Tipul de insulă a Insulei Ross a fost stabilit Munții Transantartici fiind cartografiați la 83°S iar pozițiile și altitudinile ale mai mult de 200 de munți individuali au fost calculate Multe alte repere și locuri au fost cartografiate și numite odată cu efectuarea a numeroase cercetări în domeniul acestora De asemenea s-au remarcat unele descoperiri științifice importante Acestea includeau descoperirea Văilor Uscate în Munții de Vest colonia de pinguini imperiali de la Capul Crozier dovezi științifice că Marea Barieră era o bucată enormă de gheață plutitoare și o frunză fosilizată descoperită de Ferrar care a ajutat la înțelegerea trecutului Antarcticii cu super-continentul Gondwana Mii de specimene biologice și geologice au fost colectate și examinate descoperindu-se noi forme de viață marine iar locația Polului Sud Magnetic a fost recalculată cu mai multă acuratețe O aprobare generală din partea hidrografului șef al Marinei și oponentul lui Scott Sir William Wharton a fost încurajatoare Totuși la publicarea rezultatelor în domeniul meteorologice oamenii de știință s-au îndoit de acuratețea datelor printre care și președintele Societății Fizice din Londra Dr Charles Chree Scott și-a apărat pe cât posibil munca însă totuși recunoștea că eseul lui Ryods în acest domeniu era „teribil de neglijent Eșecul de a evita scorbutul s-a datorat neglijenței față de simptomele acestuia și nu a expediției în sine La acel timp se credea că o dietă pe bază de carne proaspătă ar putea funcționa ca remediu dar nu lipsa acesteia era cauza bolii De aceea în expediția sudică a fost luată carne de focă pentru „cazul în care ne îmbolnăvim de scorbut În Expediția Nimrod din 1907-1910 Shackleton a evitat boala printr-o dietă bine pusă la punct incluzând mai multă carne de focă și pinguin Totuși locotenentul Edward Evans a fost la un pas de moarte din cauza sa în Expediția Terra Nova 1910-1913 aceeași boală devastând un grup de oameni care naviga pe Marea Ross în 1915-1916 Boala a rămas fatală până când cauzele au fost în final stabilite la 25 de ani de la Expediția Discovery Consecințe Scott a primit permisiunea de la Marină să scrie oficial întreaga relatare a expediției Voiajul lui Discovery; aceasta a fost publicată în 1905 vânzându-se bine Totuși relatarea bolii lui Shackelton în cartea lui Scott a dus la neînțelegeri între ceu doi mai ales în cadrul variantei extinse a cărții unde a fost descrisă cărarea lui Shackleton pe sanie Din această cauză rezultatul expediției mai exact atingerea celui mai sudic punct de până atunci a părut neimportant și a fost ignorat Eventual Scott s-a întors la cariera sa navală prima dată ca și asistent în cadrul Serviciului de Spionaj Naval și apoi în august 1906 ca și căpitan amiral al vasului HMS Victorious În acest timp el a devenit erou național în ciuda aversiunii sale față de vedete sau popularitate Aceasta i-a intrigat pe alți călători pe gheață ca Fridtjof Nansen a cărora sfat în acest domeniu era des luat în seamă Această expediția a fost debutul multor altor membri din echipaj care au devenit lideri sau inițiatori a multor alte expediții din următorii 15 ani În afară de Scott și Shackleton Frank Wild și Ernest Joyce de pe puntea inferioară s-au întors în repetate rânduri pe gheață aparent neputând să se integreze înapoi în viața normală William Lashly și Edgar Evans companionii lui Scott în călătoria vestică din 1903 s-au apropiat de planurile de viitor a liderului lor și au devenit partenerii lui obișnuiți Tom Crean i-a urmat și pe Scott dar și pe Shackelton în viitoarele expediții Locotenentul „Teddy Evans primul ofițer pe nava de ajutor Morning și-a dezvoltat planuri în scopul de a-și porni o proprie expediție înainte de a i se alătura lui Scott în 1910 La scurt timp după întoarcerea la lucru Scott și-a exprimat dorința Societății Roiale de Geografie de a se întoarce în Antarctica aceasta nefiind la acel moment făcută publică Scott a fost prevenit din timp de către Shackleton care la începutul anului 1907 și-a anunțat planurile de a face o expediție cu două obiective de a atinge Polul Sud geografic dar și magnetic Sub această constrângere Shackelton a hotărât să nu lucreze din Strâmtoarea McMurdo pe care Scott o considera a fi propriul său teren de lucru Ea a fost de succes ajungând la 88°23′ mai puțin de 160 km geografici de Polul Sud în timp ce un alt grup din expediția a atins Polul Sud Magnetic Totuși încălcarea promisiunii și bucuria învingerii lui Scott l-a făcut pe Shackelton să rupă prietenia cu el Scott făcându-l un mincinos și un hoț Planul lui Scott a devenit realitate o expediție în scopuri pur științifice cu obiectivul de a atinge Polul Sud Geografic Scott era disperat să nu se confrunte cu amatorismul de care era legată expediția Discovery El l-a numit pe Edward Wilson ca și șef al grupului de cercetători iar Wilson a selectat o echipă cu experiență Expediția a pornit pe 10 iunie 1910 în Terra Nova una dintre navele ce a salvat Discovery Programul ei a fost încurcat din cauza sosirii unei expediții norvegiene condusă de Roald Amundsen în același timp Grupul lui Amundsen a atins Polul Sud pe 14 decembrie 1911 și s-a întors cu bine acasă Scott și patru tovarăși printre care și Wilson au ajuns la Pol pe 17 ianuarie 1912; toți cinci murind pe drumul de întoarcere Note și referințe Note Referințe Surse Surse online Lectură suplimentară Landis M Antarctica Exploring the Extreme 400 Years of Adventure Chicago Review Press 2003 ISBN 1-55652-480-3 Seaver George Edward Wilson of the Antarctic John Murray 1933 Skelton J V & Wilson D W Discovery Illustrated Pictures from Captain Scott's First Antarctic Expedition Reardon Publishing 2001 ISBN 1-873877-48-X Skelton Judy ed The Antarctic Journals of Reginald Skelton Another Little Job for the Tinker Reardon Publishing 2004 ISBN 1-873877-68-4 Legături externe Imagini adiționale și relatare scurtă a expediției Listă a explorărilor Antarcticii Vezi și Robert Falcon Scott Antarctica Expediția Terra Nova James Clark Ross Expediția Terra Nova 1910–1912 oficial numită Expediția Britanică Antarctică 1910 a fost o misiune condusă de Robert Falcon Scott cu obiectivul de a fi primul care ajunge la Polul Sud geografic Expediția a ajuns la Polul Sud pe 17 ianuarie 1912 însă doar pentru a descoperi că norvegienii conduși de Roald Amundsen atinseseră acest punct cu 33 de zile în urmă Întreaga echipă a lui Scott a murit pe drumul de întoarcere unele cadavre jurnale și fotografii fiind găsite de o echipă de căutare opt luni mai târziu Scott era un comandant cu experiență în expediții polare conducând mai înainte Expediția Discovery din Antarctica între anii 1901-1904 Expediția Terra Nova numită astfel după nava de aprovizionare a fost una privată finanțată prin donații publice dar și de un grant oferit de guvern A fost susținută și de Amiralitate care a contribuit cu marinari experimentați dar și de către Royal Geographical Society Pe lângă încercarea polară expediția a avut și un important rol științific explorând Zona Victoria și Munții de Vest S-a încercat fără succes debarcarea și explorarea Țării Eduard al VII-lea Călătoria către Capul Crozier în iunie și iulie 1911 a fost prima de acest gen din timpul iernii antarctice Pentru multă vreme după moartea sa Scott a fost privit de aproape toată lumea ca un erou cu soarta tragică și s-au formulat puține întrebări referitoare la cauzele sfârșitului nefericit ce a marcat expediția Însă în ultimul sfert al secolului XX au apărut păreri tot mai critice privind organizarea și conducerea acțiunii Gradul de vină a lui Scott rămâne un subiect de controversă Pregătiri Context După întoarcerea din Expediția Discovery Scott și-a continuat carierea de ofițer naval dar încă mai avea ambiții să se întoarcă cu scopul de a cuceri Polul Sud În timpul expediției anterioare s-au făcut descoperiri științifice și geografice importante dar nu s-a putut înainta către sud decât până la latitudinea 82° 17′ și nu s-a putut trece peste Bariera de Gheață Ross Pe când făcea pregătirile pentru noua expediție Scott era conștient că se mai pregăteau și altele concurente Una japoneză era deja în desfășurare Expediția Australasiană sub comanda lui Douglas Mawson urma să plece în 1911 dar acestea se desfășurau în alte părți ale continentului Între timp Roald Amundsen un potențial rival anunțase planuri pentru o călătorie Arctică Echipa Șaizeci și cinci de oameni incluzând și înlocuitori au format echipele de pe țărm și de pe vas Ei au fost aleși din 8000 de voluntari și au inclus șase veterani din Discovery dar și membrii din echipa lui Shackleton din anii 1907-1909 Locotenentul Edward Evans care era ofițerul navigator pe nava Morning din timpul evacuării misiunii Discovery a fost numit secundul lui Scott Acesta a renunțat la propria expediție și și-a transferat suportul financiar noii operațiuni Printre membrii Marinei Regale care au avut acceptul Amiralității se numărau locotenentul Harry Pennell care avea să fie ofițerul navigator și să preia comanda navei după debarcare și chirurgii militari George Murray Levick și Edward L Atkinson Fostul ofițer Victor Campbell poreclit „tovarășul răutăcios era unul din puținii care știau să schieze și a fost ales să conducă operațiunea de explorare a Pământului Eduard al VII-lea Amiralitatea a mai pus la dispoziție și un număr mare de marinari printre care veterani ai Antarcticii precum Edgar Evans Tom Crean și William Lashly Au mai fost acceptați și doi ofițeri ne-navali Henry Robertson Bowers cunoscut ca „Birdie un locotenent al Pușcașilor Marini Indieni și Lawrence Oates „Titus un căpitan de armată de la Regimentul 6 Dragoni Inniskilling Oates destul de înstărit s-a oferit voluntar și a donat 1000 de lire sterline expediției echivalentul a 75000 de lire sterline în 2009 Pentru a conduce programul științific Scott l-a numit pe Edward Wilson cercetător principal Acesta era prietenul cel mai apropiat al lui Scott din cadrul expediției; ei doi au fost împreună în călătoria Farther South în traducere „mai departe spre sud din timpul lui Discovery Un cercetător zoolog distins Wilson era și un desenator talentat După spusele biografului lui Scott David Crane echipa științifică era cel mai impresionant grup de cercetători care au participat vreodată la o expediție polară Aceasta a inclus oameni care aveau sa devină cunoscuți mai târziu meteorologul George Simpson fizicianul canadian Charles Wright geologii Frank Debenham Raymond Priestley și T Griffith Taylor biologul Edward William Nelson și asistentul zoolog Apsley Cherry-Garrard Cherry-Garrard nu avea pregătire științifică dar era un protejat de-al lui Wilson El a contribuit ca și Oates cu 1000 de lire sterline După ce la început a fost refuzat de Scott a insistat să nu primească banii înapoi ceea ce l-a impresionat suficient pe acesta încât să revină asupra deciziei Biograful David Crane îl descrie pe Cherry-Garrard ca „viitorul istoric voce și conștiință a expediției Herbert Ponting era fotograful echipei imaginile realizate de el rămânând peste timp o dovadă vizuală Urmând sfatul lui Fridtjof Nansen Scott a adus și un tânăr schior expert Tryggve Gran Transportul Scott a ales strategia unui transport complex bazându-se pe câini sănii motorizate și ponei L-a numit pe Cecil Meares responsabilul cu echipele de câini și l-a luat pe fostul mecanic al lui Shackleton Bernard Day ca să se ocupe de săniile motorizate Oates avea să se ocupe de ponei dar cum nu a putut să se alăture expediției până în mai 1910 Scott l-a rugat pe Mears care nu se pricepea deloc la cai să îi cumpere fapt care a avut mai târziu consecințe dezastruoase Tracțiunea motorizată și folosirea poneilor au fost încercate prima oară de Shackleton în expediția sa din 1907-1909 Scott era de părere că poneii i-au fost de un real folos lui Shackleton și deasemenea a fost impresionat de potențialul motoarelor Totuși Scott mereu intenționa să se folosească de forța musculară a oamenilor pentru majoritatea călătoriei sale polare; celelalte metode aveau să fie folosite pentru a căra alimente și resurse de-a lungul Barierei permițându-le oamenilor să își păstreze puterea pentru porțiunile din Ghețar sau de pe Platou Practic săniile motorizate s-au dovedit utile doar pentru o scurtă perioadă iar performanța poneilor a fost afectată de vârsta și de starea lor slabă Cât despre câini deși experiențele din timpul lui Discovery l-au făcut pe Scott să își piardă încrederea în ei acesta le-a recunoscut eficacitatea în mâinile potrivite În timpul expediției el a devenit tot mai impresionat de capacitățile lor Finanțarea Spre deosebire de Discovery unde de strângerea de fonduri s-a ocupat Royal Society și Royal Geographical Society Expediția Terra Nova a fost organizată ca una privată fără sprijin instituțional important Scott a estimat costul total la aproximativ 40000 de lire sterline 3 milioane de lire sterline la valoarea anului 2009 din care jumătate au fost oferiți ca grant guvernamental Suma a fost adunată din donații publice și din împrumuturi Adunarea fondurilor a fost făcută în mare parte de către Scott lucru care i-a consumat foarte mult timp și energie continuând în Africa de Sud Australia și Noua Zeelandă după ce nava Terra Nova a părăsit apele britanice De departe cea mai costisitoare investiție a fost achiziționarea navei Terra Nova care a costat 12500 de lire sterline Aceasta a mai fost în Antarctica înainte ca parte a operațiunii de evacuare a expediției Discovery Scott a vrut să o comande ca pe o navă a Marinei; pentru a obține asta a plătit 100 de lire pentru a deveni membru al Royal Yacht Squadron A putut astfel să impună o disciplină militară asupra expediției și cum nava a fost înregistrată în Escadronul Regal a putut fi încadrată în afara unor regulamente care altfel i-ar fi interzis să navigheze Obiective Scott a definit două obiective în anunțul său inițial „Scopul principal al expediției este de a ajunge la Polul Sud și de a asigura Imperiului Britanic onoarea acestei realizări Au mai fost și alte obiective atât științifice cât și geografice; prim cercetătorul Wilson considera acest lucru ca principala muncă a expediției „nimeni nu va putea spune ca este doar o vânătoare a Polului Vrem să aducem rezultate cu mostre de acolo Wilson spera să continue cercetările asupra coloniei de pinguini de la Capul Crozier începute în timpul lui Discovey și să implementeze un program de studii magnetice geologice și meteorologice la o scară fără precedent Mai existau planuri de explorare a Pământului Victoria și a Pământului Eduard al VII-lea o acțiune descrisă de Campbell care avea să o conducă ca „cel mai important lucru al expediției Primul sezon 1910-1911 Drumul până acolo Terra Nova a plecat din Cardiff Țara Galilor pe 1910 Scott reținut cu treburi organizatorice a plecat puțin mai târziu cu o navă de linie și s-a alăturat echipei în Africa de Sud În Melbourne Australia a părăsit corabia pentru a mai strânge fonduri în timp ce Terra Nova s-a îndreptat spre Noua Zeelandă O telegramă de la Amundsen îl aștepta pe Scott în Melbourne în care îl informa că norvegianul se îndrepta spre sud; aceasta era primul semn care îi spunea că se află într-o cursă Când a fost întrebat de presă despre reacția sa Scott a răspuns că planurile sale rămân neschimbate și că nu va sacrifica scopurile științifice ale expediției pentru a câștiga cursa până la Pol În jurnalul său nota că Amundsen avea o șansă acceptabilă de succes și că poate merita norocul dacă reușea să răzbată Scott a revenit pe navă în Noua Zeelandă unde noi provizii și resurse au fost aduse la bord incluzând 34 de câini 19 ponei siberieni și trei sănii motorizate Terra Nova puternic supraîncărcată a părăsit Portul Chalmers pe 29 noiembrie 1910 În timpul primelor zile din decembrie nava a întâlnit o furtună foarte puternică; la un moment dat când se luptau cu valuri foarte înalte și pompele s-au stricat echipajul a fost nevoit să scoată apa cu gălețile Pierderile în urma furtunii au fost doi ponei un câine 10 tone imperiale de cărbune 10200 kg și 300 de litri de petrol Pe 10 decembrie Terra Nova a dat peste grupul de gheață sudic fapt care a oprit-o pentru 10 zile înainte să se elibereze și să înainteze spre sud Întârzierea pe care Scott a atribuit-o „purului ghinion a consumat 61 de tone de cărbune Baza de la Capul Evans Ajungând în dreptul Insulei Ross pe 4 ianuarie 1911 Terra Nova a căutat un loc propice de debarcare în jurul Capului Crozier în jurul punctului estic înainte de a se îndrepta spre vestul Strâmtorii McMurdo unde atât Discovery cât și Nimrod au debarcat mai înainte După ce Scott a evaluat mai multe locații pentru iernare a ales un cap poreclit pe vremea lui Discovery ca „Skuary la aproximativ 24 de kilometri nord de Hut Point baza din 1902 Scott spera ca această locație pe care a redenumit-o Capul Evans după numele secundului său va fi lipsită de gheață în timpul scurtei veri Antarctice permițându-i astfel navei să ajungă des acolo Pe măsură ce mările sudice aveau să înghețe expediția putea avea acces spre Hut Point și spre Barieră La Capul Evans echipa care avea să rămână a debarcat împreună cu poneii câinii cele trei sănii motorizate dintre care una s-a defectat în timpul descărcării și cu toate proviziile și echipamentele Scott era uimit de puterea poneilor de a transporta materiale de la navă la țărm O cabană prefabricată de 5 m x 77 m a fost ridicată și aranjată pentru locuit pe 18 ianuarie Baza lui Amundsen Printre planurile lui Scott se aflau și explorarea și demararea de studii științifice în Pământul Eduard al VII-lea la est de Barieră O echipă condusă de Campbell a fost trimisă cu acest scop cu alternativa de a explora Pământul Victoria dacă obiectivul era inaccesibil Pe 1911 grupul lui Campbell a părăsit nava și s-a îndreptat spre est După câteva încercări nereușite de a debarca pe țărmurile Pământului Eduard al VII-lea Campbell a ales alternativa de a naviga spre Pământul Victoria La întoarcerea vestică pe lângă marginea Barierei Terra Nova a întâlnit Expediția lui Amundsen staționată în Golful Balenelor un golfuleț din Barieră Amundsen a fost amabil și ospitalier permițându-i lui Campbell să campeze în apropiere și oferindu-i ajutor cu câinii Campbell a refuzat politicos și s-a întors cu echipa sa la Capul Evans pentru a raporta această întâlnire Scott a aflat vestea pe în timpul primului drum de punere a depozitelor de alimente pe traseu După spusele lui Cherry-Garrard prima reacție a lui Scott și a echipei sale a fost să se repeadă spre Golful Balenelor și să „lămurească lucrurile cu Amundsen Totuși Scott a notat acest eveniment calm în jurnalul său „Un singur lucru îmi stăruie în minte Cel mai potrivit ca și cel mai înțelept este să continuăm ca și cum acest fapt nu s-ar fi întâmplat Să mergem înainte și să dăm tot ce este mai bun pentru onoarea patriei noastre fără frică sau panică Punerea depozitelor de alimente 1911 Scopul primului sezon era de a plasa depozite de alimente de-a lungul Barierei de la marginea sa Safety Camp până la latitudinea de 80° S pentru a fi folosite în călătoria polară care avea să înceapă primăvara următoare Ultimul depozit avea să fie cel mai mare și a fost denumit „depozitul de o tonă Munca trebuia să fie făcută de 12 oameni de cei mai buni 8 ponei și de către două echipe de câini; gheața a împiedicat folosirea săniilor motorizate Călătoria a început pe 27 ianuarie „într-o stare de grabă soră cu panica după spusele lui Cherry-Garrard Randamentul a fost mai slab decât se aștepta iar performanțele poneilor au fost afectate negativ pentru că saboții norvegieni de gheață necesari traversării Barierei au fost uitați la Capul Evans Pe echipa s-a stabilit la Corner Camp la 64 de kilometri de Hut Point când un viscol puternic i-a reținut pentru trei zile După aceasta când marșul a fost continuat Scott a trimis 3 dintre cei mai slabi ponei înapoi doi au murit pe drum Pe măsură ce operațiunea se apropia de paralela de 80° Scott s-a temut că poneii rămași nu vor supraviețui până înapoi la bază decât dacă echipa se va îndrepta spre nord imediat În ciuda sfatului lui Oates care voia să meargă înainte omorând poneii pentru carne când nu mai puteau să continue Scott a decis să plaseze depozitul de o tonă la 79° 29′ S la mai mult de 48 de kilometri spre nord decât se dorea inițial Scott s-a întors la Safety Camp după ce și-a riscat viața pentru a salva o echipă de câini ce căzuse într-o crevasă Când a ajuns grupul cu ponei mai lent unul dintre animale era într-o stare fizică proastă și a murit la scurt timp Mai târziu pe măsură ce poneii rămași traversau marea înghețată pe lângă Hut Point gheața s-a spart În ciuda efortului susținut de salvare au mai murit încă trei ponei Din cei opt ponei care au început călătoria de plasare a depozitelor s-au mai întors numai doi Iarna polară 1911 Pe 23 aprilie 1911 soarele a apus pe durata lunilor de iarnă iar echipa s-a instalat la cabana de la Capul Evans Sub regimul naval al lui Scott aceasta a fost împărțită de un zid din geamantane și cutii astfel încât ofițerii și restul grupului trăiau în mare parte separat cercetătorii intrând în rândul „ofițerilor pentru acest scop Toată lumea era ținută ocupată; munca științifică a continuat se făceau observații și măsurători echipamentul era revizuit și adaptat pentru călătoriile viitoare Poneilor rămași le trebuia exercițiu zilnic iar câinii aveau nevoie de atenție în mod regulat Scott a petrecut mult timp calculând rații pentru sănii și pentru marșul polar ce avea să vină Rutina zilnică includea prelegeri despre o rază largă de subiecte Ponting despre Japonia Wilson despre schițe Oates despre îngrijirea și folosirea cailor și geologul Frank Debenham despre vulcani Pentru a menține condiția fizică se jucau frecvent partide de fotbal în semi-întunericul din afara cabanei; Scott nota că „Atkinson este de departe cel mai bun jucător dar Hooper PO Evans și Crean sunt deasemenea destul de buni Sub editarea lui Cherry-Garrard s-a redeschis ziarul South Polar Times care a fost produs de Shackleton în timpul expediției Discovery Pe a fost organizat un ospăț pentru a sărbători cea dea 43-a aniversare a lui Scott; o a doua serbare pe a celebrat solstițiul de iarnă ziua care marchează mijlocul lungii nopți polare Principalele călătorii ale expediției 1911-1912 Operațiunea Nordică După aflarea veștilor despre sosirea lui Amundsen la Capul Evans echipa estică a lui Campbell a devenit „echipa nordică Pe 1911 ei au navigat spre nord ajungând la Golful Robertson lângă Capul Adare pe unde au construit o cabană lângă cea a exploratorului norvegian Carstens Borchgrevink Echipa nordică a petrecut iarna lui 1911 în cabana lor Planul de explorare pentru vara 1911–1912 nu a putut fi îndeplinit în totalitate datorită stării mării înghețate și a imposibilității de a găsi un drum spre interior Terra Nova s-a întors din Noua Zeelandă pe 1912 și a transportat echipa în apropiere de Evans Coves o locație la aproximativ 400 km sud de Capul Adare și 320 km nord-vest de Capul Evans Ei urmau să fie luați pe după completarea unor studii geologice dar din cauza gheții groase nava nu a putut să ajungă la ei Grupul cu rații puține pe care trebuiau să le completeze cu pește și carne de focă a fost forțat să își petreacă lunile de iarnă ale lui 1912 într-o peșteră de gheață pe care au săpat-o pe Insula Inexpressible Aici au suferit îngrozitor de degerături foame și dizenterie agravate de vânturi extreme și de temperaturi scăzute Pe 17 aprilie 1912 o echipă condusă de Edward Atkinson aflat în comandă în lipsa echipei nordice a plecat să îl înlocuiască pe Campbell dar fost forțată să se întoarcă de cauza vremii Echipa nordică a supraviețuit iernii în adăpostul înghețat și a plecat spre tabăra de bază pe 1912 În ciuda oboselii și a stării fizice slăbite întregul grup a reușit să ajungă la Capul Evans pe după o călătorie periculoasă care a inclus traversarea dificilei Limbi de Gheață Drygalski Mostre geologice și alte specimene adunate de echipa nordică au fost recuperate din Capul Adare și Evans Coves de către Terra Nova în ianuarie 1913 Echipe geologice vestice Prima operațiune geologică ianuarie-martie 1911 Scopul acestei călătorii a fost explorarea geologică a coastei vestice a Strâmtorii McMurdo într-o zonă dintre Văile Seci și Ghețarul Koettlitz Această sarcină a fost făcută de o echipă formată din Griffith Taylor Debenham Wright și PO Evans Ei au debarcat de pe Terra Nova pe la Butter Point aflat în partea opusă Capului Evans pe țărmul Pământului Victoria Pe echipa și-a stabilit depozitul principal în regiunea Ghețarului Ferrar și apoi au făcut explorări și cercetări în Dry Valley și în zona Ghețarului Taylor înainte de a se îndrepta spre sud și spre Ghețarul Koettlitz După mai multă vreme acolo au pornit spre casă pe parcurgând o rută sudică spre Hut Point unde au ajuns pe A doua operațiune geologică noiembrie 1911-februarie 1912 Aceasta a fost o continuare a muncii depuse în operațiunea anterioară de data aceasta concentrându-se pe regiunea Granite Harbour la aproximativ 80 km nord de Butter Point Însoțitorii lui Taylor au fost de data aceasta Debenham Gran și Forde Călătoria principală a început pe și a avut un drum dificil peste marea înghețată spre Granite Harbour care a fost atins pe Cartierul general a fost stabilit într-un loc botezat Geology Point unde s-a construit o cabană din piatră Pe parcursul următoarelor săptămâni explorarea și munca de cercetare a avut loc pe Ghețarul Mackay și o mare parte din elementele din partea de nord a ghețarului au fost descoperite și denumite Echipa trebuia să fie luată de Terra Nova pe 1912 dar nava nu a putut ajunge la ei Grupul a așteptat până pe când a mers spre sud și a fost salvat când au fost văzuți de pe navă pe Terra Nova a recuperat mostrele geologice de pe Munții Vestici lăsate de echipă în ianuarie 1913 Călătoria din iarnă la Capul Crozier Aceasta a fost făcută la inițiativa lui Edward Wilson El a sugerat nevoia în secțiunea „Zoologie a rapoartelor științifice ale Expediției Discovery și era nerăbdător să își continue cercetările lui anterioare Scopul științific al călătoriei era de a lua ouă de pinguini imperiali din colonia de lângă Capul Crozier într-o etapă embrionară astfel încât să se poată studia anumite aspecte din dezvoltarea păsărilor Acest lucru necesita o călătorie în plină iarnă pentru a obține ouăle într-un stadiu timpuriu de incubare Un scop secundar era de a experimenta raționarea mâncării și a echipamentului pentru călătoria polară din vară ce avea să urmeze Scott a fost de acord și o echipă formată din Wilson Bowers și Cherry-Garrard a pornit pe 1911 Nu s-a mai încercat până atunci vreo călătorie în timpul iernii antarctice; Scott a notat că era „o acțiune riscantă și îndrăzneață dar oamenii potriviți s-au dus să o încerce Cherry-Garrard descria mai târziu ororile celor 19 zile necesare traversării a 97 de kilometri până la Capul Crozier Echipamentul hainele și sacii de dormit erau în permanență înghețați; pe temperatura a scăzut sub −60 °C „60 de grade de îngheț – mai frig decât ar putea cineva să suporte în întuneric și haine înghețate scria Cherry-Garrard Deseori distanța zilnică parcursă era puțin mai mare de o singură milă La Capul Crozier echipa a construit cu mare dificultate un iglu din blocuri de zăpadă piatră și o placă de lemn pe care au cărat-o pentru a deveni acoperiș După aceea au putut să viziteze colonia de pinguini imperiali și să adune câteva ouă Ulterior igluul lor a fost aproape dărâmat într-un viscol cu vânturi de gradul 11 Furtuna le-a luat și cortul de care depindea supraviețuirea lor pe drumul de întoarcere dar din fericire acesta a fost recuperat la o jumătate de milă distanță Grupul s-a întors la Capul Evans pe Cele trei ouă care au supraviețuit drumului au ajuns mai întâi la Muzeul de Istorie Naturală din South Kensington iar mai apoi au fost subiectul unui raport al Dr Cossar Stewart la Universitatea din Edinburgh Totuși ouăle nu au putut să aducă dovada teoriilor lui Wilson Cherry-Garrard o descrie ca „cea mai îngrozitoare călătorie din lume și chiar a scris o carte cu acest nume în 1922 ca o mărturie a întregii Expediții Terra Nova Scott a numit această călătorie de iarnă ca o „minunată performanță și a fost foarte mulțumit de experimentele cu rațiile și echipamentul „Suntem aproape de perfecțiune așa cum experiența poate să ne îndrume Călătoria către Polul Sud Pe 13 septembrie 1911 Scott și-a dezvăluit planurile sale pentru marșul către Polul Sud Aveau să plece 16 oameni folosind sănii motorizate ponei și câini pentru etapa de până la Barieră pe care le vor aduce până la Ghețarul Beardmore La acest punct câinii se vor întoarce la bază iar poneii vor fi împușcați pentru carne Apoi 12 oameni împărțiți în trei grupuri vor escalada ghețarul și vor începe traversarea platoului polar folosind numai forțele proprii Numai unul din aceste grupuri va continua spre pol; celelalte vor fi trimise înapoi la anumite latitudini Componența ultimului grup polar va fi decisă de Scott în timpul călătoriei Echipa cu cele două sănii motorizate locotenentul Evans Day Lashly și Hooper a plecat de la Capul Evans pe scopul lor fiind de a transporta încărcături la paralela 80° 30′ S ca mai apoi să îi aștepte și pe ceilalți Până pe ambele sănii motorizate s-au stricat după un drum de aproximativ 80 de kilometri așa că echipa a trebuit să tragă 336 de kilograme de provizii pentru următorii 241 de kilometri rămași pentru a ajunge la latitudinea propusă după două săptămâni Celelalte echipe care au plecat de la Capul Evans pe cu câinii și poneii i-au ajuns din urmă pe Planul inițial al lui Scott era să trimită câinii înapoi la acest punct și să fie ținuți acolo pentru a putea fi folosiți la nevoie sezonul următor Totuși din cauza înaintării la un ritm mai lent decât se aștepta Scott a hotărât să meargă mai departe cu câinii Day și Hooper au fost trimiși spre Capul Evans pentru a-l înștiința pe Simpson care a fost lăsat în comandă Pe expediția a ajuns la Pasaj numele dat de Shackleton rutei de la Barieră la Ghețarul Beardmore Aici au fost loviți de un viscol care a obligat oamenii să campeze până pe și să înceapă rațiile destinate călătoriei de pe ghețar După oprirea viscolului poneii rămași care se aflau într-o stare avansată de oboseală și nu mai puteau trage au fost împușcați Pe Meares și Dimitri au plecat înapoi împreună cu câinii ducând și un mesaj către bază că „lucrurile nu sunt așa de roz cum ar putea fi dar ne menținem optimismul și credem că norocul se va întoarce Grupul a început ascensiunea Ghețarului Beardmore și pe au ajuns la începutul platoului polar unde au așezat un depozit Încă nu apăruse vreun indiciu din partea lui Scott referitor la componența ultimei echipe polare Pe la latitudinea de 85° 20′ S Scott i-a trimis înapoi pe Atkinson Cherry-Garrard Wright și pe Keohane Scott i-a mai dat lui Atkinson ordine referitoare la câini; în ciuda instrucțiunilor precedente aceștia trebuiau aduși ca să întâlnească și să ajute echipa polară pe drumul de întoarcere în martie anul următor Cei opt oameni rămași au continuat către sud în condiții mai bune care le-au permis să recupereze din timpul pierdut la Barieră Până pe au „ajuns din urmă orarul lui Shackleton din 1908–1909 Pe 1912 la latitudinea de 87° 32′ S Scott s-a hotărât în privința compoziției echipei polare – cinci oameni Scott Wilson Oates Bowers și Edgar Evans aveau să continue spre sud în timp ce locotenentul Evans Lashly și Crean se întorceau Decizia de a lua cinci oameni mai departe implica recalcularea greutăților și rațiilor pentru că totul fusese planificat pentru echipe de patru oameni Lui Evans i s-au dat ordine noi și clare referitoare la câini subliniind nevoia ca ei să fie aduși la sud pentru a ajuta echipa polară Pe drumul de întoarcere Evans s-a îmbolnăvit grav de scorbut El nu a mai putut merge de la depozitul de o tonă și a fost cărat pe sanie de însoțitorii săi până la 56 de kilometri sud de Hut Point Pe Crean a mers singur până la Hut Point și din întâmplare i-a întâlnit acolo pe Atkinson și pe Dimitri împreună cu echipe de câini pregătindu-se pentru a suplimenta depozitul de o tonă S-a format o echipă de salvare și Evans a fost adus la Hut Point aproape mort pe În această agitație ultimele ordine ale lui Scott despre aducerea câinilor au fost uitate Lashly și Crean au primit mai târziu Medalia Albert pentru eforturile lor de salvare Între timp grupul polar a continuat spre sud trecând de punctul în care ajunsese Shackleton 88° 23′ S pe Șapte zile mai târziu la aproximativ 24 de kilometri de țintă echipa a văzut unul din steagurile negre ale lui Amundsen folosite pentru a marca drumul de întoarcere și și-au dat seama că au fost devansați Au ajuns la Pol a doua zi 1912 și au aflat că Amundsen ajunsese acolo pe 1911 Au lăsat un cort niște provizii și o scrisoare către regele Haakon al VII-lea al Norvegiei Amundsen îi cerea politicos lui Scott să o livreze Scott scria în jurnalul său „Polul Da dar în alte circumstanțe decât cele așteptate Doamne Dumnezeule! Acesta e un loc destul de crâncen și teribil pentru care am muncit fără să avem răsplata priorității A încheiat cu înregistrarea „Acum o luptă disperată Mă întreb dacă putem reuși După confirmarea locației lor și ridicarea steagului britanic echipa lui Scott a pornit spre casă a doua zi În timpul următoarelor trei săptămâni s-a realizat un progres important jurnalul lui Scott menționând câteva „marșuri excelente Totuși Scott a început să își facă griji în privința stării colegilor săi mai ales a lui Edgar Evans care suferea de degerături severe și era după spusele lui Scott „un lucru bun călcat în picioare Starea picioarelor lui Oates devenea o îngrijorare tot mai mare pe măsură ce grupul se apropia de vârful Ghețarului Beardmore și se pregătea de coborârea spre Barieră Pe și-au început coborârea dar călătoreau din ce în ce mai greu și avea probleme în a găsi depozitele de alimente În ciuda acestor probleme Scott a ordonat strângerea de mostre geologice și au adunat 14 kilograme de eșantioane pe care le-au pus în sănii Sănătatea lui Edgar Evans se deteriora rapid; o rană de la mână nu se vindeca avea degerături grave și se crede că s-a lovit la cap după câteva căzături pe gheață „Este complet schimbat față de felul lui normal și încrezător de a fi nota Scott Toată echipa suferea de malnutriție dar cel mai mare dintre ei Evans suferea cel mai mult Aproape de baza ghețarului el s-a prăbușit și a murit pe În etapa de la Barieră cei patru supraviețuitori au întâlnit cele mai grele condiții meteo înregistrate vreodată în regiune Vremea împreună cu suprafața proastă a zăpezii „parcă tragem peste nisip în deșert – Scott i-a încetinit ca și înrăutățirea stării piciorului lui Oates Scott spera că vremea avea să se îmbunătățească dar la sfârșitul lui februarie temperatura a scăzut și mai mult Pe la depozitul de la mijlocul Barierei Scott a găsit mai puțin petrol decât trebuia aparent din cauza evaporării „Cu cea mai drastică economisire de-abia putem ajunge până la următorul depozit aflat la 114 kilometri Au dat peste aceeași problemă și la următorul depozit pe și nici urmă de „câinii care ar fi trebuit să fie salvarea noastră Marșurile zilnice se rezumau acum la mai puțin de 8 kilometri și echipa avea o mare nevoie de mâncare și combustibil În jur de Oates într-o stare aparentă de luciditate a ieșit din cort spunând după spusele lui Scott „ies până afară și s-ar putea să stau ceva timp Acest sacrificiu nu a fost suficient ca să îi salveze pe ceilalți Scott Wilson și Bowers s-au luptat să ajungă la un punct aflat la 18 kilometri de depozitul de o tonă dar au fost opriți pe de un viscol cumplit Deși au încercat zilnic nu au fost în stare să avanseze și au rămas fără provizii Ultima înregistrare în jurnalul lui Scott datată pe 1912 data presupusă a morții lor se încheie cu următoarele cuvinte Încercările de a ajuta echipa polară 1912 Reaprovizionarea depozitului de o tonă Scott i-a ordonat lui Simpson să reaprovizioneze depozitul de o tonă chiar înainte de a pleca în călătoria polară Aceste ordine însemnau transportarea la depozit a „cinci rații XS sau în cel mai rău caz trei și cât de multă mâncare pentru câini cât poate fi cărată depozitul să fie aranjat până pe 1912 Când Atkinson s-a întors la Capul Evans pe a aflat că cele trei rații minime au fost lăsate dar mâncarea cerută pentru câini nu a fost luată A decis să ducă el însuși cele două rații care mai lipseau la depozitul de o tonă dar se pare că nu a făcut nimic în privința mâncării pentru câini Atkinson ori a uitat ori nu a înțeles instrucțiunile lui Scott despre aducerea câinilor pentru a ajuta echipa polară la întoarcere pentru că fără mâncarea pentru câini de la depozitul de o tonă aceste ordine nu puteau fi îndeplinite Urgența care a apărut în urma salvării locotenentului Evans de la Barieră a schimbat planurile lui Atkinson iar sarcina de a reaproviziona depozitul de o tonă a fost luată de Cherry-Garrard singurul „ofițer disponibil Avea să fie însoțit de priceputul conducător de câini Dimitri Gerov Atkinson încă nu se îngrijora de siguranța echipei polare pentru că Scott nu era în întârziere și când a fost văzut ultima oară pe Platoul Polar de Evans acesta se mișca într-o stare bună și conform programului Ordinele verbale ale lui Atkinson către Cherry-Garrard memorate și înregistrate mai târziu au fost să „călătoresc către depozitul de o tonă cât mai repede posibil și să las mâncarea acolo Dacă Scott nu ajungea înaintea mea eu trebuia să hotărăsc ce să fac și să „țin minte că Scott nu depindea de câini pentru a se întoarce așa că nu trebuia să pun câinii în pericol Cherry-Garrard a părăsit Hut Point împreună cu Dimitri și două echipe de câini pe ajungând la depozitul de o tonă pe și depozitând rațiile în plus Scott nu era acolo Cu resurse pentru ei și pentru câini doar pentru 24 de zile au așteptat vreo opt zile înainte de a trebui să se întoarcă la Hut Point Alternativa era să plece spre sud dar în absența mâncării pentru câini ar fi trebuit să împuște din ei pentru a-i hrăni pe ceilalți pe măsură ce înaintau încălcând astfel ordinul lui Scott de „a nu pune câinii în pericol dar în limita instrucțiunilor lui Cherry-Garrard de la Atkinson să „hotărască ce să facă Totuși Cherry-Garrard a decis să îl aștepte pe Scott Pe pe o vreme care se înrăutățea cu propriile sale provizii împuținându-se și neștiind că echipa lui Scott lupta pentru supraviețuire la mai puțin de 110 kilometri Cherry-Garrard a pornit spre casă Atkinson avea să noteze mai târziu că „sunt mulțumit că nici un alt ofițer al expediției nu ar fi putut să se descurce mai bine dar a fost frământat pentru restul vieții sale de gânduri că ar fi putut lua alte hotărâri care puteau salva echipa polară Ultimul efort de ajutor După întoarcerea lui Cherry-Garrard de la depozitul de o tonă fără nici o veste de la Scott au început să apară încet griji Atkinson acum în comandă la Cape Evans pentru că era ofițerul prezent cel mai mare în rang a decis să încerce să ajungă la echipa polară și pe a pornit împreună cu Keohane trăgând o sanie cu provizii pentru 18 zile La temperaturi foarte joase −40 °C ei au ajuns la Corner Camp pe când după părerea lui Atkinson vremea frigul și perioada anului au făcut imposibil mersul mai departe spre sud Atkinson nota că „în mintea mea eram sigur că echipa pierise Echipa de căutare Membrii rămași ai expediției în afară de echipa nordică a lui Campbell care mai era încă plecat au așteptat toată iarna la Capul Evans continuând munca lor științifică În primăvară Atkinson a trebuit să se gândească dacă eforturile ar trebui să se îndrepte mai întâi spre salvarea echipei lui Campbell sau să determine dacă era posibil soarta echipei polare O întrunire a întregului grup a decis să caute mai întâi semne ale lui Scott Echipa de căutare a plecat pe însoțită de un grup de măgari care a fost debarcată de Terra Nova în timpul vizitei de reaprovizionare din vară Pe echipa a găsit cortul cu cadavrele înghețate ale lui Scott Wilson și Bowers la 18 kilometri sud de depozitul de o tonă Atkinson a citit porțiunile relevante ale jurnalului lui Scott și a putut fi aflată natura dezastrului În afară de jurnal s-au mai luat lucruri personale și alte înregistrări apoi cortul a fost demontat peste cadavre și s-a ridicat un morman de zăpadă peste care a fost pusă o cruce făcută din schiurile lui Gran Echipa a mai căutat spre sud cadavrul lui Oates dar au găsit numai un sac de dormit Pe ei au ridicat un morman de zăpadă aproape de locul unde credeau că a murit La întoarcerea la Hut Point pe 25 noiembrie echipa de căutare a aflat că grupul nordic al lui Campbell s-a salvat singur și s-a întors la bază în siguranță După terminarea expediției Cum Campbell era acum ofițerul naval cel mai mare în rang și-a asumat comanda pentru ultimele săptămâni ale expediției până la sosirea navei Terra Nova pe 1913 Înainte de plecare a fost înălțată pe pantele Observation Hill o cruce mare de lemn inscripționată cu numele celor cinci oameni decedați și cu un citat din poemul Ulise al lui Alfred Tennyson „Să lupți să cauți să găsești și să nu cedezi Având în vedere că printre cauzele deceselor echipei polare se numărau foamea scorbutul sau amândouă un subiect de interes este hrana necesară în timpului marșului Rațiile cărate și consumate de toți oamenii care călătoreau în timpul expediției se bazau pe informațiile despre nutriție cunoscute în 1910 înaintea descoperirii vitaminei C și a folosirii ei împotriva scorbutului Accentul s-a pus pe un conținut bogat în proteine care părea necesar pentru a înlocui caloriile arse în timpul marșurilor De fapt valorile calorice ale rațiilor erau mult supraestimate deși acest lucru nu a devenit cunoscut decât mulți ani mai târziu Hrana zilnică obișnuită de fiecare om însemna 450 de grame de biscuiți 340 de grame de pastramă 85 de grame de zahăr 57 de grame de unt 20 de grame de ceai și 16 grame de cacao Această alimentație avea să fie completată în timpul călătoriei sudice de carne de ponei care erau împușcați după ce nu mai era nevoie să tragă provizii dar aceste suplimente nu acopereau deficitul de calorii decât pentru perioade scurte Pierderea lui Scott și a echipei sale polare nu au lăsat loc pentru altceva în mintea publicului nici măcar pentru reușita lui Amundsen de a ajunge primul la Pol Pentru mulți ani imaginea lui Scott a rămas cea a unui erou cu o soartă tragică fără nimic de reproșat deși erau îndoieli printre cei care aveau legătură cu expediția inclusiv printre rudele celor decedați Acest punct de vedere s-a reflectat în filmul din 1948 Scott al Antarcticii cu John Mills în rolul principal și coloana sonoră semnată de Ralph Vaughan Williams Această imagine nu s-a schimbat aproape deloc în percepția publicului până în anii 1970 când majoritatea celor implicați direct în expediție erau morți Controversele au pornit după publicarea cărții lui Roland Huntford Scott și Amundsen 1979 republicată și televizată în 1985 sub numele Ultimul Loc de pe Pământ Huntford era un critic al stilului de conducere aparent autoritar a lui Scott și a felului în care își evalua oamenii și l-a învinovățit pentru eșecurile organizatorice care au dus la moartea tuturor celor din echipa polară Reputația personală a lui Scott a suferit în urma acestor atacuri; s-au făcut eforturi de a-l reabilita printre care mărturia lui Ranulph Fiennes o replică directă la versiunea lui Huntford analiza științifică a lui Susan Solomon despre condițiile atmosferice care l-au învins în cele din urmă pe Scott și biografia lui Scott din 2005 a lui David Crane ultimul făcând „o treabă nemaipomenită în restabilirea umanității lui Scott Comparând realizările lui Scott și ale lui Amundsen majoritatea istoricilor polari recunosc că experiența lui Amundsen în schi și câini de sanie completată de familiaritatea sa generală cu condițiile de îngheț i-au oferit un avantaj considerabil în cursa către Pol Verdictul lui Scott despre dezastrul care i-a lovit echipa scris în apropierea morții în condiții extreme dă vina pe o listă mare de ghinioane și nu pe organizarea defectuoasă Pe când critici ca Huntford resping acest lucru ca o scuză Cherry-Garrard notează că „întreaga chestiune se rezumă la mulți de dacă; o mulțime de decizii și circumstanțe care s-ar fi putut petrece altfel au dus în cele din urmă la o catastrofă Dar „am fost pe cât de înțelepți pe cât poate să fie cineva înainte de evenimente Verdictul Dianei Preston după ce a cântărit toate circumstanțele călătoriei spre sud este „ideea e că nu au eșuat ci că aproape au reușit Povestea a fost tratată în diferite lucrări ficționale ca în romanul lui Beryl Bainbridge câștigător al Premiului Booker The Birthday Boys care expune pe rând părți ale acțiunii din perspectivele lui Edgar Evans Edward Wilson Robert Falcon Scott Henry Robertson Bowers și Lawrence Oates Comemorări centenare Mai multe evenimente au marcat centenarul expediției la mai multe date din 2010-2012 inclusiv British Services Antarctic Expedition 2012< ref> Note Note Referințe Bibliografie Lectură suplimentară Legături externe  — slideshow by The First Post Goyaałé scris uneori Goyathlay sau Goyahkla< ref> în engleză; n 16 iunie 1829 – d 17 februarie 1909 numit mai târziu și Geronimo a fost un lider și vraci din triburile apașe Chiricahua S-a remarcat în luptele care au durat câteva decenii împotriva Mexicului și impotriva Statelor Unite și a expansiunii acestor state în zonele locuite de apași S-a născut într-un trib indian care locuiau în zona Râului Curcanului Numele său în limba chiricahua însemnând "Cel care cască" i-a fost pus de tată după obiceiul amerindienilor prin care se puneau nume după anumite trăsături fizice sau de comportament ale copilului respectiv La opt ani și-a pierdut ambii părinți pe când un comerciant alb însoțit de un vânător de scalpuri împușcă 400 de amerindieni în timpul unei petreceri La 17 ani se căsătorește cu Alope și au împreună trei copii La 6 martie 1851 când Geronimo era la vânătoare o companie de 400 de soldați mexicani din Sonora conduși de colonelul José María Carrasco a atacat așezarea de pe Râul Curcanului Sunt uciși mai mulți indieni printre care și soția și copiii lui Geronimo Acest masacru contra unor persoane fără apărare stârnește ura lui Geronimo împotriva mexicanilor și din acel moment acesta nu își dorește decât răzbunarea lor Se spune că de aici provine și numele sub care este cunoscut viteazul indian este vorba de sfântul Ieronim în engleză "Geronimo" invocat de mexicanii îngroziți de atacurile nemiloase ale indigenilor chiar în ziua când se sărbătorea acel sfânt Deși a înțeles că nu mai poate recupera pământurile răpite de coloniștii mexicani și americani Geronimo și-a continua lupta pentru tot restul vieții A rămas în istorie Masacrul de la Casa Grande celebru prin tactica perfidă a mexicanilor care au simulat că încheie armistițiu le-au oferit indienilor rachiu de agave și apoi i-au ucis Geronimo s-a retras într-o peșteră și nu a putut fi găsit Mai multe trupe americane au fost mobilizate în căutarea sa S-a predat abia în 1886 fiind tratat ca un prizonier de război nu ca un infractor A încetat din viață la 79 de ani când ajunsese o celebritate Memoriile sale au fost apreciate de public iar istoria vieții sale a constituit subiectul a numeroase ecranizări În februarie 2010 Camera Reprezentanților SUA a adoptat o rezoluție care stipula recunoașterea meritelor liderului indian recunoscut ca un adevărat strateg al războiului de gherilă și ca acesta să fie comemorat la 100 de ani de la moartea sa Note Legături externe 24 Februarie 2009 Andreea Dogar Evenimentul zilei Iacob al VI-lea și I engleză James VI and I 19 iunie 1566 – 27 martie 1625 a fost rege al Scoției ca Iacob al VI-lea și rege al Angliei și Irlandei ca Iacob I A domnit în Scoția ca Iacob al VI-lea din 24 iulie 1567 pe când avea doar un an urmându-i la tron mamei sale Maria I a Scoției Cât timp a fost minor a guvernat o regență în numele său care s-a încheiat oficial în 1578 deși nu a preluat controlul complet asupra guvernului său până în 1581 Pe 24 martie 1603 ca Iacob I a urmat la tron ultimului monarh al Angliei și Irlandei din dinastia Tudor Elisabeta I care murise fără moștenitori Avea să conducă Anglia Scoția și Irlanda timp de 22 de ani până la moartea sa la 58 de ani Iacob și-a îndeplinit majoritatea obiectivelor în Scoția dar a avut de înfruntat multe dificultăți în Anglia inclusiv Complotul Prafului de Pușcă Gunpowder Plot în 1605 precum și conflicte repetate cu parlamentul englez Conform unei tradiții care începe cu istoricii de la mijlocul secolului XVII înclinația lui Iacob către absolutism politic iresponsabilitatea sa financiară și menținerea unor favoriți impopulari au furnizat premisele Războiului Civil EnglezDe-a lungul ultimilor trei sute de ani reputația regelui a avut de suferit de pe urma descrierii acide realizată de Sir Anthony Weldon pe care Iacob îl concediase și care a scris tratate despre rege în anii 1650 De multe ori spirituali și pătrunzători dar și cu prejudicăți și abuzivi statutul lor de martori oculari și lectura atrăgătoare a determinat prea mulți istorici să le atribuie operelor lor o valoare istorică de necontestat" Croft pp 3–4 Alte istorii nefavorabile regelui Iacob din anii 1650 includ Sir Edward Peyton Divine Catastrophe of the Kingly Family of the House of Stuarts 1652; Arthur Wilson History of Great Britain Being the Life and Reign of King James I 1658; și Francis Osborne Historical Memoirs of the Reigns of Queen Elizabeth and King James 1658 Vezi Lindley p44 pentru mai multe detalii privind influența istoricilor din Commonwealth pentru răspândirea ideii că greșelile lui Carol I al Angliei au fost o continuare a domniei tatălui său< ref> Istoricii recenți cu toate acestea au revăzut reputația lui Iacob și l-au tratat ca pe un monarh serios și preocupat de responsabilitățile sale Pe parcursul domniei lui Iacob „Epoca de aur a literaturii și dramei elizabetane a continuat cu scriitori precum William Shakespeare John Donne Ben Jonson sau Sir Francis Bacon care au contribuit la o cultură literară înfloritoare Iacob însuși a fost un erudit autorul unor opere precum Daemonologie 1597 sau Basilikon Doron 1599 Sir Anthony Weldon a pretins că Iacob a fost numit „cel mai înțelept nebun din creștinătate un epitet atribuit caracterului său până astăzi Titluri onoruri și arme Note Irina Vlah n 26 februarie 1974 Comrat este o politiciană și juristă din Republica Moldova care îndeplinește funcția de guvernator al UTA Găgăuzia Gagauz-Yeri A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 fiind aleasă de fiecare dată pe listele Partidului Comuniștilor După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova la prima ședință a noului parlament întrunit Irina Vlah a anunțat ca părăsește Partidul Comuniștilor ramânând deputat independent Și-a motivat gestul prin faptul că PCRM nu s-a apropiat destul de Federația Rusă< ref> Pe 22 martie 2015 a fost aleasă cu 5101% din voturi în funcția de bașcan al regiunii autonome Găgăuzia fiind susținută de Moscova și de Partidul Socialiștilor partid pro-rus aflat în opoziție Vlah a declarat că în această funcție va încerca să restabilească o relație normală cu autoritățile de la Chișinău punctând că majoritatea locuitorilor regiunii își dorește relații bune cu Chișinăul Referințe Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Iuri Alexeevici Gagarin în n 9 martie 1934 Klușino RSFS Rusă URSS — d 27 martie 1968 Kirjaci RSFS Rusă URSS Erou al Uniunii Sovietice a fost un cosmonaut sovietic La 12 aprilie 1961 el a devenit primul om în spațiu și primul pe orbita Pământului El a primit numeroase medalii în diferite țări pentru călătoria sa de pionierat în spațiul cosmic Tinerețea Yuri Gagarin s-a născut în satul Klușino aproape de Gjatsk în prezent în Regiunea Smolensk Rusia la 9 martie 1934 În 1968 satul a fost redenumit Gagarin în onoarea sa Părinții lui Alexei Ivanovici Gagarin și Anna Timofeevna Gagarin au lucrat la o fermă colectivă< ref> Mamei sale îi plăcea să citească iar tatăl său era un dulgher iscusit Iuri a fost cel de-al treilea din cei patru copii iar sora lui mai în vârsta se ocupa de el în timp ce părinții lui lucrau La fel ca milioane de oameni din Uniunea Sovietică familia lui Gagarin a suferit în timpul ocupației naziste din al Doilea Război Mondial Ceilalti doi frați ai săi mai în vârsta au fost trimiși în Germania ca prizonieri în anul 1943 și au revenit numai după război Încă din tinerețe Iuri devenise interesat de cosmos și a început să viseze la spațiul pe care îl va cuceri într-o bună zi< ref> Iuri a fost descris de către profesorii săi din suburbia Moscovei Liuberțî ca inteligent și muncitor ocazional chiar excesiv de scrupulos Profesorul lui de matematică și științe a luptat în Al Doilea Război Mondial ca pilot al Forțelor Aeriene Sovietice fiind o persoană care l-a impresionat profund pe tânărul Gagarin După ce a început o ucenicie în metalurgie ca turnător Gagarin a fost ales pentru continuarea studiilor la un liceu tehnic din Saratov În timp ce studia acolo el s-a înscris în "AeroClub" și a învățat să piloteze aeronave ușoare hobby care i-a ocupat din ce în ce mai mult timp În 1955 după terminarea școlii tehnice a început formarea ca pilot militar la Școala de Piloți Orenburg Acolo a întâlnit-o pe Valentina Goriaciova cu care s-a căsătorit în 1957 după ce a a devenit pilot pe MiG-15 După absolvire el a fost repartizat la baza aeriană Luostari din Regiunea Murmansk foarte aproape de granița cu Norvegia unde vremea grea făcea zborul dificil Membru PCUS din anul 1960 Cariera în programul sovietic spațial Selecția și formarea În 1960 după o intensă căutare și un proces de selecție Yuri Gagarin a fost selectat împreună cu alți 19 candidați pentru Programul Spațial Sovietic Alături de ceilalți cosmonauți el a fost supus la o serie de experimente riguroase menite să-i testeze rezistența fizică și psihică A urmat și un antrenament intensiv pentru pregătirea zborului ce avea să fie efectuat Din acei douăzeci de cosmonauți selectați eventualele alegeri pentru prima lansare erau Gagarin și Gherman Titov datorită performanțelor excelente din timpul antrenamentelor dar și datorită capacităților lor psihice deși la o simulare cu o capsulă mică Vostok amândoi bărbații au fost inferiori Oficialii sovietici au cântărit și alți factori în selectarea lui Yuri înfățișarea acestuia capacitatea sa de a manipula atenția presei originile sale rusești și chiar numele Gagarin care era și el de asemenea asociat cu aristocrația țaristă Faima și ultima parte a vieții Moartea După versiunea oficială pe 27 martie 1968 ora 1031 dimineața avionul MiG-15UTI în care se afla Iuri Gagarin și copilotul Vladimir Sereghin s-a prăbușit în apropierea satului Novoselovo la 18 km de orașul Chirjaci regiunea Vladimirskoe 190 km la est de Moscova Totuși există elemente care pun la îndoială atât data și ora catastrofei cât și împrejurările ei Rezultatele raportului nu au fost făcute publice până în prezent; acestea împreună cu resturile avionului depozitate la Institutul de cercetări nr 13 al Ministerului Apărării au fost clasificate În decursul anilor au fost lansate mai multe piste posibile care au condus la dispariția prematură a celor doi aviatori La puțin timp după destrămarea URSS mai mulți specialiști care au luat parte la anchetă au susținut că avionul a intrat în vrie O altă ipoteză este că avionul ar fi lovit un balon meteorologic Au mai fost și alte ipoteze mai puțin plauzibile s-au mai făcut referiri la o eroare de pilotaj coroborată cu o defecțiune tehnică a aparatului asasinarea comandată de Leonid Brejnev etc< ref> Vezi și Programul spațial sovietic Note Legături externe  — his book in Russian HTML online version of CD created to his 70th anniv on the homepage of Russian state archive for scientific-technical documentation RGANTD A lot of information about the first human's flight to space  — contains the real record of his conversation with the Earth during the spaceflight  — detailed biography at 25 iunie 2008 Gabriel Tudor Revista Magazin 1 aprilie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 28 august 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Joanne „Jo Rowling cunoscută ca J K Rowling n 31 iulie 1965 Yate Gloucestershire Anglia este o autoare britanică cunoscută mai ales pentru scrierea romanelor de fantezie Harry Potter Ideea i-a venit într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra în 1990 Aceste cărți au fost ecranizate în opt filme Rowling a trecut de un trai decent la cel de multi-milionară în doar 5 ani La publicarea listei cu milionari în martie 2010 Forbes a estimat averea netă la 1 miliard de dolari Forbes a clasat-o pe locul 48 printre cele mai puternice personalități ale anului 2007 În octombrie 2010 J K Rowling a fost numită de către editori „femeia cu cea mai mare influență în Marea Britanie Este cunoscută pentru acțiunile sale filantropice sprijinind multe organizații caritabile ca Comic Relief One Parent Families Societatea de Scleroză Multiplă din Marea Britanie și Lumos Pseudonim Deși ea scrie sub numele de „J K Rowling la publicarea primei cărți din seria Harry Potter s-a semnat ca „Joanne Rowling Temându-se că majoritatea băieților nu vor vrea să citească o carte scrisă de către o femeie cei care i-au publicat cartea i-au cerut să folosească două inițiale în loc de întregul nume Fiindcă nu avea un al doilea nume ea a folosit litera „K ca și a doua inițială pentru pseudonim „K venind de la numele bunicii sale Katleen Ada Bulgen Rowling Ea își spune „Jo deoarece în tinerețe nimeni nu o striga „Joanne doar când părinții erau supărați pe ea În timpul anchetei Leveson a depus mărturie sub numele Joanne Kathleen Rowling Biografie Familia J K Rowling s-a născut pe 31 iulie 1965 în Yate Gloucestershire Anglia la 16 kilometri nord-vest de Bristol Părinții ei sunt Peter James Rowling și Anne Rowling S-au căsătorit pe 14 martie 1965 Străbunicul Joannei Louis Volant a fost decorat cu Croix de Guerre pentru curajul de care a dat dovadă în apărarea satului Courcelles-le-Comte în timpul Primului Război Mondial s-a născut acasă pe 28 iunie 1967 Copilăria și educația Familia s-a mutat într-o vilă aproape de Winterbourne când Jo avea doar 4 ani A studiat la St Michael`s Primary School o școală fondată de aboliționistul William Willberforce și Hannah More Profesorul ei de la școala St Michael Alfred Dunn a servit ca sursă de inspirație pentru directorul Albus Dumbledore din Harry Potter Copilă fiind Rowling scria des povești fantastice pe care obișnuia să i le citească surorii ei „Încă pot să îmi amintesc cum îi spuneam o poveste în care ea a căzut într-o gaură de iepure și a fost hrănită cu struguri de către familia de iepuri Prima poveste pe care am scris-o când aveam 5-6 ani a fost despre un iepure pe nume Rabbit Acesta avea pojar și era vizitat de către prietenii lui printre care se afla și o albină gigantică numită Miss Bee Mitford a devenit eroina lui Jo ajungând să-i citească toate cărțile Rowling a spus despre perioada ca adolescentă într-un interviu din The New Yorker că „Nu eram prea fericită Consider că a fost o perioadă teribilă din viața mea A făcut liceul la Wyedean School unde mama ei Anne a lucrat ca și tehnician în departamentul de știință Rowling a spus că „Hermione seamănă cu mine la vârsta de 11 ani perioadă de care nu sunt foarte mândră Sean Harris cel mai bun prieten al ei din clasa a VI-a care avea o mașină Ford Anglia turcoaz a inspirat-o într-una din cărțile ei „Ron Weasley nu este chiar întruchiparea lui Sean dar seamănă În legătură cu preferințele sale muzicale ea a spus „Formația mea preferată din lume este The Smiths Iar când am trecut printr-o fază punky a fost The Clash Rowling a studiat pentru BA în Franța la Universitatea din Exeter despre care a zis că este puțin cam dezamăgită așteptându-se să fie printre ei mai mulți oameni care să gândească radical ca ea Atunci când s-a împrietenit cu oameni cu care împărtășeau aceleași opinii a început să se simtă mai bine în pielea ei După un an de studiu la Paris Rowling s-a mutat la Londra ca să lucreze ca secretară pentru Amnesty International Inspirație și decesul mamei După ce a lucrat la Amnesty International în Londra Rowling și prietenul ei au decis să se mute în Manchester În 1990 în timpul unei călătorii cu trenul de la Manchester spre Londra ideea pentru o poveste despre un tânăr băiat care studia la o școală de vrăjitori i-a venit dintr-o dată în minte Ea a declarat pentru The Boston Globe „Nu prea știu de unde mi-a venit ideea Am început cu Harry după aceea cu celelalte personaje și situațiile au curs în mintea mea Când a ajuns în stația Clapham Junction a început să scrie imediat În luna decembrie a aceluiași an mama ei a murit după o luptă de zece ani cu scleroza multiplă Rowling a spus „Scriam cartea Harry Potter atunci când mama mea a murit Nu i-am spus niciodată despre Harry Potter Rowling a spus că decesul mamei i-a afectat scrierile adăugând mai multe detalii despre pierderea părinților lui Harry deoarece știa acum cum s-ar simți Mariaj și divorț O reclamă din The Guardian a făcut-o să se mute la Porto Portugalia pentru a preda engleza ca limbă străină Aceștia s-au despărțit în noiembrie 1993 iar în decembrie Rowling și fiica ei s-au mutat mai aproape de sora ei în Edinburgh Scoția Era sentimentul bolii ei care i-a dat idea pentru Dementorii din Harry Potter creaturile care furau sufletele introduse prima dată în a treia carte A obținut un ordin de interdicție pentru Arantes care s-a întors în Portugalia Rowling semnând actele pentru divorț în august 1994 După nașterea Jessicăi și despărțirea de soțul ei Rowling a lăsat postul de predare din Portugalia Cu gândul de a preda în Scoția ea a început un curs în august 1995 după ce și-a completat primul roman A scris în mai multe cafenele în special în Nicolson`s Cafe de fiecare dată reușind s-o adoarmă pe Jessica În 2001 în interviul de la BBC a ascuns faptul că a scris în cafenelele locale pentru a evada din apartamentul ei neîncălzit remarcând „Nu sunt atât de proastă încât să închiriez un apartament neîncălzit în mijlocul iernii Unul din motivele pentru care scria în cafenele era și pentru că prin plimbările între cafenele copilul adormea mai ușor Harry Potter Cărțile Harry Potter În 1995 Rowling a terminat manuscrisul pentru Harry Potter și Piatra Filozofală pe o veche mașină de scris manuală Bryony Evens un agent literar a fost rugat să citească primele trei capitole ale cărții Firma Christopher Little Literary Agents a fost de acord să o reprezinte pe Rowling Cartea a fost prezentată la 12 edituri toate respingând manuscrisul Decizia de a publica romanul lui Rowling îi aparținea lui Alice Newton fiica de 18 ani a președintelui editurii care a fost pusă de tatăl ei să revizuiască primul capitol; citindu-l pe primul l-a cerut imediat pe următorul Chiar dacă Bloomsbury a acceptat să publice cartea Cunningham a sfătuit-o să își ia un serviciu deoarece avea șanse mici să facă bani din vânzarea cărților pentru copii Curând după aceea în 1997 Rowling a primit o subvenție în valoare de 8000 de £ de la Consiliul Scoțian de Artă pentru a-și continua cariera literară Primăvara următoare a avut loc o licitație în Statele Unite ale Americii pentru drepturile de a publica romanul și a fost câștigată de Scholastic Inc pentru 105000 de $ Rowling a spus că la auzirea veștii „i-a stat inima în loc În iunie 1997 Bloomsbury a publicat Harry Potter și Piatra Filozofală cu un început de 1000 de copii cinci sute dintre ele fiind distribuite în librării Astăzi astfel de copii ale cărții sunt evaluate între 16000 de £ și 25000 de £ Cinci luni mai târziu cartea a câștigat primul său premiu Premiul Smarties pentru cea mai bună carte În octombrie 1998 Scholastic a publicat Piatra Filozofală în SUA sub titlul Harry Potter and the Sorcerers Stone Harry Potter și Piatra Vrăjitorului o schimbare pe care Rowling spunea că o regretă; ea ar fi impus titlul inițial dacă ar fi avut mai multă influență în acel moment În decembrie 1999 al treilea roman Harry Potter și Prizonierul din Azkaban a câștigat premiul Smarties făcând-o pe Rowling prima persoană care l-a câștigat pentru a treia oară consecutiv Mai târziu a retras al patrulea roman Harry Potter din competiție pentru a da altor cărți o șansă În ianuarie 2000 Prizonierul din Azkaban a câștigat premiul Whitbread Children's Book deși a pierdut premiul de „Cartea Anului pe care l-a luat traducerea lui Seamus Heaney a operei Beowulf A patra carte Harry Potter și Pocalul de Foc a fost lansată simultan în Regatul Unit și Statele Unite pe 8 iulie 2000 bătând recordurile de vânzări în ambele țări 372775 de copii ale cărții au fost vândute în prima zi în Regatul Unit având aproape același număr de exemplare vândute pentru Prizonierul din Azkaban în primul său an În SUA s-au vândut trei milioane de exemplare în primele 48 de ore doborând toate recordurile în vânzări Rowling a fost numită autorul anului la British Book Awards din anul 2000 A fost o pauză de trei ani între lansarea Pocalului de Foc și al celui de-al cincilea roman Harry Potter Harry Potter și Ordinul Phoenix Această pauză a dus la speculația că Rowling ducea o lipsă de inspirație pierderea abilității de a produce lucrări noi speculații pe care le-a negat vehement Mai târziu Rowling a admis că scrierea cărții a fost un chin „Cred că Phoenix ar fi putut fi mai scurtă i-a spus lui Lev Grossman „Știam asta și am rămas fără timp și energie spre sfârșit A șasea carte Harry Potter și Prințul Semipur a fost lansată pe 16 iulie 2005 Aceasta a bătut de asemenea toate recordurile fiind cumpărată în nouă milioane de copii în primele 24 de ore de la lansare În timp ce scria i-a spus unui fan online „A șasea carte a fost planificată de ani dar înainte să încep să o scriu serios am petrecut două luni revizuind planul și asigurându-mă că știam ce fac Și-a notat pe site-ul oficial că în capitolul introductiv al celei de-a șasea cărți care prezintă o conversație între Ministrul Magiei și Primul Ministru Britanic fusese menită inițial primului capitol din Piatra Filozofală apoi Prizonierului din Azkaban iar apoi Ordinului Phoenix În 2006 Prințul Semipur a primit premiul British Book of the Year la British Book Awards Titlul celei de-a șaptea și ultima carte Harry Potter a fost făcută publică pe 21 decembrie 2006 sub numele de Harry Potter și Talismanele Morții În februarie 2007 s-a dat publicității faptul că Rowling a terminat pe data de 11 ianuarie 2007 într-o cameră de hotel la Hotelul Balmoral din Edinburgh cel de-al șaptelea volum Romanul Harry Potter și Talismanele Morții a fost lansat pe 21 iulie 2007 0000 UTC+1 Acesta a doborât recordul predecesorului său fiind cea mai repede vândută carte din toate timpurile A fost cumpărată în 11 milioane de copii în prima zi de la lansarea în Regatul Unit și Statele Unite De-a lungul unui an când Rowling termina de scris ultima carte și-a permis să fie filmată pentru un documentar care a fost televizat în Marea Britanie pe ITV pe 30 decembrie 2007 Intitulat J K Rowling A Year In The Life acesta o prezenta întorcându-se la vechia ei casă închiriată din Edinburgh unde trăise și terminase prima carte Harry Potter Vizitând din nou casa i-au dat lacrimile spunând că era locul unde și-a schimbat viața complet Harry Potter este acum o franciză cunoscută la mondial a cărei valoare este estimată la 7 miliarde de £ 15 miliarde de $ iar ultimele patru cărți Harry Potter au stabilit consecutiv recorduri ca fiind cele mai rapid vândute cărți din istorie Cărțile au fost traduse în întregime sau parțial în peste 65 de limbi Cărțile Harry Potter au primit de asemenea recunoaștere pentru trezirea interesului tinerilor pentru citit într-o perioadă în care se considera că aceștia abandonau cărțile în favoarea calculatorului și a televizorului deși numărul tinerilor cititori este în continua scădere Filmele Harry Potter În octombrie 1998 Warner Bros a cumpărat drepturile pentru film pentru primele două romane cu o sumă de șapte cifre O versiune cinematografică pentru Harry Potter și Piatra Filozofală a fost lansată pe 16 noiembrie 2001 și pentru Harry Potter și Camera Secretelor pe 15 noiembrie 2002 Ambele au fost regizate de Chris Columbus Pe 4 iunie 2004 a fost lansată versiunea de film pentru Harry Potter și Prizonierul din Azkaban regizat de Alfonso Cuarón Al patrulea film Harry Potter și Pocalul de Foc a fost regizat de alt regizor Mike Newell și a fost lansat în data de 18 noiembrie 2005 Harry Potter și Ordinul Phoenix a fost lansat pe 11 iulie 2007 preluând poziția de la Steve Kloves Harry Potter și Prințul Semipur a fost lansat în data de 15 iulie 2009 David Yates a regizat din nou și Kloves s-a întors ca scenarist Harry Potter și Talismanele Morții a fost filmat în două segmente prima parte fiind lansată în noiembrie 2010 și a doua parte în iulie 2011 Yates a regizat din nou ambele filme Warner Bros a ținut cont de dorințele și gândurile lui Rowling la semnarea contractului Una dintre principalele ei dorințe a fost ca filmul să fie filmat în Marea Britanie de către o echipă de filmare britanică iar aceasta a fost respectată cu strictețe O mișcare fără precedent a fost cererea lui Rowling ca firma Coca-Cola care și-a expus produsele în seriile de film să doneze 18 milioane de dolari organizației caritabile americane Reading Is Fundamental și de asemenea unor comunități de programe caritabile Primele scenarii ale celor patru filme au fost realizate de către Steve Kloves; Rowling l-a asistat în timpul procesului de scriere asigurându-se că scenariul său nu va intra în contradicție cu viitoarele cărți ale seriei A declarat că i-a spus mai multe despre cărțile viitoare decât oricărei alte persoane înainte de lansarea lor dar nu în totalitate De asemenea le-a spus lui Alan Rickman Severus Plesneală și lui Robbie Coltrane Hagrid anumite secrete despre personajele lor înainte de a fi publicarea cărților Daniel Radcliffe Harry Potter a întrebat-o dacă Harry va muri cândva într-una din serii; Rowling i-a spus „Ai o scenă a morții răspunzând destul de evaziv la întrebare Steven Spielberg a fost abordat pentru a regiza primul film dar a renunțat Presa a presupus în mai multe rânduri că Rowling avea de-a face cu plecarea lui dar ea a afirmat că nu a avut putere de decizie în ceea ce privește regizorul filmului și că nu l-ar fi respins pe Spielberg Prima alegere a lui Rowling pentru regizor a fost membrul grupului Monty Python Terry Gilliam ea fiind fană a lui Warner Bros a vrut un film destinat întregii familii și în final l-a ales pe Chris Columbus care inițial trebuia să regizeze toate cele șapte filme Columbus a refuzat să mai regizeze începând cu al treilea film Acest lucru a dus la cooptarea ca regizori a lui Alfonso Cuarón Mike Newell și David Yates Cuarón și Newell au regizat un film fiecare în timp ce Yates a regizat în final patru devenind singura persoană care a condus mai mult de un film Harry Potter de la Columbus până la sfârșitul seriei Rowling câștigase controlul creativ asupra filmelor aprobând toate scenariile precum și rolul de producător în ultimul film de două părți Harry Potter și Talismanele Morții Pe situl ei oficial Rowling a dezvăluit faptul că trebuia să joace rolul lui Lily Potter în scena cu oglinda obiectul în care apar părinții lui Harry din primul film Rowling a refuzat rolul afirmând că nu era făcută pentru a fi actriță și se temea „să nu strice ceva Rolul a fost primit în cele din urmă de Geraldine Somerville Joanne împreună cu alte persoane din echipa seriei de filme Harry Potter au primit Premiul Michael Balcon Michael Balcon Award pentru Outstanding British Contribution to Cinema contribuție britanică remarcabilă în cadrul cinema-ului la Premiile BAFTA din 2011 în onoarea filmelor din franciză Viața după Harry Potter Forbes a numit-o pe Rowling ca fiind prima persoană din Statele Unite care a devenit miliardară în urma scrierilor unor cărți a doua cea mai bogată femeie de divertisment și a 1062-a cea mai bogată persoană din lume Când a fost listată prima dată ca fiind o miliardară de către cei de la Forbes în 2004 Rowling a pus la îndoială calculele și a spus că ea are bani din belșug dar nu este o miliardară În plus Sunday Times Rich List din 2008 a numit-o pe Rowling a 144-a cea mai bogată persoană din Marea Britanie pe o stradă supravegheată 24 de ore din 24 Pe 26 decembrie 2001 Rowling s-a căsătorit cu anestezistul Neil Michael Murray n 30 iunie 1971 în cadrul unei ceremonii private de la casa ei din Aberfeldy Aceasta a fost cea de-a doua căsătorie pentru amândoi Murray a fost căsătorit înainte cu doctorița Fiona Duncan în anul 1996 Murray și Duncan s-au despărțit în anul 1999 și au divorțat în vară lui 2001 Fiul lui Murray și al scriitoarei s-a născut pe data de 24 martie 2003 și a primit numele David Gordon Rowling Murray La scurt timp după aceea Rowling a început să scrie Harry Potter și Prințul Semipur A luat o pauză pentru a avea grijă de nou-născut Rowling a dedicat cartea fetiței pe nume Jean Rowling Murray născută pe 23 ianuarie 2005 Rowling este prietenă cu Sarah Brown soția fostului prim-ministru britanic Gordon Brown Ele s-au întâlnit când au colaborat la un eveniment caritabil Când doamna Brown a născut în 2003 Rowling a fost prima care a vizitat-o la spital Rowling a primit diplome de onoare de la Universitatea Saint Andrews Universitatea din Edinburgh Universitatea Napier Universitatea din Exeter Universitatea din Aberdeen și Universitatea Harvard unde a vorbit în 2008 la ceremonia de început Rowling a fost decorată cu distincția Legiunea de onoare de președintele francez Nicolas Sarkozy Ea a dezvăluit publicului în timpul ceremoniei de la palatul Élysée că străbunicul din partea mamei a fost francez și că de asemenea a primit legiuni de onoare pentru vitejia lui din Bătălia de la Verdun Scrieri ulterioare A declarat că are planuri de a continua să scrie A menționat într-un interviu cu Stephen Fry că intenționează să continue să scrie sub un pseudonim însă ea a recunoscut la Jeremy Paxman în 2003 că dacă ar face-o presa probabil ar „afla în câteva secunde În 2006 Rowling dezvăluie că a terminat de scris câteva povești scurte și o altă carte pentru copii un „basm politic despre un monstru care vizează o audiență mai tânără decât cea a seriei Harry Potter Ca și posibilitate a unei a opta cărți Harry Potter ea a zis „Nu pot spune că nu o să mai scriu niciodată o altă carte despre o lume doar pentru că cred ce știu eu în 10 ani poate o să vreau sa mă reîntorc dar nu e foarte probabil să se întâple asta Însă pe 1 octombrie 2010 Joanne Rowling a avut un interviu cu Oprah Winfrey; acolo a vorbit despre o nouă serie de volume Rowling a afirmat că va scrie o enciclopedie despre lumea magicienilor Harry Potter constând în materiale și note variate Orice profit care i l-ar putea aduce o astfel de carte l-ar dona în scopuri caritabile În 2007 în timpul unei conferințe de presă la teatrul Kodak din Hollywood când Joanne a fost întrebată cum a apărut enciclopedia ea a zis „Nu a apărut și nici nu m-am apucat să scriu la ea N-am spus niciodată că acesta este următorul lucru pe care l-aș face Scriitoarea a declarat că ar putea dura chiar zece ani să finalizeze enciclopedia În iulie 2007 Rowling a afirmat că vrea să dedice mult timp familiei dar la acel moment ea scria două cărți una adresată copiilor și una adulților Nu a dat niciun detaliu despre niciunul dintre proiecte dar a afirmat că era emoționată deoarece ambele cărți i-au amintit de Piatra Filosofală A explicat cum scria înainte ca Harry Potter să apară În noiembrie 2007 susține că lucrează la o altă carte o „carte pe jumătate terminată pentru copii care cred că va fi următoarea operă care o public În martie 2008 scriitoarea a confirmat că „basmul ei politic pentru copii era aproape de finalizare În martie 2008 a dezvăluit într-un interviu că se întorsese la scrierile din cafenelele Edinburgh intenționând să scrie un nou roman pentru copii „Voi continua să scriu despre copii pentru că asta îmi place a confirmat pentru Daily Telegraph „Sunt foarte pricepută în a-mi a găsi cafeneaua potrivită mă amestec în mulțime și bineînțeles nu mă așez în mijlocul barului holbându-mă la toți din jurul meu În iunie 2011 Rowling a anunțat că viitoarele proiecte Harry Potter precum și toate materialele disponibile prin descărcare digitală vor fi concentrate într-un nou sit web numit Pottermore Situl include 18000 de cuvinte cu informații suplimentare privind personajele locurile și obiectele din universul Harry Potter Luna următoare s-a despărțit de agentul ei Christopher Little trecând la o nouă agenție înființată de o persoană din personalul său Neil Blair Relația cu presa J K Rowling a avut o relație dificilă cu presa A recunoscut că îi displace natura schimbătoare a reportajului A declarat pentru The Times în 2003 că presa a trecut într-o zi singură zi de la faptul de a spune că a rămas fără inspirație la cel că ar fi prea indulgentă cu sine însăși „Și m-am gândit ce diferențe pot să apară în 24 de ore Însă Rowling este retrasă preferând să dea puține interviuri În 2003 comisia de plângeri de presă a susținut o plângere asupra unor fotografii neautorizate cu ea și fiica ei pe plajă în Mauritius publicate de revista OK! În 2007 David fiul ei asistat de Rowling și soțul ei au pierdut procesul prin care interzicea publicarea unei fotografii de a lui Fotografia făcută de un fotograf care a folosit un obiectiv lung a fost publicată în Sunday Express într-un articol care dezvăluia viața de familie și de mamă a lui Rowling Sentința a fost întoarsă în favoarea lui David în mai 2008 Jo a spus că îi displace în special tabloidul britanic Daily Mail care a afirmat că nu ar fi existat un paparazzi care să o urmărească pe Rowling și interviurile care s-au realizat cu fostul ei soț Un jurnalist a spus „Unchiul Vernon al lui Harry Potter reprezintă o parte grotească a tendințelor violente și posesor al unui remarcabil creier mic Nu este greu să ghicești cărui ziar i-a dat Rowling să citească Câțiva au speculat că relațiile complicate cu presa au inspirat personajul Rita Skeeter o jurnalistă celebră care prima dată a apărut în Pocalul de Foc Însă Rowling a observat în 2000 că personajul de fapt aducea faimă „Oamenii m-au întrebat dacă Rita Skeeter a fost inventată dar de fapt ea întotdeauna a fost planificată „Am încercat să o pun pe Rita în Piatra Filozofală când Harry se plimba prin Leaky Cauldron pentru prima dată și toată lumea spunea Domnule Potter te-ai întors eu am vrut să pun o jurnalistă acolo Ea nu se numea Rita atunci dar era femeie Și atunci m-am gândit pe măsură ce am analizat acțiunea m-am gândit că nu ar fi potrivită aici ci s-ar potrivi în cartea a patra când se presupune că Harry a ajuns renumit Filantropie În 2000 Rowling a fondat Volant Charitable Trust care folosea un buget de 51 milioane de lire sterline pentru combaterea sărăciei și inegalității sociale Banii sunt donați copiilor abandonați familiilor cu un singur părinte și cercetărilor sclerozei multiple Rowling a spus „Eu cred că ai o responsabilitate morală atunci când ți se dă ceva mai mult decât ai nevoie ca să faci lucruri înțelepte cu ei și să-i cheltui inteligent Contra sărăciei Rowling a fost un și ea singur părinte iar acum este președinta fundației One Parent Families în 2000 ajungând deja primul lor ambasador Rowling a colaborat cu Sarah Brown pentru a scrie o carte cu povești pentru copii în ajutorul celor de la One Parent Families În 2001 în Marea Britanie strângerea de fonduri Comic Relief le-a cerut celor mai buni 3 vânzători scriitoarea de cărți de bucate și prezentatoarea TV Delia Smith creatoarea francizei Bridget Jones Helen Fielding și J K Rowling să prezinte broșuri cu cele mai faimoase lucrări ale lor Broșurile lui Rowling Animalele fantastice și unde le poți găsi și Vâj-hațul de-a lungul timpului sunt aparent copii ale cărților găsite în biblioteca Hogwarts Din momentul punerii în vânzare cărțile au strâns 157 milioane de lire sterline 30 de milioane de dolari pentru fond iar 108 milioane de lire sterline 20 milioane de dolari strânse în afara Regatului Unit au fost canalizate în noul International Fund for Children and Young People in Crisis Autoarea a dat personal 22 de milioane de dolari către Comic Relief În 2005 Joanne și deputatul european Emma Nicholson a fondat Childrena's High Level Group acum Lumos În ianuarie 2006 scriitoarea a mers la București pentru a atrage atenția asupra utilizării de paturi cu gratii ale spitalelor psihiatrice pentru copii fiind totodată invitată în audiență la președintele României Traian Băsescu Pentru a susține în continuare CHLG Rowling a licitat una dintre cele șapte exemplare scrise de mână și ilustrate numite Poveștile bardului Beedle o serie de basme referitoare la Harry Potter și Talismanele Morții Cartea a fost achiziționată online prin Amazoncom pe 13 decembrie 2007 pentru 195 milioane de lire sterline devenind cea mai scumpă și modernă carte care s-a vândut la licitație Rowling a declarat „Acest lucru va însemna atât de mult pentru copiii în disperată nevoie de ajutor Înseamnă că sărbătoarea Crăciunului a venit mai repede în viața mea Ea a dat cele 6 copii rămase celor care au legături strânse cu cărțile Harry Potter În 2008 Jo a fost de acord să publice cartea iar veniturile să meargă la CHLG Scleroză multiplă Rowling a contribuit cu bani și suport pentru cercetări și tratamente pentru scleroza multiplă în urma căreia mama ei a murit în 1990 În 2006 Rowling a contribuit cu o sumă substanțială pentru crearea unui nou centru pentru medicină regeneratoare la Universitatea din Edinburgh iar în 2010 a donat 10 milioane de lire centrului Pentru motive neștiute Scoția țara ei adoptivă are cea mai mare rată de scleroză multiplă din lume În 2003 Rowling a participat într-o campanie pentru a stabili un standard național de grijă pentru cei care suferă de scleroză multiplă În aprilie 2009 ea a anunțat că își retrage suportul pentru Societatea de Scleroză Multiplă din Marea Britanie citând inabilitatea ei de a rezolva neînțelegerile care aveau loc între organizațiile sucursalei de nord și de sud care au dus la câteva demisii Altă muncă filantropică În mai 2008 librăria Waterstones i-a rugat pe Rowling și pe alți 12 scriitori Sebastian Faulks Doris Lessing Lisa Appignanesi Margaret Atwood Lauren Child Richard Ford Neil Gaiman Nick Hornby Michael Rosen Axel Scheffler Tom Stoppard și Irvine Welsh să compună o scurtă bucată a propriilor alegeri pe un single al cardului A5 care va fi vândută prin licitație în ajutorul organizațiilor de caritate Dyslexia Action și English PEN Contribuția lui Rowling a fost un card de 800 de cuvinte „Harry Potter prequel care îi are ca personaje pe tatăl lui Harry James Potter și pe nașul său Sirius Black și are loc la trei ani înainte de nașterea lui Harry Cardurile au fost adunate împreună și vândute pentru organizația de caritate în format de carte în august 2008 Pe 1 și 2 august 2006 a citit alături de Stephen King și John Irving la Radio City Music Hall în orașul New York Profiturile de la eveniment au fost donate celor de la Haven Foundation Fundația Haven și organizației non-guvernamentale Médecins Sans Frontières În mai 2007 Rowling a dat 495000 de dolari unui fond de recompensă de peste 45 dolari milioane pentru întoarcerea în siguranță a unei tinere fete britanice Madeleine McCann care a dispărut în Portugalia Jo împreună cu Nelson Mandela Al Gore și Greenspan Alan au scris o introducere la o colecție de discursuri ale lui Gordon Brown veniturile fiind donate la Jennifer Brown Research Laboratory Rowling susține de asemenea Shannon Trust Viziuni politice În septembrie 2008 în ajunul conferinței Partidului Laburist din Regatul Unit Rowling a anunțat că a donat un milion de lire sterline Partidului și l-a susținut în mod public pe prim-ministrul laburist Gordon Brown al cărui concurent a fost președintele Partidului Conservator David Cameron Rowling a comentat în viziunea ei politică când a discutat alegerile prezidențiale SUA din 2008 cu ziarul în limba spaniolă El País Ea a spus că este obsedată de alegerile prezidențiale din SUA deoarece o să aibă un efect asupra întregii lumi În februarie 2008 a afirmat că Barack Obama și Hilarry Clinton ar fi extraordinari la Casa Albă În același interviu a zis că eroul ei este Robert F Kennedy În aprilie 2010 Rowling a publicat un articol în The Times în care ea critica puternic planul lui Cameron să încurajeze cuplurile măritate să stea împreună pentru 150 de lire sterline anual Ca cetățean al Scoției Rowling poate vota în cadrul referendumului în legătură cu independența Scoției și intenționează să voteze împotrivă Opinii religioase De-a lungul anilor mulți oameni religioși au criticat cărțile lui Rowling pentru promovarea presupusei vrăjitorii Cu toate acestea Rowling se identifică ca și creștin Ea a participat la un congres la Bisericii Scoției în timp ce a scris Harry Potter și cea mai mare fiică a ei Jessica a fost botezată acolo „Mă duc de una singură în biserică a spus ea „Nu îmi iau nici o responsabilitate pentru partea nebună a religiei mele Odată a spus „Eu cred în Dumnezeu nu în magie După un timp a simțit că dacă cititorii știu de convingerile ei creștine aceștia ar fi în măsură să „ghicească ceea ce este în cărți În 2007 a descris originea ei religioasă într-un interviu acordat ziarului olandez Volkskrant Rowling și-a exprimat ocazional ambivalența cu privire la credința ei religioasă Într-un interviu din 2006 cu revista Tatler autoarea a remarcat faptul că „precum Graham Greene mă gândesc câteodată dacă credința mea se va întoarce E important pentru mine Ea a mai declarat „Este ceva pentru care m-am luptat cu o mulțime Acesta mă preocupă pe mine foarte mult și cred că este foarte evident în cărți Într-un interviu din 2008 cu ziarul spaniol El País Rowling a spus „Mă simt foarte atrasă de religie dar în același timp sunt o mulțime de certitudini Eu trăiesc într-o stare de flux spiritual Eu cred în nemurirea sufletului La un alt interviu cu Today din iulie 2007 Joanne a spus „ până când am ajuns la a șaptea carte punctele de vedere în ceea ce privește ceea ce se întâmplă după moarte și așa mai departe ar fi dat la o parte o mulțime din ce urma Deci da convingerea mea și lupta mea cu convingerile religioase și așa mai departe cred că sunt destul de evidente în această carte< ref> Dispute juridice Rowling editurile ei și Time Warner proprietarul drepturilor pentru filmele Harry Potter au luat numeroase acțiuni legale pentru a proteja drepturile de autor Popularitatea din întreaga lume a serilor Harry Potter a dus la apariția a unui număr de produse pe plan local continuări neautorizate și a altor lucrări derivate ceea ce a adus eforturile de a le interzice sau de a le reține O altă dispută o reprezintă acordurile obținute de Rowling și editurile ei de a interzice citirea cărților înainte de data oficială de lansare Acest lucru a stârnit dezbateri pentru „dreptul de a citi Premii 1997 Nestlé Smarties Book Prize Gold Awards Premiul de aur pentru Harry Potter și Piatra Filozofală 1998 Nestlé Smarties Book Prize Gold Award Premiul de aur pentru Harry Potter și Camera Secretelor 1998 British Children's Book of the Year câștigătoare Harry Potter și Piatra Filozofală 1999 Nestlé Smarties Book Prize Gold Award Premiul de aur pentru Harry Potter și Prizonierul din Azkaban 1999 British Children's Book of the Year câștigătoare Harry Potter și Camera Secretelor 1999 Whitbread Children's Book of the Year câștigătoare Harry Potter ași Prizonierul din Azkaban 2000 British Book Awards Author of the Year Autorul anului 2000 Ordinul Imperiului Britanic< ref> 2003 Premio Príncipe de Asturias Concord 2003 Bram Stoker Award pentru Best Work for Young Readers câștigătoare Harry Potter și Ordinul Phoenix 2006 British Book of the Year câștigătoare Harry Potter și Prințul Semipur 2007 Blue Peter Badge Gold Aur 2008 British Book Awards realizări remarcabile 2009 Légion d'honneur Legiunea de onoare premiată de președintele francez Nicolas Sarkozy 2010 Hans Christian Andersen Literature Award câștigătoarea premiului inaugural 2011 British Academy Film Awards contribuție britanică remarcabilă în cadrul cinema-ului pentru seria de filme Harry Potter Diplome de onoare Colegiul Dartmouth Universitatea Saint Andrews Universitatea din Edinburgh Universitatea Napier din Edinburgh Universitatea din Exeter Universitatea din Aberdeen Universitatea Harvard Lucrări ;Articole Melissa Anelli 2008 Prefață pentru Harry A History The True Story of a Boy Wizard His Fans and Life Inside the Harry Potter Phenomenon Gordon Brown 2006 Introducere pentru „Ending Child Poverty în Moving Britain Forward Selected Speeches 1997–2006 McNeil Gil și Sarah Brown editori 2002 Prefață pentru antologia Magic J K Rowling 5 iunie 2008 Harvard Magazine J K Rowling 30 aprilie 2009 Time Magazine J K Rowling 14 aprilie 2010 The Times Sussman Peter Y editor 26 iulie 2006 The First It Girl JK Rowling reviews Decca the Letters of Jessica Mitford The Daily Telegraph ;Cărțile Harry Potter 1997 Harry Potter și Piatra Filozofală Harry Potter and the Philosopher's Stone 1998 Harry Potter și Camera Secretelor Harry Potter and the Chamber of Secrets 1999 Harry Potter și Prizonierul din Azkaban Harry Potter and the Prisoner of Azkaban 2000 Harry Potter și Pocalul de Foc Harry Potter and the Goblet of Fire 2003 Harry Potter și Ordinul Phoenix Harry Potter and the Order of the Phoenix 2005 Harry Potter și Prințul Semipur Harry Potter and the Half-Blood Prince 2007 Harry Potter și Talismanele Morții Harry Potter and the Deathly Hallows ;Alte cărți 2001 Vâj-hațul de-a lungul timpului Quidditch Through the Ages 2001 Animalele fantastice și unde le poți găsi Fantastic Beasts and Where to Find Them 2007 anul original; 2008 oferită publicului general Poveștile bardului Beedle The Tales of Beedle the Bard ;Povești scurte 2008 „Harry Potter prequel ;Cărțile Cormoran Strike 2013 Chemarea cucului The Cuckoo’s Calling 2014 Viermele de mătase The Silkworm Note Legături externe pe Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Ludovic al XVII-lea este numele dat lui Louis Charles de France 27 martie 1785 8 iunie 1795 fiul lui Ludovic al XVI-lea și al Mariei Antoaneta considerat de regaliști ca fiind rege al Franței de la moartea tatălui său din 1793 După moartea acestuia micul Louis Charles a fost smuls de către revoluționari din grija mamei și pus sub supravegherea lui Antoine Simon un pantofar bețiv temnicer al închisorii Temple Acesta era unul din cei mai exaltați iacobini recomandat pentru această slujbă de către înșiși liderii revoluției Marat și Robespierre Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet nume dat in derâdere de către revoluționari familiei regale care nu purta nume de familie după acela al primului rege din dinastia omonimă într-un bun cetățean al noii republici să-l dezbare de prejudecățile trecutului regal Drept urmare Simon a inițiat reeducarea micului prizonier Mai întâi l-a privat de somn Noaptea după ce Louis Charles adormea Simon îl trezea strigându-l După ce prințul dădea fuga la el Simon îl trimitea înapoi cu un șut strigându-i invective Louis Charles a fost învățat să-și înjure familia aristocrația și să-L hulească pe Dumnezeu A fost forțat să bea și în cele din urmă s-a deprins cu băutura Au fost aduse prostituate și a fost forțat să se culce cu ele de la care s-a molipsit de boli venerice inclusiv tuberculoză Suferea de diaree continuă Era amenințat constant cu ghilotina ceea ce-i provoca acestuia frecvente leșinuri În cele din urmă a fost pus să semneze o declarație prin care recunoștea că mama sa îl învățase să se masturbeze și că s-a culcat cu ea A fost pus să repete aceste lucruri în fața mamei și a mătușii sale Mărturia lui în lipsa oricăror altor probe a fost folosită pentru condamnarea la moarte a mamei sale în procesul intentat acesteia de către revoluționari La 16 octombrie 1793 regina Maria Antoaneta a fost ghilotinată Izolat complet singur într-o celulă secretă timp de 6 luni după rechemarea lui Simon la municipalitate în ianuarie 1794 fiul ei micul Ludovic al XVII-lea cum îl numeau monarhiștii s-a stins de tuberculoză într-un mister sordid în iunie 1795 la vârsta de numai 10 ani La autopsie corpul micului Louis Charles arăta subțire și osos de la subnutriție fiind acoperit de numeroase tumori și râie Cu această ocazie inima lui Louis Charles a fost prelevată pe ascuns Ea este azi păstrată în catedrala Saint-Denis de lângă Paris alături de rămășițele pământești ale părinților săi și ale tuturor regilor Franței profanate si amestecate în gropi comune la Revoluția franceză O recentă analiză ADN a demonstrat că inima a aparținut unui copil al reginei Maria Antoaneta punând astfel capăt speculațiilor celor care cred că Ludovic al XVII-lea ar fi fost eliberat pe ascuns și că descendenții săi sunt pretendenții legitimi la tronul Franței Corpul său îngropat de revoluționari în groapa comună de la cimitirul Sainte-Marguerite din Paris alături de atâtea altele ale victimelor Revoluției franceze nu a mai putut fi identificat ulterior Unii văd în reeducarea micului Ludovic al XVII-lea prima încercare de reeducare în stil comunist asemănătoare Experimentului Pitești Arbore genealogic Note Legături externe 21 martie 2006 Gabriel Tudor Revista Magazin Vezi și Revoluția franceză Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul Muntele Tambora sau Tamboro este un stratovulcan activ vulcan compozit aflat pe Insula Sumbawa Indonezia Sumbawa este flancată atât la nord cât și la sud de scoarța oceanică iar Tambora s-a format datorită zonei active de subducție de sub el Acest lucru a făcut ca Muntele Tambora să ajungă la 4300 m altitudine Erupția din 1815 este evaluată la 7 pe Indexul Explozivității Vulcanice Singura erupție de acest fel a avut loc la Lacul Taupo în cca 180 dHr Erupția a creat anomalii climatice globale între care se numără și fenomenul cunoscut sub numele de „Iarnă vulcanică 1816 a devenit cunoscut ca „Anul Fără Vară din cauza efectului asupra vremii din America de Nord și Europa Culturile agricole au fost distruse și efectivele de animale au murit în mare parte din emisfera nordică în cea mai gravă foamete a secolului al XIX-lea În timpul unei excavări în 2004 o echipă de arheologi a descoperit rămășițe îngropate de erupția din 1815< ref> Ele au fost păstrate intacte sub 3 m adâncime de depozite piroclastice La situl numit „Pompeii Estului artefactele au fost păstrate în pozițiile pe care le ocupaseră în 1815 Geografia Muntele Tambora este situat pe insula Sumbawa din arhipelagul Sunda Inferioară Acesta este un segment al „Arcului Sunda un șir de insule vulcanice care formează lanțul de sud al arhipelagului indonezian< ref> Tambora formează propria peninsulă pe Sumbawa cunoscută sub numele de Peninsula Sanggar La nord de peninsulă se află Marea Flores iar la sud este Golful Saleh de 86 km lungime și 36 km lățime La gura Golfului Saleh există un ostrov numit Moyo indoneziană Pulau Moyo Pe lângă interesul pe care-l prezintă pentru seismologi și vulcanologi care monitorizează activitatea muntelui Muntele Tambora este o zonă de studii științifice pentru arheologi și biologi Muntele atrage și turiști care vin pentru drumeții și pentru activități în sălbăticie< ref> Cele mai apropiate două orașe sunt Dompu și Bima Există trei concentrații de sate în jurul pantelor muntelui La est este satul Sanggar la nord-vest sunt satele Doro Peti și Pesanggrahan iar la vest este satul Calabai Există două trasee de ascensiune care duc la calderă Primul traseu începe de la sud-estul muntelui din satul Doro Mboha Acest traseu urmează un drum pietruit printr-o plantație de cajou până când ajunge la 1150 de metri deasupra nivelului mării Sfârșitul acestui drum este partea de sud a calderei la 1950 metri altitudine restul traseului fiind pe poteci Istoria geologică Formare Tambora se află la 340 km nord de sistemul Groapa Java și la 180–190 km deasupra suprafeței superioare a zonei de subducție active din nord Insula Sumbawa este flancată atât la nord cât și la sud de scoarța oceanică Se estimează că Tambora s-a format în urmă cu 57000 ani Depunerile din straturile sale s-au scurs din camera magmatică mare din interiorul muntelui Acest proces geologic prin care Golful Saleh prăbușit în caldera camerei cu magmă drenată a apărut pentru prima dată ca un bazin mare în urmă cu aproximativ 25000 de ani a dus și la formarea insuliței Mojo Potrivit unui studiu geologic înainte de erupția din 1815 Tambora avea forma unui stratovulcan tipic cu un con vulcanic simetric ridicat și cu un singur orificiu central Gura vulcanică centrală emite frecvent lavă care curge pe o pantă abruptă De la erupția din 1815 porțiunea de mai jos conține secvențe intercalate de depozite de materiale de lavă și materiale piroclastice Curgerile de lavă de 1–4 m grosime constituie aproximativ 40% din grosimea straturilor Grosimea straturilor de zgură a fost produsă de fragmentarea fluxurilor de lavă În secțiunea superioară lava este amestecată cu zgură tuf și curgeri piroclastice Există cel puțin douăzeci de conuri „parazitare Unele dintre ele au nume „Tahe 877 m „Molo 602 m „Kadiendinae „Kubah 1648 m și „Doro Api Toi Cele mai multe dintre aceste conuri parazitare au produs lavă bazaltică Istoria eruptivă Utilizarea tehnicii de datare cu carbon radioactiv a stabilit datele a trei erupții ale vulcanului Tambora înainte de erupția din 1815 Magnitudinea acestor erupții este necunoscută< ref> Datele estimate sunt anul 3910 îHr ± 200 ani 3050 îHr și 740 dHr ± 150 de ani Ele au fost toate erupții explozive care au avut loc prin gura vulcanică centrală și au avut caracteristici similare cu excepția celei mai vechi erupții care nu a avut curgeri piroclastice În 1812 Muntele Tambora a devenit extrem de activ cu apogeul eruptiv în cazul catastrofal din aprilie 1815 Muntele Tambora este încă activ Minore cupole de lavă și curgeri au fost extrudate pe podeaua calderei în secolele al XIX-lea și al XX-lea Ultima erupție a fost înregistrată în 1967 Cu toate acestea ea a fost foarte mică și non-explozivă VEI 0 Erupția din 1815 Cronologia erupției Muntele Tambora a trecut prin mai multe secole de hibernare inactivă înainte de 1815 ca urmare a răcirii treptate a magmei hidrice care se găsește într-o cameră magmatică închisă În interiorul camerei la adâncimi cuprinse între 15–45 km exsoluția magmei lichide de înaltă presiune se formează în timpul de răcire și cristalizare al magmei O suprapresiune a camerei de aproximativ 4–5 kbar a fost generată iar temperatura a variat de la 700 la 850 °C În 1812 caldera a început să se cutremure și a generat un nor întunecat În jurul orelor 19 pe 10 aprilie erupțiile s-au intensificat Trei coloane de foc s-au ridicat și au fuzionat Tot muntele a fost transformat într-o masă de curgere a „focului lichid Pietre ponce de până la 20 cm în diametru au început să cadă pe jos la aproximativ 8 pm acest fenomen a fost urmat de cenușă în jurul orelor 9–10 pm Torente piroclastice fierbinți curgeau de pe munte până la mare pe toate laturile peninsulei distrugând satul Tambora Explozii puternice s-au auzit până în seara următoare pe 11 aprilie Vălul de cenușă s-a răspândit până în vestul Java și Sulawesi de Sud În Batavia s-a simțit un miros „azotos și a căzut o ploaie torențială cu fragmente vulcanice care în cele din urmă a scăzut în intensitate între 11 și 17 aprilie după care a încetat
Primele explozii s-au auzit pe această insulă în seara zilei de 5 aprilie au fost observate în fiecare sfert și au continuat la intervale până a doua zi Zgomotul a fost asemănător în primul rând cu al unui tun aflat la distanță; într-atât de mult încât a fost trimis un detașament de trupe de la Djocjocarta cu gândul că un post vecin a fost atacat și de-a lungul coastei în două cazuri au fost expediate bărci în căutarea unei nave presupuse a fi în primejdie

—Thomas Stamford Raffles memorii Explozia este estimată a fi fost la 7 pe scara Indexului Explozivității Vulcanice Înainte de explozie Muntele Tambora a fost de aproximativ 4300 de metri înălțime Erupția lui Tambora din 1815 este cea mai mare erupție observată în istorie a se vedea tabelul I pentru comparație Explozia a fost auzită la 2600 km depărtare și cenușa a căzut la cel puțin 1300 km distanță La peste 600 km de vârful muntelui lumina Soarelui nu s-a mai văzut timp de aproximativ două zile Torentele piroclastice s-au răspândit cel puțin 20 km de la vârful muntelui Urmări

În timpul călătoriei mele spre partea de vest a insulei am trecut prin aproape întreaga Dompo și o parte considerabilă a Bima Mizeria extremă la care au fost reduși locuitorii este șocantă Erau încă pe marginea drumului rămășițe ale mai multor cadavre și însemne unde mulți alții au fost înmormântați satele erau aproape cu totul pustii și casele dărâmate locuitorii supraviețuitori s-au dispersat în căutare de alimente De la erupție o diaree violentă a predominat în Bima Dompo și Sang'ir aceasta a afectat un număr mare de oameni Localnicii au presupus că aceasta a fost cauzată de apa potabilă care a fost impregnată cu cenușă și caii au murit și ei în număr mare de o boală similară

—Lt Philips care a primit ordin de la Thomas Stamford Raffles să plece în Sumbawa Toată vegetația de pe insulă a fost distrusă Copaci dezrădăcinați amestecați cu cenușă și piatră ponce pluteau în mare și formau plute de până la 5 km lungime O plută de piatră ponce a fost găsită în Oceanul Indian în apropiere de Calcutta la 1 și 3 octombrie 1815 Nori groși de cenușă acopereau încă vârful la 23 aprilie Exploziile au încetat la 15 iulie deși emisiile de fum au fost încă observate până în 23 august Flăcări și replici însoțite de uruituri au fost consemnate în august 1819 la patru ani după eveniment Mai multe insule din arhipelagul indonezian au fost lovite de un tsunami moderat la 10 aprilie valul având o înălțime de până la 4 metri ajungând în Sanggar în jurul orei 10 pm Coloana de erupție a ajuns în stratosferă la o altitudine de mai mult de 43 km Particulele mai grosiere de cenușă au căzut 1–2 săptămâni după erupție dar particulele fine de cenușă au rămas în atmosferă de la câteva luni până la câțiva ani la o altitudine de 10–30 km Vânturile longitudinale au răspândit aceste particule fine pe glob creând fenomene optice Apusuri de soare și amurguri prelungite strălucit colorate au fost frecvent observate la Londra Anglia între 28 iunie și 2 iulie 1815 și între 3 septembrie și 7 octombrie 1815 Strălucirea cerului la amurg părea de obicei portocalie sau roșie aproape de orizont și violet sau roz mai sus Numărul estimat de decese variază în funcție de sursă Zollinger 1855 pune numărul de decese directe la 10000 probabil cauzate de curgeri piroclastice Pe insula Sumbawa au existat 38 de mii de decese din cauza foametei și alte 10000 de decese survenite din cauza bolilor și a foametei pe Insula Lombok Petroeschevsky 1949 a estimat numărul oamenilor uciși la aproximativ 48000 pe Sumbawa și 44000 pe Lombok Mai mulți autori utilizează cifrele estimate de Petroeschevsky cum ar fi Stothers 1984 care citează 88000 de decese în total Cu toate acestea Tanguy et al 1998 a susținut că cifrele lui Petroeschevsky sunt neîntemeiate și se bazează pe referințe nedetectabile Tanguy a revizuit numărul exclusiv pe baza a două surse credibile Zollinger care a petrecut mai multe luni pe Sumbawa după erupție și notele lui Raffles Tanguy a subliniat că nu puteau să fi fost victime suplimentare cu privire la Bali și Java de Est din cauza foametei și a bolilor Estimarea lor a fost de 11000 de decese cauzate de efectele directe vulcanice și 49000 din cauza foametei post-erupție și a bolilor epidemice Oppenheimer 2003 a declarat un număr modificat de cel puțin 71000 de decese în total așa cum se vede în Tabelul I de mai jos Efecte globale Erupția din 1815 a eliberat sulf în stratosferă cauzând o anomalie climatică globală Masa de sulf ejectată în timpul erupției s-a estimat prin diverse metode prin metoda petrologică; printr-o măsurare optică a adâncimii bazată pe observații anatomice; și prin metoda determinării concentrației de sulfat din gheața din regiunile polare folosind miezuri din Groenlanda și Antarctida Cifrele variază în funcție de metodă variind de la 10 la 120 milioane de tone de S În primăvara și vara anului 1816 o „ceață uscată persistentă a fost observată în nord-estul Statelor Unite Ceața a înroșit și estompat lumina soarelui astfel încât petele solare au fost vizibile cu ochiul liber Nici vântul nici precipitațiile nu au dispersat „ceața Aceasta a fost identificată ca un văl stratosferic de aerosoli de sulfat În vara anului 1816 țările din emisfera nordică au suferit condiții meteorologice extreme acest an a fost numit anul fără vară Temperaturile medii globale au scăzut cu 04–07 °C suficient pentru a cauza probleme agricole semnificative pe glob La 4 iunie 1816 au fost consemnate înghețuri în Connecticut și până în ziua următoare mare parte din Noua Anglie a fost cuprinsă de un front rece La data de 6 iunie 1816 a nins în Albany New York și în Dennysville Maine Aceste fenomene au avut loc timp de cel puțin trei luni și au distrus majoritatea culturilor agricole din America de Nord Canada a suferit un frig extrem în timpul verii În apropiere de orașul Quebec din 6 până pe 10 iunie 1816 s-au acumulat 30 cm de zăpadă 1816 a fost al doilea an rece din istorie în emisfera nordică din 1400 încoace după 1601 în urma erupției din 1600 a vulcanului Huaynaputina în Peru Deceniul anilor 1810 este cel mai rece deceniu înregistrat acest rezultat este din cauza erupției lui Tambora din 1815 și altor erupții suspectate a fi avut loc undeva între 1809 și 1810 a se vedea datele din figura concentrației de sulfat din miezuri de gheață Anomalii ale temperaturii suprafeței în timpul verilor anilor 1816 1817 și 1818 au fost de −051 −044 și −029 °C Pe lângă o vară rece părți din Europa au cunoscut o iarnă grea Acest model de anomalie climatică a fost considerat a fi o cauză a puternicei epidemii de tifos din sud-estul Europei și estul Mediteranei între 1816 și 1819 Multe animale au murit în Noua Anglie în timpul iernii din 1816–1817 Temperaturile scăzute și ploile abundente au dus la distrugerea recoltelor din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei Familiile în Țara Galilor au călătorit pe distanțe lungi ca refugiați și au cerșit pentru alimente Foametea a fost răspândită în nordul și sud-vestul Irlandei după eșecul recoltelor de grâu ovăz și cartofi Criza a fost severă în Germania unde prețurile la alimente au crescut brusc Din cauză că sursa acestor probleme era necunoscută au avut loc demonstrații în fața piețelor de cereale și de panificație urmate de revolte incendieri și jafuri asemenea manifestări având loc în multe orașe europene Aceasta a fost cea mai severă foamete a secolului al XIX-lea Munca arheologică A se vedea Tambora cultura pierdută pentru mai multe detalii despre lucrările din 2004 privind explorarea satelor și oamenilor care au dispărut la momentul erupției majore Tambora este un sat pierdut și o cultură pierdută pe insula Sumbawa din Indonezia El a fost îngropat de cenușă și curgerile masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora Ecosistemul O echipă științifică condusă de un botanist elvețian Heinrich Zollinger a ajuns pe Sumbawa în 1847 Mai multe pajiști de imperata cylindrica au fost găsite Repopularea muntelui a început în 1907 O plantație de cafea a fost înființată în 1930 pe panta de nord-vest a muntelui în satul Pekat O pădure de selvă densă dominată de copaci pionieri duabanga moluccana a crescut la o altitudine de 1000–2800 m Ea acoperă o suprafață de până la 80000 de hectare 800 km² Pădurea tropicală a fost explorată de către o echipă olandeză condusă de Koster și de Voogd în 1933 Pe cont propriu ei și-au început călătoria într-o țară destul de aridă uscată și fierbinte iar apoi au intrat într-o junglă puternică cu giganți ai pădurii imenși și maiestoși La 1100 de metri au intrat într-o pădure montană Mai sus de 1800 de metri au găsit dodonaea viscose dominată de copaci casuarina Pe pisc au găsit vegetație rarefiată formată din anaphalis viscida și wahlenbergia În 1896 au fost găsite 56 de specii de păsări inclusiv „Lophozosterops dohertyi o specie endemică din Indonezia Din 1972 în zonă operează o societate comercială forestieră aceasta reprezintă o amenințare mare pentru pădurea tropicală Compania forestieră deține o concesiune de tăiere a cherestelei pentru o suprafață de 20000 de hectare 200 km² sau 25% din suprafața totală O altă parte din pădurea tropicală este folosită ca teren de vânătoare Între zona de vânătoare și cea de exploatare forestieră există o rezervație a faunei sălbatice unde pot fi găsite căprioare bivoli de apă porci mistreți lilieci vulpi zburătoare și diferite specii de reptile Monitorizare Populația Indoneziei a fost în creștere rapidă de la erupția din 1815 Începând cu anul 2006 populația din Indonezia a ajuns la 222 milioane de oameni O erupție vulcanică la fel de mare ca cea din 1815 ar cauza pagube catastrofale cu mult mai multe victime Prin urmare activitatea vulcanică în Indonezia inclusiv cea de la Muntele Tambora este monitorizată permanent Activitatea seismică în Indonezia este monitorizată de către „Direcția Diminuării Riscurilor Vulcanologice și Geologice Indonezia Postul de monitorizare pentru Muntele Tambora este situat în satul „Doro Peti Cu toate acestea monitorizarea este continuu efectuată în interiorul calderei mai ales în jurul conului parazitar Doro Api Toi Directoratul a definit o hartă de diminuare a riscurilor pentru Muntele Tambora Au fost declarate două zone zonă periculoasă și zonă de prudență Zona periculoasă va fi direct afectată de o erupție flux piroclastic flux de lavă și alte căderi piroclastice Această zonă inclusiv caldera și împrejurimile sale acoperă până la 587 de kilometri pătrați Locuirea în zona periculoasă este interzisă Zona de prudență cuprinde zone care ar putea fi indirect afectate de o eruptie curgeri lahar și alte pietre ponce Mărimea zonei de precauție este de 185 kilometri pătrați și include satele Pasanggrahan Doro Peti Rao Labuan Kenanga Gubu Ponda Kawindana Toi și Hoddo Un râu numit Guwu aflat în partea de sud și de nord-vest a muntelui este de asemenea inclus în zona de prudență Referințe Lectură suplimentară CR Harrington ed The Year without a summer? world climate in 1816 Ottawa Canadian Museum of Nature 1992 ISBN 0-660-13063-7 Gillen D'Arcy Wood Tambora The Eruption That Changed the World Princeton NJ Princeton University Press 2014 ISBN 978-0-691-15054-3 Legături externe Vezi și Vulcani din Indonezia Catastrofă naturală Listă de superlative geografice Nikita Sergheevici Hrușciov în n 15 aprilie 1894 – d 11 septembrie 1971 a fost un om politic rus care a condus Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece A ocupat funcția de secretar general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice între 1953 și 1964 și pe cea de președinte al consiliului de miniștri între 1958 și 1964 Hrușciov a rămas în istorie pentru Uniunii Sovietice pentru susținerea primelor progrese ale și pentru mai multe reforme de un relativ liberalism în unele arii ale politicii interne Colegii de partid l-au înlăturat de la putere în 1964 înlocuindu-l cu Leonid Brejnev ca secretar general al PCUS și cu Alexei Kosîghin ca premier Hrușciov s-a născut în satul în 1894 aproape de actuala frontieră între Rusia și Ucraina A lucrat ca muncitor siderurgic în tinerețe și în timpul Războiului Civil Rus a fost comisar politic Cu ajutorul lui a avansat în ierarhia sovietică A susținut epurările lui Iosif Stalin și a aprobat mii de arestări În 1939 Stalin l-a trimis să guverneze Ucraina sovietică unde a continuat epurările În al Doilea Război Mondial Hrușciov a fost din nou comisar servind ca intermediar între Stalin și generalii săi Hrușciov a fost prezent la sângeroasa bătălie de la Stalingrad fapt cu care s-a mândrit apoi toată viața sa După război a revenit în Ucraina înainte de a fi rechemat la Moscova pentru a fi unul din cei mai apropiați consilieri ai lui Stalin În lupta pentru putere declanșată de moartea lui Stalin în 1953 Hrușciov a ieșit victorios după câțiva ani La 25 februarie 1956 la el a ținut „Discursul Secret în care a denunțat epurările staliniste și prin care a deschis în Uniunea Sovietică Politicile sale interne ce au avut ca scop ameliorarea vieții cetățenilor obișnuiți au avut doar rareori succes în special în domeniul agriculturii Sperând că în cele din urmă se va baza pe rachete în domeniul apărării Hrușciov a redus mult forțele convenționale În ciuda acestor reduceri anii lui Hrușciov au fost printre cei mai tensionați din Războiul Rece ei culminând cu criza rachetelor cubaneze Unele din politicile lui Hrușciov au fost văzute de unii colegi de partid și în special de către din ce în ce mai numeroșii săi rivali ca fiind dezordonate iar acești rivali au acumulat treptat putere și l-au înlăturat în octombrie 1964 El nu a mai fost ucis ca unii dintre înfrânții mai vechilor lupte pentru putere din cercurile sovietice dar a fost pensionat cu un apartament în Moscova și cu o dacea la țară Și-a scris memoriile iar benzile de magnetofon pe care erau înregistrate au fost scoase clandestin din țară și publicate parțial în Occident în 1970 Hrușciov a murit de o boală cardiacă în 1971 Primii ani Hrușciov s-a născut la 15 aprilie 1894 la un sat din actuala regiune Kursk a Rusiei aproape de granița actuală cu Ucraina Părinții săi Serghei Hrușciov și Ksenia Hrușciova erau țărani săraci de origine rusă și în afara lui Nikita au mai avut o fată cu doi ani mai mică Irina Serghei Hrușciov a lucrat în mai multe locuri din zona Donbas a Ucrainei estice ca muncitor feroviar miner și într-o fabrică de cărămidă Salariile în Donbas erau mult mai mari ca în regiunea Kursk iar Serghei Hrușciov își lăsa familia la Kalinovka întorcându-se când avea destui bani Kalinovka era o așezare rurală; învățătoarea lui Hrușciov Lidia Șevcenko a afirmat ulterior că nu văzuse vreodată un sat atât de sărac cum era Kalinovka Nikita a lucrat ca păstor încă din copilărie A mers la școală în total patru ani o parte la școala parohială din sat și o parte în clasa învățătoarei Șevcenko în școala de stat din Kalinovka În memoriile sale Hrușciov scrie că Șevcenko era o liber-cugetătoare iar faptul că nu se ducea la biserică îi deranja pe săteni Când o vizita fratele ei tânărul Nikita primea de la el cărți interzise de regimul țarist Ea l-a încurajat pe Nikita să continue școala dar precaritatea finanțelor familiei nu i-a permis În 1908 Serghei Hrușciov s-a mutat în orașul Iuzovka din Donbas; în același an Nikita care acum avea paisprezece ani l-a urmat și Ksenia Hrușciova și fata au sosit și ele ulterior Iuzovka oraș denumit Stalino în 1924 și apoi Donețk după 1961 se afla în inima uneia dintre cele mai industrializate regiuni ale Imperiului Rus După ce a lucrat scurt timp în alte domenii părinții i-au găsit lui Hrușciov un post de ucenic de montor metalurgic La terminarea uceniciei adolescentul Hrușciov s-a angajat într-o fabrică Și-a pierdut slujba după ce a strâns bani pentru familiile victimelor după care s-a angajat ca reparator de echipamente miniere la o mină de lângă Rutcenkovo unde a contribuit la distribuirea copiilor ziarului Pravda organizând și lecturi în public Ulterior el a afirmat că s-a gândit să emigreze în Statele Unite pentru un salariu mai bun Când a izbucnit Primul Război Mondial în 1914 Hrușciov a fost scutit de înrolare întrucât era muncitor metalurgic calificat Angajat într-un atelier ce deservea zece mine Hrușciov a fost implicat în mai multe greve prin care se cereau salarii mai mari condiții de muncă mai bune și sfârșitul războiului În 1914 s-a căsătorit cu Iefrosinia Pisareva fiica operatorului ascensorului de la mina Rutcenkovo În 1915 ei au avut o fiică Iulia și în 1917 un fiu Leonid După abdicarea țarului Nicolae al II-lea în 1917 noul guvern provizoriu rus de la Petrograd avea o influență redusă asupra Ucrainei Hrușciov a fost ales în sovietul muncitoresc din Rutcenkovo iar în mai a devenit președintele sovietului El s-a alăturat bolșevicilor abia în 1918 an în care Războiul Civil Rus între bolșevici și o coaliție de adversari ai acestora denumită Armata Albă a căpătat amploare Biograful sugerează că întârzierea lui Hrușciov în a se ralia bolșevicilor a fost cauzată de faptul că el se simțea mai aproape de menșevici care acordau prioritate progresului economic în timp ce bolșevicii doreau puterea politică În memoriile sale Hrușciov a arătat că a așteptat deoarece erau multe grupuri și era dificil să fie înțelese În martie 1918 după ce guvernul bolșevic a semnat pace separată cu Puterile Centrale germanii au ocupat Donbasul și Hrușciov s-a refugiat la Kalinovka La sfârșitul lui 1918 sau la începutul lui 1919 a fost mobilizat în Armata Roșie drept comisar politic Acest post fusese recent introdus întrucât bolșevicii ajunseseră să se bazeze mai puțin pe muncitori activiști și mai mult pe recruți din armată; rolul său cuprindea îndoctrinarea recruților cu ideile bolșevismului precum și îmbunătățirea moralului trupelor și a nivelului de pregătire pentru luptă La început comisar al unui pluton de geniu Hrușciov a devenit comisar la nivel de batalion și a fost retras de pe front pentru un curs politic de două luni Tânărul comisar s-a găsit și în situații de conflict armat deși multe dintre poveștile de război pe care avea să le spună ulterior erau mai ales centrate pe stângăciile culturale ale lui și ale soldaților și mai puțin pe lupte În 1921 războiul a luat sfârșit iar Hrușciov a fost demobilizat și numit comisar într-o brigadă de muncă în Donbas în care a trăit în condiții sărăcăcioase împreună cu oamenii săi Războaiele cauzaseră mari devastări și foamete iar una dintre victimele foametei și bolilor a fost soția sa Iefrosinia care a murit de tifos la Kalinovka în timp ce Hrușciov era în armată Comisarul s-a întors acasă pentru înmormântare și loial principiilor bolșevice a refuzat să permită intrarea sicriului soției sale în biserică Cum la Kalinovka intrarea în cimitir se făcea exclusiv prin biserică a cerut ca sicriul să fie ridicat peste gardul cimitirului ceea ce a produs rumoare între săteni Oficial al Partidului Comunist Anii din Donbas Prin intervenția unui prieten Hrușciov a fost numit în 1921 director adjunct pentru afaceri politice la mina Rucenkovo din regiunea Donbas unde lucrase înainte La acea vreme erau încă puțini bolșevici în zonă mișcarea fiind divizată de Noua Politică Economică a lui Lenin care permitea o anumită pondere a întreprinderilor private și era considerată de unii bolșevici a fi o cedare ideologică Deși responsabilitatea lui Hrușciov era în mare parte politică el s-a implicat și în detaliile practice ale reluării producției în mină după haosul anilor de război El a ajutat la repornirea mașinilor documentația și unele piese-cheie fuseseră înlăturate de proprietarii pre-sovietici și își purta vechiul costum de muncă în mină când mergea în inspecție Hrușciov a avut mult succes la mina Rutcenkovo și pe la jumătatea lui 1922 i s-a oferit postul de director al minei Pastuhov aflată în apropiere El a refuzat însă oferta întrucât dorea să fie numit la tehnikum din Iuzovka deși superiorii săi nu doreau să-l lase să plece Întrucât avea doar patru clase de educație formală s-a înscris în programul de pregătire rabfak atașat la tehnikum program prin care se dorea aducerea elevilor sub-educați la nivel de liceu nivel necesar pentru admiterea la tehnikum În timp ce era înscris la rabfak Hrușciov și-a continuat și activitatea la mina Rutcenkovo Unul dintre profesorii săi l-a descris ulterior ca fiind un elev slab A avut însă mai mult succes în a urca treptele ierarhiei Partidului Comunist; la scurt timp după admiterea în rabfak în august 1922 a fost numit secretar de partid pe întregul tehnikum și a devenit membru al biroului — consiliul administrativ — al comitetului de partid pentru orașul Iuzovka rebotezat în 1924 Stalino S-a alăturat pentru scurt timp susținătorilor lui Leon Troțki împotriva celor ai lui Iosif Stalin pe problema democrației în cadrul partidului Toate aceste activități îi lăsau prea puțin timp pentru învățătură și deși el a susținut ulterior că a absolvit cursurile rabfak nu este clar dacă această afirmație este adevărată În 1922 Hrușciov a cunoscut-o pe a doua sa soție Marusia al cărui nume de fată nu se cunoaște Cei doi s-au despărțit însă la scurt timp deși Hrușciov a ajutat-o pe Marusia în anii ce au urmat mai ales când fiica Marusiei dintr-o relație anterioară a suferit de o boală fatală La scurt timp după căsnicia nereușită Hrușciov a cunoscut-o pe Nina Petrovna Kuharciuk o organizatoare de partid bine educată fiică a unor țărani ucraineni înstăriți Cei doi au trăit împreună ca soț și soție tot restul vieții lui Hrușciov deși și-au oficializat relația abia în 1965 Împreună au avut trei copii fiica Rada s-a născut în 1929 fiul Serghei în 1935 și fiica Elena în 1937 În vara lui 1925 Hrușciov a fost numit secretar de Partid al raikomului Petrovo-Marinski de lângă Stalino Raikomul avea o suprafață de circa iar Hrușciov se deplasa constant pe acest teritoriu interesându-se și de chestiuni minore La sfârșitul lui 1925 Hrușciov a fost ales ca membru-delegat fără drept de vot pentru de la Moscova Protejat al lui Kaganovici Hrușciov îl cunoștea pe încă din 1917 În 1925 Kaganovici a devenit lider al Partidului în Ucraina și Hrușciov intrat sub patronatul lui a fost promovat rapid A fost ridicat până la rangul al doilea în aparatul de partid pe orașul Stalino la sfârșitul lui 1926 După nouă luni superiorul său Konstantin Moiseienko a fost înlăturat ceea ce Taubman afirmă că s-ar fi datorat instigărilor lui Hrușciov Kaganovici l-a transferat pe Hrușciov la Harkov pe atunci capitală a Ucrainei sovietice ca șef al Departamentului Organizatoric al CC al Partidului Comunist Ucrainean În 1928 Hrușciov a fost transferat la Kiev unde a fost al doilea la comanda organizației de Partid În 1929 Hrușciov a încercat din nou să progreseze cu educația urmându-l pe Kaganovici acum la Kremlin ca apropiat al lui Stalin la Moscova și înscriindu-se la Hrușciov nu și-a terminat niciodată studiile acolo dar cariera sa în Partid a înflorit Când celula de Partid la nivel de școală a ales mai multe persoane cu idei de dreapta la conferința Partidului celula a fost atacată în Pravda Hrușciov a ieșit victorios în lupta de putere ce a urmat devenind secretar de Partid pe școală aranjând retragerea delegaților și epurând celula de „deviaționiști Hrușciov a avansat rapid prin ierarhie mai întâi devenind lider pe raionul Bauman unde se afla Academia înainte de a se muta pe un post similar în raionul Krasnopresnenski cel mai mare și mai important raion al Capitalei Până în 1932 Hrușciov devenise secundul lui Kaganovici la conducerea organizației de Partid a orașului Moscova iar în 1934 a devenit lider de Partid pe oraș și membru al Comitetului Central al Partidului Hrușciov a pus această rapidă ascensiune pe seama relației cu colega sa de la Academie Nadejda Allilueva soția lui Stalin În memoriile sale Hrușciov a afirmat că Allilueva îl lăuda soțului ei Biograful William Tompson nu crede că aceasta este o posibilitate afirmând că Hrușciov era prea jos în ierarhia de Partid pentru a se bucura de patronajul lui Stalin și că dacă a existat o influență asupra carierei lui Hrușciov în această etapă ea ar trebui atribuită lui Kaganovici În timp ce era lider al organizației de Partid pe orașul Moscova Hrușciov a supravegheat construcția Metroului din Moscova un proiect deosebit de costisitor cu Kaganovici la conducerea de ansamblu În fața unei date-limită de deschidere deja anunțată de 7 noiembrie 1934 Hrușciov și-a asumat riscuri considerabile la lucrări și și-a petrecut mare parte din timp în tuneluri Când au apărut și inevitabilele accidente de muncă ele au fost prezentate ca sacrificii eroice pentru o cauză măreață Metroul s-a deschis abia la 1 mai 1935 dar Hrușciov a primit Ordinul Lenin pentru rolul său în construcția metroului Mai târziu în același an a fost ales ca lider al organizației de Partid pe regiunea Moscova care avea o populație de 11 milioane de locuitori Implicarea în epurări Biroul lui Stalin deținea stenograme de ședințe cu participarea lui Hrușciov încă din 1932 Cei doi au construit treptat o relație bună Hrușciov îl admira mult pe dictator și prețuia întâlnirile informale cu acesta la dacea lui Stalin în timp ce Stalin ținea și el la tânărul său subordonat Începând cu 1934 Stalin a început o campanie de represiuni politice denumite astăzi „Marea Epurare în cadrul cărora au fost executate sau deporatate în Gulag milioane de persoane Campania s-a centrat pe Procesele de la Moscova o serie de procese-spectacol ale liderilor din Partid și din armată epurați În 1936 în toiul proceselor Hrușciov își exprima vehement susținerea Toată lumea care se bucură de reușitele din țara noastră de victoriile Partidului nostru condus de marele Stalin vor găsi un singur cuvânt pentru câinii mercenari și fasciști ai găștii troțkisto-zinovieviste Acel cuvânt este execuția Hrușciov a contribuit la epurarea multor prieteni și colegi ai săi din regiunea Moscova Din 38 de înalți oficiali de Partid din oraș și din regiune 35 au fost uciși — cei trei supraviețuitori fiind transferați în alte părți ale URSS Dintre cei 146 de secretari de Partid ale orașelor și districtelor din jurul Moscovei în regiune doar 10 au supraviețuit epurărilor În memoriile sale Hrușciov nota că aproape toți cei care lucraseră cu el au fost arestați Prin protocolul Partidului era necesară aprobarea lui Hrușciov pentru efectuarea arestărilor iar el a făcut puțin sau nimic pentru a-și salva prietenii și colegii Liderii de partid primiseră cote de „dușmani ai poporului care să fie arestați și predați În iunie 1937 Biroul Politic a stabilit o cotă de 35000 de dușmani ce trebuiau arestați în regiunea Moscova; 5000 dintre aceștia urmau să fie executați Ca răspuns Hrușciov a cerut ca 2000 de țărani înstăriți culaci din Moscova să fie uciși ca parte a îndeplinirii cotei În orice caz la doar două săptămân după ce a primit ordinul Biroului Politic Hrușciov a putut transmite lui Stalin că 41305 „elemente criminale și culăcești fuseseră arestate Hrușciov susținea că dintre cei arestați 8500 meritau să fie executați Hrușciov nu avea motive să se considere imun față de epurări iar în 1937 și-a mărturisit lui Kaganovici propria sa cochetare cu troțkismul din 1923 care conform lui Hrușciov „a pălit întrucât păcatele protejatului său îi puteau afecta propria situație și l-a sfătuit să-i spună lui Stalin Dictatorul i-a primit mărturisirea din mers și după ce la început l-a sfătuit să nu spună nimic i-a sugerat apoi să-și spună povestea în fața conferinței de Partid pe Moscova Hrușciov a procedat întocmai și a primit aplauze și a fost imediat reales în funcție Hrușciov relata în memoriile sale că fusese denunțat și de un coleg arestat Stalin i-a spus personal lui Hrușciov de acuzație privindu-l în ochi și așteptând un răspuns Hrușciov speculează în memoriile sale că dacă Stalin s-ar fi îndoit de reacția sa atunci ar fi fost pe loc categorisit ca dușman al poporului Hrușciov a devenit însă membru-candidat al Biroului Politic în ianuarie 1938 și membru cu drepturi depline în martie 1939 Spre sfârșitul lui 1937 Stalin l-a numit pe Hrușciov șef al Partidului Comunist Ucrainean iar Hrușciov a plecat imediat de la Moscova la Kiev redevenit capitală a Ucrainei în ianuarie 1938 Ucraina fusese locul unor epurări majore între cei uciși numărându-se profesori din Stalino pe care Hrușciov îi respecta mult Nici cei de rang înalt din Partid nu erau imuni; Comitetul Central al Ucrainei era atât de devastat că nu putea întruni quorumul După sosirea lui Hrușciov ritmul arestărilor a accelerat Toți membrii Biroului Politic al organizației ucrainene cu o singură excepție au fost arestați Aproape toți oficialii guvernamentali și comandanții Armatei Roșii au fost înlocuiți În primele luni după sosirea lui Hrușciov aproape toți cei arestați au fost condamnați la moarte Biograful William Taubman sugerează că întrucât Hrușciov a fost din nou denunțat fără succes în timp ce se afla la Kiev în mod cert el știa că unele dintre denunțuri nu erau adevărate și că oameni nevinovați sufereau În 1939 Hrușciov s-a adresat celui de al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Ucrainean spunând „tovarăși trebuie să demascăm și să distrugem fără milă toți dușmanii poporului Dar trebuie să nu permitem să pățească ceva nici măcar un singur bolșevic cinstit Trebuie să luptăm împotriva calomniatorilor Al Doilea Război Mondial Ocuparea estului Poloniei Când în urma Pactului Ribbentrop-Molotov trupele sovietice au invadat jumătatea estică a Poloniei la 17 septembrie 1939 Hrușciov a însoțit armata la cererea lui Stalin În zona invadată care astăzi formează Ucraina de Vest trăiau numeroși etnici ucraineni de aceea o bună parte dintre locuitori au salutat invazia deși sperau că în cele din urmă vor putea crea un stat ucrainean independent Rolul lui Hrușciov a fost acela de a se asigura că locuitorii teritoriilor ocupate votează pentru unirea cu URSS Printr-o combinație de propagandă minciuni privind obiectul votului și fraudă fățișă sovieticii s-au asigurat că noile teritorii aleg adunări care să ceară în unanimitate anexarea la URSS Când noile adunări au acționat exact astfel cererile lor au fost „acceptate de Sovietul Suprem al URSS iar Ucraina de Vest a devenit parte a RSS Ucrainene la 1 noiembrie 1939 Unele stângăcii ale sovieticilor cum ar fi popularea organizațiilor din vestul Ucrainei cu est-ucraineni sau transferul terenurilor confiscate către ferme colective colhozuri în loc de a-l redistribui țăranilor i-au înstrăinat însă rapid pe vest-ucraineni și au dăunat eforturilor lui Hrușciov de a realiza unitate Confruntarea cu Germania Când germanii au invadat URSS în iunie 1941 Hrușciov era încă la post în Kiev Stalin l-a numit comisar politic iar Hrușciov a fost prezent pe mai multe fronturi ca intermediar între comandanții militari și conducătorii politici de la Moscova Stalin l-a folosit pe Hrușciov pentru a-și ține comandanții în frâu în vreme ce aceștia din urmă încercau să-l influențeze pe Stalin prin intermediul său Pe măsură ce germanii înaintau Hrușciov a colaborat cu armata într-o încercare de a apăra și de a salva Kievul Handicapată de ordinele lui Stalin ca orașul să nu fie abandonat sub nicio condiție Armata Roșie s-a văzut în curând încercuită de germani În timp ce germanii afirmau că au luat 655000 de prizonieri conform sovieticilor 150541 de oameni din 677085 au scăpat din încercuire Izvoarele istorice dau date diferite privind implicarea lui Hrușciov în acest moment Mareșalul Gheorghi Jukov scria la câțiva ani după ce Hrușciov l-a concediat în 1957 acesta din urmă îl convinsese pe Stalin să nu evacueze trupele din Kiev Hrușciov scria în schimb în memoriile sale că el și mareșalul au propus redesfășurarea forțelor sovietice pentru a evita încercuirea până la sosirea mareșalului Semion Timoșenko de la Moscova cu ordine pentru soldați de a menține poziția Mark Frankland autorul unei mai vechi biografii a lui Hrușciov sugerează că credința acestuia în conducătorul țării a fost atunci zdruncinată pentru prima oară de înfrângerile Armatei Roșii Hrușciov scria în memoriile sale Dar să revin la străpungerea dușmanului în zona Kiev încercuirea grupului nostru și distrugerea Armatei a 37-a Ulterior și Armata a 5-a a pierit  Toate acestea au fost stupide și din punct de vedere militar o dovadă de ignoranță incompetență și analfabetism  Iată rezultatul refuzului de a face un pas înapoi Nu am putut să salvăm acești soldați deoarece nu i-am retras și ca urmare pur și simplu i-am pierdut  Și totuși se putea să nu fie lăsate să se întâmple acestea În 1942 Hrușciov era pe frontul sud-vestic și împreună cu Timoșenko a propus o contraofensivă masivă în zona Harkov Stalin a aprobat doar o parte din plan dar 640000 de soldați ruși aveau totuși să fie implicați în ofensivă Germanii deduseseră însă că sovieticii urmau să și au pus la cale o capcană Începând cu 12 mai 1942 ofensiva sovietică părea la început reușită dar în cinci zile germanii pătrunseseră adânc în flancul sovietic iar soldații Armatei Roșii erau în pericol de a fi încercuiți Stalin a refuzat să oprească ofensiva și diviziile Armatei Roșii s-au găsit înconjurate de germani URSS a pierdut circa 267000 de soldați inclusiv peste 200000 căzuți prizonieri iar Stalin l-a retrogradat pe Timoșenko și pe Hrușciov l-a rechemat la Moscova Deși a dat de înțeles că-l va aresta și executa pe Hrușciov Stalin l-a lăsat pe comisar să se întoarcă pe front trimițându-l la Stalingrad Hrușciov a ajuns pe în august 1942 la puțin timp după începutul bătăliei pentru oraș Rolul său în apărarea Stalingradului nu a fost major — generalul care conducea apărarea orașului îl amintește pe Hrușciov doar pe scurt în memoriile publicate în timp ce Hrușciov era premier — dar a fost mândru de acest rol până la sfârșitul vieții Deși l-a mai vizitat pe Stalin la Moscova cu câteva ocazii el a rămas în Stalingrad mare parte din bătălie și era să fie ucis cel puțin o dată El a propus un contraatac doar pentru a afla că Jukov și alți generali deja puseseră la cale Operațiunea Uranus un plan de a ieși de pe poziții și de a-i încercui și distruge pe germani plan ce era ținut secret Înainte de lansarea lui Uranus Hrușciov a petrecut mult timp verificând pregătirea de luptă și moralul soldaților interogând prizonieri naziști și recrutând câțiva în scopuri de propagandă Curând după Stalingrad Hrușciov a suferit o tragedie personală fiul său Leonid pilot de vânătoare fiind aparent doborât și ucis în luptă la 11 martie 1943 Circumstanțele morții lui Leonid râmân obscure și controversate întrucât niciunul dintre camarazii săi piloți nu a declarat că l-ar fi văzut doborât și nici nu s-a mai găsit trupul lui sau epava avionului Ca rezultat soarta lui Leonid a fost subiect de considerabile speculații O teorie este că Leonid ar fi supraviețuit prăbușirii și că ar fi colaborat cu germanii și că ar fi fost recapturat de sovietici iar Stalin ar fi ordonat execuția lui în ciuda rugăminților lui Nikita Hrușciov Această presupusă ucidere este folosită pentru a explica și de ce Hrușciov l-a denunțat ulterior pe Stalin în Discursul Secret Deși nu există în dosarele sovietice nicio dovadă care să susțină această presupunere unii istorici susțin că dosarul lui Leonid Hrușciov a fost modificat după război În anii care au urmat un camarad al lui Leonid Hrușciov a afirmat că a văzut cum avionul acestuia s-a dezintegrat dar că nu a raportat Biograful Taubman speculează că această omisiune a fost făcută cel mai probabil pentru a evita posibilitatea de a fi văzut drept complice la moartea fiului unui membru al Biroului Politic În vara lui 1943 soția lui Leonid Liuba Hrușciova a fost arestată acuzată de spionaj și condamnată la cinci ani de muncă silnică iar fiul ei din altă relație Tolea a trecut prin mai multe orfelinate Fiica lui Leonid Iulia a fost crescută de Nikita Hrușciov și de soția sa După ce Uranus i-a obligat pe germani să se retragă Hrușciov a fost și pe alte fronturi ale războiului A fost atașat trupelor sovietice la bătălia de la Kursk în iulie 1943 când a fost respinsă ultima ofensivă majoră germană pe pământ sovietic Hrușciov a relatat că a interogat un dezertor din SS aflând că germanii intenționau să atace — afirmație respinsă de biograful Taubman ca „aproape sigur exagerată A însoțit soldații sovietici în recucerirea Kievului în noiembrie 1943 pătrunzând în orașul devastat în timp ce soldații încă mai curățau orașul de trupe germane Pe măsură ce forțele sovietice obțineau mai multe succese împingându-i pe naziști către Germania Nikita Hrușciov s-a implicat din ce în ce mai mult în munca de reconstrucție în Ucraina A fost numit premier al RSS Ucrainene cumulat cu postul anterior pe linie de partid o rară situație în care conducerea de partid și de stat a Ucrainei sovietice au fost deținute de o singură persoană Conform biografului William Tompson este dificil de evaluat contribuția lui Hrușciov la război întrucât cel mai adesea a acționat ca parte a unui sfat militar și nu se poate ști în ce măsură a influențat el deciziile și în ce măsură doar a contrasemnat ordinele inițiate de ofițeri Tompson arată însă că cele câteva menționări ale lui Hrușciov în memoriile militarilor publicate în perioada Brejnev erau în general favorabile într-o vreme când era „aproape imposibil să fie amintit Hrușciov în vreo lucrare tipărită în orice fel de context Tompson sugerează că aceste amintiri favorabile indică faptul că ofițerii îl respectau pe Hrușciov Cucerirea puterii Întoarcerea în Ucraina Aproape întreaga Ucraină fusese sub ocupație germană iar Hrușciov s-a întors pe domeniul său la sfârșitul lui 1943 găsindu-l devastat Industria ucraineană fusese distrusă iar agricultura se confrunta cu lipsuri critice Deși milioane de ucraineni fuseseră duși în Germania ca muncitori sau prizonieri de război existau insuficiente locuințe pentru cei ce rămăseseră Unul din șase ucraineni a murit în al Doilea Război Mondial Hrușciov dorea să reconstruiască Ucraina dar și să termine munca la acea vreme întreruptă de a-i impune sistemul sovietic deși spera ca epurările din anii 1930 să nu mai aibă loc După ce Ucraina a fost recucerită militar s-a impus serviciul militar obligatoriu și 750000 de bărbați cu vârste între 19 și 50 de ani au primit o pregătire militară minimală și au fost trimiși în Armata Roșie Alți ucraineni s-au alăturat forțelor de partizani ce doreau o Ucraină independentă Hrușciov a călătorit din raion în raion în toată republica cerând eforturi mai mari de la epuizata forță de muncă A efectuat o scurtă vizită în satul său natal Kalinovka unde a găsit o populație înfometată după ce doar o treime dintre cei plecați în război s-au mai întors Hrușciov a făcut ce a putut pentru a-și ajuta satul natal În ciuda eforturilor lui Hrușciov în 1945 industria ucraineană era la doar un sfert din valorile dinainte de război iar recolta a fost și mai slabă decât cea din 1944 când încă nu fusese recucerit întregul teritoriu al Ucrainei În încercarea de a crește producția agricolă colhozurile au primit prerogativa de a-i da afară pe țăranii care nu contribuiau suficient Președinții de colhozuri au profitat de aceasta pentru a scăpa de dușmanii lor personali de invalizi și de bătrâni aproape 12000 de oameni fiind trimiși în părțile estice ale Uniunii Sovietice Hrușciov considera această politică drept una foarte eficace și a recomandat lui Stalin adoptarea ei și în alte republici A depus eforturi și să impună colectivizarea în Ucraina de Vest Deși Hrușciov spera să o ducă la bun sfârșit până în 1947 lipsa de resurse și rezistența armată a partizanilor au încetinit procesul Partizanii dintre care mulți erau organizați în Armata Insurecțională Ucraineană au fost treptat învinși miliția și armata sovietică raportând uciderea a 110825 de „bandiți și capturarea a încă un sfert de milion între 1944 și 1946 Circa 600000 de vest-ucraineni au fost arestați între 1944 și 1952 o treime fiind executați iar restul încarcerați sau deportați în Siberia Anii de război 1944 și 1945 au adus recolte agricole reduse iar în 1946 Ucraina și vestul Rusiei au suferit de secetă Cu toate acestea colhozurile erau obligate să predea guvernului 52% din recoltă Guvernul sovietic dorea să strângă cât mai multe cereale pentru a-și aproviziona aliații comuniști din Europa de Est Hrușciov a stabilit cote ridicate ceea ce l-a făcut pe Stalin să aștepte o cantitate nerealist de mare de cereale de la Ucraina Hrana era raționalizată — dar muncitorii rurali care nu activau în agricultură nu au primit cartele de rație Inevitabila foamete a fost restrânsă mai ales la zonele rurale izolate și a trecut aproape neobservată în afara URSS Hrușciov înțelegând situația disperată de la sfârșitul lui 1946 i-a cerut în mod repetat ajutorul lui Stalin primind din partea dictatorului doar opoziție și reacții nervoase Cum scrisorile adresate lui Stalin nu aveau efect Hrușciov a mers la Moscova și și-a pledat personal cauza Stalin a acordat în sfârșit Ucrainei ajutor alimentar și bani pentru Poziția politică a lui Hrușciov a avut însă de suferit și în februarie 1947 Stalin a sugerat ca Lazar Kaganovici să fie trimis în Ucraina pentru a-l „ajuta pe Hrușciov În luna următoare Comitetul Central ucrainean l-a înlăturat pe Hrușciov din funcția de lider al partidului în favoarea lui Kaganovici deși Hrușciov a rămas premier La scurt timp după venirea lui Kaganovici la Kiev Hrușciov s-a îmbolnăvit și a mai fost văzut abia în septembrie 1947 În memoriile sale Hrușciov arată că a suferit de pneumonie; unii biografi au presupus însă că boala lui avea cauze cu totul politice și provenea din teama ca pierderea poziției sale să nu fie primul pas către decădere și asasinat Copiii lui Hrușciov își amintesc că tatăl lor fusese grav bolnav Odată ce a putut să iasă din pat a plecat împreună cu familia în prima sa vacanță de după război la o stațiune pe litoralul Letoniei Hrușciov a ieșit însă din rutina plajelor și a mers la vânătoare de rațe și apoi într-o vizită la Kaliningradul recent anexat de URSS unde a vizitat cariere de piatră și fabrici Până la sfârșitul lui 1947 Kaganovici fusese rechemat la Moscova și Hrușciov a redevenit prim-secretar de Partid pe Ucraina Ulterior el a renunțat la șefia guvernului ucrainean în favoarea lui protejatul său personal Ultimii ani ai lui Hrușciov în Ucraina au fost în mare parte liniștiți industria republicii revenindu-și forțele sovietice distrugând rezistența partizanilor iar anii 1947 și 1948 aducând recolte mai bune decât se aștepta Colectivizarea a fost impusă în Ucraina de Vest iar Hrușciov a implementat mai multe politici ce încurajau colectivizarea și descurajau fermele private Acestea au produs însă și efecte nedorite o taxă pe animalele deținute de țărani a dus la sacrificarea în masă a animalelor În ideea de a elimina diferențele de atitudine între orașe și zona rurală și de a transforma țărănimea într-un „proletariat rural Hrușciov a conceput ideea de „agro-oraș În loc ca muncitorii agricoli să trăiască în sate pe lângă ferme ei urma să trăiască la distanță în orașe mai mari care ar fi oferit servicii urbane cum ar fi utilități și biblioteci care nu erau prezente în sate El a terminat un singur astfel de oraș înainte de întoarcerea la Moscova în decembrie 1949 și i l-a dedicat lui Stalin la aniversarea lui de 70 de ani În memoriile sale Hrușciov își descria amintirea plăcută pe care i-o aducea Ucraina sovietică pe care a guvernat-o timp de un deceniu Voi spune că ucrainenii m-au tratat bine Îmi amintesc cu căldură anii petrecuți acolo A fost o perioadă plină de responsabilități dar plăcută deoarece a adus satisfacții  Dar departe de mine să-mi exagerez importanța Întreg poporul ucrainean depunea mari eforturi  Pun succesele Ucrainei pe seama poporului ucrainean în ansamblul lui Nu voi mai da alte detalii dar în principiu e foarte ușor de demonstrat Eu însumi sunt rus și nu vreau să-i jignesc pe ruși Ultimii ani ai lui Stalin Hrușciov a pus rechemarea sa la Moscova pe seama unei boli mintale a lui Stalin care se temea de conspirații la Moscova de tipul un dosar fabricat în care mulți dintre oficialii de Partid fuseseră acuzați pe nedrept de trădare Hrușciov a fost din nou șef al Partidului în orașul și regiunea Moscova Biograful Taubman sugerează că Stalin l-a chemat pe Hrușciov la Moscova cel mai probabil pentru a contrabalansa influența lui Gheorghi Malenkov și a șefului securității Lavrenti Beria care erau văzuți ca moștenitori ai lui Stalin La acea vreme bătrânul lider sovietic rareori mai convoca ședințe ale Biroului Politic Mare parte din deciziile de guvernare la nivel înalt se luau în schimb în dineuri organizate de Stalin Aceste întâlniri la care participau Beria Malenkov Hrușciov Kaganovici Kliment Voroșilov Veaceslav Molotov și Nikolai Bulganin care alcătuiau cercul de apropiați ai lui Stalin începeau cu vizionări de filme cu cowboy care îi plăceau dictatorului Furate din Occident ele nu aveau subtitrări Dictatorul servea cina pe la orele 1 am și insista ca subordonații săi să rămână cu el și să bea până în zori La o astfel de întâlnire Stalin l-a pus pe Hrușciov care avea aproape 60 de ani să danzeze Hrușciov s-a conformat și a spus ulterior că „dacă ești înțelept când îți spune Stalin să dansezi dansezi Hrușciov încerca să doarmă pe la orele prânzului ca să nu adoarmă în prezența lui Stalin; în memoriile sale își amintea că „lucrurile mergeau foarte rău pentru cei care adormeau la masa lui Stalin În 1950 Hrușciov a început un program de construcții de locuințe în Moscova pe scară largă Mare parte din locuințe erau organizate sub forma unor blocuri de cinci sau șase etaje care au devenit omniprezente în toată Uniunea Sovietică și multe sunt încă locuite și astăzi Hrușciov a promovat folosirea plăcilor prefabricate de beton accelerând mult construcția Aceste structuri au triplat ritmul de construcție al clădirilor de locuințe din Moscova față de perioada 1946–1950 nu aveau ascensoare și nici balcoane și au fost poreclite de oamenii din popor joc de cuvinte pe baza cuvântului rusesc pentru „ghetou trușcebî Aproape 60000000 de persoane din fostele republici sovietice încă mai locuiesc în aceste blocuri În noul său post Hrușciov și-a continuat schema de consolidare a colhozurilor reducând numărul de ferme colective din regiunea Moscova cu circa 70% Aceasta a avut ca rezultat ferme prea mari pentru a putea fi gestionate de un singur președinte Hrușciov a încercat să-și implementeze ideea lui de agro-orașe dar când lungul său discurs pe această temă a fost publicat în Pravda în martie 1951 Stalin l-a dezaprobat Ziarul a publicat în grabă o notă prin care afirma că discursul lui Hrușciov este doar o propunere nu o politică În aprilie Biroul Politic a respins propunerea amenajării de agro-orașe Hrușciov se temea că Stalin îl va demite dar conducătorul a râs de Hrușciov după care a lăsat episodul să treacă La 1 martie 1953 Stalin a suferit un atac cerebral masiv aparent când s-a trezit din somn Stalin lăsase ordine să nu fie deranjat și au trecut douăsprezece ore până când starea lui a fost descoperită Chiar și în timp ce medicii îngroziți încercau să-l trateze Hrușciov și colegii săi s-au angajat în dezbateri intense pe tema noului guvern La 5 martie Stalin a murit În timp ce Hrușciov și alți înalți oficiali plângeau lângă patul lui Stalin Beria a ieșit în grabă din cameră cerând să i se aducă mașina Hrușciov scria despre Stalin în memoriile sale Stalin îi făcea „dușmani ai poporului pe toți cei care nu erau de acord cu el Spunea că ei vor să restaureze vechea ordine și că în acest scop „dușmanii poporului erau în cârdășie cu forțele reacționare internaționale Ca urmare au pierit multe sute de mii de oameni cinstiți Toată lumea trăia în frică pe vremea aceea Toată lumea se aștepta în orice moment să i se bată la ușă în miez de noapte și ca acea bătaie în ușă să se dovedească fatală  Oamenii care nu îi conveneau lui Stalin erau anihilați membri de partid cinstiți oameni ireproșabili muncitori loiali pentru cauza noastră care trecuseră prin școala luptei revoluționare sub conducerea lui Lenin Era de un arbitrar total și absolut Și acum toate acestea să fie iertate și uitate? Niciodată!  Lupta pentru putere La 6 martie 1953 a fost anunțată moartea lui Stalin precum și noua conducere a țării Malenkov urma să fie noul președinte al Consiliului de Miniștri iar Beria care și-a consolidat controlul asupra agenturilor de securitate Kaganovici Bulganin și fostul ministru de externe Veaceslav Molotov ca prim-vice-prim-miniștri Membrii prezidiului Comitetului Central recent promovați de Stalin au fost retrogradați Hrușciov a fost înlăturat din funcția de la nivelul Moscovei pentru a se concentra asupra unor sarcini nespecificate la Comitetul Central al Partidului The New York Times îi dădea pe Malenkov și pe Beria ca primul și al doilea în conducerea prezidiului de zece oameni — și pe Hrușciov îl punea pe ultimul loc La 14 martie însă Malenkov a demisionat din funcția de secretar al Comitetului Central din cauza unor îngrijorări că acumulează prea multă putere Principalul beneficiar era Hrușciov Numele său a apărut pe prima poziție într-o listă revizuită de secretari—arătând că el era acum în fruntea partidului Comitetul Central l-a ales oficial în funcția de secretar general în septembrie Chiar înainte de înmormântarea lui Stalin Beria a declanșat o lungă serie de reforme comparabile doar cu cele ale lui Hrușciov din perioada sa de putere și chiar cu cele ale lui Mihail Gorbaciov de după o treime de secol Propunerile lui Beria aveau scopul de a-l denigra pe Stalin și de a da vina pe el pentru crimele înfăptuite de Beria Una din propunerile adoptate a fost o amnistie care în cele din urmă a dus la eliberarea a peste un milion de deținuți O alta neadoptată a fost pemiterea unirii Germaniei de Est cu cea de vest într-o Germanie neutră în schimbul unor compensații din partea Occidentului — propunere considerată de Hrușciov ca fiind anticomunistă Hrușciov s-a aliat cu Malenkov pentru a bloca multe din propunerile lui Beria și cei doi au primit treptat susținerea altor membri ai prezidiului Campania lor împotriva lui Beria a fost ajutată de temerile că Beria pune la cale o lovitură de stat militară și după cum afirmă Hrușciov în memoriile sale de convingerea că „Beria ne pregătește cuțitele La 26 iunie 1953 Beria a fost arestat într-o ședință a prezidiului după pregătiri militare extinse efectuate de Hrușciov și de aliații săi Beria a fost judecat în secret și executat în decembrie 1953 împreună cu cinci dintre apropiații săi Execuția lui Beria s-a dovedit a fi ultima oară când învinsul unei lupte pentru putere la vârful regimului totalitar sovietic plătește cu viața Lupta pentru putere în prezidiu nu a fost însă rezolvată prin eliminarea lui Beria Puterea lui Malenkov stătea în aparatul central al statului pe care încerca să-l extindă prin reogranizarea guvernului dându-i-se și alte puteri în dauna partidului unic El a căutat și susținere publică reducând prețurile la bunurile de consum și scăzând minimul obligatoriu de achiziție de titluri de stat de către cetățeni Hrușciov pe de altă parte cu baza de putere în Partid încerca să întărească Partidul și poziția sa în cadrul acestuia Deși în sistemul totalitar sovietic Partidul Comunist era singurul partid legal și rolul lui în procesul decizional era proeminent puterile lui fuseseră reduse de către Stalin care izolase mare parte din acea putere în mâinile lui personale și în cele ale Biroului Politic ulterior prezidiul CC Hrușciov a înțeles că atâta timp cât prezidiul este în conflict Partidul și Comitetul Central ar putea să devină din nou puternice Hrușciov a cultivat cu grijă înalți oficiali de Partid și a numit mulți susținători ai săi în funcții de baroni locali care apoi au ocupat locuri în Comitetul Central Hrușciov s-a prezentat ca fiind un activist cu picioarele pe pământ și pregătit să-și asume orice provocare spre deosebire de Malenkov care deși sofisticat părea incolor Hrușciov a aranjat ca Kremlinul să fie deschis publicului gest cu „mare rezonanță publică Deși atât Malenkov cât și Hrușciov dorau să reformeze agricultura propunerile lui Hrușciov erau mai vaste și cuprindeau și prin care sude de mii de tineri voluntari urmau să se stabilească în Siberia de Vest și în Kazahstanul de Nord și să practice agricultura Deși această schemă a devenit un uriaș dezastru pentru agricultura sovietică la început părea să aibă succes În plus Hrușciov deținea informații incriminatoare despre Malenkov luate din dosarele secrete ale lui Beria În timp ce procurorii sovietici anchetau atrocitățile ultimilor ani ai lui Stalin inclusiv cazul Leningrad au dat peste dovezi privind implicarea lui Malenkov Începând cu luna februarie 1954 Hrușciov i-a luat locul lui Malenkov în scanunul de onoare de la întrunirile prezidiului; în iunie Malenkov nu mai era primul pe lista membrilor prezidiului care a fost de atunci organizată în ordine alfabetică Influența lui Hrușciov a continuat să crească dobândind fidelitatea liderilor de Partid la nivel local și obținând numirea în fruntea KGB-ului pentru un om de încredere La o ședință a Comitetului Central din ianuarie 1955 Malenkov a fost acuzat de implicare în atrocități iar comitetul a adoptat o rezoluție prin care îl acuza de implicarea în cazul Leningrad și de facilitarea ascensiunii lui Beria În luna următoare la o întrunire a Sovietului Suprem structură cu rol în mare parte decorativ Malenkov a fost retrogradat în favoarea lui Bulganin spre suprinderea observatorilor occidentali Malenkov a rămas în prezidiu ca ministru al centralelor electrice Conform biografului William Tompson „poziția lui Hrușciov ca primul între membrii era acum dincolo de orice îndoială La conducerea Uniunii Sovietice 1955–1964 Politica internă Consolidarea puterii; Discursul Secret După retrogradarea lui Malenkov Hrușciov și Molotov au colaborat bine la început iar vechiul ministru de externe chiar a propus ca Hrușciov și nu Bulganin să-i ia locul lui Malenkov ca premier Cei doi însă aveau din ce în ce mai des opinii politice divergente Molotov se opunea politicii Pământurilor Nedesțelenite propunând în schimb investiții mari pentru creșterea producției agricole în zonele deja dezvoltate pe care Hrușciov nu le considera fezabile din cauza lipsei de resurse și de forță de muncă instruită în agricultură Cei doi erau în dezacord și în ce privește politica externă; puțin după ce Hrușciov a preluat puterea el a căutat să încheie un tratat de pace cu Austria ceea ce ar fi permis trupelor sovietice care ocupau o parte din această țară să se retragă Molotov se opunea dar Hrușciov a aranjat o vizită la Moscova pentru o delegație austrică și pentru negocieri de pace cu acea delegație Deși Hrușciov și alți membri ai prezidiului l-au atacat pe Molotov la o ședința a Comitetului Central pe la jumătatea lui 1955 acuzându-l că a dus o politică externă care a întors întreaga lume împotriva URSS Molotov a rămas în funcție Până la finalul lui 1955 mii de deținuți politici se întorseseră acasă și povestiseră experiența lor în lagărele de muncă ale gulagului Continuarea anchetării abuzurilor a relevat succesorilor lui Stalin întreaga complexitate a crimelor dictatorului Hrușciov credea că odată înlăturată pata stalinismului Partidul va inspira cetățenilor loialitate În luna octombrie 1955 Hrușciov a început să insiste să prezinte crimele lui Stalin delegaților de la Unii din colegii săi între care Molotov și Malenkov se opuneau dezvăluirii lor și au reușit să-l convingă să-și prezinte remarcile într-o ședință închisă Al XX-lea Congres al Partidului a început la 14 februarie 1956 În cuvântarea de deschidere Hrușciov l-a denigrat pe Stalin când a cerut delegaților să păstreze un moment de reculegere în memoria liderilor comuniști care muriseră de la congresul anterior și până atunci și când i-a enumerat pe aceștia pe Stalin l-a pus pe același nivel ca și bețivul și cvasinecunoscutul La primele ore ale dimineții de 25 februarie Hrușciov a ținut așa-numitul „Discurs Secret într-o ședință închisă a Congresului limitată la delegații sovietici În patru ore el a demolat reputația lui Stalin Hrușciov scria în memoriile sale că „congresul m-a ascultat în liniște Cum se spune puteai să auzi cum cade un ac A fost totul atât de brusc și neașteptat Hrușciov le-a spus delegaților Aici Stalin și-a demonstrat Stalin într-o întreagă serie de cazuri intoleranța brutalitatea și abuzul de putere  adesea alegea calea represiunii și anihilării fizice nu doar împotriva unor dușmani adevărați ci și împotriva unor indivizi care nu comiseseră nicio crimă împotriva partidului sau împotriva guvernului sovietic Deși nu a produs schimbări fundamentale în societatea sovietică Discursul Secret a avut o gamă largă de efecte El a fost un factor declanșator pentru agitațiile din Polonia și pentru revoluția din Ungaria din același an în timp ce apărătorii lui Stalin au generat în Georgia sa natală în iunie cerând demisia lui Hrușciov și preluarea puterii de către Molotov În ședințele în care se recitea Discursul Secret comuniștii îl condamnau chiar și mai dur pe Stalin dar și pe Hrușciov și unii au cerut chiar alegeri pluripartite Stalin nu a fost însă denunțat în public portretul lui rămânând afișat în toată Uniunea Sovietică de la aeroporturi până în biroul lui Hrușciov de la Kremlin Mihail Gorbaciov pe atunci oficial al Komsomolului își amintea că deși sovieticii tineri și educați erau emoționați de discurs mulți alții îl deplângeau fie luând apărarea lui Stalin fie afirmând că nu are niciun rost dezgroparea trecutului Patruzeci de ani mai târziu după căderea URSS Gorbaciov l-a aplaudat pe Hrușciov pentru curajul de a-și asuma un risc politic atât de mare dând dovadă că era „până la urmă un om moral Termenul de „Discurs Secret s-a dovedit a fi cu totul eronat Deși participanții la lecturarea discursului erau doar sovietici delegaților est-europeni li s-a permis să-l asculte în seara următoare citit rar pentru a le permite să-și ia notițe Până la 5 martie se trimiteau în toată țara prin poștă copii ale lui marcate „nu pentru presă în loc de „strict secret În termen de o lună a apărut în Polonia o traducere oficială; polonezii au mai tipărit 12000 de copii dintre care una a ajuns în scurt timp în Occident Fiul lui Hrușciov Serghei a scris ulterior „Evident tata a încercat să se asigure că ajunge la urechile cât mai multora În curând era citit la ședințele Komsomol; asta a însemnat încă optsprezece milioane de ascultători Dacă numeri și rudele acestora prietenii cunoștințele poți spune că întreaga țară înțelesese discursul  Abia venise primăvara și discursul făcea ocolul lumii" Minoritatea anti-Hrușciov din prezidiu a fost întărită de cei ce se opuneau propunerilor lui de a descentraliza autoritatea asupra industriei ceea ce lovea direct în inima bazei de putere a lui Malenkov În prima jumătate a lui 1957 Malenkov Molotov și Kaganovici au colaborat pentru a aduna susținere în vederea demiterii lui Hrușciov La o ședință a prezidiului din 18 iunie de la care lipseau doi susținători ai lui Hrușciov complotiștii au propus ca Bulganin care li se alăturase să prezideze lucrările precum și alte modificări care ar fi avut efectul de a-l retrograda pe Hrușciov și de a-l pune pe el la comandă Hrușciov s-a opus argumentând că nu au fost anunțați toți membrii prezidiului obiecție ce ar fi fost înlăturată rapid dacă Hrușciov nu ar fi controlat ferm armata prin ministrul apărării mareșalul Jukov și departamentele de securitate Timp de mai multe zile au avut loc îndelungate ședințe ale prezidiului Cum au început să circule zvonuri despre lupta de putere membrii Comitetului Central controlat de Hrușciov au început să vină la Moscova mulți aduși cu avioanele militare și au cerut să fie primiți în ședință Deși nu li s-a permis accesul s-au strâns la Moscova în scurt timp suficienți membri ai CC pentru a convoca un Congres de urgență al Partidului ceea ce a avut ca efect obligarea conducerii să permită o ședință a Comitetului Central La acea ședință principalii trei conspiratori au fost denumiți „Grupul Anti-Partid acuzați de facționalism și de complicitate la crimele lui Stalin Cei trei au fost excluși din prezidiu și din Comitetul Central ca și fostul prim ministru și protejat al lui Hrușciov care li se alăturase acestora Molotov a fost trimis ambasador în Mongolia; ceilalți au fost trimiși directori de întreprindere și de institut departe de Moscova Mareșalul Jukov a fost răsplătit pentru susținerea sa cu statutul de membru deplin al prezidiului dar Hrușciov se temea de puterea și de popularitatea lui În octombrie ministrul apărării a fost trimis într-un tur al Balcanilor iar Hrușciov a pregătit o ședință de prezidiu în care să-l demită Jukov a aflat ce se întâmplă și s-a întors în grabă la Moscova doar pentru a fi notificat oficial de demiterea sa La o ședință a CC ținută după câteva săptămâni numeni nu a spus niciun cuvânt în apărarea lui Jukov Hrușciov a dus la bun sfârșit consolidarea puterii sale aranjând să-l înlocuiască pe Bulganin în funcția de premier Bulganin a fost numit președinte al '' și înființând un Consiliu de Apărare a URSS condus de el prin care a devenit efectiv comandant suprem al armatei Deși acum era incontestabil numărul unu Hrușciov nu avea puterea absolută de care se bucurase Stalin Liberalizarea și artele După ce a preluat puterea Hrușciov a permis puțină libertate a artelor Romanul de Vladimir Dudințev despre un inginer idealist în luptă cu birocrații rigizi a fost permis și publicat în 1956 deși Hrușciov l-a denumit „fals la bază În 1958 Hrușciov a ordonat în schimb un atac dur asupra lui Boris Pasternak după ce romanul său a fost publicat în străinătate nu i s-a permis publicarea lui în Uniunea Sovietică Pravda a descris romanul ca fiind „o pastișă reacționară de proastă calitate iar autorul a fost exclus din Uniunea Scriitorilor Mai rău decât atât din punctul de vedere al lui Hrușciov Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură pe care după mari presiuni l-a refuzat După aceasta Hrușciov a ordonat oprirea atacurilor la adresa lui Pasternak În memoriile lui Hrușciov spune că a ezitat mult în ce privește romanul că a fost aproape să-i permită publicarea și că ulterior a regretat că nu l-a permis După căderea de la putere Hrușciov a obținut o copie a romanului și a citit-o anterior citise doar câteva extrase și a spus „nu trebuia să-l interzicem Trebuia să-l citesc și eu Nu e nimic antisovietic în el Hrușciov credea că URSS poate atinge standardele de viață ale Occidentului și nu se temea să-i lase pe cetățenii sovietici să vadă realizările occidentale Stalin primise doar câțiva turiști în URSS și lăsase foarte puțini sovietici să călătorească în străinătate Hrușciov a permis sovieticilor să iasă din țară peste 700000 de cetățeni sovietici ieșiseră din țară în 1957 și a permis oricăror turiști străini să viziteze Uniunea Sovietică unde aceștia au devenit o imensă curiozitate În 1957 Hrușciov a autorizat organizarea la Moscova a celui de în acea vară I-a instruit pe oficialii Komsomol să-i „sufoce pe oaspeții străini cu îmbrățișările „Carnavalul socialist ce a urmat a implicat peste trei milioane de moscoviți care s-au alăturat celor 30000 de tineri vizitatori de la grupuri de discuții în tot orașul până la evenimente la Kremlin Conform istoricului Vladislav Zubok festivalul „a spart clișeele propagandiste despre occidentali și a permis moscoviților să-i vadă cu ochii lor În 1962 impresionat de romanul ' de Aleksandr Soljenițîn a convins prezidiul să-i permită publicarea Acest dezgheț reluat a luat sfârșit la 1 decembrie 1962 când Hrușciov a fost dus la să vadă o expoziție în care erau prezente mai multe lucrări de Văzându-le Hrușciov a explodat de furie descriindu-le ca „rahat de câine și declarând că „și un măgar poate să mânjească cu coada o pânză și să iasă artă mai reușită După o săptămână Pravda a lansat un apel pentru puritate artistică Când scriitorii și cineaștii au luat apărarea artiștilor plastici Hrușciov s-a înfuriat și pe ei În ciuda furiei premierului însă niciunul dintre artiști nu a fost arestat sau exilat Expoziția de la Galeria Manej a rămas deschisă o vreme după vizita lui Hrușciov și a înregistrat o creștere considerabilă a numărului de vizitatori după articolul din Pravda' Reforma politică Sub Hrușciov tribunalele speciale operate de agențiile de securitate au fost abolite Aceste tribunale denumite troika adesea ignoraseră legile și procedurile legale După reforme nimeni nu mai putea fi pus sub acuzare pentru o infracțiune politică nici măcar în tribunalele obișnuite fără aprobarea comitetului local de Partid Această aprobare se obținea rareori și în timpul lui Hrușciov nu au mai avut loc procese politice majore și în total cel mult câteva sute de procese politice minore În schimb disidenților li se impuneau alte sancțiuni între care pierderea slujbei sau a poziției universitare sau excluderea din Partid În timpul conducerii lui Hrușciov s-a introdus spitalizarea forțată a celor ce prezentau „pericol social Conform autorului Roy Medvedev care a scris o analiză timpurie a anilor în care Hrușciov a fost la putere „teroarea politică ca metodă cotidiană de guvernare a fost înlocuită de Hrușciov cu mijloace administrative de represiune În 1958 Hrușciov a deschis o ședință a Comitetului Central prezenței a sute de oficiali sovietici; unii au avut chiar dreptul de a lua cuvântul Pentru prima oară lucrările Comitetului au fost publicate sub forma unei cărți practică ce a continuat și la ședințele ulterioare Această deschidere i-a permis însă de fapt lui Hrușciov să-și exercite mai eficient controlul asupra Comitetului întrucât orice opozant s-ar fi văzut obligat să-și argumenteze poziția în fața unei mulțimi mari care îl dezaproba În 1962 Hrușciov a împărțit comitetele de nivel regional ale Partidului în două structuri paralele una pentru industrie și alta pentru agricultură Decizia a fost una nepopulară în rândul unor apparatciki și a dus la derută privind ierarhia de cadre întrucât niciunul dintre secretarii de comitet nu era superiorul celuilalt Întrucât fiecare regiune avea un număr limitat de locuri în Comitetul Central această împărțire a deschis posibilitatea unor rivalități între facțiuni și conform lui Medvedev aveau potențialul de a crea un sistem bipartid incipient Hrușciov a ordonat și ca o treime din membrii fiecărui comitet de la consiliile inferioare până la Comitetul Central să fie înlocuiți la fiecare alegere Acest decret a produs tensiuni între Hrușciov și Comitetul Central și i-a deranjat pe liderii de partid care îl susținuseră pe Hrușciov în ascensiunea lui spre putere Politica agricolă Începând cu anii 1940 Hrușciov susținuse cultivarea porumbului în Uniunea Sovietică ceea ce îi adusese porecla de kukuruznik „porumbistul În Ucraina el a înființat un institut al porumbului și a ordonat cultivarea a mii de hectare de porumb în „Pământurile Nedesțelenite În februarie 1955 Hrușciov a ținut un discurs prin care a susținut crearea în URSS a unei centuri a porumbului similară cu cea din Iowa și o delegație sovietică a vizitat statul american în acea vară Deși intenția lor era de a vizita doar ferme mici șeful delegației a fost abordat de fermierul și negustorul de porumb care l-a convins să vină în vizită cu delegația la Iowanul a vizitat la rândul său în septembrie Uniunea Sovietică unde s-a împrietenit cu Hrușciov iar Garst a vândut Uniunii Sovietice de porumb de sămânță Garst i-a sfătuit pe sovietici să cultive porumbul în zona sudică a țării și să se asigure că au stocuri suficiente de îngrășământ insecticide și erbicide Sovieticii nu i-au urmat indicațiile întrucât Hrușciov dorea să cultive porumb chiar și în Siberia și fără chimicalele necesare Deși însuși Hrușciov avertiza împotriva celor „care ar vrea să cultivăm toată planeta cu porumb el era foarte pasionat de porumb într-atât încât atunci când a vizitat un colhoz din Letonia a afirmat franc că se aștepta ca cei din audiență să se întrebe probabil „va spune Hrușciov ceva despre porumb sau nu? A spus și i-a mustrat pe colhoznici că nu au cultivat mai mult porumb Experimentul cu porumbul nu a avut mare succes și ulterior își amintea că unii colhoznici cultivaseră prea mult porumb doar pentru a-i face pe plac fără a pregăti corespunzător solul și „ca urmare porumbul cultivat ca a fost discreditat — și la fel și eu Hrușciov a încercat să abolească Stațiile Mașini-Tractoare care nu doar că dețineau mare parte din mașinile agricole mari cum ar fi tractoare sau combine ci și efectuau servicii cum ar fi aratul El a transferat echipamentele și funcțiile acestora direct colhozurilor și sovhozurilor După un test reușit implicând stațiile care deserveau fiecare doar câte un singur mare colhoz Hrușciov a cerut o tranziție treptată — după care s-a răzgândit și a accelerat ritmul În trei luni peste jumătate din Stațiile Mașini-Tractoare fuseseră închise iar colhozurile erau obligate să-și cumpere echipamentul fără să primească reducere în schimbul casării mașinilor vechi sau defecte Angajații Stațiilor nefiind dornici să se lege de colhozuri și să-și piardă statutul de angajați ai statului și dreptul de a-și schimba locul de muncă s-au refugiat în orașe ducând la o penurie de personal calificat să opereze mașinile Costurile mașinilor plus costul construcției de spații pentru garaj și de rezervoare de combustibili a dus la sărăcirea multor colhozuri Facilitățile pentru reprarații erau inadecvate Fără Stațiile Mașini-Tractoare piața sovietică a echipamentelor agricole s-a prăbușit iar colhozurile nu mai aveau nici bani nici achizitori calificați pentru echipamente noi Unul din consilierii lui Hrușciov a fost care promisese mari creșteri ale producției cu investiții minime Asemenea scheme erau atractive pentru Hrușciov care a ordonat implementarea lor Lîsenko a reușit să-și păstreze influența asupra lui Hrușciov în ciuda eșecurilor repetate; cum eșua un plan de-al lui susținea altul Influența lui Lîsenko a întârziat mult dezvoltarea geneticii în Uniunea Sovietică În 1959 Hrușciov a anunțat planul de a depăși Statele Unite la producția de lapte carne și unt Oficialii locali încurajați de Hrușciov s-au angajat la planuri mari de producție Aceste planuri s-au îndeplinit doar pe hârtie obligând colhozurile să-și sacrifice vitele de prăsilă și să cumpere carne de la magazinele de stat pe care apoi s-o revândă guvernului crescând artificial producția În iunie 1962 prețurile la alimente au fost crescute în special la carne și unt cu 25–30% ceea ce a produs nemulțumiri În orașul of Novocerkassk din sudul Rusiei nemulțumirile au escaladat producând o grevă și o împotriva autorităților Revolta a fost înăbușită de armată Conform relatărilor oficiale sovietice 22 de persoane au murit și 87 au fost rănite 116 demonstranți au fost condamnați pentru implicarea în revoltă și șapte dintre ei au fost executați Informațiile despre revoltă au fost complet suprimate în URSS dar s-au răspândit prin Samizdat și au deteriorat reputația lui Hrușciov în Occident În 1963 Uniunea Sovietică a fost lovită de secetă; recolta a scăzut la de cereale de la maximul înregistrat în 1958 de Au apărut cozi la pâine fapt ce i-a fost ascuns lui Hrușciov la început Nedorind să cumpere alimente din Occident dar pus în fața alternativei de a răspândi foametea Hrușciov a epuizat valuta forte a țării cheltuind o parte din rezervele de aur ale țării achiziționând cereale și alimente Educația În vizita efectuată în SUA în 1959 Hrușciov a fost profund impresionat de programul de educație agricolă de la și a încercat să-l imite în Uniunea Sovietică La acea vreme principalul colegiu agricol din URSS era la Moscova iar studenții nu efectuau munca manuală de cultivare Hrușciov a propus mutarea programelor în zonele rurale Nu a reușit din cauza opoziției profesorilor și studenților care deși erau de acord cu premierul pe fond nu erau dornici să-i ducă propunerile la îndeplinire Hrușciov își amintea în memoriile sale „e bine să locuiești la Moscova și să lucrezi la E o veche și venerabilă instituție o mare unitate economică cu profesori calificați dar este în oraș! Studenții nu tânjesc să lucreze la fermele colective pentru că pentru a face asta ar trebui să plece în provincie și să trăiască pe câmp Hrușciov a înființat mai multe orașe universitare cum ar fi Premierul credea că știința occidentală înflorește deoarece mulți oameni de știință trăiesc în orașe universitare cum ar fi Oxford izolați de distracțiile marilor orașe având acolo condiții de trai plăcute și salarii bune El a încercat să duplice aceste condiții în Uniunea Sovietică Tentativa lui a avut în general succes deși noile orașe și centre științifice tindeau să atragă oameni de știință tineri cei mai în vârstă nefiind dornici să plece din Moscova sau din Leningrad Hrușciov a propus și restructurarea liceelor sovietice În timp ce liceele predau un curriculum ce pregătea elevii pentru facultate puțini tineri urmau această cale Hrușciov dorea să mute atenția școlilor secundare către învățământul vocațional elevii urmau să petreacă mai mult timp ca ucenici sau lucrând în fabrici și doar o mică parte aveau să rămână în școli În practică școlile și-au dezvoltat legături cu întreprinderile locale iar elevii lucrau acolo doar una sau două zile pe săptămână; directorii de fabrici la rândul lor nu doreau să aibă activitatea perturbată de activități educative în timp ce elevii și familiile lor se plângeau că nu au de ales ce meserie să învețe Deși propunerea învățământului vocațional nu avea să supraviețuiască căderii lui Hrușciov o schimbare mai de durată a constituit-o înființarea unei rețele de licee specializate pentru elevii dotați sau pentru cei ce doreau să urmeze un subiect științific Aceste școli erau modelate după școlile de limbi străine înființate la Moscova și la Leningrad începând cu 1949 În 1962 s-a înființat o școală de vară specială la Novosibirsk pentru a-i pregăti pe elevi pentru o olimpiadă de matematică și științe pe Siberia În anul următor Școala-Internat de Matematică și Științe Novosibirsk a devenit prima școală rezidențială permanentă specializată în matematică și științe Au mai fost înființate și alte asemenea școli în Moscova Leningrad și Kiev Până la începutul anilor 1970 se înființaseră peste 100 de școli specializate în matematică științe arte muzică și sport Educația preșcolară a fost extinsă ca parte din reformele lui Hrușciov și la momentul plecării din funcție circa 22% din copiii sovietici mergeau la grădiniță — aproape jumătate din cei din orașe dar numai 12% din cei din zonele rurale Politica externă și apărarea Când Hrușciov a preluat controlul lumea din exterior încă știa foarte puține despre el și la început nu era impresionată Scund greoi îmbrăcat mereu cu costume care nu îi veneau „radia energie dar nu și intelect și mulți îl considerau un bufon care nu avea să dureze mult Ministrul britanic de externe se întreba „cum poate acest om gras și vulgar cu ochii aceia de porc și care vorbește întruna să fie conducătorul — țarul aspirant al atâtor milioane de oameni? Biograful Tompson îl descria astfel pe liderul sovietic Putea fi fermecător sau vulgar exuberant sau ursuz era predispus la accese publice de furie adesea premeditate și la exces de hiperbole în retorica sa Dar oricum ar fi fost și oricum ar fi părut era mai uman decât predecesorul său sau chiar mai mult decât majoritatea omologilor să străini și pentru mare parte din lume aceasta era suficient pentru a face URSS mai puțin misterioasă sau amenințătoare Statele Unite și aliații Primele relații și vizita în SUA 1957–1960 Hrușciov a căutat o soluție pe termen lung la problema Germaniei divizate și la cea a enclavei Berlinul Occidental aflat în adâncul teritoriului est-german În noiembrie 1958 denumind Berlinul Occidental o „tumoare malignă el a dat Statelor Unite Regatului Unit și Franței un termen de șase luni să încheie un tratat de pace cu ambele state germane și cu Uniunea Sovietică Dacă unul din tratate nu ar fi fost semnat spune Hrușciov Uniunea Sovietică va încheia tratat de pace cu Germania de Est Aceasta ar fi însemnat că Germania de Est care nu era parte a tratatelor prin care puterile occidentale aveau acces la Berlin ar fi căpătat controlul asupra rutelor către oraș Acest ultimatum a produs disensiuni între aliații occidentali care nu erau dornici să declanșeze un război din acest motiv Hrușciov însă a prelungit în mod repetat termenul limită Hrușciov a încercat să elimine multe arme convenționale și să apere Uniunea Sovietică cu rachete El credea că dacă nu se face această schimbare uriașa armată sovietică va continua să consume resurse complicând scopul lui Hrușciov de a îmbunătăți calitatea vieții sovieticilor În 1955 Hrușciov a abandonat planurile lui Stalin de a crea o marină mare crezând că noile vase vor fi prea vulnerabile față de atacuri nucleare sau convenționale În ianuarie 1960 Hrușciov a profitat de ameliorarea relațiilor cu SUA pentru a comanda reducerea cu o treime a dimensiunii forțelor armate sovietice afirmând că armele mai avansate vor compensa pierderile de efective Deși serviciul militar rămânea obligatoriu pentru tinerii sovietici scutirile de serviciu militar au devenit din ce în ce mai frecvente mai ales pentru studenți Sovieticii aveau puține rachete balistice intercontinentale RBIC; totuși Hrușciov se lăuda în public cu programul de rachete sovietic afirmând că armele sovieticilor sunt diverse și numeroase Secretarul general spera că ideea că sovieticii sunt mai avansați va avea ca efect o presiune psihologică asupra Occidentului și că astfel va o obține mai multe concesiuni politice Programul spațial sovietic pe care Hrușciov l-a susținut cu fermitate părea să-i confirme afirmațiile când URSS a lansat pe orbită satelitul Sputnik 1 lansare pe care mulți occidentali inclusiv vicepreședintele american Richard Nixon o considerau o farsă Când a devenit clar că lansarea este reală și că Sputnik 1 este pe orbită guvernele occidentale au concluzionat că programul sovietic de RBIC este mai avansat decât în realitate Hrușciov a încurajat această imagine greșită afirmând într-un interviu din octombrie 1957 că URSS are toate rachetele de orice capacitate de care avea nevoie Ani de zile Hrușciov a obișnuit să efectueze o lansare de rachetă înainte fiecărei importante deplasări în străinătate spre inconfortul gazdelor sale Statele Unite au aflat de starea primitivă a programului sovietic de rachete din survoluri efectuate la sfârșitul anilor 1950 dar numai înalții oficiali americani știau de truc În ianuarie 1960 Hrușciov a declarat prezidiului CC că rachetele sovietice au făcut posibil acordul cu SUA deoarece „americanii de rând au început să tremure de frică pentru prima oară în viețile lor Această a dus la considerabile investiții în apărare din partea Statelor Unite În 1959 în timpul vizitei lui Nixon în URSS Hrușciov a luat parte la ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „ în care Nixon și Hrușciov au avut o aprinsă discuție în contradictoriu într-o bucătărie-model de la din Moscova fiecare apărând sistemul economic al țării sale Hrușciov a fost invitat să viziteze Statele Unite și a făcut-o în luna septembrie petrecând acolo treisprezece zile Hrușciov a sosit la Washington DC în prima sa vizită în SUA la 15 septembrie 1959 Prima vizită a unui premier sovietic în SUA a avut ca efect un spectacol media prelungit Hrușciov a venit cu soția sa Nina Petrovna și cu copiii săi adulți deși nu era obișnuit ca oficialii sovietici să călătorească cu familiile Premierul a vizitat New York City Los Angeles San Francisco unde a fost într-un supermarket statul Iowa unde a vizitat Pittsburgh și Washington încheind cu o întâlnire cu președintele american President Eisenhower la Camp David Hrușciov trebuia să viziteze și Disneyland dar vizita a fost contramandată din motive de securitate spre nemulțumirea sa A vizitat-o însă pe Eleanor Roosevelt la casa ei din Hyde Park New York În vizită la o fabrică IBM din California Hrușciov și-a exprimat dezinteresul față de calculatoare dar a admirat mult cantina cu autoservire și la întoarcere a introdus autoservirea și în Uniunea Sovietică Vizita în SUA a lui Hrușciov a avut ca rezultat un acord neoficial cu președintele american Dwight Eisenhower să nu mai existe niciun termen-limită ferm pentru Berlin ci să se țină o întâlnire la vârf între cele patru puteri în care să se încerce rezolvare problemei iar premierul a părăsit SUA în bună înțelegere Hrușciov a revenit acasă convins că reușise să clădească o relație personală puternică cu Eisenhower care de fapt nu a fost deloc impresionat de liderul sovietic și că poate să realizeze o destindere a relațiilor cu americanii A insistat pentru organizarea imediată a summitului dar președintele francez Charles de Gaulle l-a amânat până în 1960 an în care Eisenhower urma să efectueze și el o vizită în URSS Criza U-2 și a Berlinului 1960–1961 Un motiv constant de deteriorare a relațiilor sovieto-americane îl constituia survolul teritoriului sovietic de către avioanele-spion americane La 9 aprilie 1960 Statele Unite au reluat aceste survoluri după o lungă pauză Sovieticii protestaseră din cauza lor și în trecut dar Washingtonul îi ignorase Mulțumit de ceea ce el considera o puternică relație personală cu Eisenhower Hrușciov a fost uimit și s-a enervat după reluarea zborurilor și a concluzionat că ele ar fi fost ordonate de șeful CIA fără știrea președintelui american La 1 mai un avion U-2 ; pilotul a fost prins în viață Crezând că Powers a fost ucis SUA au anunțat că a pierdut un avion meteorologic lângă frontiera turco-sovietică Hrușciov risca stricarea summitului care urma să înceapă la 16 mai la Paris dacă anunța doborârea dar avea să pară slab în ochii armatei și forțelor de securitate dacă nu făcea nimic În cele din urmă la 5 mai Hrușciov a anunțat doborârea și capturarea lui Powers punând survolul pe seama „cercurilor imperialiste și militariste care-și au fortăreața la Pentagon și sugerând că avionul fusese trimis fără știrea lui Eisenhower Eisenhower nu putea să lase să se creadă că există elemente de la Pentagon care acționează fără știrea sa și a recunoscut că el ordonase zborurile spunând că sunt o necesitate dezagreabilă Aceasta l-a uimit pe Hrușciov și a transformat afacerea U-2 dintr-un posibil triumf într-un dezastru perntru el și a cerut chiar ajutorul ambasadorului american Hrușciov nu era hotărât ce să facă la summit nici măcar când era în zbor spre Paris În cele din urmă în urma consultărilor cu consilierii săi din avion și cu membrii prezidiului de la Moscova s-a hotărât să pretindă scuze din partea lui Eisenhower precum și promisiunea că nu se vor mai efectua zboruri U-2 în spațiul aerian sovietic Nici Eisenhower și nici Hrușciov nu au comunicat unul cu altul în zilele dinaintea summitului la care Hrușciov și-a anunțat cererile și la care a nunțat și că summitul nu are rost și că trebuie amânat pentru șase până la opt luni adică până după alegerile prezidențiale din 1960 Președintele american nu și-a cerut scuze dar a afirmat că zborurile sunt suspendate și nu vor mai fi reluate reiterându-și propunerea lui pentru prin care urma să se permită liber survol reciproc Nu era suficient pentru Hrușciov care a părăsit summitul Eisenhower l-a acuzat pe Hrușciov „de sabotarea acestei întâlniri în care atât de multă lume și-a pus speranțele Vizita lui Eisenhower în Uniunea Sovietică pentru care premierul construise chiar și un teren de golf pentru ca președintele american să practice sportul său preferat a fost anulată de Hrușciov Hrușciov a făcut a doua și ultima sa vizită în SUA în septembrie 1960 Nu avea invitație dar se numise singur șef al delegației URSS la ONU A petrecut mare parte din acest timp încercând să atragă de partea sa cât mai multe din statele din lumea a treia recent devenite independente Guvernul american nu l-a lăsat să părăsească insula Manhattan cu vizite la o proprietate a guvernului sovietic aflată în Long Island Celebrul incident al lovirii cu pantoful în masă a avut loc în timpul unei dezbateri din ziua de 12 octombrie din cauza unei rezoluții sovietice prin care se deplângea colonialismul Înfuriat de o declarație a delegatului filipinez care i-a acuzat pe sovietici de dublu standard pentru că deplâng colonialismul în timp ce domină Europa de Est Hrușciov a cerut să răspundă imediat acuzându-l pe Sumulong că este „un lacheu lingușitor al imperialiștilor americani Sumulong și-a reluat discursul și i-a acuzat pe sovietici de ipocrizie Hrușciov și-a scos pantoful și a început să lovească cu el în masa de lucru Acest comportament al lui Hrușciov a scandalizat propria delegație Hrușciov îl considera pe vicepreședintele american Nixon un extremist și s-a bucurat de înfrângerea lui în alegerile prezidențiale din 1960 Pe învingător senatorul de Massachusetts John F Kennedy îl considera un partener mult mai probabil pentru o destindere dar a fost dezamăgit de discursul dur al noului președinte și de acțiunile acestuia din primele ale administrației Hrușciov a obținut o victorie de propagandă în aprilie 1961 cu iar Kennedy a suferit o înfrângere odată cu eșecul Deși amenințase că va apăra Cuba cu rachete sovietice Hrușciov se mulțumise cu remarci agresive post-factum Eșecul din Cuba l-a determinat pe Kennedy să nu admită nicio concesie la planificat pentru 3 iunie 1961 Atât Kennedy cât și Hrușciov au adoptat o linie mai dură Hrușciov cerând un tratat prin care să fie recunoscute cele două state germane și refuzând să cedeze pe restul aspectelor ce mai stăteau în calea unui tratat de interzicere a testelor nucleare Pe de altă parte Kennedy fusese făcut să creadă că tratatul de interzicere a testelor nucleare poate fi agreat la summit și considera că o înțelegere pe tema Berlinului trebuie să aștepte reducerea tensiunilor est–vest Kennedy a descris negocierea cu Hrușciov fratelui său Robert ca „și cum ai negocia Doar să dai și să nu primești nimic O amânare pe termen nelimitat a acțiunilor privind Berlinul nu era acceptabilă pentru Hrușciov dacă nu din alt motiv atunci pentru că Germania de Est suferea o constantă pierdere de resurse umane pe măsură ce est-germanii cu educație superioară se refugiau constant în vest prin Berlin Deși fusese fortificată în alte zone Berlinul administrat de cele patru puteri aliate rămânea deschis Încurajat de afirmațiile fostului ambasador american la Moscova și ale președintelui comisiei Senatului SUA pentru relații externe că Germania de Est are toate drepturile să-și închidă granițele afirmații nedezavuate de administrația Kennedy Hrușciov l-a autorizat pe liderul est-german să înceapă construcția a ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Zidul Berlinului care avea să înconjoare Berlinul Occidental Pregătirile de construcție au fost efectuate în cel mai mare secret iar granița a fost închisă la primele ore ale zilei de duminică 13 august 1961 când majoritatea muncitorilor est-germani care câștigau valută forte muncind în Berlinul Occidental erau la casele lor Zidul a fost un dezastru propagandistic și a pus capăt tentativelor lui Hrușciov de a încheia un tratat de pace între cele patru puteri și cele două țări germane Acel tratat nu avea să fie semnat decât în septembrie 1990 ca preludiu al reunificării germane Relațiile diplomatice cu Cuba Relațiile diplomatice între Uniunea Sovietică și Cuba au fost reluate oficial în mai 1960 Criza cubaneză și tratatul de interzicere a testelor nucleare 1962–1964 Tensiunile între superputeri au culminat cu criza rachetelor cubaneze denumită de sovietici „criza caraibiană din octombrie 1962 după ce Uniunea Sovietică a încercat să instaleze rachete nucleare cu rază medie de acțiune în Cuba la circa de coasta SUA Președintele cubanez Fidel Castro se ferea să accepte rachetele și după ce s-a lăsat convins l-a avertizat pe Hrușciov să nu transporte rachetele în secret Castro a afirmat după treizeci de ani „aveam un drept suveran să acceptăm rachetele Nu încălcam legislația internațională De ce să o facem în secret — de parcă n-am avea dreptul? L-am avertizat pe Nikita că secretul le va da imperialiștilor avantajul La 16 octombrie Kennedy a fost informat că zborurile U-2 peste Cuba descoperiseră ceea ce păreau a fi facilități de lansare de rachete cu rază medie de acțiune și deși el și consilierii săi s-au gândit să-l abordeze pe Hrușciov pe canale diplomatice nu au găsit o cale de a face acest lucru fără a lăsa o impresie de slăbiciune La 22 octombrie Kennedy s-a adresat națiunii la televiziune dezvăluind prezența rachetelor și anunțând o blocadă a Cubei Informat în avans de acest discurs dar numai cu o oră înainte Hrușciov și consilierii săi s-au temut de o invazie a Cubei Chiar înainte de discursul lui Kennedy ei au ordonat comandanților sovietici din Cuba să folosească împotriva unui atac toate armele pe care le aveau la dispoziție — cu excepția celor atomice Pe măsură ce criza înainta tensiunile în SUA escaladau; nu însă și în Uniunea Sovietică unde Hrușciov a avut câteva apariții publice după care s-a dus la să-l asculte pe cântărețul american de operă care cânta la Moscova Până la 25 octombrie timp în care sovieticii nu erau siguri de intențiile lui Kennedy Hrușciov a hotărât ca rachetele să fie retrase din Cuba După două zile i-a oferit lui Kennedy condițiile pentru retragere Hrușciov a acceptat să-și retragă rachetele în schimbul angajamentului american că nu va invada Cuba și că va retrage rachetele din Turcia din apropierea URSS La cererea SUA termenii nu au fost făcuți publici și nu au fost cunoscuți decât cu puțin timp înainte de moartea lui Hrușciov în 1971 iar rezoluția a fost considerată o mare înfrângere pentru sovietici contribuind la căderea lui Hrușciov după doi ani Castro îi ceruse lui Hrușciov să lanseze un atac nuclear preventiv împotriva SUA în cazul oricărei invazii a Cubei iar rezultatul l-a deranjat și față de Hrușciov a avut numai cuvinte grele; Hrușciov l-a invitat la Moscova ulterior și a reușit să restaureze bunele relații După criză relațiile între superputeri s-au ameliorat Kennedy ținând un discurs conciliant la la 10 iunie 1963 recunoscând suferințele poporului sovietic în al Doilea Război Mondial și lăudându-le realizările Hrușciov a spus despre discurs că este cel mai bun al unui președinte american de la Franklin Roosevelt și în iulie a negociat cu negociatorul american și cu din Regatul Unit Planurile pentru un al doilea summit Hrușciov-Kennedy au fost anulate din cauza asasinatului din noiembrie 1963 Noul președinte american Lyndon Johnson spera să continue îmbunătățirea relațiilor dar atenția lui a fost captată de alte probleme și nu a mai avut ocazia să dezvolte o relație cu Hrușciov înainte ca premierul sovietic să fie înlăturat din funcție Europa de Est Discursul Secret combinat cu moartea liderului comunist polonez Boleslaw Bierut care a suferit un infarct în timp ce citea discursul a declanșat ample liberalizări în Polonia și în Ungaria În Polonia o grevă a muncitorilor din Poznań au degenerat în agitații mai mari soldate cu peste 50 de morți în octombrie 1956 Când Moscova a pus revolta pe seama unor presupuși agitatori occidentali liderii polonezi au ignorat acuzațiile și au făcut concesii muncitorilor Cum atitudinile antisovietice deveniseră din ce în ce mai frecvente în Polonia și cum se apropiau alegerile pentru conducerea poloneză Hrușciov și alți membri ai prezidiului s-au deplasat la Varșovia Deși sovieticilor li s-a refuzat accesul în plenul Comitetului Central polonez în care se țineau alegerile ei au avut întâlniri cu prezidiul polonez Sovieticii au acceptat să permită noii conduceri poloneze să preia funcțiile primind în schimb asigurări că nu vor fi schimbări în relațiile sovieto-polone Înțelegerea cu Polonia i-a încurajat pe maghiari care au hotărât că Moscova poate fi sfidată O demonstrație de masă ținută în Budapesta la 23 octombrie s-a transformat într-o revoluție populară Ca răspuns liderii Partidului Comunist Maghiar l-au adus la putere pe premierul Imre Nagy Forțele sovietice care ocupau orașul încă de la al Doilea Război Mondial s-au ciocnit cu maghiarii și chiar au tras în demonstranți murind sute de maghiari dar și soldați sovietici Nagy a cerut încetarea focului și retragerea trupelor sovietice cerere acceptată de o majoritate a Prezidiului sovietic în frunte cu Hrușciov care au ales să dea o șansă noului guvern maghiar Hrușciov a presupus că dacă Moscova anunță liberalizarea în relațiile cu aliații săi atunci Nagy va adera de bună voie la alianța cu Uniunea Sovietică La 30 octombrie însă Nagy a anunțat alegeri cu mai multe partide și a doua zi dimineața că Ungaria se retrage din Pactul de la Varșovia La 3 noiembrie doi membri ai guvernului Nagy au apărut în Ucraina ca lideri autoproclamați ai unui guvern provizoriu și au cerut sovieticilor să intervină ceea ce ei au și făcut A doua zi trupele sovietice au înăbușit revoluția maghiară represiune soldată cu moartea a 4000 de maghiari și a câtorva sute de soldați sovietici Nagy a fost arestat și ulterior executat În ciuda scandalizării opiniei publice internaționale din cauza intervenției Hrușciov și-a apărat acțiunile tot restul vieții Relațiile externe sovietice au avut mult de suferit și ar fi avut și mai mult de suferit dacă nu ar fi apărut la timp criza Suezului care a distras atenția lumii După aceste crize internaționale Hrușciov a făcut celebra sa afirmație „vă vom îngropa în Deși mulți occidentali au luat această afirmație ca o amenințare explicită Hrușciov a făcut-o în contextul unui discurs pe tema coexistenței pașnice cu Occidentul Când a fost întrebat despre această afirmație în timpul vizitei în SUA din 1959 Hrușciov a afirmat că nu se referă la o îngropare propriu-zisă ci voia să spună că printr-o inexorabilă evoluție istorică comunismul va înlocui capitalismul și că îl va „îngropa Hrușciov a îmbunătățit mult relațiile cu Iugoslavia care se răciseră total în 1948 când Stalin a înțeles că nu-l poate controla pe liderul iugoslav Josip Broz Tito Hrușciov a condus o delegație sovietică la Belgrad în 1955 Deși Tito încă ostil a făcut tot ce a putut pentru a-i face pe sovietici să cadă drept proști inclusiv făcându-i să se îmbete în public Hrușciov a reușit să reia relațiile punând capăt perioadei în relațiile sovieto-iugoslave În timpul crizei din Ungaria Tito l-a susținut la început pe Nagy dar Hrușciov l-a convins de necesitatea intervenției Totuși intervenția din Ungaria a făcut rău relațiilor Moscovei cu Belgradul pe care Hrușciov a încercat timp de mai mulți ani să le repare Îl încurca faptul că China dezaproba viziunea liberală a Iugoslaviei în ce privește comunismul iar încercările de a concilia Belgradul înfuriau Beijingul China După ce a dus la bun sfârșit preluarea controlului asupra Chinei continentale în 1949 Mao Zedong a cerut Uniunii Sovietice ajutor material precum și retrocedarea teritoriilor care îi fuseseră răpite de Rusia Țaristă După ce a preluat comanda URSS Hrușciov a mărit ajutorul acordat Chinei trimițând și un mic corp de experți care să ajute la dezvoltarea noului stat comunist Această asistență a fost descrisă de istoricul William Kirby ca fiind „cel mai mare transfer de tehnologie din istoria lumii Uniunea Sovietică a cheltuit 7% din venitul național între 1954 și 1959 pe ajutoare pentru China În vizita efectuată în China în 1954 Hrușciov a acceptat să retrocedeze și Dalian deși l-a deranjat insistența lui Mao ca sovieticii să-și lase artileria în urmă Mao s-a opus ferm tentativelor lui Hrușciov de a ajunge la o reconciliere cu statele est-europene mai liberale cum era Iugoslavia Guvernul lui Hrușciov se ferea la rândul său să susțină dorințele lui Mao pentru o mișcare revoluționară mondială fermă întrucât prefera să învingă capitalismul prin creșterea nivelului de trai în țările blocului comunist Relațiile dintre cele două țări au început să se răcească în 1956 când Mao s-a supărat din cauza Discursului Secret dar și din cauza faptului că chinezii nu au fost consultați în avans pe tema lui Mao credea că destalinizarea este o greșeală și o posibilă amenințare la adresa autorității sale personale Când Hrușciov a vizitat Beijingul în 1958 Mao a refuzat propunerile de cooperare militară Sperând să torpileze eforturile lui Hrușciov de destindere a relațiilor cu SUA Mao a provocat în curând descriind insulele taiwaneze pe care le-a bombardat ca „bagheta cu care Eisenhower și Hrușciov sunt ținuți într-un dans balansându-se încoace și încolo Nu vedeți ce minunate sunt? Sovieticii plănuiau să ofere Chinei o bombă atomică cu documentație completă dar în 1959 în condițiile răcirii relațiilor sovieticii au distrus dispozitivul și documentele Când Hrușciov a efectuat în septembrie o vizită în China la scurt timp după reușita sa vizită în SUA a fost întâmpinat cu răceală iar Hrușciov a părăsit țara în ziua a treia a vizitei ce trebuia să dureze șapte zile Relatiile au continuat să se deterioreze în 1960 când atât URSS cât și China s-au folosit de Congresul al VII-lea al Partidului Muncitoresc Român drept ocazie de a lansa atacuri reciproce După ce Hrușciov a atacat China în discursul său de la Congres liderul chinez Peng Zhen l-a ironizat pe Hrușciov afirmând că politica externă a premierului era aceea de a sufla cald și rece către Occident Ca urmare Hrușciov a retras experții sovietici din China Înlăturarea de la putere Începând cu luna martie 1964 șeful Sovietului Suprem Leonid Brejnev a început să discute cu colegii săi înlăturarea de la putere a lui Hrușciov Deși Brejnev s-a gândit la început să-l aresteze pe Hrușciov la întoarcerea dintr-o vizită în Scandinavia efectuată în iunie el s-a hotărât să petreacă un timp convingând membrii Comitetului Central să susțină înlăturarea de la putere a lui Hrușciov amintindu-și cât de crucială a fost susținerea CC-ului atunci când Hrușciov a învins complotul Grupării Anti-Partid Brejnev a beneficiat de mult timp pentru a-și pune în mișcare conspirația; Hrușciov a lipsit din Moscova în total cinci luni între ianuarie și septembrie 1964 Conspiratorii în frunte cu Brejnev prim-vice-prim-ministrul și președintele KGB au acționat în octombrie 1964 în timp ce Hrușciov se afla în vacanță la Pitsunda în La 12 octombrie Brejnev l-a sunat pe Hrușciov să-l anunțe că a doua zi va avea loc o ședință specială a Prezidiului chipurile pe tema agriculturii Deși Hrușciov a bănuit care este motivul real al întâlnirii el s-a dus la Moscova unde a fost atacat de Brejnev și de alți membri ai Prezidiului pentru eșecurile politicilor lui și pentru ceea ce colegii săi considerau a fi comportament instabil Hrușciov nu a opus multă rezistență și în aceeași seară l-a contactat pe prietenul și colegul său din prezidiu Anastas Mikoian și i-a spus Sunt bătrân și obosit Să se descurce ei Eu am făcut principalul Putea cineva să viseze să-i spună lui Stalin că nu mai este potrivit funcției și să-i sugereze să se retragă? N-ar mai fi rămas nici măcar o pată umedă acolo unde stăteai dacă ziceai așa ceva Acum totul este altfel Frica s-a dus și putem vorbi ca egali Asta e contribuția mea N-o să mă lupt cu ei La 14 octombrie 1964 Prezidiul și Comitetul Central au votat ambele pentru a accepta demisia „voluntară a lui Hrușciov pe motive de „vârstă înaintată și sănătate precară Brejnev a fost ales prim secretar ulterior secretar general iar Alexei Kosîghin i-a urmat lui Hrușciov în funcția de premier Viața la pensie Hrușciov a primit o pensie de 500 de ruble pe lună și a fost asigurat că va putea petrece tot restul vieții în casa lui și că-și va putea păstra și dacea După înlăturarea de la putere Hrușciov a căzut într-o profundă depresie Primea puțini vizitatori mai ales pentru că paznicii săi țineau evidența vizitelor și le raportau venirile și plecările În toamna lui 1965 el și soția sa au primit ordin să-și părăsească casa și dacea și să se mute într-un apartament și într-o dacea mai mică Pensia i-a fost redusă la 400 de ruble pe lună sumă care continua însă să-i asigure un trai confortabil după standardele sovietice Depresia a continuat Doctorul i-a prescris somnifere și tranchilizante dar și cu ele când unul dintre nepoții săi a fost întrebat ce face fostul premier la pensie băiatul a răspuns „bunicul plânge A fost înlăturat atât de insistent din viața publică încât Marea Enciclopedie Sovitică de treizeci de volume i-a omis numele dintr-o listă a comisarilor politici importanți din timpul celui de al Doilea Război Mondial Cum noii conducători și-au făcut cunoscut conservatorismul în materie de arte Hrușciov a căpătat o imagine mai favorabilă în rândul artiștilor și scriitorilor dintre care unii i-au făcut vizite Un vizitator pe care Hrușciov a regretat că nu l-a întâlnit a fost fostul vicepreședinte american Nixon pe atunci în „anii din sălbăticie dintre înfrângerea la alegerile din 1960 și revenirea în politică din 1966 Nixon a venit la apartamentul lui Hrușciov în timp ce fostul premier se afla la dacea sa Începând cu 1966 Hrușciov a început să-și înregistreze memoriile El le dicta pe bandă de magnetofon și după ce a încercat să înregistreze afară și nu a reușit din cauza zgomotelor de fundal s-a întors înăuntru știind că fiecare cuvânt va fi auzit de KGB Agenția de securitate nu a încercat însă să se amestece până în 1968 când Hrușciov a primit ordin să predea benzile ordin pe care a refuzat să-l îndeplinească În timp ce Hrușciov era spitalizat pentru o boală cardiacă fiul său Serghei a fost însă abordat de KGB care i-a spus că există un complot al agenturilor străine pentru a-i fura memoriile Întrucât deja făcuse copii și chiar trimisese un rând de copii unei edituri occidentale și cum KGB putea oricum să fure originalele Serghei Hrușciov a predat materialele KGB-ului dar a dat și instrucțiuni ca memoriile deja scoase din țară să fie publicate ceea ce s-a și întâmplat în 1970 sub titlul Hrușciov își amintește Pus sub presiune Nikita Hrușciov a semnat o declarație cum că nu dăduse materialele niciunei edituri iar fiul său a fost transferat la un loc de muncă mai puțin convenabil După publicarea memoriilor sale în Occident Izvestia le-a denunțat drept un fals Când radioul sovietic de stat a anunțat declarația lui Hrușciov era pentru prima oară în șase ani de zile când i se pronunța numele la radio În ultimele sale zile Hrușciov și-a vizitat ginerele și fostul adjunct și i-a spus „niciodată să nu regreți că ai trăit în vremuri furtunoase și că ai lucrat cu mine la Comitetul Central Lumea își va aminti de noi! Hrușciov a murit de infarct într-un spital de lângă apartamentul său din Moscova la 11 septembrie 1971 și este înmormântat în din Moscova după ce i s-au refuzat funeralii naționale și înmormântarea în De teama demonstrațiilor autoritățile nu au anunțat moartea lui Hrușciov decât la ora înmormântării și au înconjurat cimitirul cu soldați Chiar și așa unii artiști și scriitori s-au alăturat familiei la înmormântare Pravda a dat un anunț de o singură propoziție despre moartea fostului premier; ziarele occidentale au scris însă ample articole Corespondentul veteran al ziarului New York Times la Moscova Harry Schwartz scria despre Hrușciov „Dl Hrușciov a deschis ușile și ferestrele unei structuri pietrificate A lăsat să intre aer proaspăt și idei noi producând schimbări pe care timpul deja le-a dovedit ireversibile și fundamentale Amintirea Multe dintre inovațiile lui Hrușciov au fost răsturnate după căderea sa Obligația ca o treime din oficiali să fie înlocuiți la fiecare alegeri a fost anulată și la fel a fost și împărțirea structurii Partidului între sectoarele industrial și agricol S-a renunțat și la programul de educație vocațională și la cel de a trimite instituțiile agricole în zonele în care se practica agricultura studiată acolo Noile instituții agricole și vocaționale au fost însă înființate începând de atunci în afara marilor orașe Când s-au construit noi locuințe mare parte au fost în blocuri mai înalte decât cele mici ale lui Hrușciov care nu aveau balcoane și ascensoare Unele din proiectele agricole ale lui Hrușciov au fost și ele răsturnate cu ușurință Porumbul a devenit atât de nepopular în 1965 încât suprafețele cultivate au scăzut la nivelul minim din perioada postbelică chiar și colhozurile care înregistraseră succese cu el în Ucraina și în alte zone sudice ale URSS refuzând să mai cultive porumb Lîsenko a pierdut puterea decizională Stațiile Mașini-Tractoare au rămas însă închise iar problemele de bază din agricultură pe care Hrușciov încercase să le rezolve au persistat Deși nivelul de trai în URSS a crescut mult în cei zece ani de după căderea lui Hrușciov mare parte din creștere s-a datorat progresului industrial; agricultura a continuat să rămână mult în urmă ceea ce a dus la crize agricole și alimentare repetate mai ales în 1972 și în 1975 Brejnev și succesorii săi au continuat precedentul lui Hrușciov de a achiziționa cereale din Occident pentru a evita penuriile și foametea Nici Brejnev și nici colegii săi nu erau persoane cu popularitate iar noul guvern s-a bazat pe puterea autoritară pentru a-și asigura continuarea KGB și Armata Roșie au primit puteri crescute Tendințele conservatoare ale guvernului aveau să ducă la înăbușirea „Primăverii de la Praga din 1968 Deși strategia lui Hrușciov a eșuat în îndeplinirea obiectivelor sale principale Aleksandr Fursenko care a scris o carte în care analiza politicile externă și militară ale lui Hrușciov a afirmat că strategia sa a pus anumite constrângeri asupra Occidentului Angajamentul Statelor Unite că nu vor invada Cuba a fost respectat Refuzul lumii occidentale de a recunoaște Germania de Est s-a erodat treptat și în 1975 Statele Unite și alte țări din NATO au semnat cu URSS și cu țările Pactului de la Varșovia inclusiv cu Germania de Est stabilind standarde pentru drepturile omului în Europa Percepția lui Hrușciov în rândurile publicului rus a rămas diversă Conform unui sondaj efectuat în Rusia singurele perioade ale secolului al XX-lea pe care rușii le evaluau pozitiv erau cele din timpul domniei lui Nicolae al II-lea și cea a lui Hrușciov Un sondaj în rândurile tinerilor ruși a constatat că ei consideră că Nicolae al II-lea a făcut mai mult bine decât rău și toți ceilalți lideri ruși ai secolului al XX-lea au făcut mai mult rău decât bine — cu excepția lui Hrușciov unde părerile erau împărțite aproximativ egal Biograful William Tompson a pus în legătură reformele premierului cu alte reforme ce au urmat De-a lungul anilor lui Brejnev și de-a lungul îndelungatului interregnum care le-a urmat generația care s-a maturizat în timpul primei primăveri rusești din anii 1950 își aștepta rândul la putere Pe măsură ce Brejnev și colegii săi mureau sau ieșeau la pensie erau înlocuiți de oameni pentru care Discursul Secret și primul val de destalinizare fuseseră o experiență formatoare și acești Copii ai celui de al XX-lea Congres au preluat puterea sub conducerea lui Mihail Gorbaciov și a colegilor săi Epoca Hrușciov a dat acestei a doua generații de reformatori atât inspirație cât și un exemplu Vezi și Istoria Uniunii Sovietice 1953-1985 Note de completare Bibliografie Note Lucrări ;Lucrări tipărite fee for article articol cu plată fee for article ;Periodice și reviste articol cu plată articol cu plată Legături externe 4 Martie 2006 Evenimentul zilei 17 martie 2013 Ionel Stoica Virgil Burlă Evenimentul zilei 15 august 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Polul Sud este punctul cel mai sudic al planetei noastre; este situat pe continentul Antarctida Definiții Polul Sud poate fi definit în mai multe moduri Polul Sud geografic Rezultă din procesul de rotație a globului pământesc Polul Sud geografic este așezat pe axa de rotație a globului având coordonatele geografice 90° latitudine sudică și longitudinea nedefinită Este situat într-o regiune înghețată tot timpul anului gheață veșnică cu altitudinea de 2800 m Primul care a atins polul acesta fiind într-o expediție de cercetare a fost norvegianul Roald Amundsen împreună cu echipa lui de exploratori la data de 14 decembrie 1911 Concurentul lui Amundsen englezul Robert Falcon Scott a atins polul abia cu o lună mai târziu Pe drumul de întoarcere Scott și echipa lui au murit în condiții tragice din cauza foamei și a frigului Polul Sud magnetic Este punctul cel mai sudic al câmpului magnetic terestru care este indicat de către acul magnetic al busolei Fiind antipodul Polului Nord magnetic ammbii poli se deplasează în decursul secolelor dar tot timpul stau opuși Cordonatele sale actuale sunt 65°09' Sud și 135° Est Acest pol a fost atins pentru prima oară de Sir Tannatt William Edgeworth David 1858-1934 conducătorul unui grup de cercetători din expediția lui Ernest Henry Shackleton la data de 16 ianuarie 1909 Alături de Sir T W Edgeworth David au participat la expediție și Sir Douglas Mawson și Dr Alistair Mackay Polul Sud geomagnetic Este ca și antipodul lui nordic un pol rezultat prin calcule pornind de la modelul că în centrul pământului ar exista un magnet în formă de bară Acest calcul a fost necesar pentru a obține o medie între polul geografic fix și cel magnetic care se deplasează În momentul actual coordonatele lui sunt 78° Sud 110° Est Polul Sud al inaccesibilității Polul Sud al inaccesibilității este prin definiție punctul cel mai îndepărtat de toate țărmurile înconjurătoare coordonatele lui fiind 83°50 Sud 65°47 Est raportat la gheață sau coordonatele 77°15 Sud 104°39 Est raportat la uscatul propriu-zis Ora locală la Polul Sud Polul Sud ar fi fost locul ideal pentru o oră locală universală aici întâlnindu-se de fapt toate fusele orare Dar pentru cercetătorii polari de aici ar fi fost imposibilă fixarea unui termen sau întâlniri din care motiv pentru întregul continent Antarctida s-a stabilit un sistem orar unitar fără a fragmenta continentul prin zonele fuselor orare existente geografic Legături externe 15 decembrie 2011 Descoperă Vezi și Polul Nord Magnetism Continent Premierul Uniunii Sovietice sau Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS Председатель Совета Народных Комиссаров СССР 1923-1946 și Președinte al Consiliului de miniștri al URSS Председатель Совета Министров СССР 1946-1991 a fost șeful guvernului în Uniunea Sovietică Adevărata putere se afla însă în Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice După moartea lui Lenin poziția principală în Politburo și în țară a fost Secretarul General Unii lideri sovietici au avut amândouă funcțiile în același timp În presa occidentală Secretarul General al Partidului Comunist era denumit "premier al uniunii Sovietice" indiferent dacă același personaj deținea sau nu funcția de prim-ministru De exemplu Leonid Brejnev a fost deseori numit "premier" deși el nu a deținut niciodată această funcție Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al URSS Vladimir Ilici Lenin 1923-1924; de asemenea Președinte al Sovietului Comisarilor Poporului al RSSFR 1917-1924'' Alexei Ivanovici Rîkov 1924-1930 Viacheslav Mihailovici Molotov 1930-1941 Iosif Vissarionovici Stalin 1941-1946 Președinte al Consiliului de miniștri al URSS Iosif Vissarionovici Stalin 1946-1953 Gheorghi Maximilianovici Malenkov 1953-1955 Nikolai Alexandrovici Bulganin 1955-1958 Nikita Sergheievici Hrușciov 1958-1964 Alexei Nikolaievici Kosîghin 1964-1980 Nikolai Alexandrovici Tihonov 1980-1985 Nikolai Ivanovici Rîjkov 1985-1991 Primul-ministru al URSS Valentin Pavlov 14 ianuarie 1991-22 august 1991 Ivan Silaev 24 august 1991-26 decembrie 1991 Vezi și Lista conducătorilor Uniunii Sovietice Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Quentin Jerome Tarantino< ref> n 27 martie 1963 Knoxville Tennessee Statele Unite ale Americii este un regizor de film scenarist producător și actor american Cele mai cunoscute creații ale sale sunt Reservoir Dogs 1992 Pulp Fiction 1994 Jackie Brown 1994 Kill Bill Vol 1 2003 Kill Bill Vol 2 2004 Death Proof 2007 Inglourious Basterds Ticăloși fără glorie 2009 Filmele realizate de Tarantino i-au adus acestuia premii la Oscar Globul de Aur BAFTA și Palme d'Or În 2007 Total Film l-a clasat pe locul 12 în topul celor mai buni regizori din toate timpurile Filmografie Regizor Reservoir Dogs Profesioniștii crimei 1992 Pulp Fiction 1994 Jackie Brown 1997 '' 2003 '' 2004 Grindhouse Planeta terorii 2007 Death Proof Mașina morții 2007 Inglorious Basterds Ticăloși fără glorie 2009 Django Unchained Django dezlănțuit 2012 Actor Desperado 1995 Django Unchained Django dezlănțuit 2012 Colaborări frecvente Premii Referințe și note Bibliografie Legături externe Republica Democratică Moldovenească a fost un stat efemer a cărui independență față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Țării din Basarabia organ reprezentativ al populației din regiune ales în octombrie-noiembrie 1917 odată cu începuturile Revoluției rusești din februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice din Imperiul Rus< ref> Inițial Republica Democratică Moldovenească a fost declarată parte a unei viitoare Rusii federale dar la 24 ianuarie 1918 și-a proclamat independența La 27 martie 9 aprilie 1918 Sfatul Țării organul conducător al republicii a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România Istorie În condițiile de anarhie stabilită pe întreg teritoriul Imperiului datorită revoluției rusești guvernatorul Guberniei Basarabia a demisionat și și-a transmis atribuțiile în mod legal lui Constantin Mimi Proceduri similare au avut loc în toate guberniile Imperiului Un congres ce avuse loc în octombrie 1917 a votat demisia lui Mimi și l-a desemnat pe Ion Inculeț ca noul conducător Datorită situației grele existente pe tot teritoriul Imperiului conducătorii Republicii Democratice Moldovenești Ion Inculeț Nicolae Bosie-Codreanu Ion Pelivan Nicolae Sacară au cerut sprijin pentru restabilirea ordinii de la generalul rus Scerbacev comandantul armatei ruse de pe frontul românesc Cum acesta nu avea ostași disponibili armata rusă fiind și ea în stare de anarhie la acea vreme a înaintat cererea respectivă aliaților români Ca urmare a acestei cereri în ianuarie 1918 armata română a intrat în Basarabia Sovietul bolșevic din Chișinău aflând despre chemarea trupelor române a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii Cristi Pelivan și Codreanu Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia< ref> În 13 ianuarie 1918 armata română a intrat în Chișinău Proclamarea independenței Pe 24 ianuarie 1918 Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Moldovenești Consiuliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit de Consiliul de Miniștri Primul ministru al noii republicii a fost numit Daniel Ciugureanu iar Ion Inculeț a fost reconfirmat ca președinte Unirea cu România În 27 martie 9 aprilie 1918 Sfatul Țării organul conducător al republicii a votat unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România Votul de unire cu România a fost dat prin 87 voturi pentru 3 împotrivă și 36 abțineri< ref> Tratatul de la Paris 1920 a confirmat unirea Basarabiei cu România Referințe Roald Engelbregt Gravning Amundsen n 16 iulie 1872 d 18 iunie 1928 a fost un explorator norvegian al zonelor polare A fost primul om care a ajuns la Polul Sud în 1911 De asemenea a fost primul navigator care a reușit să traverseze Pasajul de nord-vest A dispărut în iunie 1928 în timp ce lua parte la o misiune de salvare Biografie Origine Roald Amundsen s-a născut într-o familie norvegiană de căpitani și proprietari de vase El a fost al patrulea copil al armatorului de nave Jens Amundsen și al soției sale Hanna Gustava Sahlquist Tatăl său se îmbogățise mai ales prin anii 1850 de pe urma comerțului cu sclavi făcut între China și America Centrală Fratele cel mai mare al lui Roald s-a născut în China 1866 părinții întorcându-se apoi în Norvegia și cumpărând o casă în Hvidsten Borge care se afla la 50 de km sud de Christiania astăzi Oslo În anii următori 1868 și 1870 aici s-au născut următorii doi fii ai lui Jens Amundsen Gustav și Leon Roald s-a născut în anul 1872 la 16 iulie numele lui de botez însemnând „gloriosul în dialectul nordic vechi Casa natală a lui Roald Amundsen aparține în prezent de orașul Fredrikstad comitatul Østfold Tinerețea După nașterea lui Roald părinții lui s-au mutat la Christiania într-o vilă mare tatăl său lucrând la Ministerul Comerțului Deja din copilărie Roald era interesat de știrile referitoare la expedițiile polare din acea perioadă fiind captivat mai ales de povestirile de călătorie ale cercetătorului polar britanic John Franklin 1786 1847 care murise încercând să descopere „pasajul maritim de nord care trecea prin Oceanul Arctic arhipelagul canadian și lega Atlanticul de Nord cu Pacificul Datorită interesului său deosebit pentru călătoriile polare Roald Amundsen a neglijat oarecum studiile pe care le urma la gimnaziul „Otto Andersen În anul 1886 a murit tatăl său care era plecat în Anglia Mama lui va fi nevoită să preia toate sarcinile de întreținere a familiei Tânărul Roald nu a fost însă prea afectat de moartea tatălui său pentru că nu avuse contacte prea strânse cu el acesta fiind plecat de acasă cu afaceri aproape tot timpul Roald fiind preocupat tot mai mult de ideea călătoriilor polare începe să se antreneze în scopul unei astfel de expediții cea ce contribuie la faptul că primește în anul 1890 numai nota 4 la examenul de bacalaureat Studii Roald Amundsen a devenit explorator inspirat fiind de expediția în Groenlanda a lui Fridtjof Nansen Mama lui Roald privea cu neîncredere interesul fiului său pentru expedițiile polare și până la moarte a căutat să-și convingă fiul să renunțe la călătoriile spre poli În pofida dorinței mamei sale Roald începe să se ocupe în timpul liber cu studiul intens al cărților care descriau călătorii polare neglijând studiul zoologiei filozofiei și limbilor franceză germană și latină predate la „Universitatea Regală Frederic din Christiania al cărei student devenise Inițial dorea să studieze medicina lucru care însă n-a fost posibil din cauza rezultatelor sale slabe la învățătură La 9 septembrie 1893 mama sa moare iar tânărul student Roald părăsește băncile facultății angajându-se ca marinar pentru o perioadă de șase luni pe nava de pescuit „Magdalena Între anii 1894 și 1896 lucrează ca marinar pe diferite corăbii În anul 1895 primește brevetul de timonier Explorări Roald Amundsen a fost unul dintre cei mai renumiți exploratori ai ținuturilor polare Printre cele mai remarcabile realizări ale sale se pot enumera Prima traversare a Pasajului de nord-vest din Groenlanda până în Alaska descoperind astfel calea maritimă care permite trecerea din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific prin arhipelagul arctic Canadian 1903-1906 Cucerirea Polului Sud pe care îl atinge la 14 decembrie 1911 cu o lună înaintea exploratorului britanic Robert Falcon Scott Prima survolare necontestată a Polului Nord cu dirijabilul Norge la 11 mai 1926 Roald Amundsen a dispărut în regiunea Polului Nord încercând să salveze echipajul dirijabilului „Italia condus de Umberto Nobile în iunie 1928 Expediția antarctică belgiană 1897-1899 Expediția antarctică belgiană sau expediția Belgica denumită astfel după numele navei utilizate în această călătorie a avut loc în anii 1897-1899 A fost organizată de „Societatea de geografie belgiană fiind condusă de către baronul Adrien de Gerlache Expediția avea un caracter internațional la ea participând pe lângă belgieni medicul american Frederick Cook naturalistul român Emil Racoviță meterologul polonez Antoine Dobrowolski geologul polonez Henryk Arctowski și alții Roald Amundsen a participat în calitate de ofițer secund al navei „Belgica Expediția a pornit din portul belgian Anvers la 10 august 1897 În apele Antarcticii a fost explorată „Țara lui Palmer în nordul „Țării Graham dovedind că aceasta reprezintă un mare arhipelag și a fost descoperită „Coasta Danko Amundsen a luat parte la mai multe raiduri spre interiorul continentului fiind primul care a folosit schiurile în Antarctica La sfârșitul lunii februarie 1898 nava „Belgica a fost prinsă între ghețuri în Marea Bellingshausen între 70° și 71° latitudine sudică aceasta fiind prima iernare în apele antarctice la latitudini mari Membrii expediției au iernat acolo făcând observații științifice prețioase A fost prima iernare a unei expediții în Antarctica După aproape un an de captivitate între ghețuri nava a putut fi degajată pe 15 februarie 1899 membrii expediției revenind în Belgia la 5 noiembrie 1899 Pasajul de nord-vest 1903-1906 După întoarcerea în Norvegia și după ce a obținut brevetul de căpitan în marina civilă Roald Amundsen a început să-și pregătească prima sa expediție personală Pasajul de nord-vest care face trecerea între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific prin nordul continentului America de Nord fusese descoperit pe cale terestră încă din 1822 dar nu fusese niciodată străbătut în întregime de o navă Mulți exploratori încercaseră să străbată această cale maritimă din Oceanul Arctic printre care John Cabot Jacques Cartier Henry Hudson dar niciunul nu reușise Amundsen a decis să încerce parcurgerea acestui pasaj În decembrie 1900 l-a vizitat pe Fridtjof Nansen care a sprijinit proiectul și l-a sfătuit pe Amundsen să îl completeze și cu un scop pur științific căutarea Polului Nord Magnetic După ce și-a vândut partea sa din afacerile familiei și a mai făcut și împrumuturi Roald Amundsen a reușit să cumpere un mic pescador navă de pescuit „Gjøa care avea un deplasament de doar 47 de tone și să-l echipeze cu un mic motor Împreună cu alte șase persoane s-a îmbarcat la bordul navei „Gjøa plecând din Norvegia la 16 iunie 1903 După traversarea Atlanticului au navigat mai întâi prin Marea Baffin strâmtorile Lancaster și Peel apoi prin strâmtorile Ross și Rae De aici în loc să meargă pe la vestul insulei King William așa cum făcuse în trecut John Franklin Amundsen a decis să meargă de-a lungul coastei de est a acestei insule La 9 septembrie 1903 vasul Gjøa a ancorat pe coasta de sud a insulei King William membrii expediției petrecând două ierni într-un golf pe care l-au numit Gjøa Haven acum în Nunavut Canada În acest timp Amundsen și-a însușit de la eschimoșii locali Netsilik unele obiceiuri și abilități de supraviețuire în condițiile arctice care s-au dovedit foarte utile mai târziu De exemplu el a învățat să utilizeze în mod eficient câinii pentru tracțiunea săniilor și să poarte îmbrăcăminte confecționată din piei de animale în locul hanoracelor grele confecționate din țesături de lână După cele două ierni petrecute printre gheațuri Amundsen reușește să ajungă în Marea Beaufort după care ajunge la strâmtoarea Bering devenind astfel primul navigator care a străbătut Pasajul de Nord-Vest Expediția la Polul Sud 1910-1912 După succesul expediției prin Pasajul de nord-vest Amundsen considera că a sosit momentul pentru a aborda visul vieții sale să fie primul om care va ajunge la Polul Nord Din nou Fridtjof Nansen l-a ajutat împrumutându-i nava sa de explorări arctice Fram Amundsen începe pregătirea expediției spre Polul Nord un proiect a cărui durată o anticipează ca fiind de patru-cinci ani timp în care spera să traverseze în derivă Oceanul Arctic În acea perioadă expedițiile polare erau în plin avânt existând în acest context o adevărată cursă atât între exploratori cât și între națiuni La 1 septembrie 1909 Frederick Cook a anunțat că ajunsese la Polul Nord pe 21 aprilie 1908 Șase zile mai târziu Robert Peary a anunțat că el ajunsese la Polul Nord pe 6 aprilie 1909 Începea marea controversă legată de descoperirea Polului Nord La începutul anului 1910 exploratorul englez Robert Scott a anunțat în mod public că pregătea o expediție la Polul Sud expediție care se baza pe notele și hărțile elaborate de Ernest Shackleton care ajunsese în 1909 până la latitudinea de 88°23'S apropiindu-se la doar 190 km de pol Aflând acest lucru Amundsen a luat imediat decizia de a schimba planurile sale referitoare la o expediție la Polul Nord pentru a se îndrepta spre Polul Sud A păstrat în secret această decizie din întreg echipajul navei Fram doar fratele său și ofițerul secund au aflat despre schimbarea destinației La data de 3 iunie 1910 expediția condusă de Roald Amundsen a plecat din portul Oslo Odată ajuns în Madeira Amundsen a informat echipajul despre schimbarea destinației Polul Sud în locul Polului Nord și i-a trimis o telegramă lui Robert Scott în care îi spunea „vă informez că expediția îmbarcată pe nava Fram se îndreaptă în acest moment spre Antarctica La 14 ianuarie 1911 Amundsen și-a instalat tabăra de bază din Antarctica pe care a numit-o Framheim „Casa Fram în „Golful Balenelor de la bariera de gheață a Mării Ross Atunci când „Terra Nova nava lui Scott a intrat în Golful Balenelor și a vizitat expediția Fram britanicii au fost impresionați de calitatea materialelor expediției norvegiane de experiența membrilor ei și mai ales de numărul mare de câini 130 aduși de către Amundsen Utilizând schiuri și sănii trase de câini Amundsen și membrii expediției sale au făcut succesiv depozite de provizii în linie dreaptă spre Polul Sud la latitudinile 80° 81° și 82°S La 19 octombrie 1911 Roald Amundsen însoțit de Olav Bjaaland Helmer Hanssen Sverre Hassel și Oscar Wisting a pornit în asaltul final al Polului Sud Aveau patru sănii și 52 de câini Urmând o rută încă neexplorată până atunci pe ghețarul Axel Heiberg au ajuns pe platoul polar la 21 noiembrie iar la 14 decembrie 1911 au atins Polul Sud Amundsen a numit tabăra de la Polul Sud Polheim „Casa de la Pol iar platoul antarctic circumpolar Podișul Regele Haakon al VII-lea în onoarea suveranului Norvegiei La plecare membrii expediției au lăsat la Pol un cort mic de culoare neagră pentru a fi cât mai vizibil pe albul ghețurilor polare și o scrisoare conținând relatarea realizării lor pentru cazul în care nu ar mai fi reușit să revenă în condiții de siguranță la Framheim Drumul de întoarcere a durat 41 de zile Pe 25 ianuarie 1912 echipa de exploratori a revenit cu bine la Framheim; le mai rămăseseră doar 11 câini Călătoria lor acoperind în total 2824 km fusese efectuată în 94 de zile 56 zile la dus și 38 zile la întoarcere cu o viteză medie de 30 km zi Succesul expediției lui Amundsen a fost anunțat public la 7 martie 1912 când nava Fram a ajuns la Hobart în Australia Acest succes s-a datorat îndeosebi minuțioasei pregătiri a călătoriei echipament de bună calitate pentru perioada respectivă îmbrăcăminte adecvată din piei de animale o țintă foarte clară o foarte bună cunoaștere a folosirii atelajelor cu câini și a schiurilor dar și voinței impresionante a membrilor acestei expediții Ultimele explorări Pasajul de nord-est Nava Fram fiind învechită Amundsen a echipat o nouă navă Maud În 1918 la bordul acesteia el a traversat „Pasajul de nord-est trecerea între Oceanul Atlantic și Oceanul Pacific prin nordul Eurasiei care fusese străbătut pentru prima dată în 1879 de către suedezul Nils Gustaf Nordenskiöld devenind astfel primul om care a traversat ambele pasaje din regiunea arctică Amundsen intenționase să lase nava Maud să fie prinsă în gheață pentru a pluti în derivă odată cu banchiza așa cum făcuse Nansen cu Fram dar nu a reușit Cu toate acestea studiile științifice efectuate la bordul navei în principal de către Harald Sverdrup au fost de o mare valoare Cu avionul spre Polul Nord Noua descoperire a secolului XX aviația l-a atras pe Amundsen El a obținut brevetul de pilot încă din 1918 În 1923 planificase un zbor deasupra Polului Nord dar avionul său s-a prăbușit cu câteva zile înainte de plecare Milionarul american Lincoln Ellsworth i-a propus atunci lui Roald Amundsen să-i finanțeze acest proiect zborul peste Polul Nord cu condiția de a face și el parte din expediție În luna mai 1925 Amundsen Lincoln Ellsworth pilotul Hjalmar Riis-Larsen și alți trei membri ai echipajului au decolat din Insula Spitsbergen la bordul a două hidroavioane N-24 și N-25 Ei au zburat până în apropierea Polului Nord mai exact până la latitudinea 87°44' Nord unde au fost nevoiți să aterizeze forțat Cele două avioane au aterizat pe gheață la câțiva kilometri distanță unul față de celălalt dar echipajele au reușit să se reunească N-24 era prea deteriorat așa încât au fost siliți să-l abandoneze După ce au lucrat trei săptămâni pentru a amenaja o pistă de gheață pentru decolare timp în care au excavat circa 600 de tone de gheață în condițiile în care nu-și puteau permite să consume mai mult de 400 g din rațiile alimentare zilnice au reușit să decoleze cu N-25 și să ajungă în siguranță în Norvegia Li s-a făcut o primire triumfală publicul crezând că cei șase membri ai expediției se pierduseră pentru totdeauna La Polul Nord pe calea aerului În anul următor 1926 Roald Amundsen împreună cu camarazii săi din expediția precedentă Lincoln Ellsworth și Hjalmar Riis-Larsen au planificat o nouă expediție la Polul Nord pe calea aerului Li s-a mai alăturat și renumitul explorator polar norvegian Oscar Wisting cel care îl însoțise pe Amundsen și la Polul Sud De data aceasta au hotărât să folosească un dirijabil care avea avantajul unei autonomii mult mai mari față de avioanele epocii Au obținut de la statul italian dreptul de a utiliza dirijabilul N-1 cu condiția ca inginerul Umberto Nobile proiectantul aparatului să ia parte la această expediție Cu această ocazie dirijabilului N-1 i s-a schimbat numele fiind botezat Norge „Norvegia Cei 16 membri ai echipajului erau de diferite naționalități 9 norvegieni 6 italieni și un american Lincoln Ellsworth Norge a decolat din Svalbard la 11 mai 1926 A survolat Polul Nord geografic pe 12 mai 1926 la ora 0125 GMT și a sosit la Teller în Alaska două zile mai târziu La Polul Nord au fost lansate pe gheața banchizei trei drapele al Norvegiei al Italiei și al SUA Cei trei exploratori care revendicaseră premiera atingerii Polului Nord și anume Frederick Cook în 1908 Robert Peary în 1909 și Richard Byrd în 1926 cu avionul cu doar câteva zile înainte de Amundsen au fost îndelung contestați fie prin acuzații de afirmații mincinoase Cook și Byrd fie datorită inexactităților geografice controversele continuând și în prezent Din aceste motive expediția lui Amundsen cu dirijabilul Norge este considerată ca fiind prima care a atins fără îndoială Polul Nord geografic Oricum Amundsen și Wisting sunt primii oameni care au ajuns la ambii poli< ref> Dispariția Amundsen și-a anunțat retragerea după succesul expediției Norge având o faimă enormă mai ales în țara sa natală Norvegia La 23 mai 1928 dirijabilul Norge rebotezat Italia a pornit într-o nouă expediție polară de această dată cu un echipaj compus numai din italieni sub comanda lui Umberto Nobile Din nefericire dirijabilul s-a prăbușit pe banchiza polară la aproximativ 120 km nord-est de Nordaustlandet Svalbard într-o poziție având coordonatele 81°14′N 28°14′E Nouă din cei zece membri ai echipajului au supraviețuit prăbușirii dar au rămas complet izolați și în pericol de moarte neavând posibilitatea de a se înapoia pe continent Imediat după aflarea acestei tragedii a început un amplu efort internațional de salvare a supraviețuitorilor Acest efort la care au participat aviatori norvegieni ruși suedezi și finlandezi contrasta puternic cu apatia și reacția lamentabilă a guvernului fascist italian La aflarea veștii prăbușirii dirijabilulului Italia Roald Amundsen a acceptat imediat să ia parte la o misiune de salvare a membrilor expediției italiene cu toate că avusese diferende cu Umberto Nobile datorită modului în care acesta își asumase meritele expediției Norge La 18 iunie 1928 împreună cu pilotul norvegian Leif Dietrichson cu cel francez René Guilbaud și cu alți trei francezi Amundsen a pornit la bordul unui hidroavion francez Latham 47 în căutarea membrilor expediției Italia A fost ultima dată când au mai fost văzuți în viață hidroavionul dispărând cu toți cei de la bord Mai târziu a fost găsit pe mare în apropiere de Tromsø doar un flotor al hidroavionului și rămășițele unui rezervor de combustibil Se presupune că hidroavionul s-a prăbușit din cauza ceței undeva în Marea Barents Amundsen și ceilalți membri ai echpajului murind pe loc sau la scurt timp după aceea Corpul lui nu a fost niciodată găsit deși autoritățile norvegiene au continuat căutările până în luna septembrie a acelui an În august 2009 marina regală norvegiană a efectuat cercetări amănunțite pentru a găsi rămășițele avionului cu care se prăbușise în urmă cu 81 de ani Amundsen utilizând un submarin Hugin 1000 A fost explorată o zonă de circa 100 km2 în apropierea Insulei Urșilor la jumătatea distanței dintre Capul Nord și Svalbard dar fără niciun rezultat Note Robert Falcon Scott n 6 iunie 1868 — d 29 martie 1912 a fost un ofițer englez explorator al Antarcticii cunoscut și datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de a ajunge primul la Polul Sud pierzându-și viața la întoarcere împreună cu cei 4 membri ai expediției Expediția în Anctarctida Jurnalul cu Mesajul către public al lui Robert Falcon Scott cǎpitan englez care plecase într-o expediție științifică în Antarctida la sfârșitul anului 1911 a fost găsit lângă cadavrul său de către o echipă de căutare britanică la 12 noiembrie 1912 la vreo 8 luni după moartea lui Scott Știrea despre sfârșitul tragic al exploratorului și a echipei sale a ajuns în Europa peste alte câteva luni în februarie 1913 când se știa deja de ceva timp că Polul Sud fusese cucerit de norvegianul Roald Engelbert Amundsen la 15 noiembrie 1911 Pentru Scott provocarea continentului înghețat data de mult din 1900 când fusese ales pentru a conduce expediția științifică la Cercul Polar În momentul plecării în iulie 1901 nu era pregătit să înfrunte un mediu ostil cum era cel de pe banchiza polară Până atunci fusese căpitan de marină priceput încă din tinerețe să conducă navele dar fără experiență în ceea ce privește dotările și metodele cele mai bune pentru înfruntarea Polului În ciuda acestor impedimente călătoria s-a dovedit un succes incredibil Scott ajunsese destul de vestit însă simțea că mai avea un cont de reglat cu Anctarctida așa că la sfârșitul anului 1909 după ce obținuse fondurile necesare a organizat o a doua expediție De data asta nu dorea să se limiteze numai la cercetarea științifică la care nu a renunțat nici măcar atunci când știa deja că nu avea să se mai întoarcă niciodată în tabăra de bază ci să și ajungă la Polul Sud Drumul lung și extenuant pe jos care s-a dovedit până la urmă fatal a început în noiembrie 1911 La jumătatea drumului a descoperit că Amundsen i-o luase înainte În timpul călătoriei de întoarcere spre tabăra de bază cu toate că era profund dezamăgit s-a angajat activ împreună cu însoțitorii săi în ceea ce era de fapt sarcina principală a misiunii recoltarea de material biologic și geologic La 17 kilometri de depozitul de provizii unde ar fi putut găsi combustibil și alimente de primă necesitate pentru a se salva a fost oprit de o furtună cumplită Moartea s-a produs în câteva zile din cauza înghețului în luna martie 1912 Experiența pe tărâmurile de gheață La începutul sec XX a fost inaugurată un fel de "cursă de aur" pentru cucerirea celor doi poli Subvenționată de guverne și asociații științifice această cursă a reunit personalități foarte diverse exploratori interesați de studiile științifice conducători în căutare de glorie și sportivi care doreau să-și depășească propriile limite Din scrisorile lor amintim Robert F Scott Călătoria navei Discovery 1905; Robert F Scott Ultima expediție 1913 1927; Roald E Amundsen Polul Sud 1912 Amundsen învingătorul învins Roald Engelbert Amundsen 1872-1928 care s-a născut și a crescut în Norvegia friguroasă nu avea de ce să se prea teamă de gheața de la Polul Nord Om cu un fizic impunător obișnuit de mic să se deplaseze cu săniile trase de câini și să suporte temperaturile extrem de scăzute era candidatul ideal pentru expedițiile polare La 15 decembrie 1911 a fost primul care a ajuns la Polul Sud Ca și pe Scott îl aștepta un sfârșit tragic a murit încercând să-l salveze pe exploratorul italian Umberto Nobile care se prăbușise pe banchiza Cercului Polar Arctic Îndrăgostit de o artistă Soția lui Scott Kathleen Bruce era o femeie excentrică și pentru epoca ei incredibil de emancipată La Paris i-a cunoscut pe pictorul Pablo Picasso și pe sculptorul Auguste Rodin și le-a devenit elevă Înainte de a-și cunoaște viitorul soț a călătorit prin toată Europa în compania prietenei sale Isadora Duncan celebra balerină care a avut o moarte tragică în timp ce călătorea cu mașina sa decapotabilă de-a lungul Coastei de Azur eșarfa lungă pe care o purta în jurul gâtului s-a prins în roată și a strangulat-o instantaneu Bibliografie Marea carte despre personalități colecția Deagostini România este o țară situată în sud-estul Europei Centrale pe cursul inferior al Dunării la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați Se învecinează cu Bulgaria la sud Serbia la sud-vest Ungaria la nord-vest Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est De-a lungul istoriei diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei Imperiului Roman Imperiului Otoman Imperiului Rus și a celui Austro-Ungar România a apărut ca stat condus de Alexandru Ioan Cuza în 1859 prin unirea dintre Moldova și Țara Românească păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman pe care-l aveau cele două principate A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu În 1918 Transilvania Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României 295641 km2 În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial 1940 România Mare Întregită sub presiunea Germaniei naziste condusă de Hitler a fost nevoită în timpul guvernului pro-nazist condus de Gigurtu să cedeze teritorii Ungariei nordul Transilvaniei Bulgariei Cadrilaterul și Uniunii Sovietice Basarabia Herța și Bucovina de nord După abolirea regimului lui Antonescu de la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Puterilor Axei România s-a alăturat Puterilor Aliate Anglia Statele Unite Franța și Uniunea Sovietică și a recuperat Transilvania de Nord fapt definitivat prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947 După înlăturarea regimului comunist instalat în România 1989 și după destrămarea Uniunii Sovietice 1991 țara a inițiat o serie de reforme economice și politice După un deceniu de probleme economice România a introdus noi reforme economice de ordin general precum cota unică de impozitare în 2005 și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 România este o republică semi-prezidențială Este a noua țară după suprafața teritoriului 238 391 km² și a șaptea după numărul populației peste 20 milioane locuitori România este membră a unor organizații internaționale printre care ONU din 1955 CoE din 1993 Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 NATO din 29 martie 2004 OSCE OIF din 2003 Uniunea Latină din 1980 și unor instituții economice Grupul Băncii Mondiale FMI din 1972 BERD din 1991 OCDE Etimologie Numele de „România provine de la „român cuvânt derivat din latinescul romanus Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor din secolul al XIII-lea „Ducele Ramunch din țara Valahilor cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei ca păsările sălbatice îi vedeai galopând Ramunch ar putea fi o transliterație a numelui „Român reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân român cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun au călătorit în Țara Românească Moldova și Transilvania Astfel Tranquillo Andronico notează în 1534 că valahii „se numesc romani Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor Mai departe el citează chiar și o scurtă expresie românească „Sti rominest? După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înșiși „români romanesci Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei „se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Mărturii suplimentare despre endonimul de „rumân român furnizează și autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii Astfel umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii se numesc pe ei înșiși Romuini Istoricul polonez Orichovius Stanisław Orzechowski scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani iar pe limba noastră poloneză sunt numiți valahi după italieni în timp ce primatul și diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii românești ca „Sie noi sentem Rumeni și „Noi sentem di sange Rumena Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu mențiunea „rumânesc este conținută de unele versiuni ale operei de Iordanes „ Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus Denumirea Rumunense constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc Deși mențiunea Sclavino Rumunense'' s-a dovedit a fi apocrifă ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes relevanța ei istorică rămâne considerabilă interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea–al XI-lea Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 ce conține mențiunea cěra rumŭněskŭ Țeara Rumânească Miron Costin insistă asupra denumirii de „român adică roman ce o poartă românii din Principatele Române La fel Constantin Cantacuzino explică pe larg în originile și semnificația denumirii de „român românesc dată Țărilor Române Dimitrie Cantemir denumește în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Țări Românești Termenul de „România în accepțiunea sa modernă este atestat documentar în al doilea deceniu al secolului al XIX-lea Până în secolul al XIX-lea au coexistat pentru spațiul dintre Nistru și Tisa denumirile de „Rumânia și „România precum și endonimul „rumâni alături de „români forma scrisă cu „u fiind predominantă până în ziua de azi chiar dacă se autodefinesc în limba maternă drept „rumâni etc În ultimele decenii în mai multe limbi s-a trecut la înlocuirea formei care derivă din „rumân în cea care derivă din „român Astfel în limba engleză forma „Rumania a fost în locuită cu „Romania În limba italiană denumirea „Rumania a fost înlocuită cu „Romania iar în limba portugheză se folosesc formele „Romenia pentru a desemna statul român și „Romeno pentru a desemna poporul român Istorie Prin istoria României se înțelege în mod convențional istoria regiunii geografice românești a popoarelor care au locuit-o precum și a statului Român modern Una dintre cele mai dezbătute probleme din istoriografia românească problemă care de fapt indică însuși drumul parcurs de aceasta este problema originilor Astfel originile românilor sunt disputate existând mai multe teorii Dacia și Imperiul Roman Se consideră că triburile creatoare ale culturii bronzului pe teritoriul României aparțin grupului indo-european al tracilor Strabon în „ menționa că geții aveau aceeași limbă cu tracii iar dacii aceeași limbă cu geții Totuși prima relatare despre geți aparține lui Herodot Cucerirea Daciei de către romani conduce la contopirea celor două culturi daco-romanii sunt strămoșii poporului român Pe baza informațiilor din inscripția de la Dionysopolis și de la Iordanes se știe că sub stăpânirea lui Burebista ajutat de marele preot Deceneu s-a format primul stat geto-dac În anul 44 îHr Burebista este asasinat de unul dintre slujitorii săi După moartea lui statul geto-dac se va destrăma în 4 apoi în 5 regate Nucleul statal se menține în zona munților Șureanu unde domnesc succesiv Deceneu Comosicus și Coryllus Statul centralizat dac va atinge apogeul dezvoltării sale sub Decebal În această perioadă se mențin o serie de conflicte cu Imperiul Roman o partea a statului dac fiind cucerită în 106 dHr de împăratul roman Traian Între anii 271-275 dHr are loc retragerea aureliană< ref> Perioada principatelor și Epoca fanariotă În primul mileniu peste teritoriul României au trecut valuri de popoare migratoare goții în secolul III IV gepizii în secolul V avarii în secolul VI cumanii< ref> uzii și alanii în secolele X XII și tătarii în secolul XIII În secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpați Mai apoi în contextul cristalizării relațiilor feudale ca urmare a creării unor condiții interne și externe favorabile slăbirea presiunii ungare și diminuarea dominației tătarilor iau ființă la sud și est de Carpați statele feudale de sine stătătoare Țara Românească 1310 sub Basarab I și Moldova 1359 sub Bogdan I Dintre domnitorii ce au avut un rol mai important pot fi amintiți Alexandru cel Bun Ștefan cel Mare Petru Rareș și Dimitrie Cantemir în Moldova Mircea cel Bătrân Vlad Țepeș și Constantin Brâncoveanu în Țara Românească și Iancu de Hunedoara în Transilvania Începând cu sfârșitul secolului al XV-lea cele două principate intra treptat în sfera de influență a Imperiului Otoman Transilvania parte de-a lungul Evului Mediu a Regatului Ungariei În secolul al XVIII-lea Moldova și Țara Românească și-au păstrat în continuare autonomia internă dar în 1711 și 1716 respectiv începe perioada domnitorilor fanarioți numiți direct de turci din rândul familiilor nobile de greci din Constantinopol Prin încheierea pactului dualist în 1867 Transilvania și-a pierdut la scurtă vreme resturile autonomiei sale politice fiind înglobată din punct de vedere politic și administrativ Ungariei Unirea și Regatul României Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Muntenia sau Țara Românească în anul 1859 odată cu alegerea concomitentă ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza În 1877 România își obține independența iar în 1881 Carol I este încoronat ca Rege al României În 1913 România a intră în război împotriva Bulgariei la capătul căruia a obținut Cadrilaterul În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei Deși forțele române nu s-au descurcat bine din punct de vedere militar până la sfârșitul războiului Imperiile Austriac și Rus s-au dezintegrat; Adunarea Națională în Transilvania și Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu România iar Ferdinand s-a încoronat rege al României la Alba Iulia în 1922 Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire în conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson În 1938 regele Carol al II-lea își asumă puteri dictatoriale Odată cu venirea sa la putere Ion Gigurtu președinte al Consiliului de Miniștri între 4 iulie și 4 septembrie 1940 a declarat că va duce o politică nazistă pro-Axa Berlin–Roma antisemită și fascist-totalitară În urma Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 prin acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei după ce Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica orientarea sa nazistă și aderarea totală a României la Axa Berlin–Roma România a cedat Ungariei nordul Transilvaniei inclusiv orașul Cluj Vastele teritorii din Transilvania care au fost cedate de Ion Gigurtu în favoarea Ungariei conțineau importante resurse naturale inclusiv mine de aur Ion Gigurtu a fost de acord și cu cedarea a 8000 km2 din Dobrogea de sud în favoarea Bulgariei și Uniunii Sovietice Basarabia Herța și Bucovina de Nord Față de retragerea haotică din Basarabia cedările teritoriale nemulțumirea opiniei publice și protestele liderilor politici regele Carol al II-lea suspendă Constituția României și îl numește ca prim-ministru pe Generalul Ion Antonescu Aceasta sprijinit de Garda de Fier cere regelui să abdice în favoarea fiului său Mihai Apoi Antonescu își asumă puteri dictatoriale și devine șef de stat precum și președinte al consiliului de miniștri În 1941 ca aliat al Germaniei România declară război Uniunii Sovietice România socialistă La data de 23 august 1944 armata sovietică fiind deja în Moldova de nord încă din luna martie regele Mihai își dă acordul pentru înlăturarea prin forță a mareșalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistițiului cu Națiunile Unite În urma refuzului net al lui Antonescu Regele Mihai a dispus destituirea și arestarea mareșalului iar România a trecut de partea Aliaților La mai puțin de 3 ani de la ocuparea României de către sovietici în 1947 regele Mihai I este forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română stat al democrației populare Regimul instaurat condus de Partidul Muncitoresc Român își întărește poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez fără însă să renunțe la „cuceririle revoluționare După o scurtă luptă pentru putere în fruntea partidului comunist a venit Nicolae Ceaușescu care a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965 președinte al Consiliului de Stat în 1967 și președinte al Republicii Socialiste România în 1974 Conducerea lungă de câteva decenii a președintelui Nicolae Ceaușescu a devenit din ce în ce mai autoritară în anii 1980 România după 1989 În contextul căderii comunismului în toată Europa de Est un protest început la mijlocul lunii decembrie 1989 la Timișoara s-a transformat rapid într-un protest național împotriva regimului politic socialist înlăturându-l pe Nicolae Ceaușescu de la putere Un consiliu interimar format din personalități ale vieții civile și foste oficialități comuniste a preluat controlul guvernului iar Ion Iliescu a devenit președintele provizoriu al țării Noul guvern a revocat multe din politicile autoritare comuniste și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură și președinție Iliescu a fost ales președinte iar partidul său Frontul Salvării Naționale a câștigat controlul legislativ Petre Roman a devenit prim-ministru Alegerile însă nu au pus punct demonstrațiilor antiguvernamentale Dezlănțuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991 În octombrie fostul ministru de finanțe Theodor Stolojan i-a urmat lui Roman ca prim-ministru și a format un nou cabinet În alegerile naționale din 1992 Ion Iliescu și-a câștigat dreptul la un nou mandat Cu sprijin parlamentar de la partidele parlamentare naționaliste PUNR PRM și fostul partid comunist PSM a fost format un guvern în noiembrie 1992 sub prim-ministrul Nicolae Văcăroiu Emil Constantinescu din coaliția electorală Convenția Democrată Română CDR l-a învins în 1996 pe președintele Iliescu după un al doilea scrutin și l-a înlocuit la șefia statului Victor Ciorbea a fost numit prim-ministru Ciorbea a rămas în această funcție până în martie 1998 când a fost înlocuit de Radu Vasile și mai târziu de Mugur Isărescu În 2004 alegerile l-au dat învingător pe Traian Băsescu în funcția de Președinte al statului în fruntea unei coaliții formată din PNL și PD alături de UDMR și PUR iar în funcția de prim-ministru a fost numit Călin Popescu Tăriceanu Din 2004 România este membru NATO iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene Ulterior se formează un guvern de alianță între PSD+PC și PD-L condus de Emil Boc pentru ca din decembrie 2009 în urma votului Parlamentului PD-L UDMR și grupul parlamentar al independenților devenit UNPR să alcătuiască cabinetul Boc 2 Geografie Teritoriul actual al României mai este numit și spațiul carpato-danubiano-pontic deoarece România se suprapune unui sistem teritorial european conturat după forma cercului Carpaților Românești și a regiunilor limitrofe impuse și subordonate complementar Carpaților fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea iar în partea de est de Marea Neagră România este situată în emisfera nordică la intersecția paralelei 45° latitudine nordică și meridianului de 25° longitudine estică iar în Europa în partea central sud-estică la distanțe aproximativ egale față de extremitățile continentului european< ref> România se învecinează la nord cu Ucraina granița de sud este formată cu Bulgaria o mare parte fiind frontieră acvatică cu Dunărea în vest cu Ungaria în sud-vest cu Serbia iar în est cu Republica Moldova formată în totalitate de Prut Frontierele României se întind pe 3150 km din care 1876 km au devenit în 2007 granițe ale Uniunii Europene spre Serbia Moldova și Ucraina în timp ce cu Marea Neagră granița formată are o lungime de 194 km pe platforma continentală 245 km de țărm Suprafața României este de 238 391 km² la care se adaugă 23 700 km² din platforma Mării Negre Relief Relieful României este caracterizat prin patru elemente varietate proporționalitate complementaritate și dispunere simetrică dat fiind numărul mare de forme de relief repartiția aproximativ egală a principalelor unități de relief 35% munți 35% dealuri și podișuri și 30% câmpii și gruparea reliefului La exterior Munților Carpați se află un inel de dealuri — Subcarpații și Dealurile de Vest — locurile cele mai populate datorită bogatelor resurse de subsol petrol cărbuni sare și condițiilor favorabile culturii viței-de-vie și pomilor fructiferi În est și sud se extind trei mari podișuri Moldovei Dobrogei și Getic dar și Podișul Mehedinți în timp ce în sud și vest se întind două mari câmpii Câmpia Română îngustată spre est și Câmpia de Vest Delta Dunării este cea mai joasă regiune a țării sub 10 m altitudine cu întinderi de mlaștini lacuri și stuf Delta Dunării a fost introdusă în lista patrimoniului mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație naturală a biosferei< ref> România beneficiază de toate tipurile de unități acvatice fluvii și râuri lacuri ape subterane ape marine Particularitățile hidrografice și hidrologice ale României sunt determinate în principal de poziția geografică a țării în zona climatului temperat-continental și de prezența arcului carpatic Factorul antropic a contribuit la unele modificări ale acestor particularități< ref> Faună și floră Pe teritoriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii 74 dispărute 39 periclitate 171 vulnerabile și 1253 sunt considerate rare Vegetația este distribuită etajat în concordanță cu caracteristicile de sol și climă Fauna României este în special repartizată în funcție de vegetație Astfel pentru etajul stepei și silvostepei sunt specifice următoarele specii iepurele hârciogul popândăul fazanul dropia prepelița crapul carasul știuca șalăul somnul; pentru etajul pădurilor de foioase stejar și fag mistrețul lupul vulpea mreanul ciocănitoarea cinteza; pentru etajul pădurilor de conifere păstrăvul lostrița râsul cerbul iar specifice faunei alpine sunt caprele negre și vulturii pleșuvi În particular Delta Dunării este sălașul a sute de specii de păsări incluzând pelicani lebede gâște sălbatice și păsări flamingo protejate de lege așa cum sunt de altfel și porcii sălbatici și lincșii De asemenea Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii Câteva dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt pelicanul creț cormoranul mic lopătarul gâsca cu piept roșu și gârlița mare dar și lebăda de iarnă< ref> Climă Clima României este determinată în primul rând de poziția sa pe glob precum și de poziția sa geografică pe continentul european Aceste particularități conferă climei un caracter temperat continental cu nuanțe de tranziție< ref> Extinderea teritoriului țării pe aproape 5° de latitudine impune diferențieri mai mari între sudul și nordul țării în ceea ce privește temperatura decât extinderea pe circa 10 °C de longitudine astfel dacă temperatura medie anuală în sudul țării se ridică la circa 11 °C în nordul țării la altitudini comparabile valorile acestui parametru sunt mai coborâte cu circa 3 °C Între extremitatea vestică și cea estică a teritoriului național diferența termică se reduce la 1 °C 10 °C în vest 9 °C în est Relieful țării are un rol esențial în delimitarea zonelor și etajelor climatice Munții Carpați formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic și adriatic În concluzie clima României este una de tip temperat-continentală cu patru anotimpuri și este marcată de influențe ale climatelor stepice din est adriatice din sud-vest oceanice din vest și nord-vest păstrându-și totuși identitatea climatului carpato-ponto-danubian Precipitațiile sunt moderate variind de la insuficienta cantitate de 400 mm din Dobrogea la 500 mm în Câmpia Română și până la 600 mm în cea de Vest Odată cu altitudinea precipitațiile cresc depășind pe alocuri 1000 mm pe an Primele înregistrări climatice în România s-au făcut odată cu înființarea Institutului Meteorologic Central în 1884 și cu apariția lucrărilor elaborate de Ștefan Hepites După 1960 are loc o dezvoltare a rețelei de stații meteorologice apărând și importante lucrări referitoare la caracteristicile climatice ale spațiului montan litoral urban rural etc Demografie 1899 ||||||< font> 5956690 locuitori 1912 |||||||< font> 7234919 locuitori 1930 ||||||||||||||||||< font> 18057028 locuitori 1941 ||||||||||||||< font> 13535757 locuitori 1948 ||||||||||||||||< font> 15872624 locuitori 1956 |||||||||||||||||< font> 17489450 locuitori 1966 |||||||||||||||||||< font> 19103163 locuitori 1977 ||||||||||||||||||||||< font> 21559910 locuitori 1992 |||||||||||||||||||||||< font> 22810035 locuitori 2002 ||||||||||||||||||||||< font> 21698181 locuitori 2011 ||||||||||||||||||||< font> 20121641 locuitori Conform recensământului din 2002 România are o populație de 21 680 974 de locuitori și este de așteptat ca în următorii ani să se înregistreze o scădere lentă a populației ca urmare a sporului natural negativ Principalul grup etnic în România îl formează românii După datele oficiale în România trăiesc 535 250 de romi Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930 De asemenea în 1924 în Regatul României erau 796 056 de evrei Numărul românilor ori al persoanelor cu strămoși născuți în România care trăiesc în afara granițelor țării este de aproximativ 12 milioane Puțin timp după revoluția din decembrie 1989 populația României a fost de peste 23 000 000 de locuitori Însă începând cu 1991 aceasta a intrat într-o tendință de scădere treptată ajungând actualmente la circa 21 000 000 de locuitori Acest fapt se datorează liberei circulații în statele din afara granițelor României dar și ratei natalității destul de scăzute Limba oficială a României este limba română ce aparține grupei limbilor romanice de est și este înrudită cu italiana franceza spaniola portugheza catalana și mai departe cu majoritatea limbilor europene Româna este limba cu cel mai mare număr de vorbitori nativi ce reprezintă 91% din totalul populației României Deși cei mai mulți dintre membrii acestei comunități au emigrat în Germania au rămas totuși în prezent într-un număr semnificativ de 45 000 de vorbitori nativi de limbă germană în România În localitățile unde o anumită minoritate etnică reprezintă mai mult de 20% din populație limba respectivei minorități poate fi utilizată în administrația publică și în sistemul judiciar Engleza și franceza sunt principalele limbi străine predate în școlile din România Limba engleză este vorbită de un număr de 5 milioane de români în timp ce franceza de circa 4-5 milioane iar germana italiana și spaniola de câte 1-2 milioane fiecare În trecut limba franceză era cea mai cunoscută limbă străină în România însă începând cu 1990 engleza câștigat teren reușind să declaseze franceza de pe primul loc De obicei cunoscătorii de limbă engleză sunt în special tinerii și persoanele de vârstă medie Limba germană a recuperat mult teren pierdut in perioada comunistă când din motive politice posibilitatea de a învăța această limbă în școli a fost mult îngrădită în favoarea limbii ruse care astăzi mai are foarte puțini cunoscători În orice caz România este din 1990 membru cu drepturi depline a Francofoniei iar în 2006 a găzduit la București un important summit al acestei organizații Religie Viața religioasă în România se desfășoară conform principiului libertății credințelor religioase principiu enunțat la articolul 29 din Constituția României alături de libertatea gândirii și a opiniilor Chiar dacă nu se definește explicit ca stat laic România nu are nicio religie națională respectând principiul de secularitate autoritățile publice sunt obligate la neutralitate față de asociațiile și cultele religioase Biserica Ortodoxă Română este instituția religioasă din România cu cel mai mare număr de credincioși Biserica Ortodoxă cu tradiții de aproape două milenii are rădăcini adânci în domeniul cultural și social din România Ea este o biserică autocefală care se află în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe Cea mai mare parte a populației României respectiv 867% s-a declarat ca fiind de confesiune creștin ortodoxă conform recensământului din 2002 Ponderea comunităților religioase aparținătoare altor ramuri ale creștinismului este următoarea romano-catolici 47 % reformați 37 % penticostali 15 % și români uniți 09 % Astfel populația creștină din România reprezintă 993% din totalul populației țării În Dobrogea există și o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari De asemenea la recensământul din 2002 în România existau 6 179 de persoane de religie mozaică 21 349 de atei sau persoane fără religie și 11 734 de persoane care nu și-au declarat religia Până la Unirea din 1918 cea mai mare parte a populației din Transilvania era formată din credincioși ai Bisericii Române Unite cu Roma ca urmare a trecerii unei mari părți a românilor până atunci ortodocși la Biserica Romei la sfârșitul secolului al XVII-lea Catolicismul și protestantismul sunt prezente mai ales în Transilvania și Crișana comunitatea de aici numărând 22 294 de adepți De asemenea în România există și alte culte precum ortodocșii pe stil vechi cultul armean și altele asemenea În august 2010 în România existau 18300 de biserici Educație Învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe valorile democrației ale diversității culturale pe aspirațiile individuale sociale și contribuie la păstrarea identității naționale în contextul valorilor europene Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă și armonioasă a personalității individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe cunoaștere Încă de la Revoluția română din 1989 sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare Primii patru ani sunt predați de către un singur profesor învățător pentru majoritatea elevilor În 2004 aproximativ 44 milioane din populație era înscrisă la școală Dintre aceștea 650000 în grădiniță 311 milioane 14% din populație în învățământul primar și secundar și 650000 3% din populație la nivel terțiar universități În același an rata de alfabetizare a adulților români era de 973% al 45-lea la nivel mondial în timp ce raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar secundar și terțiar a fost de 75% al 52-a din întreaga lume< ref> Asociația Ad Astra a cercetătorilor români a publicat ediția din 2007 a topului universităților din România Acest top aflat la a 3-a ediție cuprinde un clasament general respectiv un clasament pe domenii științifice care reflectă pregătirea și performanța științifică a cadrelor didactice ale universităților Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor științifice publicate de personalul universităților în reviste științifice recunoscute pe plan internațional În 2011 pe primele trei locuri în clasificarea universităților situau în ordine Universitatea din București Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași Comparativ cu țările UE competitivitatea forței de muncă din România din punct de vedere al educației și competențelor abilităților este încă redusă În cadrul PISA aproximativ 70% din elevii de 15 ani din România au avut performanțe situate sub nivelul cerut pentru un loc de muncă modern față de 37% din elevii de 15 ani din Uniunea Europeană Nivelul indicatorilor privind educația în România este scăzut comparativ cu al celor din UE< ref> Aglomerări urbane București este cel mai mare oraș și totodată capitala României< ref> În România mai există încă cinci orașe care au o populație numeroasă în jur de 300000 de locuitori și care se înscriu în clasamentul celor mai populate orașe din Uniunea Europeană Acestea sunt Iași Cluj-Napoca Timișoara Constanța și Craiova Alte orașe cu o populație ce depășește 200000 de locuitori sunt Galați Brașov și Ploiești De asemenea există încă alte 11 orașe care concentrează un număr mai mare de 100000 de locuitori În prezent o parte din cele mai mari orașe sunt incluse într-o zonă metropolitană structuri informale de colaborare între autoritățile locale Constanța 450000 de locuitori Brașov Iași ambele cu o populație de aproximativ 400000 de oameni și Oradea 260000 de locuitori iar altele sunt în curs de înființare Brăila-Galați 600000 de locuitori Timișoara 400000 de locuitori Cluj-Napoca 400000 de locuitori Craiova 370000 de locuitori Bacău și Ploiești< ref> Politică Constituția României se bazează pe modelul Constituției celei de a cincea Republici Franceze În anul 2003 a avut loc un plebiscit prin care Constituției i-au fost aduse 79 de amendamente devenind astfel conformă cu legislația Uniunii Europene Președintele este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat În urma amendamentelor din 2003 mandatul de președinte a fost prelungit de la 4 la 5 ani primul-ministru împreună cu Guvernul își desfășoară activitatea la Palatul Victoria Parlamentul României este bicameral fiind alcătuit din Senat cu 137 de membri și Camera Deputaților cu 314 de membri Un număr de 18 locuri suplimentare în Camera Deputaților sunt rezervate reprezentanților minorităților naționale Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive care funcționează pe baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice Numirea Guvernului se face de Președintele României pe baza votului de încredere acordat Guvernului de Parlament Guvernul este alcătuit din primul-ministru și miniștri Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia cu respectarea atribuțiilor legale care le revin De asemenea Guvernul adoptă hotărâri și în condițiile în care este abilitat de Parlament ordonanțe Potrivit principiului separării puterilor în stat sistemul judiciar din România este independent de celelalte ramuri ale guvernului și este compus dintr-o structură de instanțe organizate ierarhic În România justiția se înfăptuiește numai de către Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești respectiv curțile de apel tribunalele tribunalele specializate și judecătoriile iar rolul său fundamental este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești Sistemul judiciar românesc este puternic influențat de modelul francez Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România independentă față de orice altă autoritate publică și care are conform Constituției României rolul de garant al supremației Constituției Constituția introdusă în 1991 poate fi amendată doar printr-un referendum public iar ultimul referendum de modificare a fost organizat în 2003 De atunci de la acea modificare Parlamentul nu mai are dreptul să treacă peste deciziile Curții Constituționale indiferent de majoritate Integrarea României în Uniunea Europeană din 2007 Relațiile externe După decembrie 1989 România și-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul în mod special cu Statele Unite și Uniunea Europeană Dacă în 1972 România devenea membră a Băncii Mondiale și a FMI și de asemenea a Organizației Mondiale a Comerțului în 2004 ea a devenit membră a NATO iar din 2007 face parte din Uniunea Europeană Liderii României postdecembriste au făcut declarații publice în ceea ce privește strângerea relațiilor cu alte țări europene și de asemenea în ceea ce privește ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice în special în cazul Moldovei Ucrainei și Georgiei România și Ungaria sprijină aderarea Ucrainei în UE Accesat la data de 28022009< ref> Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se așteaptă ca într-o perioadă de aproximativ 10 ani toate țările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană și din Caucaz să acceadă în UE și NATO România și-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia și Croația în eforturile făcute de aceste țări pentru aderarea la Uniunea Europeană În același timp relațiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE< ref> Relațiile României cu Republica Moldova au un statut special În prezent România concepe relația sa cu Republica Moldova pe două coordonate majore afirmarea caracterului special al acestei relații conferit de comunitatea de limbă istorie cultură tradiții realități ce nu pot fi eludate sau negate; dimensiunea europeană a cooperării bilaterale având la bază obiectivul strategic al ambelor state de integrare în Uniunea Europeană În aprilie 2009 relațiile dintre România și Republica Moldova s-au înrăutățit prin introducerea de vize cetățenilor români și expulzarea ambasadorului României la Chișinău Fostul Președinte al Republicii Moldova Vladimir Voronin a acuzat România de intervenții în politica internă a Republicii Moldova România a avut neînțelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Șerpilor și cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina miza principală fiind zăcămintele de petrol și de gaze din zonă Problema a fost prezentată în fața Curții Internaționale de Justiție CIJ prin decizia nr 2009 9 din 3 februarie 2009 a 100-a decizie din istoria ei a acordat României 7934% din zona în dispută Astfel României îi revin iar Ucrainei îi revin Organizare administrativ-teritorială Printre obiectivele Uniunii Europene se află promovarea progresului economic și social echilibrat și durabil prin întărirea coeziunii între țările membre Regiunea Unitatea Administrativ Teritorială este privită în accepțiunea Consiliului Europei ca unitate situată imediat sub nivelul statului cu autoritate aleasă a Administrației Publice și mijloace financiare proprii România este împărțită în mai multe unități administrativ-teritoriale denumite județe Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională pe teritoriul României s-au înființat 8 regiuni de dezvoltare ca un rezultat al unui acord liber între consiliile județene și cele locale Conform Constituției teritoriul României este organizat sub aspect administrativ în comune orașe și județe În condițiile legii unele orașe sunt declarate municipii Din punct de vedere istoric exista 3 provincii tradiționale Valahia formată din regiunile Oltenia Muntenia și Dobrogea Moldova și Transilvania formată din regiunile Banat Crișana Maramureș și Ardeal Comuna unitatea elementară de organizare administrativă este formată dintr-unul sau mai multe sate și este condusă de un consiliu local și un primar ales România are 2 685 de comune însumând 13 285 de sate respectiv cu o medie de cinci sate pe comună Orașul este unitatea administrativă condusă de un consiliu local și un primar ales Orașele mai importante pot fi declarate municipii România are 263 de orașe dintre care 82 sunt municipii Județul este unitatea administrativă condusă de un consiliu județean și un prefect Consiliul județean este ales pentru a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești având ca scop concentrarea interesului asupra serviciilor publice de importanță la nivel județean Guvernul numește un prefect în fiecare județ pentru a fi reprezentantul său local România are 41 de județe plus municipiul-capitală București care are un statut similar cu acela de județ Un județ are în medie o suprafață de 5 800 km2 și o populație de 500 000 de locuitori București este considerat și el municipiu dar este singurul care nu face parte din niciun județ Nu are consiliu județean dar are un prefect Cetățenii Bucureștiului aleg un primar general și un consiliu general Fiecare din cele șase sectoare ale Bucureștiului aleg și ele un primar și un consiliu local În afară de împărțirea pe județe România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE dar fără a avea capacități administrative Regiunile de dezvoltare se referă la subdiviziunile regionale ale României creeate în 1998 și sunt folosite în special pentru coordonarea proiectelor de dezvoltare regională Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale nu au personalitate juridică fiind rezultatul unui acord liber între consiliile județene și cele locale Regiunile de dezvoltare ale României numite după poziția geografică în țară sunt Nord-Vest Nord-Est Sud-Vest Sud-Est Sud Vest Centru București și Ilfov Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie 1392 când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii județ Astfel județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe desființată de autoritățile comuniste după 1948 Economie Cu un PIB estimat de miliarde de lei și de lei pe cap de locuitor în 2007 Produsul intern brut al României a urcat în ultimul trimestru din 2008 cu 29% temperând creșterea pe întregul an la 71% Valoarea PIB în 2008 a fost de 503959 miliarde lei 1368 miliarde euro După căderea regimului comunist țara a cunoscut un deceniu de instabilitate și profund declin economic consecințe provocate de o administrare defectuoasă și coruptă și de lipsa unor reale reforme structurale De la începutul mileniului economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă caracterizată de o creștere vizibilă dublată de reducerea șomajului și a inflației În 2006 conform Institutului Național de Statistică PIB-ul a cunoscut o creștere în termeni reali de 79% una dintre cele mai ridicate din Europa și a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988 un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor țări mijlocii și mari din Europa precum Polonia Franța Germania și Spania Datoria externă a României este relativ mică reprezentând 203% din PIB< ref> Principalele industrii ale României sunt cea textilă și de încălțăminte industria metalurgică de mașini ușoare și de asamblare de mașini minieră de prelucrare a lemnului a materialelor de construcții chimică alimentară și cea de rafinare a petrolului O importanță secundară o au industriile farmaceutică a mașinilor grele și a aparatelor electrocasnice În prezent industria constructoare de mașini este foarte dinamică fiind susținuta în principal de producătorul de autovehicule Dacia Industria românească de IT cunoaște de asemenea o creștere anuală constantă În general România întreține un comerț intens cu țări din Uniunea Europeană în special cu Germania și Italia care sunt unii dintre cei mai importanți parteneri comerciali ai României După o serie de privatizări și reforme de la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000 În 2005 România a înlocuit sistemul progresiv de impozitare în care cota maximă era de 40% cu o cotă unică de 16% În 2007 aceasta era cea mai mică cotă din UE Economia este predominant bazată pe servicii care reprezintă 55% din PIB iar industria și agricultura au de asemenea o contribuție importantă de 35% respectiv 10% din PIB În schimb 32% din populația tării este angajată în agricultură și producție una dintre cele mai mari rate din Europa Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetățenii români care lucrează în alte țări ale lumii Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari< ref> Printre problemele economiei în România se numără o populație aproximativ jumătate rurală și nefiscalizată prea mulți asistați sociali prea mulți bani cheltuiți pe medicamente scumpe evaziune fiscală ridicată Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naționale în privința ușurinței de a face afaceri înregistrând astfel o poziție mai bună decât alte țări din regiune precum Ungaria și Cehia Salariul mediu brut în România în luna august 2011 a fost de 2005 lei în scădere cu 22 de lei față de luna iulie 2011 Transport Prin așezarea sa geografică România reprezintă o zonă de intersecție a mai multor magistrale de transport care leagă nordul de sudul Europei și vestul de estul acesteia Pe de altă parte rețeaua de transport din România asigură legătura între rețeaua de transport comunitară și rețeaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de Est și Asia Totuși datorită investițiilor reparațiilor și întreținerii insuficiente infrastructura de transport nu satisface nevoile economiei actuale fiind mult în urma Europei de Vest În ultima perioadă se fac eforturi pentru a aduce principalele șosele din România la nivelul rețelei de coridoare europene și din împrumuturi garantate de stat de la instituțiile financiare internaționale Guvernul urmărește finanțarea externă sau parteneriate public-private pentru alte modernizări ale rețelei rutiere și în special ale autostrăzilor În decembrie 2014 România are finalizați 694 km de autostradă În România există următoarele autostrăzi A1 București Pitești Sibiu Șelimbăr Deva Șoimuș Traian Vuia Balinț Timișoara Izvin Arad Pecica Nădlac; A2 București Constanța; A3 București Crețuleasca Ploiești Bărcănești Câmpia Turzii Gilău; A4 centura orașului Constanța Ovidiu Portul Constanța; A6 Balinț Lugoj Alte tronsoane care se află în diferite stadii sunt autostrada A10 autostrada Transilvania care leagă Brașovul de Oradea PCTF Borș București Brașov Nădlac Arad Timișoara Izvin Balinț Traian Vuia Deva Șoimuș București Roșiori de Vede Craiova Craiova Pitești Compania națională de transport feroviar este Căile Ferate Române În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22 247 km de căi ferate din care aproximativ 8585 km electrificate și 2617 km linii duble majoritatea la ecartament normal 1435 mm În perioada 1990 2002 numărul de pasageri transportați pe calea ferată pe rute interne și internaționale a înregistrat o scădere continuă mai accentuată între 1990 și 1994 și mai lentă după 1994 Începând cu anul 2005 a fost liberalizat transportul feroviar de călători mai multe linii secundare fiind concesionate operatorilor privați Rețeaua de aeroporturi destinate traficului aerian public este formată din 17 aeroporturi civile toate fiind deschise traficului internațional 12 dintre ele sunt deschise permanent iar restul la cerere Din cele 17 aeroporturi 4 funcționează sub autoritatea MTCT 12 sub autoritatea consiliilor județene și un aeroport a fost privatizat Ca o observație generală flota aeriană din România se află într-un amplu proces de modernizare Flota de aeronave destinate traficului comercial s-a redus de la 55 de aeronave în anul 1991 la 34 de aeronave în anul 2004 prin scoaterea din exploatare a aeronavelor vechi După ce Traian Vuia Aurel Vlaicu și Henri Coandă au contribuit prin rezultate de pionierat la dezvoltarea aviației în 1920 a luat ființă CFRNA devenită ulterior CIDNA care oferea servicii de transport aerian de pasageri mărfuri și poștă fiind prima companie aeriană din lume care a efectuat zboruri transcontinentale În anii următori au fost inființate companiile LARES SARTA TARS La 18 septembrie 1954 s-a înființat compania TAROM care mai funcționează și astăzi La câțiva ani după lansare TAROM opera deja zboruri către aproape toate țările europene iar din 1966 efectuează zboruri peste Atlantic Începând cu anul 1974 a realizat zboruri către Sydney via Calcutta și a introdus curse regulate spre New York și Beijing Pe piața autohtonă sunt prezente cele mai mari companii aeriene europene clasice Lufthansa și Air France și low-cost Easyjet și Ryanair În 2004 s-a înființat Blue Air prima companie românească de transporturi aeriene cu tarif redus Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus sub un procent dar având potențial de creștere mare datorită râurilor navigabile dar și a fluviului Dunărea În 2006 în România existau 1731 km de ape navigabile România are 2251 de nave fluviale de categoria I care pot efectua misiuni economice pe apele fluviale internaționale și circa 587 care pot naviga doar pe partea românească a Dunării și pe râurile interioare Cele mai multe nave înmatriculate sunt cele de agrement circa 13246 turismul de agrement pe Dunăre și cel în apele maritime ale României dezvoltându-se în ultimii ani Important pentru România este Canalul Dunăre-Marea Neagră ce leagă portul Cernavodă cu portul maritim Constanța scurtând cu aproximativ 400 de km ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală Principalele mijloace de transport în comun sunt autobuzele troleibuzele tramvaiele și microbuzele în general operate de regii autonome administrate de autoritățile locale de exemplu Regia Autonomă de Transport București Singurul oraș care dispune de un sistem de metrou este București Metroul din București a fost deschis în 1979 fiind astăzi cel mai folosit mijloc de transport din București cu peste 650000 de pasageri zilnic Turism Traversată de apele Dunării România are un relief variat incluzând împăduriții Munți Carpați coasta Mării Negre și Delta Dunării cea mai bine păstrată deltă europeană Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate având de asemenea o contribuție importantă la economia țării În 2006 turismul intern și internațional a asigurat 48% din PIB și aproximativ o jumătate de milion de locuri de muncă 58% din totalul locurilor de muncă După estimările '' România ocupă locul 4 în topul țărilor care cunosc o dezvoltare rapidă a turismului cu o creștere anuală a potențialului turistic de 8% din 2007 până în 2016 În ultimii ani România a devenit o destinație preferată pentru mulți europeni mai mult de 60% dintre turiștii străini provin din țările membre UE rivalizând și fiind la concurență cu țări precum Bulgaria Grecia Italia sau Spania Stațiuni precum Mangalia Saturn Venus Neptun Olimp și Mamaia numite uneori și Riviera Română sunt printre principale atracții turistice pe timp de vară Pentru atmosfera lor medievală sau pentru castelele aflate în apropiere numeroase orașe transilvănene precum Sibiu Brașov Sighișoara Cluj-Napoca sau Târgu Mureș au devenit importante puncte de atracție pentru turiști De curând s-a dezvoltat și turismul rural ce se concentrează asupra promovării folclorului și tradițiilor România oferă și atracții turistice naturale precum Delta Dunării Porțile de Fier Peștera Scărișoara și alte peșteri din Munții Apuseni Prin funcțiile sale complexe prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică arhitectonică și de altă natură Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale începând de la Curtea Veche rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș cel care a fost fondatorul orașului și totodată sursa de inspirație pentru personajul Dracula la biserici ortodoxe la vile în stil Second Empire la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă și terminând cu Palatul Parlamentului o clădire colosală cu șase mii de încăperi a doua ca mărime în lume după Pentagon Printre cele mai importante obiectivele turistice ale municipiului București se numără Ateneul Român Arcul de Triumf Palatul Băncii Naționale Teatrul Național Universitatea București Parcul Cișmigiu Grădina Botanică Parcul Herăstrău Muzeul Satului Muzeul Național de Artă al României Muzeul Național de Istorie al României Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa Biserica Stavropoleos Hanul lui Manuc De asemenea aici se organizează în fiecare an Târgul de Turism al României Bucovina este situată în partea de nord a României în nord-vestul Moldovei Regiune montană pitorească cu tradiții etnografice ce dăinuie nealterate Bucovina se remarcă printr-o activitate turistică dinamică datorată în primul rând mănăstirilor Cele cinci mănăstiri cu pictură exterioară intrate în patrimoniul turistic mondial își păstrează caracteristicile după mai bine de 450 de ani FileSalina Turda sala principalajpg|Salina Turda FișierCastelul Peleșjpg|Castelul Peleș FileIron Gates 02 2478552430jpg|Porțile de Fier FișierRomania putna fotografie aerianajpg|Mănăstirea Putna FișierCabana Caraiman de la stalpjpg|Cabana Caraiman FișierCazinoul din Constantacu Marea Neagra inghetata dupa unul dintre viscoleJPG|Cazinoul din Constanța < gallery> Cultură România are o cultură unică datorită așezării sale geografice și a evoluției istorice distincte Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni Europa Centrală Europa de Est și Europa de Sud-Est dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice și romane cu multe alte influențe Cultura de tip folcloric din spațiul românesc funcționează în cea mai mare parte ca sinteză a elementelor împrumutate de la alte populații originalitatea ei constând în modul de îmbinare și selectarea acestora În antichitate și în evul mediu cele mai importante influențe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spațiul carpato-dunărean și care s-au format în vecinătatea ei — Bulgaria Serbia Ucraina Polonia și Rusia — din partea grecilor din Imperiul Bizantin și mai apoi sub protecție turcă din Fanar din partea Imperiului Otoman de la maghiari precum și de la germanii care trăiesc în Transilvania Cultura modernă română a apărut și s-a dezvoltat în aproximativ ultimii 250 ani sub o puternică influență din partea culturilor din vestul Europei în special cea franceză și cea germană În plus sub influența tradiției bizantine și slavone românii sunt de asemenea singurul popor majoritar creștin ortodox dintre popoarele latine Umanismul a apărut în Moldova în secolul al XVII-lea venit în general pe filieră poloneză Cel mai important reprezentant al său Miron Costin a scris o cronică a istoriei Moldovei Alți umaniști au fost Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu Unirea Principatelor Române din 1859 a dat un impuls deosebit societății și culturii românești Pe baza unor înalte școli deja existente au fost întemeiate universități la Iași și la București iar numărul de instituții culturale și științifice a crescut semnificativ Acesta a tipărit revista Convorbiri literare unde au publicat printre alții Mihai Eminescu poetul național al României Ion Creangă Vasile Alecsandri și Ion Luca Caragiale cel mai important dramaturg român În aceeași perioadă Nicolae Grigorescu a fost unul dintre fondatorii picturii române moderne Prima jumătate a secolului al XX-lea este un moment important pentru cultura română aceasta atingând nivelul său maxim de afirmare internațională în armonie cu tendințele culturale europene Cel mai de seamă artist plastic care a ocupat un loc deosebit și în istoria artei mondiale a fost sculptorul Constantin Brâncuși o figură centrală a mișcării artistice de avangardă și un pionier al captărilor inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare Începutul secolului al XX-lea a fost de asemenea o perioadă importantă pentru proza românească în care au activat personalități precum romancierii Liviu Rebreanu Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu În dramaturgie un talent aparte a fost Mihail Sebastian iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actrița cea mai reprezentativă pentru această perioadă Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt George Bacovia Tudor Arghezi și Ion Barbu De asemenea Tristan Tzara unul dintre fondatorii mișcării dadaiste era originar din România De asemenea în timpul acestei epoci s-au ivit și în filozofia română figuri ca Lucian Blaga Dimitrie Gusti Tudor Vianu și Vasile Conta În domeniul istoriei perioada a fost dominată de marele erudit Nicolae Iorga După cel de-al Doilea Război Mondial regimul comunist a introdus o cenzură aspră și a folosit cultura ca pe un mijloc de control și subordonare a poporului Libertatea de exprimare a fost constant restricționată pe diverse căi În această perioadă personalități dintre cele mai reprezentative au fost scriitorii Marin Preda Nicolae Breban poeții Nichita Stănescu Marin Sorescu precum și criticii literari Nicolae Manolescu și Eugen Simion O altă consecință a atitudinii comuniste față de elite în general a fost apariția pentru prima dată in istoria României a unei diaspore adevărate incluzând mari personalități ale vieții științifice și culturale George Emil Palade laureat al Premiului Nobel în Biologie; Mircea Eliade renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu dramaturg al absurdului și Emil Cioran Alți membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea renumiți dirijori Muzică Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate Începând cu Evul Mediu situarea la confluența dintre est și vest a determinat o diferențiere între muzicile apreciate în primele state românești cele așezate în apus beneficiază de influențe vestice în vreme ce statele situate în est preiau elemente din muzicile bizantină slavă și mai târziu turcească Aceste influențe au acționat atât asupra muzicii folclorice cât și a muzicii erudite muzică religioasă – gregoriană în apus și bizantină în răsărit – și muzică cultă laică Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale populare românești din domeniul artei sunetelor Se face referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat dintotdeauna și a popoarelor din care ei au luat naștere Sub delimitarea folcloristicii folclorul muzical constituie o ramură a creației tradiționale românești alături de folclorul literar dans și teatrul popular La începutul secolului XX se remarcă compozitorul George Enescu primul creator român ce realizează o sinteză organică profundă între muzica folclorică românească și tendințele muzicii culte ale vremii sale este epoca romantismului târziu; el folosește un limbaj muzical modern și experimentează în ariile modală și microtonală Enescu este considerat cel mai valoros compozitor român din toate timpurile Arhitectură și arte plastice Patrimoniul mondial Lista Patrimoniului Mondial UNESCO include monumente din România precum așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania bisericile pictate din nordul Moldovei bisericile de lemn din Maramureș Mănăstirea Horezu Cetatea Sighișoarei fortărețele dacice din Munții Orăștiei și Delta Dunării De asemenea în 2007 orașul Sibiu a fost capitală europeană a culturii împreună cu Luxemburg Știință În domeniul tehnic se pot nota realizări spectaculoase în domeniul aviației făcute de Traian Vuia Aurel Vlaicu Aurel Persu și Henri Coandă Unul dintre întemeietorii ingineriei românești este Anghel Saligny —- remarcabil inginer constructor realizatorul multor invenții și premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat În arhitectură printre realizările semnificative putem cita Biserica Neagră Castelul Bran Castelul Huniazilor și Castelul Peleș În epoca modernă Ion Mincu este fondatorul școlii române de arhitectură Gheorghe Marinescu a fost un important neurolog iar Victor Babeș a fost unul dintre primii bacteriologi Gheorghe Țițeica a fost unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români Cinematografie Cinematograful a apărut în România la 27 mai 1896 iar primele proiecții au avut loc în București la sediul ziarului de limba franceză L’Indépendance Roumaine Printre cei mai importanți regizori români se numără Jean Georgescu Victor Iliu Liviu Ciulei Ion Popescu-Gopo Lucian Pintilie Dan Pița Alexandru Tatos Mircea Daneliuc și Sergiu Nicolaescu Dintre filmele românești cu distincții internaționale pot fi amintite Pădurea spânzuraților Răscoala A fost sau n-a fost? și California Dreamin' Nesfârșit Alte filme din ultimii ani care s-au bucurat de succes internațional sunt Moartea domnului Lăzărescu regizat de Cristi Puiu și 4 luni 3 săptămâni și 2 zile realizat de Cristian Mungiu și premiat cu Palme d’Or la Cannes Printre cei mai talentați actori români se numără Radu Beligan Constantin Tănase Florin Piersic Gheorghe Dinică Toma Caragiu Jean Constantin Dem Rădulescu Puiu Călinescu Tamara Buciuceanu Botez Draga Olteanu Matei Marin Moraru Stela Popescu Amza Pellea Ștefan Bănică Costel Băloiu Ilarion Ciobanu Nae Lăzărescu Dorel Vișan Mircea Albulescu Sebastian Papaiani Florian Pittiș Mircea Diaconu Marcel Iureș Maia Morgenstern și Alexandru Arșinel Armată Armata Română este formată din trei categorii de arme Forțele Terestre Forțele Aeriene și Forțele Navale aflate sub comanda Statului Major General direct subordonat Ministerului Apărării Naționale Pe timp de război Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei Ministerul Apărării Naționale are prevăzute potrivit proiectului pe 2009 cheltuieli în valoare de 765 miliarde de lei respectiv 13% din PIB ceea ce reprezintă cu aproximativ două miliarde de lei mai puțin față de suma prevazută în proiectul fostului Guvern Tăriceanu Modernizarea armatei române necesită în următorii 10 ani 13 miliarde euro doar pentru programele mari de înzestrare planificate atât pentru forțele aeriene cât și pentru cele terestre și navale În prezent numărul total de efective participante la misiuni internaționale este de 1601 Momentan sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina Kosovo Irak și Afganistan Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007 Dotări Ca urmare a aderării României la NATO în 2004 a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007 urmând a avea 90000 de angajați dintre care aproximativ 75000 de militari și 15000 civili Dintre cei 75000 circa 45800 vor reprezenta forțele terestre circa 13250 forțele aeriene și 6800 forțele navale restul de 8800 având alte sarcini În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii Primul stagiu va fi completat în 2007 Anul 2015 va marca sfârșitul celui de-al doilea stagiu când forțele armate vor fi reduse la 80000 de oameni Întregul proces este estimat să fie completat în 2025 Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită compatibilă cu standardele NATO Potrivit unui material difuzat de Ministerul Apărării Naționale MApN prioritatea în domeniul achizițiilor de echipamente moderne o dețin forțele aeriene O realizare a Forțelor Aeriene a fost modernizarea elicopterului IAR 330 SOCAT realizată cu ajutorul unei firme israeliene care a dus la asigurarea interoperabilității cu sistemele NATO Tancul mijlociu românesc TR-85 M1 a intrat recent în dotarea Forțelor Terestre ale armatei române el fiind varianta modernizată a principalului vehicul de luptă al infanteriei Obiectivul principal al Statului Major al Forțelor Navale a fost și este achiziția revitalizarea și modernizarea fregatelor și Istoric La 12 24 noiembrie 1859 Prin Înaltul Ordin de Zi nr 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza este înființat Statul Major General Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război iar primul avion militar de concepție și construcție românească proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei a zburat la 17 iunie 1910 După unirea Principatelor Române în anul 1859 s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 șalupe-canoniere și era dispusă în 6 baze în porturile Chilia Ismail Galați Brăila Giurgiu și Calafat NMS Delfinul este numele a primului din cele două submersibile cu acest nume ale Marinei Militare Române Cel actual numit tot „Delfinul în memoria primului a fost construit în URSS Marina militară Română mai avea înainte de al Doilea Război Mondial alte două submarine Rechinul și Marsuinul În Armata României uniformele militare sunt purtate conform unui regulament Toți militarii indiferent de grad inclusiv cei în rezervă și în retragere care au aprobare de a purta ținută militară sunt obligați să cunoască și să aplice prevederile acestuia privind ținutele Clubul sportiv al armatei Steaua a fost înființat la 6 iunie 1947 pentru a continua într-un cadru instituționalizat vechea tradiție a practicării sportului în Armata României În cei 60 de ani de existență sportivii clubului s-au aflat în permanență printre protagoniștii întrecerilor naționale și internaționale În fiecare an pe 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei iar pe 1 decembrie de Ziua Națională a României în București și la Alba-Iulia au loc numeroase parade militare În București se află Universitatea Naționala de Apărare și Muzeul Militar Național Sport Primele asociații sportive din România au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea Una din primele s-a numit „Societatea de dare la semn înființată în timpul domniei lui Al I Cuza În primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul ciclismul și mai târziu jocurile de echipă Primul meci de fotbal oficial s-a jucat la Timișoara în 1902 iar în 1910 a fost înființat primul club de rugby în București Doi ani mai târziu a fost înființată în capitală Federația Societăților Sportive din România fiind urmată de înființarea Comitetului Olimpic Român în 1914 Prima instituție de învățământ superior în acest domeniu Institutul Național de Educație Fizică și-a deschis porțile în 1923 În perioada dintre cele două războaie mondiale sportivii români au obținut primele victorii în concursurile internaționale Oină Oina — sau hoina cum i se mai spunea — este socotită un joc sportiv național pentru români având pe pământul românesc o vechime de cel puțin 6 secole așa cum menționează cronici și hrisoave care îi subliniază popularitatea de care se bucura printre copii și tineri oșteni și voievozi În timpul lui Vlaicu Vodă anul 1364 oina se juca în Țara Românească ea pătrunzând peste tot în sate în comune în viața oamenilor Jocul de oină amintește de o veche îndeletnicire a daco-romanilor păstoritul A „oina oile înseamnă a le coborî toamna de la munte la șesul verde într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu fenomen numit transhumanță Fotbal Echipa națională de fotbal a României își începe activitatea prin meciul de la 8 iunie 1922 de la Belgrad contra Iugoslaviei scorul fiindu-i favorabil cu 2-1 La 20 mai 1923 Comisia de Fotbal a FSSR Federația Societăților Sportive din România este admisă la Congresul de la Zürich ca membră a FIFA În această calitate de membră a FIFA România participă la Turneul Olimpic de Fotbal de la Jocurile Olimpice din 1924 desfășurate la Paris Federația Română de Fotbal este membră fondatoare a UEFA în 1954 Din august 1990 FRF a devenit organ independent de conducere al mișcării fotbalistice din România primul președinte ales fiind Mircea Sandu La nivel internațional selecționata de fotbal a României a participat până acum la 7 Campionate Mondiale de Fotbal Cele mai mari succese le-a înregistrat pe parcursul anilor '90 În 1994 la Campionatul Mondial din Statele Unite echipa României a reușit să ajungă până în sferturi clasându-se atunci pe poziția 6 în clasamentul FIFA Liderul generației de aur< ref> a fotbalului românesc este Gheorghe Hagi În prezent dintre fotbaliștii români celebri pot fi amintiți Adrian Mutu și Cristian Chivu Cel mai cunoscut club de fotbal din România este Steaua București care în 1986 a fost prima echipă din estul Europei și singura din România ce a câștigat Cupa Campionilor Europeni De asemenea în 1989 a mai jucat o finală a Cupei Campionilor Europeni Iar în sezonul 1982-83 FC Universitatea Craiova a ajuns până în semifinalele Cupei UEFA Alte sporturi și Jocurile Olimpice Prima participare a României al Jocurile Olimpice a fost în 1900 când a participat doar cu un singur sportiv Mai apoi delegația României a fost prezentă la toate edițiile Jocurilor Olimpice începând cu anul 1924 excepție făcând două ediții de vară cele din 1932 și 1948 și una de iarnă cea din 1960 România are un palmares de 292 de medalii din care 86 de aur 89 de argint și 117 de bronz iar la canotaj prin Elisabeta Lipă Gimnastica românească a avut un număr semnificativ de succese fapt pentru care România a devenit cunoscută în întreaga lume Nadia Comaneci prin performanțele sale răsunătoare consemnate de istoria sportului ca expresie a perfecțiunii este recunoscută peste ani de mișcarea olimpică ca sportiva secolului al XX-lea< ref> La 2 mai 1910 se înființează grupare polisportiva „Tenis Club Roman TCR Aceasta reunea mai multe discipline sporturi atletice canotaj footbal-rugby denumirea englezească a rugby-ului fotbal înot patinaj sporturi de iarnă scrimă tenis și tir Culorile noului club erau alb si verde iar numarul membrilor se apropia de 350 Jocul de rugby avea să apară în cadrul acestui club peste doi-trei ani printre promotorii acestei discipline numărându-se Grigore Caracostea și Mircea Iconomu La fel cum s-a întâmplat și cu jocul de fotbal primele noțiuni legate de rugby precum și cele dintâi baloane de joc au fost aduse la București de către tineri români care studiaseră la Paris Acest proces s-a petrecut pe la începutul secolului al XX-lea Jocul de baschet se răspândește în Europa la începutul secolului al XX-lea fiind prezentat demonstrativ la Jocurile Olimpice din 1904 de la St Louis În 1932 se constituie Federația Internațională de Baschet Amator FIBA România s-a aflat printre cele 8 țări membre fondatoare ale forului mondial alături de Anglia Argentina Cehoslovacia Grecia Italia Lituania Elveția și Portugalia Din 1935 se dispută campionatele europene la care a participat și o echipă din această țară În România primele demonstrații de baschet au fost efectuate în 1920 Până în 1923 baschetul se practica în special în liceele din capitală organizându-se sporadic competiții interșcolare Federația Română de Baschet și Volei ia ființă în 1931 Dintre performanțele României pe plan internațional menționăm clasarea de 3 ori pe locul IV la campionatele feminine europene 19641966 1968 și de 2 ori pe locul V la cele masculine 19571967 În 1981 la Campionatele Mondiale Universitare echipa de fete a României s-a clasat pe locul III cucerind medalia de bronz iar echipa masculină a ocupat locul IV Cu Ion Țiriac și Ilie Năstase ultimul fiind câștigătorul marelui premiu FILT în 1972 și 1973 România a fost de trei ori finalistă în Cupa Davis fără însă a o câștiga vreodată În România scrima este rezultatul împletirii mânuirii armelor și activităților militare organizate cu influența străină pătrunsă prin intermediul războaielor și schimburilor economice și culturale fiecare epoca aducându-și contribuția la scrima sportivă de astăzi În perimetrul țării această activitate s-a aflat printre primele discipline sportive Prima participare românească la un concurs internațional de scrimă are loc în 1910 în Franța Mihai Savu ocupând locul I În 1911 la Paris românul Dinu Cesianu cucerește primul loc la un concurs internațional de spadă În 1932 forul sportiv UFSR recunoaște oficial Federația Română de Scrimă Atletismul apare în România la sfârșitul secolului al XIX-lea la inițiativa studenților care studiau în țările occidentale În timpul vacanțelor aceștia promovau atletismul organizând competiții de alergări sărituri și aruncări Primele Campionate Naționale ale României sunt organizate în 1914 la 16 probe și se adresează doar bărbaților Un an mai târziu în 1915 se inaugurează la București primul teren de atletism pe locul care devine ulterior Stadionul Tineretului Primul concurs organizat de atletism are loc în 1882 la București cu participarea elevilor de la liceele Sf Sava și Matei Basarab La atletism Gabriela Szabó a fost de asemenea de trei ori campioană mondială Referințe Note Bibliografie Thede Kahl Michael Metzeltin Mihai Răzvan Ungureanu Hrsg Rumänien Raum und Bevölkerung – Geschichte und Geschichtsbilder – Kultur – Gesellschaft und Politik heute – Wirtschaft – Recht – Historische Regionen 2 Bände LIT Verlag 2 Aufl Wien-Berlin 2008 976 S ISBN 978-3-8258-0069-7 Michael Metzeltin România Stat – Națiune – Limbă București Editura Univers Enciclopedic 2002 Mărculeț I coordonator Superlativele României mică enciclopedie Editura Meronia București2010 ISBN 978-973-7839-60-2 „Mică enciclopedie de cultură și civilizație românească Dan Petre Editura Litera International 2005 „Enciclopedia civilizației române Dumitru Tudor Editura Științifică și Enciclopedică București 1982 Legături externe ;Administrație ;Informații suplimentare la The World Factbook la Encyclopædia Britannica la BBC la Departamentul de Stat al SUA la Open Directory Project la European Library ;Hărți de la Wikimedia la WikiMapia ;Turism la ICI în România la Wikivoyage Sfatul Țării a fost Parlamentul guberniei Basarabia iar după proclamarea Republicii Democratice Moldovenești a fost organul legislativ al noii republici care avea să proclame Unirea cu Regatul României în 1918 Evenimentele care au precedat alegerile pentru Sfatul Țării După Revoluția din Februarie și încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale în Basarabia au fost convocate numeroase adunări și congrese ale reprezentanților diferitelor clase sociale sau organizații profesionale pentru discutarea viitorului țării În perioada 6 – 7 februarie 1917 a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate care a votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative Au urmat alte congrese ale clerului învățătorilor și ale soldaților cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie În aprile 1917 a fost creat Partidul Național Moldovenesc sub președinția lui Vasile Stroescu printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore Vladimir Herța Pantelimon Halippa și Onisifor Ghibu Partidul care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc la apariția căruia a avut o importantă contribuție un număr de refugiați din Transilvania și Bucovina Pe 16 iulie 1917 comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei după modelul sovietelor care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială Pe 4 septembrie acest comitet publica propriul său ziar Soldatul român avându-l ca director pe Iorgu Tudor În același timp Adunarea Națională Ucraineană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd În perioada 23–27 octombrie 1917 consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și formarea Sfatului Țării ca organ legislativ Au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților 36 de deputați din partea țăranilor 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale Din totalul de 156 deputați 105 erau moldoveni 15 ucraineni 14 evrei 7 ruși 2 germani 2 bulgari 8 găgăuzi 1 polonez 1 armean și 1 grec Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la data de 21 noiembrie 4 decembrie 1917 și a fost ales ca președinte Ion Inculeț În decursul existenței sale Sfatul Țării s-a întrunit în două sesiuni cu 83 de ședințe plenare și două ședințe particulare Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Țării și s-a desfășurat în perioada 21 noiembrie 1917 28 mai 1918 iar cea de-a doua sesiune a fost convocată prin Înalt Decret Regal ținându-și lucrările între 25-27 noiembrie 1918 După ce la data de 2 aprilie 1918 Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia a fost numit ca președinte al Sfatului Țării omul politic Constantin Stere 2 aprilie 1918 25 noiembrie 1918 și apoi Pantelimon Halippa 25-27 noiembrie 1918 La data de 27 noiembrie 1918 Sfatul Țării s-a autodizolvat Unirea Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării comitetele ținuturilor din Bălți Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României Pe 27 martie Sfatul Țării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiții Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român; Basarabia avea să rămână autonomă având să aibă propriul său organ legislativ Sfatul Țării ales prin vot democratic; Sfatul Țării avea să voteze bugetul local urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale; Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale; Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali; Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român; Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român; Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii; Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice urmând să se bazeze pe votul direct egal secret și universal; Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei; Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției Din cei 135 de deputați prezenți 86 au votat în favoarea Unirii 3 au votat împotrivă iar 36 s-au abținut 13 deputați fiind absenți lista și opțiunile la votare Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România! După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918 Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia În toamna anului 1919 au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia Au fost aleși 90 de deputați și 35 de senatori Pe 20 decembrie 1919 aceștia au votat alături de reprezentanții altor regiuni românești ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Țării de Congresul Național din Transilvania și de Congresul Național din Bucovina Președinți Ion Inculeț 21 noiembrie 1917 2 aprilie 1918 Constantin Stere 2 aprilie 25 noiembrie 1918 Pantelimon Halippa 25 27 noiembrie 1918 Deputații Sfatului Țării și Lavrenti Beria Dosarul cu nr 824 care se păstrează în arhiva Serviciului de Informație și Securitate al R Moldova intentat celor 13 deputați în Sfatul Țării și unui fost ministru al Republicii Democratice Moldovenești capturați de bolșevici în vara anului 1940 avea să facă un drum la Moscova pentru aprobare De fapt nimic surprinzător întrucât orice mișcare în Basarabia de după 28 iunie 1940 trebuia aprobată de metropolă De data aceasta NKVD-istul nr 1 al RSS Moldovenești maiorul Sazîkin atribuind acestui dosar o importanță deosebită îl expediază comisarului poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică Lavrenti Pavlovici Beria pentru a i se permite organizarea unui proces public La sigur Sazîkin a urmărit și un scop propriu o steluță pe epoleți sau o altă recompensă căci considera el capturarea acestor demnitari a fost o operație de succes a nou-formatului NKVD moldovenesc Iată ce îi scria Sazîkin lui Beria Strict secret Comisarului Poporului al Afacerilor Interne din Uniunea Sovietică Comisarului Securității de Stat de rangul I Tov Beria L P Vă expediez pentru examinare dosarul penal referitor la 14 persoane membri activi ai mișcării contrarevoluționare „Blocul Moldovenesc și „Sfatul Țării În dosar sunt incluși 1 Uncu Feodor Mihailovici 1887 anul nașterii fost deputat în „Sfatul Țării până la arest a fost funcționar înalt 2 Cojuhari Feodor Petrovici 1879 a n colonel al armatei țariste Ministru al Apărării în „Sfatul Țării Ulterior a fost deputat în Parlamentul României 3 Neaga Feodor Ivanovici 1878 a n până la arest a fost moșier 4 Bodescu Vladimir Gheorghievici 1868 a n naționalist de marcă Procuror al Curții de Apel 5 Ignatiuc Ivan Gheorghievici 1893 a n până la arest a fost moșier 6 Sinadino Pantelimon Victorovici 1875 a n din 1907 până la 1917 membru al Dumei de Stat a fostei Rusii Țariste Moșier Până la 1918 avea 4500 ha 7 Bivol Constantin Vasilievici 1885 a n moșier 8 Codreanu Ivan Stepanovici 1879 a n până la arest a fost moșier 9 Cotelli Emanuil Grigorievici 1883 a n fost ofițer al armatei țariste până la arest a fost moșier 10 Știrbeț Luca Dimitrievici 1889 a n membru marcant al partidului țărănist până la arest a fost moșier 11 Baltaga Alexandr Stepanovici 1861 a n fost deputat în „Sfatul Țării are 12 ordine și medalii ale guvernului român până la arest a fost mitropolit al Basarabiei 12 Secara Nicolai Grigorievici 1894 a n fost locțiitor al Ministrului Apărării în „Sfatul Țării Până la arest a fost moșier 13 Turcuman Grigorii Nicolaevici 1890 a n fost ofițer al armatei țariste Până la arest a fost moșier 14 Botnariuc Stepan Mefodievici 1875 a n membru marcant al partidelor burgheze Până la arest a fost moșier În timpul cercetărilor s-a confirmat întrutotul că aceste persoane în anul 1918 au săvârșit ruperea cu forța a Basarabiei de la Uniunea Sovietică și au alipit-o la România fapt pentru care au primit de la guvernul român câte 50 ha fiecare Plus la aceasta aceste persoane au exercitat o activitate contrarevoluționară pe teritoriul Basarabiei până în ziua venirii Armatei RoșiiActivitatea lor criminală în fața poporului moldovenesc a fost demonstrată întrutotul atât prin materialele anchetei cât și prin documentele ridicate din arhiva de stat română și arhiva siguranței Atribuind acestui dosar o importanță politică mare dar și de agitație pentru truditorii Moldovei prin vânzarea fățișă a Basarabiei prin intermediul afacerilor tainice a „Blocului Moldovenesc cu guvernul român și Rada Ucraineană rog să aprobați organizarea unui proces public pentru acest caz Dosarul penal nr 824 în 3 volume privind participanții contrarevoluționari din „Blocul Moldovenesc și Sfatul Țării Comisarul Poporului al Afacerilor Interne din RSSM maior al Securității de Stat Sazîkin 15 septembrie 1940 Nr 603 or Chișinău Dosarul după ce se află mai mult de patru luni la Moscova se întoarce la Chișinău fără careva indicații Lavrenti Beria nu avea timp să se ocupe și de soarta celor 14 nefericiți basarabeni Veneau vremuri tulburi peste URSS Derutat că n-a primit nicio indicație anchetatorul Cerepanov constată acest fapt printr-un certificat Certificat Dosarul de anchetă nr 824 privind învinuirea foștilor membri ai guvernului contrarevoluționar „Sfatul Țării și „Blocul Moldovenesc a fost expediat la NKVD URSS unde s-a aflat de la 15 septembrie 1940 până la 28 ianuarie 1941 Cauzele reținerii acestuia la NKVD URSS nu sunt cunoscute nouă ''Anchetator superior al secției anchetă a NKVD RSSM locotenent inferior al Securității de Stat Cerepanov 17II1941'' Nu s-a reușit desfășurarea unui proces public Dar și fără procesul public figuranții acestui dosar n-au supraviețuit Toți au fost exterminați în gulagurile sovietice Iată soarta lor 1 Teodor Uncu n 1881 com Isacova jud Orhei † 22XI1940 penitenciarul din Chișinău; 2 Teodor Cojuhari n 3V1879 or Chișinău † 23I1941 penitenciarul din Chișinău; 3 Teodor Neaga n 8III1880 com Suruceni jud Chișinău † 6XII1941 Gulag Penza Rusia; 4 Vladimir Bodescu n 4III1868 com Durlești jud Chișinău † 28XI1941 Gulag penitenciarul nr 4 din or Cistopol RASS Tătară; 5 Ion Ignatiuc n 15II1893 com Prepelița jud Bălți † 26I1943 Gulag RASS Tătară; 6 Pantelimon Sinadino 27VII1875 Chișinău † Gulag URSS ?; 7 Constantin Bivol n 10III1885 com Costești jud Chișinău † 12III1942 Gulag penitenciarul nr 4 din or Cistopol RASS Tătară; 8 Emanuil Cotelli n 25I1883 com Zgărdești jud Bălți † 18II1943 Gulag penitenciarul nr 5 din or Sverdlovsk URSS; 9 Luca Știrbeț n 7II1889 com Cărpineni jud Chișinău † 15III1942 Gulag penitenciarul nr 4 din or Cistopol RASS Tătară; 10 Alexandru Baltaga n 14IV1861 com Lozova jud Chișinău † 7VIII1941 Gulag or Kazan RASS Tătară; 11 Nicolae Sacară n 19V1894 com Rudi jud Soroca † 24II1942 Gulag Penza Rusia; 12 Grigore Turcuman n 20X1890 com Tătărăuca Noua jud Soroca † 28V1942 Gulag Penza Rusia; 13 Ștefan Botnariuc n 26X1875 com Bălan jud Bălți † 22VIII1941 Gulag Penza Rusia Doar unul Ion Codreanu n 1879 com Ștefănești jud Soroca † 15II1949 București a scăpat de masacru fiind schimbat în luna mai 1941 pe vestita ilegalistă comunistă Ana Pauker capturată de siguranța română Cu excepția lui Ion Codreanu nici unul nu-și are locul de veci stabilit nici unul nu a fost înmormântat creștinește Membrii Sfatului Țării Cei care au votat pentru Unire pe 9 aprilie 1918 27 martie stil vechi după nume vârstă profesie grup etnic județ Nicolae Alexandri 60 jurnalist Hotin Chișinău Elena Alistar-Romanescu 42 medic Cetatea Albă Chișinău Alexandru Baltaga 55 preot Orhei Constantin Bivol 33 fermier Chișinău Teodor Bârcă 24 învățător Chișinău Teodosie Bârcă 23 fermier Soroca Constantin Bivol 33 moșier Vladimir Bodescu 50 jurist Chișinău Vladimir Bogos 24 student Chișinău Nicolae Bosie-Codreanu 32 inginer Hotin Ștefan Botnarciuc 43 fermier ucrainean Bălți Ignatie Budișteanu 30 fermier Bălți Ilarion Buiuc 27 fermier Orhei Gheorghe Buruiană 33 cooperator Chișinău Ion Buzdugan 30 învățător Orhei Bălți Anton Caraiman 38 fermier Orhei Grigore Cazacliu 26 student Soroca Ion Cazacliu 48 funcționar public Soroca Vladimir Cazacliu 29 student Soroca Dimitrie Cărăuș 25 student Soroca Vasile Cerescu Ciorăscu 31 fermier Chișinău Nicolae Cernăuțeanu 26 soldat Hotin Nicolae Cernov rus Tighina Afanasie Chiriac 27 fermier Dubăsari Tighina Vladimir Chiorescu 30 cooperator Chișinău Vasile Cijevschi 37 ofițer de armată Tighina Nicolae Ciornei 25 fermier Cahul Pavel Cocârlă 24 artizan Orhei Ion Codreanu 39 fermier Soroca Teodor Cojuhari 39 Emanuil Cotelli 36 fost ofițer apoi moșier Ion Costin 35 jurist Chișinău Ion Creangă 24 învățător Dubăsari Tighina Anton Crihan 25 student Bălți Dumitru Dragomir 28 fermier Cetatea Albă Dumitru Dron 25 student Orhei Bălți Felix Dutkiewicz polonez Lublin Chișinău Boris Epure 36 funcționar public Chișinău Bălți Pantelimon Erhan 34 profesor Tighina Vasile Gafencu 30 fermier Bălți Simion Galețchi Soroca Andrei Găină 33 fermier Orhei Vasile Ghenzul 35 funcționar public Chișinău Alexandru Groapă 38 oficial Bălți Nicolae Grosu 27 student Chișinău Pantelimon Halippa 34 jurnalist Soroca Teodor Herța Orhei Ion Ignatiuc 25 fermier Bălți Chișinău Ion Inculeț 35 profesor Chișinău Teofil Ioncu 32 funcționar public Orhei Vasile Lascu 60 jurnalist Chișinău Mihail Maculețchi 56 fermier Orhei Dimitru Marchitan 32 fermier Bălți Gheorghe Mare 36 profesor Cahul Cetatea Albă Nicolae Mămăligă 38 grădinar Chișinău Vasile Mândrescu 29 fermier Orhei Dumitru Mârza 23 profesor Hotin Mihail Minciună 32 fermier Orhei Alexandru Moraru 37 fermier Hotin Anatolie Moraru 23 fermier Hotin Zamfir Munteanu Ismail Gheorghe Năstase 22 învățător Soroca Teodor Neaga 37 profesor Chișinău Constantin Osoianu 32 fermier Bălți Efimie Palii 37 grădinar Soroca Ion Pascăluță 25 soldat Bălți Gherman Pântea 24 învățător Bălți Ion Pelivan 40 jurist Chișinău Bălți Petru Picior-Mare 30 funcționar public Bălți Chiril Sberea 27 inspector Cahul Andrei Scobioală 32 profesor Bălți Nicolae Secară 24 profesor Soroca Chișinău Timofei Silistaru 23 ofițer de armată Ismail Tighina Elefterie Sinicliu 22 fermier Orhei Nicolae Soltuz 60 fermier Soroca Chiril Spinei 34 fermier Soroca Gheorghe Stavrii 35 fermier Cahul Constantin Stere 54 profesor Soroca Iacov Sucevan Chișinău Nicolae Suruceanu 28 ofițer de armată Chișinău Teodor Suruceanu 52 fermier Chișinău Luca Știrbeț 29 Gheorghe Tudor 33 profesor Bălți Ion Tudose 33 fermier Orhei Bălți Grigore Turcuman 26 fermier Soroca Vasile Țanțu 35 profesor școlar Chișinău Leonida Țurcan 23 funcționar public Soroca Chișinău Teodor Uncu 34 funcționar public Orhei Ion Valuță 24 student Bălți Vitalie Zubac 23 ofițer Ismail Voturi împotriva Unirii Ștefan Balmez 35 funcționar public bulgar Chișinău Arkadi Osmolovski ucrainean Mihail Starenki ucrainean Cei care s-au abținut Philipp Almendinger 50 fermier german Cetatea Albă Zaharia Bocșan 49 fermier Bălți Gheorghi Brinici 30 fermier ucrainean Bălți Gavril Buciușcan 29 profesor Orhei Nikita Budnicenko sau Vilnicenko 36 fermier ucrainean Bălți Vasil Kovali ucrainean Aleksei Kulev 43 fermier probabil bulgar Ismail Petăr Kulcev 47 fermier bulgar Vasile Kurdinovski 46 profesor Poltava Dragomir Diaconovici Serghei Doniko-Iordăchescu Chișinău Ion Dumitrașcu 28 fermier Orhei Ion Harbuz 31 funcționar public Chișinău Aleksandr Grekulov rus Isac Gherman 60 jurist evreu Chișinău Andrei Krupenski ucrainean Chișinău Konstantin Iurko 34 fermier ucrainean Hotin Eugen Königschatz 58 jurist evreu Chișinău Teodor Kirilov 37 jurist bulgar Ismail Ivan Krivorukov 42 muncitor rus Tighina Samuel Lichtmann 60 funcționar public evreu Alexander von Loesch german Vladimir Linev 39 profesor rus Piotr Manițki 35 profesor rus Dimitri Maldor bulgar Hristo Misirkov 43 profesor bulgar Ismail Teodor Moldovan român Iacob Nagorniak 39 fermier ucrainean Hotin Teodor Nikitiuk 35 topograf-geometru ucrainean Cahul Petre Poliatenciuk 36 funcționar public ucrainean Podolia Gheorghe Ponomarev probabil rus Ion Popa 28 fermier român Bălți Mihail Savenko ucrainean Moise Slutski 62 doctor evreu Chișinău Vladimir Țîganko 31 inginer rus Eftimie Vizitiu 37 fermier român Soroca Absenți de la sesiune Bajbeuk Melikov 45 topograf-geometru armean Orhei Ion Ceornega 40 fermier Ismail Teodor Corobcean 37 cooperator Soroca Ioan Herța 34 fermier Chișinău Gutman Landau 40 funcționar public evreu Anton Novakov bulgar Anton Rugină Kalistrat Savciuk ucrainean Gheorghe Sârbu Teodor Stanevici 51 judecător rus Chișinău Mendel Steinberg evreu Gheorghe Tcepci Alexandru Țurcan 32 fermier Soroca Galerie Note Toate datele sunt pe stil vechi Pentru data de pe stil nou trebuie adăugate încă 13 zile Astfel data proclamării Unirii este 2 decembrie stil vechi< small> 15 decembrie stil nou< small> Ion Nistor Istoria Basarabiei Editura Humanitas 1991 pag278 ISBN 973-28-0283-9 ibid pag279 ibid pag279 ibid pag280 ibid pag281 ibid pag282 ibid pag282 ibid pag282-283 ibid pag284 ibid pag284 ibid pag285 ibid pag286 ibid pag292 ibid pag293 Bibliografie Ion Nistor Istoria Basarabiei Editura Humanitas 1991 ISBN 973-28-0283-9 Iurie Colesnic Sfatul Țării enciclopedie Editura Museum 1998 348 pagini Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat O supernovă este o explozie stelară mai puternică decât o novă Supernovele sunt extrem de luminoase și cauzează o explozie de radiații care adesea este mai strălucitoare decât o întreagă galaxie înainte de a dispărea după câteva săptămâni sau luni De-a lungul acestui interval o supernovă poate radia tot atâta energie cât ar putea emite Soarele pe toată durata sa de viață < ref> Explozia elimină mare parte sau tot materialul unei stele < ref> cu o viteză de până la o zecime din viteza luminii declanșând propagarea unei unde de șoc< ref> în mediul interstelar înconjurător Unda de șoc duce la răspândirea unui nor de gaz și praf denumit rămășiță de supernovă Există mai multe feluri de supernove care pot fi declanșate într-unul din două moduri fie prin oprirea fie prin pornirea bruscă a producției de energie prin fuziune nucleară După ce centrul unei stele masive și bătrâne încetează să mai genereze energie prin fuziune nucleară ea poate suferi un colaps gravitațional brusc devenind stea neutronică sau gaură neagră și eliminând energie potențială gravitațională ce încălzește și împinge în afară straturile exterioare ale stelei Altfel o pitică albă poate acumula suficient material de la o stea companion de regulă prin acreție rareori prin fuziune pentru a-și crește temperatura miezului suficient pentru a declanșa fuziunea nucleară a carbonului Centrele stelare ale căror surse de energie se epuizează complet se prăbușesc când limita lor depășește limita Chandrasekhar iar piticele albe se aprind atunci când se apropie de această limită aproximativ 138< ref> de mase solare Piticele albe sunt și supuse unui alt tip mai mic de explozie termonucleară alimentată de hidrogen la suprafața lor explozie denumită nova Stelele solitare cu o masă sub o limită de aproximativ nouă mase solare cum ar fi chiar Soarele evoluează în pitice albe fără a deveni supernove În medie supernovele apar o dată la fiecare 50 de ani într-o galaxie de dimensiunile Căii Lactee Mai mult undele de șoc propagate după explozie pot declanșa formarea de noi stele < ref>< ref> Nova înseamnă „nou în limba latină o referință la ceea ce pare a fi o nouă stea foarte strălucitoare pe sfera cerească; Prefixul „super- face distincția între supernove și nove obișnuite care implică și ele creșterea în strălucire a unei stele dar mai puțin și printr-un cu totul alt mecanism Istoria observațiilor Prima supernovă atestată istoric SN 185 a fost văzută de astronomii chinezi în anul 185 en Cea mai strălucitoare supernovă a fost SN 1006 descrisă în detaliu de astronomii chinezi și arabi Supernova SN 1054 a produs nebuloasa Crabului Supernovele SN 1572 și SN 1604 ultimele observate cu ochiul liber în galaxia Calea Lactee au avut efecte semnificative asupra dezvoltării astronomiei europene deoarece au fost utilizate ca argument împotriva ideii aristoteliene că universul de dincolo de lună și de planete este fix< ref> De la dezvoltarea telescopului descoperirile de supernove s-au extins la alte galaxii începând cu observarea în 1885 a supernovei S Andromedae în galaxia Andromeda Supernovele aduc informații importante despre distanțele cosmologice< ref> În secolul al XX-lea s-au dezvoltat modelele de succes pentru fiecare tip de supernovă și a început să se înțeleagă rolul supernovelor în procesul de formare a stelelor În anii 1960 astronomii au descoperit că intensitățile maxime ale exploziilor supernovelor pot fi folosite ca indicatori de distanță< ref> Unele dintre cele mai îndepărtate supernove observate recent par mai slabe decât s-ar aștepta Aceasta este un indiciu ce sugerează că expansiunea universului accelerează < ref> iar vârsta rămășiței de supernovă RX J08520-4622 s-a estimat din măsurători de temperatură În 2009 s-au descoperit azotați în depozitele de gheață din Antarctica ceea ce ar putea corespunde unor supernove din trecut< ref> Descoperire Întrucât supernovele sunt evenimente relativ rare la scara unei galaxii și au loc o dată la fiecare aproximativ 50 de ani în Calea Lactee obținerea unui eșantion de supernove pentru studiat impune monitorizarea constantă a numeroase galaxii Supernovele din alte galaxiii nu pot fi prezise cu acuratețe De obicei atunci când sunt descoperite ele sunt deja în plină desfășurare < ref> Observarea luminozității lor maxime este de foarte mare interes științific De aceea este important ca ele să fie descoperite cu mult înainte de a atinge punctul de maxim Astronomii amatori cu mult mai numeroși decât cei profesioniști au jucat un rol important în descoperirea de supernove de regulă prin urmărirea unor galaxii apropiate cu telescopul optic și comparând imaginea cu fotografii mai vechi Spre sfârșitul secolului al XX-lea astronomii au început să utilizeze telescoape controlate de calculator și cu CCD-uri pentru detecția de supernove Asemenea sisteme sunt populare printre amatori și există instalații mari profesionale cum ar fi Katzman Automatic Imaging Telescope < ref> Recent a fost demarat proiectul Supernova Early Warning System SNEWS cu ajutorul unei rețele de detectoare de neutrini cu scopul de a afla din timp de eventualitatea unei supernove în galaxia Calea Lactee Neutrinii sunt particule produse în mari cantități de o explozie de supernova < ref> și nu sunt absorbiți de gazul și praful interstelar din discul galactic Căutările de supernove se clasifică în două categorii cele concentrate pe evenimente apropiate și cele care caută explozii în spațiul mai îndepărtat Din cauza expansiunii universului distanța față de un obiect îndepărtat cu un spectru de emisie cunoscut poate fi estimată prin măsurarea deplasării spre roșu; în medie obiectele mai îndepărtate se îndepărtează cu viteze mai mari decât cele apropiate și au o deplasare spre roșu mai pronunțată Astfel căutarea se împarte între deplasarea mare și deplasarea mică limita fiind în preajma unei deplasări spre roșu dez  01–03< ref>—unde z' este o măsură adimensională a deplasării frecvenței spectrului Căutările de supernove cu deplasări spre roșu mari implică de regulă observarea curbelor de lumină ale supernovei Acestea sunt utile pentru generarea de diagrame Hubble și pentru a face predicții cosmologice La deplasări spre roșu mici spectroscopia supernovelor este mai practică decât la deplasări mari și este folosită pentru a studia fizica supernovelor < ref>< ref> Convenție de denumire Descoperirile de supernove se raportează la Biroul Central de Telegrame Astronomice al Uniunii Astronomice Internaționale care trimite o circulară cu numele pe care i-l asignează Numele este format din anul descoperirii urmat imediat de o denumire dintr-una sau două litere Primele 26 de supernove ale anului primesc o literă mare de la A la Z După acestea se utilizează perechi de litere mici începând cu aa ab și așa mai departe < ref> Astronomii profesioniști și cei amatori descoperă câteva sute de supernove în fiecare an 367 în 2005 551 în 2006 și 572 în 2007 De exemplu ultima supernovă din 2005 a fost SN 2005nc ceea ce arată că a fost a 367-a supernovă găsită în 2005 < ref> < ref> Supernovele istorice sunt cunoscute doar după anul în care au avut loc SN 185 SN 1006 SN 1054 SN 1572 Noval lui Tycho și SN 1604 Steaua lui Kepler Din 1885 s-a utilizat notația cu litere chiar dacă a existat o singură supernova descoperită în acel an de exemplu SN 1885A 1907A etc—ultima oară când s-a întâmplat aceasta a fost cu SN 1947A Abrevierea "SN" este un prefix opțional Clasificare Ca parte din tentativa de înțelegere a supernovelor astronomii le-au clasificat după liniile de absorbție ale diferitelor elemente chimice care apar în spectrele lor Primul element pentru împărțire este prezența sau absența unei linii din cauza hidrogenului Dacă spectul unei supernove conține o linie a hidrogenului denumită serie Balmer în porțiunea vizibilă a spectrului ea este considerată de tip II; altfel ea este de tip I'' Printre aceste tipuri există subdiviziuni conform prezenței liniilor altor elemente și forma curbei de lumină un grafic al variației luminozității aparente în timp< ref> Supernovele de tipul II pot fi împărțite și mai mult pe baza spectrului Deși majoritatea supernovelor de tipul II prezintă linii de emisie foarte largi ceea ce indică viteze de expansiune de mai multe mii de kilometri pe secundă unele au trăsături foarte înguste Acest tip se numește tipul IIn unde n vine de la narrow îngust Supernovele care nu intră în clasificările normale intră în clasa pec de ;a peculiar ciudat Câteva supernove cum ar fi SN 1987K și SN 1993J par să-și schimbe tipul prezintă la început liniii de hidrogen dar pe parcursul câtorva săptămâni sau luni ajung să fie dominate de liniile de heliu Termenul „tip IIb este utilizat pentru a descrie combinația trăsăturilor asociate în mod normal cu tipurile II și Ib Modelele actuale Tipul Ia Există mai multe moduri prin care se poate forma o supernovă de acest tip dar aceste moduri au toate un mecanism de bază comun Dacă o pitică albă cu miezul de carbon-oxigen a adunat suficientă materie pentru a atinge limita Chandrasekhar de aproximativ 138 mase solare pentru o stea fără mișcare de rotație ea nu va mai putea susține cantitatea mare de plasmă cu ajutorul presiunii de degenerare a electronilor < ref> înainte de declanșarea colapsului pentru a dezlega steaua într-o explozie supernova< ref> Se generează o undă de șoc materia atingând viteze de ordinul a aproximativ 3% din viteza luminii Apare și o creștere semnificativă de luminozitate până la magnitudinea absolută de -193 de 5 miliarde de ori mai mare decât Soarele < ref> Un model de formare a acestei categorii de supernove este un sistem solar binar cu două stele apropiate Cea mai mare dintre cele două stele este prima care iese din secvența principală și se mărește formând o gigantă roșie< ref> Orbita comună a celor două stele începe acum să se micșoreze întrucât cele două stele ajung să aibă o coroană comună Giganta își expulzează apoi propria coroană pierzând masă până în momentul în care nu mai poate continua fuziunea nucleară În acest punct ea devine o pitică albă compusă mai ales din carbon și oxigen < ref>< ref> În cele din urmă și cea de-a doua stea iese de pe secvența principală devenind gigantă roșie Materia expulzată de giganta roșie este însă adunată prin acreție de pitica albă ceea ce cauzează creșterea masei celei din urmă Un alt model de formare a exploziilor de tip Ia implică fuziunea a două pitice albe masa combinată depășind pentru scurt timp limita Chandrasekhar< ref> O pitică albă poate prelua materie și de la alte tipuri de stele companion inclusiv de la o stea din secvența principală dacă orbita este suficient de mică Supernovele de tip Ia descrie o curbă de lumină caracteristică după explozie Luminozitatea este generată de dezintegrarea izotopului radioactiv nichel-56 în cobalt-56 și mai departe în fier-56 Luminozitatea maximă pe curba de lumină era considerată a fi constantă la toate supernovele de tip Ia din care marea majoritate se formează cu aceeași masă prin mecanismul de acreție cu o magnitudine absolută de aproximativ -193 Aceasta le-ar permite să fie folosite ca o unitate standard secundară < ref> pentru măsurarea distanței până la galaxia gazdă Tipurile Ib și Ic Aceste evenimente ca și supernovele de tip II sunt probabil stele masive care rămân fără material pentru alimentarea centrului lor; stelele generatoare de supernove de tipurile Ib și Ic și-au pierdut însă mare parte din coroana exterioară de hidrogen din cauza vânturilor stelare puternice sau prin interacțiunea cu o stea companion Tipul II Stelele cu cel puțin nouă mase solare evoluează într-o manieră complexă< ref> În centrul stelei hidrogenul se transformă prin fuziune în heliu și energia termică eliberată creează o presiune îndreptată spre exterior ceea ce menține miezul în echilibru hidrostatic și previne colapsul Când rezerva de hidrogen din miez se epuizează această presiune spre exterior nu se mai creează Miezul începe să se strângă ceea ce cauzează o creștere a temperaturii și presiunii până în punctul în care heliul începe să fuzioneze și el producând carbon reacție ce produce și ea suficientă presiune pentru a frâna colapsul Miezul se extinde și se răcește ușor într-un strat exterior unde mai fuzionează încă hidrogenul având în centru un miez cu presiune mai mare în care fuzionează heliul În aceste reacții se creează și în unele cazuri se consumă și alte elemente cum ar fi magneziu sulf și calciu Acest proces se repetă de câteva ori și de fiecare dată când miezul intră în colaps colapsul este oprit de declanșarea unui proces de fuziune de nuclee mai masive la temperaturi și presiuni mai mari Fiecare strat este împiedicat să se prăbușească de căldura și de presiunea spre exterior a procesului de fuziune din stratul de sub el; reacția din fiecare strat are loc la temperaturi mai mari și într-un timp mai scurt decât cel anterior—fuziunea finală a siliciului cu producere de nichel își consumă resursele într-un timp de ordinul zilelor < ref> Steaua ajunge să aibă o structură stratificată în cele exterioare consumându-se elemente ce fuzionează mai ușor În ultimele etape elemente din ce în ce mai grele suferă fuziune nucleară și energia de legătură a nucleelor relevante crește Fuziunea produce niveluri de energie din ce în ce mai joase și la energii ale miezului din ce în ce mai mari au loc fotodezintegrarea și captarea electronilor ceea ce determină pierderi de energie în miez și o accelerare generală a proceselor de fuziune pentru a menține echilibrul hidrostatic Ca rezultat se formează un miez de nichel-fier Colapsul miezului Miezul se prăbușește în el însuși cu viteze ce ating 70000 km s 023c< ref> ducând la o creștere rapidă a temperaturii și densității Procesele cu pierdere de energie ce au loc în miez încetează să mai fie în echilibru Prin fotodezintegrare radiațiile gamma descompun fierul în nuclee de heliu și în neutroni liberi absorbind energie în timp ce electronii și protonii fuzionează prin captură de electroni producând neutroni și neutrini electronici care părăsesc steaua Într-o supernovă de tip II miezul de neutroni nou format are o temperatură inițială de aproximativ 100 miliarde de kelvini 100 GK; de 6000 de ori mai mare ca temperatura centrului Soarelui Mare parte din această energie termică trebuie eliberată pentru a se forma o stea neutronică stabilă și aceasta se realizează printr-o nouă eliberare de neutrini Aproximativ 1046 jouli de energie gravitațională—aproximativ 10% din masa de repaus a stelei—sunt convertiți într-o explozie de neutrini cu durata de zece secunde principalul produs al evenimentului Aceștia transportă energie de la miez și accelerează colapsul deși o parte din ei pot fi reabsorbiți ulterior de straturile exterioare ale stelei pentru a furniza energie exploziei supernova< ref> Miezul interior ajunge în cele din urmă la un diametru de aproximativ 30 km în partea exterioară a miezului pierzând energie prin disocierea de elemente grele și un proces care nu a fost înțeles încă în mod clar este necesar pentru a permite straturilor exterioare ale miezului să reabsoarbă aproximativ 1044 jouli de energie care produce explozia vizibilă Când steaua generatoare are sub aproximativ 20 mase solare în funcție de tăria exploziei și cantitatea de material care cade înapoi rămășița degenerată a miezului se transformă într-o stea neutronică Peste această masă rămășița formează o gaură neagră < ref> Acest tip de colaps este una din numeroasele explicații pentru exploziile de radiații gamma—ce ar produce teoretic o mare cantitate de radiații gamma printr-o explozie hipernova < ref> Masa-limită conform teoriei pentru acest tip de colaps a fost estimată la aproximativ 40–50 de mase solare La peste 50 de mase solare se crede că stelele se prăbușesc direct într-o gaură neagră fără a forma o supernova < ref> deși incertitudinile din modelele supernovelor fac calculele acestor limite extrem de dificile De fapt dovezile recente au arătat că stelele de aproximativ 140–250 mase solare cu o proporție relativ scăzută de elemente mai masive ca heliul ar putea forma supernove fără a lăsa în urmă găuri negre Acest rar tip de supernova se formează printr-un mecanism alternativ parțial analog celui de la exploziile de tip Ia care nu necesită existența unui miez de fier Un astfel de exemplu este supernova de tip II SN 2006gy estimată la 150 de mase solare și care a demonstrat că explozia unei astfel de stele masive diferă fundamental de predicțiile teoretice fundamentale Curbele de lumină și spectrele neobișnuite Curbele de lumină pentru supernovele de tip II se disting prin prezența liniilor de absorbție Balmer ale hidrogenului în spectru Aceste curbe de lumină au o viteză de degradare de 0008 magnitudini pe zi; mult mai scăzute decât viteza de degradare a supernovelor de tip I Cele de tip II se subîmpart în două clase depinzând dacă există un platou pe curba de lumină tip II-P sau viteza de degradare evoluează liniar tipul II-L Viteza netă de degradare este mai mare de 0012 magnitudini pe zi la tipul II-L prin comparație cu 00075 magnitudini pe zi la tipul II-P Se crede că diferența de formă a curbelor de lumină este cauzată în cazul supernovelor de tip II-L de expulzarea unei mari părți a stratului exterior de hidrogen a stelei Faza de platou a supernovelor de tip II-P se datorează unei schimbări a opacității stratului exterior Unda de șoc ionizează hidrogenul din celelalte straturi ceea ce duce la o creștere a opacității Aceasta împiedică fotonii din părțile interioare ale exploziei să iasă După ce hidrogenul se răcește suficient pentru a se recombina stratul exterior redevine transparent < ref> Din supernovele de tipul II cu trăsături neobișnuite în spectre cele de tipul IIn ar putea fi produse de interacțiunea materialului expulzat cu materialul circumstelar Magnitudinea absolută maximă a supernovelor de tip II nu este constantă ele fiind mai slabe decât cele de tipul Ia< ref> De exemplu SN 1987A cu luminozitate joasă a avut o magnitudine absolută vizuală maximă de -155 magnitudine aparentă +3 pentru o distanță de 51 kpc prin comparație cu -193 cât este pentru cele de tipul Ia Asimetrie O problemă demult nerezolvată în ce privește supernovele o constă necesitatea unei explicații pentru viteza mare de îndepărtare de centru a obiectului compact rămas după explozie < ref> s-a observat că stelele neutronice ca pulsari au viteze mari; probabil că și găurile negre dar ele sunt mult mai greu de observat când sunt izolate Impulsul inițial poate fi substanțial propulsând un obiect de mai mult de o masă solară la o viteză de 500 km s sau chiar mai mare Se crede că aceasta s-ar datora unei asimetrii a expliziei dar mecanismul prin care acest impuls este transferat obiectului compact rămâne un mister Printre explicațiile posibile aduse acestui fenomen se numără convecția din steaua în colaps și producerea de jeturi în timpul formării stelei neutronice Una dintre explicațiile asimetriei exploziei este convecția pe scară largă deasupra centrului Convecția poate crea variații în distribuția locală a elementelor ceea ce are ca rezultat o fuziune nucleară neregulată în timpul colapsului și a exploziei ce-i urmează< ref> O altă explicație posibilă o constituie acreția de gaz înspre steaua neutronică centrală ce poate crea un disc ce generează jeturi direcționate propulsând materie la viteze mari și generând șocuri Aceste jeturi ar putea juca un rol crucial în supernova rezultată A similar model is now favored for explaining long gamma ray bursts Asimetrii în fazele incipiente ale exploziilor au fost confirmate și în supernove de tip Ia prin observații Acest rezultat poate să însemne că luminozitatea inițială a acestui tip de supernove ar putea să depindă de unghiul de observație Explozia devine însă mai simetrică cu trecerea timpului Primele asimetrii sunt detectabile prin măsurarea polarizării luminii emise< ref> Producția de energie Întrucât au un model funcțional similar supernovele de tipurile Ib Ic și diferite supernove de tipul II sunt denumite împreună supernove cu colaps al miezului O diferență fundamentală între supernovele de tip Ia și cele cu colaps al miezului îl constituie sursa de energie pentru radiația emisă în apropierea maximului curbei de lumină Stelele ce produc supernove cu colaps al miezului sunt stele cu straturi exterioare extinse și care pot atinge un grad de transparență cu o expansiune relativ redusă Mare parte din energia care alimentează emisia la maximul de luminozitate provine din unda de șoc ce încălzește și împinge straturile exterioare < ref> Stelele ce generează supernove de tipul Ia pe de altă parte sunt obiecte compacte mult mai mici dar mai masive decât Soarele care trebuie să se expandeze astfel răcindu-se enorm înainte de a deveni transparente Căldura din explozie se disipă în expansiune și nu mai este disponibilă pentru generarea de lumină Radiația emisă de supernovele de tip Ia se poate astfel atribui în totalitate dezintegrării radionuclidelor produse în explozie; în principal nichel-56 cu un timp de înjumătățire de 61 zile și produsul său cobalt-56 cu un timp de înjumătățire de 77 zile Razele gamma emise în timpul acestei dezintegrări nucleare sunt absorbite de materialul aruncat care astfel se încălzește și devine incandescent Pe măsură ce materialul împrăștiat de o supernovă cu colaps al miezului se îndepărtează și se răcește dezintegrarea nucleară ajunge în cele din urmă să devină principala sursă de energie a emisiei de lumină și în acest caz O supernovă puternică de tipul Ia poate arunca 05–10 mase solare de nichel-56 Impact interstelar Sursă de elemente grele Supernovele sunt o sursă-cheie de elemente mai grele decât oxigenul Aceste elemente sunt produse prin fuziune nucleară pentru fier-56 și elemente mai ușoare și prin nucleosinteză în timpul exploziei pentru elementele mai grele decât fierul Supernovele sunt cel mai probabil candidat pentru r-proces o formă rapidă de nucleosinteză ce are loc în condiții de temperatură ridicată și de mare densitate de neutroni Reacțiile produc nuclei foarte instabili bogați în neutroni Aceste forme sunt instabile și suferă dezintegrare beta foarte rapid înspre forme mai stabile Reacția r-proces care se presupune că are loc în supernovele de tipul II produce aproximativ jumătate din toate celelalte elemente existente în univers dincolo de fier inclusiv plutoniu uraniu și californiu Rolul în evoluția stelară Rămășița unei supernove constă dintr-un obiect compact și o undă de șoc de material ce se extinde rapid Acest nor de material mătură mediul interstelar înconjurător într-o fază de expansiune liberă ce poate dura până la două secole Unda apoi trece treptat printr-o perioadă de expansiune adiabatică și se va răci și se va amesteca încet cu mediul interstelar înconjurător de-a lungul unei perioade de aproximativ 10000 de ani< ref> În astronomia standard Big Bangul a produs hidrogen heliu și puțin litiu pe când toate celelalte elemente mai grele au fost sintetizate în stele și supernove Supernovele tind să îmbogățească mediul interstelar cu metale termen ce înseamnă pentru astronomi toate elementele în afara hidrogenului și heliului definiție diferită de cea din chimie Aceste elemente injectate îmbogățesc în cele din urmă norii moleculari în care se formează stelele < ref> Astfel fiecare generație stelară are o compoziție ușor diferită de la un amestec aproape pur de hidrogen și heliu până la o compoziție mai bogată în metale Supernovele sunt mecanismul principal de distribuție în spațiu al acestor elemente grele formate într-o stea în perioada sa de fuziune nucleară Abundența diferită de elemente în materialul ce formează o stea are o importantă influență asupra vieții stelei și ar putea influența decisiv posibilitatea existenței de planete pe orbita acesteia Energia cinetică a unei rămășițe de supernovă în expansiune poate declanșa formarea de stele din cauza compresiei norilor moleculari denși aflați în spațiul din apropiere Dovezi din produsele rezultate din izotopii radioactivi arată că o supernovă aflată în apropiere a ajutat la determinarea compoziției Sistemului Solar acum 45 miliarde de ani și ar fi putut chiar să fi declanșat formarea acestui sistem < ref> Impactul asupra Pământului O supernovă apropiată de Pământ este o explozie ce ar avea ca rezultat moartea unei stele aflate suficient de aproape de Pământ la mai puțin de 100 ani-lumină pentru a avea efecte observabile asupra biosferei Razele gamma de la o supernovă induc o reacție chimică în straturile superioare ale atmosferei reacție ce transformă azotul molecular în oxizi azotici consumând suficient din stratul de ozon pentru a expune suprafața planetei la radiații solare și cosmice dăunătoare Aceasta este una din cauzele presupuse ale dispariției de specii de la sfârșitul ordovicianului când aproape 60% din formele de viață oceanice de pe Pământ au murit< ref> În 1996 s-a teoretizat că urme ale fostelor supernove ar putea fi detectabile pe Pământ sub formă de izotopi metalici aflați în stratele de rocă În consecință s-a observat creșterea cantității de fier-60 în rocile de pe fundul Oceanului Pacific< ref> Supernovele de tip Ia ar putea fi potențial cele mai periculoase dacă au loc suficient de aproape de Pământ Întrucât supernovele de tip Ia apar din stelele slabe din categoria piticelor albe este posibil ca o supernovă ce ar putea afecta Pământul să apară pe neprevăzute într-un sistem solar care nu a fost bine studiat O teorie sugerează că o supernovă de tip Ia ar trebui să fie mai aproape de o mie de parseci 3300 ani-lumină pentru a afecta Pământul Cel mai apropiat candidat cunoscut este IK Pegasi vezi mai jos< ref> Estimările recente prezic că o supernovă de tip II ar trebui să fie mai aporape de opt parseci 26 ani-lumină pentru a distruge jumătate din stratul de ozon al Pământului < ref> Candidate din Calea Lactee Mai multe stele mari din Calea Lactee ar fi posibile supernove în următoarele câteva mii–sute de milioane de ani Printre acestea se numără Rho Cassiopeiae steaua Kitt Peak Downes KPD1930+2752 VY Canis Majoris Multe stele Wolf-Rayet cum ar fi Gamma Velorum și cele din clusterul Quintuplet< ref> sunt și ele considerate posibile precursoare ale unei supernove în viitorul apropiat Cea mai apropiată stea-candidat de supernovă este IK Pegasi HR 8210 aflată la 150 ani-lumină Acest sistem binar cu orbită mică constă dintr-o stea din secvența principală și o pitică albă aflate una de alta la o distanță de 31 milioane de kilometri Pitica are o masă estimată de 115 ori masa Soarelui< ref> Note Referințe Lectura suplimentară Descriere la nivelul culturii științifice generale Articol ce descrie clasele spectrale de supernove Trecere în revistă a supernovelor —legătură spre un articol în formă finală trimis revistei Nature Legături externe Catalog cu căutare Simulator profesional de supernove de tip II la Wikiversity Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste abreviat URSS în Soiuz Sovietskih Soțialisticeskih Respublik SSSR cunoscută și ca Uniunea Sovietică Sovietskii Soiuz a fost un stat întins pe o mare parte din Nordul Eurasiei și care a existat din 1922 până în 1991 Formarea sa a fost punctul culminant al Revoluției ruse din 1917 cea care l-a îndepărtat pe țarul Nicolae al II-lea Pentru denumirea oficială a Uniunii Sovietice în limbile altor republici vezi Denumiri oficiale ale URSS URSS era constituită din mai multe Republici Sovietice Socialiste RSS-uri Numărul acestora a variat de-a lungul timpului; la data dezmembrării URSS număra 15 republici componente Rusia era de departe cea mai mare republică dominând în aproape toate domeniile suprafață populație economie și influență politică Teritoriul URSS a suferit de asemenea variații mari; în 1990 corespundea Rusiei Imperiale cele mai importante excepții fiind Polonia Finlanda și Alaska Cu excepția unei scurte perioade chiar după revoluție organizarea politică a țării era definită de singurul partid politic recunoscut Partidul Comunist al Uniunii Sovietice PCUS Istoria Articolul principal Istoria Uniunii Sovietice Activitatea revoluționară în Rusia a început cu Revolta decembriștilor descoperită în 1825 Deși iobăgia a fost abolită în 1861 aceasta s-a făcut în condiții nefavorabile țăranilor și a contribuit la încurajarea revoluționarilor Duma Parlamentul Rusiei a fost fondată în 1906 însă agitațiile sociale au continuat și s-au agravat în timpul Primului Război Mondial din cauza înfrângerilor militare și a lipsei hranei Revoluția din februarie și revoluțiile din octombrie vezi și Revoluția rusă au fost urmate de o perioadă de război civil vezi Războiul civil rus în urma căreia Republica Socialistă Federativă Sovietică Rusă RSFSR și alte state bolșevice au ajuns să controleze cea mai mare parte a fostului Imperiu rus Pe 6 iulie 1923 RSFSR Republica Socialistă Federativă Sovietică Transcaucaziană alături de republicile sovietice ucraineană și bielorusă au semnat un tratat de uniune astfel formând Uniunea Sovietică Prăbușirea monarhiei ruse a fost urmată de stârpirea clasei boierești și de împărțirea pământului către familiile țărănești Țăranii săraci și cei cu stare medie nu au tras folos de pe urma acestei împărțiri până când Lenin nu a anunțat Noua Politică Economică NPE care a pus capăt rechiziționării de alimente de către guvern practică începută în timpul războiului civil În anii aplicării NPE țăranii își comercializau produsele la prețuri libere După moartea fondatorului mișcării revoluționare Lenin 1924 Iosif Vissarionovici Stalin s-a impus ca lider de necontestat învingându-l pe Lev Troțki pe care în cele din urmă îl va exila din Uniunea Sovietică în 1929 și îi va comanda asasinarea în 1940 asumându-și în același timp puteri dictatoriale Stalin a abandonat Noua Politică Economică a lui Lenin instituind planurile cincinale și colectivizarea agriculturii Sub conducerea sa Uniunea Sovietică fondată în 1922 a devenit o putere industrială majoră În paralel opoziția politică a fost eliminată în anii 1930 prin epurări Inițial guvernul lui Stalin a semnat un tratat de neagresiune cu Germania Nazistă cu o anexă secretă prin care Europa răsăriteană era împărțită în sfere de influență nazistă respectiv sovietică Naziștii au încălcat pactul în 1941 prin invazia Uniunii Sovietice ceea ce a determinat intrarea URSS în al doilea război mondial de partea Aliaților După victoria aliată Armata Roșie controla Europa de Est și a ajutat la formarea mai multor state marionetă comuniste stabilind astfel o sferă de influență sovietică în estul Europei analogă sferei de influență americane în Europa de Vest Tensiunile între cele două sfere au condus la Războiul Rece și ambele părți au inițiat programe masive de înarmare cu arme nucleare pentru intimidarea celeilalte părți Al Doilea Război Mondial a adus Uniunea Sovietică în poziția uneia dintre cele două mari puteri mondiale poziție menținută timp de patru decenii prin putere militară cercetare științifică performantă în special în domeniul științei spațiale și al armamentului- precum și ajutorarea în scop propagandistic al țărilor în curs de dezvoltare Mihail Gorbaciov secretar general al Partidului Comunist a impus politicile de glasnost transparență și perestroika restructurare economică Întâlnirile la vârf americano-sovietice din 1986 și 1987 precum și întâlnirea dintre președintele american Ronald Reagan și Gorbaciov de la sfârșitul lui 1988 au condus la reducerea armamentului în Europa Dezintegrarea regimurilor comuniste aliate din Europa de Est a prefigurat dizolvarea Uniunii Sovietice Președintele Republicii Federative Ruse Boris Elțîn l-a eclipsat treptat pe liderul sovietic Gorbaciov iar Uniunea Sovietică s-a desființat pe cale pașnică în decembrie 1991 Majoritatea fostelor republici sovietice s-au constituit în Comunitatea Statelor Independente Politica Articolul principal Politica Uniunii Sovietice Conform ultimei Constituții sovietice din 1977 Uniunea Sovietică se declara teoretic un stat federal format din 16 republici în uniune voluntară iar guvernarea avea o structură federală vezi Constituția Uniunii Sovietice Guvernul Uniunii Sovietice punea în aplicare deciziile luate de Partidul Comunist vezi Organizarea Partidului Comunist al URSS Structura PCUS era bazată pe centralism democratic metoda leninistă de luare a deciziilor în interiorul partidului Conform centralismului democratic organele inferioare ale partidului pun în aplicare deciziile organelor superioare Organele inferioare începeau la nivel de oraș și de district mergând până la Comitetul Central organul suprem de partid Folosind autoritatea nomenklaturii Partidul plasa oameni de încredere în posturi guvernamentale de conducere Organele PCUS monitorizau acțiunile ministerelor agențiilor guvernamentale și organelor legislative Cea mai înaltă instituție legislativă era Sovietul Suprem Conducătorul Partidului Comunist era Secretarul general Șeful partidului mai deținea uneori și alte posturi cum ar fi președinția statului sau funcția de Prim-ministru vezi Lista conducătorilor Uniunii Sovietice Vezi și Dreptul sovietic Relațiile externe Articolul principal Relațiile externe ale Uniunii Sovietice Republicile În ultimele decenii Uniunea Sovietică era compusă din 15 Republici Sovietice Socialiste După ce au devenit independente unele au rămas organizate în Comunitatea Statelor Independente CSI Economia Bazată pe un sistem de proprietate de stat economia sovietică era controlată prin Gosplan Comisia de Planificare a Statului și Gosbank Banca de Stat De la dizolvarea Uniunii Sovietice aproape toate republicile sovietice au renunțat la economia centralizată planificată și proprietatea de stat Populația Uniunea Sovietică era una dintre cele mai neomogene țări din punct de vedere etnic cu peste 100 etnii diferite Populația totală era estimată la 293 milioane în 1991 Uniunea Sovietică era atât de mare încât și după destrămarea ei Rusia rămâne cea mai mare țară ca suprafață și foarte variată etnic având multe minorități precum tătari udmurți și altele Cultura Cinematografia sovietică Televiziunea sovietică Marea Enciclopedie Sovietică Sărbători Bibliografie „Misiuni Speciale Memoriile unui martor nedorit un șef sovietic de spioni Pavel și Anatoli Sudoplatov Legături externe 4 noiembrie 2009 Jurnalul Național 26 Decembrie 2008 Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 20 August 2011 Paul Ciocoiu Evenimentul zilei 19 August 2011 Simona Mătieș Evenimentul zilei 7 decembrie 2011 Viorica Marin Adevărul 30 ianuarie 2009 Jurnalul Național 6 noiembrie 2004 Evenimentul zilei 1 decembrie 2011 Adrian Pătrușcă Evenimentul zilei 17 august 2008 Cătălin Turliuc Ziarul Lumina 24 august 2008 Cătălin Turliuc Ziarul Lumina 18 septembrie 2013 Adevărul '' Vasile Ursu Nicola cunoscut ca Horea n 1731 la Arada azi Horea d 28 februarie 1785 la Alba Iulia a fost alături de Ion Oargă Cloșca și Marcu Giurgiu Crișan conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania A fost un țăran ager la minte care a făcut serviciul militar în Austria unde a învățat limba germană Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784 Revolta a început în satele Curechiu și Mestecăniș extinzându-se apoi în părțile de vest ale Ardealului Armata austriacă a înăbușit revolta iar capii răscoalei au fost arestați fiind trădați Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia prin frângere cu roata la 28 februarie 1785 Răscoala În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789 Libertate egalitate fraternitate Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania dar în doar câteva săptămâni este înăbușită în principal de către nobilii maghiari Pe 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta și să se ascundă până în primăvara anului 1785 când dorea să reia răscoala Se ascunde împreună cu Cloșca în pădurile din jurul satului său natal Albac însă sunt capturați de trupele austriece pe 27 decembrie 1784 Printre trădători se numărau iobagi din zonă și se pare că unii îi erau rude La o lună după prinderea lui Horea și Cloșca a fost capturat și Crișan al treilea conducător al răscoalei tărănești În continuare prezentarea continuă cu veștmintele lui Horea care arată că era îmbrăcat cu suman negru împodobit pe margini cu cusături vinete și cioareci strâmți cojoc de piele de oaie și căciulă neagră Horea și Cloșca au fost întemnițați în cetatea Alba Iulia și supuși interogatoriilor în special pentru că nobilii maghiari doreau să afle cum s-a propagat răscoala atât de repede și pe întindere atât de mare Interogatoriul a constat din 118 întrebări dar cei doi capi ai răscoalei au refuzat să mărturisească sau au negat orice legătură cu răscoala iobagilor români În perioada 28 ianuarie 24 februarie 1875 Horea și Cloșca au fost interogați în șase rânduri dar anchetatorii nu au obținut nimic Pentru ca românii să se poată convinge că fruntașii răscoalei au fost prinși Horea și Cloșca au fost purtați timp de câteva săptămâni prin satele revoltate Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea și Cloșca capturați a urmat următorul traseu la dus Alba Iulia-Vințu de Jos-Șibot-Orăștie-Deva iar la întoarcere Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia Cei doi au fost transportați fiecare într-un car escortați de 40 husari din Regimentul de Toscana și 35 soldați din Regimentul Orosz Moartea Condamnat la moarte Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785 alături de Cloșca pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia Horea și-a scris testamentul pe 25 februarie 1785 în celula în care era deținut documentul fiind scris de preotul Nicolae Rațiu Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac Pentru rebeliune motiv pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia nu tragerea pe roată S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură rezervată în mod normal doar tâlharilor și ucigașilor Primul a fost executat Cloșca iar al doilea Horea Dacă Cloșca a fost torturat cu cruzime extremă primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de grație Horea a primit doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept Vezi și Răscoala lui Horea Cloșca și Crișan Cloșca Crișan Țebea Biserica de lemn din Cizer Gorunul lui Horea Galerie de imagini Note Bibliografie Constantin C Giurescu Istoria românilor vol III București Editura Bic All 2007 ISBN 978-973-571-710-0 David Prodan Răscoala lui Horea Editura Științifică și Enciclopedică București 1979 volumele I-II Ion Rusu Abrudeanu Moții calvarul unui popor eroic dar nedreptățit 1924 Magazin istoric Anul II nr 7-8 16-17 iulie-august 1968 Magazin istoric Anul XIX nr 2 215 februarie 1985 Magazin istoric Anul II nr 10 19 octombrie 1968 Bibliografie suplimentară Horea în publicistica românească de acum un veac Nicolae Edroiu Editura Dacia 1985 Legături externe „Horea la Negreni de Traian Vedinaș Teodora Rosca Lumea credinței anul II nr 421 Vladimir Vladimirovici Putin în rusă Влади́мир Влади́мирович Пу́тин n 7 octombrie 1952 Leningrad URSS astăzi Sankt Petersburg Rusia este un om politic rus În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999 după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000 În 2004 el a fost reales pentru un al doilea mandat care a durat până în 7 mai 2008 Din cauza limitei prevăzute de Constituție Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008 dar după victoria succesorului sprijinit de el Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei Putin a ocupat această funcție în interalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012 În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse în urma modificării Constituției Copilărie Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în Leningrad avându-i ca părinți pe Vladimir Spiridonovici Putin 1911—1999 și pe Maria Ivanova Selomova 1911—1998 Mama lui era muncitoare la o fabrică iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietică într-o unitate submarină în cursul anilor 1930 Doi frați mai mari s-au născut în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului Bunicul patern Spiridon Putin 1879—1965 a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin< ref> În cartea autobiografică a lui Putin Ot Pervogo Litsa română La persoana întâi bazată pe interviurile pe care le-a acordat se vorbește despre începuturile umile printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din Leningrad La 1 septembrie 1960 Vladimir a început să învețe la Școala elementară nr 193 de pe strada Baskov aflată vizavi de casă Până în clasa a cincea era unul din puținii elevi din clasa sa de 45 de copii care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat În clasa a șasea a început să se dedice sportului mai ales artelor marțiale sambo și judo dar în cursul vieții a practicat și tenisul ski și pilotajulÎn tinerețea sa Putin a avut drept modele de admirație personajele ofițerilor de inteligență ce apăreau pe ecranele sovietice jucate de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad în 1975 < ref> cu o teză despre politica SUA pe continentul african În timpul anilor de studenție el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991< ref> De asemenea la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa Carieră la KGB După absolvirea universității Putin a fost recrutat de KGB în serviciul de contraspionaj În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta Leningrad Apoi conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski a servit la așa numita direcție nr 5 a KGB-ului care combătea opoziția politică A primit ulterior oferta de a se transfera la serviciul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB în rusă Первое Главное Управление și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la Școala Superioară Dzerjinski a KGB din Moscova iar apoi prin mijlocul anilor 1980 la Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova acum fiind Academia pentru Inteligență Externă Din 1985 până în 1990 KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresda pe atunci în Republică Democrată Germană< ref> După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică la Leningrad iar în iunie 1991 a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov În această nouă calitate Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți A reluat legăturile cu Anatoli Sobceak pe atunci primarul Leningradului Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991 Începuturile carierei politice În mai 1990 Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale La 28 iunie 1991 a fost numit șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat dar nu au existat consecințe imediate Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe până în 1996 Din 1994 până în 1997 Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg În martie 1994 a devenit Vice-primarul orașului Sankt-Petersburg De asemenea între 1995 iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg Prim-ministru 1999 În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste CeceniaDupă demisia lui Boris Elțin din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse Președinție Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-și justifice propria politică anti-teroristă făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliția împotriva terorismului internațional Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate și reducerea drastică a corupției dar și acuzat de o parte a opoziției de a fi inițiatorul metodelor de intimidare și aducere la tăcere a adversarilor politici El și-a exprimat nemulțumirea la Conferința de la Helsinki din noiembrie 2006 că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admiterea României și Bulgariei în Uniunea Europeană La presiunile sale Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la București În perioada celor două mandate succesive de președinte 2000-2008 Vladimir Putin a redat Rusiei demnitatea și forța politică pe plan internațional De asemenea Rusia a cunoscut o creștere economică fără precedent de la căderea Uniunii Sovietice jucând un rol important pe piața globală de capital Vladimir Putin este apreciat de majoritatea conaționalilor săi lucru relevat și prin faptul că succesorul propus și susținut de el la Președinția Rusiei Dmitri Medvedev a reușit să câștige alegerile Primul mandat 2000-2004 La 31 decembrie 1999 Boris Elțîn se retrage din funcția de Președinte al Rusiei Putin devine președinte interimar pentru ca la alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000 să fie ales cu o majoritate de 5250% din voturile exprimate Este reales în martie 2004 având o majoritate comodă și în Duma de Stat Parlament ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar Al doilea mandat 2004-2008 Este reales în martie 2004 având o majoritate comodă și în Duma de Stat Parlament ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar Al treilea mandat 2012- A fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani în martie 2012 Politică internă Politică externă Suport și popularitate Critică Putin este acuzat de opoziția rusă că manipulează minte și provoacă tensiuni în Ucraina Filmul documentar „Putin omul care instigă la război realizat de Boris Nemțov și Leonid Martâniuk ar aduce argumente care ar demonstra implicarea Rusiei în prăbușirea Boeing-ului din Ucraina din 2014 Prim-ministru 2008-2012 În urma expirării celor două mandate și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei Putin a fost desemnat de Medvedev ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție în perioada 8 mai 2008 7 mai 2012< ref> Familia și viața personală Vladimir Putin a fost căsătorit cu Ludmila Putina divorțat în 2013 n 1958 din 1983 și are două fete Ekaterina n 1985 în Dresda Germania și Maria n 1986 tot în Dresda Germania Soția sa a studiat filologia la Universitatea din St Petersburg După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine vorbind curent limbile germană franceză și spaniolă În casa familiei Putin se mai află și un pudel alb numit Tosca Avere personală Potrivit unor surse neconfirmate Putin ar putea avea 40 de miliarde de dolari în active sau chiar 70 de miliarde dolari depășindu-l astfel pe Carlos Slim care era considerat în 2012 ca fiind cel mai bogat om din lume cu un miliard de dolari Artele marțiale Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul Putin a început să se antreneze practicând sambo artă marțială originară din Uniunea Sovietică de la vârsta de 14 ani înainte de a trece apoi la practicarea judo-ul pe care o exercită și în prezent El a câștigat competiții în domeniul acestui sport în orașul său natal Onoruri Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate și a acordat un nou statut țării salesursa Reuters ''Premiul este acordat pentru o "pricepre extraordinară de lider pentru preluarea unei țări care se afla în haos și căreia i-a adus stabilitate" a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel redactorul șef al revistei Time'' Bibliografie suplimentară Omul fără chip Incredibila ascensiune a lui Putin Masha Gessen 2012 Referințe Legături externe Vladimir Putin eroul unor benzi desenate 7 martie 2004 Crina Manolescu Amos News 16 August 2011 Evenimentul zilei 2 aprilie 2012 Octavian Manea Adevărul 4 martie 2012 Matei Dobrovie Adevărul 23 martie 2012 Octavian Manea Adevărul 4 ianuarie 2000 Evenimentul zilei Articole biografice 11 august 1999 Evenimentul zilei 7 Octombrie 2011 Roxana Roseti Evenimentul zilei 25 iulie 2014 Gabriel Burete Mediafax 11 septembrie 2014 Marius Cosmeanu România liberă Wikimedia Foundation WMF este o organizați non-profit din San Francisco California care a creat o serie de wiki Cele mai cunoscute sunt Wikipedia Wiktionary Wikiquote Wikibooks Wikisource Wikinews și Meta-Wikipedia Jimmy Jimbo Wales șeful fundației împreună cu compania sa „Bomis au anunțat crearea fundației la 20 iunie 2003 Numele ei „Wikimedia a fost ales de către Sheldon Rampton întrebând utilizatorii de pe lista de destinatari „mailing list WikiEN-I în martie 2003 Proiectele Wikimedia Datele de lansare din tabelul de mai jos sunt datele când s-au stabilit numele oficiale ale domeniilor Internet respective sau și datele lansării versiunii „beta stadiu de testare imediat anterior dării în folosință a proiectului Nu au fost luate în considerație alte domenii și nici versiuni de testare mai timpurii Lista proiectelor Wikimedia Referințe și note Legături externe Wikipedia pronunțat în română sau iar în engleză este o enciclopedie generală disponibilă pe Internet în mai multe limbi având conținut deschis tuturor atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare Este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația non-profit Wikimedia Face parte din fenomenul numit Web 20 Prefixul din denumirea Wikipedia se referă la metoda „wiki de a edita pagini de web în colaborare o metodă simplă și rapidă care permite participarea unui mare număr de persoane la redactarea aceluiași material În limba hawaiiană wiki wiki scris și wiki-wiki înseamnă „iute-iute Proiectul a început în limba engleză la 15 ianuarie 2001 la inițiativa lui Jimmy Wales și Larry Sanger Ediția în limba engleză cea mai dezvoltată dintre versiuni a depășit în anul 2007 pragul de 2 milioane de articole iar numărul de articole în toate limbile a depășit 9 milioane Ediția în limba română are în prezent aproximativ de articole Ulterior noi proiecte au început să construiască Wikipedia în alte limbi în prezent existând peste 200 de proiecte dintre care circa 100 sunt active Wikipedia folosește software liber fiind inspirată de ideile lui Richard Stallman fondator al Free Software Foundation probabil primul care a propus existența unei enciclopedii complet libere Același nume Wikipedia desemnează și situl Wikipediaorg unde se pot accesa articolele scrise în cadrul proiectului și unde voluntarii participă la dezvoltarea lui Autori La scrierea articolelor din Wikipedia poate contribui oricine Pentru a modifica articolele sau a adăuga altele noi nu este necesară nicio identificare a persoanelor și nicio verificare a competenței lor În general acest caracter liber al proiectului este privit cu suspiciune întrucât este greu de imaginat că în urma unui astfel de proces neîngrădit se poate crea o lucrare enciclopedică de calitate Vizitatorii sitului Wikipedia întreabă adesea „Bine dar atunci orice neștiutor sau răuvoitor poate să scrie în articole absolut orice! Mai mult oricine poate să șteargă contribuțiile valoroase făcute de alții! Nu e periculos? Deși într-adevăr articolele sunt uneori vandalizate de răuvoitori modificările operate sunt permanent supravegheate de către comunitatea de utilizatori care în timp s-au organizat și pe lângă activitatea de dezvoltare continuă a proiectului reușesc și să facă față atacurilor Imediat ce apare o modificare nepotrivită ea este anulată iar persoana respectivă avertizată totul petrecându-se de obicei într-un interval de câteva minute În plus administratorii sitului au și posibilitatea de a bloca accesul la editare al răuvoitorilor Printre contribuitori se află oameni din toate părțile lumii și toate categoriile de vârstă singurele condiții fiind accesul la internet și dorința de a participa la scrierea unei enciclopedii Desigur sunt preferați editorii care cunosc suficient de bine un domeniu și care pot redacta articolele într-un stil propriu unei enciclopedii< ref> Wikipedia în limba română Wikipedia în limba română abreviată uneori „rowp a început în luna iulie 2003 Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie În 15 iulie Bogdan Stăncescu cu numele de utilizator a primit statutul de Referitor la începuturile Wikipediei în limba română Bogdan Stăncescu a mărturisit următoarele Pe mine m-a încântat conceptul pe care l-am descoperit la Wikipedia în engleză și i-am întrebat pe cei de acolo cum aș putea să ajut la cultivarea site-ului în română Am și acum răspunsul în arhiva de mailuri Oh you just want to be a sysop? Done! Tot ce vrei este să fii un sysop? S-a făcut! Așa că m-am apucat de treabă Am tradus toată interfața — neașteptat de mult de lucru și tot au scăpat niște greșeli pe care mi le-au semnalat contribuitorii mai târziu — și m-am pus pe scris articole care să dea o formă și o direcție site-ului Până la sfârșitul aceluiași an Wikipedia în limba română avea deja nu mai puțin de 3000 de articole și ocupa astfel locul 16 în clasamentul edițiilor Wikipediei Proiectul s-a dezvoltat în continuare ajungând la 10000 de articole la 13 decembrie 2004 50000 de articole la 5 ianuarie 2007 depășind 100000 de articole la data de 11 ianuarie 2008 În prezent există aproximativ de articole la Wikipedia în limba română și circa de utilizatori înregistrați De-a lungul existenței sale Wikipedia în limba română s-a aflat în fața mai multor probleme Astfel crearea automată a unei serii de proiecte în alte limbi pe baza standardelor internaționale a dus printre altele la apariția unei Wikipedii în limba moldovenească urmare a faptului că această limbă avea în standardul ISO 639 codurile mo și mol separate de limba română Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic forma moldovenească de dinainte de 1989 dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română După numeroase și aprinse discuții proiectul a fost în cele din urmă înghețat în anul 2006 pe baza faptului că limba moldovenească și limba română sunt identice și că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic În anul 2010 Wikipedia în limba română a trecut la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română mai exact virgule sub ș și ț care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile Acest proces a putut fi în mare măsură automatizat astfel încât dacă cineva scrie sau caută cu diacritice greșite acestea sunt acum corectate automat Note Vezi și Legături externe adevărulro Wilhelm Conrad Röntgen n 27 martie 1845 Lennep azi parte componentă a orașului Remscheid Renania de Nord-Westfalia — d 10 februarie 1923 München a fost un fizician german Ca profesor al universității Würzburg studiind descărcările electrice în tuburi vidate a descoperit în anul 1895 emisia unor radiații penetrante pe care le-a numit radiații X care după moartea sa și în pofida testamentului său au fost denumite raze Röntgen În anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică Motivația juriului Nobel „ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze raze X Date biografice Röntgen s-a născut în 1845 la Lennep în Germania fiind singurul copil al unui negustor și producător de textile Datorită mamei sale care provenea dintr-o veche familie olandeză familia Röntgen a decis să se mute în Olanda când micuțul Wilhelm avea doar trei ani În copilărie și adolescență Röntgen nu dădea semne de aptitudini ieșite din comun dar avea o pasiune pe care de altfel și-a păstrat-o toată viața de a face farse mecanice complicate îndelung elaborate În 1862 Röntgen s-a înscris la Școala tehnică din Utrecht În 1865 s-a înscris la cursurile facultății de fizică din cadrul Universității din Utrecht dar nu a obținut numărul necesar de credite pentru a deveni student așa încât s-a decis să plece în Elveția unde s-a îmatriculat la Institutul Politehnic din Zürich după susținerea examenelor În 1869 și-a susținut teza de doctorat la Zürich și a fost numit asistentul celebrului fizician August Kundt Îl însoțește pe acesta la Würzburg și ulterior la Strasbourg Unul dintre momentele cele mai importante ale vieții sale a fost întâlnirea cu Ivan Pulyui un fizician de origine ucraineană care i-a furnizat savantului german una din lămpile pe care acesta le-a folosit pentru a obține ceea ce el a numit "raze X" Röntgen a descoperit razele care îi poartă numele din pură întâmplare experimentând în laboratorul său efectele descărcărilor sarcinilor electrice de mare intensitate prin tuburi de sticlă umplute cu gaz la presiuni foarte joase Anterior studiase efectul razelor catodice raze care apar în mo­men­tul în care curentul electric trece printr-un gaz extrem de rarefiat În noiembrie 1895 a descoperit că dacă tubul prin care trece sarcina electrică este izolat cu un carton negru pentru a exclude orice sursă de lumi­nă în condițiile lucrului într-o cameră obscură un carton care are pe una din suprafețele sale platinocianidă barică devine fluorescent chiar dacă este la o depărtare apreciabilă de tub Röntgen a mers mai departe și a observat că același fenomen al înregistrării transparenței unui corp are loc și folosind plăci fotografice Prima radiografie din lume a fost făcută la scurt timp de către Röntgen surprinzând pe clișeele fotografice oasele unei mâini a soției sale și inelul pe care aceasta îl purta De aici savantul a dedus că oasele sunt mult mai puțin permeabile pentru razele X reliefându-se mai dur ca și inelul soției sale Din 1895 și-a petrecut restul vieții în laborator studiind acest fenomen Moartea lui din 1923 drept urmare a unui carcinom intestinal nu este o consecință directă a experimentelor sale cu razele X pentru că el a fost unul dintre primii savanți care au folosit ecrane de plumb pentru protecția la radiații Referințe și note Legături externe 27 septembrie 2007 Jurnalul Național Zborul 9525 al companiei aeriene low-cost Germanwings cu destinația Barcelona Spania – Düsseldorf Germania s-a prăbușit după ce a dispărut de pe radar în jurul orei locale 1120 pe data de 24 martie 2015 într-o zonă din preajma comunei Prads-Haute-Bléone Provența-Alpi-Coasta de Azur Toți cei 144 de pasageri și șase membri ai echipajului la bord au decedat< ref> Pasageri și echipaj Printre victime se aflau baritonul german Oleg Bryjak și contralta germană Maria Radner O clasă de 16 liceeni germani și cei doi profesori ai lor însoțitori originari din orașul Haltern în Renania de Nord-Westfalia la reîntoarcerea dintr-un schimb lingvistic la Llinars del Vallès erau și ei prezenți în avion Referințe