Secole Secolul al XI-lea Secolul al XII-lea Secolul al XIII-lea Decenii Anii 1080 Anii 1090 Anii 1100 Anii 1110 Anii 1120 Anii 1130 Anii 1140 Anii 1150 Anii 1160 Anii 1170 Anii 1180 Ani 1130 1131 1132 1133 1134 1135 1136 1137 1138 1139 1140 __FARACUPRINS__ Evenimente Ianuarie Ismail atabegul de Damasc trimite un apel disperat către Zengi emirul de Mosul pentru a-i solicita ajutorul altminteri fiind nevoit să predea orașul cruciaților; la puțină vreme Ismail cade victima unui complot organizat de mama sa prințesa Zomorrod care îl instalează în funcție pe un alt fiu al său Mahmud și organizează rezistența atât împotriva cruciaților cât și a lui Zengi 7 ianuarie Harald al IV-lea reușește să îl înlăture pe Magnus al IV-lea de pe tronul Norvegiei însă este la rândul său asasinat de un alt pretendent; războiul civil continuă Februarie Bolnav și puternic afectat de moartea soției sale Elvira de Castilla regele Roger al II-lea al Siciliei are de făcut față revoltei lui Robert al II-lea de Aversa Rainulf de Alife și a ducelui Sergiu de Neapole care se bucură și de sprijinul naval al pisanilor 16 martie Se încheie un compromis prin care stăpânirea lui Zengi asupra Damascului rămâne pur formală atabegul de Mosul pentru a preîntâmpina o revoltă a propriei sale armate își dirijează trupele către nord 17 aprilie Trupele atabegului de Mosul Zengi ocupă fortăreața al-Atharib; în continuare și alte puncte stăpânite de cruciați la est de Orontes Zerdana Maara Kafr Tab și prin care aceștia amenințau Alepul sunt cucerite 26 mai Alfonso al VII-lea al Castiliei și Leonului este încoronat în catedrala din Leon ca "Împărat al tuturor Spaniilor" 5 iunie Debarcat la Salerno regele Roger al II-lea al Siciliei ocupă și distruge Aversa după care începe asediul asupra Napoli 14 iunie Abandonat de cei mai mulți dintre emiri califul abbasid al-Mustarchid este înfrânt și capturat între Hamadan și Bagdad de către sultanul selgiucid Ghiyath ad-din Massud; eliberat el va fi asasinat două luni mai târziu 4 august Pisanii pradă Amalfi August Regele Boleslaw al III-lea al Poloniei se recunoaște vasal al împăratului Lothar al III-lea față de care se obligă la plata unui tribut anual 1 octombrie Regele Roger al II-lea al Siciliei îl impune pe fiul său Alphonse ca principe de Capua 1 decembrie În pofida drepturilor Matildei tronul Angliei este ocupat de Ștefan I conte de Blois și nepotul lui Henric I; odată înfrântă Matilda susținătorii acesteia sunt îndepărtați; situația degenerează într-un război civil Începe o puternică ofensivă bizantină în Orient; înpăratul Ioan al II-lea Comnen ocupă Kastamonu și Gangres și îi înfrânge pe turcii danișmenizi din Melitene Malatya Trupele regelui Roger al II-lea al Siciliei desăvârșesc cucerirea Djerbei în golful Gabes de la musulmani Jurchenii încep o campanie împotriva mongolilor conduși de Kabul Han Dinastia solomonizilor domnitoare în Ethiopia este înlocuită cu dinastia Zagwe Un incendiu izbucnit la Londra avariază catedrala St Paul și podul Londrei Erezia catharilor se răspândește în nordul Galiei; reacția clerului conduce la aruncarea în închisoare și condamnarea ereticilor la Liege Este construit castelul Leiria în Portugalia post avansat în direcția teritoriului stăpânit de mauri Arte științe literatură și filozofie Cronicarul englez Geoffrey de Monmouth episcop în Țara Galilor redactează "Historia Regum Britanniae" sursă a legendei arturiene La Toledo arhiepiscopul Raymond de Sauvetât înființează o școală de traducere a manuscriselor arabe în limba latină; Europoa occidentalî începe să cunoască scrierile musulmanilor și ale vechilor greci; începe răspândirea lui Aristotel în Occident Înscăunări 7 ianuarie Harald al IV-lea Gille rege al Norvegiei 8 septembrie Ar-Rachid calif de Bagdad până la 1136 1 octombrie Alphonse de Hauteville principe de Capua până la 1137 1 decembrie Ștefan I rege al Angliei până la 1154 Mahmud atabeg de Damasc Nașteri 30 martie Moses Maimonide rabin doctor și filosof evreu din Cordoba d 1204 Inge I rege al Norvegiei d 1161 Afonso de Portugalia d 1207 Hermann al IV-lea de Baden d 1190 Chretien de Troyes poet francez Pierre de Blois poet și diplomat francez d 1203 William of Newburgh istoric și călugăr englez d 1198 Gauthier de Châtillon scriitor și teolog francez d 1204 Sharafeddin Tusi matematician persan d 1213 Guillaume cu Mâinile Albe cadrinal francez d 1202 Decese 30 ianuarie Ismail atabeg de Damasc asasinat 6 februarie Elvira de Castilla soția regelui Roger al II-lea al Siciliei 4 iunie Huizong împărat al Chinei n 1082 19 august Al-Mustarshid calif abbasid 1 decembrie Henric I rege al Angliei Harald al IV-lea Gille rege al Norvegiei asasinat Milarepa poet tibetan n 1052 Suverani conducători Europa Almohazii Abd al-Mumin ibn Ali conducător din dinastia Almohazilor 1130-1163 Almoravizii Ali ibn Iusuf emir din dinastia Almoravizilor 1106-1143 Anglia Henric I Beauclerc rege din dinastia Normandă 1100-1135; ulterior duce de Normandia 1106-1135 și Ștefan rege din dinastia Normandă 1135-1141 1141-1154; totodată duce de Normandia 1135-1141 1141-1144 Anjou Geoffroi al V-lea cel Frumos Plantagenet conte 1129 1131-1151; ulterior duce de Normandia 1144-1151 Apulia și Calabria Roger al III-lea duce din dinastia normandă de Hauteville 1134-1149 Aquitania Guillaume al X-lea duce 1127-1137 Aragon Ramiro al II-lea Călugărul rege 1134-1137 Armenia statul Siunik Grigore al VI-lea rege din dinastia Bagratizilor 1105-1166 Austria Leopold al III-lea cel Sfânt markgraf din dinastia Babenberg 1095-1136 Bavaria Henric al X-lea cel Trufaș duce din dinastia Welfilor 1126-1138; totodată duce de Saxonia 1127-1138 Bizanț Ioan al II-lea împărat din dinastia Comnenilor 1118-1143 Brabant Godefroi I cel Bărbos conte 1095-1140; ulterior duce în Lorena Inferioară 1106-1128 Bretagne Conan al III-lea cel Gras duce 1112-1148 Burgundia Hugues al II-lea duce din dinastia Capețiană 1102-1143 Capua Robert al II-lea principe din dinastia normandă Drengot 1127-1156 și Alfons pretendent din dinastia normandă de Hauteville 1135-1144 Castilia Alfonso al VII-lea rege 1126-1157; totodată rege al Leonului 1126-1157; împărat din 1135 Cehia Sobeslav I cneaz din dinastia Premysl 1125-1140 Champagne Thibaud al II-lea cel Mare conte din casa de Blois-Champagne 1125-1152 Danemarca Erik al II-lea cel Memorabil rege din dinastia Estridsson 1134-1137 Flandra Thierry de Alsacia conte din dinastia de Alsacia 1128-1168 Franța Ludovic al VI-lea cel Gros rege din dinastia Capețiană 1108-1137 Gaeta Richard al III-lea duce 1121-1140 Germania Lothar al II-lea rege din dinastia Supplinburg 1125-1137; anterior duce de Saxonia 1106-1127; ulterior împărat occidental 1133-1137 Gruzia Dimitrie I rege din dinastia Bagratizilor 1125-1155 1155-1156 Hainaut Balduin al IV-lea conte din casa de Flandra 1120-1171 Imperiul occidental Lothar împărat din dinastia Supplinburg 1133-1137; anterior duce de Saxonia 1106-1127; totodată rege al Germaniei 1125-1137 Istria Engelbert al III-lea markgraf din casa de Sponheim 1124-1173; totodată markgraf de Carniola 1124-1173; ulterior markgraf de Toscana 1135-1137; ulterior duce de Spoleto 1135-1137 Kiev Iaropolk al II-lea Vladimirovici mare cneaz din dinastia Rurikizilor 1132-1139 Leon Alfonso al VII-lea rege 1126-1157; totodată rege al Castiliei 1126-1157; împărat din 1135 Lorena Inferioară Walram duce din dinastia de Limburg 1128-1139 Lorena Superioară Simon I duce din casa Lorena-Alsacia 1115-1139 Luxemburg Conrad al II-lea conte 1131-cca 1136 Montferrat Ranieri markgraf din casa lui Aleramo cca 1100-cca 1135 și Guglielmo al III-lea cel Bătrân markgraf din casa lui Aleramo cca 1135-1190 Muntenegru statul Zeta Gradihna rege 1131-1142 Navarra Garcia Ramirez al V-lea Restauratorul rege 1134-1150 Neapole Sergius al VII-lea sau al VIII-lea duce cca 1123-1137 Normandia Henric I Beauclerc duce 1106-1135; totodată rege al Angliei 1100-1135 și Etienne duce 1135-1141 1141-1144; totodată rege al Angliei 1135-1141 1141-1154 Norvegia Harald al IV-lea rege 1130-1136 Olanda Dirk al VI-lea conte 1122-1157 Polonia Boleslaw al III-lea Gură Strâmbă cneaz 1099-1138 Portugalia Afonso I Henriques conte din dinastia de Burgundia 1114-1185; rege din 1143 Reazan Sveatoslav Iaroslavici cneaz 1129-1145 Savoia Amedeo al III-lea conte 1103-1148 Saxonia Henric al II-lea cel Trufaș duce din dinastia Welfilor 1127-1138; totodată duce de Bavaria 1126-1138 Saxonia Conrad cel Mare markgraf din dinastia de Wettin 1123 1130-1156 Scoția David I cel Sfânt rege 1124-1153 Serbia Uroș al II-lea mare jupan din dinastia lui Vukan cca 1131-înainte de 1155 1155-cca 1160 Sicilia Roger al II-lea conte din dinastia de Hauteville 1101-1154; rege din 1130 Spoleto Engelbert de Sponheim duce 1135-1137; totodată markgraf de Toscana 1135-1137; anterior markgraf de Istria 1124-1173; anterior markgraf de Carniola 1124-1173 Statul papal Innocențiu al II-lea papă 1130-1143 și Anacletus al II-lea antipapă 1130-1138 Suedia Sverker I cel Bătrân rege din dinastia Sverker 1132-cca 1156 Toscana Engelbert de Sponheim markgraf 1135-1137; totodată duce de Spoleto 1135-1137; anterior markgraf de Istria 1124-1173; anterior markgraf de Carniola 1124-1173 Toulouse Alfons I Jourdain conte 1112-1148 Ungaria Bela al II-lea rege din dinastia Arpadiană 1131-1141 Veneția Pietro Polani doge 1130-1148 Verona Engelbert markgraf din casa de Sponheim 1123-1135; totodată markgraf de Istria 1107-1124; totodată markgraf de Carniola 1107-1124; totodată duce de Carintia 1123-1134 și Ulrich I markgraf din casa de Sponheim 1135-1144; totodată duce de Carintia 1134-1144 Africa Almohazii Abd al-Mumin ibn Ali conducător din dinastia Almohazilor 1130-1163 Almoravizii Ali ibn Iusuf emir din dinastia Almoravizilor 1106-1143 Fatimizii al-Hafiz li Din Allah Abul-Maimun Abd al-Madjid ibn Abul-Kassim ibn al-Mustansir calif din dinastia Fatimizilor 1131-1149 Hammadizii Iahia ibn al-Aziz emir din dinastia Hammadizilor 1121 1122 sau 1124 1125-1152 Kanem-Bornu Dunama I sultan cca 1098-cca 1159 Zirizii Abu Iahia al-Hassan ibn Ali emir din dinastia Zirizilor 1121-1148 Asia Orientul Apropiat Antiohia Constance principesă din dinastia de Hauteville 1130-1136 1149-1153 Armenia Mică Leon I principe din dinastia Rubenizilor 1129-1138 Bizanț Ioan al II-lea împărat din dinastia Comnenilor 1118-1143 Califatul abbasid Abu Mansur al-Fadl al-Mustarșid ibn al-Mustazhir calif din dinastia Abbasizilor 1118-1135 și Abu Djafar al-Mansur ar-Rașid ibn al-Mustarșid calif din dinastia Abbasizilor 1135-1136 Fatimizii al-Hafiz li Din Allah Abul-Maimun Abd al-Madjid ibn Abul-Kassim ibn al-Mustansir calif din dinastia Fatimizilor 1131-1149 Ghaznavizii Iamin ad-Daula Bahram Șah ibn Masud III sultan din dinastia Ghaznavizilor 1118-1157? Ghurizii Izz ad-Din Hussain ibn Hassan sultan din dinastia Ghurizilor 1100-1146 Ierusalim Foulques rege 1131-1143; anterior conte de Anjou 1109-1129 1131 Selgiucizii Nasr ad-Din apoi Muizz ad-Din Abu'l-Haris Ahmad Sandjar ibn Malik-Șah mare sultan din dinastia Selgiucizilor 1118-1157 Selgiucizii din Irak Ghias ad-Din Masud ibn Muhammad sultan din dinastia Selgiucizilor 1133-1152 Selgiucizii din Kerman Muhi'l-Din Arslan Șah I ibn Kirman Șah sultan din dinastia Selgiucizilor 1101-1142 Selgiucizii din Konya Rukn ad-Din Masud I Kilic Arslan sultan din dinastia Selgiucizilor 1116-1156 Asia Orientul Îndepărat Birmania statul Arakan Kawhya rege din dinastia de Parin 1133-1153 Birmania statul Pagan Alaungsithu rege din dinastia Constructorilor de Temple 1112-1167 Cambodgea Imperiul Kambujadesa Angkor Suryavarman al II-lea împărat din dinastia Mahidharapura 1112 1113-1150 Cambodgea statul Tjampa Harivarman al V-lea rege din cea de a noua dinastie 1114 1129-1139? China Gaozong împărat din dinastia Song de sud 1127-1162 China Imperiul Jurchenilor Tazong împărat din dinastia Jin 1123-1135 și Xizong împărat din dinastia Jin 1135-1149 China Imperiul Liao de vest Yelu Dashi Dezong împărat 1124-1143 China Imperiul Xia de vest Chongzong împărat 1086-1139 Coreea statul Koryo Injong Wang Hae rege din dinastia Wang 1123-1146 Ghaznavizii Sultan ad-Daula Iamin ad-Daula Bahram Șah ibn Masud III sultan din dinastia Ghaznavizilor 1118-1157? Ghurizii Izz ad-Din Hussain ibn Hassan sultan din dinastia Ghurizilor 1100-1146 India statul Chalukya apuseană Someșvara al III-lea rege 1127-1138 India statul Chola Vikrama Chola rege 1122 sau 1127-1135 și Kulottunga Chola al II-lea rege 1135-1150 India statul Hoysala Bittadeva Vișnuvaradhana rege 1110-1152 Japonia Sutoku împărat 1123-1141 Kashmir Jayasimha say Simhadeva rege din a doua dinastia Lohara 1127-1154 Nepal Indradeva uzurpator cca 1124-1136 Sri Lanka Vikkamabahu al II-lea rege din dinastia Silakala 1116-1137 Vietnam statul Dai Co Viet Ly Than-tong rege din dinastia Ly târzie 1127-1138 Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 13 iulie 14 iulie 15 iulie 16 iulie 17 iulie 15 iulie este a 196-a zi a calendarului gregorian și a 197-a zi în anii bisecți Evenimente 1099 Ierusalimul este cucerit după lupte sângeroase în care cruciații sunt conduși de Godefroy de Bouillon 1235 Împăratul Frederic al II-lea s-a căsătorit la Worms cu Isabella a Angliei sora regelui Henric al III-lea 1240 Victoria armatelor rusești asupra armatelor suedeze Bătălia de pe Neva 1410 Bătălia de la Grunwald Înfrângerea cavalerilor teutoni de către forțele unite ale polonilor și lituanieni sprijiniți de ruși cehi moldoveni tătari 1497 A început construcția bisericii Curții domnești de la Piatra Neamț ctitorie a lui Ștefan cel Mare domnul Moldovei 1457-1504 Lucrările au fost finalizate la 11 noiembrie 1498 1799 Piatra din Rosetta este descoperită în orașul egiptean Rosetta de căpitanul francez Pierre-François Bouchard 1858 Au fost tipărite în Moldova primele mărci poștale Acestea erau vestitele "Cap de bour" a căror primă emisiune cuprindea patru timbre 1888 A aparut ziarul Adevărul 1888 Stratovulcanul Muntele Bandai a erupt omorând aproximativ 500 de oameni în prefectura Fukushima Japonia 1922 A fost creat "Partidul Comunist Japonez" 1936 A apărut la București săptămânalul "Cuget clar" revistă de direcție literară artistică și culturală sub conducerea lui Nicolae Iorga 1955 18 laureați ai Premiului Nobel semnează o declarație împotriva armelor nucleare; mai târziu declarația a fost semnată de alți 34 laureați Nobel 1958 A apărut la București sub conducerea lui Mihai Beniuc revista "Luceafărul" organ de presă al Uniunii Scriitorilor din România 1962 Reprezentativa feminină de handbal a României a cucerit titlul suprem la cea de-a doua ediție a Campionatului Mondial desfășurat în România între 8 și 15 iulie 1964 S-a înființat la București studioul cinematografic "Animafilm" 1973 La Roma tânărul în vârstă de 17 de ani John Paul Getty III a fost răpit Autorii au cerut o răscumpărare de 17 milioane de lire sterline Bunicul său miliardarul Jean Paul Getty a refuzat plata și a primit un plic conținând o șuviță de păr și o ureche umană În cele din urmă bunicul a negociat recompensa la suma de 2 milioane de lire sterline iar Getty III a fost găsit viu în sudul Italiei pe 15 decembrie 1973 1975 A avut loc primul zbor cosmic cu primul echipaj Soiuz-Apollo din istoria cosmonauticii 1992 Au fost stabilite relații diplomatice între România și Kazahstan 1997 Slobodan Milošević este ales președinte al RF Iugoslavia Este învestit în funcție la 25 iulie 1997 1997 La Miami Florida Gianni Versace este împușcat în fața casei sale de criminalul în serie Andrew Cunanan 2003 Ia naștere proiectul rowp versiunea românească a proiectului Wikipedia Nașteri 1573 Ingo Jones arhitect englez restauratorul catedralei St Paul din Marea Britanie d 1652 1606 Rembrandt van Rijn pictor olandez d 1669 1737 Prințesa Louise-Marie a Franței fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței d 1787 1820 Iosif Naniescu Ioan Mihalache mitropolit și cărturar român d 1902 1837 Stephanie de Hohenzollern-Sigmaringen d 1859 1892 Walter Benjamin scriitor și critic literar german d 1940 1902 Costin D Nenițescu chimist academician d 1970 1912 Neculai Ghimpu globtrotter român d 2006 1918 Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel d 2003 1919 Iris Murdoch scriitoare britanică d 1999 1922 Leon Max Lederman fizician american 1930 Jacques Derrida filosof francez părintele deconstructivismului d 2004 1941 Attila Ágh scriitor politolog și filozof maghiar unul din cei mai cunoscuți ideologi comuniști din a doua jumătate a secolului XX Decese 1274 Bonaventura teolog și sfânt italian n 1221 1291 Rudolf I al Germaniei n 1218 1824 Radu Tempea protopop al Brașovului director al școlilor ortodoxe românești din Transilvania n 1768 1857 Carl Czerny muzician pedagog și pianist austriac n 1791 1904 Anton Cehov dramaturg și prozator rus n 1860 1912 Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 1915 Raffaello Giovagnoli scriitor italian n 1838 1919 Hermann Emil Fischer chimist german laureat al Premiului Nobel n 1852 1929 Hugo von Hofmannsthal scriitor austriac n 1874 1940 Pershing Wadlow Robert american deținătorul recordului mondial de cel mai înalt om din lume 272 m n 1918 1946 Dumitru Bagdasar medic român n 1893 1967 Vladimir Frimu pictor român n 1900 1977 Konstantin Aleksandrovici Fedin scriitor rus n 1892 1992 Ion Luican cântăreț de muzică populară român n 1907 1997 Gianni Versace designer italian de modă n 1946 Sărbători România Ziua mărcii poștale românești Brunei Ziua națională Ziua de naștere a Sultanului În calendarul romano-catolic Sfânta Bonaventura episcop și învățător al Bisericii circa 1218 1274 Secole Secolul al XVII-lea Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Decenii Anii 1690 Anii 1700 Anii 1710 Anii 1720 Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Ani 1741 1742 1743 1744 1745 1746 1747 1748 1749 1750 1751 __FARACUPRINS__ Evenimente Arte știință literatură și filozofie Nașteri 30 martie Francisco de Goya pictor și grafician spaniol d1828 3 iulie Sofia Magdalena a Danemarcei soția regelui Gustav al III-lea al Suediei d 1813 Decese 19 martie Marea Ducesă Anna Leopoldovna a Rusiei regentă a Rusiei n 1718 6 august Christian al VI-lea rege al Danemarcei și Norvegiei n 1699 Suverani conducători Europa Anglia George al II-lea August rege din dinastia de Hanovra 1727-1760 Austria Maria Terezia arhiducesă din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată regină a Cehiei 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Bavaria Maximilian al III-lea Josef principe elector din dinastia de Wittelsbach 1745-1777 Cehia Maria Terezia regină din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Crimeea Selim Ghirai al II-lea ibn Kaplan han din dinastia Ghiraizilor 1743-1748 Danemarca Christian al VI-lea rege din dinastia de Oldenburg 1730-1746 și Frederik al V-lea rege din dinastia de Oldenburg 1746-1766 Florența Francisc mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1737-1765; anterior duce de Lorena 1729-1736; ulterior împărat occidental 1745-1765 Franța Ludovic al XV-lea cel Iubit rege din dinastia de Bourbon 1715-1774 Genova Lorenzo De Mari doge 1744-1746 și Giovanni Francesco Maria Brignola Sale doge 1746-1748 Germania Francisc I rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1745-1765; anterior duce de Lorena 1729-1736; totodată mare duce de Toscana 1739-1765; totodată împărat occidental 1745-1765 Gruzia Teimuraz al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1744-1762; anterior rege în Kakhetia 1732-1736 1738-1744 Gruzia statul Imeretia Alexandru al IV-lea rege din dinastia Bagratizilor 1720-1751 Gruzia statul Kakhetia Irakli al II-lea rege din dinastia Bagratizilor 1744-1762; ulterior rege al Gruziei 1762-1798 Imperiul occidental Francisc I împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1745-1765; anterior duce de Lorena 1729-1736; totodată mare duce de Toscana 1739-1765; totodată rege al Germaniei 1745-1765 Imperiul otoman Mahmud I sultan din dinastia Osmană 1730-1754 Liechtenstein Johann Nepomuk Karl principe 1732-1748 Lorena Stanislaw Leszczynski duce 1738-1766; anterior rege al Poloniei 1704-1709 1733-1734 Modena Francesco al III-lea duce din casa d'Este 1737-1780 Moldova Ioan Mavrocordat domnitor 1743-1747 Monaco Honore al III-lea principe 1733-1793 Muntenegru Sava Petrovic vlădică din dinastia Njegos 1735-1767 Parma și Piacenza Maria Terezia ducesă din dinastia de Habsburg 1740-1748; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; regină a Cehiei 1740-1780; totodată regină a Ungariei 1740-1780 Polonia August al III-lea rege din dinastia de Saxa 1733-1763; totodată principe elector de Saxonia 1733-1763 Portugalia Joao al V-lea rege din dinastia de Braganca 1706-1750 Prusia Frederic al II-lea cel Mare rege din dinastia de Hohenzollern 1740-1786 Rusia Elisabeta Petrovna împărăteasă din dinastia Romanov 1741-1761 Sardinia Carlo Emmanuele al III-lea rege din casa de Savoia 1730-1773 Saxonia Frederic August al II-lea principe elector din dinastia de Wettin 1733-1763; totodată rege al Poloniei 1733-1763 Sicilia Carol al IV-lea rege din dinastia de Bourbon 1734-1759; totodată duce de Parma și Piacenza 1731-1736; ulterior rege al Spaniei 1759-1788 Spania Filip al V-lea rege din dinastia de Bourbon 1700-1724 1724-1746 și Ferdinand al VI-lea rege din dinastia de Bourbon 1746-1759 Statul papal Benedict al XIV-lea papă 1740-1758 Suedia Frederik I rege din dinastia Hessen-Kassel 1720-1751 Transilvania Johann Haller de Hallerstein guvernator 1734-1755 Ungaria Maria Terezia regină din dinastia de Habsburg 1740-1780; totodată arhiducesă de Austria 1740-1780; totodată regină a Cehiei 1740-1780; totodată ducesă de Parma și Piacenza 1740-1748 Valahia Constantin Mavrocordat domnitor 1730 1731-1733 1735-1741 1744-1748 1756-1758 1761-1763; totodată domnitor în Moldova 1733-1735 1741-1743 1748-1749 Veneția Pietro Grimani doge 1741-1752 Africa Așanti Opuku Ware I alantehene cca 1720-1750 Bagirmi Loel mbang 1741-1751 Benin Eresonyen obba cca 1735-cca 1750 Buganda Mwanga I Namugala și Kyabaggu kabaka 1734-1764 Bunyoro Duhaga I mukama cca 1730-cca 1780 Burundi Ntare al III-lea Kivimira Savuyimba Semunganzașamba mwami din a treia dinastie cca 1725-cca 1760 Dahomey Tegbessu Avissu rege 1732-1774 Darfur Umar ibn Muhammad Daura sultan cca 1743 1744-cca 1749 1750 Ethiopia Iyasu al II-lea Berhan Sagad Adjam Sagad al II-lea împărat 1730-1755 Imperiul otoman Mahmud I sultan din dinastia Osmană 1730-1754 Kanem-Bornu Muhammad al VII-lea Erghamma sultan cca 1738-cca 1751 Lunda Mulaji I mwato-yamvo cca 1740-cca 1750 Maroc Moulay Abdallah sultan din dinastia Alaouită 1729-1757 și Moulay Zin al-Abiddine sultan din dinastia Alaouită 1741-? ? Munhumutapa Dehwe Mupunzagutu rege din dinastia Munhumutapa 1740-1759 Oyo Amuniwaiye rege ?-cca 1746 și Onisile rege cca 1746-1754 Rwanda Karemeera Rwaaka rege cca 1744-cca 1768 Sennar Badi al IV-lea Abu Șuluh ibn Nul sultan 1724-1762 Tunisia Ali I bey din dinastia Husseinizilor 1735-1756 1757 Wadai Joda Kharif at-Timan ibn Kharut II sultan 1745-1795 Asia Orientul Apropiat Arabia Muhammad ibn Saud emir din dinastia Saudiților Wahhabiților 1746-1765 Iran Nadir Tahmasp Kuli Khan șah din dinastia Afșarizilor 1736-1747 Iran Safavizii Abbas al III-lea șah din dinastia Safavidă 1736-1749 Imperiul otoman Mahmud I sultan din dinastia Osmană 1730-1754 Oman Ahmad ibn Said imam din dinastia Bu Said 1744 sau 1749-1783 Yemen statul Sanaa al-Hussayn al-Mansur imam 1716-1720 1727-1748 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Ala ad-Din Djohan Șah sau Potjuk Auk sultan 1735-1760 Birmania statul Arakan Nara-apaya rege din dinastia de Mrohaung 1742-1761 Birmania statul Mon Smim Htaw Buddhaketi rege 1740-1747 Birmania statul Toungoo Mahadammayaza-dipati rege 1733-1752 Cambodgea Preah Srey Thommo Reachea al II-lea Nac Ong Tham rege 1702-1704 1706-1710 1736-1747 China Gaozong Hongli împărat din dinastia manciuriană Qing 1736-1795 Coreea statul Choson Yongjo Yi Eum rege din dinastia Yi 1725-1776 India statul Moghulilor Nasir ad-din Muhammad împărat 1719-1748 Japonia Sakuramachi împărat 1735-1747 și Ieșige principe imperial din familia Tokugaua 1745-1760 Laos statul Champassak Saya Kuman rege 1737-1791 Laosul inferior Ong Lo rege 1722 1735-1760 1767 Laosul superior Intha Som rege 1727 1731-1756 1776 Maldive Ibrahim Iskandar al II-lea sultan 1721-1750 Mataram Pakubuwono al II-lea Lawean sultan 1726-1749 Nepal Benepa Ranjitamalla rege din dinastia Malla 1722-1768 Nepal Kathmandu Jayaprakasamalla rege din dinastia Malla 1732-1768 Nepal Lalitpur Rajya Prakașamalla rege din dinastia Malla 1737 1742-1753 Nepal statul Gurkha Șri Prithvi Narayana Șah rajah 1742-1774 1775; rege din 1768 Sri Lanka statul Kandy Sri Vijaya Rajasinha rege 1739-1747 Thailanda statul Ayutthaya Boromakot rege 1733-1758 Tibet bLo-bzang sKal-bzang rgya-mtsho dalai lama 1720-1758 Tibet Panchen bLo-bzang dPal-ldan Ye-shes Lobzang Palden panchen lama 1737-1780 Vietnam statul Dai Viet Le Hien-tong Vinh hoang-de rege din dinastia Le târzie 1740-1786 Vietnam Hue Nguyen Phuc Khoat rege din dinastia Nguyen 1738-1765 Vietnam Taydo Trinh Doanh rege din dinastia Trinh 1740-1767 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Ani 1848 1849 1850 1851 1852 1853 1854 1855 1856 1857 1858 __FARACUPRINS__ Anul 1853 MDCCCLIII a fost un an al calendarului gregorian Evenimente 4 martie Franklin Pierce îi succede lui Millard Fillmore ca al 14-lea președinte al Statelor Unite 4 5 octombrie Începutul războiului din Crimeea dintre Imperiul Otoman și Rusia 17 octombrie Ca urmare a invadării Țării Românești de către trupele rusești și a declarației de război a sultanului domnitorul Barbu Știrbei se retrage la Viena Începe o perioadă de administrație și ocupație militară rusă care va dura până la 19 iulie 1854 28 octombrie Războiul din Crimeea Armata otomană traversează Dunărea și ajunge la Calafat în Țara Românească 4 noiembrie Războiul din Crimeea Bătălia de la Oltenița victorie turcească asupra rușilor 15 noiembrie Regina Maria a II-a a Portugaliei este succedată de fiul ei Pedro 15 noiembrie Războiul din Crimeea Bătălia de la Sinop Flota rusă distruge flota turcă Ia ființă "Școala de mică chirurgie" instalată lânga spitalul Filantropia București Arte științe literatură și filozofie 19 ianuarie Premiera operei lui Giuseppe Verdi Il Trovatore are loc la Teatrul Apollo din Roma Apare la Sibiu "Telegraful român" devenit ulterior organul de presă al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia și Sibiu La Roma are loc premiera operei lui Giuseppe Verdi Il Trovatore Trubadurul Se obține kerosenul prin distilarea petrolului Medicul francez Charles Gabriel Pravaz a inventat seringa Nașteri 16 ianuarie Vladimir Soloviov filosof poet și critic literar rus d 1900 30 martie Vincent van Gogh pictor olandez d 1890 28 mai Carl Larsson pictor suedez d 1919 10 iunie Ion Pop-Reteganul folclorist d 1905 18 iulie Hendrik Lorentz fizician olandez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică d 1928 16 septembrie Albrecht Kossel medic german laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină d 1927 21 septembrie Heike Kamerlingh Onnes fizician olandez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică d 1926 14 octombrie Ciprian Porumbescu compozitor român d 1883 Decese 16 ianuarie Arhiducele Rainer Joseph de Austria n 1783 27 februarie Augustus Mare Duce de Oldenburg n 1783 17 martie Christian Doppler matematician austriac n 1803 28 aprilie Ludwig Tieck scriitor german n 1773 15 noiembrie Maria a II-a a Portugaliei n 1819 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Maximilian al II-lea Josef rege din dinastia de Wittelsbach 1848-1864 Belgia Leopold I rege din dinastia de Saxa-Coburg 1831-1865 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VII-lea rege din dinastia de Oldenburg 1848-1863 Elveția Wilhelm Matthias Naeff președinte 1853 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia Otto Friedrich Ludwig rege din dinastia de Bavaria 1833-1862 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Liechtenstein Alois al II-lea principe 1836-1858 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Modena Francesco al V-lea duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1846-1859 Moldova Grigore Alexandru Ghica domnitor 1849-1853 1854-1856 Monaco Florestan principe 1841-1856 Muntenegru Danilo al II-lea vlădică din dinastia Petrovic-Njegos 1851-1860; principe din 1852 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Parma Carol al III-lea duce din dinastia de Bourbon 1849-1854 Portugalia Maria a II-a de Gloria regină din dinastia de Braganca 1826-1853 și Pedro al V-lea rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1853-1861 Prusia Frederic Wilhelm al IV-lea rege din dinastia de Hohenzollern 1840-1861 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Sardinia Vittorio Emmanuele al II-lea rege din casa de Savoia ramura Carignan 1849-1861; ulterior rege al Italiei 1861-1878 Saxonia Frederic August al II-lea Albert Marie Klemens Josef Vinzenz Alois Nepomuk Johann Baptist Nikolaus Rafael Peter Xaver Franz de Paul Vinentius Felix rege din dinastia de Wettin 1836-1854 Serbia Aleksandru principe din dinastia Karagheorghevic 1842-1858 Sicilia Ferdinand al II-lea Bomba rege din dinastia de Bourbon 1830-1859 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Oskar I rege din dinastia Bernadotte 1844-1859 Toscana Leopold al II-lea mare duce din dinastia de Habsburg-Lorena 1824-1859 Transilvania Karl Borromaeus Schwarzenberg guvernator 1851-1858 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Valahia Barbu Știrbei domnitor 1849-1853 1854-1856 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 Bagirmi Abd al-Kadir al II-lea mbang 1846-1858 Barotse Sekeletu litunga 1851-1863 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Suna al II-lea kabaka 1824-1856 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gezo Gankpe rege 1818-1858 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Abbas I Hilmi Pașa conducător 1848 1849-1854 Ethiopia Sahla Dengel împărat 1832-1840 1842-1855 Imerina Ranavalona I Ramavo regină 1828-1861 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 și Abd ar-Rahman ibn Muhammad uzurpator 1853-1854 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Joseph Jenkins Roberts președinte 1848-1856 1872-1876 Lunda Mulaji al II-lea a Mbala mwato-yamvo 1852-1857 Maroc Moulay Abd ar-Rahman ibn Hișam sultan din dinastia Alaouită 1822-1859 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Atiba rege cca 1836-1859 Rwanda Yuhi al IV-lea Gahindiro rege cca 1830-cca 1860 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Ahmad I ibn Mustafa bey din dinastia Husseinizilor 1837 1838-1855 Wadai Muhammad Șarif ibn Saleh sultan 1835-1858 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Dost Muhammad Khan suveran din dinastia Barakzay 1826-1839 1842-1863 Arabia Faisal I ibn Turki imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1834-1838 1843-1865 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Medjid I sultan din dinastia Osmană 1839-1861 Kuwait Jabir I ibn Abdallah emir din dinastia as-Sabbah 1812-1859 Oman Said ibn Sultan imam din dinastia Bu Said 1806-1856 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Duong Nho Ong Don Samdech Preah Harirak Reamea Esora Thippadey rege 1842 1845-1859 China Wenzong Yizhu împărat din dinastia manciuriană Qing 1851-1861 Coreea statul Choson Ch'oljong Yi Chung rege din dinastia Yi 1849-1863 India James Andrew Broun guvernator general 1848-1856 India statul Moghulilor Siraj ad-din Bahadur Șah al II-lea împărat 1837-1858 Japonia Komei împărat 1847-1866 Ieyoși principe imperial din familia Tokugaua 1837-1853 și Iesada principe imperial din familia Tokugaua 1853-1858 Laos statul Champassak interregnum 1852-1856 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubuwono al V-lea Menol sultan 1822-1826 1828-1855 Mataram Surakarta Pakubowono al VII-lea Purabaya sultan 1830-1858 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Nicolae I Pavlovici împărat din dinastia Romanov-Golstein-Gottorp 1825-1855 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet bLo-bzang mKhas-grub rgya-mtsho dalai lama 1841-1855 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Justo Jose de Urquiza director 1852-1860; președinte din 1854 Bolivia Manuel Isidoro Belzu președinte 1848-1855 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Chile Manuel Montt președinte 1851-1861 Columbia Jose Hilario Lopez președinte 1849-1853 și Jose Maria Obando președinte 1853-1854 Costa Rica Juan Rafael Mora Porras președinte 1849-1859 Republica Dominicană Buenaventura Baez președinte 1849-1853 1856-1857 1865-1866 1868-1873 1876-1878 și Pedro Santana președinte 1844-1848 1853-1856 1859-1861 Ecuador Jose Maria Urbina Viteri conducător suprem 1851-1856 El Salvador Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 Guatemala Rafael Carrera președinte 1844-1848 1851-1865 Haiti Faustin Soulouque Faustin I președinte 1847-1859; împărat din 1849 Honduras Jose Trinidad Cabanas președinte 1852-1853 1854-1855 și Francisco Gomez y Arguelles președinte 1852 1853 Mexic Mariano Arista președinte 1851-1853 Juan Bautista Ceballos președinte 1853 Manuel Maria Lombardini președinte 1853 și Antonio Lopez de Santa-Anna președinte 1833-1835 1841-1842 1843 1844 1846-1847 1847 1853-1855 Nicaragua Jose Laureano Pineda președinte 1851-1853 și Frutos Chamorro președinte 1853-1855 Paraguay Carlos Antonio Lopez consul 1841-1862; dictator din 1844 Peru Jose Rufino Echenique președinte 1851-1855 Statele Unite ale Americii Millard Fillmore președinte 1850-1853 și Franklin Pierce președinte 1853-1857 Uruguay Juan Francisco Giro președinte 1852-1853 Venezuela Jose Gregorio Monagas președinte 1851-1855 Oceania Hawaii Kamehameha al III-lea Kauikeauoli rege 1825-1854 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XVIII-lea Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Decenii Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Ani 1862 1863 1864 1865 1866 1867 1868 1869 1870 1871 1872 __FARACUPRINS__ Evenimente 30 ianuarie Împăratul Kōmei moare brusc la vârsta de 36 de ani lăsându-l pe fiul său în vârstă de 14 ani Prințul Moștenitor Mutsuhito să succeadă ca următorul împărat al Japoniei 17 februarie Împăratul austriac Franz Joseph I numește pe Gyula Andrassy prim-ministru ungar ca urmare a tratativelor privind "compromisul austro-ungar" 15 martie Guvernul ungar condus de Gyula Andrassy a depus jurământ de credință față de împăratul austriac Franz Joseph I Începe aplicarea reglementărilor "compromisului austro-ungar" 23 martie Willem al III-lea al Țărilor de Jos acceptă oferta de 5000000 de guldeni olandezi de la Napoleon al III-lea al Franței pentru a vinde Luxemburg ducând la Criza luxemburgheză 30 martie SUA au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Rusia cu 72 milioane de dolari 7 mai Alfred Nobel patentează dinamita în Regatul Unit 27 mai Francisc Iosif împăratul Austriei 1848-1916 a semnat Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria 8 iunie Franz Joseph al Austriei s-a încoronat la Buda ca rege al Ungariei 1867-1916 ca parte a monarhiei austro-ungare 19 iunie Are loc execuția împăratului Maximilian al Mexicului 8 iulie Se inaugurează primul tramvai tras de cai pe un traseu lung de 66 km Timișoara devine primul oraș al României de azi cu tramvai 2 septembrie Împăratul Meiji al Japoniei se căsătorește cu împărăteasa Shōken născută Masako Ichijō Nedatate A fost adoptat leul ca unitatea monetară divizat în 100 de bani Arte științe literatură și filozofie Mihai Eminescu publică în "Familia" poemul Ce-ți doresc eu ție dulce Românie A apărut primul număr al "Convorbirilor literare" organ de presă al "Junimii" – grupare politică și literară condusă de Titu Maiorescu Are loc la Iași premiera piesei Răzvan vodă de BPHașdeu prima dramă istorică românească importantă Henrik Ibsen scrie Peer Gynt Jean-François Millet pictează l'Angélus Édouard Manet pictează Execuția lui Maximilian Dunărea Albastră a compozitorului Johann Strauss a fost prezentată în premieră la Viena Austria Premiera operei Don Carlos de Giuseppe Verdi la Opera din Paris Premiera operei Romeo și Julieta de Charles Gounod la Théâtre-Lyrique din Paris Nașteri 15 ianuarie Maria Teresa de Bourbon-Două Sicilii d 1909 29 ianuarie Vicente Blasco Ibañez scriitor spaniol d 1928 3 februarie Împăratul Meiji al 122-lea împărat al Japoniei d 1912 6 februarie Dimitrie Voinov biolog zoolog histolog citolog român d 1951 9 februarie Natsume Sōseki romancier japonez d 1916 20 februarie Louise a Marii Britanii fiica regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit d 1931 16 aprilie Wilbur Wright cel mai mare din Frații Wright pionieri ai aeronauticii d 1912 27 aprilie Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu prima română avocată prima europeană licențiată în drept d 1935 7 mai Władysław Reymont romancier și nuvelist polonez laureat Nobel d 1925 26 mai Mary de Teck soția regelui George al V-lea al Regatului Unit d 1953 31 mai Prințesa Maria Josepha a Saxoniei d 1944 4 iunie Carl Gustaf Emil Mannerheim militar și politician finlandez d 1951 8 iunie Frank Lloyd Wright arhitect american d 1959 14 iunie Arhiducesa Maria Dorothea de Austria d 1932 28 iunie Luigi Pirandello scriitor italian d 1936 10 iulie Prințul Maximilian de Baden al 8-lea Cancelar al Germaniei d 1929 14 august John Galsworthy scriitor englez d 1933 15 septembrie Petr Bezruč poet ceh d 1958 16 septembrie Vintilă I C Brătianu politician român prim-ministru al României d 1930 29 septembrie Walther Rathenau industriaș scriitor și politician liberal german d 1922 7 noiembrie Marie Curie om de știință francez d 1934 27 noiembrie Grigore Antipa biolog darvinist zoolog ihtiolog ecolog oceanolog și profesor universitar român d 1944 5 decembrie Józef Piłsudski revoluționar și om de stat primul șef de stat și dictator al Poloniei d 1935 6 decembrie Prințul August Leopold de Saxa-Coburg-Kohary d 1922 26 decembrie Ádám Abet scriitor poet jurnalist și traducător maghiar d 1947 Decese 14 ianuarie Jean Auguste Ingres pictor francez n 1780 30 ianuarie Împăratul Kōmei al 121-lea împărat al Japoniei n 1831 19 februarie Arhiducele Stephen Palatin al Ungariei n 1817 9 martie Prințesa Sofia de Saxonia n 1845 13 martie Louise Caroline de Hesse-Cassel ducesă de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg n 1789 6 iunie Arhiducesa Matilda de Austria n 1849 19 iunie Maximilian I al Mexicului n 1832 26 iunie Maximilian Anton Lamoral Prinț de Thurn și Taxis n 1831 13 iulie Boldizsár Adorján scriitor poet și avocat maghiar n 1820 26 iulie Otto al Greciei primul rege al Greciei moderne n 1815 8 august Maria Tereza de Austria n 1816 25 august Michael Faraday chimist și fizician englez n 1791 31 august Charles Baudelaire poet francez n 1821 5 septembrie Landgraful Wilhelm de Hesse-Cassel n 1787 22 decembrie Théodore Rousseau pictor francez n 1812 Suverani conducători Europa Anglia Victoria regină din dinastia de Hanovra 1837-1901 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Ludovic al II-lea Otto Frederic Wilhelm rege din dinastia de Wittelsbach 1864-1886 Belgia Leopold al II-lea rege din dinastia Saxa-Coburg 1865-1909 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Christian al IX-lea rege din dinastia de Glucksburg 1863-1906 Elveția Charles-Emmanuel-Constant Fornerod președinte 1857 1863 1867 Franța Ludovic Napoleon Bonaparte Napoleon al III-lea președinte 1848-1870; împărat din 1852 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Italia Victor Emmanuel al II-lea rege din dinastia de Savoia 1861-1878; anterior rege al Sardiniei 1849-1861 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm al III-lea mare duce din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată rege al Olandei 1849-1890 Monaco Carol al III-lea principe 1856-1889 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Olanda Wilhelm al III-lea rege din dinastia de Orania-Nassau 1849-1890; totodată mare duce de Luxemburg 1849-1890 Portugalia Luis I rege din dinastia de Braganca-Saxa-Coburg-Gotha-Kohary 1861-1889 Prusia Wilhelm I rege din dinastia de Hohenzollern 1861-1871; ulterior împărat al Germaniei 1871-1888 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Saxonia Johann Nepomuk Marie Josef Anton Xaver Vinzenz Ludwig Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus rege din dinastia de Wettin 1854-1873 Serbia Mihail principe din dinastia Obrenovic 1839-1842 1860-1868 Spania Isabela a II-lea regină din dinastia de Bourbon 1833-1868 Statul papal Pius al IX-lea papă 1846-1878 Suedia Carol al XV-lea rege din dinastia Bernadotte 1859-1872 Transilvania Ludovic Folliot de Crenville guvernator 1861-1867 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Așanti Kwaku Dua I așantehene 1834-1867 și Karikari Kofi Kakari așantehene 1867-1874 Bagirmi Abu-Sekkin Muhammad mbang 1858-1871 Barotse Sipopa Lutangu litunga 1864-1876 Benin Adolo obba cca 1850-1888 Buganda Mutesa I Mukabaya kabaka 1856-1884 Bunyoro Kyebambe al IV-lea Kamurasi mukama cca 1852-1869 Burundi Mwezi al IV-lea Gisaabo mwami din a patra dinastie 1852-1908 Dahomey Gelele rege 1858-1889 Darfur Muhammad Hussain ibn Muhammad Fadl sultan 1838 1839-1873 Egipt Ismail conducător 1863-1870; vicerege din 1867 Ethiopia Theodoros al II-lea împărat 1855-1868 Imerina Rasoherina Rakoto regină 1863-1868 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kanem-Bornu Umar ibn Muhammad șeic din dinastia Kanembu 1837-1853 1854-1880 Lesotho Moshoeshoe I rege 1818 1820-1870 Liberia Daniel Bashiel Warner președinte 1864-1868 Lunda Muteba al II-lea ya Cikombe uzurpator ?-1874 ? Maroc Sidi Mohammed al IV-lea ibn Abd ar-Rahman sultan din dinastia Alaouită 1859-1873 Munhumutapa Kataruza rege din dinastia Munhumutapa 1835-1868 Oyo Adelu rege 1859-1875 Rwanda Kigeri al IV-lea Rwaabugiri rege cca 1865-1895 Swaziland Mswati Mdvuso rege din clanul Ngwane 1840-1868 Tunisia Muhammad al III-lea ibn Hussein as-Sadik bey din dinastia Husseinizilor 1859-1882 Wadai Ali ibn Muhammad sultan 1858-1874 Zanzibar Madjid ibn Said sultan din dinastia Bu Said 1856-1870 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Sirdar Muhammad Afdal Khan suveran din dinastia Barakzay 1866-1867 și Sirdar Muhammad Azam Khan suveran din dinastia Barakzay 1867-1869 Arabia Abdallah al III-lea ibn Faisal imam din dinastia Saudiților Wahhabiților 1865-1871 1871-1873 1876-1885 1889 Bahrain Muhammad I ibn al-Khalifah II emir din dinastia al-Khalifah 1843-1868 1869 Iran Nasir ad-Din șah din dinastia Kajarilor 1848-1896 Imperiul otoman Abdul-Aziz sultan din dinastia Osmană 1861-1876 Kuwait Abdullah al II-lea ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1866-1892 Oman Salim ibn Suwaini imam din dinastia Bu Said 1866-1868 Yemen statul Sanaa al-Mansur Muhammad imam 1853-1890 și al-Mutawakkil al-Muhsin imam 1855-1878 Asia Orientul Îndepărat Atjeh Mansur Șah sultan 1836-1870 Birmania statul Toungoo Mindon Min rege din dinastia Alaungpaya 1853-1878 Brunei Abdul Mumin sultan 1852-1885 Cambodgea Preah Ang Reachea Vodey Preah Norodom Borommo Ream Teneavottana rege 1860-1904 și Pukombo pretendent 1865-1867 China Muzong Zai Chun împărat din dinastia manciuriană Qing 1862-1874 Coreea statul Choson Kojong Yi Hyong rege din dinastia Yi 1864-1907; împărat din 1897 India John Laird Mair Lawrence vicerege 1863-1869 Japonia Yoșinobu Hitotsubași principe imperial din familia Tokugaua 1866-1867 Laos statul Champassak Chao Kham Suk Yutti Thammathone al II-lea 1863-1893 1900 Laosul superior Tiantharat Chantha Kuman rege 1851-1870 Maldive Imad ad-Din Muhammad al III-lea sultan 1834-1882 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VI-lea Mangku-bumi Gatot sultan 1855-1877 Mataram Surakarta Pakubuwono al IX-lea Bangun Kadaton sultan 1861-1893 Nepal statul Gurkha Surendra Bikram Șah Bahadur Șamșir Jang rege 1847-1881 Rusia Alexandru al II-lea Nikolaievici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1855-1881 Thailanda statul Ayutthaya Pra Chomklao Chaoyuhua Mongkut Rama al IV-lea rege din dinastia Chakri 1851-1868 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Phrin-las rgya-mtsho dalai lama 1858-1875 Tibet Panchen dPal-ldan Ch'os-kyi gRags-pa Chokye Trakpa panchen lama 1857-1882 Vietnam Tu Duc Nguyen Duc-Tong împărat din dinastia Nguyen 1848-1883 America Argentina Bartolome Mitre președinte 1862-1868 Bolivia Jose Mariano Melgarejo președinte 1865-1871; dictator din 1869 Brazilia Pedro al II-lea împărat din dinastia de Braganca 1831-1889 Canada Charles Stanley Monck guvernator general 1867-1868 Chile Jose Joaquin Perez Mascayano președinte 1861-1871 Columbia Tomas Cipriano de Mosquera y Arboleda președinte 1845-1849 1862-1864 1866-1867 și Santos Acosta președinte 1867-1868 Costa Rica Jose Maria Castro Madriz președinte 1866-1868 Republica Dominicană Jose Maria Cabral președinte 1865 1866-1868 Ecuador Jeronimo Carrion y Palacio președinte 1865-1867 Pedro Jose de Arteta y Calisto președinte 1867 și Juan Javier Espinosa președinte 1867-1869 El Salvador Francisco Duenas președinte 1851 1851-1852 1852-1854 1856 1856 1863-1871 Guatemala Vicente Cerna președinte 1865-1871 Haiti Nicholas Fabre Geffrard președinte 1859-1867 și Sylvain Salnave președinte 1867-1869 Honduras Jose Maria Medina președinte 1862 1863 1864 1864-1865 1866-1867 1867-1868 1870-1871 1871 1871-1872 1875-1876 1876 și Juan Lopez președinte 1867 Mexic Benito Pablo Juarez președinte 1858-1872 și Maximilian I împărat din dinastia de Habsburg 1864-1867 Nicaragua Fernando Guzman președinte 1867-1871 Paraguay Francisco Solano Lopez dictator 1862-1870 Peru Mariano Ignacio Prado dictator 1865-1868; președinte din 1867 Statele Unite ale Americii Andrew Johnson președinte 1865-1869 Uruguay Venancio Flores dictator 1854-1855 1865-1868 Venezuela Juan Crisostomo Falcon președinte 1863-1868 Oceania Hawaii Kamehameha al V-lea Lot Kamehameha rege 1863-1872 Noua Zeelandă George Grey guvernator 1845-1853 1861-1868 Tonga George Tupou I rege 1845-1893 Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 1914 1915 1916 1917 __FARACUPRINS__ 1912 MCMXII a fost un an bisect al calendarului gregorian Evenimente 6 ianuarie New Mexico devine cel de-al 47-lea stat SUA 17 ianuarie Expediția Terra Nova Robert Falcon Scott căpitan în armata britanică atinge Polul Sud la o lună după norvegianul Roald Amundsen Scott scria în jurnalul său „Polul Da dar în alte circumstanțe decât cele așteptate Doamne Dumnezeule! Acesta e un loc destul de crâncen și teribil pentru care am muncit fără să avem răsplata priorității A încheiat cu înregistrarea „Acum o luptă disperată Mă întreb dacă putem reuși 21 ianuarie Raymond Poincaré care va continua politicile anti-germane extremiste a început primul mandat ca prim-ministru al Franței 25 ianuarie Roald Amundsen și echipa sa de patru bărbați au ajuns din nou la baza de la Framheim din Golful Balenelor împreună cu unsprezece câini care au supraviețuit Au părăsit Antarctica pe vasul Fram cinci zile mai târziu 12 februarie Abdicarea împăratului chinez Pu Yi; sfârșitul dinastiei Qing 12 februarie Republica China adoptă calendarul gregorian 22 martie Au fost aprobate legea și statutele pentru înființarea "Societății Scriitorilor Români" 28 martie În urma demisiei guvernului conservator condus de PP Carp se formează un nou guvern în frunte cu Titu Maiorescu 29 martie Trei din cei cinci membri în viață ai expediției Scott către Polul Sud — Henry R Bowers 28 ani; dr Edward A Wilson 39 ani; și căpitanul Scott 43 ani — au murit în timp ce așteptau în cortul lor să treacă viscolul la aproape 150 de mile de tabăra lor de bază Trupurile lor vor fi descoperite de către o echipă de căutare în luna noiembrie 1 aprilie Speranțele britanice că Robert Falcon Scott a ajuns la Polul Sud înaintea norvegianului Roald Amundsen s-au încheiat atunci când Terra Nova a ajuns în Noua Zeelandă fără căpitanul Scott la bord și vestea că echipa Scott era la 150 mile de Polul la 3 ianuarie Echipajul lui Amundsen ajunsese la Pol la 14 decembrie Echipajul lui Scott a ajuns la 17 ianuarie apoi a murit în martie pe drumul de întoarcere 10 aprilie Vasul "Titanic" a plecat în primul și singurul voiaj dintre Southampton Anglia și New York SUA 15 aprilie Vasul "Titanic" se scufundă după ce a lovit un aisberg 1500 morți din 2200 pasageri 16 aprilie Harriet Quimby a devenit prima femeie care a zburat deasupra Canalului Mânecii la mai puțin de trei ani după ce Louis Bleriot a fost primul bărbat care făcuse această traversare 17 aprilie Eclipsă de soare în Europa 18 aprilie Carpathia ajunge la New York City cu 710 supraviețuitori de pe Titanic 5 mai Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Stockholm Suedia 5 mai Apare primul număr al ziarului Pravda – ziar independent până la 22 august 1991 organ al CC al PCUS 14 mai Prințul Moștenitor Christian fratele regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei a fost proclamat rege sub numele de Christian al X-lea al Danemarcei după ce tatăl lor regele Frederic al VIII-lea al Danemarcei a murit la vârsta de 68 de ani în timp ce se afla în vacanță în Germania 4 iunie Incendiu la Constantinopol 1120 clădiri distruse 10 iunie Mitingul aviatic de la Aspern Austria la care Aurel Vlaicu a obținut un mare succes 7 iulie Magicianul și artistul Harry Houdini efectuează cascadoria cea mai periculoasă de până în acel moment În plus față de cascadoria sa de a scăpa fiind legat cu cătușe de fier la picioare Houdini a fost plasat într-o cutie de lemn bătută în cuie și aruncată de pe remorcherul "Catherine Moran" în East River din New York City La un minut după ce cutia a fost scufundată Houdini a apărut în fața a sute de spectatori inclusiv reporteri și fotografi 30 iulie Împăratul Meiji al Japoniei moare Este succedat de fiul său Yoshihito Evenimentul marchează sfârșitul perioadei Meiji și începutul erei Taisho 25 august Este fondat partidul naționalist chinez Kuomintang 1 septembrie La București în sala "Eforie" a avut loc premiera filmului "Independența României" A rulat timp de o lună record pentru acea vreme Filmul a fost prezentat apoi în Transilvania la Viena și Budapesta 9 septembrie A fost dezvelit bustul generalului dr Carol Davila lucrare a lui Constantin Brâncuși și primul monument al lui Brâncuși la București 7 octombrie S-a pus piatra de temelie a Palatului Senatului din București 8 octombrie Primul Război Balcanic începe Alianța balcanică formată din Bulgaria Grecia și Serbia declară război Imperiul Otoman 9 octombrie România asigură Bulgaria de neutralitatea sa 11 noiembrie Chios își declară independența față de Imperiul Otoman 24 noiembrie Începe vizita de 2 zile la București a Marelui Duce Nicolae unchiul Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei 28 noiembrie Albania își declară independența față de Imperiul Otoman 6 decembrie A avut loc la Brăila primul Congres al muncitorilor din toate porturile României; s-a constituit Uniunea lucrătorilor de transport pe apă și pe uscat din România 6 decembrie Bustul reginei Nefertiti a Egiptului este descoperit intact după 32 de secole 14 decembrie Se constituie Federația Societăților de Sport din România Nedatate noiembrie Este adus în România corpul dramaturgului IL Caragiale care murise la Berlin la 9 iunie În București începe construirea Institutului de Arhitectură „IMincu după proiectul arhitectului Grigore Cerchez care va fi terminată în 1917 În București începe construirea clădirii Muzeului Etnografic Românesc numit ulterior Muzeul Național Carol I astăzi Muzeul Țăranului Român În București începe construirea hotelului Athénée Palace după planurile arhitectului francez Téophile Bradeau care va fi terminat în 1914 La Sinaia se inaugurează Cazinoul în prezența regelui și a întregii Curți regale Anul întemeierii Republicii China Taiwan Principele Carol a trecut bacalaureatul cu nota 8 la română la scris și 10 la oral Arte știință literatură și filozofie Filosoful britanic Bertrand Russell publică Problemele filosofiei Scriitorul german Thomas Mann publică Moarte la Veneția Artistul francez Marcel Duchamp pictează Nud coborând scara Autorul american Edgar Rice Burroughs publică prima carte din seria Tarzan Nașteri 3 ianuarie Wolf Aichelburg scriitor și compozitor german d 1994 5 ianuarie Ioan Z Lupe silvicultor român d 1995 28 ianuarie Jackson Pollock pictor american d 1956 22 martie Karl Malden actor american d 2009 17 mai Alexandru Șerbănescu pilot român de vânătoare d 1944 4 iunie Robert Jacobsen sculptor și pictor danez d 1993 23 iunie Alan Turing matematician logician și criptograf britanic d 1954 15 iulie Neculai Ghimpu celebru globtrotter român d 2006 20 iulie George Johnston scriitor australian d 1970 29 iulie Nicolae Steinhardt călugăr și scriitor român d 1989 10 august Jorge Amado scriitor brazilian d 2001 17 octombrie Papa Ioan Paul I d 1978 12 noiembrie Emil Botta poet prozator actor d 1977 19 noiembrie George Emil Palade biolog român laureat al Premiului Nobel d 2008 26 noiembrie Eugen Ionescu dramaturg român d 1994 Decese 21 februarie Émile Lemoine matematician francez n 1840 25 februarie William al IV-lea Mare Duce de Luxemburg n 1852 30 martie Karl May autor german n 1842 14 mai August Strindberg dramaturg și pictor suedez n 1849 9 iunie IL Caragiale dramaturg ziarist publicist și poet român n 1852 15 iulie Francisco Lazaro atlet portughez n 1891 30 iulie Împăratul Meiji al 122-lea împărat al Japoniei n 1867 13 septembrie Joseph Furphy romancier australian n 1843 Premii Nobel Fizică Nils Gustaf Dalén Chimie Victor Grignard Paul Sabatier Medicină Alexis Carrel Literatură Gerhart Johann Robert Hauptmann Pace Elihu Root Suverani conducători Europa Anglia George al V-lea rege din dinastia Windsor 1910-1936 Austria Francisc Iosif împărat din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Bavaria Otto Wilhelm Luitpold Adalbert Waldemar rege din dinastia de Wittelsbach 1886-1913 Belgia Albert I rege din dinastia Saxa-Coburg 1909-1934 Bulgaria Ferdinand I cneaz din dinastia de Saxa-Coburg-Gotha 1887-1918; țar din 1908 Cehia Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Ungariei 1848 1867-1916 Danemarca Frederik al VIII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1906-1912 și Christian al X-lea rege din dinastia de Glucksburg 1912-1947 Elveția Ludwig Forrer președinte 1906 1912 Franța Armand Fallieres președinte 1906-1913 Germania Wilhelm al II-lea împărat din dinastia de Hohenzollern 1888-1918 Grecia George I rege din dinastia Glucksburg 1863-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Italia Victor Emmanuel al III-lea rege din dinastia de Savoia 1900-1946 Liechtenstein Johannes al II-lea cel Bun principe 1858-1929 Luxemburg Wilhelm mare duce din dinastia de Nassau 1905-1912 și Marie-Adelaide mare ducesă din dinastia de Nassau 1912-1919 Monaco Albert principe 1889-1922 Muntenegru Nicolae principe din dinastia Petrovic-Njegos 1860-1918; rege din 1910 Norvegia Haakon al VII-lea rege din dinastia de Glucksburg 1905-1957 Olanda Wilhelmina regină din dinastia de Orania-Nassau 1890-1948 Portugalia Manuel de Arriaga Brum da Silveira președinte 1911-1915 România Carol I domnitor din dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen 1866-1914; rege din 1881 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Saxonia Frederic August al III-lea Johann Ludwig Karl Gustav Gregor Filip rege din dinastia de Wettin 1904-1918 Serbia Petru I rege din dinastia Karagheorghevic 1903-1918; ulterior rege al Iugoslaviei 1918-1921 Spania Alfonso al XIII-lea rege din dinastia de Bourbon 1886-1931 Statul papal Pius al X-lea papă 1903-1914 Suedia Gustav al V-lea rege din dinastia Bernadotte 1907-1950 Ungaria Francisc Iosif rege din dinastia de Habsburg-Lorena 1848 1867-1916; totodată împărat al Austriei 1848-1916; totodată rege al Cehiei 1848-1916 Africa Africa de sud Herbert John Gladstone guvernator general 1910-1914 Bagirmi Abd ar-Rahman al III-lea Gauranga al II-lea mbang 1871-1918 Barotse Lubosi Lewanika litunga 1878-1884 1885-1916 Benin Ovonramwen sau Overami obba 1888-1897 1914 Buganda Daudi Chwa al II-lea kabaka 1897-1939 Bunyoro Duhaga al II-lea Andrea Bisereko mukama din dinastia Bito 1902-1924 Burundi Mutaga al IV-lea Nbikije mwami din a patra dinastie 1908-1915 Darfur Ali Dinar ibn Zakariyya ibn Muhammad Fadl sultan 1898-1916 Egipt Abbas al II-lea Hilmi vicerege 1892-1914 Ethiopia Menelik al II-lea împărat 1889-1913 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kanem-Bornu Bukar Garbai șeic din dinastia Kanembu 1901-1922 Lesotho Letsie al II-lea Letsienyane rege 1905-1913 Liberia Daniel Edward Howard președinte 1912-1919 Maroc Moulay Abd al-Hafiz ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1908-1912 și Moulay Youssef ibn Hassan sultan din dinastia Alaouită 1912-1927 Munhumutapa Chioko rege din dinastia Munhumutapa 1887-1917 Oyo Laeigbolu I rege 1911-1944 Rwanda Yuhi al V-lea Musinga rege 1896-1931 Swaziland Sobhuza al II-lea Mona rege din clanul Ngwane 1899-1982 Tunisia Muhammad al V-lea ibn Muhammad II an-Nasir bey din dinastia Husseinizilor 1906-1922 Zanzibar Halifa ibn Harrub sultan din dinastia Bu Said 1911-1960 Asia Orientul Apropiat Afghanistan Habib-Allah Khan suveran din dinastia Barakzay 1901-1919 Arabia Saudită Abd al-Aziz al II-lea ibn Abd ar-Rahman ibn Saud emir 1902-1953; sultan din 1917; rege din 1932 Bahrain Isa I ibn Ali emir din dinastia al-Khalifah 1869-1923 Iran Ahmad Mirza șah din dinastia Kajarilor 1909-1925 Imperiul otoman Mehmed al V-lea Reșad sultan din dinastia Osmană 1909-1918 Kuwait Mubarak ibn Sabbah emir din dinastia as-Sabbah 1896-1915 Oman Faișal ibn Turki emir din dinastia Bu Said 1888-1913 Qatar Kasim ibn Muhammad emir din dinastia at-Thani 1905-1913 Yemen statul Sanaa al-Mutauakkil ala-l-lah Yahya ibn Muhammad imam 1904-1948; rege din 1918 Asia Orientul Îndepărat Bhutan Uggyen Wang-chuk rege din dinastia Wang-Chuk 1907-1926 Brunei Muhammad Jamal al-Alam al II-lea sultan 1906-1924 Cambodgea Sisovath Prakeo Fra rege 1904-1927 China Sun Zhongshan președinte 1911-1912 și Yuan Shikai președinte 1912-1916 India Charles Hardinge vicerege 1910-1916 Japonia Meiji împărat 1868-1912 Laos statul Champassak Chao Nguy Tiao Ratsadanay rege 1900-1946; guvernator din 1907 Laosul superior Som Dak Phra Chao Sisavang Vong rege 1904-1945; ulterior rege în Laos 1945-1959 Maldive Șams ad-Din Muhammad Iskandar sultan 1893 1903-1935 Mataram Jogjakarta Abd ar-Rahman Amangkubowono al VII-lea Angabehi sultan 1877-1921 Mataram Surakarta Pakubowono al X-lea Witjaksana sultan 1893-1939 Mongolia Bodo Gegen Han Jebtsun Damba Hutuktu hakan 1912-1924 Nepal statul Gurkha Tribhuvana Bir Bikram Jang Bahadur Șah Bahadur Șamșir Jang Deva rege 1911-1950 1951-1955 Rusia Nicolae al II-lea Aleksandrovici împărat din dinastia Romanov-Holstein-Gottorp 1894-1917 Thailanda statul Ayutthaya Pra Mongkut Klao Chaoyuhua Vajiravudh Rama al VI-lea rege din dinastia Chakri 1910-1925 Tibet nGag-dbang bLo-bzang Thub-ldan rgya-mtsho dalai lama 1876-1933 Tibet Panchen Tup-den Ch'os-kyi Nyi-ma dGe-legs rNam-rgyal Choskyi Nyima Geleg Namgyal panchen lama 1883-1937 Vietnam statul Annam Duy Tan Nguyen Vinh-San împărat din dinastia Nguyen 1907-1916 America Argentina Roque Saenz Pena președinte 1910-1914 Bolivia Eliodoro Villazon președinte 1909-1913 Brazilia Hermes Rodrigues da Fonseca președinte 1910-1914 Canada Arthur William guvernator general 1911-1916 Chile Ramon Barros Luco președinte 1911-1915 Columbia Carlos E Restrepo președinte 1910-1914 Costa Rica Ricardo Jimenez Oreamuno președinte 1910-1914 1924-1928 1932-1936 Cuba Jose Miguel Gomez președinte 1909-1913 Republica Dominicană Eladio Victoria președinte 1911-1912 și Adolfo Alejandro Nouel y Bobadilla președinte 1912-1913 Ecuador Carlos Freile Zaldumbide președinte 1911 1911-1912 și Leonidas Plaza Gutierez președinte 1905-1906 1912-1916 El Salvador Manuel Enrique Araujo președinte 1911-1913 Guatemala Manuel Estrada Cabrera președinte 1898-1920 Haiti Michel Cincinnatus Leconte președinte 1911-1912 și Tancrede Auguste președinte 1912-1913 Honduras Francisco Beltran președinte 1911-1912 1913 1916-1919 și Manuel Bonilla președinte 1903-1907 1912-1913 Mexic Francisco Ignacio Madero președinte 1911-1913 Nicaragua Adolfo Diaz președinte 1911-1916 Panama Pablo Arosemena președinte 1910-1912 și Belisario Porras președinte 1912-1916 1918-1920 1920-1924 Paraguay Liberato Marcial Rojas președinte 1911-1912 Pedro Pena președinte 1912 Emiliano Gonzalez Navero președinte 1908-1910 1912 1931-1932 și Eduardo Schaerer președinte 1912-1916 Peru Augusto Bernardino Legula y Salcedo președinte 1908-1912 1919-1930 și Guillermo Enrique Bilinghurst președinte 1912-1914 Statele Unite ale Americii William Howard Taft președinte 1909-1913 Uruguay Jose Batlle y Ordonez președinte 1899 1903-1907 1911-1915 Venezuela Juan Vicente Gomez caudillo 1908-1935 Oceania Australia Thomas Denman guvernator general 1911-1914 Noua Zeelandă John Poynder Dickson-Poynder guvernator 1910-1912 și Arthur William de Brito Savile Foljambe guvernator 1912-1920; guvernator general din 1917 Tonga George Tupou al II-lea rege 1893-1918 Note Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Ani 1976 | 1977 | 1978 | 1979 | 1980 | 1981 | 1982 | 1983 | 1984 | 1985 | 1986 | 1987| 1981 MCMLXXXI a fost un an nebisect al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Grecia intră în Comunitatea Europeană care mai târziu va deveni Uniunea Europeană 20 ianuarie Ronald Reagan îi succede lui Jimmy Carter la președinția SUA La câteva minute după ce Reagan devine președinte Iranul eliberează 52 de ostatici americani care erau ținuți captivi de 444 de zile și astfel se termină criza ostaticilor din Iran 22 ianuarie La Academia Franceză are loc ședința de recepție a primei femei scriitoarea Marguerite Yourcenar 1903-1987 autoarea romanului istoric Memoriile lui Hadrian 11 martie Președintele chilian Augusto Pinochet depune jurământul pentru termenul de 8 ani la președinție 30 martie Încercare de asasinat asupra președintelui american Ronald Reagan 12 aprilie Lansarea navetei Columbia 4 mai Dumitru Prunariu devine primul cosmonaut român care a zburat în spațiu 13 mai Papa Ioan Paul al II-lea este împușcat și rănit de Mehmet Ali Ağca un militant ultranaționalist turc Două zile după Crăciunul din 1983 Papa Ioan Paul a fost la închisoare pentru a-l întâlni și pentru a-l ierta 21 mai În Franța socialistul François Mitterrand devine președinte al Republicii franceze 7 iulie Legalizarea divorțului în Spania 19-30 iulie au loc Jocurile Mondiale Universitare< sup> în București România 29 iulie Căsătoria dintre Lady Diana Spencer și Charles Prinț de Wales 1 august Se lansează postul tv MTV Music Television 24 august Grecia adoptă un nou drapel 28 august Trupele sud-africane invadează Angola 6 octombrie Președintele egiptean Anwar Sadat este asasinat în timpul unei parade militare de un comando integrist al Jihadului 14 octombrie Vicepreședintele Hosni Mubarak este ales președinte al Egiptului la o săptămână după ce Anwar Sadat a fost asasinat 21 octombrie Andreas Papandreou devine prim ministru al Greciei 1 noiembrie Antigua și Barbuda devin independente față de Marea Britanie Dan Andrei Aldea chitarist al formației Sfinx cere azil politic și se stabilește în Germania Arte științe literatură și filozofie 10 septembrie Pictura lui Picasso Guernica este mutată de la New York la Madrid Constantin Noica publică Devenirea întru ființă În Los Angeles ia ființă formația rock Metallica Este construit Circul de Stat din Chișinău Nașteri 2 ianuarie Danielle Souza model brazilian 15 ianuarie Pitbull rapper cântăreț american 20 ianuarie Owen Hargreaves fotbalist englez 21 ianuarie Michel Teló cântăreț brazilian 31 ianuarie Justin Timberlake cântăreț compozitor actor roman 17 februarie Paris Hilton model actriță americană 6 martie Teodor Dună poet român 13 martie Marele Duce George Mihailovici al Rusiei 15 martie Young Buck rapper american 22 martie Mirel Rădoi fotbalist român 26 martie Jay Sean cântăreț britanic 27 martie Cacau fotbalist german de origine braziliană 24 aprilie Gualberto Campos fotbalist venezuelean 26 aprilie Matthieu Delpierre fotbalist francez 29 aprilie Alex Vincent actor american 30 aprilie John O'Shea fotbalist irlandez 1 mai Aliaksandr Hleb fotbalist bielorus 10 mai Ersin Mehmedovic fotbalist sârb 15 mai Patrice Evra fotbalist francez de origine senegaleză 16 mai Marius Niculae fotbalist român 7 iunie Anna Kournikova jucătoare rusă de tenis de câmp 17 iunie Sorin Paraschiv fotbalist român 5 iulie Cosmin Gabriel Popp politician român 28 iulie Michael Carrick fotbalist englez 6 august Linda Maria Baros poetă traducătoare română 8 august Roger Federer tenismen elvețian 4 septembrie Beyoncé cântăreață americană actriță designer de modă dansatoare și producător muzical 26 septembrie Serena Williams jucătoare profesionista de tenis de origine americană 11 noiembrie Guillaume Mare Duce Ereditar de Luxembourg moștenitorul coroanei Luxembourgului 2 decembrie Britney Spears cântăreață pop dansatoare actriță americană 30 noiembrie Marius Moga artist compozitor de muzică român Decese 19 ianuarie Catinca Ralea realizatoare de emisiuni radio-tv din România n 1929 6 februarie Frederica de Hanovra soția regelui Paul I al Greciei n 1917 1 iulie Marcel Breuer arhitect american de origine maghiară n 1902 22 august Sașa Pană scriitor român de origine iudaică n 1902 28 august Béla Guttmann fotbalist și antrenor de fotbal evreu din Ungaria n 1899 8 septembrie Hideki Yukawa fizician japonez laureat al Premiului Nobel n 1907 12 septembrie Eugenio Montale scriitor italian laureat al Premiului Nobel n 1896 6 octombrie Anwar Sadat președinte al Egiptului laureat al Premiului Nobel asasinat n 1918 Nicolae Massim actor regizor român n 1909 Oskar Sager neurolog și neurofiziolog român n 1894 Leonte Tismăneanu n 1913 Premii Nobel Fizică Nicolaas Bloembergen Arthur Leonard Schawlow Kai M Siegbahn Chimie Kenichi Fukui Roald Hoffmann Medicină Roger W Sperry David H Hubel Torsten N Wiesel Literatură Elias Canetti Pace Oficiul Înaltului Comisar pentru Refugiați ai Națiunilor Unite Secole Secolul al XIX-lea Secolul al XX-lea Secolul al XXI-lea Decenii Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Ani 1977 | 1978 | 1979 | 1980 | 1981 | 1982 | 1983 | 1984 | 1985 | 1986 | 1987 | 1988 __FARACUPRINS__ 1982 MCMLXXXII a fost un an comun al calendarului gregorian Evenimente 1 ianuarie Belgia preia Președinția Consiliului Comunităților Europene 21 februarie Nicolae Ceaușescu se întâlnește cu liderul comunist iugoslav Dušan Dragosavac la Timișoara 23 februarie Printr-un referendum consultativ Groenlanda care devenise membră a Comunității Europene ca parte a Danemarcei a optat pentru retragerea din Comunitate 2 aprilie Trupe argentiniene debarcă în insulele Falkland declanșînd războiul Malvinelor dintre Argentina și Marea Britanie care a durat până la 14 iunie 1982 5 mai Sonda sovietică Venera-14 a aterizat pe Venus 28 mai Papa Ioan Paul al II-lea face prima vizită a unui papă în Marea Britanie 30 mai Spania devine al 16-lea membru NATO și prima țară care intră în alianță de la admiterea Germaniei de Vest în 1955 6 iunie Forțele israeliene invadează sudul Libanului în operațiunea „Pace pentru Galileea 13 iunie Fahd devine rege al Arabiei Saudite după moartea fratelui său Khalid 28 iunie Vizita în România a fostului președinte american Richard Nixon 1 iulie Danemarca preia Președinția Consiliului Comunităților Europene 11 iulie Italia învinge Germania de Vest cu 3-1 și câștigă Campionatul Mondial din Spania 7 septembrie Vali Ionescu și Anișoara Cușmir s-au situat pe locurile I și respectiv II la săritura în lungime la Campionatele europene de atletism de la Atena 14 septembrie Prințesa Grace de Monaco moare în urma rănilor de la accidentul de mașină petrecut cu o zi în urmă 1 octombrie Helmut Kohl devine cancelar al Germaniei de Vest 8 octombrie Autoritățile poloneze interzic sindicatul Solidaritatea 12 noiembrie În Uniunea Sovietică fostul șef al KGB Yuri Andropov este ales secretar general al CC al PCUS succedându-i lui Brejnev 14 noiembrie Liderul mișcării „Solidaritatea este eliberat după 11 luni de închisoare 4 decembrie China adoptă Constituția Arte științe literatură și filozofie 6 octombrie apare primul single al Madonnei Everybody 1 decembrie Michael Jackson lansează albumul Thriller Pelicula Gandhi obține premiul Oscar pentru cel mai bun film Nașteri 9 ianuarie Kate Middleton logodnica Prințului William de Wales 25 ianuarie Noemi cântăreață italiană 31 ianuarie Elena Paparizou cântăreață greacă câștigătoare a Eurovision 2005 7 februarie Delia Matache artista română 11 februarie Florin Lovin fotbalist român 22 martie Ovidiu Petre fotbalist român 5 aprilie Thomas Hitzlsperger fotbalist german 1 mai Tommy Robredo jucător spaniol de tenis de câmp 20 mai Rita Chirian scriitor român 9 iunie Connect-R cântăreț român 10 iunie Prințesa Madeleine a Suediei 21 iunie Prințul William al Marii Britanii 24 iunie Rafał Grzelak fotbalist polonez 6 iulie Ionuț Rada fotbalist român 17 iulie Mihai Pătrașcu informatician român 16 august Nino Pekarić fotbalist sârb 2 septembrie Krum Bibișkov fotbalist bulgar 6 octombrie Daniel Niculae fotbalist român 12 octombrie Paweł Golański fotbalist polonez 13 noiembrie Hamdan bin Mohammed Al Maktoum prinț moștenitor al Dubai 8 decembrie Nicky Minaj cântăreț 31 decembrie Angélico Vieira actor și cântăreț portughez Decese 27 ianuarie Alexander Abusch scriitor și funcționar comunist german n 1902 1 februarie Radu Petrescu scriitor ziarist român n 1927 6 martie Ayn Rand romancier de origine rusă n 1905 19 martie Rhandy Rhoads chitaristul lui Ozzy Osbourne și chitaristul trupei Quit Riot 24 august Iván Aba scriitor și ziarist maghiar n 1923 29 august Ingrid Bergman actriță de origine suedeză n 1915 14 septembrie Grace Kelly actriță americană prințesa de Monaco d 1929 10 noiembrie Leonid Brejnev conducător al Uniunii Sovietice n 1906 20 decembrie Arthur Rubinstein pianist de origine rusă n 1887 23 decembrie Alexandru Apolzan fotbalist român n 1927 Premii Nobel Fizică Kenneth G Wilson Chimie Aaron Klug Medicină Sune K Bergström Bengt I Samuelsson John R Vane Literatură Gabriel García Márquez Pace Alva Myrdal Alfonso García Robles Medalia Fields Alain Connes Franța William Thurston SUA Shing-Tung Yau China 2002 MMII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al Ecoturismului și al Muntelui Anul Caragiale în România celebrând 150 de ani de la nașterea dramaturgului IL Caragiale Anul Național al Științei în Marea Britanie Evenimente 1 ianuarie Bancnotele și monedele euro au fost introduse în 12 țări ale Uniunii Europene 8 februarie Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Salt Lake City Utah 14 februarie Repatrierea rămășițelor pământești ale lui Carol al II-lea și ale ultimei sale soții Elena Lupescu 18 martie A început recensământul din România 1 aprilie Olanda a devenit prima țară din lume unde eutanasia a fost legalizată 9 aprilie La Westminster Abbey au loc funeraliile reginei mamă Elizabeth a Marii Britanii 27 aprilie Andrei Pleșu fondator și rector al Institutului de studii avansate New Europe College din București a primit Premiul „Joseph–Bech pe anul 2001 Echipa masculină de seniori a devenit campioană europeană la gimnastică cu ocazia desfășurării celui de–al 25–lea Campionat European de gimnastică 1 mai La Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor Noi de la Geneva ediția nr 30 România a câștigat 67 de medalii din care 15 de aur și trei premii speciale ceea ce a clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări Printre premianți sunt profesorii Universității Bioterra din București – medalie de aur pentru vodca ecologică și de argint pentru sucul fără conservanți Carotina 25 mai Al 47-lea concurs muzical Eurovision a avut loc în Tallin Estonia 3 iunie S-a desfasurat la Cluj în perioada 3-9 iunie prima ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania primul festival din România destinat exclusiv lung-metrajelor 4 iunie Jubileul reginei Elisabeta a II-a care celebrează 50 de ani de domnie 5 iunie La Institutul de boli cardiovasculare Prof Dr CC Iliescu din București a fost efectuat primul autotransplant cardiac intreventie chirurgicală constând în explantarea cordului pacientului repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa 15 iunie Lansarea în România a postului de televiziune MTV România; invitat de onoare la spectacolul inaugural a fost interpretul de muzică latino Enrique Iglesias 21 iulie Michael Schumacher își câștigă al cincilea titlu mondial în Formula 1 și astfel egalează recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 30 iunie Brazilia învinge Germania cu scorul de 2-0 și câștigă Campionatul Mondial de Fotbal din Coreea de Sud și Japonia 2 septembrie Specialiștii Institutului Clinic Fundeni au realizat în premieră națională un transplant de măduvă în cazul leucemiei acute 10 septembrie Elveția cunoscută pentru neutralitatea sa se alătură Națiunilor Unite 11 septembrie S-a născut Dincă Valentin 23 septembrie Belgia A intrat în vigoare legea care aprobă euthanasia Belgia fiind a doua țară din lume după Olanda care a legalizat euthanasia 26 septembrie Feribotul senegalez supraîncărcat Le Joola s-a răsturnat în largul coastelor Gambiei; numărul estimat al morților a fost de peste 1800 de persoane 12 octombrie Esplanade Theatres on the Bay un centru pentru desfășurările culturale și artistice care a fost inaugurat în Singapore 23 octombrie Rebelii ceceni au ocupat un teatru din centrul Moscovei luând aproximativ 700 de ostatici 18 noiembrie Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației Europene a Burselor de Valori care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați din rândul burselor mari din Europa 21 22 noiembrie La summitul de la Praga șapte țări au fost invitate spre a începe negocierile de aderare cu NATO Bulgaria Estonia Letonia Lituania România Slovacia și Slovenia Țările invitate s-au alăturat NATO în 2004 23 noiembrie Președintele Statelor Unite ale Americii George W Bush a sosit la București într-o vizită oficială Este cel de-al patrulea președinte american care a vizitat România după Gerald Ford Richard Nixon și Bill Clinton 12 decembrie Uniunea Europeană a invitat zece țări candidate la aderare – Polonia Cehia Ungaria Slovenia Slovacia Estonia Letonia Lituania Cipru și Malta – să i se alăture începând cu data de 1 mai 2004 Numărul membrilor UE crește astfel de la 15 la 25 Pentru România și Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării anul 2007 15 decembrie Pentru prima dată România a fost nominalizată în cadrul galei Premiilor MTV Europa Barcelona prin introducerea secțiunii "Cel mai bun artist român"; câștigătoare a fost trupa "Animal X" Nasteri 5 februarie Davis Clevelandactor american 25 iunie Mason Vale Cottonactor american in filmele Radio Free Albemuth2009Desperate Housewives2008-TV-6 episoadeThe Spleenectomy2008etc 4 august Kieron Williamsonpictor englez 11 septembrie Dincă Valentin 27 septembrie Ingrid Donescudansatoare română 7 octombrie Cleopatra Stratancântăreață română 19 noiembrie Gaia Cauchicântăreață malteză Decese 5 ianuarie Gheorghe Scripcă scriitor român n 1930 8 ianuarie Alexandr Mihailovici Prohorovfizician rus laureat al Premiului Nobel în 1964 membru de onoare al Academiei Române n 1916 12 ianuarie Cyrus Vancesecretar de stat al SUA n 1917 13 ianuarie Ferdinand Weisspianist român n 1932 16 ianuarie Robert Hanbury Brown astronom și fizician britanic n 1916 17 ianuarie Camilo José Cela scriitor spaniol laureat al Premiului Nobel pentru literatură n 1916 18 ianuarie Dimitrie Pǎcurariucritic si istoric român n 1925 22 ianuarie Peter Bardensmuzician englez n 1945 23 ianuarie Robert Nozickfilosof american n 1938 23 ianuarie Pierre Bourdieusociolog francez n 1930 23 ianuarie Florin Bratu scriitorscriitor roman n 1931 27 ianuarie John Jamespilot engllez n 1914 28 ianuarie Astrid Lindgrenscriitoare suedezǎ n 1907 1 februarie Hildegard Knefactrițǎcântǎreațǎ și autoare germanǎ n 1925 4 februarie Eve Titusscriitoare de cărți pentru copii n 1922 4 februarie Prințul Sigvard Duce de Uppland n 1907 6 februarie Max Perutzbiolog austriac laureat Nobel n 1914 8 februarie Zizinho fotbalist brazilian n 1921 9 februarie Prințesa Margareta sora reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit n 1930 14 februarie Nándor Hidegkutifotbalist si antrenor maghiar n 1922 15 februarie Kevin Smith actor neo-zeelandezactor din Noua Zeelandǎ n 1963 20 februarie Ion Țuguiscriitor român n 1933 20 februarie Cristian Neamțuportar al echipei Universitatea Craiova n 1980 22 februarie Barbara Valentinactriță austriacă n 1940 22 februarie Chuck Jonesanimator american n 1912 martie Ioan Mușatamiral român n 1928 2 martie Cozma Lostunepiscop român n 1931 5 martie Tamara Dobrinmembru supleant al CC al PCR n 1925 7 martie Alexandru Balaci critic și istoric literar român n 1916 8 martie Marțian Dandeputat român n 1935 10 martie Massimo Morsello poet muzician militant naționalist italian n 1958 11 martie James Tobin economist american n 1918 12 martie Gheorghe Iliescu-Călinești sculptor n 1932 12 martie Zoran Đinđićpremierul Serbieiîn urma unui atentat n 1952 13 martie Bayliss Levrettpilot de curse auto american n 1914 13 martie Hans-Georg Gadamer filosof german n 1900 14 martie Cherry Wilder scriitoare neozeelandeză n 1930 20 martie George Macovescupublicist prozator diplomat și politician român n 1913 24 martie César Milstein om de știință argentinian laureat Nobel n 1927 24 martie Bob Saidpilot de curse auto american n 1932 26 martie Dumitru Corbeapoet român n1910 27 martie Dudley Mooreactor englez n 1935 27 martie Milton Berleactor american de film n 1908 28 martie Billy Wilder regizor american n 1906 30 martie Regina mamă a Marii Britanii n 1900 1 aprilie Simo Häyhä lunetist finlandez supranumit "Moartea albă" n 1905 6 aprilie Petru Dumitriu scriitor român n 1924 8 aprilie Florin Mitroi pictor român n 1938 10 aprilie Yuji Hyakutakeastronom japonez n 1950 12 aprilie; Gabriel Raksifotbalist român n 1938 13 aprilie Desmond Titteringtonpilot britanic n 1928 15 aprilie Damon Knightscriitor american n 1922 18 aprilie Pál Reizerepiscop român n 1943 18 aprilie Thor Heyerdahletnolog norvegian n 1914 20 aprilie Drăgan Muntean solist de muzică populară n 1955 20 aprilie Hieronymus Mengespreot romano-catolic român n 1910 22 aprilie Victor Weisskopffizician american n 1908 23 aprilie Gopal Baratham scriitor singaporez n1935 26 aprilie Brândușa Prelipceanu jurnalistă Agerpres și Rompres și traducătoare n 1949 27 aprilie Ruth Handler inventator american Printre produsele pe care le-a patentat se află celebra păpușa Barbie n 1916 28 aprilie Alexandr Lebed general și politician rus n 1950 3 mai Barbara Castlepolitician britanic n 1910 6 mai Pim Fortuynpolitician olandez n 1948 13 mai Valeri Lobanovski fotbalist si antrenor ucrainean n 1939 14 mai Florica Mitroipoeta si ziaristǎ românǎ n 1944 17 mai Ladislau Kubalafotbalist maghiar n 1927 20 mai Stephen Jay Gouldpaleontolog biolog evoluționist și istoric al științei american n 1941 21 mai Niki de Saint Phalle pictoriță și sculptoriță franceză n 1930 22 mai Alexandru Todea cardinal român n 1912 23 mai Pierre de Boisdeffre istoric diplomat și critic literar francez n 1926 25 mai Ștefan Augustin Doinaș poet eseist traducător român n 1922 26 mai Ecaterina Malcociactrițǎ moldoveanǎ n 1937 4 iunie Nineta Gusti actriță română de teatru și film n 1913 7 iunie George Ioan Dănescu general român și ministru de interne 9 iunie Peter Mokaba a fost un membru al parlamentului sud-african n 1959 10 iunie John Gottigangster american n 1940 13 iunieGheorghe Bulgărpedagog român n 1920 17 iunie Fritz Walterfotbalist german n 1920 21 iunie Timothy Findleyromancier si dramaturg canadian n 1930 24 iunie Pierre Wernerpolitician luxemburghez n 1913 27 iunie John Entwistlemuzician englez n 1944 29 iunie Ole-Johan Dahl informatician norvegian n 1931 1 iulie Mihail Krugcântǎreț rus n 1961 1 iulie Pius Branzeumedic român membru al Academiei Române n 1911 3 iulie Irina Nicolau folclorist eseist român n 1946 4 iulie Laurent Schwartz matematician francez n 1915 6 iulie John Frankenheimer regizor de film american n 1930 8 iulie Pavel Bechetactor moldovean n 1957 9 iulie Rod Steigeractor american n 1925 13 iulie Benny Peledgeneral israelian n 1928 16 iulie John Cockeinformatician american laureat al Premiului AMTuring n 1925 17 iulie Gabriela Manole-Adoc sculptoriță română n 1926 25 iulie Alexandru Rațiupolitician român n 1916 27 iulie Ronald Brown politicianpolitician britanic n 1921 28 iulie Archer John Porter Martin chimist englez laureat Nobel n 1910 28 iulie Aurelian Gulansublocotent român n 1922 31 iulie Elena Curelaru poetǎ si pictorițǎ română n 1922 1 augustFrancisco Arcellanascriitor poet eseist critic jurnalist și profesor filipinez n1916 3 august Niculiță Secrieriupictor român n 1938 5 august Francisco Coloanescriitor chilian n 1910 6 august Edsger Dijkstra informatician olandez n 1930 10 august Kristen Nygaardinformatician norvegian n 1926 12 august Victor Teleucăpoet eseist traducător și publicist român basarabean n 1933 18 augustTurpal-Ali Atgheriev vice prim-ministru și ministru al Siguranței Naționale a Republicii Cecenia n1969 25 august Dorothy Hewett scriitoare australiană n 1923 26 august Simion Vârgolicipreot ortodocs român n 1902 29 august Lance Macklinpilot englez n 1919 31 august George Porterchimist englez laureat al Premiului Nobel n 1920 31 august Martin Kamenbiochimist canadiano-american n 1913 1 septembrie Nicolae Șchiopugeneral de armată român n 1933 2 septembrie Rodica Ojog-Brașoveanu scriitoare de romane polițiste n 1939 4 septembrie Cornel Vulpeactor român n 1930 7 septembrie Eugen Coșeriu filolog român n 1921 13 septembrieAlexander Kazanțevscriitor sovietic de science-fiection n 1906 14 septembrieSofian Boghiuduhovnic ortodox și pictor bisericesc român n 1912 15 septembrie Mircea Beluactor de teatru român n 1941 15 septembrie Regele Gustav al VI-lea Adolf al Suediei n 1882 18 septembrie Mauro Ramosfotbalist brazilian n 1930 27 septembrie Eugen Cazimiroviciprofesor al n 1937 octombrie Vasile Cosmaactor roman n1924 1 octombrie Ilie Ceaușescu general român n 1926 4 octombrie Gwen Araujoadolescenta americana n 1985 16 octombrie Ileana Berlogea istoric profesor și critic de teatruromân n 1931 18 octombrie Iancu Fischer filolog român n 1923 21 octombrie Bernardino Pérez Elizaránfotbalist si antrenor spaniol n 1925 25 octombrie Richard Harrisactor irlandez n 1930 31 octombrie Raf Valloneactor italian n 1916 noiembrie Duiliu Sfințescuprofesor universitar român n 1911 2 noiembrie Eduard Covali regizor de teatru român n 1930 6 noiembrie Eleonora Costescuautoare romanǎ n 1916 7 noiembrie Rudolf Augsteinjurnalist german n 1923 13 noiembrie Alexandru Dragomir filosof român n 1916 17 noiembrie Abba Eban diplomat și om politic israelian n 1915 18 noiembrie James Coburnactor american n 1928 22 noiembrie Infanta Beatriz a Spaniei fiica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei n 1909 24 noiembrie John Rawlsfilosof american n 1921 28 noiembrie Dan Tufaruactor român n 1944 6 decembrie Dan Amedeo Lăzărescuavocat și scriitor politician român n 1918 7 decembrie José Donososcriitor chilian n 1924 12 decembrie Vasile Avramscriitor român n1940 12 decembrie Brad Dexteractor american n1917 12 decembrie Ion P Filipescujurist român n 1927 13 decembrie Maria Elena Bjornsonconsiderată printre cei mai buni scenografi ai ultimelor decenii din teatrul mondial n 1949 16 decembrie Vladimir Stângaciupilot pionerul hidroaviației românești n 1907 20 decembrie Georg Scherg prozator poet român de limba germană n 1917 21 decembrie José Hierro poet spaniol n 1922 22 decembrie Joe Strummermuzician britanic n 1952 26 decembrie Herb Rittsfotograf american n 1952 27 decembrie George Roy Hillregizor american n 1921 30 decembrie Mary Wesley scriitor britanic n 1942 Nicu Caranica poet dramaturg și eseist român n 1911 Andre Clot istoric și scriitor francez n 1909 Iosif Costinaș jurnalist român n 1940 Constanța Crǎciun comunist român n 1914 Vasile Gheorghe om de afaceri român n 1951 Costin Kirițescu economist român membru al Academiei Române n 1908 Elisaveta Kovacs comunist român n 1937 Alexandra Picunov sculptoriță moldoveancă n 1928 Gheorghe Lambru acordeonist român n 1935 Ioan Mitrofan arheolog român n 1929 Rodica Mănăilă fiziciană română membră corespondentă a AcademieRomâne n 1935 Paul Nagy comunist român n 1928 Eremia Profeta pictor român n 1914 Constantin Costin Rădulescu speolog romăn n 1932 Gheorghe Aurelian Rădulescu inginer chimist român n 1907 Mátyás Tóth fotbalist român n 1918 Ilie Udilă acordeonist român n 1930 Eugen Velea fost ofițer superior de Securitate n 1940 Premii Nobel Fizică Raymond Davis Jr Masatoshi Koshiba Riccardo Giacconi Chimie John B Fenn Koichi Tanaka Kurt Wüthrich Medicină Sydney Brenner H Robert Horvitz John Sulston Literatură Imre Kertész Pace Jimmy Carter Medalia Fields Laurent Lafforgue Franța Vladimir Voevodski Rusia SUA Secole Secolul XX Secolul XXI Secolul XXII Decenii Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050 Ani 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2003 MMIII a fost un an comun al calendarului gregorian A fost desemnat Anul Internațional al apei dulci Anul European al Dizabilității Evenimente 1 ianuarie Luíz Inácio Lula Da Silva devine al 37-lea președinte al Braziliei 30 ianuarie România alături de alte 7 state semnează "scrisoarea celor opt" prin care își demonstrează suportul față de planul SUA pentru invazia în Irak 1 februarie Naveta spațială americană Columbia s-a dezintegreat deasupra Texasului la intrarea în atmosferă toți cei șapte astronauți și-au pierdut viața în catastrofă 15 februarie Protest împotriva războiului din Irak Mai mult de 10 milioane de oameni au protestat în peste 600 de orașe din lume; cel mai mare protest care a avut loc împotriva unui război înainte ca acesta să înceapă 12 martie Premierul sârb Zoran Đinđić este asasinat la Belgrad 15 martie Hu Jintao devine președinte al Chinei înlocuindu-l pe Jiang Zemin 17 martie Președintele american George W Bush i-a dat un ultimatum lui Saddam Hussein de a părăsi țara în 48 de ore pentru a evita atacurile militare preconizate de SUA 20 martie Invazia Irakului din 2003 Trupe din SUA Marea Britanie Australia și Polonia au atacat Irakul; războiul a luat sfârșit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA 1 aprilie Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia la invitația președintelui Ion Iliescu S–a constituit la Sfântu Gheorghe „Mișcarea Civică Maghiară organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna 8 aprilie Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia au început o vizită de 3 zile în România 23 aprilie La Beijing se închid toate școlile pentru două săptămâni din cauza virusului SARS 1 mai A intrat în vigoare noul Cod Poștal din România 9 mai Vizita Prințului Charles al Marii Britanii în România 24 mai Concursul de muzică Eurovision Riga Letonia Câștigătoarea ediției este Turcia prin Sertab Erener România s-a clasat pe locul 10 cu piesa Don't Break My Heart a Nicolei Iunie A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise Wikipedia 30 septembrie Paul Bérenger devine prim-ministrul statului Mauritius 12 octombrie Michael Schumacher își câștigă al șaselea titlu mondial în Formula 1 și astfel dărâmă recordul lui Juan Manuel Fangio stabilit în 1957 15 octombrie Prima misiune chineză în spațiu; China a trimis o capsulă spațială având la bord un astronaut Yang Liwei 18 19 octombrie Referendum național privind revizuirea Constituției României 29 octombrie Noua Constituție a României este publicată în Monitorul Oficial și intră în vigoare 5 noiembrie Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM Nașteri 11 aprilie Rebeca Maria Neacșu cântăreață română 8 mai Moulay Hassan Prinț Moștenitor al Marocului 24 noiembrie Charlotte Cleverley-Bisman 7 decembrie Prințesa Catharina-Amalia a Țărilor de Jos Decese Ianuarie 1 ianuarie Dumitru Tinu jurnalist român n 1940 11 ianuarie Maurice Pialat actor regizor francez n 1925 11 ianuarie Henri Verneuil regizor francez n 1920 11 ianuarie Mickey Finn percuționist britanic n 1947 16 ianuarie Chris Mead autor englez n 1940 16 ianuarie Andrei Codarcea actor român n 1925 18 ianuarie Gavin Lyall scriitor englez n 1932 20 ianuarie Gusztáv Juhász fotbalist român n 1911 21 ianuarie Khin Hnin Yu scriitoare birmaneză n 1925 28 ianuarie Miloš Milutinović fotbalist și antrenor sârb n 1933 31 ianuarie Dumitru Nagîț primar al orașului Iași Februarie 1 februarie Herbert Wilhelmy geograf german n 1910 1 februarie David M Brown astronaut american n 1956 1 februarie Michael P Anderson astronaut american n 1959 1 februarie William C McCool astronaut american n 1961 1 februarie Rick Husband astronaut american n 1957 1 februarie Laurel Clark astronaut american n 1961 1 februarie Ilan Ramon astronaut israelian n 1954 1 februarie Kalpana Chawla astronaut american de origine indiană n 1962 3 februarie Venanzo Crocetti sculptor italian n 1913 18 februarie Isser Harel politician israelian n 1912 20 februarie Maurice Blanchot scriitor francez n 1907 23 februarie Robert K Merton sociolog american n 1910 24 februarie Bernard Loiseau bucătar francez n 1953 25 februarie Alberto Sordi actor italian n 1920 26 februarie George Togan istoric român n 1910 27 februarie Wolfgang Larrazábal militar venezuelean președintele Venezuelei n 1911 Martie 8 martie Constantin Constantinov actor moldovean n 1915 12 martie Howard Fast scriitor american n 1914 12 martie Zoran Djindjic premierul Serbiei n 1952 14 martie Lucian Boz autor român n 1908 15 martie Vasile Breban lingvist român n 1907 16 martie Rachel Corrie pacifistă americană n 1979 16 martie Cezar Dinu fotbalist român n 1975 16 martie Elena Albu actriță română 18 martie Karl Kling pilot german n 1910 19 martie Micheline Coulibaly scriitoare ivorienă n 1950 24 martie Constantin I Aramă inginer român n 1919 27 martie Eugen Nechifor primar al orașului Iași n 1929 30 martie Vasilica Tastaman actriță română n 1933 30 martie Valentin Pavlov politician rus n 1937 31 martie Mariana Marin autoare română n 1956 31 martie Harold Scott MacDonald Coxeter matematician canadian n 1907 Aprilie 1 aprilie Mihai Mereuță actor român n 1924 2 aprilie Petre Sirin regizor și scriitor român n 1926 8 aprilie Imre Szász scriitor maghiar n 1927 8 aprilie Nicolae Sulac interpret de muzică populară moldovenească n 1936 9 aprilie Jorge Oteiza sculptor spaniol n 1908 13 aprilie Mircea Săucan regizor român n 1928 15 aprilie Petru Iambor istoric și arheolog medievalist român n 1939 17 aprilie Robert Atkins nutriționist medic american n 1930 18 aprilie Emil Loteanu regizorul filmului Șatra n 1936 18 aprilie Edgar F Codd informatician american n 1923 18 aprilie Radu Bărbulescu scriitor român n 1952 21 aprilie Nina Simone cântăreață compozitoare și pianistă americană n 1933 26 aprilie Yun Hyon-seoks criitor coreean n 1984 28 aprilie Richard Proenneke naturalist american n 1916 30 aprilie Vasile Deheleanu fotbalist și antrenor român n 1910 Mai 2 mai Mohammed Dibscriitor algerian n 1920 2 mai George Țărnea poet român n 1945 3 mai Constantin Piliuță pictor român n 1929 11 mai Noel Redding basist englez The Jimi Hendrix Experience n 1945 14 mai Robert Stack actor american n 1919 14 mai Ingvar Helle politician norvegian n 1933 15 mai Constantin Dăscălescu comunist român prim-ministru al României n 1923 17 mai Moses Rosenkranz poet evreu de limba germană n 1904 24 mai Ion Hîncu arheolog român n 1931 27 mai Luciano Berio compozitor italian n 1925 28 mai Ilya Prigogine chimist și fizician belgian n 1917 Iunie 2 iunie Donald Jack scriitor canadian n 1924 6 iunie Adalbert Boroș preot romano-catolic român n 1908 11 iunie Florea Răgălie militar român n 1915 12 iunie Gregory Peck actor american n 1916 16 iunie Georg Henrik von Wright filozof finlandez n 1916 22 iunie Vasil Bykaŭ scriitor bielorus n 1924 27 iunie Prințul Carl Duce de Östergötland prinț suedez n 1911 28 iunie Iacob Burghiu regizor moldovean n 1941 29 iunie Constantin Sofroni primar al orașului Suceava n 1950 29 iunie Mordechai Hod general israelian n 1926 29 iunie Katharine Hepburn actriță americană n 1907 30 iunie Buddy Hackett actor american n 1924 Iulie 1 iulie Mihai Liță deputat PDSR n 1942 2 iulie Paul Decei inginer român n 1926 3 iulie Károly Ács scriitor maghiar n 1928 4 iulie Barry White cântăreț de muzică neagră american n 1944 5 iulie Isabela contesă de Paris contesă de Orléans n 1911 6 iulie Buddy Ebsen actor american n 1908 8 iulie Lajos Csőgör stomatolog român n 1904 11 iulie Florin Bănescu prozator român n 1939 12 iulie Benny Carter saxofonist american de jazz n 1907 14 iulie André Claveau actor francez n 1911 14 iulie Compay Segundo cântăreț cubanez n 1907 16 iulie Carol Shields scriitor canadian laureat al Premiului Pullitzer n 1935 22 iulie Uday Hussein fiul cel mare al lui Saddam Hussein n 1964 26 iulie Victor Gaga sculptor român n 1930 27 iulie Bob Hope actor comediant american n 1903 30 iulie Sam Phillips cântăreț american de muzica rock n 1923 August 3 august Traian Furnea poet român n 1954 4 august Valentina Crețoiu soprană română n 1909 7 august Lorica Gavriliță medic român n 1928 10 august Constantin Galeriu preot și profesor de teologie n 1918 11 august Miloș Cristea arhitect român n 1931 14 august Helmut Rahn fotbalist german n 1929 16 august Idi Amin treilea Președinte al Ugandei n 1925 28 august Irmgard Höchsmann-Maly scriitoare germană n 1920 29 august Michel Constantin actor francez n 1924 30 august Donald Davidson filosof american n 1917 30 august Charles Bronson actor american n 1921 Septembrie 4 septembrie Lola Bobescu violonistă de origine română n 1919 6 septembrie Marshall Joseph Caifano gangster american n 1911 8 septembrie Leni Riefenstahl dansatoare actriță regizoare de film germană n 1902 9 septembrie Edward Teller fizician de origine maghiară părintele bombei atomice n 1908 11 septembrie John Ritter actor comediant american n 1948 12 septembrie Johnny Cash cântăreț american de muzică country n 1932 18 septembrie Bob Mitchell politician politician britanic n 1927 18 septembrie Yitzhak Artzi politician israelian n 1920 19 septembrie Kenneth Hagin teolog protestant american n 1917 22 septembrie Modest Iftinchi muzician român n 1930 23 septembrie Iuri Senkevici explorator sovietic n 1937 23 septembrie Simcha Dinitz politician israelian n 1929 23 septembrie Pál Almásy scriitor maghiar n 1906 23 septembrie Vasile Ciocanu filolog istoric literar din Republica Moldova n 1942 24 septembrie Derek Prince penticostal englez n 1915 25 septembrie Edward Said scriitor palestinian n 1935 25 septembrie Franco Modigliani economist italian laureat Nobel n 1918 27 septembrie Donald O'Connor actor cântăreț dansator american n 1925 28 septembrie Marshall Rosenbluth fizician american n 1927 28 septembrie Elia Kazan regizor american de origine greacă n 1909 30 septembrie Robert Kardashian avocat american n 1944 Octombrie 1 octombrie Vasile Zagorschi compozitor moldovean n 1926 2 octombrie Otto Günsche ofițer german din al Doilea Război Mondial n 1917 3 octombrie Profira Sadoveanu scriitoare română n 1906 4 octombrie Fred Tuttle fermier american n 1919 6 octombrie Elisabeta Rizea partizană anticomunistă română n 1912 12 octombrie Ion Ioanid disident român n 1926 13 octombrie Bertram Neville Brockhouse fizician canadian laureat al Premiului Nobel n 1918 16 octombrie László Papp boxer maghiar n 1926 19 octombrie Alija Izetbegovici primul președinte al Bosniei și Herțegovina n 1925 21 octombrie Elliott Smith cântăreț american de muzică rock n 1969 27 octombrie Johnny Boyd pilot american n 1926 29 octombrie Franco Corelli tenor italian n 1921 31 octombrie Ioan Dan romancier și memorialist n 1922 Noiembrie 3 noiembrie Rasul Gamzatov poet rus n 1923 6 noiembrie Eduardo Palomo actor mexican n 1962 9 noiembrie Mario Merz artist italian n 1925 9 noiembrie Art Carney actor american n 1918 15 noiembrie Mohamed Choukri romancier marocan n 1935 19 noiembrie Života Panić general iugoslav n 1933 23 noiembrie Richard Dogbeh scriitor beninez n 1932 25 noiembrie Mircea Mihail Ghiorghiu artist plastic român n 1953 26 noiembrie Stefan Wul scriitor francez de science-fiction 29 noiembrie Béla Kis entomolog român n 1924 Decembrie 6 decembrie Haddis Alemayehu scriitor etiopian n 1910 7 decembrie Carl F H Henry teolog american n 1913 11 decembrie Ahmadou Kourouma scriitor ivorian n 1927 12 decembrie Heidar Aliev politician azer n 1923 14 decembrie Christian Bernadac scriitor francez n 1937 20 decembrie Grigore Grigoriu actor moldovean de film n 1941 31 decembrie Francesc Dalmau i Norat politician catalan n 1915 Dată necunoscută Abdul Qadir al-Badri prim-ministru al Libiei n 1921 Gheorghe Viziru jucător român de tenis n 1924 Iosif Naghiu dramaturg român n 1932 Gheorghe Șaru pictor român n 1920 Aurelian Stan inginer român n 1910 Dorina Tănăsescu actriță română n 1920 Alexandru Usatiuc-Bulgăr politician din Republica Moldova n 1915 Premii Nobel Fizică Alexei A Abrikosov Vitaly L Ginzburg Anthony J Leggett Chimie Peter Agre Roderick MacKinnon Medicină Paul C Lauterbur Sir Peter Mansfield Literatură John M Coetzee Pace Shirin Ebadi Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 22 aprilie 23 aprilie 24 aprilie 25 aprilie 26 aprilie 24 aprilie este a 114-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1184 îHr Războiul troian Potrivit legendei grecii intră în Troia folosind un cal 1434 Prima atestare documentară a funcției de spătar la Curtea Moldovei – funcție de înalt demnitar care purta la festivități sabia și buzduganul domnului 1558 Maria Stuart regină a Scoției se căsătorește cu Delfinul Franței François la Notre Dame de Paris 1800 Președintele american John Adams semnează un act prin care era alocată suma de 5000$ în vederea achiziționării de cărți "pentru uzul Congresului" Astfel s-au pus bazele Bibliotecii Congresului SUA 1846 Începutul războiului mexicano-american 1870 S–a pus piatra de temelie a Capelei Sf Elisabeta ale carei picturi murale au fost executate în 1874 de Gheorghe Tăttărescu 1877 Începe războiul ruso–turc la care ia parte și România dornică să–și consfințească independența de stat deplină 1898 SUA invadează Cuba declanșând Războiul Hispano-American care se încheie prin Tratatul de pace de la Paris 10 decembrie 1898 prin care Cuba este proclamată independentă 1916 A început la Dublin revolta de Paști; repede înăbușită mișcarea a avut un rol determinant în modificarea statutului Irlandei ca republică independentă 1918 Tratatul de pace de la București dintre România pe de o parte și Germania Austro–Ungaria Bulgaria și Turcia pe de altă parte Pacea înrobitoare pentru țara noastră nu a fost niciodată ratificată de către regele Ferdinand tratatul devenind nul 1945 Al Doilea Război Mondial A început Bătălia de la Halbe în pădurea Spree lângă orășelul Halbe în sud-estul Berlinului și s-a terminat cu victoria sovieticilor 1967 Cosmonautul sovietic Vladimir Komarov moare în naveta Soyuz 1 când parașuta nu se deschide Este primul om care moare în timpul misiunilor spațiale 1970 Este lansat primul satelit chinez "Dong Fang Hong I" 1998 Sârbii aprobă prin referendum 9473% respingerea de către președintele Slobodan Miloșevici a unei medieri a conflictului din Kosovo propuse de comunitatea internațională 2001 S–a desfășurat "Gala Hagi" marcând retragerea lui Gică Hagi – „unul dintre cei mai buni fotbaliști români din toate timpurile" 2002 Eugen Simion a primit distincția Doctor Honoris Causa din partea Universității din Craiova 2004 S–a deschis la Viena un nou muzeu "Sisi" la palatul imperial Hofburg Nașteri 1533 Wilhelm Taciturnul d 1584 1777 Arhiducesa Maria Clementina a Austriei ducesă de Calabria d 1801 1794 Mihail Sturza Domn al Moldovei d 1884 1824 Zsigmond Ács scriitor și traducător maghiar d 1898 1830 Prințesa Eugenie a Suediei d 1889 1845 Carl Spitteler scriitor elvețian laureat al Premiului Nobel d 1924 1846 Marcus Clarke romancier și poet australian d 1881 1856 Philippe Pétain mareșal francez d 1951 1868 Gheorghe Balș inginer și istoric de artă român d 1934 1886 Ștefan Bezdechi filolog și traducător român d 1958 1904 Willem de Kooning pictor american de origine olandeză d 1997 1906 Prințesa Vera Constantinovna a Rusiei d 2001 1911 Eugen Jebeleanu poet român d 1991 1917 Emma Beniuc traducătoare română soția poetului Mihai Beniuc 1919 Mihu Dragomir Mihail G Dragomirescu poet român d 1964 1926 Nelly Merola pictor de costume 1932 Florin Pucă artist plastic din România d 1990 1934 Shirley MacLaine actriță americană 1942 Barbra Streisand actiță cântăreață americană 1943 Florin Medeleț istoric arheolog român d 2005 1945 Doug Clifford toboșar și compozitor american Creedence Clearwater Revival 1947 Roger D Kornberg chimist american laureat Nobel 1952 Jean-Paul Gaultier designer francez de modă 1955 Cristian Sorin Dumitrescu politician român 1960 Marian Truță scriitor român 1975 Cristian Adomniței politician român 1981 Gualberto Campos fotbalist venezuelean 1987 Serdar Tașçı fotbalist german Decese 1342 Papa Benedict al XII-lea n 1285 1731 Daniel Defoe scriitor englez n 1660 1852 Vasili Jukovski poet rus n 1783 1891 Helmuth Carl Bernhard conte von Moltke feldmareșal n 1800 1953 Gheorghe I Brătianu istoric om politic român n 1898 1960 Max von Laue fizician german laureat al Premiului Nobel n 1879 1980 Alejo Carpentier scriitor cubanez n 1904 1995 Gilda Marinescu actriță română n 1933 1996 Mircea Ciobanu poet și prozator n 1940 1967 Vladimir Komarov cosmonaut sovietic n 1927 1986 Wallis Simpson soția americană a lui Eduard al VIII-lea al Regatului Unit n 1896 2004 Estée Lauder fondatoarea companiei de cosmetice Estée Lauder Companies n 1906 2005 Ezer Weizman politician israelian n 1924 2008 Cezar Ivănescu poet român n 1941 2008 Marcel Chirnoagă grafician român n 1930 Sărbători Ziua Mondială a Protecției Animalelor de Laborator Armenia Ziua victimelor genocidului religios din anul 1915 În calendarul creștin-ortodox Sf Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest și Sava Mitropoliții Transilvaniei; Sf Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș; Sf Mc Pasicrat și Valentin din Durostorum; Sf Cuv Elisabeta Luni Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile 28 martie 29 martie 30 martie 31 martie 1 aprilie 30 martie este a 89-a zi a calendarului gregorian Evenimente 1392 Prima atestare documentară a orașului Roman în timpul lui Roman I Mușat al Moldovei 1533 Thomas Cranmer devine Arhiepiscop de Canterbury 1821 Întâlnirea dintre Tudor Vladimirescu conducător al revoluției din Țara Românească și Alexandru Ipsilanti liderul Eteriei În ciuda unor grave divergențe cei doi ajung la un acord în urma căruia județele dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti iar Oltenia și județele de câmpie sub cea a lui Tudor 1830 S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor Organice considerate primele acte constituționale de pe teritoriul României 1842 Anestezia a fost utilizată pentru prima dată într-o intervenție a chirurgului american dr Crawford Long 1856 Se semnează Tratatul de la Paris; sfârșitul Războiului din Crimeea 1858 Americanul Hyman Lipman din Philadephia înregistrează patentul creionului cu gumă de șters la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Nairne l-a realizat pentru prima dată 1866 Locotenența domnească publică Proclamația către popor prin care recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al Românilor cu drept de moștenire și sub numele de Carol I Guvernul Ghica dă publicității un manifest la 2 aprilie 1866 cu același sens 1867 SUA au cumpărat Alaska și insulele Aleutine de la Rusia cu 72 mil de dolari 1879 A fost înființată Academia Română 1889 A fost înființată prima agenție de presă românească Agenția Telegrafică a României astăzi Agenția Națională de Presă ROMPRES 1899 George Bacovia debutează în revista "Literatorul" din București cu poezia "Și toate" sub semnătura V George 1929 Este dată în funcțiune linia telefonică directă București Budapesta 1945 Al Doilea Război Mondial Forțele sovietice invadează Austria 1945 A fost promulgată Legea nr271 pentru purificarea administrației publice învățămîntului presei instituțiilor de presă Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare 1946 S-a înființat Opera de Stat din Timișoara 1946 Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia; primul ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor Vianu 1951 UNIVAC 1 Universal Automatic Computer 1 primul computer comercial din lume este livrat de firma Remington Rand autori J Eckert și J Mauchly Oficiului de Recensămînt al SUA 1960 Intră în funcțiune prima stație meteorologică automată din România 1981 Președintele Ronald Reagan este împușcat în piept în afara unui hotel din Washington DC de către un vagabond cu probleme psihice numit John Hinckley Jr 1983 Președintele american Ronald Reagan face cunoscută propunerea adresată sovieticilor potrivit căreia SUA și-ar limita instalarea de rachete de croazieră Pershing dacă URSS ar face o mișcare asemănătoare 1987 Tabloul "Floarea-soarelui " al lui Vincent Van Gogh s-a vândut cu 3985 milione de lire sterline 2005 La televiziunea Al Jazeera a apărut o înregistrare cu cei trei români răpiți în Irak Lângă ei apăreau două persoane mascate cu mitraliere Marie Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu doresc nimic în schimbul lor Toți analiștii au dedus că este vorba despre o situație atipică de răpire Nașteri 1135 Moise Maimonide filosof învățat evreu din Evul Mediu d 1204 1326 Ivan al II-lea al Rusiei Mare Duce al Moscovei d 1359 1432 Mahomed al II-lea sultan otoman d 1481 1633 Miron Costin cronicar moldovean cea mai însemnată personalitate a literaturii românești din Moldova secolului al XVII-lea d 1691 1739 Maria Josepha de Bavaria soția lui Iosif al II-lea Împărat Roman d 1767 1746 Francisco de Goya pictor spaniol d 1828 1811 Robert Wilhelm Bunsen chimist german d 1899 1837 Alexandru Șuțu medic psihiatru român d 1919 1844 Paul Verlaine poet francez d 1896 1853 Vincent Van Gogh pictor olandez d 1890 1874 Nicolae Rădescu prim–ministru al României 1944-1945 d 1953 1880 Sean O’Casey dramaturg poet si prozator irlandez s-a nascut la Dublin si a decedat pe 24 septembrie 1964 in Torquay Anglia 1892 Stefan Banach matematician polonez d 1945 1894 Serghei Iliușin constructor rus de avioane d 1977 1895 Nikolai Bulganin premier al Uniunii Sovietice d 1975 1895 Jean Giono autor francez d 1970 1901 Grigore Scorpan filolog și istoric literar român d 1953 1913 Marcu Botzan inginer agronom român 1914 George Hanganu istoric literar și comparatist român d 1994 1923 Viorel Cosma muzicolog critic muzical și lexicograf român 1928 Aurel Anton șahist român 1929 Magda Ianculescu soprană română d 1995 1937 Warren Beatty actor regizor scenarist și producător american 1938 Tudor Ghideanu filosof și eseist român 1945 Eric Clapton chitarist vocalist și compozitor britanic 1947 Traian Dobre politician român 1950 Robbie Coltrane actor britanic 1951 Alin Teodorescu politician român 1954 Vasile Filip Soporan politician român 1956 Theo Breuer scriitor german 1962 MC Hammer Stanley Kirk Burrell cântăreț de muzică rapp și actor american 1964 Carmen Poenaru pictoriță română 1964 Tracy Chapman cântăreță americană 1968 Céline Dion cântăreață canadiană solistă vocală pop-rock 1973 Jan Koller fotbalist ceh 1976 Mark McClelland fondatorul trupei Snow Patrol 1979 Norah Jones vocalistă și compozitoare americană 1979 Simon Webbe membru al trupei Blue 1984 Mario Ančić tenismen croat 1986 Sergio Ramos fotbalist spaniol Decese 1486 Thomas Bourchier Arhiepiscop de Canterbury 1559 Adam Ries un matematician german 1806 Georgiana Cavendish Ducesă de Devonshire n 1757 1830 Ludovic I Mare Duce de Baden n 1763 1842 Louise Élisabeth Vigée Le Brun pictoriță franceză n 1755 1899 Lascăr Catargiu om politic prim-ministru al Principatelor Unite și al Regatului României n 1823 1912 Karl May scriitor german n 1842 1925 Rudolf Steiner filosof austriac n 1861 1928 Ion Gorun prozator poet și traducător n 1863 1945 Victor Ion Popa dramaturg prozator publicist și eseist n 1895 1949 Friedrich Bergius chimist german laureat al Premiului n 1884 1950 Léon Blum prim-ministru francez n 1872 1989 Nicolae Steinhardt eseist și prozator român de origine evreiască n 1912 1993 Edgar Papu specialist în literatură comparată filosof al culturii n 1908 2000 Rudolf Kirchschlaeger președinte al Austriei n 1915 2002 Elizabeth Bowes-Lyon soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit și mama reginei Elisabeta a II-a n 1900 2003 Vasilica Tastaman actriță română n 1933 2004 Aurel Giurumia actor n 1931 Sărbători Cuviosul Ioan Scărarul; Sf Prooroc Ioad; Cuv Euvula maica sfântului Pantelimon Denie Legături externe Achiziția teritoriului Alaska reprezintă cumpărarea teritoriului Alaska de către Statele Unite ale Americii de la Imperiul Rus în 1867 Achiziția efectuată la inițiativa Secretarului de Stat american William H Seward s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafață de Inițial organizat sub numele de departmentul Alaska zona a devenit apoi districtul Alaska și teritoriul Alaska înainte de a fi admis ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959 Context Rusia suferea dificultăți financiare și se temea că va pierde Alaska fără vreo compensație în urma vreunui război în special față de Regatul Unit inamicul lor în Războiul Crimeei 1853–1856 În timp ce Alaska nu era un teritoriu de interes la acea vreme populația Columbiei Britanice a început rapid să crească la câțiva ani după încheierea ostilităților în urma unei goane după aur care a cauzat înființarea unei colonii britanice pe continentul nord-american Rușii au început de aceea să creadă că în orice viitor conflict cu britanicii această regiune dificil de apărat ar putea deveni o țintă și ar fi fost ușor capturată Astfel țarul Alexandru al II-lea a hotărât să vândă teritoriul Au fost contactați mai întâi britanicii dar aceștia nu erau interesați de achiziționarea Alaskăi Rușii și-au îndreptat apoi atenția spre Statele Unite și în 1859 s-au oferit să le vândă teritoriul în speranța că americanii vor forma o zonă-tampon între Rusia și rivalul său regional Regatul Unit Nu s-a putut ajunge la un acord din cauza situației tensionate interne din SUA care s-a soldat cu declanșarea Războiului Civil< ref> După încheierea războiului țarul l-a instruit pe ambasadorul în SUA Eduard de Stoeckl să reia negocierile cu Seward în luna martie 1867 Negocierile s-au încheiat după o ședință nocturnă finalizată cu semnarea tratatului la ora 4 în dimineața zilei de 30 martie 1867 la un preț de achiziție de 7200000 de dolari circa 474 cenți pe hectar Opinia publică americană era în general favorabilă tratatului dar unele ziare au criticat-o Horace Greeley de la New York Tribune scria Deși criticată de unele voci la acea vreme s-a dovedit a fi o achiziție fericită pentru Statele Unite Pământul s-a dovedit bogat în resurse inclusiv aur și petrol și a fost avantajos pentru SUA în Războiul Rece Ratificarea și punerea în aplicare Când a devenit clar că Senatul nu va dezbate tratatul înainte de încheierea sesiunii la 30 martie Seward l-a convins pe președintele Andrew Johnson să convoace Senatul într-o sesiune extraordinară a doua zi Numeroși republicani au râs de „nebunia lui Seward deși criticile lor par să se fi bazat mai mult pe ostilitatea față de președintele Johnson decât pe problematica achiziției teritoriale Seward a dus însă o campanie viguroasă de convingere și cu susținerea lui Charles Sumner președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului a obținut la 9 aprilie aprobarea tratatului cu 37 de voturi pentru și 2 împotrivă Timp de peste un an relațiile Congresului cu președintele Johnson s-au deteriorat iar Camera Reprezentanților a refuzat să aloce fondurile necesare În iunie 1868 după ce procedura de impeachment a lui Johnson a luat sfârșit Stoeckl și Seward au reluat campania pentru achiziția Alaskăi Combinând apeluri publice cu discuții în particular ei au obținut la 14 iulie un vot favorabil cu 113 voturi pentru și 48 împotrivă< ref> Odată cu achiziția Alaskăi Statele Unite au anexat un teritoriu de două ori mai mare ca Texasul dar abia după marea goană după aur din Klondike din 1896 Alaska a început să fie considerat un teritoriu valoros al SUA Sumner a raportat estimările rusești privind populația Alaskăi și anume 2500 de ruși și metiși plus 8000 de indigeni în total circa 10000 de oameni aflați sub administrarea directă a companiei rusești de blănuri plus poate 50000 de inuiți și autohtoni alaskani aflați în afara jurisdicției sale Rușii se stabiliseră în 23 de puncte de comercializare a blănurilor aflate pe insule și în apropierea coastei În așezările cele mai mici trăiau doar câte patru sau cinci ruși care colectau blănuri de la localnici le stocau și le încărcau pe vasele companiei când acestea soseau Existau două orașe mai mari Novoarhanghelsk astăzi denumit Sitka fusese înființat în 1804 pentru a coordona comerțul cu piei de vidră de mare și în 1867 era format din 116 colibe mici de bușteni cu 968 de locuitori Centrul industriei blănurilor orașul Sf Pavel din Insulele Pribilof avea 100 de case și 283 de locuitori Americanii au ales pentru noul teritoriu numele aleut „Alaska Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka la 18 octombrie 1867 Soldații ruși și americani au mărșăluit prin fața casei guvernatorului; drapelul rus a fost coborât și a fost înlocuit cu cel american în salve de artilerie Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus „Domnule general Rousseau prin autoritatea Majestății Sale Împăratul Rusiei transfer Statelor Unite teritoriul Alaska Generalul Lovell Rousseau a acceptat teritoriul Mai multe forturi și clădiri au fost predate americanilor Soldații au ocupat cazărmile; generalul Jefferson C Davis s-a stabilit în casa guvernatorului și majoritatea cetățenilor ruși au plecat doar câțiva comercianți de blănuri și preoți alegând să rămână În Alaska ziua de 7 octombrie 1867 conform calendarului iulian în vigoare în Imperiul Rus la acea vreme a fost urmată de cea de 18 octombrie 1867 din calendarul gregorian folosit în SUA Fusul orar local a trecut de la 90120 în urma meridianului Greenwich la 145840 înaintea lui Note Bibliografie Alaska Discursul lui William H Seward la Sitka 12 august 1869 1869; Actiniul este un element chimic radioactiv notat cu simbolul Ac descoperit în anul 1899 de către chimistul André-Louis Debierne având numărul atomic 89 iar masa atomică este de 2270278 uam A fost primul element radioactiv care a fost izolat deși poloniul radiul și radonul erau observate înainte însă neizolate până în anul 1902 Este întâlnit sub forma a 36 de izotopi cei mai stabili fiind 225Ac 226Ac și 227Ac A dat denumirea seriei actinidelor un grup de 15 elemente asemănătoare între actiniu și lawrenciu în tabelul periodic Actiniul este un metal foarte rar fiind prezent în scoarța Pământului ca urme reziduale în minereurile de uraniu cantitățile de actiniu din minereu fiind de ordinul miligramelor la o tonă de minereu brut Răspândirea actiniului în scoarța terestră este de 5 · 10−14 % Datorită intensității radioactivității sale are puține domenii de utilizare precum radioimunoterapia sau folosirea neutronilor emiși ca sursă energetică În tehnologia chimică sau metalurgia clasică nu se cunosc aplicații industriale ale actiniului Descoperire După extracția poloniului și al radiului în reziduurile de pechblendă se observa un material activ care putea fi îndepărtat cu ajutorul pământurilor rare Colaboratorul soților Curie André-Louis Debierne a descoperit că materialul activ consta în toriu și cantități minuscule a unei noi substanțe radioactive Acest preparat era de 100000 de ori mai activ ca uraniul ceea ce-l făcuse să creadă că descoperise un nou element radioactiv Acesta a observat că structura lui era similară titanului 1899 Deși nu a reușit separarea lui din toriu Debierne l-a numit actiniu Acest lucru a fost complicat de tentativa lui de enunțare a unei teorii de radioactivitate conform căreia aceasta este prezentă datorită actiniului În 1902 Friedrich Otto Giesel publică un raport despre o substanță activă obținută din pechblendă Acesta arătase că substanța era caracterizată de o emisie de scurtă durată Datorită intensității probelor ce le emitea el a denumit substanța substanță emanantă El considera că emisia din substanța sa era foarte diferită de cea a radiului El a găsit următoarele diferențe Emisia se transforma aproximativ într-o radiațieNoile raze o să le numesc pe scurt Raze-E Deoarece emaniul nu a fost separat de toriu Giesel concluzionează că substanța descoperită de el nu putea fi identică cu actiniul Ulterior Debierne afirmă că proprietățile sale chimice aveau o emisie similară cu cea a emaniului După multe controverse s-a ajuns la un acord în privința denumirii substanței ca actiniu Opinia lui Ernest Rutherford despre actiniul lui Debierne și emaniul lui Giesel exprimată în 1903 concluziona Niciuna din aceste substanțe nu a fost studiată la fel de detaliat ca și uraniul thoriul sau radiul fiind nevoie de mai multe date comparative pentru natura radiațiilor și emisiilor înainte ca orice concluzie să fie stabilită După aproape trei decenii de la descoperirea lui Debierne Kohlrausch a menționat despre actiniu în lucrarea sa Radioactivitatea că determinarea directă a unei greutăți atomice nu poate fi încă făcută deoarece greutatea disponibilă nu era suficientă Istoria acestei descoperiri a rămas discutabilă iar publicații din 1971 au arătat că cererile lui André-Louis Debierne din 1904 erau în contradicție cu cele din publicațiile anilor 1899 și 1900 Termenul de actiniu provine din cuvântul grecesc ακτίς ακτίνoς însemnând rază sau fascicul Structura atomică Structura atomului de Actiniu este determinat de numărul nucleonilor din nucleul atomic astfel pentru izotopul său natural 227Ac el are 89 de protoni și 138 neutroni Numărul neutronilor poate varia de la 117 până la 147 în funcție de izotop Raza atomică medie este de 188Å volumul molar al actiniului chimic pur în condiții fizice normale este de 2254 cm3 mol Învelișul electronic este format din 89 electroni care ocupă succesiv orbitalii păturilor cu începere de la pătura stratul K și terminând cu pătura Q O particularitate a modului de completare a orbitalilor este aceea că se completează mai întâi subpătura interioară 5f aceeastă cracteristică fiind proprie tuturor elementelor din seria actinidelor și este cauza proprietăților chimice asemănătoare pe care le au aceste elemente Numărul maxim de electroni care se pot afla în stare f este potrivit principiului excluziunii al lui Pauli egal cu 22l+122·3+114 unde pentru numărul cuantic cinetic s-a luat valoarea l3 de aceea trebuie să fie 14 actinide cu proprietăți analoage actiniului În notație spectroscopică configurația electronică pentru starea fundamentală al atomului neutru de actiniu este prezentat mai jos figura alăturată prezintă într-o manieră simplificată ocuparea nivelelor energetice de către cei 89 electroni legați Electronii de pe stratul Q care completează orbitalul 7s respectiv unicul electron din substratul d al păturii P reprezintă electronii de valență ai actiniului Necompletarea substratului d interior al păturii P este o consecință a diferenței energetice a orbitalilor din straturile superioare în acord cu legile mecanicii cuantice Substratul d incomplet este o caracteristică comună tuturor elementelor din seria actinidelor Structura proprie a învelișului electronic al atomului Ac determină în mare parte proprietățile fizico-chimice ale speciei atomice Asemănarea din punct de vedere al arajării electronilor în păturile electronice cu a elementelor din seria lantanidelor explică în mare parte similitudinile fizice ale celor 28 de elemente din cele două serii numite generic pământuri rare Electronii 6d1 și 7s2 aranjați în structura caracteristică actiniului sunt responsabili de majoritatea proprietăților chimice ale speciei atomice Răspândire pe Pământ Actiniul este găsit în cantități mici în minereurile de uraniu însă de obicei este fabricat în cantități de ordinul miligramelor prin iradierea izotopului 226Ra cu neutroni moderați termalizați sau încetiniți într-un reactor nuclear reacția nucleară având loc după schema Actiniul metalic a fost preparat prin reducerea fluorurii de actiniu cu vapori de litiu la temperaturi de 1100-1300 °C Actiniul în natură este găsit doar ca urme ale izotopului său natural 227Ac care este un emițător de radiații alfa și beta cu un timp de înjumătățire de 21773 ani prezent în minereurile de uraniu O tonă de uraniu conține în medie o zecime de gram de actiniu Izotopul 227Ac este un membru de tranzit în seria dezintegrării actinidelor care începe cu izotopul originar 235U sau 239Pu terminându-se cu izotopul stabil de plumb 207Pb Un alt izotop 225Ac este un tranzitor prezent în seria neptuniului care începe cu 237Np sau 233U și se încheie cu elementul aproape stabil bismut 209Bi Proprietăți fizice Actiniul este un element radioactiv metalic de culoare argintie Datorită radioactivității sale intense acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF3< sub> cu vapori de litiu Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică culoare etc Densitatea actiniului este de 1007 g·cm−3 fiind al 71-lea element ca densitate Punctul de topire al actiniului este de 1050°C sau in celelalte scări de temperatură 1922°F respectiv 1323 K Punctul de fierbere al acestui metal este de 3300 °C sau 3471 K respectiv 5788°F Difuzia emisiilor actiniului Datorită timpului de înjumătățire a emisiilor actiniului și al toriului în general nu este posibilă determinarea constantei de difuzie prin metodele folosite pentru emisiile radiului Totuși valoarea lui D poate fi măsurată prin următorul procedeu care permite obținerea unor rezultate optime O placă C acoperită cu hidroxid de toriu este plasată orizontal lângă baza unui cilindru de alamă P Emisia toriului difuzează ascendent în cilindru O stare de echilibru este atinsă atunci când rata creșterii numărului atomilor din emisie raportat la unitatea de volum al difuziei ascendente este egalată de rata scăderii datorită transformării emisiei Dacă N este numărul de atomi ai emisiei raportat la unitatea de volum presupusă a fi uniformă de-a lungul secțiunii transversale la o distanță x față de toriu avem relația unde λ este constanta emisiei radioactive Difuzia emisiilor actiniului în aer au fost măsurate de Debierne Russ și Bruhat Montajul experimental folosit de către Debierne măsura emisia provenită din preparatul actinic prin două plăci paralele așezate vertical și apropiate Pentru a asigura o temperatură constantă în interiorul cilindrului aparatul era imersat într-o baie de apă aceasta având rol de termostat Russ examinase difuzia emisiei actinice cu aerul hidrogenul dioxidul de carbon și dioxidul de sulf găsind valori relative în acord cu legea lui Graham Fosforescență Proprietatea emisiei actiniului a fost ilustrată de Giesel printr-un experiment Un preparat actinic foarte activ atașat de o coală subțire de hârtie este plasat pe un ecran fosforescent de sulfurat de zinc Într-o cameră întunecoasă preparatul activ eliberează pe o anumită distanță emisii fosforescente marcate de scintilațiile caracteristice Direcționarea unui curent de aer asupra ecranului face ca fosforescența să fie deplasată în direcția curentului devenind mai slabă O mare parte a fosforescenței observate inițial era datorată emisiei actiniului care difuzase prin coala subțire plasată peste suprafața ecranului Oprirea curentului de aer are ca efect reapariția fosforescenței intense a ecranului Proprietăți chimice Actiniul are un caracter chimic similar lantanului< ref> Datorită acestei similitudini separarea actiniului de lantan și celelalte elemente din categoria pământurilor rare care sunt prezente și în minereurile de uraniu este dificilă Extracția prin solvenți și cromatografia schimbului electronic au fost metodele folosite la separare Actiniul formează fluoruri hidroxizi oxalați și fosfați insolubili în apă< ref> Compușii chimici ai actiniului Doar un număr limitat de compuși ai actiniului sunt cunoscuți cum ar fi AcF3< sub> AcCl3< sub> AcBr3< sub> AcOF AcOCl AcOBr Ac2< sub>S3< sub> Ac2< sub>O3< sub> și AcPO4< sub> Toți compușii menționați sunt similari cu cei ai lantanului arătând că în general compușii actiniului prezintă starea de oxidare +3< ref> Hidruri Actiniul reacționează cu hidrogenul la temperatura de 200 °C formând hidruri non-stoechiometrice casante de culoare închisă care sunt bune conducătoare de electricitate AcH2< sub> poate să reacționeze cu hidrogenul pentru a forma AcH3< sub> având ca rezultat pierderea conductivității electrice AcH3< sub> este o substanță neagră în care atomii de hidrogen ocupă noduri ale unui sistem tetraedric sau octogonal într-un aranjament cubic sau hexagonal de Ac3+ Halogenuri AcF3< sub> folosit la obținerea actiniului se prepară la 700 °C prin acțiunea HF asupra Ac2< sub>O3< sub> sau prin precipitarea în soluție cu o fluorură Trifluorura de actiniu este o substanță stabilă la încălzire iar procesul de pirohidroliză are loc doar la temperaturi de 1000 °C în prezența amoniacului și a vaporilor de apă având loc trecerea în AcOF Totodată trifluorura este o sursă de neutroni pe baza reacției 19F22Na la o cantitate de 1 Ci actiniu corespunzând 121106n s AcCl3< sub> se prepară din AcOH3< sub> cu CCl4< sub> la 950 °C când se obține un produs cu simetrie hexagonală similar cu a UCl3< sub> în care actiniul este înconjurat de 9 atomi de clor Produsul obținut este higroscopic și prin hidroliză parțială trece în AcOCl AcBr3< sub> se prepară la 750 °C din Ac2< sub>O3< sub> și AlBr3< sub> Tribromura este higroscopică și cu solubilitate mare în apă AcI3< sub> este preparat la temperatura de 550 °C din reacția Ac2< sub>O3< sub> și NH4< sub>I Este o substanță cu solubilitate mare în apă Dintre oxihalogenuri se amintesc AcOF AcOCl AcOBr Alți compuși Se cunoaște oxidul Ac2< sub>O3< sub> care este obținut prin descompunerea oxalatului Ac2< sub>OX3< sub> Totodată este obținut și ca rezultat al reactivității mari cu aerul iar oxidul format protejează metalul de oxidarea completă Oxidul prezintă o structură cu simetrie hexagonală Sulfura de actiniu se prepară în urma reacției dintre oxidul de actiniu cu acidul sulfhidric și sulfura de carbon la temperatura de 1100 °C Oxalatul de actiniu Ac2< sub>OX3< sub>H2< sub>O este preparat din soluție de Ac3+ în H-COOH la 90 °C introducând dimetiloxalat care va produce ionul oxalat necesar prin procesul de hidroliză Compușii respectivi sunt obținuți conform reacțiilor Ac2< sub>O3< sub> + 6HF→2AcF3< sub> + 3H2< sub>O 4AcOH3< sub> + 3CCl4< sub> →4AcCl3< sub> + 3CO2 < sub>+ 6H2< sub>O 4Ac + 3O2< sub>→2Ac2< sub>O3< sub> Ac2< sub>O3< sub> + 2AlBr3< sub>→2AcBr3< sub> + Al2< sub>O3< sub> Ac2< sub>O3< sub> + 2Al + 3I2< sub> →2AcI3< sub> + Al2< sub>O3< sub> Actinidele Actinidele reprezintă seria chimică constituită din 15 elemente chimice care începe cu actiniul Z89 și se termină cu lawrenciul Z103 Primele 4 actinide sunt întâlnite în natură actiniul toriul protactiniul și uraniul fiind ușor detectabile în sol Neptuniul și restul actinidelor sunt considerate a fi sintetizabile pe cale artificială datorită concentrației foarte mici ale acestora în scoarța Pământului Actiniul este primul element din seria actinidelor denumind gruparea după numele său la fel ca lantanul ce denumește seria lantanidelor Grupul de elemente este mult mai complex decât cel al lantanidelor Abia în anul 1945 tabelul lui Mendeleev a fost modificat de Glenn T Seaborg prin propunerea introducerii actinidelor în sistemul periodic al elementelor Seria actinidelor este constituită din următoarele metale Actiniu 1899 descoperit de francezul André-Louis Debierne Toriu – 1828 descoperit de suedezul Jöns Jakob Berzelius Protactiniu – 1918 descoperit de două grupuri de cercetători unul englez Frederick Soddy John Cranston și unul german Otto Hahn Lise Meitner Uraniu – 1789 descoperit de germanul Martin Heinrich Klaproth Neptuniu – 1941 descoperit de americanii Edwin McMillan și Philip H Abelson Plutoniul 1940 americiul 1945 curiul 1944 berkeliul 1949 californiul 1949 mendeleeviul 1955 nobeliul 1957 și lawrenciul 1961 au fost elementele chimice descoperite de către Glenn T Seaborg Einsteiniul 1953 și fermiul 1952 au fost descoperite de Albert Ghiorso La actinide se manifestă fenomenul de paramagnetism< ref> Izotopii În mod normal actiniul prezintă un singur izotop natural radioactiv 227Ac și niciun izotop stabil 36 de radioizotopi au fost sintetizați artificial cei mai stabili fiind 227Ac cu un timp de înjumătățire de T1 2< small>21772 ani 225Ac cu T1 2< small>10 zile și 226Ac care se dezintegrează cu T1 2< small>2937 ore Toți ceilalți izotopi radioactivi au timpi de înjumătățire mai mici de 10 ore iar majoritatea acestora au timpi de înjumătățire mai mici de un minut Izotopul actiniului care există pentru cel mai scurt timp este 217Ac care se transformă prin dezintegrare alfa și captură de electroni Are un timp de înjumătățire de 69 nanosecunde Actiniul are și 2 izomeri nucleari< ref> 227Ac chimic pur intră în stare de echilibru cu produșii săi rezultați din procesul de dezintegrare la sfârșitul a 185 de zile iar apoi se descompune în perioada de 21773 ani Izotopii actiniului sunt cuprinși în intervalul de mase atomice de la 206 unități atomice de masă 206Ac la 236 uam Izotopii actiniului sunt prezentați în tabelul de mai jos Utilizări Este de aproximativ 150 de ori mai radioactiv ca radiul făcându-l valoros ca sursă energetică datorită neutronilor În combinație cu beriliul este utilizat în generarea neutronilor pentru activarea analizelor minereurilor sau aliajelor Altfel acesta nu are nici o aplicație industrială semnificativă< ref> 225Ac este utilizat în medicină pentru a produce 213Bi într-un generator reutilizabil sau poate fi folosit individual ca un agent pentru radio-imonoterapia pentru Targeted Alpha Therapy TAT Terapia Alfa Orientata Aspecte de securitate și sănătate 227Ac este extrem de radioactiv iar potențialul de radiație induce efecte nocive asupra sănătății ingerarea sa având o acțiune toxicologică mult mai pronunțată decât în cazul acidului cianhidric Actiniul ajuns în organism se depozitează în straturile superficiale ale oaselor având o acțiune distrugătoare asupra lor prin emisiile radioactive ale acestuia Efectele actiniului asupra organismului datorate radiaților emise de acesta sunt apariția cancerului distrugerea sistemului imunitar leucemia pierderile de sarcină apariția malformaților și afectarea fertilității Vezi și Actinide Lantan Radioactivitate Bibliografie în limba română Berinde Alexandru Teoria reactorilor nucleari Editura Didactică și Pedagogică București 1962 Beral Edith și Zapan Mihai Chimie generală Editura Tehnică București 1976 Bunuș Florin ACTINIDE și aplicațiile lor Editura Științifică și enciclopedică București 1981 Marcu Gheorghe și colectiv Chimie Anorganică Editura didactică și pedagogică București 1981 Marcu Gheorghe Chimia elementelor radioactive Editura didactică și pedagogică București 1971 Muhin KN Fizică nucleară experimentală-volumul I Fizica nucleului atomic traducere din limba rusă Editura tehnică București 1981 Murgulescu I G și Sahini V Em Introducere în Chimia Fizică Editura Academiei București 1978 vol I2 Nenițescu CD Chimie generală Editura Didactică și Pedagogică București 1986 Șandru P și Țopa A Radionuclizi Editura Academiei RSR București 1969 în alte limbi AvaanL et Avan M Cours de physique nucléaire Industrie Atomiques no5-6 Paris 1964 Gonis A Borovoi A A Sterne P A Actinides and the Environment NATO ASI Series 2Environment Vol41 Holleman Arnold F Wiberg Egon Inorganic chemistry Science 2001 Mlađenović Milorad The history of early nuclear physics 1896-1931 Rutherford Ernest Radioactive Substances and Their Radiations The University press 1913 ISBN 978-1-4067-4805-5 Note Legături externe http wwwwebelementscom webelements elements text Ac indexhtml http environmentalchemistrycom yogi periodic Achtml http educationjlaborg itselemental ele089html http wwwtabulkacz prvky ukazasp?id89 http wwwperiodieksysteemcom elem_nlcfm?IDEAc http wwwlenntechcom Periodic-chart-elements Ac-enhtm Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat la mijlocul secolului al XX-lea care a mistuit cea mai mare parte a globului fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi incluzând bomba atomică au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor deopotrivă Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a peste 70 de milioane de oameni aproximativ 3% din populația mondială de la acea vreme În plus multe alte persoane au fost rănite grav au căpătat infirmități pe viață datorită armelor de foc bombardamentelor clasice sau nucleare sau datorită experiențelor militare și medicale inumane la care au fost supuse S-a estimat că acest război a costat mai mulți bani și resurse decât toate celelalte războaie la un loc 1000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945 fără a se pune la socoteală sumele cheltuite pentru reconstrucția de după război Urmările războiului inclusiv noile tehnologii și schimbările aranjamentelor geopolitice culturale și economice au fost fără precedent Majoritatea istoricilor apreciază că Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a atras în conflict Franța Anglia și Commonwealth-ul Unii dintre istorici consideră că atacarea Chinei de către Japonia 7 iulie 1937 marchează începutul conflictului mondial Uniunea Sovietică ce anexase partea răsăriteană a Poloniei în 1939 a declanșat un război separat cu Finlanda și a fost la rândul ei atacată de Germania Nazistă în iunie 1941 Statele Unite ale Americii au intrat în conflict în decembrie 1941 după Atacul de la Pearl Harbour Războiul s-a sfârșit în 1945 când toate puterile Axei au fost înfrânte Principalele teatre de război au fost Oceanul Atlantic Europa Apuseană și Răsăriteană Marea Mediterană Africa de nord Orientul Mijlociu Oceanul Pacific și Asia de sud-est și China În Europa războiul s-a încheiat odată cu capitularea necondiționată a Germaniei naziste la 8 mai 1945 dar a continuat în Asia până la capitularea Japoniei 15 august 1945 Europa postbelică a fost împărțită între sferele de influență occidentală și sovietică Dacă Occidentul a trecut la reconstrucție postbelică prin intermediul Planului Marshall statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice adoptând metodele economiei planificate și ale politicii unui singur partid totalitar Această împărțire a fost neoficială De fapt nu au existat înțelegeri oficiale pentru împărțirea sferelor de influență relațiile dintre țările victorioase în război au devenit din ce în ce mai încordate liniile militare de demarcație au devenit în cele din urmă granițe de facto ale țărilor Țările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varșovia aceste două alianțe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece În Asia ocupația militară a Japoniei a deschis calea democratizării țării Războiul civil din China a continuat în timpul și după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial ducând în cele din urmă la proclamarea Republicii Populare Chineze și la secesiunea Taiwanului Războiul a fost scânteia care a aprins un val de lupte pentru câștigarea independenței coloniilor puterilor europene metropolele fiind vlăguite de ultima conflagrație mondială S-a petrecut o schimbare notabilă a centrului de greutate al puterii mondiale de la țările Europei Occidentale către noile superputeri Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Cauzele Articole principale Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Europa Evenimente care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial în Asia Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial mai sunt încă subiect de dezbatere și de cercetare dar un punct de vedere comun în special în perioada postbelică printre aliații victorioși era că acestea sunt legate de expansionismul Germaniei și Japoniei În urma înfrângerii din Primul Război Mondial Germania pierduse puterea statutul internațional și uriașe sume de bani expansiunea ar fi trebuit în planurile naziste germane să-i readucă măreția de odinioară În Germania exista o dorință puternică să se scape de limitările impuse țării de Tratatul de la Versailles În cele din urmă Hitler și partidul său Național Socialist au reușit să cucerească puterea în stat folosindu-se și de aceste sentimente populare anti-versaillese Hitler a condus Germania de-a lungul unui proces care a fost marcat succesiv de reînarmare reocuparea Rheinelandului unirea cu Austria Anschluss-ul încorporarea Cehoslovaciei și în final invadarea Poloniei În Asia eforturile Japoniei de a deveni o putere mondială și cucerirea puterii de către militari în deceniul al patrulea autoritatea guvernului fiind subminat de militarii care dețineau puterea de facto având un control totalitar în țară au dus la conflicte cu China și mai apoi cu SUA Japonia urmărea de asemenea să pună mâna pe resurse naturale precum cele de petrol cărbune sau minereu de fier resurse de care insulele nipone duceau lipsă Participanții Articol principal Participanții la al Doilea Război Mondial Participanții la cel de-al Doilea Război Mondial sunt considerați ca aparținând unuia dintre cele două blocuri Axa și Aliații Mai multe alte țări mici precum Olanda sau Grecia au participat la război cu toate că erau sub ocupație Unele țări printre care Franța și România după 1941 Italia după 1943 au avut forțe armate în ambele tabere Altele au trecut dintr-o tabără într-alta printre care România la 23 august 1944 O importantă diferență față de Conferința de pace de la sfârșitul Primului război mondial la care participaseră toți beligeranții învingători este faptul că în 1945 numai patru au figurat ca puteri victorioase SUA URSS Anglia și Franța dintre care URSS și Franța colaboraseră un timp cu Axa deși peste cincisprezece state au luptat de partea Aliaților dintre care opt state europene plus China în mod constant și excluziv Puterile Axei au fost constituite la început din Germania Italia și Japonia care angajându-se să se apere între ele în cazul unei agresiuni din partea altui stat prin Pactul Tripartit din 1940 au adăugat încă trei sfere de influență celei difinite în 1939 pentru URSS prin Pactul Molotov-Ribbentrop ajugând astfel la o împărțire a lumii în 4 sfere de influență Acest nou pact tripartit a înlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936 la care Italia aderase în 1937 Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei în perioada războiului Spania rămânând însă pe plan militar neutră în conflict Mai multe state mai mici pot fi de asemenea numărate pentru unele doar pentru o perioadă printre țările Axei Ungaria Bulgaria Slovacia Croația România Franța vișistă și Finlanda în cele două din urmă cazuri părerile sunt împărțite Printre puterile Aliaților așa numiții Cei Trei Mari se aflau Anglia din 3 septembrie 1939 Uniunea Sovietică din iunie 1941 și Statele Unite ale Americii din decembrie 1941 China se afla în război cu Japonia încă din 1937 La 23 august 1939 chiar înaintea izbucnirii în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial URSS și Germania au semnat un pact de neagresiune cunoscut în istorie sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop care printre altele împărțea în mod expansionist Europa Răsăriteană în două regiuni de influență Dar Germania a încălcat pactul de neagresiune invadând URSS în 1941 SUA se ghidau în politica externă după liniile directoare trasate de Doctrina Monroe prin care se stabilea că atâta vreme cât țările europene nu se amestecau în afacerile americane nici America nu trebuia să se amestece în problemele europene inclusiv în războaie SUA au intrat în război abia după Atacul de la Pearl Harbour și declarațiile oficiale de război ale Japoniei și Germaniei când interesele americane marina militară și transporturile maritime deveniseră ținta atacurilor Axei Alte țări China Cehoslovacia Polonia Canada Australia Noua Zeelandă Belgia Olanda Franța Finlanda Danemarca Norvegia Iugoslavia Grecia Italia România și Bulgaria la care s-u adăugat tardiv Brazilia Iranul și Turcia au fost de asemenea co-beligerante de partea Aliaților deși unele dintre ele nu au fost considerate ca atare în 1945 deoarece s-au alăturat o vreme forțelor Axei Italia Finlanda România și Bulgaria Țările care au ales să rămână neutre în conflagrație au fost privite cu neîncredere de ambele tabere și deseori au fost presate să contribuie într-un fel sau altul la eforturile de război ale vecinului mai puternic Țările care nu participau la conflict în mod direct aveau totuși interese legitime să vadă învingătoare una dintre părțile angrenate în conflagrație De exemplu Elveția neutră era considerată în general favorabilă Aliaților în timp ce Spania era considerată favorabilă Axei în ciuda faptului că nici una dintre aceste țări nu a aderat la una dintre alianțele menționate că rețelele de recuperare a aviatorilor Aliați doborâți în Europa occidentală erau tolerate în Spania în timp ce bancheri precum François Genoud lucrau pentru statul nazist în Elveția Astfel de situații au transformat țările neutre în arene de înfruntare pentru serviciile de spionaj ale țărilor beligerante Controverse cu privire la data de începere a războiului Data la care cel de-al Doilea Război Mondial a izbucnit este o problemă încă dezbătută Istoricii nu au căzut de acord asupra nici unei date semnificative Cel mai adesea este menționată data de 1 septembrie 1939 dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937 invazia japoneză în China care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939 Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia al doilea război italo-abisinian din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial Se merge chiar mai departe data de 18 septembrie 1931 așa numitul Incident manciurian fiind considerată de unii istorici data de început a războiului Evenimente importante înaintea războiului 1937 Al doilea război chino-japonez La 7 iulie 1937 Japonia după ce ocupase în 1931 Manciuria a lansat un atac nou împotriva Chinei lângă Beijing citește Peicing sau Peking vezi Incidentul de la podul Marco Polo În loc să se retragă rapid așa cum făcuse în conflictele precedente guvernul chinez a declarat război Japoniei declanșându-se astfel al doilea război chino-japonez care avea să devină în scurtă vreme o parte a războiului mondial În decembrie 1937 capitala Nanking Nanjing a fost cucerită de japonezi guvernul chinez refugiindu-se la Chongqing pentru tot restul războiului Surprinși de rezistența îndârjită a chinezilor forțele japoneze au comis atrocități nemaiîntâlnite până atunci împotriva civililor și prizonierilor de război după ocuparea Nankingului vezi Masacrul din Nanking omorând aproximativ 200000 de persoane în mai puțin de o lunăÎn Europa pacea era tot mai nesigură după anexarea de către Germania Nazistă a Austriei și dezmembrarea Cehoslovaciei Cronologia evenimentelor 1939 – 1945 Articole principale Teatrul european de război în Al Doilea Război Mondial Teatrul mediteranean de război în Al Doilea Război Mondial Războiul din Pacific Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa 1939 Izbucnirea războiului în Europa Articole principale Campania poloneză din septembrie Războiul ciudat Războiul a izbucnit prin invadarea Poloniei de catre Germania la 1 septembrie 1939 Franța și Anglia și-au onorat obligațiile ce le aveau față de aliatul polonez declarând război Germaniei două zile mai târziu 3 septembrie Și Australia și Noua Zeelandă au declarat război în aceeași zi dar datorită diferențelor de fus orar ele au fost primele care au intrat în război nu britanicii Canada a urmat o săptămână mai târziu pe 10 septembrie Polonia care reușise doar o mobilizare parțială având militarii echipați cu arme depășite moral bazându-se încă pe o cavalerie numeroasă fără să se bucure de un sprijin activ din partea englezilor și francezilor a fost rapid înfrântă de Wehrmachtul' german superior la toate capitolele din punct de vedere numeric al armamentului și tacticilor vezi "Blitzkrieg" Polonia a fost atacată din trei părți din Germania și din Cehoslovacia ocupată anterior În conformitate cu înțelegerile expansioniste secrete din Pactul Molotov-Ribbentrop Armata Roșie sovietică a invadat Polonia dinspre răsărit la 17 septembrie iar la 22 septembrie Polonia capitulează teritoriul său fiind împărțit între Germania și URSS Guvernul polonez s-a exilat în România împreună cu tezaurul Băncii Naționale a Poloniei și un număr de unități ale armatei poloneze Ultimele unități poloneze au încetat rezistența la 6 octombrie În ciuda alianței care-i lega de Polonia după declararea războiului Anglia și Franța nu au întreprins acțiuni militare ofensive împotriva Germaniei naziste cu excepția unui atac de mică amploare în Saar urmat de retragere Această situație a durat până în mai 1940 fiind cunoscută cu numele de "războiul ciudat" "Sitzkrieg" Forțe poloneze au continuat să lupte împotriva forțelor Axei și după ce țara lor a fost ocupată Un exemplu în această privința a fost contribuția remarcabilă a piloților polonezi în Bătălia Angliei Uniunea Sovietică și-a respectat angajamentele luate prin înțelegerile expansioniste secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop și nu i-a atacat pe germani Stalin era fericit să constate că aprecierile sale cu privire la conflictele dintre dușmanii naturali ai sovieticilor capitaliștii se confirmau aceștia încăierându-se între ei Mai mult Uniunea Sovietică a profitat de înfrângerea Poloniei ocupând partea răsăriteană a țării și ucigând la Katyn pe toți ofițerii polonezi căzuți prizonieri În tot acest timp al perioadei de început al războiului SUA nu au intervenit în conflict opinia publică americană fiind de părere că noul conflict european este „războiul altora Au fost câteva ciocniri izolate în timpul „războiului ciudat scufundarea cuirasatului Royal Oak în rada bazei navale de la Scapa Flow și bombardamentele Luftwaffe făcute asupra bazelor navale Rosyth și Scapa Flow Cuirasatul de buzunar Admiral Graf Spee al Kriegsmarine Marina germană de război a fost scufundat în apele Atlanticului de Sud după bătălia de la River Plate Pactul Tripartit a fost semnat în 27 septembrie 1940 de Germania Italia și Japonia această alianță primind numele de „Puterile Axei Uniunea Sovietică a atacat Finlanda la 30 noiembrie 1939 începând ceea ce avea să se numească „războiul de iarnă încheiat în martie 1940 Deși Finlanda a fost nevoită să facă anumite concesii teritoriale conflictul a scos în evidență slaba competență a corpului ofițeresc al Armatei Roșii slăbită după epurările staliniste 1940 Generalizarea războiului Articole principale Campania norvegiană Bătălia Franței Bătălia Angliei Campania din Africa de Nord Campania din Balcani Europa Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940 în cadrul Operațiunii Weserübung care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat în Norvegia Forțele britanice franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos Åndalsnes și Narvik Până la sfârșitul lunii iunie însă forțele aliate au fost evacuate iar armata norvegiană a capitulat Franța Belgia Olanda și Luxemburg au fost invadate în 10 mai punând capăt astfel "războiului ciudat" dând startul Bătăliei Franței Aliații au sperat să poată stabiliza frontul așa cum făcuseră și în Primul Război Mondial dar s-au dovedit total nepregătiți să facă față tacticilor Blitzkriegului german În prima fază a războiului Operațiunea Galben Panzergruppe von Kleist aparținând Wehrmachtului a ocolit linia Maginot și a spart apărarea Aliaților în două avansând rapid către Canalul Mânecii O analiză foarte exactă a acestui moment modul în care s-au desfasurat operatiile mai mereu pe muchie de cuțit și în final motivele care au dus la o atât de impresionantă victorie a germanilor sunt prezentate de Karl-Heinz Frieser în lucrarea "Blitzkrieg-Legende Der Westfeldzug 1940" Versiunea în limba română a acestei lucrări a apărut la sub titlul "" Concomitent cu acțiunea principală din zona Sedan Belgia Luxemburgul și Olanda au fost ocupate rapid de Grupul de Armată B iar Corpul expediționar englez încercuit în nord a fost evacuat din Dunkirk în cadrul Operațiunii Dynamo Forțele germane au invadat Franța în cadrul Operațiunii Roșu avansând prin spatele liniei Maginot spre coasta Atlanticului În timp ce unitățile armatei franceze mai luptau încă un număr de politicieni și comandanți militari de frunte au decis că era mai bine ca Franța să capituleze Franța a semnat un armistițiu cu Germania în 22 iunie 1940 ceea ce a condus la instalarea unui guvern marionetă la Vichy în zona neocupată a țării În iunie 1940 Uniunea Sovietică a ocupat statele baltice și a anexat Basarabia și Bucovina de nord care aparțineau României Pentru că nu a reușit să obțină o pace cu Anglia Germania a început pregătirile pentru invadarea insulelor britanice în cadrul a ceea ce avea să se numească Bătălia Angliei Luftwaffe și Royal Air Force au luptat patru luni pentru controlul spațiului aerian britanic La început Luftwaffe avea ca țintă Centrul de comandă al RAF dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei Cum Luftwaffe a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse Operațiunea Seelöwe Leul de Mare – invazia insulelor britanice – a fost abandonată Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare în timpul Bătăliei Atlanticului Într-o campanie pe termen lung submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA absolut necesare apărării mărfuri primite prin intermediul programului Lend Lease Submarinele germane au reușit să reducă într-o proporție îngrijorătoare capacitatea de transport a flotei britanice dar Regatul Unit a refuzat să ceară pacea primul-ministru britanic Winston Churchill afirmând răspicat "Nu ne vom preda niciodată!" Președintele Roosevelt a anunțat o schimbare a poziției americane de la "neutră" la "nonbeligerantă " Mediterana Italia a invadat Grecia la 28 octombrie 1940 atacând din bazele din Albania Deși depășiți numeric grecii au respins atacul italian și au lansat un contraatac la scară mare avansând adânc în teritoriul albanez Până la mijlocul lunii decembrie grecii eliberaseră un sfert din teritoriul albanez Campania din Africa de nord a început în 1940 forțele italiene din Libia atacându-le pe cele britanice din Egipt Se încerca astfel transformarea Egiptului într-o posesiune italiană ținta principală fiind Canalul Suez rută vitală de transport maritim Forțele britanice indiană și australiană au contraatacat Operațiunea Compas dar această ofensivă a fost oprită când cea mai mare parte a forțelor Commonwealthului au fost transferate în Grecia pentru a lupta împotriva germanilor Unitățile germane Afrika Korps conduse de generalul Erwin Rommel au debarcat în Libia și au reluat atacul asupra Egiptului Italienii au invadat și cucerit Somalia Britanică în august 1940 Pe de altă parte declarația de război italiană a pus sub semnul întrebării supremația maritimă britanică supremație sprijinită pe Gibraltar Malta și Alexandria Gibraltarul nu a fost niciodată atacat direct În schimb Alexandria și în special Malta au fost atacate în mod repetat de forțele Axei Malta a devenit în această perioadă cel mai bombardat loc de pe Pământ Asia În 1940 Japonia a ocupat Indochina Franceză Vietnamul conform unor înțelegeri cu Guvernul de la Vichy în ciuda opoziției Forțelor Franceze Libere alăturându-se astfel agresiunii forțelor Axei Germania și Italia Aceste acțiuni au intensificat conflictul Japoniei cu Statele Unite și Regatul Unit care au reacționat printr-un boicot petrolier 1941 Războiul devine global Articole principale Frontul de Răsărit Războiul în continuare Atacul de la Pearl Harbor Europa Guvernul iugoslav a cedat presiunilor italo-germane și a semnat la 25 martie 1941 Pactul Tripartit Au urmat demonstrații anti-puterile Axei în țară și o lovitură de stat care a înlocuit la 27 martie 1941 guvernul cu un altul pro-Aliați Forțele lui Hitler au invadat Iugoslavia și Grecia la 6 aprilie 1941 Hitler a trimis armata germană să-i sprijine pe italieni în încercarea de cucerire a Greciei scopul fiind acela de a-i împiedica pe englezi să creeze și să consolideze un front strategic sudic Forțele aliate ale Axei au reușit să-i împingă înapoi pe greci Trupele britanice au fost aduse din Africa de nord în Grecia pentru a face față noului atac dar au eșuat în încercarea de a preveni cucerirea Greciei de către Axă fiind apoi evacuate în grabă La 20 mai 1941 a început Bătălia pentru Creta prin desantarea cu ajutorul planoarelor a vânătorilor de munte și a parașutiștilor Fallschirmjäger germani Au fost folosite în această operațiune 539 de aeronave de transport Insula Creta era apărată de aproximativ 43000 de greci australieni neozeelandezi și britanici nu toți fiind echipați corespunzător Germanii au atacat simultan pe trei aerodromuri Atacul a reușit numai pe unul dintre ele care a fost cucerit ceea ce le-a permis germanilor să-și întărească pozițiile și să-și aprovizioneze rapid forțele Aliații au decis după o săptămână de lupte că au fost aduse în insulă atât de multe trupe și provizii germane încât apărarea insulei nu mai era cu putință 17000 de soldați ai Commonwealthului trebuind să fie evacuați Pe insulă au rămas totuși 10000 de luptători greci și 500 de britanici continuând lupta împotriva ocupanților germani Pierderile germane s-au cifrat la 6200 de oameni din care aproape 4000 de morți din cei 14000 de soldați care au atacat Creta Pierderile germanilor au fost așa de ridicate încât Hitler a luat hotărârea să nu mai aprobe vreodată un desant aerian Generalul Kurt Student avea să spună mai târziu "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani" Aliații au tras concluziile necesare din această invazie și anume că orice desant aerian trebuie să fie sprijinit corespunzător de aviație Aceste concluzii au fost folosite mai târziu în timpul debarcării din Normandia În mai multe țări s-au instaurat guverne pro-naziste ce au colaborat cu Germania Această strategie a fost necesară deoarece Axa s-a pregătit pentru invazia Uniunii Sovietice Astfel în România vine la putere guvernul Antonescu Croația este constituită ca stat independent cu guvern pro-italian iar Bulgaria Ungaria și Finlanda intră în război de partea Germaniei și Italiei La 22 iunie 1941 Germania nazistă a declanșat Operațiunea Barbarossa – invazia Uniunii Sovietice – cea mai mare invazie din istoria omenirii "Marele Război pentru Apărarea Patriei" în limba rusă Великая Отечественная Война Velikaia Otecestvennaia Voina a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere tancuri germane care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest capturând sau ucigând sute de mii de oameni Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia în afara razei de acțiune a bombardierelor naziste Armatele germane au început atacul pe trei direcții spre nord pentru capturarea orașului Leningrad către sud pentru cucerirea Ucrainei a zonelor bogate în petrol din Caucaz și a orașului Stalingrad și către centru pentru cucerirea capitalei sovietice Moscova Fiecare dintre orașele-țintă nu aveau doar o valoare strategică dar și una propagandistică importantă Armata germană nu a fost însă pregătită să ducă un război de lungă durată fiind obligată să lupte în condițiile iernii rusești Contraatacurile sovietice i-au zdrobit pe germani în suburbiile Moscovei debandada trupelor germane fiind cu greu evitată Aceasta a fost prima mare înfrângere a Wehrmachtului și unul din punctele de cotitură ale luptei Aliaților împotriva Germaniei Naziste Războiul continuu dintre Finlanda și Uniunea Sovietică a început prin masive atacuri aeriene sovietice la scurtă vreme după începerea Operațiunii Barbarossa 25 iunie și s-a încheiat cu un armistițiu în 1944 URSS au avut ca aliat în acest război pe britanici dar nu și pe americani Mediterana În iunie 1941 forțele Aliaților au invadat Siria și Libanul aflate sub mandatul guvernului colaboraționist francez de la Vichy cucerind Damascul pe 17 iunie Campania Siria-Liban În același timp armatele germano-italiene din Africa de nord conduse de Rommel au avansat cu rapiditate către est asediind portul maritim de importanță vitală Tobruk În ciuda rezistenței îndârjite trupele britanico-australiene au fost respinse până la El Alamein Asia Războiul chino-japonez Articol principal Războiul chino-japonez 1937-1945 Războiul izbucnise în Asia cu mai mulți ani înainte de a începe conflictul mondial în Europa Japonia a invadat China în 1931 Roosevelt a semnat un ordin executiv în mai 1940 nepublicat secret care permitea personalului militar al SUA să demisioneze cu scopul de a participa la o misiune americană sub acoperire Grupul Voluntarilor Americani cunoscuți și sub numele Tigrii Zburători ai lui Chennault În aproximativ șapte luni Tigrii Zburători au distrus un număr estimat de 600 avioane japoneze De asemenea Tigrii Zburători au scufundat numeroase vase maritime japoneze și au luptat împotriva invaziei japoneze în Burma Datorită în parte boicotului comercial la care participau Statele Unite și alte țări boicot care afecta în special aprovizionarea cu țiței dar și alte materii prime japonezii au plănuit să atace Pearl Harbor în duminica de 7 decembrie 1941 pentru a anihila flota SUA din Pacific lăsând mână liberă armatei nipone să cucerească zonele petroliere din Asia de sud-est La 2 ore după atac ambasadorul japonez a înmânat SUA declarația de război motivându-se dificultăți de translatare În ciuda faptului că au existat numeroase semne care prevesteau atacul bombardarea bazelor militare de la Pearl Harbor a fost o surpriză totală pentru americani Deși atacul a provocat distrugeri importante flotei americane de cuirasate țintele pricipale portavioanele au rămas neatinse În ziua următoare forțele nipone au atacat Hong Kongul ceea ce a dus în cele din urmă la capitularea coloniei engleze în ziua de Crăciun De aceea acea zi tristă a purtat printre localnici numele de Black Christmas – Crăciunul negru Japonezii au lansat numeroase atacuri împotriva avanposturilor americane și britanice din zona Pacificului 'Asia Intrarea SUA în război ' Articol principal Atacul de la Pearl Harbor La 7 decembrie 1941 avioanele flotei de portavioane comandată de Viceamiralul Chuichi Nagumo au efectuat un raid aerian-surpriză la Pearl Harbor Hawaii cea mai mare bază navală americană din Pacific Forțele japoneze au înfrânt rezistența slabă a americanilor și au devastat portul și aerodromurile În timpul atacului au fost scufundate sau avariate 8 cuirasate 3 crucișătoare și 3 distrugătoare și au fost avariate mai multe vase auxiliare De asemenea au fost distruse sau avariate 343 de avioane Totuși atacul surpriză nu a avut rezultate decisive ținte importante cum ar fi fost portavioanele aflate în larg în acel moment depozitele de carburanți ale bazei și șantierele navale nefiind atinse Eșecul japonezilor în atingerea acestor ultime ținte a fost considerat de mulți istorici o eroare strategică de proporții pe termen lung pentru Imperiul Japonez În ziua următoare Statele Unite au declarat război Japoniei Concomitent cu atacul asupra bazei navale de la Pearl Harbor a fost efectuat și un atac asupra bazei aeriene americane din Filipine Imediat după aceste atacuri Japonia a invadat Filipinele și coloniile britanice Hong Kong Malaya Borneo și Burma Aceste ultime atacuri aveau ca scop cucerirea câmpurilor petroliere din zonă în special cele aparținând Indiilor Olandeze În câteva luni toate aceste teritorii au fost cucerite de japonezi Insula fortificată Singapore a fost cucerită în februarie 1942 primul ministru W Churchill considerând pierderea acestei posesiuni una dintre cele mai umilitoare înfrângeri britanice din toate timpurile armata japoneză fiind în inferioritate numerică 36000 contra 85000 După atacul japonez asupra Pearl Harbor-ului Germania a declarat la 11 decembrie 1941 război Statelor Unite deși în conformitate cu prevederile Pactului Tripartit din 1940 nu era obligată să o facă Hitler a făcut acest pas deoarece era sigur de victorie pe frontul de est motivând că nedeclararea războiului către SUA ar condamna Pactul Tripartit la moarte și că SUA și Germania se aflau deja într-un război nedeclarat Cu toate aceste explicații mișcarea diplomatică germană s-a dovedit totuși o gravă eroare care a oferit președintelui american Franklin D Roosevelt pretextul de care aveau nevoie SUA pentru a se alătura cu toate forțele Aliaților în războiul din Europa fără să întâmpine vreo opoziție din partea Congresului Cei mai mulți istorici consideră acest moment un alt punct de cotitură al războiului în care Hitler a provocat sudarea unei alianțe a mai multor națiuni puternice SUA Anglia și URSS capabile în această formulă să ducă împreună ofensive puternice simultane în vest și est 1942 Impasul german Articole principale Bătălia de la Stalingrad Operațiunea Torța Europa În 1942 a fost lansată o ofensivă către Caucaz pentru ocuparea câmpurilor petroliere și pentru cucerirea orașului Stalingrad Asediul Stalingradului s-a întins pe durata mai multor luni cu numeroase lupte de stradă care au provocat pierderi uriașe de vieți omenești de ambele părți În timpul nopții forțele sovietice erau aprovizionate de pe malul stâng al râului Volga iar Wehrmachtul s-a împotmolit într-o luptă de uzură mai ales după ce Armata a VI-a de tancuri a fost scoasă din dispozitivul din fața orașului și a fost trimisă să lupte în Caucaz În noiembrie o puternică ofensivă a încercuit armatele germane în raionul Stalingradului armate care s-au predat în cele din urmă în frunte cu mareșalul Friedrich Paulus Promovarea prin radio! a generalului Paulus de către Hitler la gradul de feldmareșal a fost făcută în speranța că acest fapt îl va împiedica pe comandantul german să se predea În întreaga istorie militară germană niciun mareșal nu fusese capturat viu sau nu se predase în mâinile inamicului Friedrich Paulus a întrerupt această tradiție și s-a predat 2 februarie împreună cu supraviețuitorii armatelor germane Ca urmare a luptelor de la Stalingrad orașul a fost complet distrus numărul victimelor din rândurile militarilor și civililor a fost uriaș Armata a VI-a germană a Wehrmachtului' a încetat să mai existe alături de germani căzând în prizonierat și militarii unităților românești italiene și ungare Ca urmare a înfrângerii de la Stalingrad Ministrul Propagandei Joseph Goebbels a ținut vestitul său discurs de la Palatul Sporturilor în care cerea germanilor să se mobilizeze pentru războiul total Mediterana Prima bătălie de la El Alamein a avut loc între 1 iulie și 27 iulie 1942 Forțele germane au avansat până la El Alamein ultimul punct care asigura apărarea orașului Alexandria și a canalului navigabil Suez În condițiile în care germanii își epuizaseră proviziile forțele Commonwealthului au reușit să le oprească avansarea A doua bătălie de la El Alamein a avut loc între 23 octombrie și 3 noiembrie 1942 după ce mareșalul Bernard Montgomery l-a înlocuit pe Claude Auchinleck de la comanda forțelor Commonwealthului forțe rebotezate Armata a VIII-a britanică Erwin Rommel comandantul german al Afrika Korps poreclit "Vulpea Deșertului" nu s-a mai aflat în fruntea trupelor sale fiind rechemat în Europa Deși în timpul ofensivei britanicii au pierdut mai multe tancuri decât germanii până la urmă Montgomery a ieșit învingător Aliații occidentali aveau în timpul luptelor marele avantaj de a fi foarte aproape de bazele de aprovizionare În plus germanii au avut un sprijin sporadic din partea Luftwaffe prinsă în luptele pentru apărarea spațiului aerian european și în susținerea efortului de război antisovietic După înfrângerea de la El Alamein germanii avându-l din nou la comandă pe Rommel au reușit o retragere strategică reușită în Tunisia În timpul Conferinței ARCADIA din decembrie 1941 – ianuarie 1942 liderii aliaților occidentali au ajuns la concluzia că era esențial să păstreze Rusia în război Acest punct de vedere a dus la strategia globală "Germania mai întâi" Aceasta prevedea că lupta împotriva Germaniei era prioritară Japonia fiind lăsată pe un plan secundar Această decizie a dus la o discuție prelungită asupra oportunității deschiderii unui al doilea front împotriva Germaniei Șefii statelor majore americane erau în favoarea unei operațiuni amfibii peste Canalul Mânecii care să ducă la o debarcare în Franța Britanicii s-au opus unei asemenea operațiuni din mai multe motive lipsa unor vase de debarcare suficiente și unele probleme logistice cât și faptului că forțele americane nu erau suficient de numeroase și de bine pregătite pentru a face față trupelor germane experimentate Doar în fața pericolului prăbușirii frontului sovietic englezii ar fi fost de acord cu o debarcare în Franța Churchill a propus o debarcare de mai mici dimensiuni în Norvegia sau în Africa Franceză de Nord Planul pentru debarcarea în Africa a fost aprobat în iulie 1942 Operațiunea Torța a fost condusă de Dwight Eisenhower Scopul acestei operațiuni era acela de a câștiga controlul asupra Marocului Morocco și Algerului prin debarcări simultane la Casablanca Oran și Alger urmată mai apoi de o debarcare la Bône poarta către Tunisia Operațiunea a fost lansată la 8 noiembrie 1942 Primul val al atacatorilor a fost aproape în întregime american deoarece s-a considerat că francezii vor reacționa mai bine în fața americanilor decât în fața britanicilor S-a sperat că forțele locale ale regimului de la Vichy nu vor opune rezistență și se vor supune autorității Forțelor Franceze Libere ale generalului Henri Giraud De fapt rezistența a fost mai puternică de cât se așteptase cineva deși a fost sporadică Comandantul trupelor regimului de la Vichy amiralul Darlan a negociat încetarea ostilităților în ciuda ordinelor guvernului său I s-a permis amiralului să continue să exercite controlul asupra zonei sub comanda Forțelor Franceze Libere În urma atacului aliat Hitler a atacat și a ocupat restul Franței Trupele Afrika Korps comandate de Rommel nu au fost aprovizionate corespunzător cauza principală fiind pierderile mari provocate de marina și aviația aliaților în special a britanicilor navelor de transport germane și italiene în Mediterana Lipsa aprovizionării și a sprijinului aerian a distrus orice șansă a unei ofensive germane în Africa În cele din urmă forțele germano-italiene au fost prinse în cleștele unui atac dublu dinspre Algeria și Libia Trupele germane în retragere au continuat să opună o rezistență îndârjită Rommel reușind să-i învingă pe americani în Bătălia din Pasul Kasserine înainte de a termina retragerea strategică În mod inevitabil avansând atât din est cât și din vest aliații au înfrânt în final Afrika Korps pe 13 mai 1943 Aproximativ 250000 de militari ai Axei au fost luați prizonieri Asia În mai 1942 un atac naval asupra Port Moresby – Noua Guinee a fost respins de marina aliată în Bătălia din Marea de Corali Dacă ar fi reușit capturarea orașului Port Moresby Australia s-ar fi aflat în zona razei de acțiune a marinei japoneze Aceasta a fost prima acțiune încununată de succes împotriva japonezilor și prima bătălie navală dusă exclusiv de portavioane Cele două părți au suferit pierderi mari egale ca gravitate O lună mai târziu invadarea de către japonezi a insulelor Midway a fost evitată datorită succesului decriptorilor aliați care au descifrat mesajele secrete japoneze marina americană fiind capabilă să pregătească un răspuns pe măsura atacului nipon Piloții americani au reușit scufundarea portavioanelor japoneze industria japoneză dovedindu-se incapabilă să le înlocuiască rapid Pierderea a numeroase avioane și piloți experimentați mulți dintre ei participanți la Atacul de la Pearl Harbor a fost un handicap pe care japonezii nu l-au mai putut recupera până la sfârșitul războiului Americanii au pierdut un portavion și un număr mic de avioane A fost o victorie totală pentru americani marina japoneză fiind nevoită să treacă din acest moment în defensivă În iulie un atac terestru asupra orașului Port Moresby a fost dus de-a lungul accidentatului drum Kokoda Acest atac a fost respins de milițiile australiene având printre membrii lor numeroși tineri slab antrenați care au trebuit să lupte cu îndârjire până la sosirea trupelor regulate australiene reîntoarse din Africa de Nord Grecia și Orientul Mijlociu În mod uimitor batalionul al 39-lea australian depășit numeric având în componența lui soldați neexperimentați a învins armata japoneză formată din 5000 de soldați Aceasta a fost cea mai importantă victorie din istoria militară australiană Chiar mai înainte de intrarea SUA în război Aliații căzuseră de acord că înfrângerea Germaniei Naziste era prioritară Totuși forțele SUA au început să atace japonezii în teritoriile pe care le ocupaseră aceștia din urmă începând cu insula Guadalcanal având de înfruntat o apărare niponă foarte hotărâtă și agresivă La 7 august 1942 Statele Unite au luat cu asalt insula La sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie în timp ce luptele în Guadalcanal continuau cu furie un atac ambițios al japonezilor a avut loc în extremitatea estică a Noii Guinee unde australienii au reușit o victorie importantă în Golful Milne prima înfrângere gravă a niponilor Până la sfârșitul lunii februarie 1943 Guadalcanalul a fost cucerit de americani Un element esențial al campaniei din Asia au fost și luptele pentru insulele Aleutine Vezi și '' 1943 Schimbarea cursului războiului Articole principale Bătalia de la Kursk Campania italiană Europa Rusia După victoria de la Stalingrad Armata Roșie a lansat 8 ofensive de-a lungul iernii multe dintre ele concentrate de-a lungul bazinului râului Don lângă Stalingrad care au dus inițial la eliberarea unor teritorii sovietice Datorită eforturilor continue Armata Roșie a fost slăbită iar germanii au recucerit zonele pierdute inițial În iulie Wehrmachtul a lansat o ofensivă amânată până în acel moment de mai multe ori în zona Kursk Intențiile germanilor erau însă cunoscute de sovietici care s-au pregătit corespunzător astfel încât Bătălia de la Kursk s-a încheiat în nota generală a contraofensivei rusești care i-a împins mult înapoi pe germani Invazia din Italia Africa de nord cucerită de curând a fost folosită ca trambulină pentru invadarea Siciliei începută la 10 iulie 1943 În 25 iulie Benito Mussolini a fost demis din funcție de Regele Italiei permițând unui nou guvern să preia puterea După cucerirea Siciliei Aliații au invadat Italia continentală la 3 septembrie 1943 Italia s-a predat în 8 septembrie dar forțele germane au continuat să lupte Aliații au avansat către nord dar au fost opriți în timpul iernii pe Linia Gustav până când în timpul bătăliei de la Monte Cassino au spart frontul german iar Roma a fost eliberată la 5 iunie 1944 La mijlocul anului 1943 înainte de capitularea Italiei a avut loc a 5-a și ultima ofensivă germană împotriva partizanilor iugoslavi Asia 1943–45 Forțele australiene și americane au dus o campanie prelungită pentru recucerirea insulelor Solomon Noii Guinei și Indiilor Olandeze de Răsărit în timpul căreia au întâlnit una dintre cele mai îndârjite rezistențe din timpul războiului Filipinele au fost recucerite la sfârșitul anului 1944 Bătalia din Golful Leyte fiind considerată una dintre cele mai mari bătălii navale din istorie Ultima ofensivă importantă din zona de sud-vest a Pacificului a fost campania din Borneo care a avut ca scop izolarea rămășițelor forțelor armate japoneze din Asia de sud-est și eliberarea prizonierilor aliați de război Submarinele și avioanele aliate au atacat de asemenea vasele comerciale japoneze lipsind astfel industria japoneză de materiile prime pentru care Imperiul Nipon pornise războiul și fără de care nu putea să-l continue Eficacitatea acestei sufocări economice a crescut în momentul în care infanteria marină a Statelor Unite a cucerit insulele din apropierea Japoniei Armata naționalistă a Kuomintangului de sub conducerea lui Chiang Kai-shek Cian Ka-și și armata comuniștilor chinezi de sub conducerea Mao Zedong Mao Țe-Dun au luptat cu succes împotriva japonezilor dar nu s-au aliat niciodată cu adevărat împotriva invadatorilor Conflictul dintre naționaliști și comuniști izbucnise cu mult timp înainte de declanșarea invaziei nipone și a continuat în timpul luptelor de eliberare a țării și după înfrângerea japonezilor Japonezii capturaseră cea mai mare parte din Burma punând în pericol drumul Burmei folosit de Aliați pentru aprovizionarea naționaliștilor chinezi Acest fapt i-a forțat pe Aliați să înceapă aprovizionarea pe calea aerului a forțelor lui Chiang Kai-shek podul aerian fiind cunoscut sub numele " Cocoașa zburătoare" Americanii chinezii și o divizie britanică au curățat nordul Burmei de japonezi construind un nou drum terestru de aprovizionare – drumul Ledo – care să-l înlocuiască pe cel aflat încă sub amenințarea japoneză – drumul Burmei Mai la sud principala armată japoneză din teatrul de război sud-est asiatic luptau un război de poziții pe frontiera Burmei și Indiei împotriva Armatei a XIV-a britanice Armata a XIV-a britanică "Armata uitată" Britanicii au atacat au recucerit Burma și plănuiau să continue ofensiva spre Malaya când s-a sfârșit războiul 1944 Începutul sfârșitului Articole principale Bătălia din Normandia Operatiunea Bagration Operațiunea Market Garden Bătălia pentru Bulge În "Ziua Z" 6 iunie 1944 aliații occidentali au debarcat în Normandia aflată sub controlul germanilor printr-un atac amfibiu purtat în zorii zilei Primele forțe care au atacat au fost parașutiștii americani canadieni și britanici care au deschis „al doilea front împotriva germanilor" Aliații au suferit pierderi grele în timpul debarcării de pe plajele Normandiei Bateriile de artilerie germane au ținut sub control plajele până în momentul în care au fost cucerite de parașutiștii lansați în spatele frontului În continuare infanteriștii debarcați au început avansarea în interiorul Normandiei Luptele au fost foarte sângeroase terenul și numeroasele garduri vii avantajând apărarea germană din zona pe care francezii o numesc bocage Un atac încununat de succes a fost efectuat la Saint-Lô cea mai importantă forță germană din Franța Armata a VII-a fiind distrusă aproape complet în punga de la Falaise În acest timp în timpul Operațiunii Dragon armatele aliate staționate în Italia au invadat 15 august Riviera Franceză și au stabilit joncțiunea cu forțele din Normandia Rezistența Franceză a declanșat insurecția împotriva germanilor în Paris la 19 august Divizia franceză de sub conducerea generalului Jacques Leclerc a primit capitularea germanilor și a eliberat orașul 25 august 1944 La începutul anului 1944 Armata Roșie atinsese frontiera poloneză și despresuraseră Leningradul La scurtă vreme după debarcarea din Normandia în 9 iunie Uniunea Sovietică a început un atac în istmul Kareliadar Finlanda a anihilat în bătălia de la Tali-Ihantala invadarea Finlandei Uniunea Sovietică având nevoie de trupe pe frontul cu germanii a fost nevoită să accepte tratative Următoarea ofensivă pe frontul german operațiunea Bagration cu circa 6000 de tancuri a fost lansată în 22 iunie distrugând Grupul de Armate Centru al germanilor și luând 350000 de prizonieri După retragerea germanilor de pe țărmul sudic al Golful Finic Finlanda nu a mai fost capabilă să se apere și a cerut armistițiul Acest armistițiu prevedea noi pierderi teritoriale pentru Finlanda judecarea liderilor politici în "procese ale responsabililor finlandezi pentru război" și internarea sau expulzarea trupelor germane din țară Vezi Războiul din Laponia Judecarea responsabililor politici a fost rău primită de opinia publică finlandeză care a perceput acțiunea ca pe o batjocorire a spiritului de justiție Parașutiștii aliați au încercat să avanseze în Germania declanșând Operațiunea Market Garden din septembrie dar au fost respinși Probleme logistice începuseră să încetinească viteza de avansare a trupelor aliate de vreme ce capetele liniilor lor de aprovizionare se mai aflau încă pe plajele din Normandia Victoria decisivă a Armatei I canadiană care în Bătălia de la Scheldt a cucerit și mai apoi apărat cu succes portul Antwerp Anvers a asigurat un flux de aprovizionare corespunzător pentru aliați la sfârșitul lunii noiembrie 1944 România a cerut armistițiul în august urmată de Bulgaria în septembrie Insurecția din Varșovia a avut loc între 1 august și 2 octombrie 1944 fiind înfrântă de germani în condițiile în care sovieticii nu au sprijinit lupta polonezilor Germania s-a retras din Balcani și a mai reușit să se mențină prin luptă în Ungaria până în februarie 1945 În decembrie 1944 armata germană a reușit să organizeze ultima mare ofensivă în vest Alegerea acestei soluții era datorată faptului că un succes în est nu ar fi avut nici o relevanță în fața masivei Armate Roșii care avansa implacabil către granițele Reichului Hitler spera ca prin succesul acestei ofensive să adâncească neînțelegerile neîncetate dintre aliații occidentali obținând un armistițiu care să-i fie favorabil permițându-i mai apoi să se concentreze asupra înfrângerii sovieticilor Misiunea aceasta era total nerealistă de vreme ce întreg planul se baza pe posibilitatea cuceririi depozitelor aliate de combustibil care ar fi permis continuarea avansării vehiculelor germane către portul Antwerp și victoria în Bătălia de la Bulge Germanii au reușit să aibă succese importante la început împotriva americanilor staționați în Ardeni Forțele aliate nepregătite pentru un asemenea atac neașteptat au suferit pierderi foarte mari În primele zile ale atacului germanii s-au bucurat de avantajul condițiilor nefavorabile de zbor pentru aviația aliată obligată să rămână la sol În cele din urmă îndreptarea vremii a permis aviației aliate să intre în luptă să-și valorifice supremația aeriană germanii nereușind să captureze Bastogne Sosirea Armatei a III-a a generalului George S Patton a pus capăt atacului germanilor obligați să se retragă înapoi în țară În acest timp însă sovieticii atinseseră granițele răsăritene ale Germaniei de dinainte de război Până în acest moment ofensiva sovietică devenise așa de puternică încât unii istorici susțin că debarcarea americano-britanică din Normandia a fost făcută mai degrabă pentru a împiedica formarea unui bloc sovietic până pe malul Atlanticului decât pentru a lupta împotriva Germaniei În total 80% din pierderile germane au fost cauzate de luptele de pe Frontul de Răsărit Europa fiind divizată pe o linie care trecea prin Germania și Austria În zilele noastre este o părere foarte răspândită că dacă aliații occidentali nu ar fi atacat în Normandia pe Frontul de Vest mai slab apărat Stalin ar fi reușit să câștige controlul asupra întregii Europe Bombardarea Dresdei de către RAF și Forțele Aeriene ale Armatei Statelor Unite USAAF între 13 și 15 februarie 1945 rămâne una dintre acțiunile cele mai controversate ale celui de-al Doilea Război Mondial Mulți istorici sunt de părere că orașul Dresda nu a avut nici o importanță industrială sau strategică și distrugerea lui nu a influențat în nici un fel cursul operațiunilor militare 1945 Sfârșitul războiului Europa Winston Churchill Iosif Vissarionovici Stalin și Franklin D Roosevelt au negociat aranjamentele pentru Europa postbelică în timpul Conferinței de la Ialta din februarie 1945 Printre hotărârile luate au fost înființarea ONU formarea statelor naționale în Europa Răsăriteană organizarea de alegeri libere în Polonia până la urmă alegerile au fost măsluite de sovietici repatrierea cetățenilor sovietici și atacarea Japoniei de către URSS la cel mult trei luni după înfrângerea Germaniei Armata Roșie inclusiv cei 78556 soldați ai Armatei I poloneză au început asaltul final asupra Berlinului la 19 aprilie 1945 Armata germană terminase retragerea în orașul puternic fortificat Capitala germană fusese supusă unor intense bombardamente aeriene în tot acest timp Cei mai importanți lideri naziști fuseseră uciși în luptă sau căzuseră prizonieri Hitler era încă în viață și sănătatea sa mintală părea că se deteriorează pe zi ce trecea Ca un ultim efort de război Führerul a cerut tuturor civililor inclusiv copiilor să participe la lupta de apărare a capitalei în rândurile milițiilor Volkssturm Când această ultimă încercare a eșuat Hitler a fost profund deziluzionat imaginându-și că toată lumea este împotriva lui dar că mai are încă soldați pe care poate să-i trimită în luptă Hitler și statul său major s-au mutat în Führerbunker un buncăr de beton de sub Cancelaria Reichului unde la 30 aprilie 1945 Führerul s-a sinucis împreună cu soția sa Eva Braun Amiralul Karl Dönitz a devenit șeful guvernului german și a trimis repede un reprezentant la Reims în Franța pentru a semna o capitulare necondiționată cu Aliații Generalul Alfred Jodl a semnat capitularea necondiționată la 7 mai ale cărei prevederi au intrat în vigoare la 8 mai Sovieticii au avut pretenția ca actul de capitulare să fie semnat și la sediul statului major al forțelor sovietice Acest lucru s-a întâmplat la 8 mai încetarea focului intrând în vigoare pe frontul sovietic la 9 mai Acesta este motivul pentru care aliații occidentali au sărbătorit Ziua victoriei în Europa în 8 mai iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai Asia SUA au cucerit mai multe insule așa cum au fost Iwo Jima și Okinawa și a făcut ca principalele insule japoneze să se afle în raza de acțiune a crucișătoarelor și portavioanelor americane Printre multe alte zeci de orașe japoneze Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare și doar în primul atac au murit până la 90000 de oameni în timp ce incendiile răvășeau toată capitala Marile pierderi de vieți omenești au fost atribuite densității mari a populației în zonele industriale precum și materialelor inflamabile din care erau ridicate în mod obișnuit construcțiile în acele vremuri În plus porturile și principalele căi fluviale erau minate din aer prin Operațiunea Foametea care a distrus logistica acestei națiuni insulare Mai târziu la 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay" pilotat de colonelul Paul Tibbets a lansat o bombă atomică Little Boy asupra orașului Hiroshima practic ștergându-l de pe suprafața pământului La 8 august 1945 Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei așa cum fusese stabilit la Ialta și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia Operațiunea Furtuna de August Pe 9 august bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney a aruncat a doua bombă nucleară americană Fat Man asupra orașului Nagasaki Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului Intrarea Uniunii Sovietice în război a avut de asemenea un rol în această hotărâre dar în discursul său la radioul nipon împăratul nu a menționat această invazie printre motivele care ar fi dus la capitularea Japoniei Japonia a capitulat necondiționat la 15 august 1945 semnând actele de capitulare pe 2 septembrie 1945 V-J day la bordul cuirasatului USS Missouri în Golful Tokyo Capitularea Japoniei în fața Statelor Unite nu a însemnat încheierea oficială a războiului și cu Uniunea Sovietică cu care Imperiul Nipon nu a semnat nici până în ziua de azi un tratat de pace În ultimele zile ale războiului URSS a ocupat partea de sud a insulelor Kurile o zonă deținută până în acel moment de japonezi și revendicate și de sovietici S-au făcut numeroase eforturi pentru semnarea unor acorduri de pace dar în mod oficial starea de război dintre cele două națiuni continuă să existe Rezistența antifascistă Articol principal Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Rezistența în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a apărut în fiecare țară ocupată și a luat o mulțime de forme războiul de gherilă sabotajul propaganda dezinformare a ascunderea refugiaților și ajutorul dat celeilalte părți așa cum era ajutorarea piloților aliați doborâți Printre cele mai importante mișcări de rezistență s-au numărat Maquisul francez Armata poloneză locală și partizanii iugoslavi În multe țări au apărut mișcări de rezistență care doreau să lupte cu invadatorii Axei chiar și Gemania a avut o mișcare antinazistă Deși Anglia nu a avut parte de ocupația germană britanicii s-au pregătit pentru această posibilitate organizând Unitățile Auxiliare și arestând majoritatea cetățenilor străini și pe evreii simpatizanți comuniști Au fost formate mai multe organizații care să sprijine rezistența din străinătate așa cum au fost SOE în Anglia și OSS premergătoarea CIA în SUA Frontul domestic Articol principal Frontul domestic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Femei de reconfortare Frontul domestic este numele generic dat activităților civililor în condițiile războiului total În Marea Britanie femeile au intrat în câmpul muncii în posturile pe care bărbații plecați la luptă le lăsaseră vacante Îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au fost raționalizate Cumpărarea mărfurilor de lux a fost restricționată în mod sever aceasta ducând la apariția pieței negre Familiile au început să cultive legume în mici grădini așa numitele grădinile victoriei Civilii s-au înrolat în rândul Air Raid Wardens-supraveghetorilor antiaerieni serviciilor de urgență ale voluntarilor și în alte funcții extrem de necesare Școlarii au ajutat la strângerea deșeurilor pentru industria de război și au organizat colecte de bani pentru diferite scopuri Multe lucruri au fost economisite pentru a fi transformate în materiale utile pentru război așa cum a fost cazul grăsimii care putea fi transformată în nitroglicerină sau în cazul grilajelor metalice stradale colectate pe post de fier vechi În Statele Unite ale Americii și Canada femeile s-au angajat de asemenea în întreprinderi pentru a înlocui forța de muncă masculină deși în număr mai mic decât în Anglia În SUA aceste femei muncitoare erau numite "Rosies" de la Nituitoarea Rosie Franklin D Roosevelt a declarat că efortul făcut de civili în țară era la fel de important pentru câștigarea războiului ca și efortul soldaților de pe front În Germania cel puțin la începutul războiului erau surprinzător de puține restricții ale activităților civililor Cele mai multe mărfuri de bază nu au fost raționalizate dar la mărfurile de lux accesul germanilor fusese puternic îngrădit încă înaintea izbucnirii războiului iar după declanșarea conflagrației mondiale acestea din urmă au devenit și mai rare și mai greu de obținut De exemplu faimoasa Volkswagen "Mașina poporului" pe care Hitler o promisese tuturor germanilor nu a fost produsă decât după război În schimb uzinele Volkswagen au lucrat intens pentru industria militară Doar mai târziu în timpul războiului civilii au fost organizați pentru ajutorarea efortului de război nazist Spre exemplu munca femeilor nu a fost complet mobilizată așa cum se făcuse în SUA sau în Anglia Adevărul este însă că în Germania Nazistă a fost folosită la o scară nemaiîntâlnită munca forțată a sclavilor evrei sau a prizonierilor din țările ocupate Populația civilă a fost implicată foarte puternic în producția de război și a fost supusă îndoctrinării prin propagandă în ambele taberele aflate în luptă Noile tehnologii Articol principal Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Cercetările științifico-tehnice susținute făcute în cadrul efortului de război inclusiv eforturile Proiectului Manhattan care au dus la apariția bombei atomice au avut un impact covârșitor asupra comunității științifice așa cum au fost crearea rețelei naționale de laboratoare în SUA și apariția unor științe noi precum cibernetica În plus presiunea uriașă pentru efectuarea unui număr mare de calcule necesare diferitelor proiecte așa cum au fost algoritmii necesari spargerii codurilor sau tabelele balistice au accentuat nevoia pentru dezvoltarea tehnologiei computerului electronic Dacă războiul a stimulat cercetările pentru dezvoltarea unor tehnologii cu folosință militară așa cum au fost radarul sau radioul tot el a încetinit cercetările în domenii considerate nefolositoare în timp de război precum televiziunea Epoca avioanelor cu reacție a fost deschisă în timpul războiului de apariția avionului german Heinkel He 178 primul avion cu turboreactor a avionului german Messerschmitt 262 primul avion cu reacție care a intrat în luptă și a primului avion aliat cu reacție Gloster Meteor În timpul războiului germanii au produs mai multe tipuri de bombe zburătoare primele bombe inteligente bombele V-1 prima rachetă de croazieră și rachetele V-2 prima rachetă balistică Racheta V-2 a fost primul pas pe drumul cuceririi spațiului cosmic de vreme ce traiectoria ei o ducea în stratosferă mai sus și mai repede decât orice alt avion Această rachetă a dus la dezvoltarea programului pentru crearea rachetelor balistice intercontinentale ICBM Wernher Von Braun a condus programul V-2 în Germania iar mai târziu a emigrat în SUA unde a condus programul american spațial care a dus la crearea rachetei Saturn 5 cu ajutorul căreia omul a pășit pe Lună în 1969 Tehnologiile militare s-au dezvoltat într-un ritm rapid în numai șase ani rata de înlocuire a materialelor militare a fost nemaipomenită de la avioane la armele mici de infanterie Avioanele cu reacție de la sfârșitul războiului depășeau ușor la toate capitolele orice avion modern în 1939 așa cum era la vremea lui Spitfire Mark I Bombardierele de la începutul războiului care produseseră carnagii nemaipomenite au fost aproape toate doborâte în 1945 în multe cazuri cu un singur foc direcționat prin radar al unui proiectil antiaerian de proximitate Avionul japonez Zero ultramodern în 1941 devenise în 1944 în timpul Bătăliei din Marea Filipinelor "ținta pentru antrenament a Marinei" Tancurile construite la sfârșitul războiului așa cum a fost tancul greu sovietic Stalin sau tancul mediu german Panther surclasau fără probleme tancurile de la începutul războiului precum a fost Panzer IV Incapacitatea de debarcare și acțiunile haotice din timpul dezastruoaselor acțiuni amfibii ale primului război mondial au fost depășite Vasul Higgin primul vehicul de debarcare DUKW un vehicul amfibiu cu tracțiune pe șase punți și tancul amfibiu au fost proiectate și construite pentru a permite aliaților occidentali debarcările pe plaje În această perioadă a apărut și conceptul managementului de proiect în conformitate cu care este organizată toată activitatea inginerească din zilele noastre Impactul asupra civililor Atrocitățile de război Al Doilea Război Mondial a fost martorul unor atrocități la scară globală împotriva populației civile a mai multor națiuni implicate în conflagrație Germanii au ucis între 11 și 24 de milioane de civili în acte atent plănuite care pot fi caracterizate doar ca genocid și crimă în masă acțiuni care aveau de multe ori prioritate în fața nevoilor militare presante Uniunea Sovietică și Japonia au folosit sistemul lagărelor de muncă uneori împotriva propriilor cetățeni Japonia a ucis aproximativ 6 milioane de cetățeni în zonele ocupate iar URSS aproximativ 4 milioane din care jumătate erau cetățeni sovietici Britanicii au supus bombardamentelor-covor mai multe orașe germane în parte ca răspuns la bombardamentele germane asupra Londrei dar au continuat aceste atacuri chiar și după ce valoarea lor strategică a devenit incertă este cazul bombardării Dresdei din 1945 Astfel de bombardamente au dus la moartea a sute de mii de civili germani Mai mult aviația aliată anglo-americană a dus la îndeplinire mai multe bombardamente strategice asupra orașelor japoneze în care zonele industriale erau întrețesute cu cele civile ducând la moartea sutelor de mii de civili Aceste atacuri au culminat cu lansarea celor două bombe nucleare de la Hiroșima și Nagasaki Proporțiile atrocităților celui de-al Doilea Război Mondial fac parte din moștenirea războiului și au un impact de durată asupra civilizației umane Genocidul Articol principal Holocaust Odată cu izbucnirea războiului Germania a început primul stadiu a ceea ce avea să fie numit Holocaust masacrarea premeditată la scară industrială a 9 până la 11 milioane de oameni cifrele sunt aproximative Grupurile considerate "indezirabile" îi includeau în special pe evrei polonezi prizonierii ruși de război slavi romi sinti persoanele cu probleme mentale sau handicapuri fizice homosexualii Martorii lui Iehova disidenții politici și comuniștii Deși toate aceste grupuri au fost ținta asasinatelor germane evreii au fost ținta principală a uciderilor în masă între 5 și 6 milioane de evrei fiind uciși de naziști și de colaboratorii lor La început germanii foloseau plutoanele de execuție Einsatzgruppen pentru a duce la îndeplinire masacre de proporții în aer liber în unele cazuri fiind împușcați până la 33000 de oameni într-o singură zi ca de exemplu la Babi Yar Din 1942 conducerea nazistă a hotărât punerea în aplicare a Soluției Finale Endlösung genocidul evreilor europeni și mărirea ritmului și proporțiilor uciderilor În vreme ce în lagărele de concentrare și în lagărele de muncă erau întemnițați inamicii politici ai naziștilor încă din perioada de după cucerirea puterii în 1933 conducerea nazistă a luat hotărârea construirii a șase noi lagăre de exterminare special concepute pentru uciderea evreilor Printre acestea cele mai importante au fost lagărul de exterminare de la Treblinka și lagărul de exterminare de la Auschwitz Milioane de evrei au fost strânși în ghetouri supraaglomerate de unde au fost mai apoi transportați către "lagărele morții" unde erau gazați sau împușcați de cele mai multe ori imediat după ce erau coborâți din trenurile de transport Lagărele de concentrare de muncă și de internare Articole principale Lagăr de concentrare Gulag Internarea americanilor de origine japoneză În afară de lagărele naziste de concentrare Gulagurile sovietice lagărele de muncă au provocat moartea multor cetățeni din țările ocupate de ruși Polonia Lituania Letonia Estonia și Basarabia a prizonierilor de război germani precum și a unor cetățeni sovietici considerați oponenți ai regimului stalinist sau membri ai unor grupuri etnice considerate neloiale URSS cecenii de exemplu Lagărele japoneze de prizonieri de război aveau de asemenea o rată a mortalității foarte ridicate mulți dintre prizonieri americani sau englezi fiind folosiți la munci extenuante în condiții foarte proaste de alimentație nu cu mult mai bune decât în lagărele germane de concentrare În SUA și Canada sute de mii de nord-americani originari din Japonia au fost internați de guvernele țărilor respective Deși în aceste lagăre internații nu erau supuși la munci grele izolarea forțată și condițiile de viață sub standardul normal erau o obișnuință Crimele de război și atacurile asupra civililor Articole principale Crimele japoneze de război Bombardamente strategice Procesele de la Nürenberg Aproape toate formele închipuite de atrocități au avut loc pe Frontul de Răsărit Milioane de evrei polonezi ucrainieni belaruși și ruși au fost uciși în mod sistematic de naziști și colaboratorii lor Peste un milion de iugoslavi au fost executați ca represalii la activitățile partizanilor Peste 3 milioane de prizonieri de război sovietici au fost uciși de naziști Ocupația sovietică în Polonia a fost extrem de brutală Între 1939 și 1941 peste 18 milioane de foști cetățeni polonezi au fost uciși sau deportați În 1940 autoritățile sovietice au ordonat executarea a mai mult de 22000 de cetățeni polonezi în special ofițeri de armată dar și oameni de știință politicieni doctori avocați preoți și polițiști în în pădurea Katyn Populația civilă a suferit cumplit Populația Kievului a scăzut cu 90% între începutul deceniului al patrulea și 1945 din cauza foametei pricinuite de politica agrară a lui Stalin dar cel mai mult din cauza naziștilor La sfârșitul războiului au fost semnalate cazuri de răzbunări ale soldaților Armatei Roșii împotriva populației civile din Germania Și japonezii sunt vinovați de ucideri în masă Milioane de civili din țările asiatice ocupate și prizonieri de război aliați au fost uciși sau folosiți ca sclavi Cele mai cunoscute atrocități au fost făptuite în China printre acestea aflându-se masacrarea a aproape o jumătate de milion de oameni în timpul masacrului din Nanjing și experimentele cu arme biologice din Manciuria făcute de Unitatea 731 având drept „cobai populația civilă Crimele japoneze de război mai includ violul jaful asasinatul canibalismul și forțarea femeilor din țările ocupate să lucreze ca sclave sexuale cunoscute și ca "femei pentru reconfortare" Cele mai multe sclave sexuale au fost în Coreea țară pe care Japonia a ocupat-o între 1910 și 1945 În Al Doilea Război Mondial s-au petrecut primele bombardamente la scară mare împotriva zonelor locuite Germania a bombardat ținte civile din prima zi de război În primele zile de război guvernul britanic a ordonat RAF să respecte strict regulile internaționale ale războiului care interziceau bombardarea civililor dar aceste restricții au fost relaxate treptat până la a fi total abandonate în 1942 Până în 1945 bombardamentele strategice ale orașelor au fost folosite la scară largă de ambele tabere aflate în conflict Bombardamentele germane ale orașelor poloneze rusești englezești și iugoslave sunt responsabile pentru moartea a aproximativ 600000 de civili Bombardamentele strategice ale aliaților anglo-americani asupra orașelor Axei Tokyo Hamburg și Dresda ca și folosirea bombei nucleare americane împotriva a două orașe japoneze Hiroșima și Nagasaki au ucis aproximativ 400000 de germani și între 350000 și 500000 de japonezi Fără a fi o scuză pentru cei care au bombardat neselectiv ținte civile și militare trebuie spus că în cazul orașelor japoneze atelierele și uzinele erau situate în preajma zonelor locuite uneori întrețesute ce acestea ceea ce îngreuia foarte mult sarcina celor care urmăreau atacarea mașinii de război nipone Începând din 1945 și până în 1951 oficialii germani și japonezi au fost acuzați de crime de război Cei mai importanți lideri germani au fost acuzați de genocid și crime de război în Procesele de la Nürnberg precum și în alte procese Mai multe oficialități japoneze au fost judecate pentru crime de război în Procesul crimelor de război japoneze de la Tokyo și în alte procese desfășurate în mai multe țări sud-est asiatice Urmări Articol principal Urmările celui de-al Doilea Război Mondial Pierderile omenești Articol principal Pierderi omenești în cel de-al Doilea Război Mondial Cel puțin 60 de milioane de oameni și-au pierdut viața în cel de-al Doilea Război Mondial —aproximativ 25 de milioane de soldați și cam 35 de milioane de civili Estimările variază destul de mult Aceste cifre includ pe cei aproximativ 6 milioane de evrei și cei 4 milioane de neevrei polonezi rromi homosexuali comuniști dizidenți handicapați prizonieri sovietici etc uciși în lagărele Holocaustului Forțele Aliaților au pierdut aproximativ 17 milioane de soldați morți din care aproximativ 10 milioane de sovietici și 4 milioane de chinezi iar forțele Axei au pierdut cam 7 milioane de soldați morți din care aproximativ 5 milioane au fost germani Uniunea Sovietică a suferit cele mai grele pierderi omenești între 20 și 28 de milioane de morți în total din care 13 – 20 milioane erau civili Per total 80% dintre pierderile omenești au fost de partea Aliaților iar restul de 20% de partea statelor Axei O lume în ruine La sfârșitul războiului milioane de refugiați erau pe drumuri economia europeană se prăbușise 70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă Învingătorii răsăriteni au pretins plata unor despăgubiri de război de către națiunile învinse În Tratatul de pace de la Paris s-a stabilit că inamicii Uniunii Sovietice Ungaria România și Finlanda trebuiau să plătească câte 300000000 de dolari la cursul anului 1938 iar Italia trebuia să plătească 360000000 de dolari împărțiți în principal între Grecia Iugoslavia și Uniunea Sovietică Spre deosebire de ce s-a întâmplat la sfârșitul Primului Război Mondial învingătorii apuseni nu au pretins despăgubiri de război din partea țărilor învinse Mai mult un plan gândit de Secretarul de Stat al SUA George Marshall "Programul de refacere europeană" mai bine cunoscut ca Planul Marshall cerea Congresului SUA să aloce milioane de dolari pentru reconstruirea Europei A fost pus în practică și Sistemul Bretton Woods ca parte a eforturilor de reconstruire globală a capitalismului și de reconstruire a lumii postbelice În Olanda planurile originale de a cere o compensație monetară uriașă și chiar de a anexa o regiune din Germania care ar fi dublat suprafața țării au fost abandonate în cele din urmă Însă numeroși germani care trăiau în Olanda de multă vreme au fost declarați cetățeni ostili și au fost închiși într-un lagăr de concentrare în cadrul unei operații cunoscute ca Laleaua Neagră În cele din urmă 3691 de etnici germani au fost deportați Războiul a dus de asemenea la creșterea intensității mișcărilor de independență în coloniile africane asiatice și americane ale puterilor europene cele mai multe dintre aceste teritorii dependente câștigându-și independența în următorii douăzeci de ani Organizația Națiunilor Unite De vreme ce Liga Națiunilor a eșuat în mod evident să prevină războiul a fost pusă la cale o nouă ordine internațională În 1945 a fost fondată Organizația Națiunilor Unite Pentru a preveni izbucnirea unui nou război la fel de devastator ca a doua conflagrație mondială și pentru a asigura o pace durabilă în Europa în 1951 a fost înființată Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului Tratatul de la Paris predecesoara Uniunii Europene ONU este responsabilă și pentru crearea statului modern Israel în 1948 în parte ca răspuns la Holocaust Începuturile Războiului Rece Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a coincis după părerea multor istorici cu sfârșitul poziției de superputere a Marii Britanii și câștigarea acestei poziții de către Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică Relațiile dintre cele două noi superputeri mondiale s-au deteriorat neîncetat încă din timpul războiului pentru a ajunge la cote deosebit de periculoase în deceniile care au urmat victoriei împotriva nazismului În zonele ocupate de trupele aliaților occidentali au fost restabilite guvernele antebelice ori s-au format noi guverne democratice În zonele ocupate de trupele sovietice inclusiv în țările foștilor aliați precum Polonia au fost create state comuniste Acestea au devenit state satelit ale URSS-ului Astfel la numai câțiva ani de la încheierea războiului Europa a ajuns să fie divizată de-a lungul unei granițe ideologice S-au format două blocuri – de est și de vest – reprezentate de Pactul de la Varșovia și respectiv de NATO Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație zonele americană franceză și britanică urmând să formeze Germania de Vest iar în zona sovietică apărând Republica Democrată Germană Germania Răsăriteană Austria a fost din nou separată de Germania și a fost de asemenea împărțită în patru zone de ocupație care în cele din urmă s-au reunit în statul modern Austria Coreea a fost divizată în două de-a lungul paralelei 38o Note Articol principal Alte articole Primul Război Mondial Participanții la al Doilea Război Mondial Listă a bătăliilor celui de-al Doilea Război Mondial Istoria României România în al Doilea Război Mondial Noile tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Armele utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Nazism Lagăr de concentrare Fascism Cronologia celui de-al Doilea Război Mondial Legături externe Generale created by one of Germany's public broadcasters on World War II and the world 60 years after Compact a quick to use 3 Septembrie 2009 Andrei Crăciun Vlad Stoicescu Evenimentul zilei 6 septembrie 2012 George Titus Albulescu Ziarecom 22 iunie 2011 Dan Mladinoiu Ziarecom Media Presentation that covers the war from the invasion of Russia to the fall of Berlin interesting pictures & info 25 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 26 mai 2013 Laurentiu Dologa Ziarecom 1 iulie 2013 Răzvan Băltărețu Adevărul Povestiri Frieser Karl-Heinz 2010 A project by the BBC to gather the stories of ordinary people from World War II from an online issue from wwwcafebabelcom A project by London Metropolitan University TUC and the National Pensioners Convention to document the history of workers during World War II Specifice Services information resources and image gallery for veterans of the United States Armed Forces of The New York Times Extremely detailed daily action reports from the German side Documentare TV5 Europe Second World War Documentary 2008 The World at War 1974 serial BBC cu 36 episoade The Second World War in Colour 1999 Alaska AFI este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în extremitatea a continentului America de Nord A devenit cel de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii nord-americane la 3 ianuarie 1959 după ce fusese teritoriu al Statelor Unite Alaska Territory între 1912 și 1959 Numele "Alaska" provine cel mai probabil din cuvântul Alyeska din aleutină însemnând "țară mare" sau "continent" sau "pământ mare" Clima Clima din Juneau și din porțiunea de sud-est este una oceanică în zonele sudice și subpolară înspre nordul acestei părți a statului Această zonă este cea mai umedă și mai caldă din Alaska cu temperaturi mai blânde iarna și cu volum mare de precipitații tot timpul anului În Juneau media anuală de precipitații este de în alte zone ea fiind de peste Aceasta este singura zonă din Alaska în care temperatura medie din timpul zilei este de peste 0 °C în lunile de iarnă Clima orașului Anchorage și a zonei central-sudice a Alaskăi este și ea relativ blândă datorită apropierii de coastă Precipitațiile din această zonă sunt mai reduse decât în Alaska de sud-est dar aici ninge mai mult și zilele tind să fie mai senine În medie în Anchorage cad de precipitații pe an cu aproximativ de zăpadă deși sunt unele părți în care zăpada este mai abundentă Clima este subpolară cu veri scurte și răcoroase Clima din vestul Alaskăi este determinată în mare parte de proximitatea Mării Bering și a Golfului Alaska Clima este subpolară oceanică în sud-vest și subpolară continentală înspre nord În această zonă cantitatea anuală de precipitații variază considerabil Partea nordică a Peninsulei Seward este practic un deșert ce primește mai puțin de de precipitații anual în timp ce în unele zone dintre Dillingham și Bethel media este de de precipitații Clima părții interioare a Alaskăi este cel mai bine descrisă drept extremă și este un bun exemplu de climă subpolară tipică Unele dintre cele mai ridicate și mai scăzute temperaturi din Alaska s-au înregistrat în zona orașului Fairbanks Vara se ajunge la temperaturi de în vreme ce iarna se pot înregistra minime de Precipitațiile sunt reduse în interior adesea sub pe an dar precipitațiile căzute iarna rămân pe tot parcursul anului Clima din nordul extrem al Alaskăi este o climă polară obișnuită pentru zone aflate la nord de Cercul polar de Nord Iernile sunt lungi și geroase iar verile foarte scurte și răcoroase În iulie temperatura medie este în orașul Barrow este de Precipitațiile sunt reduse aici în multe locuri sub anual mai ales sub formă de ninsoare Geografie Alaska este unul dintre cele două state ale SUA care nu se învecinează cu vreun alt stat Hawaii fiind cel de-al doilea Este singurul stat al SUA care deși situat în America de Nord nu este parte a celor 48 de state continentale aproximativ 800 de km de teritoriu canadian separă statele Alaska și Washington Din acest punct de vedere doar Alaska dar nu și Hawaii este o exclavă ale Statelor Unite Este de asemenea singurul din statele continentale ale Uniunii a cărui capitală nu poate fi accesibilă pe uscat fiind accesibilă doar pe apă și aer Nu există nici un fel de drumuri ce conectează capitala Alaskăi Juneau cu restul statului Istorie Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741 când Vitus Bering a condus o expediție a marinei ruse la bordul navei Sf Petru După ce echipajul s-a întors în Rusia cu blănuri de vidră blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune blănuri din lume mici asociații de blănari au pornit spre țărmurile Siberiei și spre insulele Aleutine Prima așezare permanentă a europenilor a fost fondată în 1784 iar Compania ruso-americană a pus în aplicare un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea New Archangel de pe Insula Kodiak a fost prima capitală a Alaskăi dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka Rușii nu au colonizat complet Alaska colonia nefiind foarte profitabilă William H Seward secretarul de stat al SUA a negociat achiziția acestei colonii de către țara lui de la Imperiul Rus în 1867 pentru milioane de dolari Alaska a fost guvernată de armată mulți ani și a fost neoficial teritoriu al Statelor Unite după 1884 În anii 1890 goanele după aur din Alaska și din Teritoriul Yukon teritoriu britanic aflat în vecinătate au adus în Alaska mii de mineri și coloniști Alaska a primit oficial statutul de teritoriu în 1912 La acea vreme capitala se mutase deja la Juneau În timpul celui de-al doilea război mondial Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele trei insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu Agattu și Kiska — care au fost ocupate de trupe japoneze între iunie 1942 și august 1943 Unalaska Dutch Harbor a devenit o importantă bază pentru submarine și pentru aviația americană Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin Canada până la Fairbanks și de acolo la Nome; piloții ruși preluau aceste avioane și le duceau să lupte împotriva invaziei germane a URSS Construcția de baze militare a contribuit la creșterea demografică a unora dintre orașele din Alaska Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959 În 1964 un cutremur s-a soldat cu moartea a 131 de persoane și cu distrugerea mai multor sate multe din cauza valurilor tsunami A fost al doilea cutremur ca intensitate din istorie de aproximativ 92 grade pe scara Richter A fost de 100 de ori mai puternic decât cutremurul din San Francisco din 1989 Epicentrul său a fost însă într-o zonă nepopulată ceea ce a condus la reducerea numărului de victime Descoperirea de petrol în 1968 la Prudhoe Bay și terminarea conductei petroliere Trans-Alaska în 1977 a dus la o explozie a industriei extractive În 1989 petrolierul Exxon Valdez s-a ciocnit de un recif în strâmtoarea Prince William deversând peste 40 de milioane de litri de țiței pe o lungime de de coastă Astăzi lupta dintre filozofiile de dezvoltare și conservare se vede în dezbaterea privind forajul pentru petrol în Arctic National Wildlife Refuge Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 710231 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 667% Albi 473576 148% Amerindieni 104871 73% Două sau mai multe rase 51875 54% Asiatici 38135 33% Negri 23263 15% Altă rasă 11102 10% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 7409 2006 În 2006 Alaska avea o populație de aproximativ de locuitori în creștere cu 096% față de 2005 și cu 69% față de 2000 În 2000 Alaska s-a clasat pe locul 48 din 50 de state ca număr de locuitori Alaska este statul cu cea mai mică densitate a populației de aproximativ următorul stat în acest clasament Wyoming având o densitatede Este cel mai mare stat ca suprafață și al 6-lea ca venit pe cap de locuitor Legislație și guvern Ca și celelalte state componente ale SUA Alaska este o republică Aparatul de stat are aproximativ de angajați< ref> Legislativul este compus din Camera Reprezentanților cu 40 de membri și Senatul cu 20 de membri Senatorii au mandate de patru ani iar reprezentanții de doi ani Mandatul guvernatorului este de patru ani Guvernatorul-locotenent candidează separat la alegerile primare dar la alegerile generale candidatul pentru funcția de guvernator și cel pentru cea de guvernator-locotenent merg împreună Economie PIBul pe 2005 a fost de 399 miliarde de dolari pe locul 45 la nivel federal PIBul pe cap de locuitor în 2006 a fost de de dolari al șaptelea la nivel federal Industria extractivă de petrol și gaze naturale domină economia statului peste 80% din venituri provenind din extragerea petrolului Principalul produs de export al Alaskăi cu excepția petrolului și gazelor naturale îl constituie peștii și alimentele de proveniență marină în principal somon cod Pollock și crab Agricultura reprezintă doar o mică parte din economia Alaskăi Producția agricolă este destinată în principal consumului local și este bazată mai ales pe zootehnie și producția de lactate și legume Industria prelucrătoare este restrânsă majoritatea bunurilor fiind aduse din alte părți Principalii angajatori sunt statul companiile din industria extractivă și cele de transport Bazele militare sunt o componentă semnificativă a economiei atât în Fairbanks cât și în Anchorage Subvențiile federale sunt și ele o componentă economică importantă permițând statului să păstreze impozitele la un nivel scăzut Bunurile industriale produse aici sunt țiței gaze naturale cărbune aur metale prețioase zinc și alte minereuri alimente provenite din pescuit cherestea și produse din lemn Transporturi Alaska are o rețea rutieră slab dezvoltată prin comparație cu restul Statelor Unite Acest sistem acoperă o arie restrânsă a statului legând principalele centre demografice de Șoseaua Alaska principala rută care iese din stat prin Canada Capitala statului Juneau nu este legată prin nicio șosea de restul statului ci doar prin ferryboat ceea ce a declanșat discuții privind mutarea capitalei într-un oraș legat de restul statului prin drumuri sau construirea unui drum între Juneau și Haines Vestul Alaskăi nu are o rețea rutieră care să-l lege de restul statului Construită în preajma lui 1915 Calea Ferată Alaska în ARR a jucat un rol important în dezvoltarea Alaskăi din secolul al XX-lea Liniile merg de la Seward către Alaska Interioară prin Alaska Central-Sudică trecând prin Anchorage Eklutna Wasilla Talkeetna Denali și Fairbanks cu linii secundare spre Whittier Palmer și North Pole Orașele satele și regiunea deservite de ARR sunt cunoscute sub numele de „The Railbelt „Centura de fier Majoritatea orașelor și satelor din Alaska nu au rute de acces pe șosea; singurele mijloace de transport sunt prin aer sau pe apă Sistemul bine dezvoltat de ferryboaturi din Alaska cunoscut sub numele de Alaska Marine Highway deservește orașele din sud-est de pe coasta golfului și de pe Peninsula Alaska Sistemul operează și un serviciu de transporturi din Bellingham Washington și din Prince Rupert British Columbia Canada către Skagway Orașele nedeservite de șosele sau de porturi sunt legate de restul lumii doar prin legături aeriene sau pe sanie trasă de câini Chiar Anchorage și Fairbanks sunt deservite de numeroase linii aeriene Zborul este cel mai ieftin și mai eficient mijloc de transport accesibil în Alaska Educație Departamentul pentru Educație al Alaskăi administrează districtele școlare din stat În plus statul deține câteva școli cu internat printre care Mt Edgecumbe High School din Sitka Nenana Student Living Center din Nenana și Galena High School din Galena< ref> Există în Alaska mai multe universități și colegii Printre universitățile acreditate din Alaska se numără Universitatea Alaska din Anchorage Universitatea Alaska din Fairbanks Universitatea Alaska de Sud-Est și Universitatea Alaska Pacific Mulți dintre tinerii din Alaska mai ales cei cu rezultate academice deosebite pleacă din stat după terminarea liceului și nu se mai întorc Universitatea Alaska a încercat să combată această problemă oferind burse parțiale de patru ani celor mai valoroși 10% dintre absolvenții locali de liceu prin programul Alaska Scholars Program Vezi și Listă de orașe din Statele Unite ale Americii George Pomuț Note Legături externe Legături externe despre partide politice din Alaska Istorie 15 august 2006 Constantin PREDA Ediție Specială 18 septembrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Reportaje 15 august 2007 Marc Ulieriu Descoperă '' Video 22 februarie 2013 Val73TV4 YouTube Alegerile pentru postul de bașcan al Găgăuziei au avut loc în data de 22 martie 2015 în cadrul autonomiei Gagauz-Yeri din sudul Republicii Moldova În urma acestora a fost ales guvernatorul regiunii autonome bașcanul pentru o perioadă de 4 ani Efectuarea alegerilor Adunarea Populară a luat decizia cu privire la petrecerea alegerilor în cadrul ședinței extraordinare din 27 decembrie 2014 Cel de-al doilea tur de scrutin dacă ar fi fost necesar s-ar fi organizat pe 5 aprilie 2015 În cadrul aceleeași ședințe Adunarea Populară a Găgăuziei a făcut modificări în legislația privind alegerea bașcanului Potrivit modificărilor operate candidații pentru funcția de bașcan au fost nevoiți să prezinte cel puțin 5000 de semnături în susținerea lor dar nu mai mult de 6000 Votul s-a făcut cu aplicarea ștampilei „Seçtim am ales La 23 februarie 2015 buletinele de vot au fost aprobate de către Comisia Electorală Centrală din Găgăuzia Numele candidatului electoral va fi amplasat pe foaie în conformitate cu numărul extras în urma tragerii la sorți „Buletinele vor fi tipărite în trei limbi Consiliile locale vor scrie cereri prin care vor solicita numărul de buletine de vot necesare și ulterior acestea vor fi tipărite în găgăuză română și rusă a afirmat Valentin Cara președinte CEC Găgăuzia Candidați Conform rapoartelor de până la 19 februarie cel mai mult a cheltuit pe campania electorală candidatul independent Irina Vlah circa 145000 de lei Ea este urmată de Alexandr Stoianoglo cu circa 50000 de lei Ruslan Garbalî – circa 40000 de lei și Nicolai Dudoglo – circa 21000 de lei Restul candidaților au avut cheltuieli nesemnificative sau nu le-au avut deloc Rezultate preliminare Prezența la vot Referințe Legături externe Jurnal TV Accesat la 16022015 Alejandro González Iñárritu n 15 august 1963 este un regizor de film mexican El este al doilea regizor mexican care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor cât și premiul pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America după Alfonso Cuarón în 2014 De asemenea el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de la mise en scene premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Cannes 2006 după Luis Buñuel în 1951 Toate cele cinci filme artistice ale sale lansate până în 2014 Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 și Birdman 2014 au fost apreciate de critici și au fost nominalizate la Premiile Oscar Filmografie Filme artistice "Death Trilogy" Amores perros 2000 21 Grams 2003 Babel 2006 Biutiful 2010 Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance 2014 The Revenant 2015 Filme de scurtmetraj Detrás del dinero 1995 TV El Timbre 1996 Powder Keg 2001 seria "The Hire" pentru BMW 11'09"01 September 11 2002 Chacun son cinema 2007 segmentul "ANNA" Naran Ja One Act Orange Dance 2012 Referințe Legături externe Alpii Apuseni germ "Westalpen" sunt despărțiți la este de Alpii Răsăriteni prin linia linia care unește lacul Constanța de-a lungul Rinului peste pasul Splügenpass ital Passo dello Spluga 2113 m cu Lacul Como În comparație cu Alpii Răsăriteni Alpii Apuseni sunt mai înalți Cel mai înalt vârf din Alpii Occidentali este Mont Blanc 4810 m Alpii Apuseni sau Occidentali se află în Italia Franța și Elveția ei se împart în Alpii Ligurici Alpii Maritimi Alpii Cotici Alpii Dauphiné Alpii Graici Alpii Pennini Alpii Bernezi Alpii Lepontini Alpii Glarus Alpii Elvețieni de Nord-Est Angela de Foligno n 1248 – d 4 ianuarie 1309 a fost o călugăriță catolică și o scriitoare mistică creștină Născută în orașul Foligno din provincia Umbria Italia ea a intrat în ordinul Terțiar al Sfântului Francisc în 1291 dăruind întreaga ei avere oamenilor nevoiași Și-a dedicat restul vieții operelor de binefacere ajutând pe cei bolnavi în special pe leproși A creat în jurul ei o comunitate de credincioase care o ajutau în activitatea ei Angela de Foligno este cunoscută pentru lucrările Memoriale și Instructiones în care își descrie conversiunea spirituală și își expune principiile În aceste lucrări ea descrie cu prioritate procesul de transformare a iubirii lumești în iubirea pentru Dumnezeu proces pe care l-a numit "transformatio amoris" În învățămintele ei ea prezintă o interpretare mistică a patimilor lui Iisus Hristos a tainei eucharistiei și pune bazele cultului sfintei inimi a lui Isus dezvoltat ulterior de biserica catolică A fost beatificată în 1693 de papa Inocențiu al XII-lea Angela de Foligno este venerată în mod deosebit de ordinul franciscan Cultul ei a luat din nou amploare cu prilejul sărbătoririi a 700 de ani de la conversiunea și moartea ei Un moment important al acestei reconsiderări îl constituie Vinerea Mare din 1983 când Papa Ioan Paul al II-lea a citit pasaje din lucrările Fericitei Angela da Foligno care prezentau viziunea ei referitoare la patimile lui Hristos În anii următori s-au organizat mai multe congrese și întruniri pentru discutarea învățămintelor ei și au fost publicate în diferite limbi ediții critice ale lucrărilor ei Elemente biografice Tinerețea Angela s-a născut într-o familie înstărită din orașul Foligno provincia Umbria Italia Orașul este situat la aproximativ 15 km de Assisi Perioada în care s-a născut era cea a războiului dintre Papalitate și Sfântul Imperiu Roman Orașul Foligno se declarase de partea împăratului Frederic al II-lea iar populația avea în cea mai mare parte o atitudine antipapală Deși în timpul interregnului dintre moartea lui Frederic al II-lea în 1250 și alegerea ca împărat a lui Rudolf I de Habsburg în 1273 influența imperiului scăzuse în Umbria totuși opoziția față de puterea papală s-a menținut Este probabil că familia Angelei se asociase cu mișcarea Ghibelinilor deoarece ea a afirmat mai târziu că întâmpinase o puternică împotrivire a mamei sale în momentul conversiunii Deși epoca în care a trăit se mai încadrează în cea a Cruciadelor în Italia începea deja să se afirme un spirit pre-renascentist care considera că omul era elementul principal în societate ceea ce implica o îndepărtare de credința medievală În aceste condiții activitatea Angelei de Foligno este cu atât mai remarcabilă Angela s-a măritat foarte tânără și a avut mai mulți copii Conform tradiției ea ar fi dus o viață depravată având numeroase legături extra-maritale și comițând diferite sacrilegii In jurul anului 1285 au murit în cursul unui singur an mama soțul și fii Angelei Angela atinsese vârsta de 38 de ani și începuse să simtă remușcări pentru păcatele ei de tinerețe Ea încercă să găsească o ușurare îndreptându-se spre Dumnezeu Dar neavând puterea să-și mărturisească păcatele cele mai grele își dădea seama că împărtășaniile ei erau sacrilege ceea ce îi agrava conflictul din suflet Ajunsese să se considere blestemată și condamnată pentru veșnicie la chinurile iadului Într-o zi când era tulburată de remușcări de conștiință se rugă la Sfântul Francisc de Assisi cerându-i să o elibereze din suferință Sfântul Francisc care murise cu aproximativ 60 de ani în urmă era cunoscut în Foligno Populația își mai amintea că el își vânduse calul si materialele din magazinul tatălui său în fața catedralei din oraș cheltuind venitul obținut pentru reconstruirea bisericii sfântului Damian După rugăciunile de pocăință ale Angelei Sfântul Francisc i-a apărut în vis și i-a promis că o va ajuta să se mântuiască La puțin timp după aceea Angela a intrat în catedrala Sfântul Felician în timpul predicii capelanului episcopului din localitate un călugăr Franciscan identificat în cronici drept Fra Arnaldo După cercetări mai recente numele real al acestuia ar fi Fra Berardo Arnolti Angela se simți atât de mișcată de predică încât la sfârșitul predicii se așeză în fața confesionalului și reuși să facă o spovedanie completă a tuturor păcatelor din viața ei după care s-a simțit ușurată de greutatea care îi apăsa sufletul După aceea Fratele Arnaldo a devenit confesorul și îndrumătorul ei spiritual Conversiunea Rămasă văduvă și fără copii ea a vrut să-și doneze întreaga avere săracilor dar atât familia ei cât și îndrumătorii ei Franciscani au sfătuit-o să mai aștepte După cinci ani Angela a făcut un pelerinaj la Roma Apoi în 1291 a plecat în pelerinaj la Assisi cu scopul de a-l ruga pe Sfântul Francisc să o ajute să respecte regulile Franciscanilor și să o învețe să trăiască în sărăcie Ea a avut o primă viziune în mica biserică a Sfintei Treimi așezată la intersecția drumurilor spre Perugia și spre Assisi Apoi după ce s-a recules la mormântul Sfântului Francisc din subsolul basilicii din Assisi ea s-a întors în nava centrală unde a căzut în transă văzând vitraliul de la intrare în care era reprezentat Sfântul Francisc ținând la piept imaginea lui Isus Christos< ref> Din cauza strigătelor ei Fratele Arnoldo a fost nevoit să o expulzeze din biserică De asemenea el a cerut autorităților ecleziastice superioare să se pronunțe dacă exaltarea ei era rezultatul unei inspirații divine sau o operă a diavolului Întoarsă la Foligno Angela s-a hotărât să trăiască în sărăcie în conformitate cu învățătura Sfântului Francisc De data aceasta și-a vândut pământurile și casele a renunțat la îmbrăcămintea de lux și la bijuterii A renunțat și la conacul ei "Casaleum" cea mai frumoasă proprietate a ei situată în vecinătatea orașului Intrarea în Ordinul terțiar al Sfântului Francisc Fratele Arnolo a îndemnat-o pe Angela să intre în Ordinul terțiar al Sfântului Francisc numit și Ordinul penitenților Ordo Poenitentium Tendința spre un mod de viață penitent era o caracteristică a evului mediu și fusese susținută în secolele anterioare în reformele vieții monastice efectuate de Sfântul Romuald d 1027 Petru Damiani d 1072 Ioan Gualbert d 1073 și în special de sfântul Bernard de Clairvaux 1091-1153 cu prilejul reformei de la Cluny În secolul al XIII-lea fuseseră înființate și alte ordine religoase penitente printre care cel al călugărilor Umiliati al căror Propositum vitae Principiu de viață al congregației fusese aprobat de papa Inocențiu al III-lea în 1201 și cele al călugărilor Poveri Cattolici și Poveri Lombardi ale căror „Proposita fuseseră aprobate de același papă în 1208 respectiv 1210 Aceste mișcări erau limitate însă la viața monastică Mișcarea franciscană are diferite ordine înființate de Sfântul Francisc de Assisi Primul ordin este cel al călugărilor franciscani al doilea ordin este cel al călugărițelor contemplative iar al treilea ordin este accesibil atât bărbaților și femeilor care se călugăresc al treilea ordin regulat cât și mirenilor ordinul franciscan laic Înființarea ordinului terțiar reprezenta o inițiativă personală a Sfântului Francisc care încerca să grupeze într-o structură organizată viața evanghelică a diferitetor grupuri de penitenți care erau persoane laice și nu duceau o viață monastică Toate cele trei ordine au luat ființă practic simultan și ele dovedesc înțelegerea pe care Sfântul Francisc o avea cu privire la cerințele vremurilor în care trăia Regulile Ordinului Terțiar al Sfântului Francisc au fost scrise în 1221 de Cardinalul Ugolino în lucrarea „Memoriale Propositi și aprobate oral de papa Honorius al III-lea Regulile respective sunt prezentate ca o descriere a regulilor care trebuie urmate de frații și surorile penitente care nu duc o viață monahală și trăiesc în casele lor Patronii Ordinului terțiar au devenit sfânta Elisabeta de Ungaria 1207-1234 – canonizată de papa Grigore al IX-lea în 1235 – și sfântul Ludovic al IX-lea regele Franței 1215 – 1270 – canonizat de papa Bonifaciu al VIII-lea în 1297< ref> Ca penitentă Angela și-a câștigat notorietate în urma serviciilor de caritate pentru bolnavii din orașul ei în special pentru leproși În timp ea a strâns în jurul ei un număr de membri ai ordinului terțiar care încercau să facă pași spre mântuire Mai târziu a înființat la Foligno o comunitate de credincioase care respectau pe lângă cerințele ordinului terțiar și obligațiile de sărăcie castitate și supunere; fiind scutite de necesitatea de a duce o viață monahală ele își puteau dedica mai mult timp operelor de caritate Scrierile Angelei de Foligno Memoriale Deoarece Angela știa să citească dar nu putea să scrie ea i-a dictat Fratelui Arnoldo povestea conversiunii sale În 1291 sau 1292 a început să-i vorbească Fratelui Arnaldo despre viziunile ei După o perioadă inițială de scepticism el s-a convins și a început să scrie volumul cunoscut sub denumirea de "Memoriale" care descrie drumul mistic parcurs de Fericita Angela în străduința ei de a-l atinge pe Dumnezeu Unii cercetători consideră că au existat două versiuni ale acestei cărți cea mai completă fiind scrisă în limba latină după ce o versiune mai succintă fusese aprobată de Cardinalul Giacomo Colonna În consecință manuscrisele în limba vernaculară nu ar fi decât traduceri din originalul în limba latină După alți cercetători este mai probabil ca scribul să fi notat cuvintele Angelei în limba vernaculară și apoi după ce ea s-a declarat de acord cu textul să le fi tradus în latină În 1298 "Memorialul" era terminat și începuse să circule în Umbria Este important de înțeles că în această lucrare apar două persoane distincte autoarea care a experimentat revelația mistică a adevărului divin dar care nu are accesul direct la cuvântul scris și mediatorul care a acceptat să aștearnă experiență ei pe hârtie În lucrare apar numeroase momente în care este redat dialogul între aceste persoane memorialul nefiind doar o lucrare scrisă după dictare Fra Arnoldo "întreabă" "întrerupe" "sintetizează" "omite" iar Angela de Foligno "răspunde" "explică" "elucidează" Studii recente au căutat să definească rolul de mediator al Fratelui Arnaldo Deși el insistă că textul a originat din cuvintele Fericitei Angela și că nu a adăugat nimic care să amelioreze sau să distorsioneze relatarea ei el juca practic rolul care în prezent i-ar reveni unui editor Din discuțiile din cadrul volumului rezultă că Fratele Arnoldo avea uneori dificultăți în a înțelege ceea ce i se spunea Angela însăși admitea că avea dificultăți în a găsi un limbaj care să reflecte corect tulburarea pe care o resimțea în suflet și se plângea că nu poate găsi un mod adecuat de exprimare a adevărului care îi venea de la Dumnezeu "Nu există niciun sfânt care să-mi poate spune ceva despre această pasiune a cărei descriere nu am auzit-o niciodată dar pe care sufletul meu a văzut-o și care este atât de mare încât nu găsesc cuvinte pentru a o exprima?" Imposibilitatea Fericitei Angela de a găsi cuvinte care să transmită imaginea puternică a unei revelații poate fi considerată o confirmare a teoriei lui Pseudo-Dionisie Areopagitul care respinge poasibilitatea găsirii oricărui limbaj inteligibil atunci când este vorba despre unirea cu Dumnezeu În lucrări anterioare care prezentau elemente biografice ale unor femei sfinte cum este de exemplu Passio Sanctarum Perpetuae et Felicitatis o relatare a martiriului Sfintei Perpetua nu există acest element de mediere Scribul scrie doar o scurtă introducere a temei hagiografice după care urmează textul care este atribuit în întregime Sfintei Perpetua fără intervenții din partea scribului Elementul nou în "Memoriale" este faptul că scribul intervine în discuție participând la elaborarea textului discutând îndoielile sale cu privire la relatarea Angelei Au existat și alte lucrări privitoare la experiențe mistice din aceeși perioadă în care relatarea unor experiențe mistice a fost scrisă după dictare de călugări Cea mai remarcabilă dintre acestea este biografia spirituală Das fließende Licht der Gottheit Lumina curgătoare a divinității dictată de Mechthild de Magdeburg călugărului Dominican Henric de Halle Se pare că imaginile despre infern din această lucrare l-ar fi influențat pe Dante Alighieri și chiar că personajul Matelda din Divina Comedie o reprezintă de fapt pe Mechtild Acestea dovadesc că relatarea unor revelații prin dictare erau un gen apreciat spre sfârșitul evului mediu Totuși acest gen a fost abandonat la scurt timp după sfârșitul secolului al XIII-lea Astfel Ecaterina de Siena 1347 – 1380 și-a descris singură viziunile sub forma unor epistole structură preluată de la Apostolul Pavel Instructiones După terminarea volumului Memoriale Angela pare să fi trăit în Foligno Influența ei crescuse în special în rândurile călugărilor Franciscani care se străduiau se reformeze ordinul considerând că acesta decăzuse după moartea sfântului Francisc Acestor călugări ea le-a adresat scrisori consemnate tot prin dictare unele scurte note de încurajare altele discuții ample despre viața spirituală După moarte aceste scrisori au fost reunite în volumul cunoscut în prezent drept Instructiones În prezent cele 9 capitole ale volumului Memoriale și cele 36 de secțiuni din Instructiones sunt de cele mai multe ori publicate împreună sub titlul Il Libro della Beata Angela da Foligno Partea fascinată a acestui volum o constituie diferența de ton în cele două lucrări în Memorial Angela dovedește că are în permanență nevoie să simtă prezența lui Dumnezeu și că nu este totdeauna sigură că poate răspunde cu claritate întrebărilor puse de Fratele Arnaldo; în Instructiones Angela se arată sigură pe ea-însăși și este încredințată că își poate îndruma fiii Moartea Angelei de Foligno Angela de Foligno nu era o femeie foarte sănătoasă La sfârșitul memorialului său Fra Arnaldo menționează "Ea era aproape totdeauna bolnavă și mănânca foarte puțin Totuși era plină de energie deși membrele ei erau umflate și o dureau Se mișca umbla și chiar se așeza cu mare durere dar nu dădea importanță durerilor și infirmităților sale" La sfârșitul lunii septembrie 1308 Angela a fost nevoită să stea în pat fiind îngrijită de copiii ei spirituali din Foligno După puțin timp l-a chemat pe călugărul care luase locul fratelui Arnoldo și i-a dictat ultima ei scrisoare Angela a murit în somn la 4 ianuarie 1309 fiind înconjurată de credincioși din congregația pe care o înființase A fost înmormântată la Foligno în biserica Sfântului Francisc îngrijită de ordinul Fraților Minori Conventuali unde mormântul ei se găsește și în prezent Datele biografice despre Angela de Foligno nu se bazează exclusiv pe volumul de învățături Există diferite documente care atestă fapte din viața ei multe dintre ele fiind menționate în lucrarea "Arbor vitae crucifixae Jesu Christi" a călugărului franciscan Ubertino da Casale 1259 – 1330 Personalitatea acestuia este menționată atât de Dante Alighieri în Divina Comedie cât și de Umberto Eco în romanul său "Il nome de la rosa" "Numele trandafirului" Mulți credincioși îi atribuie Fericitea Angela miracole care ar fi avut loc la mormântul ei De asemenea după moartea ei au apărut o serie de legende printre care că ar fi fost împărtășită de un înger că ar fi trăit o perioadă îndelungată având drept unică hrană împărtășania și altele Aceste legende nu au nicio fundamentare însă arată că interesul populației pentru personalitatea Angelei de Foligno s-a păstrat pentru multă vreme Papa Inocențiu al XII-lea a beatificat-o pe Angela de Foligno în 1693 În prezent este considerată patroană a persoanelor care mor în copilărie a persoanelor luate în derâdere pentru pietatea lor a persoanelor ispitite și a văduvelor< ref> Ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie La 30 aprilie 1707 papa Clement al XI-lea a aprobat comemorarea ei de către biserica catolică în ziua de 4 ianuarie Pe lângă aceasta ordinul Franciscan o celebrează în ziua de 30 martie Învățăturile Beatei Angela da Foligno Itinerariul spiritual Itinerariul spiritual al Angelei a fost descris în Memorialul pe care le-a dictat lui Fra Arnaldo Angela a numărat 30 de trepte pe care le-a parcurs număr redus mai târziu la 26 de trepte în scrierile lui Fra Arnaldo Acest itinerar descrie transformarea dragostei profane pentru lucrurile lumești într-o dragoste mistică pentru Dumnezeu proces numit de ea transformatio amoris transformarea dragostei "Caracteristica iubirii este că ea confiscăeste o transformatio amoris trăirea și identificarea cu ceea ce se află în afară de tine" Tema a fost reluată de mai multe ori în Instructiones Pentru Fericita Angela dragostea este o forță dinamică a transformării care este auto-suficientă așa cum era pentru Sfântul Bernard de Clairvaux care în lucrarea sa "De Diligendo Deo" afirma că motivul de a-L iubi pe Dumnezeu este Dumnezeu însuși Ideea dragostei ca o "uniune mistică" care "leagă" este explicit menționată în tratatul despre dragoste al teologului mistic francez Richard de Saint-Victor d 1173 stareț al abației Augustiniene Saint-Victor din Paris care definește forța unificatoare a dragostei "caritas ligans" Teoriile lui erau foarte apreciate în perioada evului mediu astfel încât Dante Alighieri îi menționează prezenta în Paradis în compania altor teologi Angela de Foligno dezvoltă însă tema și definește diferitele faze ale acestei iubiri și modul de transformare a sentimentului În analiza tezelor ei trebuie ținut seama de faptul că modul în care ea percepea iubirea era puternic înrădăcinată în tradiția Franciscană și ca atare era centrat pe simbolul crucii ca moment culminant al patimilor lui Isus Christos În momentul în care Fericita Angela s-a distanțat de familia ei și de bunurile pământești ea se convinsese de existența unei echivalențe între "cruce" și "dragoste" În descrierea Fericitei Angela bazată pe propria experiență procesul de transformatio amoris cuprinde trei transformări în prima transformare sufletul se străduiește să-L imite pe Isus Christos; Prima transformare cunoscută sub denumirea de partea ascetică acoperă intervalul dintre conversiunea ei în 1285 și pelerinajul ei la Assisi în 1291 Transformarea începe cu conștientizarea păcatului și cu remușcările care rezultă din această conștientizare În timp se ajunge la cunoașterea bunătății lui Dumnezeu și la dorința de a-L mulțumi prin ducerea unei vieți lipsite de păcate în a doua transformare sufletul își găsește consolare în prezența lui Dumnezeu A doua transformare care cuprinde cinci trepte suplimentare acoperă perioada 1291 – 1294 Această transformare are loc în momentul în care sufletul este unit cu Dumnezeu și devine capabil să înțeleaga dragostea care vine de la Dumnezeu Aceasta duce la primul nivel de viață mistică dorința intensă a sufletului de a se transforma până în momentul în care atinge o armonie interioară Transformarea mistică în divinitate este un dar al lui Dumnezeu cel mai sublim dar pe care sufletul poată să-l primească Pentru ca transformarea să poată avea lor este necesar ca sufletul să se pregătească print-o umilință totală pentru primirea acestui dar în a treia transformare cea mai perfectă dintre ele se produce unirea mistică în cadrul căreia sufletul este transformat în interiorul lui Dumnezeu și Dumnezeu ajunge să sălășluiască în suflet Pentru Fericita Angela a treia transformare include ultimele două trepte și acoperă perioada 1294-1296 Prin această transformare se produce o infuzie a unei înțelepciuni deosebite datorită căreia sufletul este în stare să stăpânească iubirea de Dumnezeu și iubirea aproapelui deoarece cu cât sufletul este mai strâns unit de Dumnezeu cu atât mai puțin este supus unor schimbări Aceeași exaltantă transfigurare a dragostei profane într-o dragoste mistică pentru Dumnezeu se regăsește și în alte lucrări religioase de la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea în special scrieri ale beghinelor din Țările de Jos sau din Franța În această privință cele mai reprezentative sunt Das fließende Licht der Gottheit Lumina curgătoare a divinității a lui Mechthild de Magdeburg – menționată anterior și lucrările lui Hadewych de Brabant care fiind în mare parte pierdute sunt cunoscute doar prin relatări Se poate de asemenea face o paralelă cu lucrarea Mirouer des simples ames Oglinda sufletelor simple scrisă de beghina franceză Marguerite de Hainault numită La Porete Deși lucrarea are multe similarități cu cea a Angelei de Foligno Marguerite La Porete a fost condamnată pentru erezie și arsă pe rug la Paris în 1310 Aceasta arată că nu întreaga ierarhie a bisericii catolice aproba exaltarea Angelei de Foligno și explică faptul că după moartea ei cartea ei a fost uitată timp de câteva secole O altă analogie a fost făcută între experiența religioasă a Angelei de Foligno și cea a misticei engleze Margery Kempe 1373 – 1438 considerându-se că ambele credincioase reușesc să stabilească o relație cu divinitatea fără să-și piardă alteritatea Totuși influența lui Margery Kemp nu a fost comparabilă cu cea a Angelei de Foligno Devoțiunea față de Sfânta Fecioară Un aspect predominant al credinței Angelei de Foligno este devoțiunea față de Fecioara Maria pe care o vede ca pe mama spirituală a tuturor oamenilor care intervine pe lângă Dumnezeu în favoarea lor Angela și-a încredințat sufletul Fecioarei Maria pe de o parte pentru a fi călăuzită în strădania ei către perfecțiune iar pe de altă parte pentru că o considera un model care trebuia urmat Ea a fost extrem de impresionată de prima viziune a Sfintei Fecioare pe care a avut-o în biserica Porziuncola situată la câțiva kilometri de Assisi considerată și în prezent locul unde a luat naștere mișcarea Franciscană În prezent biserica Porziuncola este incorporată in Basilica Santa Maria degli Angeli< ref> În toate viziunile ei Fericita Angela își simte sufletul înălțat până în momentul în care o vede pe Fecioara Maria în toată gloria ei cerească În una din aceste viziuni Sfânta Fecioară acceptă dragostea Fericitei Angela pentru fiul ei și o conduce la Isus Christos pentru ca să-l poată îmbrățișa Dialogul este însă dus exclusiv cu Sfânta Fecioară deoarece Isus Christos avea ochii închiși ca și cum ar fi dormit Această viziune este considerată ca o ilustrare a rolului Sfintei Fecioare de a interveni pe lângă Isus Christos în favoarea credincioșilor Rugăciunea Rugăciunea este un subiect despre care Angela da Foligno vorbește în patru dintre instrucțiunile sale Ea caută să răspundă la două întrebări Ce semnifică rugăciunea și ce se petrece în momentul rugăciunii Răspunsul ei este simplu Rugăciunea este locul unde se găsește Dumnezeu A te ruga înseamnă a purcede pe drumul lung la capătul căruia îl întâlnești pe Dumnezeu În alta din instrucțiunile ei ea prezintă și o altă definiție "Rugăciunea este manifestarea lui Dumnezeu și a ta însăși și este asfel o manifestare a umilinței adevărate și perfecte" Angela consideră că rugăciunea reprezintă o lectură din cartea vieții Astfel ea afirmă "Roagă-te ca și cum ai citi în cartea vieții care este viața lui Isus Christos Dumnezeu făcut om o viață plină de sărăcie de durere de dispreț și de obediență totală" Fericita Angela arată că există trei feluri de rugăciunii cea corporală cea mentală și cea supranaturală Înțelepciunea divină ordonată la maximum având stabilită o ordine pentru orice lucru a stabilit că nu se poate ajunge la ruga mentală fără a fi trecut prin cea corporală și nu se poate ajunge la cea supranaturală fără a fi trecut prin cea mentală Rugăciunea corporală este cea care se face cu voce tare și cu mișcarea corpului cum este genuflexiunea sau alte gesturi similare Rugăciunea trebuie făcută cu atenție Dacă spui Tatăl Nostru trebuie să te gândești la ceea ce spui și să o faci încet nu repede "ca muncitorii care sunt plătiți cu bucata" Rugăciunea mentală este al doilea grad al dialogului du Dumnezeu Ea are loc când meditația la Dumnezeu ocupă cu totul gândirea astfel încât spiritul nu se poate îndrepta decât spre Dumnezeu Dacă orice altă preocupare îți trece prin gând rugăciunea nu poate fi mentală O asemenea rugăciune imobilizează limba care nu mai poate vorbi Rugăciunea supranaturală este forma cea mai înaltă în cursul căreia sufletul în contemplarea divinității ajunge atât de sus încât își depășește propria natură îl înțelege pe Dumnezeu mai mult decât este posibil pe cale naturală și ia cunoștință de ceea ce nu poate înțelege Rugăciunea continuă curăță sufletul îl elevează și îl transformă După Angela da Foligno rugăciunea este un moment în care se ia cunoștință de încarnarea lui Isus Christos de nașterea moartea învierea și înălțarea sa "Adevărata școală unde se învață aceste cinci mistere este școala adevăratei rugăciuni" Învățătura despre rugăciune a Angelei de Foligno este un ecou al învățăturii fundamentale a tradiției creștine care pornește de la sfântul Augustin de Hipona și de la Pseudo-Dionisie Areopagitul și care s-a dezvoltat foarte mult în gândirea franciscană Viziunea Patimilor Mântuitorului Angela da Foligno a avut numeroase viziuni ale Patimilor Mântuitorului viziuni din ce în ce mai realiste Ea nu ne-a lăsat însă nicio relatare a patimilor ci doar unele trăsături mai pregnante ale suferințelor fizice ale lui Isus Chrisos pentru a insista apoi asupra durerilor Sale sufletești în special în grădina Ghetsimani în timpul flagelării și al morții pe cruce Și Angela da Foligno arată discipolilor săi cum trebuie resimțite și trăite aceste dureri Cunoașterea drumului crucii constituie o succesiune de pași importanți în procesul ei de transformare a dragostei În cadrul acestora se include înțelegerea că Isus a fost răstignit pentru păcatele fiecărui om și astfel fiecare om poartă o parte din vina răstignirii Abia după ce a parcurs mai mulți etape de pe drumul crucii Angela ajunge la revelația misericordiei divine și în cele din urmă împreunarea cu Dumnezeu și dragostea fără limite pentru Dumnezeu Suferințele fizice ale lui Christos descrise prin cele cinci cuțite care L-au străpuns Angela da Foligno descrie întâi suferințele fizice pe care le-a suferit Mântuitorul în timpul patimilor descriindu-le ca pe cele cinci cuțite care l-au străpuns pe Isus Christos Dumnezeu și om în același timp "Primul tip de cuțit a fost cruzimea perversă a celor a căror inimă se îndreptase cu îndărătnicie împotriva LuiAl doilea tip de cuțit erau limbile celor care strigau împotriva Lui cele mai rele insulteAl treilea tip de cuțit era cel al mâniilor imense și brutale îndreptate împotriva LuiAl patrulea tip de cuțit a fost acțiunea care a dus la îndeplinire toate intențiile lor blestemate pentru că au făcut împotriva lui tot ceea ce au vrutAl cincelea tip din cuțitele care L-au străpuns pe Christos au fost cuiele teribile prin care L-au fixat de cruce" Cele trei dureri ale lui Christos După Angela da Foligno au existat trei tipuri de dureri care au fost asociate de întreaga viață a lui Christos "Dumnezeu Tatăl voise ca Fiul Său să aibe în această lume cea mai perfectă continuă și profundă sărăcie cea mai perfectă continuă și produndă disprețuire precum și cea mai perfectă continuă și profundă suferință" Tema sărăciei lui Isus Christos și a apostolilor constituia un element de bază al doctrinei franciscane și în 1322 a făcut obiectul unei dispute între franciscani și dominicani Analizând în primul rând aspectele legate de sărăcia în care a trăit Christos Angela da Foligno le sistematizează în modul următor "Prima măsură a sărăciei perfecte a lui Christos… a fost că a dorit să trăiască fiind lipsit de lucrurile materiale ale acestui pământ neavând nici casă nici teren nici vie nici proprietate nici bani nici alte posesiuni personale…""A doua măsură a sărăciei – mai mare decât prima – era că era lipsit de rude și de prieteni și de orice prietenie pământească astfel încât nu a existat niciun prieten și nicio rudă care să-l fi apărat dacă nu de rănile provocate de cuie măcar de o singura lovitură de nuia sau de bici măcar de o singură insultă sau vorbă de ocară…""Însă a treia și cea mai mare sărăcie pe care a trebuit să o îndure a fost cea de a fi lipsit de propria Sa putere de propria Sa înțelepciune și de propria Sa glorie" În continuare Angela da Foligno se ocupă de cea de a doua durere asociată de viața lui Christos pe care o descrie în modul următor "A doua durere asociată a lui Christos a fost disprețul cel mai perfect Nu doar a vrut să trăiască și efectiv a trăit ca un servitor dar ca un servitor încătușat și oprimat disprețuit batjocorit legat bătut biciuit și flagelat și în cele din urmă condamnat fără nicio pricină și ucis" În sfârșit Angela da Foligno trece la descrierea celei de a treia dureri asociate a lui Isus Christos "A treia durere pe care a suferit-o sufletul lui Christos a fost suferința cea mai produndă Deoarece acest suflet sfânt unit cu corpul Său într-o făptură divină era plină de înțelepciunea maximă El știa și vedea că urma să fie trădat vândut prins abandonat renegat legat batjocorit bătut flagelat judecat și condamnat ca un tâlhar dus la cruce desbrăcat crucificat omorît blestemat lovit de o lance care să-L răneasca în coastă" Angela da Foligno arată că cunoașterea tuturor acestora dureri îndurate de Isus Christos constituie cauza unei suferințe continue care L-a însoțit toată viața< ref> Învățătura despre Sfânta Inimă a lui Isus Învățătura despre Sfânta Inimă a lui Isus nu era foare răspândită în evul mediu Cultul Sfintei Inimi a luat amploare în biserica catolică abea în secolul al XVII-lea urmare a mesajelor divine primite de Sfânta Marguerite Marie Alacoque 1647 – 1690 De aceea este remarcabil faptul că Sfânta Inimă apare în mai multe dintre viziunile Fericitei Angela de Foligno Ea își prezintă experiența mistică astfel "Într-o zi pe când mă uitam la un crucifix am fost deodată pătrunsă de o dragoste atât de arzătoare față de Sfânta Inimă a lui Isus încât o simțeam în toate membrele Ea a produs în mine acel sentiment delicios prin viziunea că Mântuitorul mi-a îmbrățișat inima cu cele două brațe ale Sale desprinse de pe cruce Mi s-a părut de asemenea în dulceața de nedescris a acelei îmbrățișări divine că sufletul meu a intrat în Inima lui Isus" În alte ocaziii Angelei îi apărea Sfânta Inimă pentru a o invita să-și apropie buzele de pieptul Mântuitorului și să bea sângele care curgea din ea Arzând de această dragoste Fericita Angela resimțea dorința de a suferi un martiriu pentru Isus Christos Cultul Angelei de Foligno în prezent Reeditarea operei Fericitei Angela Deși a fost iubită de discipolii ei ca o îndrumătoare neegalată după moartea ei Angela de Foligno a rămas ignorată timp de aproape două secole în special din cauza învățăturii ei despre sărăcie care pentru o anumită vreme a fost considerată controversată În mod surprinzător după acest interval lucrările ei au fost publicate și traduse în limbile principalelor țări catolice Prima ediție în italiana vulgară a fost tipărită la Vicenza în 1497 A urmat ediția spaniolă tipărită la Toledo în 1510 Prima ediție franceză cunoscută sub denumirea "Teologia crucii" a fost tipărită la Paris în 1598 urmată de altă ediție în 1604 În Germania prima ediție latină fost publicată la Köln în 1601 cu titlul "B Angelæ de Fulgineo Visionum et Instructionum Liber" iar cea tradusă în limba germană a fost publicată de călugării bollandiști în 1617 Au urmat ediția flamandă cea engleză și altele În 1918 a apărut în Rusia traducerea în limba rusă efectuată de Lev Platonovici Karsavin Din cauza interesului generat de aceste volume teologii vremii s-au ocupat și de biografia ei care a fost prezentată de Mariano din Florența în cronica sa scrisă în jurul anului 1500 Deși această lucrare este pierdută elementele principale ale biografiei sunt menționate în lucrări ulterioare Altă biografie din acea vreme este cea din cronica lui Marx de Lisabona În secolul următor a apărut o biografie amplă în lucrarea "Vite de Santi e Beati dell Umbria" publicată de Lodovico Iacobilli în 1628 Este de remarcat în mod deosebit lucrarea "Annales Minorum in Quibus Res Omnes Trium Ordinum a S Francisco Institutorum Ex Fide Ponderiosus Asseruntur Calumniae Rebelluntur Praeclara Quaeque Munumenta Ab Oblivione Vendicantur" publicată la Lyons în 16 volume de teologul irlandez Luke Wadding 1588-1657 De asemenea mai mulți teologi s-au ocupat de analiza învățămintelor Angelei de Foligno Importanța acestor învățăminte a fost scoasă în evidență de călugărul iezuit Maximilian Sandaeus Maximilian Van der Sandt 1578 – 1656 care a caracterizat-o pe Angela de Foligno drept "învățătoare a teologilor" a cărei doctrină a fost luată direct din cartea vieții domnul nostru Isus Christos În decursul timpului multe personalități au fost fascinate de spiritualitatea Angelei de Foligno Între acestea se numără Tereza de Ávila 1515-1582 Francisc de Sales 1567-1622 Sfântul Alphonsus Liguori 1696-1787 teologii și scriitorii francezi François Fénelon 1651-1715 și Ernest Hello 1828-1885 filozofii francezi Pierre Teilhard de Chardin 1881-1955 și Jacques Maritain 1882-1973 călugărul iezuit Paul Doncoeur 1880 – 1961 filozoful și medievistul rus Lev Pavlovici Karsavin 1882-1952 scriitorii Léon Bloy 1846-1917 François Mauriac 1885-1970 și Umberto Eco n1932 Aldous Huxley a făcut următoarea observație care este în întregime aplicabilă personalității Angelei de Foligno "Misticii constituie canale prin care o mică parte a realității este filtrată în spre univerul nostru uman de ignoranță și iluzii O lume total anti-mistică ar fi oarbă și dementă Iar în prezent ne aflăm foarte înaintați primejdios de înaintați în întuneric" Reconsiderarea viziunii patimilor după Angela de Foligno Cu toate că Fericita Angela și-a prezentat viziunile în mod sistematic pentru credincioșii din jurul ei pe care îi instruia elementele acestor viziuni nu au fost încorporate în învățătura uzuală a bisericii catolice cu privire la Patimile lui Christos În "Drumul Crucii" din jurul Colosseumului condus de papa Ioan Paul al II-lea în Vinerea Mare din 1983 acesta a citit pasaje din lucrările Fericitei Angela da Foligno care prezentau viziunea ei referitoare la patimilor lui Christos Sărbătorirea celui de al șaptelea centenar al conversiunii și morții Angelei de Foligno Cu prilejul sărbătoririi a șapte sute de ani de la conversiunea și moartea Angelei de Foligno au avut loc numeroase manifestări care au redeșteptat interesul pentru viața și opera Fericitei Angela Astfel au fost publicate mai multe ediții critice ale operei Angelei de Foligno cuprinzând atât textul latin reconstituit de experți precum și traduceri integrale ale acestuia în italiană engleză spaniolă și franceză De asemenea au fost organizate două congrese internaționale Vita e spiritualità della beata Angela da Foligno Serafica Provincia di San Francesco Perugia 1987 Convegno storico nel VII centenario dell’ingresso della Beata Angela da Foligno nell’Ordine Francescano Secolare 1291–1991 Foligno 1991 În afară de aceasta diferite instituții catolice au organizat acțiuni pentru aducerea activității ei în atenția credincioșilor Dintre acestea merită să fie menționat în mod deosebit ciclul de conferințe ținute la Foligno în Biserica Sfântul Francisc de Părintele Raniero Cantalamessa profesor la Università Cattolica del Sacro Cuore despre spritualitatea Fericitei Angela de Foligno La 20 iunie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat orașul Foligno În predica sa după mesa celebrată pe stadionul din Foligno Papa Ioan Paul al II-lea a relevat doctrina Fericitei Angela cu privire la euharistie După accea Papa s-a recules la mormântul Fericitei Angela din biserica Sfântul Francisc din Foligno La Biblioteca "Lodovico Jacobilli" a seminarului episcopal din Foligno a fost înființat Centro di Documentazione su Angela da Foligno CeDAF Centrul de Documentare despre Angela de Foligno în care sunt păstrate texte diferite care permit studierea gândirii Angelei de Foligno În acest centru au fost integrate și alte fondurile documentare existente dintre care cele mai importante sunt Fondul Angelan creat de Monsignorul Michele Falocci Pulignani 1856 – 1940 la Biblioteca Comunală din Foligno și cel al Fraților Minori Conventuali De asemenea la Foligno s-a reconstituit "Cenacolo della Beata Angela da Foligno" Cenaclul Fericitei Angela de Foligno și în cadrul municipalității s-a instituit "Comitetul Comunal Angelan" O inițiativă deosebită a constituit-o și realizarea unui sait de Internet wwwclineit beata angela care să prezinte note cu caracter biografic și care să pună la dispoziția celor interesați documente semnificative cu privire la Angela de Foligno Filmul La Mistica Angela În decembrie 2000 Casa de Filme Giotto Film în colaborare cu postul de televiziune Rai International au prezentat filmul "La Mistica Angela" al regizorului Enrico Bellani Avant-premiera a avut loc în Auditoriul San Domenico din Foligno Filmul cu o durată de 60 minute a fost turnat în întregime la Foligno Principalii interpreți ai filmului sunt Silvia Budri – Angela de Foligno Simona Struzzi – Masazuola cea mai bună prietenă a Angelei Ubaldo Lo Presti – Fra Arnaldo Muzica filmului era compusă de Gianni Ferrara Mazzucco Pe lângă partea istorică în introducerea filmului preotul Domenico Alfonsi președinte al Cenaclului Beatei Angela face o prezentare a personalității ei< ref> Concursul de grafică Angela da Foligno – la grande mistica" În anul 2000 municipalitatea din Foligno a organizat un concurs național de grafică cu tema "Angela da Foligno la grande mistica" Angela de Foligno o mare mistică Juriul compus din personalități din domeniul artelor plastice din Italia a fost prezidat de Prof Luigi Sancati Premiul I al concursului a fost atribuit ex-aequo artiștilor Giuseppe Riccetti n 1936 Alți artiști premiați au fost Anna Maria Merulli Angela Weber Maria Teresa Romitelli Ugo Antinori și Sara Santarelli Dintre operele celorlalți artiști italieni care au participat sunt de remarcat lucrările prezentate de Rolando Dominici Sergio Marini Paola Parisi Alessandro Adriani Antonietta Innocenti Federica Liviabella Francesca Monaco Di Lapio Maria Chincarini Giovanni Dragoni Simonetta Felicetti Annalisa Filippi Elvio Manzini Alessandro Paolotti Marcello Pennacchi Margherita Pierini și Stefano Rocci< ref> Denumiri de locuri publice Diferite locuri publice sau lăcașuri de cult au fost numite după Fericita Angela de Foligno Biserici Biserica parohială din cartierul "Prato Smeraldo" din orașul Foligno construită în secolul al XX-lea poartă în prezent numele de biserica "Beata Angela" Inițial biserica era un edificiu a ordinului religios Servi di Maria și fusese denumită biserica "Sant'Antonio Maria Pucci" Ea a trecut ulterior în patrimoniul diocesei care i-a schimbat numele Străzi Numele Angelei de Foligno a fost dat diferitor locuri publice Astfel În centru istoric al orașului Foligno între Corso Cavour și Biserica San Francesco există "Piazzetta Angela da Foligno" La Perugia în zona "Madonna Alta" există o stradă denumită "Via Beata Angela"; La Florența în cartierul "Oltrarno" există de asemenea o stradă "Via Beata Angela" Note Bibiografie La Grande Mistica Angela Da Foligno L'Osservatore Romano- Vol CXXXVII Nr 199 – 20 iulie 1997 Domenico Alfonsi Il viaggio Esperienza mistica di Angela da Foligno Cenacolo Beata Angela Foligno 1991 Domenico Alfonsi La figlia dell’estasi biografia spirituale della beata Angela da Foligno Edizioni Messaggero Padova 1995 Domenico Alfonsi – Angela da Foligno – Ed Edimond 2000 Sergio Andreoli Beata Angela da Foligno Edizioni Cantagalli Siena 1976 Sergio Andreoli La beata Angela da Foligno ci insegna a pregare Nuova rivista di ascetica e mistica Vol 23 1976 pp 226–33 Sergio Andreoli Angela da Foligno – În vol Grandi Mistici Vol I Dal 300 al 1330 Edizioni Dehoniane Bologna 1987 pp 201–219; Sergio Andreoli – Angela da Foligno maestra spirituale – Ed Franciscanum 1996 Sergio Andreoli – Angela da Foligno – Edicom 1998 Giulia Barone Angèle de Foligno le dossier Proceedings of a meeting held in Rome December 1-2 1995 sponsored by the American Academy in Rome lEcole française de Roma and lUniversità degli studi di Roma "La Sapienza Collection de l'École française de Rome 1999 Katrin Bederna Ich bin du wenn ich ich bin Subjektphilosophie im Gespräch mit Angela da Foligno und Caterina Fieschi da Genova Pustet Regensburg 2004 Teresa Bertoncello – Angela da Foligno Dio amore dell’anima Città nuova Roma 1993 Antonio Blasucci La beata Angela da Foligno – Edizioni dalla Chiesa di San Francesco Foligno 1978 Antonio Blasucci San Francesco visto dalla beata Angela da Foligno – Edizioni dalla Chiesa di San Francesco Foligno 1985 Francesca Brezzi – La passione di pensare Angela da Foligno Maria Maddalena de’ Pazzi Jeanne Guzon – Ed Carocci 1998 Abele Calufetti Angela da Foligno mistica dell'Ognibene Paoline Editoriale Libri Milano 1992 Raniero Cantalamessa La beata Angela da Foligno Gruppo di Rinnovamento nello Spirito Santo Beata Angela da Foligno Foligno 1981 Michel Cazenave – Angèle de Foligno – Ed Pygmalion 1998 Michel Cazenave Angèle de Foligno Spiritualites Vivantes Poche 2007 Dino S Cervigni – Angela da Foligno’s Memoriale; the male scribe the female voice and the Other – Italica 22 Dec 2005 Bernardo Commodi – Francesco d’Assisi e Angela da Foligno – Ed Porziuncola 2001 Beatrice Coppini La scrittura e il percorso mistico Il ‘liber’ di Angela da Foligno Editrice Ianua Roma 1986 Marguerite d’Escola – Sainte Angèle de Foligno – Plon 1936 Jacques Dalarun Angèle de Foligno a-t-elle existé? – In vol Alla signorina mélanges offerts à Noëlle de La Blanchardière Collection de l'École française de Rome 1995 pp 59–97 René-Charles Dhont Une éblouissante ascension mystique Angèle de Foligno Monastère des Clarisses Paray Le Monial 1992; Paul Doncoeur Le livre de la bienheureuse sœur Angèle de Foligno du tiers ordre de S François Art catholique Paris 1926 Samue le Duranti – Beata Angela da Foligno – Ed Tau 1998 Roberto Fusco Amore e compassione l’esperienza di Angela da Foligno Istituto storico dei cappuccini Roma 2001 Margaret Gallyon – The Visions Revelations and Teachings of Angela of Foligno a Member of the Third Order of St Francis – Al pha Pr Ltd 2000 Ivan Gobry Angèle de Foligno – FX de Guibert 1998 Armanda Guiducci Medioevo Inquieto Firenze Sansoni 1990 Лев Платонович Карсавин Откровения блаженной Анджелы Изд Водолей Томск 1997 Ulrich Köpf Angela von Foligno Ein Beitrag zur franziskanischen Frauenbewegung um 1300 – În Peter Dinzelbacher Dieter R Bauer editori Religiöse Frauenbewegung und mystische Frömmigkeit im Mittelalte Beihefte zum Archiv für Kulturgeschichte 28 Köln 1988 Paul Lachance – The Spiritual Journey of the Blessed Angela of Foligno according to the Memorial of Frater A – Studia Antoniana 1984 Paul Lachance L'expérience de Dieu avec Angèle de Foligno – Fides 2001 Paul Lachance – Angela of Foligno The Passionate Mystic of the Double Abbyss – New City Press 2006Louis Leclève – Sainte Angèle de Foligno – Omnibus 1979 Rosamaria LaValva The Language of Vision in Angela da Foligno’s Liber de vera fidelium experientia Stanford Italian Review 11 1991 103–22 Cristina Mazzoni Cirignano John – Angela of Foligno’s Memorial – DS Brewer 2000 Enrico Menestò Angela da Foligno – În Scrittrici mistiche italiane Marietti Genova 1988 pp 135–182 Enrico Menestò editor Atti del Convegno storico nel VII centenario dell’ingresso della Beata Angela da Foligno nell’Ordine Francescano Secolare 1291–1991 Foligno November 17–19 1991 Centro Italiano di Studi sull’Alto Medioevo Spoleto 1992 Enrico Menestò editor Le terziarie francescane della beata Angelina origine e spiritualità Atti del Convegno di studi Foligno 13-15 luglio 1995 Fondazione CISAM 1996 Elizabeth Ruth Obbard – Medieval Woman Mystics Gertrude the Great Angela of Foligno Brigitta of Sweden Julian of Norwich – New City Press 2002 Luciano Radi – Angela da Foligno e l’Umbria mistica del secolo XIII – EMP 1996 Clément Schmitt editor "Vita e spiritualità della beata Angela da Foligno" Perugia 1967 Liliana Sebastiani La Beata Angela da Foligno – În vol Santità e agiografia Marietti Genova 1991 pp 199–216; Mary G Steegmann The Book of Divine Consolations of the Blessed Angela of Foligno – Cosimo Classics 2007 Ludger Their și Abele Calufetti editori Il libro della Beata Angela da Foligno Edizione critica Grottaferrata Specilegium bonaventurianum 1985 Algar Thorold – An Essay in Aid of the Better Understanding of Catholic Mysticism illustrated from the writings of the Blessed Angela of Foligno – Kessinger Publishing 2007 Katina Tomaschewski – Angela von Foligno Eine Vertreterin der mittelalterlichen Mystik 2006 Evelyn Underhill – The Blessed Angela of Foligno – Kessinger Publishing 2005 Legături externe în For All the Saints în The Catholic Forum în The Catholic Encyclopedia Artă și cultură ;Literatură și teatru Corbul Hobbitul Stăpânul Inelelor 3 articole< small> ;Muzică Epica Hollaback Girl Like a Virgin cântec Nightwish U2 Within Temptation 6 articole< small> ;Film 300 Eroii de la Termopile Jigoku Shoujo Kaleido Star Latter Days Marilena de la P7 Mașini film Noaptea morților vii Prison Break The Cat and the Canary film din 1927 9 articole< small> ;Arhitectură Biserica de lemn din Ieud Deal Mănăstirea Bârnova Mănăstirea Mihai Vodă Mănăstirea Plătărești 4 articole< small> ;Artă Biografii ;Astronomie ;Artă Lisa del Giocondo Bonaparte traversând Marele Saint Bernard Toma T Socolescu 3 articole< small> ;Film Joseph Barbera Bette Davis William Hanna 3 articole< small> ;Fizică Edward Teller 1 articol< small> ;Istorie Constantin Prezan Fridtjof Nansen Mircea cel Bătrân Vincent-Marie de Vaublanc 4 articole< small> ;Literatură Anna Ahmatova Feodor Dostoievski William Gibson James Joyce Franz Kafka J K Rowling Lev Tolstoi Émile Zola 8 articole< small> ;Muzică Alicia Keys Amy Winehouse Avril Lavigne Chris Brown Christina Aguilera Ciara Gabriella Cilmi Hadise Inna Jacques Offenbach Janet Jackson Jordin Sparks Kelly Clarkson Kylie Minogue Leona Lewis Madonna Gustav Mahler Patricia Kaas September Shakira Usher Yohanna 22 de articole< small> ;Politică Barack Obama Carl Schmitt Neville Chamberlain Nicolae Iorga Nikita Sergheevici Hrușciov Richard Nixon Vidkun Quisling Vintilă I C Brătianu 8 articole< small> ;Religie Angela de Foligno 1 articol< small> ;Societate Eugen Filotti Mary Anning 2 articole< small> ;Sport Dorin Goian 1 articol< small> Politică și societate Căsătorii între persoane de același sex în Spania Românii din Voivodina 2 articole< small> Științe ;Astronomie Neptun Sistemul solar Supernovă Telescopul spațial Hubble Titan satelit 5 articole< small> ;Biologie Balenă albastră Condor andin Cornul secarei Lăstun de casă Lup marsupial Vidră de mare 6 articole< small> ;Medicină Hepatită C Hipertensiune arterială Schizofrenie 3 articole< small> ;Chimie Acid acetic Actiniu Benzen Hidrogen Iod Potasiu 6 articole< small> ;Fizică Deplasare spre roșu Tensiune superficială Teoria relativității generale 3 articole< small> ;Geografie Bălți Belarus Brazilia Franța Muntele Tambora Polonia Racovița Sibiu Republica Populară Chineză România Tulsa Oklahoma 10 articole< small> ;Istorie și heraldică Afacerea Dreyfus Bătălia de la Austerlitz Bătălia de la Bosworth Bătălia navală de la Guadalcanal Bătălia de la Midway Bătălia de la Quebec 1775 Bătălia din Marea Coralilor Bătălia Greciei Bătălia de la Wagram Bătălia de la Waterloo Campania din Balcani Primul Război Mondial Comuna Racovița în Evul Mediu Clasa Alaska Declarația de Independență a Lituaniei Drapelul României Expediția Discovery Expediția Imperială Transantarctică Expediția Terra Nova Heraldica României HMS Endeavour Istoria comunei Racovița Istoria Lituaniei 1219–1295 Noaptea cuțitelor lungi Ordinul Templierilor Prostituția în Grecia Antică Raiduri aviatice românești în Africa Războiul Civil American Rongorongo Unificarea Germaniei 29 de articole< small> ;Lingvistică Limba croată Limba moldovenească Limba spaniolă Nume ale grecilor 4 articole< small> ;Matematică Pi 1 articol< small> ;Religie și mitologie Biserica Ortodoxă Albaneză Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică Mitropolia Proilaviei Orfeu Religia în Racovița Sibiu 5 articole< small> Sport Aston Villa FC Cursa carelor de luptă Finala Ligii Campionilor 2007 IFK Göteborg U Cluj 5 articole< small> Tehnologie Gospodărirea apelor Leopard 2E Locomotivă cu abur Motorul Stirling Podul Calafat-Vidin Schimbător de căldură Sistemul internațional de unități Turbină cu gaze 8 articole< small> ;Informatică Cifrul Cezar Cookie 2 articole< small> Conform art 14 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri Nr344-XIII din 23 decembrie 1994 Guvernatorul bașcanul< ref> este persoana oficială supremă a Găgăuziei Lui i se subordonează toate autoritățile administrației publice ale Găgăuziei Guvernatorul Găgăuziei este ales prin vot universal egal direct secret și liber exprimat pentru un mandat de 4 ani pe bază alternativă Aceeași persoană este reeligibilă în funcția de Guvernator al Găgăuziei pentru două mandate consecutiv El trebuie să fie cetățean al Republicii Moldova care a împlinit vârsta de 35 de ani și cunoaște limba găgăuză Guvernatorul Găgăuziei este confirmat în funcția de membru al Guvernului Republicii Moldova printr-un decret al Președintelui Republicii Moldova Guvernatorul Găgăuziei exercită conducerea activității autorităților administrației publice și poartă răspundere pentru exercitarea atribuțiilor cu care este învestit prin lege Guvernatorul Găgăuziei emite hotărîri și dispoziții care sînt executorii pe tot teritoriul Găgăuziei Suspendarea din funcție înainte de termen a Guvernatorului Găgăuziei are loc în cazul dacă acesta nu respectă Constituția Republicii Moldova Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri legile locale și hotărîrile Adunării Populare sau dacă a comis o infracțiune Decizia de destituire a Guvernatorului Găgăuziei se ia cu votul a două treimi din deputații aleși ai Adunării Populare Statutul Găgăuziei Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111 care prevede și autonomia Transnistriei Ulterior Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă care conferă un statut special autonom Găgăuziei la 23 decembrie 1994 Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor este parte integrantă și inalienabilă a Republicii Moldova Conform art 111 al Constituției Republicii Moldova UTA Găgăuzia soluționează de sine stătător în limitele competenței sale în interesul întregii populații problemele cu caracter politic economic și cultural Pe teritoriul unității teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile și libertățile prevăzute de Constituția și legislația Republicii Moldova În Găgăuzia activează organe reprezentative și executive potrivit legii Istoric La data de 19 august 1990 etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud în jurul orașului Comrat „Republica Găgăuză Gagauz-Yeri în limba găgăuză În anul 1990 Stepan Topal devine unul din liderii mișcării separatiste din sudul Republicii Moldova La data de 31 octombrie 1990 Stepan Topal este ales în funcția de președinte al Sovietului Suprem al autoproclamatei RSS Găgăuze Deși Sovietul Suprem al Republicii Moldova a declarat imediat aceste proclamații nule în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri La 1 decembrie 1991 Stepan Topal este ales "președinte" al autoproclamatei "Republici Găgăuze" iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze" În paralel Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună Alegerile din mai-iunie 1995 La 17 ianuarie 1995 Guvernul Republicii Moldova aprobă prin HG 35 1995 Regulamentul provizoriu privind alegerea Guvernatorului Bașcanului Găgăuziei După ce autonomia Găgăuziei a fost acceptată de Parlamentul Moldovei la 25 mai 1995 a avut loc primul tur al alegerilor pentru funcția de Guvernator al Găgăuziei concomitent cu alegerile în Adunarea Populară a autonomiei Nici unul din cei 4 candidați pentru funcția de guvernator Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Dumitru Croitor și Stepan Topal nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi ales din primul tur Ca urmare la data de 11 iunie 1995 în turul doi de scrutin au participat cei doi candidați mai bine clasați Gheorghe Tabunșcic și Mihail Kendighelean iar cu 64% de voturi în funcția de Guvernator al Găgăuziei a fost ales Gheorghe Tabunșcic inaugurarea în funcție a avut loc la 19 iunie 1995 Stepan Topal nu a reușit nici măcar calificarea în al doilea tur de scrutin Alegerile din august 1999 La data de 22 august 1999 se desfășoară alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia în primul tur participând 6 candidați Dumitru Croitor Gheorghe Tabunșcic Mihail Kendighelean Constantin Taușanji Ilia Stamat Piotr Sarî În cel de-al doilea tur de scrutin desfășurat la 5 septembrie 1999 Dumitre Croitor viceministru al afacerilor externe este ales cu 6154% din voturi câștigând confruntarea cu bașcanul în funcție Gheorghe Tabunșcic A fost învestit în funcția de Bașcan la 24 septembrie 1999 Dumitru Croitor participase la alegeri cu o platformă reformistă la data de 22 august 1999 la alegerile ordinare pentru funcția de Guvernator al UTA Găgăuzia Interimatul iulie-noiembrie 2002 La 31 ianuarie 2002 un grup din 21 de deputați din Adunarea Populară a Găgăuziei i-au acordat un vot de neîncredere Guvernatorului Găgăuziei și au stabilit pentru data de 24 februarie 2002 organizarea referendumului de revocare din funcție a lui Dumitru Croitor În ziua respectivă majoritatea secțiilor de votare au fost închise autoritățile locale executive din autonomie luând măsuri pentru zădărnicirea referendumului Pentru aceste acțiuni ulterior lui Dumitru Croitor Mihail Kendighelean Ivan Burgudji le-au fost intentate dosare penale însă numai Ivan Burgudji a fost condamnat la închisoare celelalte dosare fiind mai târziu clasate La 21 iunie 2002 sub presiunile interne și ale autorităților centrale Dumitru Croitor demisionează din funcția de Guvernator al Găgăuziei motivând oficial prin faptul că Adunarea Populară ignoră opinia sa în cazul adoptării deciziilor și îi respinge orice inițiative Adunarea Populară a UTA Gagauz Yeri din 26 iulie 2002 a anulat decizia ei anterioară de a-l numi pe președintele Adunării Ivan Kristioglo ca guvernator interimar după demisia lui Dumitru Croitor și l-a desemnat ca guvernator interimar al Găgăuziei pe Gheorghi Mollo Această decizie a fost adoptată după ce procurorul general al regiunii autonome Gheorghi Leiciu a trimis o scrisoare Adunării Populare a Găgăuziei afirmând că numirea lui Ivan Kristioglo ca guvernator interimar al UTA Gagauz Yeri la 10 iulie 2002 a fost ilegală deoarece a încălcat principiul separării puterilor în stat Alegerile din octombrie 2002 Deși a încercat să se înscrie la noile alegeri din 6 octombrie 2002 Comisia electorală centrală din Găgăuzia a refuzat la 9 septembrie 2002 înregistrarea lui Dumitru Croitor în calitate de candidat la funcția de Guvernator al Găgăuziei din partea Partidului Democrat motivând că dosarul prezentat nu era complet La data de 6 octombrie 2002 au avut loc alegerile anticipate pentru funcția de Guvernator al autonomiei la care au participat 5 candidați Gheorghe Tabunșcic fost bașcan în perioada 1995-1999; Ilia Stamat fost șef al Direcției pentru relații economice externe al executivului din autonomia găgăuză; Mihail Formuzal primarul de Ceadîr Lunga; Stepan Topal fost președinte al "Republicii Găgăuze" în perioda 1990-1995 și Constantin Taușanji primarul de Comrat La scrutin au participat doar 4143 % de alegători alegerile fiind invalidate La 16 octombrie 2002 președintele Vladimir Voronin l-a numit prin decret pe Dumitru Croitor în funcția de Reprezentant Permanent a Republicii Moldova pe lângă Oficiul Organizației Națiunilor Unite de la Geneva Totodată Dumitru Croitor a reprezentat Republica Moldova în calitate de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar la Organizația Mondială a Comerțului OMC O nouă rundă de alegeri au loc la data de 20 octombrie 2002 la care participă doar 3 candidați Gheorghe Tabunșcic Mihail Formuzal Constantin Taușanji Fostul bașcan Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002 Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin datorită utilizării unei retorici "național-patriotice" El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea planurilor comuniștilor și al candidatului acestora de a submina însăși existența autonomiei găgăuze Programul electoral al lui Topal se baza pe succesele guvernării lui Dumitru Croitor La data de 9 noiembrie 2002 are loc inaugurarea în funcție a Guvernatorului Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic a demisionat din funcția de deputat în Parlament mandatul său fiind ocupat de următorul candidat supleant pe lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova Alegerile din decembrie 2006 La data de 3 decembrie 2006 s-au desfășurat noi alegeri pentru funcția de bașcan al UTA Gagauz Yeri Acestea au avut loc ca urmare a expirării mandatului de patru ani al guvernatorului Gheorghe Tabunșcic În cursa electorală pentru alegerea bașcanului au fost înregistrați patru candidați înregistrați ca independenți și anume bașcanul în funcție al Găgăuziei Gheorghe Tabunșcic adjunctul procurorului general al Rep Moldova Alexandru Stoianoglo primarul orașului Comrat Nicolai Dudoglo și primarul de Ceadâr Lunga Mihail Formuzal Partidul Comuniștilor din Republica Moldova partid de guvernământ și-a exprimat susținerea de la început pentru Gheorghe Tabunșcic "Din ziua creării autonomiei comuniștii din R Moldova contribuie sincer și ferm la dezvoltarea temeliilor acesteia la progresul economic social și cultural al Gagauz Yeri Nu este întîmplător faptul că deja de mai bine de opt ani PCRM rămîne a fi singurul partid care include în rîndul deputaților reprezentanți ai autonomiei găgăuze Nu este întîmplător că anume propunerile legislative ale fracțiunii parlamentare a PCRM au extins substanțial drepturile constituționale ale Găgăuziei prin acordarea către autonomie a dreptului de inițiativă legislativă în Parlamentul național Este absolut limpede că tot ce a fost pozitiv în ultimii ani trebuie continuat și dezvoltat intens< ref> Deși a fost susținut de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova PCRM și de Partidul Agrar din Moldova beneficiind în plus și de mediatizarea excesivă a candidaturii sale bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Pierderea alegerilor s-a datorat slabelor realizări ale bașcanului în cel de-al doilea mandat și izolării tot mai mult a UTA Gagauz Yeri În acest scrutin Formuzal a fost sprijit de alianța partidelor pro-Rusia Ravnopravie-Patria Rodina În campania electorală Formuzal a promis să deschidă reprezentanțe comercial-economice și culturale ale Găgăuziei în Turcia Rusia Bulgaria și Ucraina și să pună în aplicare un proiect numit "readucerea acasă a compatrioților" vizându-i pe găgăuzii care lucrează peste hotare Noul guvernator al UTA Găgăuzia Mihail Formuzal a fost învestit la 29 decembrie 2006 în funcția de bașcan la Casa de Cultură din Comrat El va trebui să colaboreze în mod constructiv cu Adunarea Populară din Unitatea Teritorială Autonomă Gagauz Yeri în care majoritatea mandatelor este deținută de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova În temeiul art 88 lit j din Constituția Republicii Moldova și al art 14 alin 4 din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei Gagauz-Yeri printr-un decret din 16 ianuarie 2007 al președintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin Mihail Formuzal a fost confirmat în funcția de membru al Guvernului În primul tur al alegerilor din 3 decembrie 2006 Mihail Formuzal și Nicolai Dudoglo au acumulat 3389% și respectiv 3140% din sufragiile alegătorilor Bașcanul în exercițiu Gheorghe Tabunșcic a acumulat în primul tur doar 2414% din voturile alegătorilor găgăuzi și nu a trecut în turul doi Celălalt candidat Alexandr Stoianoglo Procurorul General adjunct al Republicii Moldova s-a clasat pe ultimul loc cu 1058% din voturi La turul II din 17 decembrie 2006 primarul orașului Ceadîr-Lunga Mihail Formuzal a repurtat victoria pentru postul de bașcan guvernator al Găgăuziei cu 5623% din voturi Au participat la aceste alegeri 628% din numărul alegătorilor Lista președinților „Republicii Găgăuze În perioada 1990-1995 autoproclamata „Republică Găgăuză a avut următorii președinți Lista guvernatorilor UTA Gagauz Yeri Guvernatorii Bașcanii UTA Gagauz Yeri au fost următorii Vezi și Lista președinților Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri Referințe Legături externe @ alegerimd @ alegerimd Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranței original Birdman or The Unexpected Virtue of Ignorance este un film american de comedie neagră și dramă din 2014 regizat produs și co-scenarizat de Alejandro González Iñárritu În rolurile principale sunt Michael Keaton Zach Galifianakis Edward Norton Andrea Riseborough Amy Ryan Emma Stone și Naomi Watts Birdman a rulat în deschiderea celui de-al 71-lea Festival de film de la Veneția având premiera pe 27 august 2014 în competiția pentru Leul de Aur Birdman a fost primit bine de critici fiind numit unul dintre cele mai bune filme ale anului 2014 de organizațiia ca AFI și National Board of Review A fost nominalizat la șapte premii Globul de Aur inclusiv pentru cel mai bun film – muzical comedie cel mai bun regizor cea mai bună coloană sonoră și cel mai bun scenariu premiu câștigat Keaton a câștigat premiul pentru cel mai bun actor iar Norton și Stone au fost nominalizați pentru cel mai bun actor în rol secundar și cea mai bună actriță în rol secundar respectiv la ceremonia Screen Actors Guild Awards unde grupul de actori a fost premiat pentru cea mai bună distribuție în film La cea de-a 87-a ediție a premiilor Oscar Birdman a adunat nouă nominalizări cele mai multe de la ceremonie alături de The Grand Budapest Hotel inclusiv pentru cel mai bun film cel mai bun regizor și nominalizări pentru evoluțiile lui Keaton Norton și Stone Sinopsis Riggan Thomson Michael Keaton este un actor cunoscut pentru rolul său din Birdman aluzie la rolul lui Batman jucat de Keaton pe care l-a interpretat în urmă cu două decenii Riggan este chinuit de vocea Omului pasăre care îl critică Își imaginează că poate levita și că posedă abilități telekinetice Riggan speră că își va relansa cariera scriind regizând și jucând într-o adaptare teatrală a piesei What We Talk About When We Talk About Love scrisă de Raymond Carver Piesa este produsă de avocatul și cel mai bun prieten al lui Riggan Jake Zach Galifianakis iar din distribuția acesteia mai fac parte prietena sa Laura Andrea Riseborough și Lesley Naomi Watts pentru prima dată actriță pe Broadway Fiica lui Riggan Sam Emma Stone este o fostă dependentă de droguri care îi servește drept asistentă În timpul repetițiilor un reflector cade pe Ralph actor pe care Riggan și Jake îl consideră a fiind unul groaznic; Riggan îi spune lui Jake că el a făcut ca reflectorul să cadă pentru a-l putea înlocui Printr-o cunoștiință a lui Lesley Riggan îl înlocuiește pe Ralph cu Mike Edward Norton un actor genial dar excentric Pentru a-i plăti salariul Riggan este nevoit să-și reipotecheze casa Primele repetiții publice sunt dezastruoase Mike iese din caracter fiind scos din minți de înlocuirea ginului cu apă și încearcă să o violeze pe Lesley în timpul unei scene de sex Riggan citește presa și este iritat de faptul că Mike reușește să acapareze atenția dar continuă cu piesa la insistențele lui Jake Când Riggan o prinde pe Sam că ține ascunsă marijuana aceasta îi spune că piesa sa nu-și are rostul fiind doar un rod al vanității sale În culise în timpul avanpremierei Riggan îi vede pe Sam și Mike flirtând Își prinde halatul în ușa de la ieșirea teatrului și este nevoit să se întoarcă prin Times Square în lenjerie intimă; popularitatea sa explodează în mediul online Apoi el dă peste criticul Tabitha Dickinson care îi transmite că urăște celebritățile de la Hollywood care „pretind că sunt actori promițând că-i va „ucide piesa cu o recenzie negativă Riggan consumă băuturi alcoolice și adoarme pe stradă Următoarea zi el are o halucinație în care poartă o conversație cu Omul pasăre care încearcă să-l convingă să facă un alt film din seria Birdman și se imaginează zburând prind New York până la teatru În noaptea premierei în ultimul act al piesei în care personajul principal se sinucide Riggan folosește un pistol adevărat și se împușcă în nas gest care ridică întreaga sală în picioare La spital Jake îi arată recenzia pozitivă pe care Tabitha i-a acordat-o piesei În timpul vizitei lui Sam Riggan deschide geamul și iese pe pervaz Când Sam se întoarsese Riggan dispăruse Ea se uită în jos spre stradă apoi ridică privirea spre cer zâmbind Distribuție Michael Keaton în rolul lui Riggan Thomson Birdman Edward Norton în rolul lui Mike Shiner un actor Broadway Emma Stone în rolul lui Sam Thomson fiica și asistenta lui Riggan Naomi Watts în rolul lui Lesley o actriță fosta prietenă a lui Mike Zach Galifianakis în rolul lui Jake prietenul și avocatul lui Riggan Andrea Riseborough în rolul lui Laura o actriță prietena lui Riggan Amy Ryan în rolul lui Sylvia Thomson fosta soție a lui Riggan mama lui Sam Lindsay Duncan în rolul lui Tabitha Dickinson un critic de teatru Merritt Wever în rolul lui Annie Jeremy Shamos în rolul lui Ralph >Frank Ridley în rolul lui Mr Roth Katherine O'Sullivan în rolul asistentului de costumație Damian Young în rolul lui Gabriel Referințe Legături externe Biserica de lemn din Cizer datează din anul 1773 și se păstrează din 1968 în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Din punct de vedere arhitectural biserica prezintă calități tehnice formale și decorative datorită cărora este considerată una din cele mai reprezentative dintre lăcașurile de lemn din Transilvania Biserica are o valoare istorică deosebită fiind considerată lucrarea meșterului de biserici Vasile Nicula Ursu cel care sub numele de Horea a intrat în istoria națională ca martir al răscoalei țărănești din 1784 Lăcașul are puterea de a evoca evenimentele deosebite petrecute în sânul comunității cu valoare de referință pentru întreaga zonă În anul răscoalei cizăranii s-au solidarizat cu Horea refuzând afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii Aici s-a strâns suflarea satului în anul revoluției de la 1848 să-l asculte pe Avram Iancu care îi îndemna pe țărani să se scuture pentru totdeauna de umilințele iobăgiei Aici s-au rugat românii pentru înfăptuirea unirii celei mari și pentru toți cei chemați pe front în marea bătaie Lăcașul de lemn este un prețios martor etnografic și social al unor tradiții pierdute în timp Aici era locul de judecată al adunărilor obștești conduse fie de voievodul zonei fie de cneazul sau judele satului până în amurgul secolului 19 Tot până în acele vremuri în bătătura bisericii s-a ținut și danțul satului Până înainte de mutarea în muzeu în ea și în jurul ei s-au ținut vechile obiceiuri de pomenire a strămoșilor plecați „în cé lume Documentare Vechea biserică greco-catolică de lemn din Cizer a fost mai întâi documentată de cercetătorul Leontin Ghergariu încă din anii interbelici O contribuție importantă a adus Valeriu Butură directorul Muzeului de Etnografie din Cluj care a publicat în 1963 primul studiu monografic dedicat acesteia un studiu care rămâne de referință până astăzi Din inițiativa sa biserica a fost salvată în 1968 prin transferul ei în muzeul în aer liber din Cluj În aceeași vreme a fost publicat și studiul lui Atanasie Popa dedicat aceleași biserici Acesta a tratat mai pe larg pictura interioară în care a distins doi zugravi diferiți în altar și navă Istoricul David Prodan a reluat tema bisericii de lemn din Cizer schițând portretul de meșter a lui Horea în 1965 În 1968 Paul Abrudeanu a popularizat istoria bisericuței de lemn în revista de circulație Magazin Istoric extrăgând date din lucrarea sa monografică dedicată localității După aceste eforturi biserica nu a mai lipsit din aproape nici un studiu lucrare sau album mai important dedicată arhitecturii tradiționale din zonă și din țara noastră Istoric Mesajele săpate în portalele de trecere dintr-o încăpere în alta datează construcția acestei biserici greco-catolice din anul 1773 Astfel se poate citi inscripția în chirilice de peste intrarea în tindă „Ani de la Hs 1773 Pisania de peste intrarea în naos a fost fragmentată de înălțarea golului ușii la 1854 însă se mai pot citi următoarele „1773 migană samă eu cu m zău sau noi o mănă de de 24 de ani Meșterii Tradiția locală atribuie ridicarea bisericii meșterului Horea Acesta a locuit în acea perioadă în apropierea satului pe Valea Gherminu Oștenii pe domeniul familiei Banffy familie care avea în posesie și satul Cizer Tradiția este susținută de inscripția „lucrat Ursu Horea incizată pe o grindă a boltei un loc neobișnuit pentru o semnătură Horea însuși menționează în testamentul său că a fost dator cu 44 floreni lui „Nicula Ion a Neamțului meșterul care a făcut biserica din Țăzeri Referirea la un alt meșter nu exclude participarea sa Din contră menționarea datoriei sugerează că cel care a primit banii în urma târgului de construcție a fost Horea El a fost implicat în ridicarea bisericii desigur împreună cu Nicula Ion a Neamțului Meșterii de biserici lucrau adeseori câte doi de obicei legați prin legături de sânge Vasile Nicula și Ion Nicula puteau fi așa cum a susținut Valeriu Butură rude din neamul Niculeștilor de origine din Arada în Țara Moților Un deceniu mai târziu Horea a jucat un rol principal în desfășurarea răscoalei țărănești de la 1784 intrând prin martiriul său în istoria națională Datorită acestui destin unic documentele vremii au surprins crâmpeie din viața lui Se cunosc de asemenea mai multe imagini de epocă cu acest meșter de biserici care altfel era menit să rămână anonim Cronologie până la 1773 Vechea biserică a ars Slujba s-a ținut într-o casă de lemn până la ridicarea bisericii noi 1773 Biserica a fost ridicată prin meșterii Nicula Ion a Neamțului și Horea Vasile Nicula „Ursu 1776 Lăcașul a fost binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc Crasna și Dăbâca Întreaga comunitate de 91 de familii este înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia 1773-1800 Întreg interiorul a fost pictat 1784 Locuitorii din Cizer refuză afișarea patentei imperiale pe ușa bisericii sprijinind astfel răscoala lui Horea 1853 Parohia Cizer este cuprinsă în Episcopia greco-catolică de Gherla desprinsă din Episcopia de Făgăraș-Alba Iulia 1854 A fost tăiată și vopsită ușa spre naos 1860 S-au făcut mici reparații la acoperișul și turnul bisericii ante 1902-12 Un cafas a fost ridicat în navă pentru elevi și tineri cu intrare prin pod și scară în tindă la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian 1930 Parohia este anexată în cuprinsul Episcopiei Oradei 1946 Funcția de biserică parohială a fost preluată de o nouă biserică de zid în centrul satului biserica de lemn a rămas capelă de cimitir 1955 Biserica a fost declarată monument istoric 1968 Biserica a fost mutată și restaurată în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia din Cluj-Napoca Cafasul a fost eliminat O descriere din anul 1878 La un secol de la ridicarea ei în anul 1878 biserica a fost descrisă într-un așa numit inventar întocmit cu ocazia schimbării preotului-paroh greco-catolic Inventarul surprinde pe lângă date concrete legate de biserică și detalii despre obiecte veșminte și cărți folosite în slujbele curente „Baserica parochiala a Ciseriului e facuta din lemnu cu boltitura de scanduri sunt 6 feresti mici fara titini usia una cu zaru de lemnu in stare re podita pe giosu cu scanduri acoperisiu bunu peste totu in stare suferibila de 7½ stanjen lunga și 3 stangeni lata In altariulu basericei se afla masa altariului de peatra invelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de panza impestrita pe altariu este lacrutie de feru pentru s Cuminecatura icónele S Treime si Restignirei antimisulu santitu de episcopulu Ioanu candva Alexi in anulu 1858 s evanghelie tiparita in Blasiu in anulu 1765 legata bine lyturgiconu tiparit in Bucuresci in anulu de la facerea lumei 7225 tri festnice de lemnu si unu tabernaculu de lemnu unu blidutiu de lemnu pentru tamaie duo renduri de vestminte preotiesci unulu bunu si unulu reu ambele constase din 2 felóne duo petrafire 4 manecari unu brau de pansa duo aerióne duo camasi de giolgiu comunu duo cadelnitie de arema si unu clopotielu Pentru masa punerei inaine este una scandura pusa pe duo cuie de lemnu invelita cu una invelitóre de pansa pe care sta unu sfantu potiru de parfong auritu cu discosulu si steua aurite una linguritia de parfongu si duo procovetie de pansa tri purificatóre de pansa una facia de masa de pansa de acoperitu vestmintele tri sterguri de mana de pansa una ulcica de lutu de tinutu apa unu taieru de lemnu pentru tienutu anaforei; se mai afla unu sfesnicu de arama cu duo crengari stricatu unu potiru de cusatoriu vechiu unu sfesnicu de glagie unulu de lemnu una masutia una ladutia pentru lumini 15 icóne de la Nicula 3 firhonguri duo scanduritie pe care se punu prescurile „In baserica barbatiloru este iconostasiu vechiu de lemnu facutu in anulu 1771 duo strane pentru cantareti in care se ala urmatórele carti Octioiculu mare tiparitu in Rimnicu la anulu 1763 Triodionu tiparit in Blasiu in 1771 legatu bine Mineiu legatura slaba tip in Rimnicu la 1772 Strasnicu tiparitu la Blasiu in 1770 Apostoleriu tiparitu la Bucuresci 1774 Psaltirea tiparita Blasiu Ciaslovu tiparitu in Sabiiu in 1790 Catavasieriu tiparitu in Blasiu in 1764 Cyriacodromionu tiparitu la Bucuresci 1773 tóte legate bine Se mai afla totu in baserica barbatiloru una mesa duo sfesnice de lemnu unu scaunu invelitu cu duo invelitóre una de pansa una de lana pe care sta icóna Invierei duo cruci de lemnu duo prapore de panura unulu cu icónele restignirei si alu invierei si altulu cu icónele restignirei si alu incoronarei Maicei Precurete prin S Treime tri icóne mari alora Isusu Cristosu Mariei si a s Nicolae invelite cu sterguri de pansa 11 icóne a deosebiteloru prasnice una perie de maturatu duo lavitie lungi 13 scaune mai mici 4 icóne de la Nicula si una scandura de tienutu cartile „In baserica femeiloru una masa rotunda acoperita cu una invelitóre de pansa 4 icóne mari acoperite cu patru sterguri de pansa tri icóne micutie unu scaunu lungu In turnu basericei unu clopotu de 150 funti alu doile de 100 funti Trăsături Biserica din Cizer este o capodoperă a artei de a construi și a decora in lemn Așa cum a remarcat cercetătorul clujean Ioan Toșa biserica are un tip de plan dintre cele mai evoluate din Transilvania Planul a fost trasat conform tradiției dreptunghiular cu absida altarului decroșată și poligonală În plan se disting mai ales forma poligonală a pronaosului și pridvorul perimetral În interior se remarcă bolta semicilindrică iconostasul și pereții pictați într-o paletă coloristică variată cu multe scene încă bine păstrate În interior se pot observa două etape de execuție a picturii Pictura cea mai veche în care domină galbenul auriu se află în tindă precum și în partea de jos a pereților naosului Icoana împărătească a Sfântului Nicolae a fost pictată în prima etapă direct pe peretele iconostasului și poartă o dedicație în chirilice Acsta au plătit Palaga Baboș și s fiul Dimitrie și s Gheorghie tilid copii sat Pictura mai nouă în care domină albastrul și griurile se întinde pe boltă în partea de sus a pereților din naos și în altar Bârnele au fost cioplite din „irimă de gorun de pe Coaste de pe locul unde a fost ridicată ea în Cizer Bârnele au fost așezate drept și încheiate în cheotori netede cu multă atenție Toate îmbinările par bine conservate chiar și după mutare Cheotorile sunt tăiate cu dinte dublu lat și puternic retras spre interior un tip întâlnit la mai multe biserici de lemn din Sălaj Un rafinament tehnic specific numai bisericilor de bună calitate se poate observa între bârne unde latul lemnului a fost scobit puțin pentru a crea o mai bună etanșeizare Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor numai până la nivelul coamei acoperișului o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj Peste picioarele turnului a fost așezat un foișor pentru mai multe clopote acoperit de un coif prelung specific zonei Înainte de a fi mutată biserica peste tindă la baza turnului a existat un cor pentru tineri deschis spre navă prin scoaterea unor bârne Acesta a fost ridicat înainte de primul război mondial la inițiativa învățătoarei Maria Orian fiica preotului Aurel Orian În timpul restaurării s-a revenit la forma inițială fără cor peste tindă Coada de „hedyedye Meșterii au excelat la această biserică nu numai printr-un plan ambițios și o tehnică de bună calitate ci și prin ornamentica variată pe care au folosit-o Astfel stâlpii târnațului au fost decorați cu rozete funii și benzi decorative peste arcadele formate împreună de stâlpi fruntar și contrafișe Stâlpii ce încadrează intrarea sunt marcați în plus cu vrejuri în partea de jos Pereții au fost încinși jur împrejur cu un brâu lat specific bisericilor de lemn din Sălaj cu trei motive diferite în benzi paralele dominate de funia puternic ieșită în relief din mijloc De remarcat că la altar brâul deși împărțit în trei se reduce la numai două motive unda apei și funia Portalul de la intrare este încadrat de trei funii răsucite ce trec de pe ușorii laterali în arc peste tocul ușii Funiile se opresc în axul ușii în jurul unei cruci Crucea este încadrată ca un scut heraldic de două elemente arcuite ce sugerează coada unui instrument de coarde cel mai probabil a unei viori numită în grai local „hedyedye Acest element decorativ particular cu conotații muzicale se potrivește împreună cu stâlpii tărnațului prinși parcă într-o horă în jurul lăcașului Motivul cozii de hedyadă nu este întâmplător întâlnindu-l atât la portalul de intrare în două locuri la popii din tindă cât și la capetele arcului dublou de sub bolta semicilindrică a navei Tăietura ondulată de la console se aseamănă cu banda inferioară a brâului median și cu forma vegetală a cozilor de hedyedye Portalul spre navă este decorat cu vrejuri probabil de iederă În axul altarului se mai păstrează o mică ferestră originală cu tăietura superioară în formă de acoladă În altar există un picior de altar tăiat dintr-un buștean sub forma unui picior de potir cu inel la mijloc formă specifică secolului 18 O biserică sălăjeană Deși amândoi meșterii au fost moți biserica poartă trăsăturile specifice ale unei biserici din Sălaj Meșterii s-au adaptat așadar comenzii și așteptărilor comunității din Cizer Trebuie remarcată totuși calitatea excelentă a lucrului în lemn o trăsătură pe care nu toate bisericile de lemn din zonă o împart Semnătura meșterului Elementul decorativ al cozii de vioară este neobișnuit nemaifiind întâlnit atât de marcant la alte biserici de lemn din Sălaj sau de mai departe Să aibă acest element decorativ la fel ca și numele Horea al meșterului o conotație muzicală comună? Inițiativa de a decora o construcție a fost întotdeauna împărțită între nevoia ctitorului de frumos și arta meșterului În arta sa meșterul a creat elemente specifice pe care le-a purtat în itinerariile sale adeseori ca o marcă de identitate Nu este exclus ca această marcă-semnătură să fi fost înțeleasă în acea vreme ca o contribuție proprie a meșterului la actul de ctitorie În acest caz elementul cozii de vioară atât de neobișnuit ar putea fi înțeles ca un semn decorativ de distincție al meșterului Horea o semnătură în limbajul lemnarilor rătăcitori Note Bibliografie ;Studii monografice ;Studii regionale ;Studii generale Vezi și Cizer Sălaj Muzeul din Cizer Biserica Nașterea Maicii Domnului din Cizer Muzeul Etnografic al Transilvaniei Vasile Ursu Nicola Biserica de lemn din Tisa Hunedoara Legături externe Imagini de arhivă Imagini din exterior ImagineCizerSE1988jpg|biserica de lemn din Cizer ImagineCizerSVjpg|butea bisericii dinspre sud-est ImagineCizertârnat2001jpg|târnațul de la intrare ImagineCizeraltar dosjpg|dosul altarului ImagineCizerVjpg|partea de apus înconjurată de târnaț ImagineCizerintrarejpg|portalul la intrare ImagineCizerportalSEjpg|trei rânduri de funii răsucite la intrare < gallery> Imagini din interior ImagineBiserica din Cizerjpg|interiorul naosului est FileCizerbis de lemnnaos Vjpg |interiorul naosului vest FileCizerbis de lemninaltarea lui Hsjpg|„înălțarea la cer pictură pe boltă FileCizerbis de lemnaratarea Domnuluijpg|„arătarea Domnului pictură pe boltă ImagineCizerusa pronaosjpg|portalul spre biserica bărbaților decorat cu vrejuri de iederă ImagineCizerdatarejpg|fragment de inscripție pe tocul portalului spre biserica bărbaților datat 1773 ImagineCizerarc dreapta josjpg|Coadă de hedyedye la arcul dublou ImagineCizersf Nicolaejpg|icoană împărătească a Sf Nicolae pictată pe peretele iconostasului ImagineCizerpronaosdreptiijpg|"toți drepții" adunați de Avram Isaia și Iacov detaliu pe peretele estic în tindă ImagineCizerincuietoareajpg|încuietoarea de lemn de la intrare < gallery> Muzica blues este o formă și un gen muzical vocal și instrumental derivat din cântecele de muncă work songs și gospel ale populației afro-americane Născut la sfârșitul secolului al XIX-lea a avut o influență majoră asupra muzicii de consum mai întâi în Statele Unite ale Americii și apoi în restul lumii întrucât influențe ale genului au pătruns în muzica de jazz rhythm and blues muzica rock country pop și chiar și în muzica simfonică Un muzician care este specializat pe genul blues se numește bluesman engl „om de blues; pl bluesmen Trăsături Formă Blues-ul tipic Blues-ul este o formă de muzică populară derivată din folclorul afro-americanilor Forma cea mai răspândită e blues-ul de 12 măsuri engl 12 bar blues aranjate într-o formă de tip bar A-A-B fiecare secțiune constă din patru măsuri în metru de patru pătrimi Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale de tonică subdominantă și dominantă în secțiunea „B se produce relația plagală dominantă-subdominantă interzisă în sistemul tonal Modul de blues Melodica folosește modul de blues o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională În cadrul ei apar celebrele blue notes terța mare septima mare și – începând cu epoca muzicii de jazz bebop a doua jumătate a anilor patruzeci – cvinta perfectă sunt coborâte cu mai puțin de un semiton dând naștere unor sonorități ambigue din punct de vedere tonal imposibil de reprodus la pian; din acest motiv tradiția a impus folosirea combinată a stării nominale a scării ca în majorul european și a variantei cu trepte coborâte prin suprapunerea de exemplu a terței mari cu cea mică prin alternarea lor sau prin transformarea variantei coborâte într-o apogiatură ce anticipă varianta urcată Atmosfera bluesy Muzica de blues se cântă în diferite tempouri de la lent la foarte rapid contrar impresiei încetățenite conform căreia există numai blues lent Cu timpul marcarea stării de spirit a climatului emoțional specific a dus la folosirea indicației bluesy engl „ca un blues chiar și în afara genului De aici impresia greșită prin care tempoul lent este prezentat ca o trăsătură distinctivă a genului dar și sugerarea unei atmosfere asemănătoare de către compozitori care nu scriu muzică blues Istoric Muzica blues a anilor treizeci este definită prin sintagma „blues rural formă primară a folclorului afro-americanilor care a avut un rol însemnat și la nașterea genului jazz Influențele mai apropiate de publicul larg țin însă de cealaltă latură a genului numită „blues urban; dezvoltarea acestei a doua expresii a muzicii de blues având loc o dată cu înflorirea metropolelor americane Detroit Chicago șa Blues-ul urban se folosește de tehnologiile apărute cu nu mult timp în urmă de captare a sunetului și amplificare prin electromagnetism În anii 1940 blues-ul importat de lumea jazz-ului cunoaște o importantă evoluție anume apariția blues-ului minor ale cărui acorduri de bază se formau pe baza unei game minore naturale și nu a uneia majore Stilul Chicago blues promovat mai ales de casa de discuri Chess Records fondată în 1948 are ca reprezentanți pe Elmore James Muddy Waters T-Bone Walker etc Acesta din urmă a fost mentorul chitaristului BB King exponent al generației următoare de bluesmen; alți chitariști porniți din contextul blues vor pioniera tot acum genul muzical numit rock and roll Bo Diddley Chuck Berry La mică distanță de aceștia se află chitariștii care au debutat în anii șaizeci dedicați muzicii rock; chiar și în cazul acestora punctul de reper a fost tot muzica blues a cărei versiune mai ritmată eventual cu efect swing și mai agresivă ca sonoritate a primit numele de blues rock Din acest subgen se vor dezvolta de-a lungul deceniului speciile rock psihedelic și mai apoi rock progresiv; subgenul folk rock apărut în SUA la jumătatea șaizecilor preia de asemenea elemente de blues dar le include într-o configurație mai complexă Modul de blues nu a fost părăsită de lumea muzicii rock nici până astăzi fiind un excelent instrument de improvizație atât pentru chitaristul de jazz cât și pentru cel de rock Pianistul Mircea Tiberian explică stabilitatea atât de mare a acestui mod prin simetria construirii sale din două structuri de cvartă perfectă identice Dintre chitariștii de rock care au explorat sonoritățile blues trebuie amintiți Jimmy Page Eric Clapton Jimi Hendrix Angus Young șa Muzica de blues s-a dezvoltat de-a lungul secolului XX pe trei căi filiera proprie a muzicienilor care s-au păstrat în stilistica anilor 40-50 și au importat puține elemente din alte genuri cea a jazz-ului și cea a muzicii rock Artificiile specifice blues-ului au sprijinit mult dezvoltarea jazz-ului la începuturile sale oferind material valoros pentru stilurile boogie-woogie la pian și swing în general Odată cu apariția manierei de interpretare bebop modul de blues a fost folosită tot mai rar dar structura armonică a blues-ului a fost îmbogățită cu mult Stilul jazz cool este primul care experimentează în mod susținut schimbări de metru sau de formă astfel încât ansamblurile conduse de trompetistul Miles Davis propun blues în 8 sau 16 măsuri Hard bop se sincronizează cu primii ani de succes ai muzicii rock and roll iar în consecință modul de blues stârnește din nou interes interpreților de jazz; din acest moment blues-ul va pendula între interesele muzicienilor de rock și ale celor de jazz făcând carieră în rock-ul psihedelic și progresiv jazz fusion împletire dintre rock și jazz anii 1970 și acid jazz Referințe Bibliografie Bransford Steve Southern Spaces 2004 Brown Luther Southern Spaces June 22 2006 Dixon Robert MW and John Godrich 1970 Recording the Blues London Studio Vista 85 p amply ill SBN 289-79829-9 Welding Peter and Toby Brown jt eds 1991 Bluesland Portraits of Twelve Major American Blues Masters in series Dutton Book New York Penguin Group 253 p ill chiefly with b&w photos ISBN 0-525-93375-1 Berindei Mihai 1976 Dicționar de jazz Editura Științifică și Enciclopedică București Popp Marius 1998 Armonia aplicativă în improvizația de jazz pop & rock Editura Nemira București ISBN 973-569-228-7 Tiberian Mircea 2006-7 Cursuri de teoria jazz-ului anul I prezentate la Conservatorul din București Legături externe An almost comprehensive collection of historical blues recordings documentary series by Martin Scorsese aired on PBS  – Smithsonian Institution lesson plan on the blues for teachers Archive of artist and record label discographies 31 iulie 2010 Amos News Boris Efimovici Nemțov în rusă Борис Ефимович Немцóв n 9 octombrie 1959 Soci – d 27 februarie 2015 Moscova a fost un politician din Rusia fondator al mișcării politice „Solidarnosti copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală membru al Comitetului de coordonare a opoziției politice din Rusia deputat al Dumei regionale din Iaroslavl În anii ’90 Boris Nemțov a fost unul dintre apropiații președintelui Boris Elțin fiind unul dintre arhitecții reformelor de piață din Rusia A fost un critic al intervenției Rusiei în Ucraina și al anexării Crimeii< ref> Într-o atmosferă ostilă întreținută printre alții și de televiziunea publică rusă Nemțov a fost asasinat pe 27 februarie 2015 la mică distanță de Kremlin în timp ce făcea pregătiri pentru un marș anti-guvernamental Biografie Nemțov a fost doctor în științe fizico-matematice specialist în fizica plasmei La sfârșitul anilor '80 a susținut mișcarea regională condusă de AD Saharov A fost ales deputat al Congresului deputaților poporului din Federația Rusă Ulterior a fost deputat al Parlamentului rus Duma de stat primul guvernator al orașului Nijnii Novgorod În anul 1997 a fost ministru al combustibililor din Federația Rusă ulterior prim-vicepreședinte al Guvernului Federației Ruse membru al Consiliului Securității din Federația Rusă 1997-1998 Din anul 2003 a fost consilier netitular al președintelui Ucrainei Victor Iușcenko Pe 27 februarie 2015 la ora 2331 GMT+3 ora locală mergând împreună cu fotomodelul ucrainean Anna Durițkaia pe podul Bolșoi Moskvorețkii Uciderea sa a avut loc cu câteva zile înainte ca el să ia parte la un marș de protest contra implicării Rusiei în Războiul din Donbas și a crizei financiare din 2014–15 din Rusia Pe 10 februarie 2015 cu mai puțin de trei săptămâni înainte de asasinat Nemțov a spus că îi este frică că va fi ucis de Putin< ref> Activitate politică În anul 1998 a creat mișcarea liberală „Rossia molodaia care a făcut parte din coaliția „Cauza dreaptă Pravoe delo și a partidului „Uniunea forțelor de dreapta" Ulterior când colegii de partid au hotărât să adere la proiectul inspirat de Kremlin Mișcarea de dreapta a părăsit această mișcare întemeind mișcarea politică „Solidarnosti în anul 2008 În anul 2009 a ocupat locul doi la alegerile primarului orașului Soci fiind întrecut de candidatul puterii În anul 2012 partidul său a aderat la mișcarea „Pentru Rusia fără corupție Din 2012 este copreședinte al Partidului Republican din Rusia de orientare liberală RPR-PARNAS La alegerile regionale din 8 septembrie 2013 este ales deputat al Dumei regionale din Iaroslavl Nemțov era cunoscut ca unul dintre cei mai vehemenți critici ai regimului Putin în special vizând corupția funcționarilor de stat și al colegilor de partid al liderului rus Este unul dintre organizatorii marșurilor de protest din Rusia „Marșul celor în dezacord 2007 „Strategia-31 a manifestărilor de protest „Pentru alegeri oneste 2011-2013 Publicații Nemțov este autorul a peste 40 de publicații în domeniul fizicii plasmei Referințe Legături externe at Solidarity at LiveJournal with Boris Nemtsov on BBC's HARDtalk Air date 7 February 2011 Cântăreț este o persoană care cântă cu vocea; un artist care are profesia de a cânta cu vocea Vezi și Listă de cântărețe internaționale Listă de cântărețe române Listă de cântăreți internaționali Listă de cântăreți români Legături externe 5 decembrie 2010 Adevărul California este un stat federal al Statelor Unite ale Americii Se întinde de-a lungul jumătății sudice a a Statelor Unite continentale Cu o populație de peste 36 de milioane de locuitori și cu o suprafață de 423970 km 2 vedeți cum se încadrează de km² în rândul altor țări California este al treilea stat ca suprafață după Alaska și Texas și cel mai populat stat al SUA Zona era locuită de nativii americani încă cu mult înainte ca exploratori din Europa să înceapă a se perinda sporadic în secolul al 16-lea Spania colonizase parțial statul California de azi la sfârșitul anilor 1700 înaintea Războiului mexican de independență 1810 1821 După aceea California a făcut parte din statul independent Mexico În timpul războiului mexican-american 1846 1848 coloniștii americani ai regiunii s-au revoltat și au creat California Republic un stat independent cu existență efemeră Ca urmare a încheierii războiului dintre Mexico și Statele Unite zona a revenit SUA Goana după aur din California the California Gold Rush din anul 1849 a adus o imensă populație de imigranți care a permis rapid ca în 1850 California să devină al 31-lea stat al Statelor Unite În ciuda unei istorice și nefondate "reputații" de a avea o "viață lejeră" datorată climei extrem de blânde în realitate californienii au făcut California de azi a șaptea economie a lumii contribuind cu circa 13% la produsul intern brut al Statelor Unite Industriile predominante ale statului includ agricultura distracțiile manufacturarea în industria ușoară turismul și mai ales industrii diversificate atât pe orizontală cât și pe verticală Zonele economice specializate ale statului cuprind de exemplu Hollywood pentru distracții California Central Valley pentru agricultură Silicon Valley pentru computere și high tech și zona viticolă Wine Country Climat Verile sunt foarte calde cu seri răcoroase în timp ce primăvara și toamna sunt blânde cu seri reci Sezonul de iarnă „ploios este blând și ocupă perioada anului dintre ianuarie și martie O mare parte a statului are un climat mediteranean cu veri calde uscate și blânde dar cu ierni ploioase Orașul San Francisco este cunoscut pentru ceața sa caracteristică primăverii și începutului de vară Partea nordică a statului California precum și zona munților înalți beneficiază de zăpadă pe timpul iernii în timp ce deșerturile au parte de veri foarte calde și ierni blânde Geografie California se învecinează la vest cu Oceanul Pacific la nord cu Oregon la est cu Nevada și Arizona la sud cu statul mexican Baja California Cu o suprafață de este al treilea stat american ca suprafață după Alaska și Texas< ref> Dacă ar fi țară independentă California ar fi a 59-a din lume ca suprafață În mijlocul statului se află Valea Centrală a Californiei mărginită spre vest de lanțurile muntoase din apropierea coastei spre est de Sierra Nevada SUA la nord de Munții Cascade și la sud de Munții Tehachapi Valea Centrală este principala zonă agricolă a Californiei ea producând aproape o treime din alimentele pentru întreaga țară Împărțită în două de Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin porțiunea nordică Valea Sacramento reprezintă bazinul hidrografic al Râului Sacramento în vreme ce porțiunea sudică Valea San Joaquin formează bazinul Râului San Joaquin Prin dragaj râurile Sacramento și San Joaquin au rămas suficient de adânci încât mai multe orașe din interiorul statului sunt porturi maritime Delta Râurilor Sacramento-San Joaquin River este o sursă importantă de apă pentru întreg statul Apa este extrasă printr-o rețea extinsă de canale și pompe ce traversează aproape toată lungimea statului între acestea numărându-se Proiectul Central Valley și Proiectul State Water Apele deltei alimentează cu apă potabilă curca 23 de milioane de oameni aproape două treimi din populația statului și irigă plantațiile fermierilor de la vest de Valea San Joaquin Insulele Canalului se află în largul coastelor de sud Sierra Nevada din are cel mai înalt vârf montan dintre cele 48 de state americane contigue Muntele Whitney la altitudine Lanțul înconjoară Valea Yosemite celebră pentru domurile sale glaciare; pentru Parcul Național Sequoia unde cresc arbori sequoia uriași unele dintre cele mai mari organisme vii de pe Pământ; precum și pentru Lacul Tahoe un lac adânc cu apă dulce cel mai mare lac al statului ca volum de apă La est de Sierra Nevada se află Valea Owens și Lacul Mono habitat esențial al păsărilor migratoare În vestul statului se află Clear Lake Lacul Limpede cel mai mare lac cu apă dulce ca suprafață aflat în întregime în California Deși Lacul Tahoe este mai mare o parte din el se află pe teritoriul statului Nevada În Sierra Nevada temperaturile ajung iarna să fie similare zonei arctice acolo aflându-se câteva zeci de mici ghețari printre care se numără ghețarul Palisade cel mai sudic ghețar din Statele Unite Circa 45% din aria totală a statului este împădurită< ref> diversitatea speciilor de pin din California fiind incomparabil mai mare decât a oricărui alt stat California conține mai multe păduri decât orice alt stat american cu excepția Alaskăi Mulți dintre copacii din Munții Albi din California sunt printre cei mai bătrâni din lume; un pin Bristlecone are vârsta de 4700 de ani În sud se află și un lac sărat continental Marea Salton Deșertul central-sudic se numește Mojave; la nord-est de Mojave se află Valea Morții unde se află cel mai jos și mai fierbinte loc din America de Nord Bazinul Badwater aflat la Distanța orizontală de la nadirul Văii Morții până la vârful Muntelui Whitney este mai mică de Într-adevăr aproape întreaga Californie de sud este un deșert arid și fierbinte cu temperaturi extrem de ridicate pe timp de vară Granița sud-estică a Californiei cu Arizona este în întregime formată de râul Colorado din care își extrage apă De-a lungul coastei Californiei se află mai multe mari zone metropolitane inclusiv zona metropolitană Los Angelesul Mare zona metropolitană Golful San Francisco și zona metropolitană San Diego Ca parte a Cercului de Foc California este afectată de tsunami inundații secete vânturi incendii forestiere alunecări de teren în zonele abrupte și are mai mulți vulcani Are numeroase cutremure cauzate de mai multe falii în principal de falia San Andreas Istorie Ca și în cazul celorlalte state ale Americii istoria scrisă a Californiei este destul de scurtă Înaintea sosirii europenilor pe acest teritoriu au locuit diferite triburi de indieni Ei vorbeau propriile lor limbi În anul 1524 California a fost descoperită de către exploratorul spaniol Cabrillo Colonizarea spaniolă a început în anul 1769 California a rămas sub stăpânirea Spaniei și apoi a Mexicului În anul 1850 după un scurt război California a devenit cel de-al 31-lea stat al SUA Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 37253956 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 576% Albi 21453934 169% Altă rasă 6317372 130% Asiatici 4861007 62% Negri 2299072 49% Două sau mai multe rase 1815384 10% Amerindieni 362801 04% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 144386 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din California Listă de drumuri din California Listă de localități din California Listă de locuri de drumețit din California Listă de orașe din California Listă de parcuri din California Listă de sate din California Listă a locurilor desemnate de recensământ din California Listă de oameni din statul California Listă de subiecte referitoare la California Listă de orașe din Statele Unite ale Americii César Chávez César Chávez Day este o sărbătoare oficială în California 31 martie Listă a politicienilor originari din California Listă de orașe din California după populație Originea numelui California Zone protejate din California USS California California de Nord Note Referințe Legături externe Hărți ale comitatelor statului California liste de localități și sedii de comitate Casa de Soterius von Sachsenheim este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein astăzi Dacia din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea Repser Stuhl Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei precum și ofițeri de armată cărturari pastori și artiști Ascendență Strămoșii familiei au emigrat în Evul Mediu din zona vestică a Germaniei actuale în sud-estul Transilvaniei ca parte a grupului de coloniști germani strămoșii sașilor invitați de către regii maghiari să se așeze la granițele estice ale regatului Numele inițial al familiei a fost Schöchtert În dialectul moselan-francon baza dialectului german vorbit de către sași Schöchtert înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele iar Schöchter este un dogar care face astfel de donițe< ref> Primul strămoș cunoscut Valentinus Schöchtert născut cca 1554 a trăit în satul Ștena astăzi Dacia județul Brașov și a fost fermier land bauer Fiul său Peter Schöchtert născut cca 1584 a trăit de asemenea în Ștena În arborele genealogic păstrat de către familie cuvintele scrise în dreptul său par a fi christinus scholarius "cărturar creștin" Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine numele de familie a fost latinizat de la Schöchtert la Soterius care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc soter "cel care salvează izbăvește" Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius născut în Ștena în 1618 El a devenit un pastor luteran în Bodendorf astăzi Bunești primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie Petrus s-a căsătorit de două ori prima dată cu Anna Thomae 1632-66 și a doua oară cu Barbara Kissling 1633-91 dintr-o veche familie săsească de judecători regali În 1661 când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei încercând astfel să câștige simpatiile sașilor Petrus a refuzat oferta Georg Soterius cel bătrân Fiul lui Petrus Georg Soterius cel bătrân s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf Bunești A urmat gimnaziul din Sibiu iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg 1693 1696 In 1696 el a fost asociat în mod nedrept cu un duel în care fusese implicat un prieten de-al său Acest fapt l-a împiedicat pentru o vreme să se întoarcă acasă și astfel Georg a plecat la Riga în Letonia unde a debarcat pe 12 mai 1696 Aici s-a înscris la Universitatea din Dorpat și a stat în Marienburg astăzi în Letonia în casa pastorului Acolo a întâlnit-o și pe Marta Helena Skowrońska o fată orfană de doisprezece ani din Lituania ținută de către pastor ca servitoare ulterior ea va deveni țarina Ecaterina I a Rusiei În răstimpul cât a stat în această casă el a căutat să îi ofere Martei rudimente de educație pastorul nu se ocupa de educația ei< ref> Mai târziu Georg Soterius s-a întors la Sibiu În 1701 s-a căsătorit cu Agnetha Lupinus fiica unui pastor Ei au avut doi copii Georg cel tânăr născut în 1704 și Andreas născut în 1707 A predat la Gimnaziul din Sibiu până în 1708 Totodată a început o cercetare a istoriei și geografiei Transilvaniei folosindu-și și cunoștiințele sale de limbi moderne și antice Ca o etapă preparatorie a unei lucrări majore pe care și-o propusese el a pus în scris multe din scrierile sale preliminarii in latină și germană o parte din acestea se află în Muzeul Brukenthal Cartea Cibinum numele latin al râului Cibin a fost publicată în 2006 după ce a fost tradusă din latină în germană pentru Biblioteca Transilvană din Castelul Horneck Gundelsheim Germania În 1708 Georg a devenit pastor luteran în Deutsch-Kreuz astăzi Criț în comuna Bunești A solicitat această slujbă destul de liniștită cu scopul de a continua și în cele din urmă de a finaliza lucrările sale istorice pe care și le propusese Aici a primit o scrisoare de la țarina Ecaterina I care îl păstrase în amintire ca profesorul ei din copilărie oferindu-i o slujbă la curtea țarului el a refuzat-o din motive similare Georg Soterius a murit de congestie în Stolzenburg astăzi Slimnic pe 10 februarie 1728 Soția sa Agnetha a mai trăit 25 de ani murind pe 11 noiembrie 1756 Georg Soterius cel tânăr Georg Soterius cel tânăr a urmat universități în Germania obținând gradul de magister la Leipzig și apoi predând la aceeași universitate Moartea tatălui său l-a împiedicat să mai stea în Germania întorcându-se astfel la Sibiu unde a predat și a devenit director de gimnaziu în 1733 În 1739 s-a căsătorit Anna Katherina Breckner von Brukenthal 1713-1763 sora lui Samuel Breckner von Brukenthal care mai târziu va deveni Guvernator al Transilvaniei ca parte a Imperiului Habsburgic Împreună au avut patru copii Johann Michael cel bătrân Anna Sophie Katherina și Anna Maria În aprilie 1741 Georg Soterius a fost numit pastor luteran în Schellenberg Șelimbăr iar în 1746 s-a mutat la Stolzenburg Slimnic A fost considerat un om de excelență și erudiție și a scris mai multe eseuri și o carte religioasă A murit în 1756 la Slimnic< ref> Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel bătrân Johann Michael cel bătrân s-a născut la Schellenberg Șelimbăr pe 25 noiembrie 1742 și și-a început studiile la gimnaziul din Hermannstadt Sibiu În 1770 s-a căsătorit cu Anna Mara Filtsch fiica pastorului paroh din Sibiu Primul lor copil Anna Maria s-a născut în 1771 Mai tîrziu s-au născut doi băieți Johann Michael cel tânăr and si Carl< ref> În 1771 a fost numit Gubernialkonzipist și în 1786 Gubernialsekretär în sistemul administrativ al Principatului Transilvaniei Ca urmare a Edictului de Restituție din 1790 în rândurile păturii superioare a sașilor a fost luată decizia de a trimite o delegație împăratului Leopold al II-lea prin care să îi aducă la cunoștiință propria lor propunere de regularizare Delegația a fost condusă de către primarul Rosenfeld al Sibiului și de către Johann Michael aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea La scurt timp după întâlnire împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael conferindu-i titlul nobiliar von Sachsenheim "Casa Sașilor" lui și urmașilor lui Documentele originale și stema se află la membrii familiei Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical care cânta la pian și compunea arii și menuete Johann Michael a murit pe 31 martie 1794 la Cluj unde familia sa se mutase după ce devenise evident că reședința guvernului provincial va rămâne permanent acolo Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr Johann Michael Soterius von Sachsenheim cel tânăr s-a născut pe 2 februarie 1775 A urmat școala protestantă locală și apoi a studiat filosofie si drept la liceul din Cluj până în 1794 anul în care a murit tatăl său După câteva luni a intrat în administrația guvernamentală districtuală și în 1796 a fost promovat în administrația guvernamentală centrală a Transilvaniei ajungând ulterior inspectorul general al trezoreriei în guvernarea Transilvaniei< ref> El a fost primul din familie care a păstrat în scris evenimentele din viața sa într-un jurnal foarte detaliat și întins pe multe pagini păstrat de către membrii familiei o imagine asupra vieții de la începutul secolului 19 care arată cu câtă boală și moarte se confrunta lumea acelor vremuri În 1808 s-a căsătorit cu Theresia Sophie Elisabeth von Albrichtsfeld care a născut patru copii doi au supraviețuit copilăriei Aceasta a murit de tuberculoză în 1819 În 1820 s-a căsătorit cu Johanna Justine Conrad cu care a avut opt copii șapte au supraviețuit copilăriei notabili între ei fiind Clara Adelheid și Albert Conrad Johann Michael a murit în Sibiu în 1838 la vârsta de 63 de ani ca urmare a unui sindrom respirator acut Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Clara Adelheid s-a născut pe 5 noiembrie 1822 al doilea copil al lui Johann Michael cel tânăr și al celei de-a doua soții a lui Johanna Justine Ea manifesta un vizibil talent artistic pictorul Theodor Glatz lăudând-o într-o scrisoare către Anton Kurz de pe 16 mai 1847 publicată în revista Siebenbürgischer Volksfreund "Prietenul Transilvănenilor" Clara frecventa Galeria de Artă Brukenthal din Sibiu unde putea studia pictura Aici l-a întâlnit pe artistul Theodor Sockl care preda pictura După multă împotrivire din partea mamei văduve a Clarei lui Theodor i s-a dat voie să picteze un portret al Clarei în 1847< ref> Clara și Theodor au început ulterior să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei și a restului familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 Au plecat apoi din Sibiu și au trăit în Graz și Viena în Austria până în 1850 când s-au întors la Sibiu Clara acum mamă își câștiga existența dând lecții de pictură și desen În acea perioadă a pictat portretele lui Dr Gottfried Teilmann și al lui Tafelrichter Adolf Spech A mai pictat de asemenea o serie de 20 de portrete ale unor nobili transilvăneni Soțul ei a continuat și el să picteze însă a început să se ocupe și cu meseria de fotograf În primăvara lui 1854 ei au deschis la Sibiu un studio fotografic Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție În octombrie 1857 familia s-a mutat înapoi la Viena unde au continuat să picteze și să fotografieze Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri Un autoportret și un portret al soțului ei amândouă pictate în 1853 au fost aduse în Anglia de către fii ei între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim Ei au avut patru copii între care trei au supraviețuit copilăriei Printre aceștia Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate Sockl and Nathan Clara este inclusă în și biografia ei este detaliată în publicația din 1970 a lui Dr Julius Bieltz despre artiștii sibieni din jurul anilor 1850 Albert Conrad Soterius von Sachsenheim Albert Conrad Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 7 mai 1824 După ce a absolvit gimnaziul din Sibiu acesta a urmat o carieră militară promovat până la gradul de locotenent în 1847 În timpul Revoluției din 1848 a fost implicat în 19 bătălii și ambuscade S-a retras din armată în 1860 conferindu-i-se în acel moment rangul de comandant de escadron Ulterior Albert s-a stabilit la Mediaș loculde baștină al soției sale Jeanette Schaffendt începând din acel moment să se implice în viața publică< ref> În 1861 a fost implicat în fondarea "Asociației de economii și avansuri" prima de acest fel din Transilvania un tip de asociație care precede de obicei fondarea unei bănci În 1867 a participat la fondarea "Asociației Exportatorilor de Vin" unde a rămas membru de comitet până în 1873 Ca membru în conducerea superioară a "Societății Agricole a Sașilor din Transilvania" el a prezidat Asociația Regională din Mediaș timp de doi ani Din momentul reorganizării Consiliului Local el a devenit și reprezentant al orașului și membru al Comitetului Adunării Districtului Mediaș În 1872 a fost numit membru corespondent al Camerei de Comerț din Cluj In 1872 Albert Conrad a câștigat un mandat de parlamentar în Dieta Ungariei pentru perioada legislativă 1872 – 1875 iar în 1875 a fost ales pentru un nou mandat de trei ani Arthur Soterius von Sachsenheim Dr med Arthur Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 31 iulie 1852 în Békéscsaba unde la acel moment tatăl său Albert Conrad servea în armată După ce a absolvit gimnaziul din Mediaș Arthur a studiat medicina la Universitatea din Viena cu rezidențe studențești la Graz Berlin și Würzburg primind diploma de doctor pentru practică medicală generală S-a înrolat în 1881 în Viena ca să urmeze cursurile școlii medicale militare și a fost încorporat în armată în 1882 la spitalul garnizoanei din Triest Aici a dezvoltat un interes pentru călătoriile pe mare și în februarie 1883 a abandonat serviciul militar angajându-se ca medic pe una din navele Astfel a vizitat zona Mediteranei și a mers de două ori în Brazilia A călătorit de asemenea în zonele de coastă ale Mării Roșii apoi în India Sri Lanka Indonezia și China< ref> După aproape doi ani de călătorii neîntrerupte în martie 1885 Arthur se reîntoarce in Transilvania și devine medic în Marienburg astăzi Feldioara Aici se căsătorește cu Wilhelmina Gust care naște trei fiice printre ele Edith Soterius von Sachsenheim Din februarie 1889 se află în poziția de medic secund la Spitalul Franz Josef din Sibiu în 1904 va deveni medic primar Arthur a participat la expediția din 1896 a vaporului când treizeci de oameni de știință din treizeci de țări au fost trimiși să exploreze regiunea din jurul Arhipelagului Svalbard Spitzbergen Acolo l-au întâlnit pe Salomon August Andrée care pregătea Expediția Arctică în Balon din 1897 de asemenea au căutat să afle vești de la Fridtjof Nansen care încerca în acel timp să ajungă cât mai la nord posibil și reușise și despre care nu se mai știuse nimic până pe la sfârșitul lui 1896 Arthur a colecționat obiecte etnografice schelete de mamifere moluște inclusiv o moluscă numită mai târziu Neptunea sachsenheimi După ce s-a întors din expediție a scris publicația Din Transilvania în Spitzbergen se află la Complexul Muzeal Național "Astra" Arthur a donat Societății Ardelene pentru Științele Naturii o colecție de peste 100 de obiecte etnografice adunate din diverse părți ale lumii Aceasta a fost una din colecțiile inițiale ale Muzeului de etnografie unversală "Franz Binder" deschis în 1933 la Sibiu parte a Complexului Național Muzeal „ASTRA< ref> Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim s-a născut pe 26 decembrie 1887 în Marienburg astăzi Feldioara După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul de Artă din Sibiu 1903 1904 tatăl ei a adus-o să stea cu rudele din Anglia unde a petrecut un an 1904–05 luând lecții de engleză pian și artă A primit permisiune de la National Gallery să copie lucrări din muzeu și acolo a dezvoltat un interes pentru picturile în acuarelă ale lui Turner o infleunță vizibilă în lucrările sale inițiale precum și într-o altă perioadă ulterioară din 1948< ref> În 1907 tatăl ei a decis că ea ar trebui să își continue studiile la München unde Edith s-a înscris la Academia de Arte Frumoase Un an mai târziu ea a început să viziteze cercul artistic la profesorului Moritz Heymann unde a întâlnit artiști cu afinități apropiate de ale grupului Cu excepția vacanțelor în care se întorcea acasă ea a petrecut trei ani studiind în München În 1911 Edith s-a întors în Transilvania unde a avut prima ei expoziție la Galeria din Brașov În 1912 s-a căsătorit cu Dr med Franz Herfurth și a devenit mama a trei copii Editha Günther and Eva Obligațiile de familie i-au limitat pentru o vreme preocupările artistice Căsătoria nu a durat; ei au divorțat în 1926 iar în anul următor s-a căsătorit cu prietenul ei din copilărie profesorul Ludwig Herbert care a murit în 1936 După această pierdere dureroasă Edith s-a mutat în Germania de sud apoi în Polonia apoi în Austria a pictat pe unde a reușit creând acuarele ale locurilor unde a trăit sau le-a vizitat aceste lucrări fiind într-o anumită măsură influențate de anterior menționata întâlnire cu arta lui Turner În 1955 s-a mutat la Londra în Anglia ca să trăiască împreună cu fiica ei Eva Aici a desenat portrete inclusiv ale membrilor familiei fiicei și a pictat mai ales trandafiri Edith a murit în 1970 la vârsta de 83 de ani De-a lungul vieții sale ea a creat mai bine de 200 de picturi desene și litografii acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu În 1999 colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München la În 2001 din Viena a cumpărat trei portrete de ofițeri din Primul Război Mondial pentru a fi expuse acolo Referințe Ceres denumire completă 1 Ceres este o planetă pitică aflată în centura de asteroizi Clasificarea lui Ceres a fost schimbată de mai multe ori După descoperirea sa Ceres a fost considerat planetă dar după aceea a fost reclasificat ca asteroid rămânând așa peste 150 de ani Pe 24 august 2006 în urma unei rezoluții a Uniunii Astronomice Internaționale în care a fost schimbată definiția termenului de planetă Ceres a primit statutul de planetă pitică Ceres a fost primul obiect descoperit din centura de asteroizi din această cauză primind prefixul 1 Este considerat ca fiind cel mai mare asteroid din sistemul solar< ref> < ref>< ref> Prima sa observare a avut loc la 1 ianuarie 1801 în Palermo Sicilia și îi aparține lui Giuseppe Piazzi Inițial a fost numit Ceres Ferdinandea după personajul mitologic Ceres zeița romană a plantelor și a iubirii materne și după numele regelui Ferdinand al III-lea al Siciliei cunoscut și ca Ferdinand al IV-lea al Neapolelui sau Ferdinand I al celor două Sicilii Ceres are un diametru polar de aproximativ 9756 ± 18 km și o masă de 943 ± 007 kg și este din ambele puncte de vedere cel mai mare obiect din centura principală Masa lui reprezintă aproximativ 40% din masa totală evaluată a tuturor asteroizilor din Sistemul Solar În comparație cu Luna el are însă o masă de numai 40% Vezi și Colonizarea lui Ceres Note Legături externe China chineză tradițională 中國; chineză simplificată 中国 reprezintă o regiune culturală puternic legată de civilizația antică ce a dominat aceste locuri Această entitate multinațională se extinde în majoritatea Asiei de Est Ultimul Război Civil Chinez finalizat în 1949 a cauzat o situație în care două entități politice folosesc aceeași denumire anume numele de „China Republica Populară Chineză cunoscută comun ca China Populară China Comunistă sau pur și simplu China are controlul asupra Chinei continentale și teritoriilor autoguvernate Hong Kong din 1997 și Macao din 1999 Republica China cunoscută comun ca China Naționalistă sau simplu Taiwan deține controlul asupra insulelor Taiwan Penghu Kinmen și Matsu Referințe Vezi și Cultura Chinei Taiwan Un compozitor este o persoană care compune muzică Tradițional acest termen se referea la cineva care „scria muzică sub formă de partituri muzicale permițînd altora să o interpreteze Compozitorul se diferenția de interpret cel din urmă executând muzică Totuși o persoană este compozitor dacă a creat muzica indiferent dacă a scris sau nu o partitură muzicală De exemplu un compozitor poate interpreta compoziția sa unei alte persoane care să-i scrie partitura muzicală Genurile muzicale moderne ex dance nu condiționează interpretarea artistică de existența unei partituri muzicale Cu toate acestea compozitorul nu trebuie confundat cu orchestratorul piesei muzicale sau cu producătorul executiv al înregistrării audio În toate genurile muzicale compozitorul este creatorul compoziției muzicale linie melodică ritm și armonie și de cele mai multe ori primul interpret al acesteia Diferențierea dintre compozitor și alți profesioniști din muzică este importantă pentru a se putea stabili cine deține și exercită drepturile de autor respectiv drepturile conexe dreptului de autor De-a lungul evoluției muzicii clasice în Europa crearea pieselor muzicale nu a avut inițial o importanță mai mare decât interpretarea acestora Protecția compozițiilor muzicale nu avea decît o importanță mică iar compozitorii nu aveau nimic împotriva modificării propriilor creații de către alții în scopul interpretării acestora În timp însă partitura muzicală a compozitorului a ajuns să fie considerată ca instrucțiune strictă astfel încât interpretarea sa nu devieze fără un motiv convingător Astăzi Legea romana a drepturilor de autor recunoaște Compozitorului o serie de drepturi morale și o serie de drepturi patrimoniale asupra compoziției muzicale Liste de compozitori Listă de compozitori Listă de compozitori de operă Listă de compozitori necategorizați Listă de compozitori de coloane sonore După stil perioadă temporală sau tehnică Listă de compozitori de muzică cultă Listă de compozitori de muzică cultă ai secolului XX Listă de compozitori de muzică cultă ai secolului XXI Listă de compozitori moderniști După naționalitate cultură sau identitate Listă de compozitori români Listă de compozitori germani Listă de compozitori francezi Listă de compozitori olandezi sau flamanzi Listă de compozitori indonezieni Listă de compozitori italieni Listă de compozitori ruși Listă de compozitori polonezi Listă de compozitori indieni Listă de compozitoare Listă de compozitori gay sau bisexuali Listă de compozitori de origine africană După cronologie Constantin Karadja nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n 24 noiembrie 1889 Haga – d 28 decembrie 1950 București a fost un diplomat jurist istoric bibliograf și bibliofil român membru de onoare 1946 al Academiei Române eliminat din Academia RPR în 1948 La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare Apartenență familială Principele Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja s-a născut la Haga în Olanda ca fiu al principelui Jean Constantin Alexandre Othon Karadja Pașa 1835–1894 ministru plenipopiuterotențiar și al soției sale Mary-Louise 1868–1943 fiica senatorului suedez comandorul L O Smith A avut o soră principesa Despina Marie Roxane Alexandra Theodora Karadja 1892–1983 S-a căsătorit cu principesa Marcelle Hélène Caradja 1896–1971 fiica principelui Aristide Caradja cu care a avut doi copii -Principele Jean Aristide Constantin Georges Caradja Karadja 1917–1993 căsătorit cu Minna Frieda Auguste Starke 1911–1992; -Principesa Marie Marcelle Nadèje Karadja 1919-2006 Formațiune și studii European prin educație Karadja a studiat dreptul la Inner Temple și a fost admis avocat în baroul englez Vorbea engleza franceza germana suedeza daneza și norvegiana și cunoștea limbile latină și greacă Stabilit în România prin căsătorie 1916 Constantin I Karadja a devenit cetățean român Intrat în diplomație în 1920 a servit în misiuni diplomatice în calitate de consul la Budapesta 1921-1922 și consul general la Stockholm 1928-1930 și Berlin 1931-1941 În 1941 a devenit directorul depatamentului consular din Ministerul Afacerilor Externe Dispunând și de o solidă pregătire în domeniul economiei Karadja a lucrat în calitate de consilier tehnic în Ministerul de Finanțe participând în mai 1927 la Conferința Economică Internațională de la Geneva ca șef și expert al delegației române A redactat un Manual diplomatic și consular Activitate bibliologică bibliofilă și istorică Pasionat bibliofil colecționar de cărți vechi și rare Constantin I Karadja a întemeiat una dintre cele mai importante colecții de carte veche și rară din România aflată astăzi în cea mai mare parte în Fondul Bibliotecii Naționale inclusiv „34 de incunabule numai în fondurile Bibliotecii Naționale precum și la Biblioteca Academiei Române căreia i-a dăruit cel mai complet exemplar al Lucrului apostolicesc tipărit în 1563 la Brașov de diaconul Coresi însoțit de o amplă descriere științifică proprie Acreditat la Berlin și-a urmat în paralel cu activitatea în diplomație și cercetare în domeniul incunabulelor fiind singurul român care a lucrat la GW Kommission für den Gesamtkatalog der Wiegendrucke „Comisia pentru catalogul general al Incunabulelor îndrumat de Konrad Haebler 1857-1946 În această perioadă Karadja a realizat Lista incunabulelor de pe teritoriul României completată după întoarcerea în țară alcătuind Inventarul incunabulelor păstrate în România 343 pagini A publicat lucrări privind istoria veche a României utilizând în parte izvoare inedite rezultate ale cercetărilor sale Cele mai vechi izvoare tipărite ale istoriei Românilor lucrare în limba germană relatând între altele despre luptele lui Ștefan cel Mare și o mică lucrare geografică editată în 1490 de așa-numitul „Ptolemeu german Georg Stuchs din Nürnberg din care existau doar două exemplare cunoscute și care descrie exact granițele țării pe care o intitulează „Dacia Walachey; este menționată de asemeni cetatea Kilia la gurile Dunării Vechea Artă tipografică română face obiectul unei alte publicații a lui Karadja începând cu Octoihul lui Macarie din 1493-94 Cea mai veche mențiune a Daciei în tipar 1499 identificată de C I Karadja într-un incunabul tipărit la Mainz a fost prezentată în 1940 la Academia Română de asemeni scrierile Papei Pius al II-lea Eneas Sylvius Piccolomini al cărui Tractatus de bello Thurcorum et Hungarorum este în cominigolimbull opinia lui Karadja una din primele tipărituri care îi menționează pe români Colonia Köln Arnoldus Therhoernen 1472 După mulți ani în 1969 la Staatsbibliothek din Berlin specialiștii care îl cunoscuseră pe Karadja își aminteau încă de el vezi Dan Simonescu „Aproape jumătate circa 50 din studiile lui Constantin I Karadja au fost publicate de Nicolae Iorga în cele trei reviste ale lui Dintre cărturarii români contemporani N Iorga Ion Bianu Nicolae Cartojan și Demostene Russo l-au apreciat în mod deosebit La 3 iunie 1946 a fost cooptat ca membru de onoare al Academiei Române la propunerea generalului acad Radu R Rosetti istoric militar de seamă și fost conservator al Bibliotecii Academiei care a relevat activitatea lui C I Karadja de emerit bibliolog și cercetator al trecutului fiind și „un generos înzestrător al bibliotecii noastre cu numeroase cărți de cea mai mare valoare istorică și bibliografică Scrisoarea de recomandare a fost semnată de 18 academicieni între care Ion I Nistor Alexandru I Lapedatu Dimitrie D Pompeiu Gheorghe Spacu Emil Racoviță Iorgu Iordan Constantin I Parhon Nicolae Bănescu Constantin Rădulescu-Motru Ștefan Ciobanu Silviu Dragomir La 14 iunie 1944 C I Karadja a depus spre păstrare la Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa din București importanta colecție de lepidoptere a savantului entomolog Aristide Caradja trecută la conacul familiei de la Grumăzești de teama bombardamentelor din timpul războiului< ref> A fost eliminat din Academia RPR în 1948 Activitatea diplomatică În activitatea sa diplomatică Constantin I Karadja marcat de educația sa umanistă și juridică s-a ghidat constant după principile dreptului internațional implicând respectul față de om necedând presiunilor politice ale momentului „doctrinelor la modă sau eventualelor „oportunități s-a angajat perseverent în apărarea drepturilor cetățenilor români de peste hotare indiferent de etnie sau religie Atât în calitatea de consul general al României la Berlin 1931-1941 cât și ca șef al secției consulare în Ministerul Român de Externe 15 iunie 1941 – 17 octombrie 1944 „în ambele sale funcții timp de un deceniu și jumătate Karadja a depus o intensă activitate de salvare a evreilor români surprinși de război în regatul morții „Zeci de mii de oameni și-au datorat viață persistenței abnegației hotărârii și amplorii ieșite din comun marcând angajamentul său de de lungă durată în favoarea evreilor români naufragiați sub regim nazist La scurt timp după demisia sa la 17 octombrie 1944 a fost reangajat în minister de noul Ministru de Externe Constantin Vișoianu „La 1 septembrie 1947 a fost din nou îndepărtat din minister de data această definitiv A fost una din ultimele măsuri luate de ministrul de externe Gheorghe Tătărăscu obligat și el o lună mai târziu să cedeze locul Anei Pauker Referatul serviciului de cadre al MAE îl caracterizează drept „cosmopolit de origine burghezo-moșierească așadar necorespunzător cerințelor „vremurilor noi Lui Constantin Karadja i-a fost refuzată ulterior acordarea pensiei Într-o atmosferă de incertitudine și amenințare s-a stins din viață la 29 decembrie 1950 Recunoaștere postumă La 15 septembrie 2005 în cadrul unei ceremonii la ambasada israeliană din Berlin în prezența ambasadorului României lui Constantin I Karadja i s-a conferit postum titlul de „Drept între Popoare de către Institutul Memorial al Holocaustului Yad Vashem din Ierusalim Au fost prezentate în detaliu demersurile sale diplomatice prezentare făcută în baza documentelor aflate la ministerul de externe al României precum și la Arhiva Holocaustului de la Washington – scrisori memorii referate șa adresate superiorilor săi inclusiv ministrului de externe Mihai Antonescu și care au dus la salvarea de la deportare și exterminare a peste 51000 de evrei bărbați femei copii din Europa stăpânită de nazisti în special din Germania Franța si Ungaria dar și din Grecia și Italia în perioada noiembrie 1943 iulie 1944 Vezi și Familia Caradja Referințe Bibliografie selectivă Constantin I Karadja Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș Cluj editura Cartea Românească 1931; în volumul Închinare lui Nicolae Iorga cu prilejul împlinirii vârstei de 60 ani Constantin I Karadja Alte Bibliotheken der Siebenbürger Sachsen und ihre Wiegendrucke Gutenberg-Jahrbuch 1941 p 196-207 Constantin Ittu Tainele bibliotecii Brukenthal Sibiu 2005 p 110 Arborele genealogic al familiei Caradja Legături externe 26 octombrie 2011 Laurentiu Dologa Ziarecom Dawn în este o sondă spațială lansată de NASA în 2007 pentru a studia cele mai masive două obiecte din centura de asteroizi protoplaneta 4 Vesta și planeta pitică Ceres< ref> Dawn a fost prima navă care a vizitat Vesta intrând pe orbita acesteia la 16 iulie 2011 și finalizând cu succes misiunea de studiu de 14 luni a Vestei la sfârșitul anului 2012 În cazul în care întreaga sa misiune va reuși ea va fi de asemenea prima navă spațială ce va vizita și orbita două corpuri extraterestre distincte< ref> La 6 martie 2015 sonda a atins planeta Ceres scopul primordial al misiunii Misiunea este condusă de Jet Propulsion Laboratory al NASA cu componente majore au contribuit partenerii europeni din Olanda Italia și Germania Este prima misiune NASA de explorare folosind propulsia de ion pentru atașare pe orbită; misiunea multi-țintă anterioară utilizând motoare convenționale cum ar fi programul Voyager s-au limitat doar la survolări trecere zbor pe lângă< ref> Desfășurare misiunii spre Ceres În februarie 2015 sonda spațială a început să transmită primele imagini cu Ceres pe măsură ce se apropia de planeta pitică La data de 6 martie 2015 la ora 1239 GMT 1439 ora României sonda s-a înscris pe orbita corpului ceresc „pitic< ref> Misiunea principală de cercetare trebui să se încheie în iulie 2015 iar oamenii de știință speră să obțină noi date despre începuturile sistemului solar În perioada cercetărilor Dawn se va apropia de Ceres până la o distanță de aproximativ 370 km pentru a cartografia suprafața stabili compoziția solului și măsura câmpul gravitațional Începând din luna aprilie sonda va transmite primele imagini detaliate iar până în iulie ar trebui să ducă la bun sfârșit misiunea principală Dawn ar putea rămâne pe orbită până la sfârșitul anului 2016 Galerie 4 Vesta Ceres Legături externe Referințe și note „Drept între popoare este un titlu acordat în viață sau post mortem de statul israelian prin intermediul institutului Yad Vashem pe baza unei legi speciale a Knesset-ului parlamentul israelian martirilor și eroilor ne-evrei care în vremea Holocaustului în condiții vitrege când purificarea etnică jaful crima și oportunismul deveniseră politică de stat considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri și-au riscat viața familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți Selectarea laureaților Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate Înalta Curte de Casație israeliană Cei recunoscuți ca „Drepți între popoare primesc în afară de titlu o diplomă și o medalie pe care este încrustat numele laureatului care se mai înscrie și pe „Zidul de onoare din „Grădina Drepților între popoare lângă muzeul Institutului Yad Vashem din Ierusalim Acest titlu conferă cetățenia de onoare a Statului Israel inclusiv cazare pensie reduceri de taxe la primărie la serviciile medicale etc pentru cei care vin să locuiască în Israel Însemnele distincției sunt conferite laureatului sau urmașilor săi la Ierusalim sau la Ambasada Israelului din statul respectiv într-un cadru festiv în prezența onor reprezentanți oficiali Până la 1 ianuarie 2007 acest titlu a fost decernat unui număr de 21 758 de laureați Desigur că au mai fost și alți oameni care ar fi corespuns criteriilor stabilite de comisia de la Yad Vashem de acordare a titlului de „Drept între popoare Recunoașterea lor depinde în bună măsură de existența mărturiilor pertinente directe și de perseverența martorilor supraviețuitori de a face demersurile necesare pentru alcătuirea unui dosar convingător Adesea cei salvați au murit sau au fost într-un grad avansat de invaliditate sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică totală sau parțială sau s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct etc Drepți între popoare după etnie și țara de origine la 1 ianuarie 2007 Cf Polonia 6 394 Olanda 4 767 Franța 2 740 Ucraina 2 185 Belgia 1 443 Ungaria 685 Lituania 693 Belarus 576 Slovacia 465 Germania 443 Italia 417 Grecia 271 Iugoslavia Serbia 124 Rusia 124 Cehia 118 Croația 106 Letonia 103 Austria 85 Moldova 73 Albania 63 România 53 Norvegia 41 Elveția 38 Bosnia 35 Danemarca 21 Bulgaria 17 Marea Britanie incl Scoția 13 Macedonia 10 Armenia 10 Suedia 9 Slovenia 6 Spania 3 Estonia 3 China 2 SUA 3 Brazilia 2 Chile Japonia Luxemburg Portugalia Turcia Georgia câte unul 6 Numărul total de laureați 21 758 Include două persoane originare din Indonezia Rezistența daneză care a salvat cam 500 de evrei din cei 7000-8000 care constituiau întreaga populație evreiască daneză transportându-i peste noapte în Suedia a insistat să-și primească titlul ca grupă și nu individual Lista cetățenilor români distinși cu titlul „Drept între Popoare În lista de mai jos România figurează cu 54 de „Drepți între popoare în realitate aproape 70 considerând titlurile colective acordate în câteva cazuri pe familie Viorica Agarici 1886-1979 președinta filialei locale a Crucii Roșii din Roman în timpul celui de-al doilea război mondial În noaptea de 2 iulie 1941 în gara din Roman după ce s-a îngrijit de tratarea militarilor răniți care se întorceau de pe frontul de est ea a auzit gemetele evreilor din „trenul morții" care transporta supraviețuitorii pogromului de la Iași Folosind funcția pe care o ocupa ea a învins opunerea însoțitorilor trenului și a oficialităților locale obținând permisia să le dea apă și alimente evreilor muribunzi din tren Dosar 2062 Rozalia Antal din Satu Mare Transilvania de Nord și-a salvat vecinii familia de evrei Handler ascunzându-i în casa sa în decursul celui de-al doilea război mondial Dosar 0593 Anuțoiu T Anghel Născut în satul Nistorești Vrancea a trăit în satul Naruja din judetul Vrancea Între 1938-1944 Anghel T Anuțoiu a fost secretarul și reprezentantul asociației veteranilor de război Marele Voievod Mihai El a avertizat pe evreii din comunitățile din Bacău Brașov Odobești Piatra-Neamț și Buzău că urmau să fie arestați așa că au putut fugi la timp și i-a ajutat să găsească adăpost Dosar 1395 Băiaș Vasile Băiaș Maria Vasile Băiaș și soția lui Maria erau țărani români care trăiau în satul Viile Dejului cam la 5 km de orașul Dej din Transilvania În aprilie 1944 când s-a înființat ghetoul din Dej soții Băiaș le-au adus alimente cunoștințelor lui familia Steinfeld și i-au ascuns pe băieții familiei la ferma lor Dosar 615 Beceanu Dumitru Dr Dumitru Beceanu farmacist deținea o farmacie în Iași și era ofițer în rezervă al armatei române La 29 iunie 1941 când a început pogromul în Iași Beceanu le-a propus celor doi angajați evrei ai săi să se ascundă în apartamentul lui care se afla deasupra farmaciei Încă aproximativ 20 de evrei și-au găsit adapost acolo Dosar 3515 Cojoc Gheorghe Inginer forestier din vecinătatea orașului Târgu Neamț În iulie 1942 ing Ghorghe Cojoc a obținut de la autoritățile din orașul Piatra Neamț ca 50 de evrei să muncească în pădurile din jurul Târgu Neamțului În acest fel i-a salvat pe acești evrei de la deportarea în Transnistria Dosar 2731 Cuciubă Traian tatăl Cuciubă Traian fiul Tatăl și fiul Cuciubă și-au ajutat prietenul evreu Rosenthal dintr-un mic orășel din Transilvania de Nord să scape de deportarea din 1944 trecându-l ilegal în partea românească a Transilvaniei Dosar 8923 Criveanu Theodor Theodor Criveanu n ? d 1988 a fost un ofițer român care a primit ordinul să facă listele cu evreii apți pentru munca obligatorie aceștia nemaifiind trimiși în lagăre El și-a riscat viața acordând permise de muncă pentru mii de evrei care nu îndeplineau condițiile solicitate de comandanți salvându-le astfel viața După terminarea războiului el s-a căsătorit cu fiica unuia dintre evreii căruia îi salvase viața În 2007 Criveanu a primit titlul post mortem< ref> Dumitru Adrian Strauss-Tiron Gabriela Catană Maria Au salvat o familie din Transnistria Dosar 6843 Elena Regina Mamă a României Regina Mamă Elena n 2 mai 1896 la Atena prințesă de Grecia și Danemarca d 28 noiembrie 1982 la Lausanne Elveția S-a apelat la ajutorul ei pentru oprirea deportării evreilor din Cernăuți După ce s-au adresat mai multor personalități Regina Mamă însoțită de Patriarhul Nicodim Munteanu au apelat direct la Ion Antonescu care a cedat și a admis ca acei evrei care nu fuseseră încă deportați din Cernăuți să rămână acolo „temporar" Ajutorul trimis de dânsa în 1942 a salvat viețile a mii de evrei din Transnistria În 1943 și la începutul lui 1944 Regina Mamă Elena a ajutat la întoarcerea a mii de evrei care rămăseseră în viață inclusiv a mii de orfani evrei din Transnistria În anul 1993 Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare Dosar 5106 Farkaș Stefan Farkaș Rozalia În septembrie 1944 Eugen Szabo fost Salzberger un tânăr evreu se afla într-un detașament de muncă forțată al armatei ungare staționat lângă orașul Oradea Soții Farkaș i-au ascuns pe Szabo împreună cu alți 8 colegi din detașamentul de muncă în pivnița casei lor Dosar 5103 Florescu Constanța Constanța Florescu n 1908 din București a adăpostit-o cu grijă și devotament în casa sa între anii 1941-1944 pe Roza Hendler Dosar 4398 Gheorghe Petre I Preot ortodox în Sarovo regiunea Golta a ajutat și a salvat mulți evrei din ghetoul Crivoi-Ozero Transnistria Dosar 10060 Ghițescu Alexandru La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului de la București când vecinul lui avocatul Joseph Morgenstern i-a bătut la ușă cerându-i ajutorul Ghițescu l-a ascuns în casă până când a trecut primejdia salvându-i viața Dosar 5014 Grosz Rozalia Grosz Bandi În mai 1944 Bandi Grosz din Dej Transilvania a ascuns-o pe evreica Schnable sub roata de rezervă a camionului său și a strecurat-o afară din ghetou Dosar 1549 Hîj Simion Hîj Metzia Dr Simion Hîj avocat din Cernăuți a ajutat mai multe familii evreiești Când a început evacuarea ghetoului Dr Hîj a salvat aceste familii de la a fi încolonate de către jandarmeria româna pentru a fi trimise spre deportare Dosar 725 Peter Lajos trăia în 1944 la Cluj El a salvat viața evreului Neumann aranjându-i o identitate falsă ca Janos Kovacs Dosar 3941 Constantin Karadjaprinț membru de onoare al Academiei Române a fost un diplomat român între 1931-1941 Consul General al României la Berlin și între anii 1941-1944 directorul departamentului consular în Ministerul de Externe la București care a salvat de deportare și exterminare peste 51000 de persoane din Germania Franța Ungaria și Grecia acordându-le pașapoarte și vize românești Dosar 10472 Áron Márton 1896-1980 episcop romano-catolic de Alba Iulia În data de 18 mai 1944 a ținut o predică în Biserica Sf Mihail din Cluj în care a luat apărarea evreilor A fost declarat persona non grata de autoritățile fasciste ungare și trimis sub escortă până la frontiera cu România< ref> Florian Manoliu diplomat român în Elveția a participat la salvarea unor evrei maghiari în 1944 Dosar 9160 Mărculescu Emilian În 1942 în câteva călătorii la Cernăuți Emilian Mărculescu a reușit să mituiască un ofițer de poliție român care a scos cinci evrei din închisoare în mijlocul nopții sub pretextul că trebuia să-i transfere nemților spre a fi executați Dosar 4779 Moldovan Valeriu Valeriu Moldovan era proprietarul unui atelier de dulgherie din Bistrița Transilvania de Nord El a salvat familia Fleischman în 1944 Dosar 5999 Motora Sabin Ofițer de carieră în jandarmeria română comandantul lagărelor Grosulovo și Vapniarka Sabin Motora a luat măsuri de evacuare a prizonierilor evrei din Vapniarka la Grosulovo mai aproape de granița română contrar ordinului primit de a-i transfera spre est în marș forțat pentru a muri pe drum sau a fi predați germanilor El a făcut tot ce a putut ca să salveze viețile evreilor în ciuda faptului că astfel își risca propria viață și cariera militară Dosar 2394 Muranyi Rozsi În timpul războiului Rozsa Muranyi trăia în Oradea Mare Transilvania După invadarea Ungariei de către Germania în martie 1944 Muranyi a ascuns 8 evrei din 23 aprilie 1944 până în 12 octombrie 1944 când orașul a fost eliberat Dosar 534 Nicopoi-Strul Elisabeta Datorită lui Nicopoi familia Strul șapte persoane tatăl mama și frații au fost salvați în timpul pogromului de la Iași la 29 iunie 1941 Dosar 3416 Nits Janos Nits Gyula Nits Aliz Au salvat evrei în Transilvania de Nord în 1944 Onișor Ioana Demusca Letiția Crăciun Ana Crăciun Pavel În mai 1944 familia Onișor – văduva Ioana și copii ei Victor de 21 de ani Lazăr de 18 ani Letiția de 16 ani și Anna măritată cu Pavel Crăciun erau țărani care trăiau la ferma lor în pădure la circa 4 km de orașul Bistrița Transilvania La 1 mai cu două zile înainte de internarea evreilor din Bistrița în ghetou de unde au fost deportați în lagărele de exterminare 4 membri ai familiei Kandel au fugit la ferma familiei Onișor care le pregătise un ascunziș Dosar 1406 Paelungi Ștefan Ștefan Paelungi a ascuns familia Leitman în timpul războiului într-o colibă îndepărtată care aparținea tatălui său Dosar 6999 Pal Kudor Anna Pal Jeno În aprilie 1944 aflând de soarta evreilor în Transilvania ocupată de naziști evreica Nissel a decis să fugă în România I-a rugat pe Anna și Jeno Pal ulterior soțul ei să-i ascundă copilul și ei au făcut-o conștienți de riscul asumat Dosar 6540 Pântea Nona În 1941 în timpul pogromului de la Iași Nona Pântea a adăpostit în camera ei șase evrei din vecini salvându-le viața Dosar 3455 Pocorni Egon Pocorni Nicolina Egon Pocorni din București a fost numit în 1942 director al unei fabrici de zahăr din satul Derebcin județul Moghilev Transnistria Văzând suferințele evreilor el și soția lui i-au ajutat după cum au putut Dosar 2855 Pop Nicolaie Pop Maria Pop Saileanu Aristina Familia Pop fermieri în satul Lăpușul Românesc Transilvania de Nord s-a oferit s-o ascundă pe Hanna Marmor și pe copiii ei întreținându-i cu tot ce aveau nevoie Dosar 7123 Pop Valer Înalt demnitar în administrația maghiară și românească din Transilvania În 1933 Valer Pop se căsătorise la Cluj cu Ilona Jonas evreică din familia Farkaș adoptând-o și pe fiica ei din prima căsătorie Katalin-Catherina După ocuparea Ungariei de către Germania în martie 1944 Pop și-a convins fiica adoptivă să nu poarte steaua galbenă și a reușit să-și interneze soacra pe Lina Farkas în spitalul unui prieten de-al lui din Cluj pentru a o salva de deportare Dosar 2580 Popovici Traian Avocatul dr Traian Popovici n 17 octombrie 1892 satul Rușii Mănăstioarei pe atunci în Ducatul Bucovinei Austro-Ungaria; d 4 iunie 1946 satul Colacu com Fundu Moldovei județul Suceava a fost primar al orașului Cernăuți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial A salvat de la deportare 20000 de evrei din Bucovina Dosar 0499 Profir Grigore Inginerul Grigore Profir era directorul morii de făină Dacia din Iași În iunie 1941 când a aflat că evreii erau aduși la secția de poliție a adunat câțiva evrei i-a dus la moară și i-a pus să descarce sacii de făină salvându-i de la moarte Dosar 3514 Puti Alexa Puti Maria Puti Todor Alexa Puti era un fermier român care trăia lângă orașul Șomcuta Mare Transilvania În 1944 Alexa Puti l-a ascuns pe evreul Solomon într-o peșteră la marginea pădurii de lângă casa sa Maria și Todor copiii lui Puti și-au ajutat tatăl să adâncească peștera și i-au adus mâncare lui Solomon de trei ori pe săptămână Dosar 3739 Simionescu Constantin Simionescu era un avocat român și decanul baroului din Iași În timpul războiului Simionescu a ajutat 10 evrei ieșeni majoritatea din familiile Spiegel Sapira și Siegler Simionescu l-a luat pe Fred Spiegel de 16 ani împreună cu frații lui sub aripa sa protectoare după ce tatăl lor fusese în trenurile morții iar mama fusese arestată Dosar 4892 Sion Mircea Petru G În timpul războiului avocatul Mircea Petru G Sion a fost numit judecător la un tribunal militar El a intervenit activ în favoarea evreilor și pentru unii dintre ei a obținut eliberarea din lagărele de muncă A făcut tot posibilul să-i salveze Avocatul Sion a ascuns aproximativ 15 evrei în casa lui din Iași și la proprietatea familiei lui din afara orașului riscându-și viața familia și averea Dosar 3384 Șorban Raoul Academician profesor Raoul Șorban n 4 septembrie 1912 d 18 iulie 2006 a fost un critic de artă pictor scriitor eseist și memorialist român În mai 1944 Prof Șorban l-a ajutat pe rabinul dr Moshe Carmilly-Weinberger rabinul comunității evreiești neologe din Cluj să fugă la Turda și de acolo să se întâlnească cu Iuliu Maniu în București pentru a căuta căi de salvare În mărturia sa Dr Carmilly-Weinberger a povestit despre eforturile depuse de Prof Șorban pentru găsirea unei soluții de salvare a evreilor din Transilvania ocupată Dosar 3499 Stoenescu Ioana Stoenescu Pascu În 1941 în ianuarie în timpul celor trei zile ale pogromului legionar împotriva evreilor din București familia Stoenescu a invitat familia Donner să se ascundă în casa lor salvându-le viața Dosar 566 Stroe Magdalena A salvat o femeie evreică de la deportare în 1944 în Transilvania de Nord Suță Ioan În septembrie 1944 Ioan Suță din orașul Satu Mare Transilvania de Nord a salvat 9 evrei care evadaseră din detașamentul de muncă Dosar 1827 Szakadati Janos Szakadati Juliana În 1944 soții Janos și Jukiana Szakadati aveau o parfumerie în Oradea Transilvania de Nord Magazinul lor era lângă ghetoul orașului în care erau deținuți evreii în vederea deportării în lagărele morții Familia Szakadati venea zilnic să le arunce alimente evreilor din ghetou fără a primi nimic în schimb și riscându-și viața Din mai 1941 până la sfârșitul războiului familia Szakadati a ascuns o fată evreică în casa lor Dosar 1812 Toth Jozsef În 1944 Jozsef Toth profesor de liceu era înrolat în armata maghiară și locuia la Cluj Transilvania în casa lui Ludovic Weissberger Când s-au început deportările evreilor din Cluj Toth i-a ascuns pe Weissberger pe soția lui Hermina pe fiica lor Clara-Luisa pe fiul lor Andrei și pe bunica Etelca în bucătăria casei Dosar 6026 Tubak Maria La 21 ianuarie 1941 în timpul pogromului legionar împotriva evreilor din București Maria Tubak și Stefan Marin care lucrau la o fabrică de cherestea s-au așezat lângă poartă și când bandele au venit și au încercat să intre în casă pentru a-i scoate pe locatarii evrei cei doi le-au spus că nu mai era niciun evreu în casă și au arătat către semnul care demonstra că proprietarul casei era român Ei au continuat să păzească casa până când rebeliunea a fost înnăbușită Dosar 4860 Zaharia Josif Josif Zaharia Zacharias care aparținea minorității șvabe era fiul unui fermier înstărit care trăia în satul Iecea Marea din județul Timișoara În 1941 Zaharia a dat peste un băiat de 13 ani speriat și extenuat de lungile căutări de hrană și adăpost Băiatul era Benjamin Weiss elev la yeshiva condusă de rabinul Brisk din orașul Arad Zaharia a ghicit că băiatul era evreu și i-a fost milă de el A obținut acte false pentru el l-a învățat să muncească la fermă și l-a angajat la ferma tatălui său Dosar 6177 „Drepți între Popoare din Moldova Listă parțială Lozan Paramon Lozan Tamara Paramon și Tamara Lozan locuiau în orașul Nisporeni din Moldova Paramon Lozan era directorul unui gimnaziu unde soția lui lucra ca profesoară Când regiunea a intrat sub control românesc Paramon Lozan a fost somat să deschidă școala pentru a servi temporar de arest pentru evreii din regiune Cinci zile mai târziu s-a zvonit că evreii internați în clădirea școlii vor fi omorâți Pentru a preîntâmpina crima Paramon Lozan a hotărât să-i elibereze După câteva zile el a fost executat de către autoritățile militare române Dosar 7338 Marcenco Ivan Marcenko Feokla Marcenko Leonty Marcenko Nina Marcenko Nikita Marcenko Tatiana Frații Ivan și Nikita Marcenko locuiau împreună cu familiile lor în orașul Rîbnița din Moldova în apropierea ghetoului În martie 1944 când armata română se retrăgea din acea zonă familia Galperin s-a adresat familiei Marcenko cerându-i adăpost Ei au rămas ascunși acolo până după război Dosar 8207 Morozovski Vitali Morozovski Alexandra Vitali și Alexandra Morozovski erau învățători la școala din satul Mocra Raionul Rîbnița Unul dintre elevii lor fusese Grigori Farber un băiat evreu care locuia cu părinții colhoznici în colhozul evreiesc Der Shtern din apropiere În decembrie 1941 când germanii și românii au deținut controlul asupra Moldovei Grigori Farber s-a dus la cei doi Morozovski pentru a le cere adăpost Ei l-au ascuns pe copil în podul casei timp de două luni și i-au asigurat cele necesare traiului Dosar 7135 Nedeliak Ivan Nedeliak Anna Ivan și Anna Nedeliak locuiau împreună cu cei doi copii ai lor în Kirpicinaia Slobodka suburbie a Tiraspolului În iulie 1941 familia Nedeliak i-a adăpostit pe cei doi frați Yefim și Semeon Mirocinik singurii evrei din Oceacov care au mai rămas în viață după masacrul care se petrecuse acolo cu o săptămână înainte Dosar 6990 Pelin Gheorghe Pelin Varvara Gheorghe și Varvara Pelin erau agricultori în satul Mălăiești districtul Tiraspol În martie 1944 ei l-au adăpostit în casa lor pe Lev Bruter un tânăr evreu pe care îl cunoscuseră înainte de război originar din satul Căușeni din Moldova Dosar 6853 Pereplecinski Vladimir Pereplecinski Maria Într-o zi din septembrie 1941 Maria Perplecinski a adus acasă o tânără fată Claudia Vainștein care scăpase dintr-o groapă comună în timpul unei acțiuni de ucidere în masă În tot timpul ocupației Claudia a locuit cu familia Pereplecinski și a fost considerată un membru al acesteia Dosar 8303 Pozdniakova Efrosina Starostina Pozdniakova Zinaida În timpul războiului Efrosinia Pozdniakova avea peste 40 de ani și locuia cu unica sa fiică de 12 ani Zinaida mai târziu Starostina la periferia orașului Râbnița în Moldova Ea avea câteva cunoștințe și prieteni printre internații din ghetou Ea și fiica ei i-au ajutat pe evrei procurându-le alimente La începutul lunii martie 1944 când s-a decis lichidarea celor din ghetoul Râbnița câteva dintre cunoștințele Efrosiniei au găsit adăpost temporar în podul casei ei Timp de o lună întreagă în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare Dosar 7558 Serebrianski Isaak Sparinopta Samuil Mazur Ikim Isaak Serebryanskiy Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni locuitori ai satului Broșteni districtul Râbnița În timpul războiului cei trei i-au ajutat în diverse moduri hrănindu-i și ascunzându-i pe rând pe vecinii lor frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941 Serebrianski a pregătit o ascunzătoare pentru Naum și sora lui săpând o groapă sub staulul oilor Samuil Sparinopta a construit un loc secret în interiorul casei în spatele sobei iar Ikim Mazur care locuia la marginea satului a ținut copiii într-un hambar Dosar 7550 Starostina Evghenia Starostina Anna Starostin Pavel Anna Starostina locuia împreună cu mama ei Evghenia și fiul său Pavel în Chișinău La sfârșitul lunii iulie 1941 în ghetoul din Chișinău au fost internate și buna sa prietenă Ida Binder împreună cu fiica ei de opt ani Alla În primele luni Anna și fiul ei Pavel s-au strecurat în ghetou pentru a le duce acestora haine și mâncare Când a început deportarea evreilor în lagărele din Transnistria Alla Binder a fugit la familia Starostin Anna și familia ei au primit-o pe Alla în mijlocul familiei îngrijind-o cu devotament și ținând-o ascunsă de vecini Dosar 6084 Strașnaya Maria Strașny Ivan Strașnaya Xenia Maria Strașnaya avea 60 de ani și locuia în satul Baliavinți districtul Briceni împreună cu nora sa Xeniya și două nepoate Înainte de război băcănia din sat aparținea familiei Gurviț iar Maria și familia ei își făceau cumpărăturile acolo După ce germanii au ocupat zona Benyamin Gurviț proprietarul magazinului a rugat-o pe Maria să-i adapostească pentru o vreme Maria i-a ascuns în pod pe Benamin Gurviț soția sa Ita și copii Yefim și Manya Dosar 7347 Țurcan Peotr Țurcan Evgenia Savciuk Makar Savciuk Axenia Peotr și Evgeniya Țurcan locuiau în satul Bulăiești districtul Orhei În decembrie 1941 ei au luat în casa lor o familie evreiască Celnik din orașul Grigoriopol Timp de câteva luni familia Celnik a stat în pivniță sau în pod și la sfârșitul verii lui 1942 au fost mutată în casa lui Makar și Axeniya Savciuk rude ale familiei Țurcan care locuiau în același sat Dosar 8190 Referințe Bibliografie Dictionnaires des Justes de France Lucien Lazare Ed Fayard 2003 500 p ISBN 2-213-61435-0 Sarah Gensburger La création du Titre de Juste parmi les Nations 1953-1963 Bulletin du centre de recherche français de Jérusalem n°15 2004 Ed CNRS Sarah Gensburger Les figures du juste et du résistant et l’évolution de la mémoire historique française de l’occupation un aeticol din 2002 în Revue française de science politique Martin Gilbert Les Justes Les Héros méconnus de la Shoah Calmann-Lévy 2004 530 p ISBN 2-7021-3508-0 Philippe Boegner Ici on a aimé les Juifs J-C Lattès 1982 sur Le Chambon-sur-Lignon Peter Duffy Les Frères Bielski ed Belfond 2004 ISBN 2-7144-3849-0 Povestea celor doi frați evrei care au salvat 1 200 evrei Limore Yagil Chrétiens et juifs sous Vichy 1940-1944 Sauvetage et désobéissance civile Cerf-Histoire 2005 765 p ISBN 2-204-07585-X Les Justes de France 2006 publié par le Mémorial de la Shoah Emil Satco "Enciclopedia Bucovinei" vol II Ed Princeps Edit Iași 2004 Gutman Israel; Picciotto Liliana; Rivlin Bracha I Giusti d'Italia I non ebrei che salvarono gli ebrei 1943-1945 Mondadori ISBN 8804551275 Nissim Gabriele Il Tribunale del Bene Mondadori 2004 ISBN 88-04-52568-1 Nissim Gabriele L'Uomo che fermò Hitler Mondadori 1999 ISBN 88-04-47331-2 Gushee David P Righteous Gentiles of the Holocaust Genocide and Moral Obligation Paragon House Publishers ISBN 1-55778-821-9 Land-Weber Ellen To Save a Life Stories of Holocaust Rescue University of Illinois Press ISBN 0-252-02515-6 Paldiel Mordecai The Path of the Righteous Gentile Rescuers of Jews During the Holocaust KTAV Publishing House Inc ISBN 0-88125-376-6 Tec Nechama When Light Pierced the Darkness Christian Rescue of Jews in Nazi-Occupied Poland Oxford University Press ISBN 0-19-505194-7 Tomaszewski Irene & Werblowski Tecia Zegota The Council to Aid Jews in Occupied Poland 1942-1945 Price-Patterson ISBN 1-896881-15-7 Ugo G e Silvia Pacifici Noja Il cacciatore di giusti storie di non ebrei che salvarono i figli di Israele dalla Shoah Cantalupa Torinese Effatà 2010 ISBN 9788874025688 Legături externe Kaufmann Hellen Connus ou inconnus mais Justes ed Crif Sud-Ouest Aquitaine 2007 http wwwlhoumeaucom w Crif SO 2008 images 2007Liv2comppdf Salvatori în Holocaust at Jewish Virtual Library Vrînceanu Silvia Lista lui bădița Anghel salvatorul de evrei 11 Ianuarie 2008 „Evenimentul zilei http wwwevzro detalii stiri lista-lui-badita-anghel-salvatorul-de-evrei-2886html Vezi și Dietrich Bonhoeffer Carl Lutz Oskar Schindler Raoul Wallenberg Elisabeta Bowes-Lyon Elizabeth Angela Marguerite; 4 august 1900 – 30 martie 2002 a fost soția regelui George al VI-lea al Regatului Unit După decesul soțului său a fost cunoscută sub numele de Regina Mamă Elisabeta pentru a evita confuzia cu fiica sa Elisabeta a II-a Înainte ca soțul ei să devină rege din 1923 până în 1936 a fost cunoscută ca Ducesa de York Născută într-o familie de nobili scoțieni ea a devenit cunoscută în 1923 când s-a căsătorit cu Albert duce de York cel de al doilea fiu al Regelui George al V-lea și a Reginei Maria În postura de ducesă a York-ului împreună cu soțul ei și cu cele două fiice ale lor Elisabeta și Margaret Elisabeta a reprezentat idei tradiționale ale familiei și serviciului public Ea și-a asumat o varietate de angajamente publice și a devenit cunoscută ca Ducesa Zâmbitoare datorită zâmbetului său pe care îl adopta în public În 1936 soțul Elisabetei a devenit rege în mod neașteptat atunci când cumnatul ei Edward al VIII-lea a abdicat pentru a se căsători cu americanca divorțată Wallis Simpson Elisabeta în calitate de regină l-a însoțit pe soțul său în tururi diplomatice în Franța și în Statele Unite ale Americii în perioada premergătoare la Al Doilea Război Mondial În timpul războiului spiritul ei aparent neîmblânzit a oferit sprijin moral publicului britanic Ca o recunoaștere a rolului ei ca instrument de propagandă Adolf Hitler a descris-o pe Elisabeta ca fiind „cea mai periculoasă femeie din Europa În urma războiului sănătatea soțului ei s-a deteriorat Elisabeta rămânând văduvă la vârsta de 51 de ani La moartea cumnatei sale Regina Maria în 1953 cumnatul său locuind în străinătate iar fiica sa cea mare având 25 de ani Elisabeta a devenit membru marcant al familiei regale și a dobândit un statut de matriarhală a famililor În anii de mai târziu ea a fost un membru considerabil popular în familie atunci când alți membrii aveau de suferit din cauza dezabrobării publice Ea a continuat o viață publică activă până la doar câteva luni înainte de moartea sa la vârsta de 101 de ani la șapte săptămâni după moartea celei mai tinere dintre cele două fiice ale sale Prințesa Margaret Primii ani Elisabeta Bowes-Lyon a fost al noulea din zece copii ai celui de-al 14-lea Conte de Strathmore și Kinghorne Claude George Bowes-Lyon și ai soției lui Cecilia Bowes-Lyon Printre strămoșii ei se numără primul ministru William Cavendish-Bentinck al 3-lea Duce de Portland și Richard Wellesley Primul Marchiz Wellesley guvernator al Indiei și fratele mai mare al altui prim-ministru Arthur Wellesley Primul Duce de Wellington Locul nașterii sale rămâne incert însă cel mai probabil s-a născut în casa părinților ei din Londra sau într-o ambulanță trasă de cai în drum spre spital Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la St Paul's Walden și la reședința familiei castelul Glamis din Scoția Până la vârsta de opt ani a fost educată acasă de o guvernantă având înclinații spre domeniul sportiv ponei și câini Atunci când a împlinit 14 ani Marea Britanie a declarat război Germaniei în timpul Primului Razboi Mondial Fratele ei mai mare Fergus Bowes-Lyon care era ofițer a fost ucis în misiune în Franța în bătălia de la Loos în 1915 Alt frate Michael a fost dat dispărut în misiune în mai 1917 Fusese capturat și a fost prizonier de război până la terminarea acestuia Glamis a devenit casă de covalescență pentru soldații răniți Căsătoria cu Prințul Albert Prințul Albert – "Bertie" pentru familie – a fost al doilea fiu al regelui George al V-lea Inițal el a cerut-o în căsătorie pe Elisabeta în 1921 însă ea a refuzat fiindu-i teamă că n-o să mai aibă "niciodată libertatea să gândească să vorbească și să se poarte după cum simte cu adevărat" În februarie 1922 Elizabeth a fost domnișoaară de onoare la nunta surorii lui Albert Prințesa Mary cu vicontele Lascelles Luna următoare Albert a cerut-o din nou dar ea l-a refuzat din nou În cele din urmă Elisabeta a acceptat să se căsătorească cu Albert în ciuda îndoielilor ei legate de viața regală< ref> Logodna a fost anunțată în ianuarie 1923 iar nunta a avut loc la 26 aprilie 1923 la Westminster Abbey Elisabeta a devenit Alteța Sa Regală Ducesa de York Ducesa de York După o vizită plină de succes în Irlanda de Nord în iulie 1924Guvernul Laburist a aprobat ca Albert și Elisabeth să călătorească în Africa de Est din decembrie 1924 până în aprilie 1925 Guvernul Laburist a fost înfrânt de Conservatori în cadrul alegerilor generale în luna noiembrie pe care Elisabeth le-a descris ca „minunate către mama ei și Guvernatorul General al Sudanului Anglo-Egiptean Sir Lee Stack a fost asasinat trei săptămâni mai târziu În ciuda acestui fapt călătoria a continuat și ei au vizitat Aden Kenya Uganda și Sudanul dar Egiptul a fost evitat datorită tensiunilor politice Albert avea probleme de exprimare care îi afectau abilitatea de a ține discursuri și după luna octombrie 1925 Elisabeth l-a ajutat pe perioada tratamentului condus de Lionel Logue episod ecranizat în anul 2010 în filmul „The King’s Speech În anul 1926 cuplul a avut primul lor copil Prințesa Elisabeth – „Lilibet pentru familie – care mai târziu a devenit Regina Elisabeth a II-a Margaret Rose o altă fiică s-a născut patru ani mai târziu Albert și Elisabeth fără copilul lor au călătorit în Australia să deschidă Casa Parlamentului în Canberra în anul 1927 După cum spunea ea însăși se simțea „mizerabil pentru că a trebuit să își lase copilul Călătoria lor pe apă i-a condus prin Jamaica prin Canalul Panama și prin Pacific; Elisabeth s-a frământat constant cu privire la copilul ei din Britania însă cu toate acestea călătoria lor a fost un succes în domeniul relațiilor publice Ea a încântat publicul în Fiji când în timp ce strângea mâna unui șir lung de oaspeți oficiali a strâns și laba unui câine care trecea printre persoanele prezente la ceremonie În Noua Zeelandă datorită unei răceli a lipsit de la unele angajamente dar a petrecut momente frumoase la un eveniment de pescuit local În timpul călătoriei de întoarcere prin Mauritius Canalul Suez Malta și Gibraltar vasul lor de transport HMS Renown a suferit un incendiu și ei s-au pregătit să abandoneze vasul înainte ca incendiul să fie controlat Ascensiunea și abdicarea lui Eduard al VIII-lea În 20 ianuarie 1936 Regele George al V-lea a murit și succesiunea s-a transferat fratelui lui Albert Prințului Eduard Prinț de Wales care a devenit Regele Eduard al VIII-lea George și-a exprimat rezerva asupra celui mai mare copil al său „Mă rog Domnului ca fiul meu să nu se căsătorească niciodată și că nimic nu va interveni în între Bertie și Lilibet și tron Parcă pentru a satisface dorința tatălui său Eduard a forțat o criză constituțională insistând să se căsătorească cu Doamna Wallis Simpson americancă divorțată Deși în mod legal Eduard ar fi putut să se căsătorească cu Doamna Simpson ca rege el era de asemenea conducătorul Bisericii Angliei care în perioada respectivă nu permitea recăsătorirea persoanelor divorțate Miniștrii lui Eduard credeau că poporul nu o va accepta niciodată pe doamna Simpson ca regină și l-au consiliat impotriva căsătoriei În calitate de monarh constituțional Eduard a fost obligat să țină cont de sfatul miniștrilor Decât să abandoneze planurile de a se căsători cu doamna Simpson Eduard a ales să abdice în favoarea lui Albert care fără tragere de inimă a devenit rege în locul său în 11 decembrie 1936 Albert și-a luat numele regal de George al VI-lea El și Elisabeth au fost încoronați rege și regină ai Marii Britanii Irlandei și Domeniilor Britanice și Împărat și Împărăteasă a Indiei în data de 12 mai 1937 dată deja nominalizată pentru încoronarea lui Eduard al VIII-lea Coroana reginei Elisabeth era constituită din platină și diamant Koh-i-Nor Eduard și Doamna Simpson s-au căsătorit și au devenit Ducele și Ducesa de Windsor însă în timp ce Eduard era Alteță Regală George al VI-lea de decis să-i retragă titlul Ducesei decizie care a fost susținută de Elisabeth Ulterior Elisabeth a fost citată ca referindu-se la Ducesă cu apelativul „acea femeie În ceea ce o privește pe Ducesă ea se referea la Elisabeth numind-o „Cookie Prăjiturica Regină a Marii Britanii 1936–1952 Vizite de stat și turnee regale Regele George al VI-lea și Regina Elisabeth au vizitat Pavilionul Canadian în 1939 în New York În vara anului 1938 o vizită de stat a Regelui și a Reginei în Franța a fost amânată pentru trei săptămâni din cauza decesului mamei Reginei Lady Strathmore În următoarele două săptămâni Norman Hartnell a creat un trusou complet alb pentru Regină care nu putea purta haine colorate deoarece era încă în doliu Scopul vizitei era să asigure suport solidarității anglo-franceze în fața agresiunii Germaniei Naziste Presa franceză aducea elogii șarmului cuplului regal în timpul vizitei întârziate dar încununate de succes elogii amplificate de garderoba lui Hartnell Cu toate acestea agresiunea nazistă a continuat și guvernul s-a pregătit de război După ce se părea că Convenția de la Munchen din 1938 va preveni instalarea unui conflict armat Neville Chamberlain Primul Ministru britanic a fost invitat la balconul Palatului Buckingham împreună cu Regele și Regina să primească aclamațiile din partea unei mulțimi de binevoitori În timp ce era foarte populară în rândul publicului general politica lui Chamberlain împotriva lui Hitler era subiectul unei opoziții în Camera Comunelor ceea ce l-a condus pe istoricul John Grigg să descrie comportamentul Regelui prin asocierea lui cu un politician ca „cel mai anticonstituțional act al suveranității britanice în secolul actual În orice caz istoricii au argumentat prin faptul că Regele doar a urmat sfatul ministerial și a acționat după cum a fost constituțional constrâns să o facă În luna iunie 1939 Elisabeth și soțul ei au făcut un turneu în America de Nord Turneul trebuia să asigure suport transatlantic în caz de război și să afirme poziția Canadei ca regat suveran care are aceeași persoană ca Britania în poziția de monarh Turneul lor a constat în traversarea Canadei de la coastă la coastă și înapoi și traversarea SUA unde au vizitat familia Roosevelt la Casa Albă și la reședința lor din Hudson Valley După cum se spune în legende în timpul uneia dintre primele întâlniri ale cuplului regal cu mulțimile un veteran din Al Doilea Război al Burilor a întrebat-o pe Elisabeth „Sunteți scoțiană sau englezoaică? Ea a replicat „Sunt canadiană! Primirea lor de către publicul din Canada și SUA a fost extrem de entuziastă și a condus la disiparea pe scară largă a oricărui sentiment rezidual că George și Elisabeth ar fi un substituent neconform pentru Eduard Mai critică Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii Eleanor Roosevelt a spus că Elisabeth este „perfectă ca Regină grațioasă informată spune lucrurile care trebuie și că e bună dar puțin conștientă de statutul ei regal Elisabeth i-a spus Doamnei Prim Ministru Mackenzie King că „turneul ne-a format și s-a întors în Canada frecvent atât în turnee oficiale cât și private Al Doilea Război Mondial În timpul celui de Al Doilea Război mondial Regele și Regina au devenit simboluri ale determinării naționale de a lupta împotriva fascismului La scurt timp după Declarația de război a fost concepută Cartea Reginei despre Crucea Roșie Cincizeci de autori și artiști au conrtibuit la conceperea cărții care s-a evidențiat datorită portretului făcut Reginei de Cecil Beaton și s-a vândut în sprijin la Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie Elisabeta a refuzat să părăsească Londra sau să își trimită copiii în Canada chiar și în timpul bombardamentului cunoscut sub numele de The Blitz atunci când a fost sfătuită de Cabinet să o facă Ea a spus „Copiii nu vor plecă fără mine eu nu îl voi părăsi pe Rege iar Regele nu va pleca niciodata Ea a vizitat trupe spitale fabrici și părți ale Britaniei care au fost atcate de Luftwaffe din Imperiul German 1933-1945 în special partea estică de lângă Porturile Londrei Prima dată vizitele ei au provocat ostilitate Se arunca cu gunoi în ea și mulțimile țipau în mare parte pentru că era îmbrăcată în haine scumpe care serveau să o îndepărteze de populația care suferea din cauza privațiunilor cauzate de război Ea a explicat că publicul venea îmbrăcat în cele mai bune haine pe care le avea deci s-a gândit să facă la fel; Norman Hartnell o îmbrăca mereu în culori suave și niciodată negru pentru a simboliza „curcubeul sperantei Atunci când Palatul Buckingham a suferit numeroase bombardamente Elisabeta a putut spune „Imi pare bine că am fost bombardați Mă face să simt că pot privi acum Costa de Est în față ochilor Deși Regele și Regina și-au petrecut Ziua Muncii la Palatul Buckingham parțial și din motive de securitate și probleme de familie ei și-au petrecut noaptea la Castelul Windsor situat la 20 de mile 32 km la vest în centrul Londrei împreună cu Prințesele Elisabeta și Margaretă Castelul a pierdut multe din lucrurile sale în favoarea armatei și multe din încăperile acestuia au fost distruse Geamurile erau sparte de suflurile exploziilor și trebuiau înlocuite În același timp cu Războiul ciudat Regina a fost data Formării revoltei din cauza temerilor privind o invazie iminentă Din cauza influenței sale asupra poporului Adolf Hitler o numea „cea mai periculoasă femeie din Europa Cu toate acestea în defavoarea războiului atât ea cât și soțul ei la fel ca mare parte din Parlamentul Regatului Unit dar și Publicul britanic erau susținători ai liniștirii și ai Prim-ministrului Neville Chamberlain care credea după Primul Război Mondial că războiul trebuie evitat cu orice preț După ieșirea lui Chamberlain din viața politică Regele l-a rugat pe Winston Churchill să alcătuiască un guvern nou Deși Regele era reticent la a-l susține pe acesta în timp util atât Regele cât și Regină au ajuns să îl respecte pe acesta pentru ceea ce ei considerau a fi curaj și solidaritate La sfârșitul războiului în 1945 Churchill a fost invitat pe balcon cu un gest similar cu cel arătat lui Chamberlain Anii de după război În timpul Alegerilor Generale Britanice din 1945 Partidul Conservator al lui Churchil a pierdut în fața Partidului Libutilor a lui Clement Attlee Opiniile politice ale Elisabetei erau rareori dezvăluite dar într-o scrisoare scrisă în 1947 descrie „sperantele lui Attlee pentru un rai de Socialism pe pamant ca deviza și probabil descria oamenii care l-au votat ca „oameni săraci pe jumătate educatisi amuzanți Îi iubesc Woodrow Wyatt o considera „putin mai conservanta decât alții membrii ai familiei regale dar i-a spus mai târziu acestuia „Iubesc dragul bartan Partid Laburist I-a spus de asemenea Ducesei de Grafton „Iubesc ideea de Comunism Peste 6 ani în birou Atlee a fost învins În timpul Alegerilor Generale Britanice din 1951 iar Churchil a ajuns din nou la putere În timpul turului regal prin Uniunea Africii de Sud Comportamentul public senin al Elisabetei nuu s-a văzut mai ales atunci când a încercat să lovească un admirator cu umbrela pentru că i-a confundat entuziasmul cu ostilitatea Turul regal din 1948 a fost amânat pentru că Regele suferea de probleme de sănătate tot mai mari În martie 1949 acesta a suferit cu succes o operație de îmbunătățire a circulației prin piciorul drept În vara anului 1951 Regina Elisabeta și fiicele ei și-au asumat angajamentele publice ale regelui În septembrie regele a fost diagnosticat cu cancer pulmonar Cuplul regal și-a anulat vizita în Australia și Noua Zeelandă în locul lor mergând prințesa Elisabeta și soțul ei Fiip Regina mamă 1952–2002 Văduvia Pe 6 februarie 1952 Regele George al- VI-lea a murit pașnic în timpul somnului La scurt timpp Elisabeta a început să fie strigată Majestatea sa Regina Elisabeta Regina mamă Această denumire a fost adoptată din cauza denumirii Văduvei Regelui „Regina Elisabeta ar fi fost prea similară pentru fiica sa noua regină Elisabeta a II-a Ea a devenit popular „Regina mama sau „Regina mămică Ea a fost devastată de moartea Regelui așa că s-a retras pe meleagurile sudice; oricum după o întâlnire cu Premierul Wingston Churchil ea și-a reluat îndatoririle publice În scurt timp ea a devenit ca Regină Mamă la fel de ocupată ca și când era Regină În iulie 1953 ea a întreprins o primă vizită peste mări de după înmormântare când a pus piatra de temelie al Colegiului universitate din Rhodesia și Nyasaland- actuala Universitate din Zimbabuie din Mount Pleasant Ea s-a întors aici în anul 1957 când a fost numită Președinta colegiului și a mai participat și la alte evenimente în zonă special organizate ca fiind multi-rasiale În timpul turului ficei sale prin Uniunea țărilor Vorbitoare de Limbă Engleză din 1953-1954 ea și-a jucat rolul de Consilier de stat și a avut grijă de nepoții săi viitorul Charles Prinț de Wales și de Prințesa Anne a Marii Britanii Regina văduvă a întreținut lucrările la Castelel Mey de pe coasta Caithness a Scoției unde se adăpostea de tot trei săptămâni în august și zece zile în octombrie în fiecare an Inspirată de jocheul amator Lordul Midmay ea a deprins o pasiune pentru cursele cu căi în special steeplechasing care a continuat tot restul vieții sale Ea a deținut câstigatorii la aproximativ 500 de curse Culorile ei distinctive albastru cu dungi din piele de bou au fost [urtate de cai precum Special Cargo câștigător al Whitbread Gold Cup din 1984 sau Devon Loch care s-a oprit aproape de postul final al Grand National din 1956 Oricum contrar zvonurilor ea nu făcea pariuri ci avea sursele ei care ajungeau direct la reședința ei Casa Clarence și deci putea urmări cursele Fiind o colecționară de artă ea a făcut rost de melte opere de artă a lui Claude Monet Augustus John și Peter Carl FabergAș alături de mulți alții În februarie 1964 ea a avut o apendicectomie de urgență care a dus la amânarea unui țur planificat al Australiei Noua Zeelandă și Fiji până în 1966 S-a recuperat în timpul unei vacanțe în Caraibe la bordul iahtului regal Britannia În decembrie 1966 ea a suferit o operație pentru eliminarea unei tumorii după ce a fost diagnosticat cu cancer de colon Contrar zvonurilor ea nu a avut o colostomie În 1982 a fost dusă de urgență la spital după ce un os de pește i s-a înțepenit în gât și a avut o operație pentru a-l scoate de acolo Fiind un pescar pasionat ea a glumit mai apoi „Somonul are propriul sau spate În 1984 ea a suferit o adoua operație de cancer când i s-a scos din piept un nod și o a două obstrucție gastrică eliminată fără nevoia unei operații dar a fost internată peste noapte În 1975 a vizitat Iranul la invitația Șahului Mohammad Reza Pahlavi Ambasadorul Britaniei și soția lui Anthony și sheilaParsons au constat uimirea oamenilor față de abilitatea Reginei de a vorbi cu oricine indiferent de statut sau importantă și au sperat că anturajul Șahului să învețe să fie mai atent cu oamenii obișnuiți din această vizită Peste câțiva ani Șahul a fost detronat Din 1976 până în 1984 ea a făcut vizite anuale în Franța În timp ce a mai avut 30 de vizite private între 1963 până în 1992 către Europa Centrală Înaintea mariajului dintre Diana Prințesă de Wales și nepotul sau Charles Prinț de Wales și după moartea Dianei Regina Elisabeta- cunoscută pentru farmecul sau public dar și personal- a fost pe ddeparte cea mai populară membră a familiei regale Rochia sa unică cu pălărie mare răsturnată cu plase și Rochiile sale cu panouri drapate de tasura au devenit stilul ei personal Centenarul În ultimii ei ani Regina mamă a devenit cunoscută pentru longevivitatea ei A 90-a ei aniversare-4 august 1990- a fost celebrată pe 4 iulie printr-o paradă la care au participat peste 300 din organizație la care ea era patron În 1995 a mers la un eveniment care comemora sfârșitul războiului de acum cincizeci de ani și a suferit două operații una pentru a înlătura o cataractă de la ochiul stâng și una pentru a-i se înlocui șoldul drept În 1998 i-a fost înlocuit șoldul stâng după ce a alunecat și a căzut rupând-ul în timpul unui țur prin grajdurile de la Casa Sandringham A 100-a sa aniversare a fost sărbătorită în mai multe feluri o paradă care spunea cele mai bune momente ale vieții sale la care au contribuit Norman Wisdom și John Mills imaginea ei a apărut pe o bancnotă de £20 tipărită de Royal Bank of Scotland Group și a participat la un prânz la Guildhall Londra unde George Carey Arhiepiscopul de Canterbury a încercat în mod accidental să bea din cana ei de vin Replica ei imediată de „Asta e al meu a cauzat amuzament de mari proporții În noiembrie 2000 și-a rupt claviculă fapt care a ținută la recuperare acasă peste Crăciun și Anul Nou În 2001 la vârsta de 101 ani Regina mamă a căzut și și-a fracturat Pelvisul Cu toate acestea a insistat să stea în picioare în timpul imnului național cântat în memoria soțului său anul următor pe 6 februarie Doar trei zile mai târziu a doua sa fiică Prințesa Margareta a murit Pe 13 februarie Regina mamă a căzut și și-a tăiat mâna la Casa Sandringham Un doctor și o ambulanță au fost chemate imediat la Shandringram iar rana de pe brațul Reginei mamă a fost bandajată În ciuda acestei căzături Regina mamă era încă determinată să participe la funerariile Margaretei de la Capela St George Castelul Widstor două zile mai târziu vineri a aceleiași săptămâni Regina și toată familia regală erau îngrijorați de viitoarea călătorie a Reginei mamă de la Norfolk la Widsor Cu toate acestea ea a făcut călătoria dar a insistat ca ea să fie protejat de presă astfel încât nici o fotografie a ei într-un scaun cu rotile să nu fie făcută Decesul În 30 martie 2002 la ora 1515 Regina mamă a murit în somn în Royal Lodge Windsor Great Park cu singura ei fiică care a supraviețuit Regina Elizabeta a II-a la căpătâiul ei Ea a suferit de o răceală în ultimele patru luni din viață Ea avea 101 de ani fiind cel mai longeviv membru al familiei regale din istoria Marii Britanii Acest record a fost depășit în 24 iulie 2003 de către cumnata ei Prințesa Alice Ducesă de Gloucester care a murit la vârsta de 102 de ani la 29 octombrie 2004 Elizabeta a crescut camelii în fiecare dintre grădinile ei iar când trupul ei a fost mutat de la Royal Lodge la Westminster Hall cameliile din grădinile ei au fost plasate pe partea de sus a sicriului Mai mult de 200000 de persoane au trecut timp de trei zile pe la Palatul Westminster unde a fost depusă regina Membri ai cavaleriei si alte ramuri ale forțelor armate au stat de gardă la cele patru colțuri ale catafalcului La un moment dat cei patru nepoți ai ei Prințul Charles Prințul Andrew Prințul Edward și Vicontele Linley au pus garda ca și un semn de respect cunoscut ca Virgil of Prince – o onoare foarte mare dăruită doar încă o dată înainte la încoronarea Regelui George al V-lea În ziua înmormântării Reginei mame în 9 aprilie Guvernatorul General al Canadei a emis o proclamație care cerea Canadei să onoreze în acea zi memoria reginei La Londra mai mult de un milion de persoane au umplut zona din exteriorul mănăstirii Westminster si o distanță de peste 23 de mile 37 kilometri din centrul Londrei până la locul ei de veci alături de soțul și de fiica ei cea mai mică în capela St George la castelul Windsor La cererea ei după înmormântare ghirlanda care a stat deasupra sicriului a fost pusă pe mormântul Războinicului Necunoscut în Mănăstirea Westminster un gest care a imitat omagiul din ziua nunții ei Percepția publică Deși fiind considerată unul dintre cei mai cunoscuți membri ai familiei regale din ultimul timp care a ajutat la stabilizarea popularității monarhiei ca un întreg Elizabeta a fost subiectul a diverse critici în timpul vieții ei Afirmațiile conform cărora în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Elizabeta nu ar fi respectat reglementările de raționalizare a hranei al căror subiect era restul populației sunt contrazise de însemnările oficiale În timpul șederii ei la Palatul Buckingham în timpul războiului Eleanor Roosevelt a raportat expres mâncarea raționată servită la Palat și apa pentru baie limitată Declarațiile ulterioare conform cărora Elizabeta ar fi folosit ofense rasiste referindu-se la negri au fost puternic respinse de către Primarul Collin Burgess Primarul Burgess a fost soțul Elisabetei Burgess o secretară din rasa neagră care i-a acuzat pe membrii familiei Prințului de Wales de abuz rasial Regina Elisabeta nu a făcut comentarii publice referitoare la rase dar conform lui Robert Rhodes James în viața privată ea detesta discriminarea rasială și descria segregația rasială ca fiind înspăimântătoare Woodrow Wyatt precizează în jurnalul său că atunci când el și-a exprimat punctul de vedere cum că țările de culoare nu au nimic în comun cu „noi ea i-a spus „Îmi place foarte mult Republica Cu toții sunt ca și noi Totuși ea nu avea încredere în germani; i-a spus lui Woodrow Wyatt Să nu ai niciodată încredere în ei În timp ce poate ea a deținut anumite păreri a fost discutat faptul că era normal pentru britanicii din generația ei care au experimentat două războaie vicioase cu Germania În 1987 ea a fost criticată atunci când au apărut două din nepoatele ei Caterina Bowes-Lyon și Nerissa Bowes-Lyon care au fost încredințate unui spital de psihiatrie deoarece aveau handicapuri grave Totuși au fost declarate moarte în Burke's Peerage datorită faptului că mama lor Fenella cumnata reginei "a fost extrem de vagă atunci când ar fi trebuit să completeze niște documente Când Nerissa a murit cu un an înainte mormântul ei a fost marcat cu o plăcuță de plastic și un cod Regina mamă a recunoscut că vestea instituționalizării a fost o mare surpriză pentru ea Moștenirea Domnul Hugh Casson a spus că ea era ca și „un val care se sparge de stânci pentru că deși era draguță și încântătoare ea de asemenea avea și o urmă de duritate și tenacitatecând un val se sparge de stânci el sclipește în lumina soarelui cu un minunat joc de spumă și picături deși sub el se află o rocă dură; în cazul ei aceasta reprezintă pricipiile solide curajul fizic și simțul responsabilității" Peter Ustinov a descris-o în timpul unei demonstrații a studenților la Universitatea din Dundee în 1968 "Cum am ajuns într-o procesiune solemnă studenții au început să arunce în noi cu hârtie igienică Ei le-au ținut de un capăt ca și cum ar fi niște ghirlande și au dat drumul celuilalt capăt Regina mamă s-a oprit și le-a luat ca și cum s-ar fi gândit că cineva le-a pus în locul nepotrivit Au fost ale voastre? Oh le puteți lua? Și ceea ce i-a redus la tăcere pe studenți a fost sângele ei rece și refuzul ei absolut de a fi șocată de așa ceva Ea știe din instinct ce să facă în acele situații Ea niciodată nu pare deranjată sau întreruptă; ea se comportă ca și cum ar fi fost o greșeală neintenționată din partea oamenilor care fac asta Felul în care a reacționat nu a dovedit doar prezența ei de spirit ci și farmecul și capacitatea ei de a-i face pe oameni să o placă astfel aducând pacea în apele învolburate Ea era bine cunoscută pentru umorul ei inteligent și vorbele ei de duh Stilul ei de viață extravagant i-a amuzat pe jurnaliști în special atunci când s-a descoperit că ea avea credit la Banca Coutts câteva milioane de lire Obiceiurile ei erau deseori parodiate de către programul de televiziune satiric al anilor '80 care a portretizat-o cu un accent din Birmingham prezentare făcută de către Beryl Reid Ea a fost portretizată în filmul Regina din 2006 de către Sylvia Syms și în filmul din 2010 Discursul regelui de Helena Bonham Carter care a câștigat premiul pentru cea mai bună actriță la cea de-a 64-a ediție a Premiilor Academiei Britanice de Film și fost nominalizată la Oscar pentru Cea mai bună actriță Regina mamă a lăsat întreaga ei proprietate Reginei cu excepția unor bani pentru servitorii ei cei mai apropiați Proprietatea ei a fost estimată la circa 70 de milioane de lire incluzând tablouri ouă Fabergé bijuterii și cai Se presupune că înainte cu opt ani de a muri ea a plasat două treimi din banii ei în anumite aranjamente legale pentru siguranță și în beneficiul strănepoților ei Cele mai importante piese de artă ale reginei mame au fost transferate în Colecția Regală de către regină O statuie a Reginei Elisabeta sculptată de către Philip Jackson cu ocazia memorialului lui George al VI-lea a fost dezvelită în data de 24 februarie 2009 Cele două statuiregele și regina se află acum pe strada The Mall în Londra Vasul RMS Queen Elizabeth al liniei Cunard White Star a fost numit după Regina Mamă Ea a lansat vasul îm data de 27 septembrie 1938 în Clydebank Scoția Se presupune că pachebotul a început să plutească pe apă înainte ca Elisabeta să-l lanseze oficial și un rechin jucând rolul reginei a reușit să spargă o sticlă de vin roșu australian chiar lângă vapor înainte ca ea să apuce să se urce În 1954 Elisabeta a navigat spre New York pe vaporul care îi poartă numele Titluri și onoruri Ea a deținut diferite titluri în timpul vieții ei ca și fiică de conte și ca și consoartă a conducătorului mai multor state Ca și consoartă era numită Regina În conversații practica era să i te adresezi mai întâi cu "Majestatea voastră" și doar mai apoi cu "Ma'am" Note Legături externe by Andrew Motion Poet Laureate at the BBC on The Royal Channel on YouTubecom Articole biografice 5 August 2000 Evenimentul zilei |- |- O enciclopedie este un compendiu lexicografic scris în mod sistematic al cunoștințelor umane Acest termen vine din greacă εγκύκλιος παιδεία enkylios paideia "într-un cerc al cunoașterii" Enciclopediile pot fi generale conținând articole din toate domeniile ex Enciclopaedia Britannica sau pot fi specializate doar pe un anume domeniu ex enciclopedii de muzică fizică etc În afară de acestea mai există și enciclopedii cu o varietate de domenii dintr-o singură țară sau cultură ex Marea Enciclopedie Sovietică sau Rocarta Lucrări enciclopedice s-au făcut în mare parte din istoria omenirii dar termenul de enciclopedie nu a fost utilizat înainte de secolul XVI Primele lucrări enciclopedice Scriitori din antichitate ex Aristotel au încercat să creeze o lucrare care să cuprindă toate cunoștințele umane din acea vreme Faimoasa Enciclopedie Britanică a avut un început modest între 1768 și 1771 au fost publicate trei volume Poate cea mai cunoscută enciclopedie a acelor vremuri a fost Enciclopedia Franceză enciclopedie editată de către Jean Baptiste le Rond d'Alembert și Denis Diderot fiind terminată în 1772 având 28 de volume 71818 articole și 2885 de ilustrații Enciclopedii pentru copii Astăzi o sumedenie de enciclopedii bazate pe multe subiecte au fost tipărite Acestea există și în format pentru copii având nume ca mica enciclopedie a copiilor sau prima mea enciclopedie Vezi și Enciclopedism Lexicon Wikipedia Bibliografie DEX-1996 pag 340 Legături externe 1 iulie 2013 Victor Pitigoi Ziarecom Evreu uneori în trecut și în unele țări israelit este un termen etno-confesional care denumește adepții religiei iudaice sau mozaice urmașii lor și cei care s-au convertit la iudaism și urmașii lor iudaismul ortodox recunoaște adesea în anumite limite apartenența la poporul evreu și a evreilor convertiți la alte religii și a copiilor lor născuți din mamă evreică și există unele cazuri în care evrei convertiți la culte creștine au continuat să-și afirme apartenența la poporul evreu Evreii sunt populația majoritară în Israel Din punct de vedere etnic evreii potrivit Vechiului Testament se consideră descendenți ai lui Abraham fiului său Isac Ițhac și fiului acestuia născut din gemeni Iaakov primul evreu care și-a schimbat numele în Israel și a descendenților acestuia din urmă pe linie feminină Evrei sunt și fii ai altor popoare care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei Eretz Israel sau în diaspora Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor Etimologie Cuvântul evreu în limba română există și varianta arhaică „ovrei provine din limba ebraică Cuvântul ebraic עברי ivrí este înrudit cu verbul עבר „a trece Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber ebr 'Ever un strămoș al lui Avraam Abraham ebr Avraham urmaș al lui Sem ebr Șem sau de faptul că vechii evrei au venit în Canaan „de dincolo ever de râu Iordan sau poate Eufrat Denumirea veche israelit în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit provine din etnonimul ebraic בני ישראל „fiii lui Israel unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt El Dumnezeul este Stăpânitorul Variantele etnonimice românești vechi ori regionale devenite azi mai mult peiorative bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov jidov și -an jidan provin din numele propriu ebraic devenit etnonim יהודה Iehuda Mulțumire lui Iahu sau Iahve adică lui Dumnezeu יְהוּדִי ‎ iehudí fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică Variantele din urmă „jidov și mai ales „jidan au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă antisemită în limba română Nume asemănătoare dar fără conotație peiorativă s-au păstrat în numeroase limbi polonă Żyd maghiară zsidó germană Jude engleză Jew franceză Juif sau juif spaniolă judio ladino djudio arabă yahud sau idiș Id sau Yid Varianta iudeu astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici are aceeași origine dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei Denumirea „evreu care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană „ebreo rusă „yevrey sârbă bulgară și greacă „evréos În aceste limbi etnonimele provenite din numele Iehuda „giudeo „jid „jidov „ioudaios au căpătat o conotație peiorativă În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo și nu „giudaismo Denumirea „israelian desemnează pe cetățenii statului evreiesc modern Israel majoritatea evrei dar și de alte naționalități minoritare arabi cerkezi armeni etc Originea poporului evreu Poporul evreu din perioade antice cea mai veche a fost găsită în Egipt și e datată în jurul anului 1213 îec În Scrisorile de la Amarna este amintit un popor cu numele de habiru apiru Există teorii care pe baza unor date și a similitudinii etnonimice consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului habiru Potrivit tradiției sale poporul evreu ar avea la bază 12 triburi cu legături de familie din antichitate cu aceeași limbă și religie Străinii convertiți în trecut la religia evreilor religia mozaică s-au asimilat Religia mozaică sau iudaică așa cum s-a cristalizat ea după distrugerea celui de-al doilea Templu nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale un popor canaanit care era înrudit cu evreii Familia regală a țării Adiabene ce coincidea în mare parte cu Asiria de altădată și cu o parte din Kurdistanul de astăzi s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I și împreună cu ea s-au convertit și o parte din supușii ei Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la Ierusalim< ref> În diaspora evreii și-au păstrat tradițiile limba și religia Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi Ritualul religios a păstrat și limba ebraică asociată cu sora ei limba arameică ce devenise în vremea perșilor ahemenizi „lingua franca a Orientului Apropiat utilizată mereu ca limbă a cultului chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi cuvinte și expresii mai ales religioase ex sâmbătă mană aleluia amin jubileu heruvim serafim serafic osana etc La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre Vechiul si Noul Testament comunitățile creștine primordiale au fost evreiești Religia iudaică în forma ei ortodoxă asemănător cu alte culte religioase creștine musulmane etc nu permite căsătorii cu practicanții altor culte decât prin convertirea partenerilor de cuplu în cazul acesta la iudaism Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității ca și în cazul altor etnii și obști religioase în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei< ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare Deoarece statutul social-politic al evreilor diasporei a fost timp de secole inferior de exemplu în România până după Primul Război Mondial li s-a refuzat cetățenia română statutului băștinașilor numărul străinilor cooptați în comunitățile evreiești prin convertire religioasă a fost în multe perioade neglijabil Hazarii Istoricul evreu român Meyer Abraham Halevy reamintește că familia regală aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia li s-au alăturat trei triburi hazare supranumite kavari pe grecește kavaroi; potrivit cronicii De administrando imperii de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare Decenii mai târziu în timpul domniei ducelui Tokșun Taksony mijlocul sec X pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică însă probabil neobservantă a Talmudului Potrivit izvoarelor plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte eșuate față de han În noua patrie Pannonia kavarii au fost asimilați curând de populația maghiarofonă și au fost creștinați Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască așkenază are de asemeni o oarecare ascendență turcică În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii ciuvașe din familia de limbi turcice ar fi reprezentat circa 11%-12% din străbunii evreilor așkenazi Originea genetică În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 83% în comparație cu procentajul de 22% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe La femeile de limbă spaniolă procentajul stabilit este de 35% dar s-a avansat ipoteza că poate un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască< ref> De remarcat însă că populația evreiască a Spaniei nu era așkenază Istoria antică Istoria evreilor din perioada antică e descrisă în Biblia evreiască și cunoscută prin ea în toată lumea Descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie dar perioada mai veche a primului Templu nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care cred că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic De exemplu istoricii consideră că exodul evreilor din Egipt este un eveniment mitologic Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert conform lui William Dever Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie și că relatarea trebuie privită ca teologie și nu ca istorie teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor Într-un documentar al BBC dr Francesca Stavrakopoulou lector principal la Universitatea din Exeter specializată în studii biblice ebraice declara „Biblia nu era o sursă de încredere ea nu ne spune adevărul despre acești oameni din antichitate Întrebat în același documentar dacă evreii au fost monoteiști lucru care i-ar fi distins față de religia canaanită prof dr Herbert Niehr de la Universitatea din Tübingen declara că evreii au fost politeiști din sec al X-lea îen până cel puțin în 586 după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor secolul al II-lea îen Regatul evreu unit După tradiția evreiască 12 triburi de evrei formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi după fiii lui Menașe și Efraim au cucerit Țara Israel au colonizat-o și după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală au format un regat condus de regele Șaul Lui Șaul i-a urmat regele David Acesta a cucerit orașul Salem în ebraică Șalem căruia i-a fost schimbat numele în Ierusalim și care a devenit capitala evreilor Fiul lui David Solomon a construit la Ierusalim Templul care urma să fie unic în religia evreilor Pe Muntele Templului unde după tradiția evreiască și tradiția creștină a fost Templul evreilor în perioada Bizantină a fost clădită o biserică Când musulmani au cucerit teritoriile ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul Cupola Stâncii și Moscheea Al Aksa care sunt lăcaș de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume limitează posibilitățile cercetărilor arheologice Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon Iehuda și Israel După moartea lui Solomon statul a fost împărțit în două regate Iudeea Iehuda Iuda și Israel În anul 733 îec Teglath-Phalasar III Tiglat Pileser sau Tukulti-apil-Ešarra regele Asiriei a cucerit Regatul Israel l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască În anul 586 îec Iudeea a avut aceeași soartă și după cucerirea Ierusalimului regele Babilonului Nabucodonosor sau în ebraică Nevuhadnețar a exilat o mare parte din populația evreiască După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia Întoarcerea evreilor din exil În 539 îec împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul Regatul Hașmoneilor În 167 îec evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu Matitiahu HaHașmonai Fiii lui luptători viteji porecliți macabei Makabim au condus pe evrei la victorie și independență iar unul dintre ei Șimon a fondat noul regat evreiesc numit și el Iudeea Yehuda neacceptând însă titlul de rege Șimon a fost mare preot și întâi-stătător pe plan politic dar urmașii lui s-au intitulat regi Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și treptat romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui Pompei în anul 63 îec au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei regele Irod cel Mare care a construit între alte multe construcții și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim După moartea sa începând din anul 6 ec țara a fost guvernată de prefecți romani în paralel cu regi locali În anul 41 înca a mai fost încoronat un rege evreu Herodes Agrippa I Irod Agrippa I loial romanilor dar după moartea sa în anul 44 guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman Primul război evreo-roman În anul 66 a izbucnit o mare revoltă evreiască numită și Primul război evreo-roman Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor Romanii au distrus zeci de orașe evreiești între care Ierusalimul cu Templul sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie Al doilea război evreo-roman În anul 132 a izbucnit Revolta lui Bar Kohba denumită uneori și al doilea război evreo-roman dacă nu se ia în calcul războiul Kitos sau al treilea război evreo-roman Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut în condiții vitrege o structură politică independentă Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei Ierusalimul interzis pentru un timp accesului evreilor s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina fiind numit astfel în onoarea împăratului roman Aelius Hadrianus< ref> Diaspora evreilor Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după edictul de eliberare dat de împăratul Cirus o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri unde majoritatea evreilor și-a păstrat religia Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități aflate în legătură cu rudele rămase în Israel Când își puteau permite plecau în pelerinaj la Ierusalim< ref> Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești cum a fost cazul romanioților din peninsula Balcanică Titus Flavius Iosephus istoriograf evreu încetățenit la Roma a scris despre 97000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice Din peninsula Italică evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei După creștinarea europenilor capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole Astfel din cauza valurilor de expulzare mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant; Șapiro Șapira HAlperin Alperowitz Galperin Ginsburg Ginzburg Ullmann Warburg Hildesheimer șma Limbile evreilor în diaspora În comunitățile din diaspora evreii au adoptat limbile locale iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită aramaica Cu timpul evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică Limba idiș este germana sudică medievală foarte apropiată de dialectele bavarez și șvab cu o parte de vocabular de origine ebraică slavă și cu elemente romanice Limba ladino este un dialect spaniol-ebraic bazat pe castiliana medievală Iavanica vorbită în trecut de evreii romanioți era bazată pe greacă și ebraică Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în Maroc Kurdistan Georgia etc Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi Cultura evreiască în diaspora Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie Filosofii teologii poeții scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori în muzică literatură publicistică și de limbile evreiești locale idiș ladino etc cu diferențe de la o epocă la alta Filosofi evrei ca Saadia Gaon Moise Maimonide Joseph Albo Isaac Abravanel Nachman Krochmal Baruch Spinoza Moses Mendelssohn Martin Buber Emmanuel Levinas și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general În Evul Mediu poeți evrei ca Solomon ibn Gabirol Yehuda Halevi Immanuel Romano Yehuda Alharizi Moșe ibn Ezra Avraham ibn Ezra au scris poezii în limba ebraică în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate În continuare au apărut poeți ebraici ca Moșe Haim Luzzatto Naphtali Herz Weisel Meir Halevi Letteris Jehuda Leib Gordon și alții La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze a crescut numărul poeților prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică În limba idiș a evreilor din Europa și din America de Nord s-au exprimat sute de poeți dramaturgi și scriitori evrei — de la Mendele Mocher Sforim Abraham Goldfaden Sholem Aleichem sau Șalom Aleihem Isaac Leib Peretz Sholem Asch până la Itzik Manger Isaac Bashevis Singer și Israel Joshua Singer Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi idiș și ebraică În limba ladino au fost create multe cântece religioase de dragoste proverbe și zicători rugăciuni și basme s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască în special în limbile idiș ebraică și ladino dar și în limbile locale În București au apărut circa 170 de periodice evreiești în diferite limbi Războiul limbilor În Țara Israel Palestina în anul 1904 sub dominația otomană existau 26 școli evreiești dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică Limbile folosite erau idișul ladino araba germana și franceza Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale împreună cu aramaica talmudică Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști În 1908 o societate sionistă de binefacere din Germania a hotărât să înființeze la Haifa Școala tehnică superioară Institutul politehnic dar cu limba de predare germană Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume Societatea fondatoare a fost blamată iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa Disputa a fost supranumită „războiul limbilor și s-a terminat în 1914 când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică Ulterior treptat aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica Cine este evreu? Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică cât și descendenților din părinți evrei chiar dacă sunt atei sau agnostici răspunsul la întrebarea „cine este evreu? este adesea dificil de dat Astfel evreii karaiți recunosc numai pe descendenții pe linie paternă evreii ortodocși numai pe linie maternă evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte mamă sau tată În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori de către autoritățile statale chiar dacă după legea religioasă Halaha rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili Există desigur și evrei convertiți la alte religii În trecut evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic Samariteni După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 îHr un număr de evrei au rămas în Țara Israel îndeosebi populația rurală Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor Samaritenii au fost o asemenea populație cu caracter mixt Reveniți din exil evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice< ref> După ce au fost respinși samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim lângă centrul lor orașul antic Samaria Samaritenii moderni în prezent o comunitate minusculă câteva sute de persoane- se consideră evrei dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel Israeliții noi Novus Israel Creștinii Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina Țara Israelului care includea și etnii semite locale asimilate de evrei Răspândirea creștinismului printre eleni romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus care se considerau la început evrei ba chiar ca cei mai autentici Noua credință misionară cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme unele adaptate la obiceiurile altor popoare de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice la interzicerea consumului cărnii de porc etc s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui Conflictul dintre cele două comunități evreii tradiționali inițial majoritari în Palestina dar deveniți minoritari în Imperiul Roman și „noii israeliți creștinii s-a ascuțit și mai mult atât din motive de identitate etnică cât și statală Evreii tradiționali în prima fază a propagării noii religii în Palestina împreună cu autoritățile locale romane i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori eretici și provocatori de dezordine Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești iudaice și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei față de evreii rămași în minoritate la cultul mozaic tradițional Purtătoare a statutului de „israeliții autentici în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic despre care credea că ar fi în dizgrația divină Dogma creștină considera creștinătatea drept Noul Israel Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale Karaiți În secolul al VIII-lea la Bagdad discordia dintre discipolii Talmudului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul karaiții pe de altă parte Centrele karaiților erau în Egipt și în Palestina Eretz Israel în special la Ierusalim După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin iar de acolo în Crimeea Karaiții sunt recunoscuți ca evrei dar în timpul celui de al doilea război mondial când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios au existat rabini care au declarat ca să-i salveze de la moarte că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici Totuși unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor După război unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă Evreii din Etiopia În Etiopia existau comunități evreiești din antichitate James Bruce care a vizitat Etiopia în anul 1770 în căutarea izvoarelor Nilului a scris că aceste comunități evreiești se numeau Beit Israel Casa lui Israel încă din secolul al IV-lea nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea După secolul al XV-lea când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri acești evrei au fost porecliți falași termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ nomazii Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc falașmura adică „falași convertiți Evreii din India „Negrii evrei sectă americană O sectă în sânul populației afro-americane din Chicago și din Liberia numită African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem și condusă de Ben Carter s-a auto-prezentat în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX ca fiind „adevărații evrei Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul Dimona Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei< ref> Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu O parte din membrii comunității lor din Israel care cuprinde circa două mii de persoane s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian Convertiții În peninsula Iberică în Evul Mediu existau multe comunități evreiești Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală După izgonirea maurilor regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască Nu toți evreii convertiți au rămas creștini în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante Legea israeliană Conform principiul Halahei codul legilor religioase evreiești ortodoxe preluat de legea votată în Kneset Parlamentul israelian în anul 1950 un evreu este prin definiție cineva care s-a născut dintr-o mamă evreică adică ceea ce contează este linia maternă sau o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești În schimb „Legea reîntoarcerii acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu precum și soțiile sau soții acestor persoane chiar dacă nu au origine evreiască și copiii acestor perechi Conform unei decizii a Curții Supreme a Israelului adepții iudaismului mesianic adică evreii deveniți creștini nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în Israel dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce ei intrând în categoria „evrei laici Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă Evreii în raport cu religia iudaică Rituri Termenul de rit când se referă la evrei în limba ebraică minhag sg minhaghim pl e paraleldar in mică măsură cu creștinismul unde între altele coexistă ritul catolic cel ortodox riturile protestante etc La evrei aceste „minhaghim grupuri de rit nu reprezintă diferențe teologice spre deosebire de riturile din creștinism ci particularități culturale sau istorice bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună mai mult sau mai puțin și mai ales pe tradiții comune în liturghie nosah Cele mai mari „minhaguri sunt așkenaz și orientali "mizrahi" sefard Și din punct de vedere al practicii religioase deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite karaim evreii caraiți; evreii etiopieni supranumiți Beta Israel și porecliți „falași de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian sunt samaritenii În lumea evreiască ortodoxia a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ortodox se împarte în rituri „minhaghim subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine Cele două rituri principale sunt așkenaziți sau "așkenazi" care provin din vestul centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba idiș Rostirea acestor persoane în limba ebraică în uzul liturgic mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe precum și în mică măsură în limba de zi de zi în Israel are anumite particularități fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș ca în pronunțarea consoanelor ch h și r și uneori în intonație sefarzi spanioli; grupul își are obârșia în Peninsula Iberică care au fost persecutați de inchiziție iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba ladino supranumit iudeo-spaniola Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniți din Spania și Portugalia în 1492 și respectiv 1498 Au primit azil în Imperiul Otoman inclusiv în Balcani Bosnia Macedonia Bulgaria Țara Românească etc în Turcia și Grecia în Palestina și Siria în Egipt și în Maroc; de asemenea în Olanda Anglia și America Evreii „orientali „mizrahim sau sefarzi în sensul larg se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii din Yemen din Irak babilonieni din Caucaz Iran Buhara și din restul Asiei Un rit asemănător au și evreii italieni și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania denumiți romanioți Această împărțire deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși Există și în iudaismul ortodox așkenaz o minoritate de comunități "ultra-religioase" fundamentaliste sau „habotnice termenul are la origine noțiunea habad v mai jos al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele numite ștetl în limba idiș și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei opus în diverse grade influențelor modernității educației generale etc Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte uneori mai ales în Israel în detrimentul tuturor celorlalte activități și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii În cadrul lor se disting - comunitățile hasidice diverse adunate în jurul curților unor dinastii de rabini numiți „țadikim sau „admorim Cea mai cunoscută mai activă ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general este cea numită „Habad - comunitățile mitnagdimilor sau ale evreilor așa-ziși lituanieni litaim opuse hasidimilor evreii religioși moderni care îmbină modernitatea uneori și atașamentul la sionism ca evreii național religioși din curentul Estic„Mizrahi și practicarea preceptelor legii iudaice; evreii asa-ziși tradiționaliști „massortim a nu se confunda cu iudaismul conservator yahadut massortit frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient mizrahimdar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei care sunt atașați tradiției ortodoxe de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători respectă alimentația rituală dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele scriu joacă fotbal deschid aparatele electrice inclusiv televizoarele etc Curentele religioase reformiste reformat și conservator au apărut în sec XIX pe teritoriul Ungariei spre exemplu până astăzi o mare parte dintre evreii din Ungaria Slovacia Serbia și Transilvania aparțin ritului numit neolog și al Germaniei Frankfurt Berlin Breslau dar predomină mai ales în America de Nord În Israel congregațiile reformată iudaism progresist sau yahadut mitkademet și conservatoare iudaism așa-zis „tradițional yahadut massortit au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului Șef rabinatul Israelului încă bicefal așkenaz și sefard care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism al stării civile căsătoriei și divorțului și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți aparțin curentului ortodox In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur Astfel la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox conservator sau reformat majoritatea acestora sunt „nepracticanți sau laici asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale Unii din ei pot fi atei sau agnostici Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice proces numit uneori în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări" Hazará be șeilá חזרה בשאלה Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" Hazará bitșuvá חזרה בתשובה prin care numeroși evrei laici nepracticanți sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav Grupuri mici de evrei mai ales în rândurile tineretului se alătură unor curente sectare mai recente ca Institutele de Kabala unor secte de inspirație New Age cu influențe budiste sau hinduiste ale unor guru originari din India sau locali de asemenea filialelor locale ale Bisericii scientologice la evrei -numite "centre scientologice" etc De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului iudaism laic sau iudaism umanist Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele kibuțim socialiste sau social-democrate de adaptare a ceremoniilor religioase ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite de pildă adaptarea textelor din așa numitele Hagada de Pesah la istoria particulară a fiecărui kibuț În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii De exemplu maranii marranos sau așa-numiții „conversos sau "noii creștini" din Peninsula Iberică care pentru a nu fi expulzați au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic unii din ei doar în mod formal Evrei adepți ai autoproclamatului Mesia Șavtai Țvi Shavtay Tzvi din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate „dönme Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam Jadid al-Islam „Noii musulmani din Mashhad în Iran și ale așa-numiților falașmura convertiți la creștinismul monofizit în Etiopia În Israel există grupuscule de evrei „mesianici adică creștini aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism Din punct de vedere rasial și etnic în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism evreii sunt ca și multe alte popoare eterogeni În cursul istoriei fiind și dispersați în regiuni foarte diferite au cunoscut în mod evident mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului perioade de amestec prin prozelitism atât în Europa cât și în Africa Caucaz și Asia de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică hazarii unele triburi berbere și arabe populații etiopiene din Asia centrală India etc După emancipare în societatea modernă evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade precum și creșterea ponderii familiilor mixte Antisemitism Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia cultura și obiceiurile naționale evreiești dar adesea și succesul lor financiar sau profesional s-au lovit de-a lungul istoriei de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare creștine dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice ceea ce a dus uneori la masacre pogromuri campanii de convertire forțată și expulzări în masă legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic impozite suplimentare și le-au interzis exercitarea mai multor meserii împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare de exemplu cămătăria Evreii și mișcările de protest și revoluționare Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa prigonirea lor economică politică administrativă culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire Pe acest substrat după emancipare ieșirea din ghetouri deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848 însuflețite de lozincile de „Libertate Egalitate Fraternitate Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali socialiști social-democrați comuniști și anarhiști printre activiștii sindicaliști feminiști și pentru drepturi civile ale minorităților etnice rasiale sexuale și ale altor pături oprimate În general minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale cu ponderi diferite în state diferite Religioșii habotniciide diverse meserii comercianți meseriași uneori agricultori slujitori ai cultului dar și unii industriași sau bancheri păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare antisioniste sau sioniste religioase etc Emancipații sau laiciimain stream de comercianti meseriasi intelectuali unii bancheri și industriașimuncitori uneori agricultorietc cu respect fata de cultul religios sau în mică minoritate agnostici sau atei cu vederi politice liberaleconservatoaresocial democrată de centru etc Revoluționarii mică minoritate ateistă sau agnostică atrasă de ideile socialiste comuniste anarhiste de obicei antisioniști uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic Sionismul După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic a fost publicată la 2 noiembrie 1917 Declarația Balfour care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și Țara Israel și promite că Marea Britanie va sprijini așezarea evreilor în Palestina care trebuie să devină căminul național al poporului evreu< ref> La 24 iulie 1922 Consiliul Ligii Națiunilor a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu< ref> Vezi și Romanioți Evreii așkenazi Evreii sefarzi Mesianici Sărbători evreiești Federația Comunităților Evreiești din România Istoria evreilor în România Antisemitism Cronologia antisemitismului Holocaust Note Bibliografie Loewe H 1911 Die Sprachen der Juden Köln Jüdischer Verlag Mieses M Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte Vienna R Löwit Verlag 1915 Thomas Winton D Archaeology and Old Testament Study volum jubilear al "Society for Old Testament study 1917-1967 ed Oxford at the Clarendon Press 1967 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 30 The Sociology of Jewish Languages The Hague Mouton 1981 Kaganoff B C A Dictionary of Jewish Names and Their History New York Schocken 1977 Fishman J A ed Readings in the Sociology of Jewish Languages Leiden Brill 1985 Fishman J A ed International Journal of the Sociology of Language 67 The Sociology of Jewish Languages Berlin Mouton de Gruyter 1987 Aharoni Y Eretz Israel in Biblical Times A Geographical History ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1987 ISBN 965-217-043-7 Gorr S Jewish Personal Names Their Origin Derivation and Diminutive Forms Bergenfield NJ Avotaynu 1992 Adler I et al eds Jewish Oral Traditions An Interdisciplinary Approach Jerusalem Magnes Press 1994 Morag S et al eds 1999 Vena Hebraica in Judaeorum Linguis Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages Milan Centro Studi Camito-Semitici di Milano Myhill J Language in Jewish Society Toward a New Understanding Clevedon Multilingual Matters 2004 Niger S Bilingualism in the History of Jewish Literature Lanham University Press of America 1990 Na'aman Nadav & Finkelstein Israel eds From Nomadism to Monarchy Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel ed Yad Itzhak Ben-Zvi Publ Jerusalem 1990 ISBN 965-217-073-9 Singerman R Jewish Given Names and Family Names A New Bibliography Leiden Brill 2001 Pelletier Atrad La Guerre des Juifs contre les Romains Les Belles Lettres 1975 reed 2003 Bellum Judaicum în „Războiul Evreilor 7 volume traduse în limba germană în 1552 Cartea descrie primele agitații anti-romane din Iudea din 66 cucerirea Ierusalimului de către Titus în 70 etc Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79 Vezi și Titus Iosephus Flavius Iosef ben Matityahu Bellum Judaicum ed Massada Israel 1968 Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română Studiu de imagologie în context est-central european Editura Polirom Iași 2012 Legături externe Massada ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 iulie 2012 Valentin Vioreanu Capital 17 mai 2013 Bianca Andrieș Adevărul Fort Worth este un oraș și sediul comitatului Tarrant din statul Având o populație de 727577 de locuitori Fort Worth ocupă locul pe o listă acelor mai populate orașe ale Uniunii respectiv locul cinci în statul Texas fiind imediat după Austin< ref> Localizat în partea de nord a Texasului respective la marginea vestică a Sudului American orașul este punct nodal important cultural înspre Vestul American acoperind o suprafață de circa 785 km2 sau circa 300 mile2 în comitatele Denton Parker Tarrant și Wise Fort Worth este cel de-al doilea centru cultural și economic al regiunii Istoric Geografie Climat Referințe Legături externe Franța în oficial Republica Franceză în este o republică constituțională unitară având un regim semi-prezidențial mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea Capitala sa este orașul Paris limba oficială este franceza iar moneda este euro Deviza națională este „' în iar Drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate respectiv în albastru alb roșu Imnul național este La Marseillaise' Franța este o țară veche formată în Evul Mediu feudal și își trage numele de la poporul franc De la începutul secolului al XVII-lea și până în prima jumătate a secolului al XX-lea a posedat un vast imperiu colonial Începând cu anii 1950 s-a angrenat în construcția Uniunii Europene Ea este o putere nucleară este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și membru NATO De asemenea Franța este membră G7 G20 a zonei euro a spațiului Schengen și găzduiește sediile Consiliului Europei al Parlamentului European și al UNESCO Franța joacă un rol important în istoria mondială prin intermediul influenței exercitate de cultura sa de limba sa și de valorile democratice seculare și republicane pe care le-a promovat în ultimele două secole Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică mondială Economia sa de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar al automobilelor al și în aceasta în ciuda unor politici de Cu 666 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014 Geografia Așezare și frontiere Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei Are ieșire la Marea Nordului către nord la Canalul Mânecii către nord-vest la Oceanul Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est Se învecinează cu Belgia și Luxemburg la nord-est cu Germania și Elveția la est cu Italia și cu Monaco la sud-est cu Spania și cu Andorra la sud-vest Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane frontierele nord-estice nu corespund aproape deloc vreunor limite geografice fizice sau lingvistice Franța metropolitană cuprinde mai multe insule cea mai mare fiind Corsica multe fiind însă mici insule de coastă Metropola se încadrează între paralelele de 42°1946" N și 51°547" N și între meridianele de 4°46 V și 8°1442" E Franța este formată însă și din numeroase teritorii aflate în afara continentului european denumite în vorbirea curentă „teritorii de peste mări în prescurtat „DOM-TOM ceea ce face ca Franța să aibă teritorii în toate oceanele lumii cu excepția celui Arctic Aceste teritorii au diverse statute în cadrul organizării administrativ-teritoriale a Franței și sunt situate astfel pe continentul sud-american Guyana Franceză; în Oceanul Atlantic Saint-Pierre-et-Miquelon și în Antile la Guadelupa Martinica Saint-Martin și Saint-Barthélemy; în Oceanul Pacific Polinezia Franceză Noua Caledonie Wallis și Futuna și Clipperton; în Oceanul Indian Réunion Mayotte Îles Éparses Insulele Crozet Insulele Kerguelen și Saint-Paul-et-Amsterdam; în Antarctica Țara Adélie Prin intermediul teritoriilor de peste mări Franța deține astfel și frontiere terestre cu Brazilia cu Surinam și cu Regatul Țărilor de Jos prin partea franceză a insulei Saint-Martin Suprafața Franței metropolitane este de < ref> cu o densitate de aproximativ un locuitor pe hectar Luând în calcul și totalitatea teritoriilor de peste mări Franța are o suprafață totală de Franța este a 42-a țară din lume ca mărime a suprafeței terestre și a treia cea mai mare țară din Europa după Rusia și Ucraina deși este mai întinsă ca Ucraina dacă se iau în calcul teritoriile de peste mări și cea mai întinsă țară a Uniunii Europene Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa de la nord la sud și de la est la vest Lungimea totală a țărmurilor incluzând aici și teritoriile de peste mări este de Geologie relief și hidrografie Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice în special în orogeneza hercinică din paleozoic care stă la originea masivelor Armorican Central Morvan Vosgi Ardeni și Corsican Munții Alpi Pirinei și Jura sunt mult mai tineri și sunt mai puțin erodați Deși 60% din comunele Franței sunt clasificate ca având risc seismic acest risc rămâne unul moderat< ref> Aceste masive delimitează mai multe bazine sedimentare cele mai mari fiind bazinul Aquitaniei în sud-vest și Bazinul Parisului în nord În rest diferite căi naturale de trecere cum ar fi valea Ronului permit comunicații facile Zonele litorale oferă și ele peisaje diverse maluri abrupte ale masivelor muntoase Coasta de Azur de exemplu câmpii ce se termină cu faleze Coasta de Alabastru regiuni umede și forestiere cum ar fi Sologne sau mari câmpii nisipoase câmpia Languedoc Rețeaua hidrografică a Franței este în principal drenată de patru mari fluvii Loara Sena Garonne și Ron la care se mai pot adăuga și Meuse și Rinul mai puțin importante pentru Franța dar fluvii majore la nivel european Bazinele hidrografice ale primelor patru acoperă peste 62% din teritoriul metropolitan Franța dispune de 11 milioane de km² de ape marine teritoriale în trei oceane 97% din această suprafață fiind asociată teritoriilor de peste mări Clima Clima Franței metropolitane este una temperată influențată de anticiclonul Azorelor ca și restul Europei de Vest sfertul nord-vestic al țării aparține zonei bretone cu nuanțe pariziene și flamande; aceasta este caracterizată printr-un regim de temperatură blând cu variații reduse de temperatură și cu precipitații relativ importante; la sud de aceasta zona aquitană cu aceleași caracteristici ca și zona bretonă dar cu temperaturi mai ridicate; în nord-estul țării zona Lorenei deține caracteristici semicontinentale cu ierni reci și precipitații mai reduse decât în vest; pe coasta Mării Mediterane zona provensală este caracterizată prin numeroase zile însorite cu veri calde și uscate și cu ierni blânde și umede; între zona Lorenei și cea provensală se află zona dunăreană cu rol de zonă de tranziție cu variații mari de temperatură; zona montană ce corespunde regiunilor de altitudini ridicate este caracterizată prin ierni reci și umede cu precipitații nivale importante Mare parte din teritoriile de peste mări este în schimb dominată de clima tropicală de intensitate variabilă excepție făcând Guyana franceză climă ecuatorială și teritoriile australe și antarctice franceze cu climă polară și temperat-oceanică< ref> Franța metropolitană se confruntă și cu evenimente climatice cu consecințe importante furtuni au doborât 7% din copacii din pădurile franceze canicule soldându-se cu incendii și inundații Temperatura medie în Franța a crescut cu în medie pe deceniu de-a lungul secolului al XX-lea Peisajele și mediul Franța metropolitană beneficiază de o largă varietate de peisaje câmpii agricole sau împădurite lanțuri montane mai mult sau mai puțin erodate litoraluri diversificate și văi cu orașe amestecate cu spații neo-naturale Franța de peste mări conține și ea o importantă biodiversitate de exemplu în pădurile ecuatoriale franco-guyaneze sau în lagunele Noii Caledonii FișierSaint-Gervais-les-Bains Mt-Blanc JPG01jpg|Masivul alpin Mont Blanc FișierPointe du vanjpg| extremitatea vestică a Bretaniei FișierUsson JPG01jpg|Satul Usson aflat pe pantele unui con vulcanic stins din Masivul Central FișierSainte Anne PlageJPG|Plaja Sainte-Anne în Guadelupa FișierBaie-du-Mont-St-Micheljpg|Golful Mont Saint-Michel din Normandia FișierEtang de Solognejpeg|Iazurile și pădurile din < gallery> Spre deosebire de mai multe țări care au o singură figură de mare scriitor național literatura franceză are numeroase figuri importante și renumite de valoare aproximativ echivalentă Este dificil de alcătuit o listă dar din Evul Mediu pot fi amintiți poeții {{Ill|fr|Chrétien de Troyes}} și {{Ill|fr|François Villon||Villon}}; în secolul al XVI-lea romancierul {{Ill|fr|François Rabelais||Rabelais}} eseistul {{Ill|fr|Michel de Montaigne||Montaigne}} și poeții {{Ill|fr|Joachim Du Bellay||Du Bellay}} și {{Ill|fr|Pierre de Ronsard||Ronsard}} care au marcat Renașterea În secolul al XVII-lea dramaturgii {{Ill|fr|Pierre Corneille||Corneille}} {{Ill|fr|Jean Racine||Racine}} și ] poetul {{Ill|fr|Nicolas Boileau||Boileau}} fabulistul {{Ill|fr|Jean de La Fontaine||La Fontaine}} și neclasificabilul {{Ill|fr|Blaise Pascal||Pascal}} au menținut și au restabilit ordinea cu ajutorul rațiunii; în secolul al XVIII-lea autorii luminilor ] {{Ill|fr|Denis Diderot||Diderot}} și {{Ill|fr|Jean-Jacques Rousseau||Rousseau}} romancierii {{Ill|fr|Antoine François Prévost||Prévost}} {{Ill|fr|Pierre Choderlos de Laclos||Laclos}} și ] și dramaturgii {{Ill|fr|Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux||Marivaux}} și {{Ill|fr|Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais||Beaumarchais}} au criticat societatea epocii abordând subiecte până atunci interzise În secolul al XIX-lea romanul cunoaște un apogeu cu {{Ill|fr|Stendhal}} {{Ill|fr|Honoré de Balzac||Balzac}} {{Ill|fr|Victor Hugo||Hugo}} {{Ill|fr|Alexandre Dumas||Dumas}} {{Ill|fr|Gustave Flaubert||Flaubert}} și {{Ill|fr|Émile Zola||Zola}} dar nici celelalte genuri nu au încetat având ca reprezentanți pe memorialistul {{Ill|fr|François-René de Chateaubriand||Chateaubriand}} și pe poeții {{Ill|fr|Alphonse de Lamartine||Lamartine}} {{Ill|fr|Alfred de Musset||Musset}} {{Ill|fr|Charles Baudelaire||Baudelaire}} {{Ill|fr|Alfred de Vigny||Vigny}} {{Ill|fr|Arthur Rimbaud||Rimbaud}} și {{Ill|fr|Stéphane Mallarmé||Mallarmé}} În secolul al XX-lea este și mai dificilă identificarea unor figuri majore; pot fi însă amintiți printre alții poeții {{Ill|fr|Guillaume Apollinaire||Apollinaire}} {{Ill|fr|Paul Éluard||Éluard}} {{Ill|fr|Louis Aragon||Aragon}} {{Ill|fr|René Char||Char}} și {{Ill|fr|Jacques Prévert||Prévert}} romancierii {{Ill|fr|Marcel Proust||Proust}} {{Ill|fr|André Gide||Gide}} {{Ill|fr|Louis-Ferdinand Céline||Céline}} {{Ill|fr|Jean-Paul Sartre||Sartre}} {{Ill|fr|Albert Camus||Camus}} și {{Ill|fr|Nathalie Sarraute||Sarraute}} dramaturgii {{Ill|fr|Jean Giraudoux||Giraudoux}} {{Ill|fr|Jean Cocteau||Cocteau}} {{Ill|fr|Samuel Beckett||Beckett}} și ] Împărțită în Evul Mediu între o artă religioasă inspirată din cântecul gregorian și cântecul profan al trubadurilor și menestreilor muzica franceză a atins un anume apogeu începând cu perioada clasică cu compozitori ca {{Ill|fr|Jean-Baptiste Lully||Lully}} și {{Ill|fr|Marc-Antoine Charpentier||Charpentier}} în secolul al XVII-lea {{Ill|fr|Jean-Philippe Rameau||Rameau}} în secolul al XVIII-lea {{Ill|fr|Hector Berlioz||Berlioz}} {{Ill|fr|Charles Gounod||Gounod}} și {{Ill|fr|Georges Bizet||Bizet}} în secolul al XIX-lea sau ] în secolul al XX-lea — mulți dintre acești artiști au compus opere amestecând genuri specifice Franței {{Ill|en|Chanson||chanson-ul}} franțuzesc până la genuri importate rock și rap și a făcut posibile vedete ca {{Ill|fr|Claude François}} {{Ill|fr|Johnny Hallyday}} {{Ill|fr|Sheila}} {{Ill|fr|Michel Sardou}} sau {{Ill|fr|Jean-Jacques Goldman}} care au vândut zeci de milioane de discuri ] 2008]] Cinematografia inventată în ] la ] de către {{Ill|fr|frații Lumière|Auguste et Louis Lumière}} rămâne o importantă activitate în Franța în ciuda concurenței hollywoodiene în 2005 Franța era al șaselea producător mondial și primul producător european de filme de lung metraj Cinematografia franceză s-a îndreptat în special după anii 1980 către genul comediei și cinematografiei de autor și a produs în anii 2000 câteva filme de succes mondial cum ar fi {{Ill|fr|Amélie|Le Fabuleux Destin dAmélie Poulain|Le Fabuleux destin d’Amélie Poulain}} sau {{Ill|fr|Marșul pinguinilor imperiali|La Marche de lempereur|La Marche de l’empereur}} ] organizat anual la ] este evenimentul cultural cel mai mediatizat din lume Atașată principiului {{Ill|fr|Excepția culturală|Exception culturelle|excepției culturale}} Franța își protejează cultura în special prin cotele obligatorii de filme franțuzești ce trebuie difuzate de posturile de televiziune și prin cele de muzică franceză ce trebuie difuzată la radio Îndelungata tradiție științifică Începând cu ] Franța a fost locul cunoașterii și al descoperirilor majore ] înființată în ] a fost încă de la originea sa și până în epoca contemporană una dintre cele mai importante din Occident La 1 septembrie 2010 56 de francezi primiseră un premiu Nobel și unsprezece au obținut ] În secolul al XVII-lea ] a definit o metodă de obținere a cunoștințelor științifice în timp ce ] a rămas celebru pentru activitatea sa în domeniul ] și al ] Secolul al XVIII-lea a fost marcat de activitatea biologului {{Ill|fr|Georges-Louis Leclerc de Buffon||Buffon}} și a chimistului {{Ill|fr|Antoine Lavoisier||Lavoisier}} care a descoperit rolul ]ului în ] în timp ce {{Ill|fr|Denis Diderot||Diderot}} și ] au publicat {{Ill|fr|Encyclopédie|Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences des arts et des métiers|Encyclopédie}} În secolul al XIX-lea {{Ill|fr|Augustin Fresnel}} a devenit fondatorul ] moderne ] a pus bazele ] iar ] a fost un pioneier al ]i În secolul al XX-lea poate fi amintit matematicianul și fizicianul ] fizicienii ] ] și ] deveniți celebri pentru studiile lor în domeniul ] fizicianul ] și virologul ] co-descoperitor al ] Gastronomie ] Bucătăria franceză este renumită în special pentru produsele agricole de calitate numeroase vinuri ] {{Ill|fr|Vin de Bordeaux|vignoble de Bordeaux|vinul de Bordeaux}} sau {{Ill|fr|Vin de Burgundia|Vignoble de Bourgogne|cel de Burgundia}} etc și brânzeturi {{Ill|fr|roquefort|roquefort fromage}} {{Ill|fr|camembert|camembert de Normandie}} etc și datorită gastronomiei de înaltă calitate practicată începând cu secolul al XVIII-lea Totuși bucătăria franceză este extrem de variată și este formată în esență din specialități regionale devenite care au cucerit întreg teritoriul țării cum ar fi {{Ill|fr|Varză acră|choucroute|varza acră}} alsaciană {{Ill|fr|Quiche fel de mâncare|quiche lorraine|quiche-ul din Lorena}} {{Ill|fr|rillettes||rilettes-ele}} din ] {{Ill|fr|bœuf bourguignon||vita burgundă}} {{Ill|fr|foie gras}} aquitan {{Ill|fr|cassoulet||cassoulet-ul}} din Languedoc {{Ill|fr|tapenade||tapenade-ul}} provensal sau {{Ill|fr|quenelle||quenelle-ele}} lioneze În plus teritoriul țării este brăzdat de adevărate frontiere culinare între un nord consumator de ] și ] și un sud consumator de ] și ] și între regiuni unde se folosesc roadele pământului de exemplu {{Ill|fr|Périgord}} și altele în care bucătăria se centrează pe produsele marine ] Aceste frontiere au însă tendința să dispară datorită joncțiunii între modurile de viață și avântul pe care îl are o bucătărie mondializată „Masa gastronomică a francezilor este înscrisă din 16 noiembrie 2010 în {{Ill|fr|Patrimoniul mondial intangibil UNESCO|Patrimoine culturel immatériel de l'humanité|lista patrimoniului mondial intangibil}} a ] Alinierea culturală internațională [[FișierNew-Map-Francophone WorldPNG|thumb|upright20|Harta lumii francofone {{legendă|0c5eb1|limba maternă}} {{legendă|0080ff|limbă administrativă}} {{legendă|9fceff|limbă culturală}} {{legendă|00ff00|minorități francofone}}]] Începând cu Evul Mediu Franța deține un rol decisiv în istoria artistică culturală intelectuală și politică a numeroase țări În particular multe dintre fostele ei colonii încă îi mai utilizează limba și au legislație instituții politice și chiar sisteme fiscale similare Influența culturală mondială a Franței trece în primul rând prin limba franceză limbă a elitelor și a diplomației europene până la începutul secolului al XX-lea Franța este a doua țară francofonă din lume după ] Franceza limbă vorbită de circa 220 de milioane de persoane din toată lumea Prezența culturală a Franței în străinătate este întreținută nu numai prin reprezentanțe diplomatice cât și printr-o rețea extinsă a {{Ill|fr|Alianța Franceză|Alliance française|Alianței Franceze}} și prin cele peste 400 de unități școlare franceze din străinătate În plus Franța se află la originea înființării unor instituții media de orientare internațională cum ar fi postul de radio ] sau lanțurile de televiziune ] comun în mai multe țări și ] {{clear}} Note și bibliografie Note de completare < references> Bibliografie {{Cite book | langue | first Lahsen | last Abdelmalki | first2 Daniel | last2 Dufourt | first3 René | last3 Sandretto | title L’Économie française | sous-titre Éléments fondamentaux | collection Les Classiques Économie-Gestion | publisher Séfi | location Paris | year 2008 | pages totales 352 | isbn 978-2-89509-111-0 | oclc 494148084 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Vincent | last Adoumié | directeur1 oui | first2 Christian | last2 Daudel | first3 Didier | last3 Doix | first4 Jean-Michel | last4 Escarras | first5 Catherine | last5 Jean | title Géographie de la France | collection HU Géographie | publisher Hachette supérieur | location Paris | year 2007 | pages totales 288 | isbn 978-2-01-145772-1 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Annie | last Badower | first2 Augusta | last2 Cadars | title La France industries-services | sous-titre | edition 5 | collection Sirey | lien éditeur Dalloz | publisher Dalloz | location Paris | year 1994 | pages totales 272 | isbn 978-2-247-01703-4 | isbn10 2-247-01703-7 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Pierre | last Bauchet | title Comprendre l’économie française | lien éditeur Economica | publisher Economica | location Paris | year 1999 | pages totales 126 | isbn 978-2-7178-3796-4 | isbn10 2-7178-3796-5 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Jean | last Carpentier | directeur1 oui | first2 François | last2 Lebrun | lien auteur2 François Lebrun | directeur2 oui | first3 Alain | last3 Tranoy | first4 Élisabeth | last4 Carpentier | first5 Jean-Marie | last5 Mayeur | préface Jacques Le Goff | title Histoire de France | collection Histoire | lien éditeur Éditions du Seuil | publisher Points Seuil | location Paris | year 2000 | année première édition 1987 | pages totales 514 | format poche | isbn 978-2-02-010879-9 | isbn10 2-02-010879-8 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first André | last Chastel | title Introduction à l’histoire de l’art français | collection Champs arts | publisher Flammarion | location Paris | year 1993 | pages totales 226 | isbn 978-2-08-121746-1 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Raymond | last Dumay | préface Jean-Claude Pirotte | title De la gastronomie française | collection La petite Vermillon | publisher La Table Ronde | location Paris | year 2009 | pages totales 211 | isbn 978-2-7103-3137-7 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Thomas | last Guillaume | title L’économie française à l’aube du XXIe siècle | sous-titre | publisher Économica | location Paris | year 2000 | pages totales 528 | isbn 978-2-7178-4132-9 | isbn10 2-7178-4132-6 | passage | lire en ligne }} < references> {{Cite book | langue | first Louis | last Maurin | préface Denis Clerc | title Déchiffrer la société française | lien éditeur La Découverte | publisher La Découverte | location Paris | year 2009 | pages totales 368 | isbn 978-2-7071-5413-2 | lccn 2009503665 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Gérard | last Mermet | title Francoscopie 2010 | edition 13 | collection Essais et documents | lien éditeur éditions Larousse | publisher Larousse | location Paris | year 2009 | pages totales 544 | format poche | isbn 978-2-03-584538-2 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Pierre | last Pactet | title Les institutions françaises | edition 8 | collection Que sais-je ? | lien éditeur Presses universitaires de France | publisher Presses universitaires de France | location Paris | year 1998 | année première édition 1976 | pages totales 128 | isbn 978-2-13-045632-2 | isbn10 2-13-045632-4 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first Jean-Robert | last Pitte | title La France | edition 3 | collection Cursus | lien éditeur Armand Colin | publisher Armand Colin | location Paris | year 2009 | pages totales 224 | isbn 978-2-200-35189-2 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first | last Collectif | title France | collection Le Guide Vert | lien éditeur Michelin | publisher Michelin | location Clermont-Ferrand | year 2003 | pages totales 528 | isbn 978-2-06-100706-8 | isbn10 2-06-100706-6 | passage }} < references> {{Cite book | langue | first | last Collectif | title L’état de la France Édition 2009-2010 | sous-titre | lien éditeur La Découverte | publisher La Découverte | location Paris | year 2009 | pages totales 448 | isbn 978-2-7071-5796-6 | passage }} < references> < references> Altele < references> Legături externe {{portal|Franța}} {{sisterlinks|France}} {{wikitravel}} Guvernul Francez Profiluri de țară 14 iulie 2011 Amos News {{articol de calitate}} {{Subiecte Franța}} {{Europa latină}} {{Uniunea Latină}} {{TariUE}} {{Țări dezvoltate}} {{TariEuropene}} ] ] ] Francisco José de Goya y Lucientes n 30 martie 1746 Fuendetodos Aragon — d 16 aprilie 1828 Bordeaux Franța a fost un important pictor și creator de gravuri spaniol la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea La un secol după Velázquez și cu un secol înainte de Picasso Goya este punct de referință pentru două veacuri de pictură spaniolă Ani de-a rândul Goya a fost artistul curții regale la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniștite echilibrate dacă nu s-ar fi îmbolnăvit surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii oficiale La aproape cincizeci de ani Goya pornește într-o incursiune în străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc Ochiul lui sarcastic demascator nu iartă pe nimeni Viața și opera Francisco de Goya s-a născut la 30 martie 1746 la Fuendetodos un mic sat în Aragon în nordul Spaniei Curând familia se va stabili la Zaragoza capitala provinciei Aragon Goya urmează școala la iezuiți după care intră ca ucenic în atelierul pictorului José Luzán Martinez la care își va exersa arta desenului copiind gravuri În 1763 încearcă să se înscrie în Academia Regală San Fernando din Madrid dar este respins Își continuă formația artistică sub îndrumarea lui Francisco Bayeu pentru ca în 1773 să se căsătorească cu Josefa sora mai mică a maestrului său Goya va mai încerca încă o dată să fie primit în Academia San Fernando în anul 1766 dar va fi din nou respins în 1795 va fi numit director al acestei instituții ! Pe la sfârșitul anului 1769 Goya pleacă la Roma unde va rămâne până în iunie 1771 În Italia obține o bursă din partea Academiei din Parma care îl impulsionează să-și continue munca artistică astfel că la întoarcerea în Spania Goya deține deja certificatul de maestru Se stabilește la Zaragoza și decorează palatul Sobradiel pictează o frescă pe bolta micului prezbiteriu al catedralei El Pilar realizează un ciclu de tablouri pentru călugării de la Aula Dei Pictor al Curții Regale Din 1774 Goya face parte din echipa de pictori care la Madrid sub conducerea lui Francisco Bayeu pregăteau proiectele de goblenuri destinate palatelor regale de la Madrid și Escorial În scurtă vreme începe însă să picteze după propriile sale idei Astfel în anul 1781 pictează altarul bisericii San Francesco el Grande din Madrid După ce în 1783 pictează portretul contelui Floridablanca acesta îl introduce în sferele cele mai înalte și îl prezintă tânărului frate al regelui Don Luis care îi solicită pictorului executarea portretului familiei sale Începând din anul 1785 Goya va fi preferatul principelui Osuna care îi comandă mai multe lucrări devenind alături de rege cel mai mare mecenat al artistului Recunoașterea oficială va veni în anul 1786 când devine pictor al Curții Regale cu o rentă de 15000 reali pe an În 1788 noul rege al Spaniei Carol al IV-lea îl menține pe Goya în funcția dobândită În anul 1792 artistul se îmbolnăvește de o maladie care ne este necunoscută După convalescența petrecută în Andaluzia se întoarce la Madrid dar este și rămâne surd Boala a influențat starea fizică și psihică a pictorului care se reflectă în arta lui aceasta câștigă în forță interioară și devine expresivă răpitoare Abia acum se naște adevăratul geniu al lui Goya În anul 1795 Goya o cunoaște pe Ducesa de Alba Frumoasa doamnă care rămăsese văduvă îl invită la reședința ei din Andaluzia la Sanlácar situată în apropiere de Cadiz Ducesa se dovedește totuși inconstantă în sentimente și idila nu durează mult Creațiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuțit spirit critic până la malițiozitate cu penelul său își va bate joc de toată lumea chiar și de persoanele regale O dovadă în acest sens fiind de pildă celebrul tablou Portret al familiei lui Carol al IV-lea realizat în anii 1800-1801 Artistul privește monarhia spaniolă cu un ochi lucid Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului "Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat disprețul pe care îl nutrește pentru ei Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curții îl condamnă în ochii întregii lumi" Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea și mediocritatea persoanelor portretizate În îndatoririle sale de stat dar și în cele conjugale regele este înlocuit de Manuel Godoy tânărul și ambițiosul său premier Pentru acest om infatuat urât de poporul spaniol care îl numește măcelar "chorizero" Goya pictează celebrele tablouri La Maja Desnuda "Maja dezbrăcată" 1799-1800 și La Maja Vestida "Maja îmbrăcată" 1800-1803 Maja Desnuda este unul din rarele nuduri din pictura spaniolă și totodată unul din cele mai renumite Spre deosebire de Venus la oglindă a lui Velázquez Goya prezintă goliciunea în mod fățiș aproape provocator Senzualitatea clară și direct simțită nu poate lăsa privitorul indiferent Tocmai din acest motiv Godoy comandă o doua pânză mai convențională de aceleași dimensiuni care prezintă o Maja îmbrăcată și acoperă cu ea tabloul cu Maja dezbrăcată Șiretlicul a fost descoperit și în anul 1813 Inchiziția confiscă ambele tablouri Identitatea persoanei pictate a fost înconjurată de o aură de legende multă vreme s-a spus că artistului i-a servit de model chiar Ducesa de Alba modificând evident fizionomia frumosul cap al femeii dând impresia că a fost lipit de trup ca și cum Goya ar fi pictat trupul iubitei în așa fel încât să nu poată fi recunoscut de alți ochi Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy legendele însă au o viață lungă În afara tablourilor executate la comandă pictorul realizează și gravuri pe cicluri tematice În "Los Caprichos" "Capriciile" 1797-1799 într-un număr de optzeci de gravuri artistul prezintă fantasme care prind viață când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de prostie mârșăvie durere sau dorințe neînfrânate În anii 1810-1815 urmează un al doile ciclu "Los desastres de la guerra" "Ororile războiului" în perioada războiului cu Franța napoleoniană și a înăbușirii sângeroase a revoltei populației din Madrid Represiunea răsculaților va face obiectul a două tablouri celebre 2 mai 1808 Masacrul de la Madrid 1814 și 3 mai 1808 Împușcarea revoltaților madrileni 1814 Bătrânețe neliniștită La sfârșitul anului 1807 armatele franceze ocupă Spania împăratul Napoleon așază pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph La fel ca mulți contemporani din toată Europa Goya a crezut la început că domnia lui Napoleon va duce la răspândirea ideilor revoluționare și la democratizarea Spaniei Aceste speranțe sunt șterse de războiul care va dura până în anul 1814 până în momentul retragerii trupelor franceze După întoarcerea la tron a regelui Ferdinand al VII-lea artistul trebuie să demonstreze că în timpul guvernării franceze a rămas fidel coroanei spaniole Ultima lucrare care i-a fost comandată de rege- un tablou destinat catedralei din Sevilla va fi executată în anul 1817 Pe 20 iunie 1819 moare soția pictorului Josefa Un an mai târziu se va muta lângă Madrid unde își cumpără o casă pe care o va denumi cu umor negru "Quinta del Sordo" "Casa Surdului" însoțit de Leocadia Weiss devenită tovarășă de viață după moartea Josefei Artistul trăiește izolat de lume stilul său devene grav satira din tabloul Bătrânele sau Hasta la Muerte 1808-1810 capătă trăsături macabre într-un ciclu 1821-1823 de paisprezece scene înfiorătoare "Doi bătrâni mâncând supă" "Saturn devorându-și copiii" etc care produc o impresie extraodinar de deprimantă adeseori de-a dreptul insuportabilă În creația lui drumurile artei și ale frumuseții s-au separat temele pictate necesitau alte categorii estetice incluzând și "urâtul" Privirea artistului transformă oroarea realității în opere pline de dramatism și cruzime În anul 1823 Ferdinand al VII-lea le cere francezilor ajutor armat pentru a înăbuși revoluția care izbucnise la Madrid În 1824 Goya pleacă la Plombières-les-Bains o stațiune din munții Vosgi După o lună în care vizitează Parisul se stabilește la Bordeaux Faptul că se găsea în străinătate nu îi slăbește forța de creație Goya pictează scene de coridă portrete "Lăptăreasa din Bordeaux" 1827 realizează miniaturi În primăvara anului 1825 se îmbolnăvește trei ani mai târziu pe 16 aprilie 1828 moare la Bordeaux Rămășițele artistului vor reveni în Spania la sfârșitul primului război mondial De la el ne ramâne și cunoscuta frază " Somnul rațiunii naște monștri" Aprecieri critice „Pentru a putea să-și dezvolte geniul a trebuit să riște ca arta lui să înceteze să mai placă — André Malraux „În mormântul lui Goya se odihnește vechea artă spaniolă universul pierdut pentru totdeauna al toreadorilor majos și manolas universul călugărițelor contrabandiștilor bandiților și vrăjitoarelor întregul folclor bogat al peninsulei — Théophile Gautier „Tot ceea ce îi datorează arta modernă a rămas în deplină opoziție cu pictura academică și neoclasicistă a epocii — Pierre Gassier Bibliografie suplimentară José Ortega y Gasset Goya 1958 Legături externe 15 septembrie 2010Paul IOAN Revista Magazin 30 aprilie 2008 Paul Ioan Revista Magazin 30 aprilie 2009 Adrian Agachi Ziarul Lumina Imperiul Rus este denumirea sub care este cunoscută statul rus de la expansiunea Rusiei sub Petru cel Mare continuând cu expansiunea țării de la Marea Baltică la Oceanul Pacific până la răsturnarea ultimului țar Nicolae al II-lea al Rusiei la începuturile Revoluției ruse din 1917 Statul a fost numit în mod oficial Imperiul Rus în limba rusă Росси́йская Импе́рия din 1721 până în 1917 Capitala Imperiului Rus a fost orașul Sankt Peterburg după 1914 a fost redenumit Petrograd La sfârșitul secolului XIX suprafața imperiului era de aprozimativ 22400000 km² În conformitate cu rezultatele recensământului din 1897 populația imperiului era de 128200000 oameni cu majoritaea lor 934 milioane trăind în partea europeană a Rusiei În Imperiul Rus trăiau mai mult de 100 de grupuri etnice în condițiile în care rușii reprezentau cam 45% din populație Față de teritoriul de azi al Rusiei în imperiul de dinainte de 1917 erau cuprinse și Țările baltice Ucraina Belarus o parte a Poloniei Basarabia Caucazul Finlanda și cea mai mare parte a Asiei Centrale Turkestanul rusesc În 1914 Imperiul Rus a fost împărțit în 81 de provincii "gubernii" și 20 de regiuni "oblasturi" Hanatele Buhara Hiva și din 1914 și Tuva se numărau printre statele vasale sau protectoratele rusești Imperiul Rus a fost o monarhie ereditară condusă de un împărat țar autocrat din Dinastia Romanov Creștinismul ortodox era credința oficială a Imperiului Rus și era controlată de împărat prin intermediul Sfântului Sinod Supușii Imperiului Rus erau împărțiți în clase după cum urmează dvorianstvo nobilimea clericii negustorii cazacii și țăranii Populația băștinașă din Siberia și Asia Centrală erau înregistrați într-o clasă separată "inorodtsy" "străinii" Stema Imperiului Rus era Vulturul bicefal Imnul național era Dumnezeule apără-l pe țar Boje țaria hrani Limba oficială era rusa După răsturnarea monarhiei din timpul Revoluției din Februarie din 1917 Rusia a fost proclamată republică de către Guvernul provizoriu rus Toate aceste perioade sunt acoperite în următoarele articole Istoria Rusiei 1682-1796; Istoria Rusiei 1796-1855; Istoria Rusiei 1855-1892; Istoria Rusiei 1892-1917 Țari și țarine ale Imperiului Rus Petru cel Mare 1682-1725; Ecaterina I 1725-1727; Petru al II-lea 1727-1730; Ana 1730-1740; Ivan al VI-lea 1740-1741; Elisabeta 1741-1762; Petru al III-lea 1762; Ecaterina cea Mare 1762-1796; Pavel I 1796-1801; Alexandru I 1801-1825; Nicolae I 1825-1855; Alexandru al II-lea 1855-1881; Alexandru al III-lea 1881-1894; Nicolae al II-lea 1894-1917 Legături externe Fotografii color din Rusia Țaristă Irina Vlah n 26 februarie 1974 Comrat este o politiciană și juristă din Republica Moldova care îndeplinește funcția de guvernator al UTA Găgăuzia Gagauz-Yeri A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 fiind aleasă de fiecare dată pe listele Partidului Comuniștilor După alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica Moldova la prima ședință a noului parlament întrunit Irina Vlah a anunțat ca părăsește Partidul Comuniștilor ramânând deputat independent Și-a motivat gestul prin faptul că PCRM nu s-a apropiat destul de Federația Rusă< ref> Pe 22 martie 2015 a fost aleasă cu 5101% din voturi în funcția de bașcan al regiunii autonome Găgăuzia fiind susținută de Moscova și de Partidul Socialiștilor partid pro-rus aflat în opoziție Vlah a declarat că în această funcție va încerca să restabilească o relație normală cu autoritățile de la Chișinău punctând că majoritatea locuitorilor regiunii își dorește relații bune cu Chișinăul Referințe Legături externe Statul Israel ; este o republică parlamentară localizată în Orientul Mijlociu de-a lungul malului de est al Mării Mediterane Se învecinează cu Libanul în nord Siria în nord-est Iordania și Cisiordania în est Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică Are capitala în orașul Ierusalim Israelul este definit în „Declarația de Independență și în legile lui de bază ca un stat evreiesc și democratic și este singurul stat din lume unde evreii sunt majoritari< ref> În urma adoptării planului de împărțire a Palestinei din 1947 al Organizației Națiunilor Unite pe data de 14 mai 1948 odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina David Ben-Gurion președintele Organizației Sioniste și al Agenției Evreiești pentru Palestina a proclamat independența Statului Israel în cadrul liniilor de împărțire teritorială cuprinse în decizia ONU Liga Arabă și organizațiile palestiniene au respins atât decizia ONU de împărțire cât și proclamarea unilaterală a independenței Israelului Șase state arabe au declanșat cu Războiul arabo-israelian din 1948 interminabilul Conflict arabo-israelian care avea ca scop distrugerea Israelului și „aruncarea evreilor în mare Populația din Israel conform Biroului Central de Statistică israelian care include toți cetățenii sau resortisanții dar nu muncitorii străini în interiorul Israelului în sine și în așezările israeliene din „teritoriile ocupate a fost estimată în iunie 2011 la 7751000 milioane de oameni În înălțimile Golan druzii au dreptul să aleagă între cetățenia israeliană și cea siriană< ref> Israelul este o țară dezvoltată și o democrație reprezentativă cu un sistem parlamentar și vot universal< ref> Prim-ministrul Israelului servește ca șef al guvernului iar Knessetul cu cei 120 de membrii servește ca organism legislativ unicameral Israelul are una dintre țările cu mare longevitate din lume Economia deși lipsită până nu demult de resurse naturale în anii 2011-2012 s-au descoperit rezerve de gaze naturale în aria maritimă mediteraneană aparținând Israelului în 2010 produsul intern brut nominal PIB israelian s-a situat pe locul 42 din lume Ierusalimul este capitala țării deși nu este recunoscută de toate statele ca atare printre care și Romania Etimologie După independența din 1948 noul stat evreiesc a fost numit oficial Medinat Israel sau Statul Israel după alte nume propuse istorice și religioase inclusiv Eretz Israel „Țara Israel Sion și Iudeea au fost examinate și respinse Numele Israel a fost folosit istoric în utilizarea comună și religioasă pentru a face referire la Regatul Israel biblic sau întreaga națiune evreiească În conformitate cu Biblia ebraică „numele de Israel a fost dat de Patriarhul Iacov Standard< small>  ; Septuaginta ; „lupta cu Dumnezeu entry "Jacob" < ref> după ce s-a luptat cu succes cu un înger al lui Dumnezeu Cei doisprezece fii ai lui Iacov au devenit strămoșii israeliților de asemenea cunoscut sub numele de douăsprezece seminții ale lui Israel sau copii lui Israel Iacov și fiii săi au trăit în Canaan dar au fost forțați de foamete să meargă în Egipt timp de patru generații până la Moise un stră-strănepot lui Iacov Zona este de asemenea cunoscută sub numele de Țara Sfântă fiind sfântă pentru toate religiile avraamice inclusiv creștinism iudaism islam și Credința Baha'i Înainte de Declarația de Independență a Israelului din 1948 întreaga regiune a fost cunoscută sub nume diferite inclusiv Siria de Sud Siria Palestina Regatul Ierusalimului provincia Iudaea Coele-Siria Retjenu Canaan și în special Palestina Istorie Antichitate Noțiunea de „Țara Israel cunoscută în ebraică ca Eretz Yisrael sau Eretz Yisroel a fost importantă și sacră pentru poporul evreu din timpurile biblice Potrivit Pentateuh Dumnezeu a promis terenul la trei Patriarhi poporului evreu Pe baza scripturii perioada celor trei Patriarhi a fost plasată undeva la începutul celui de-al doilea mileniu îHr< ref> După căderea Regatului de nord a Israelului în 722 îHr regatul Iudeei a persistat până la cucerirea babiloneana în 586 îen Până la cuceririle musulmane din secolul al 7-lea EC pe o perioadă de peste 1500 de ani regiunea a stat sub dominație asiriană babiloniană persană greacă seleucidă a cunoscut din nou o perioadă de independență vreme de două secole sub regatul ebraic al Hasmoneilor și Antipatrizilor apoi a fost sub dominație romană persană sasanidă și bizantină Prezența evreiască din regiune s-a diminuat considerabil după eșecul revoltei Bar Kochba împotriva Imperiului Roman în 132 EC Cu toate acestea a existat pemanent o mică colectivitate evreiească iar Galileea a devenit centrul său religios Mișna și o parte din Talmud texte centrale evreiești au fost compuse in timpul secolelor 2 și 4 EC în Tiberias și Ierusalim Controlul regiunii a fost transferat în următorele șase secole În 1516 regiunea a fost cucerită de Imperiul Otoman și a rămas sub dominație turcească până la începutul secolului al 20-lea Sionismul și mandatul britanic Răspândiți în lume evreii în marea lor majoritate au aspirat să se întoarcă la „Sion și la „Țara Israel deși marile efortorturi care trebuiau depuse pentru un astfel de obiectiv au creat dispute< ref> < ref> Speranțele și dorințele evreilor care trăiau în exil au fost formulate în Biblia ebraică ca o temă importantă a credinței evreiești unde în decursul secolului al 16-lea comunitățile evreiești au prins rădăcini în patru „orașe sfinte Ierusalim Tiberias Hebron și Safed Se notează că în 1697 rabinul Yehuda Hahasid s-a stabilit cu un grup de 1 500 de evrei la Ierusalim< ref> În a doua jumătate a secolului al 18-lea s-au stabilit în Palestina comunități din Europa de Est adversari în ai hasidismului< ref> Prima Aliyah primul val de emigrație evreiască modernă spre Palestina stăpânită de otomani a început în 1882 când evrei din România au navigat de la Galați și împreună cu alți evrei care au fugit de pogromurile din Rusia au inițiat colonii agricole în Țara Israel Deși mișcarea sionistă exista deja în practică jurnalistul austro-ungar Theodor Herzl este creditat ca fondator al sionismul politic o mișcare care a urmărit să creze un stat evreu în Țara Israel ridicând problema evreiască la nivel internațional A doua Aliyah 1904-1914 a început ca urmare a primului pogrom de la Chișinău cam 40 000 de evrei s-au stabilit în Palestina aproape jumătate dintre ei au plecat mai târziu În timpul Primului război mondial secretarul britanic de externe Arthur Balfour a trimis o scrisoare care declara< ref> Legiunea evreiască în primul rând un grup de voluntari sioniști a asistat la cucerirea britanică a Palestinei în 1917 Opoziția arabilor față de conducerea britanică și a imigrației evreiești a dus la revoltele din 1920 din Palestina și formarea unei miliții evreiești cunoscută sub numele de Haganah însemnând "Apărare" în ebraică din care a apărut mai târziu grupările paramilitare Irgun și Lehi Grupul Stern În 1922 Liga Națiunilor a acordat un mandat Marii Britanii asupra Palestinei în condiții similare cu Declarația Balfour A treiea 1919-1923 și A patra Aliyah 1924-1929 au adus încă 100 000 de evrei în Palestina Nazismul și persecutarea evreilor în Europa anilor '30 a dus la A cincea Aliyah cu un aflux de un sfert de milion de evrei Aceasta a fost o cauză majoră a revoltei arabe din anii 1936-1939 și a dus la introducerea de către britanici a unor restricții privind imigrarea evreilor în Palestina cu Cartea albă din 1939 Deoarece țările din întreaga lume refuzau în general să dea azil refugiaților evrei care fugeau de Holocaust o mișcare clandestină cunoscută sub numele de Aliyah Bet a fost organizată pentru a aduce evrei în Palestina Independența și primii ani După al doilea război mondial Marea Britanie s-a aflat în conflict aprig cu comunitatea evreiască Haganah alăturându-se Irgun și Lehi într-o luptă armată împotriva conducerii britanice Organizația Națiunilor Unite recent creată a aprobat Planul de Partiție pentru Palestina Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite 181 de pe 29 noiembrie 1947 care a încercat să împartă țara în două state arabe și unul evreu Ierusalimul a fost desemnat să fie un oraș internațional un corpus separatum administrat de ONU< ref> Comunitatea evreiască a acceptat acest plan La 1 decembrie 1947 Comitetul Arab Superior a proclamat o grevă de trei zile iar grupuri de arabi au început să atace ținte evreiești Economia arabilor palestinieni s-a prăbușit și 250000 de palestiniano-arabi au fugit sau au fost expulzați< ref> La 14 mai 1948 cu o zi înainte de expirarea mandatului britanic Agenția Evreiască a proclamat independența numind țara Israel În ziua următoare armatele a patru țări arabe Egipt Siria Liban și Irak au atacat Israelul lansând al doilea Război arabo-israelian din 1948; Arabia Saudită a trimis un contingent militar să lucreze sub comandă egipteană; Yemen a declarat război dar nu a întreprins acțiuni militare Iordania a anexat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Cisiordania și Ierusalimul de Est iar Egiptul a preluat controlul Fâșiei Gaza Organizația Națiunilor Unite estimează că mai mult de 700000 de palestinieni au fost expulzați sau au fugit din ceea ce avea să devină Israel în timpul conflictului< ref> Israel a fost acceptat ca membru al Organizației Națiunilor Unite cu majoritate de voturi la 11 mai 1949 În consecință populația Israelului a crescut de la 800000 la doua milioane de locuitori între 1948 și 1958 Unii au ajuns ca refugiați fără nici o posesiune și au fost cazați în tabere temporare cunoscute sub numele de maabarot; până în 1952 peste 200000 de imigranți au trăit în aceste orașe cort Necesitatea de a rezolva criza l-a determinat pe Ben-Gurion să semneze un acord de despăgubiri cu Germania de Vest care a declanșat proteste de masă ale evreilor înfuriați la ideea că Israelul ar putea accepta compensații bănești pentru Holocaust< ref> În anii 1950 Israel a fost adesea atacat de Fedayeeni palestiniani în principal din Fâșia Gaza ocupată de Egipt< ref> La începutul anilor 1960 Israelul l-a capturat pe criminalul de război nazist Adolf Eichmann în Argentina si l-a adus în Israel pentru proces Eichmann rămâne singura persoană din lume care a fost condamnată la execuție de către un tribunal israelian< ref> Conflicte și tratate de pace Naționaliștii arabi conduși de președintele egiptean Gamal Abdel Nasser au continuat să refuze să recunoască Israelul și au solicitat distrugerea lui Până în 1966 relațiile israeliano-arab s-au deteriorat până la punctul când au avut loc lupte reale care au loc între forțele israeliene și arabe Israel a văzut aceste acțiuni ca un casus belli La 5 iunie 1967 Israelul a lansat un atac preventiv împotriva Egipt Iordania Siria și Irak În cadrul unui Război de Șase Zile superioritatea militară israeliană a fost demonstrată în mod clar împotriva dușmanilor mai numeroși arabi Israelul a reușit să captureze Cisiordania Fâșia Gaza Peninsula Sinai și Înălțimile Golan Granițele Ierusalimului au fost extinse încorporând Ierusalimul de Est iar Linia verde din 1949 a devenit granița administrativă dintre Israel și teritoriile ocupate În Războiul de Șase Zile din 1967 Israelul a învins armatele combinate din Egipt Iordania și Siria După război Israelul s-a confruntat cu multă rezistență internă din partea palestinienilor arabi Cea mai importantă între diferitele grupuri palestiniene și arabe a fost Organizația pentru Eliberarea Palestinei OEP înființată în 1964 care inițial s-a angajat la „lupta armată ca singura modalitate de a elibera patria La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 grupările palestiniene au lansat un val de atacuri împotriva Israelului și a țintelor evreiești din întreaga lume inclusiv un masacru al atleților israelieni la Jocurile Olimpice de vară din 1972 din München La 6 octombrie 1973 când evreii sărbătoreau Iom Kipur armatele egiptene si siriene au lansat un atac surpriză împotriva Israelului Războiul s-a încheiat la 26 octombrie cu Israelul respingând cu succes forțele egiptene și siriene dar a suferit pierderi semnificative În iulie 1976 trupele de comando israeliene au efectuat o misiune îndrazneață care a reușit salvarea a 95 de ostatici care erau deținuți de către gherilele Organizației pentru Eliberarea Palestinei la Aeroportul Internațional Entebbe aproape de Kampala Uganda Alegerile Knesset-ului din 1977 au marcat un punct de cotitură în istoria politică a Israelului când partidul Likud al lui Menachem Begin a preluat controlul de la Partidul Laburist Mai târziu în același an președintele egiptean Anwar El Sadat a făcut o călătorie în Israel și a vorbit în fața Knesset-ului în ceea ce a fost prima recunoaștere a Israelului de către un șef de stat arab Israelul s-a retras din Peninsula Sinai și au convenit să inițieze negocieri asupra unei autonomii pentru palestinienii din Cisiordania și Fâșia Gaza< ref> La 11 martie 1978 un raid de gherilă OEP din Liban a dus la masacrul de pe drumul costier în care 35 de civili israelieni au fost uciși și 75 răniți Israelul a răspuns prin invazia sudulului Libanului pentru a distruge bazele OEP de la sud de râul Litani Cei mai mulți luptători OEP s-au retras dar Israelul a reușit să obțină sudul Libanului până ce o forță ONU și armata libaneză au putut prelua Cu toate acestea OEP a reluat în curând politica sa de rezistență la Israel În următorii câțiva ani OEP s-a infiltrat înapoi în sud și a bombardardat sporadic peste graniță Israel a efectuat numeroase atacuri represive de aer și sol Între timp guvernul lui Begin a încurajat în mod activ israelieni să se stabilească în Cisiordania ocupată< ref> adoptată în 1980 a fost considerat de unii reafirmarea anexării Ierusalimului de către Israel în 1967 prin decret guvernamental și a reaprins controversele internaționale asupra statutului orașului Cu toate acestea nu existat niciodată un act în care guvernul israelian să definească ceea ce se consideră a fi extinderea teritoriului Israelului și nici un act care să includă în mod specific în acesta Ierusalimul de Est La 7 iunie 1981 aviația israeliană a distrus singura centrală de energie nucleară din Irak care a fost în construcție chiar în afara Bagdadului După o serie de atacuri OEP in 1982 Israelul a invadat Libanul încă o dată pentru a distruge bazele de la care Organizația pentru Eliberarea Palestinei au lansat atacuri și rachete în nordul Israelului în Primul război din Liban a izbucnit în 1987 cu valuri de demonstrații necoordonate și violențe care au loc în Cisiordania și Gaza Pe parcursul următorilor sase ani Intifada a devenit mult mai organizată și a inclus măsuri economice și culturale care vizează perturbarea ocupației israeliane Mai mult de o mie de oameni au fost uciși în violențe mulți dintre ei tineri care aruncau cu pietre Răspunzând la raidurile de gherilă continue ale OEP în nordul Israelului Israelul a lansat un alt raid represiv în sudul Libanului în 1988 Pe fondul tensiunilor în creștere cu privire la criza din Kuweit polițiștii de frontieră israelieni au tras într-o mulțime palestiniană revoltată lângă moscheea Al-Aqsa din Ierusalim 20 de persoane au fost ucise și aproximativ 150 rănite În timpul războiului din Golf din 1991 OEP l-a susținut pe Saddam Hussein și atacurile cu rachete scud împotriva Israelului În ciuda indignării publice Israel a luat în seamă solicitarea SUA de-a se abține de a răspunde la atacuri și nu a participat la acest război În 1992 Ițhak Rabin a devenit prim-ministru în urma unor alegeri în care partidul său a solicitat compromisul cu vecinii Israelului În anul următor Shimon Peres în numele Israelului și Mahmoud Abbas din partea OEP au semnat Acordurile de la Oslo care au dat Autorității Naționale Palestiniene dreptul de a guverna părți din Cisiordania și Fâșia Gaza În 1994 Tratatul de pace Israel-Iordania a fost semnat ceea ce face Iordania a doua țară arabă care a normalizat relațiile cu Israelul Sprijinul arab public pentru Acorduri a fost deteriorat de continuarea colonizării israeliene Sprijinul israelian public pentru Acorduri s-a diminuat deoarece Israelul a fost lovit de atacuri sinucigașe palestiniene La sfârșitul anilor 1990 Israel sub conducerea lui Benjamin Netanyahu s-a retras din Hebron și a semnat Memorandumul Wye River oferind un control mai mare la Autoritatea Națională Palestiniană După eșecul negocierilor și o vizită controversată a liderului Likud Ariel Sharon la Muntele Templului a început a doua Intifada Sharon a devenit prim-ministru într-un scrutin special în 2001 În timpul mandatului său Sharon a realizat planul său de a se retrage unilateral din Fâșia Gaza și de asemenea a inițiat construcția barierei israeliene de separare cu Cisiordania< ref> În iulie 2006 un atac de artilerie al Hezbollah asupra comunităților Israelului de la frontiera de nord și o răpire transfrontalieră a doi soldați israelieni a declanșat cel de-al doilea război din Liban Cu toate acestea la sfârșitul anului Israel a intrat într-un alt conflict când încetarea focului între Hamas și Israel a luat sfârșit Războiul din Gaza a durat trei săptămâni și s-a încheiat după ce Israel a anunțat un armistițiu unilateral Hamas a anunțat încetarea focului separat cu propriile sale condiții retragerea completă și deschiderea punctele de frontieră Deși nicio parte nu a încetat complet focul armistițiul a rămas stabil Geografie și climă Israelul este situat la capătul estic al Mării Mediterane delimitat de către Liban la nord Siria la nord-est Iordania la est și Egipt la sud-vest Acesta se află între latitudinile 29 ° și 34 ° N și longitudinile 34 ° și 36 ° E Pe teritoriul suveran al Israelul cu excepția tuturor teritoriilor capturate de Israel în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 suprafața este de aproximativ 20770 km pătrați dintre care doi la sută este apă iar suprafața totală sub control israelian incluzând zona controlată militar și sub guvernare parțial palestiniană Cisiordania este 27799 km pătrați< ref> În ciuda dimensiunii sale mici Israelul este casă la o varietate de caracteristici geografice de la deșertul Negev în sud până la zonele muntoase din Galileea Carmel și spre Înălțimile Golan în partea de nord Câmpia israeliană de coastă pe țărmurile Mediteranei este casa la șaptezeci la sută din populația națiunii La est de zonele muntoase centrale se află Valea Iordanului care formează o mică parte din cei 6500 de kilometri din Valea Rift Râul Iordan curge de-a lungul Văii Iordanului de la Muntele Hermon prin Valea Hulah și Marea Galileii la Marea Moartă cel mai de jos punct de pe suprafața Pământului Cel mai mare makhtesh din lume este Craterul Ramon în Negev care măsoară 40 km cu 8 km Temperaturile în Israel variază foarte mult mai ales în timpul iernii Regiunile mai mult muntoase pot fi vântoase friguroase și uneori inzapezite; în Ierusalim ninge cel puțin o dată în fiecare an Din mai până în septembrie ploile în Israel sunt rare Cu resurse limitate de apă Israelul a dezvoltat diferite tehnologii de economisire a apei inclusiv irigare prin picurare Patru regiuni diferite fitogeografice există în Israel din cauza localizării țării între climat temperat și zonele tropicale riverane la Marea Mediterana la vest și în est deșertul Din acest motiv flora si fauna din Israel este extrem de diversă Exista 2867 de specii cunoscute de plante găsite în Israel Dintre acestea cel puțin 253 de specii sunt introduse și neindigene Politica Israel funcționează în cadrul unui sistem parlamentar ca o republică democratică cu sufragiu universal Israelul este guvernat de un parlament de 120 de membri cunoscut sub numele de Knesset Statutul de membru al Knesset-ului se bazează pe reprezentarea proporțională a partidelor politice< ref> cu un prag electoral de 2% care în practică a dus la guvernele de coaliție Alegerile parlamentare sunt programate la fiecare patru ani dar coalițiile instabile sau în urma unui vot de neîncredere de către Knesset poate dizolva un guvern mai devreme Legile de bază ale Israelului funcționeaz ca o constituție nescrisă În 2003 Knesset-ul a început să elaboreze o constituție oficială pe baza acestor legi Președintele Israelului este șeful statului cu atribuții limitate și în mare parte ceremoniale< ref> Sistemul juridic Israelul dispune de un sistem cu trei nivele juridice Judecătoriile de pace instanțele cu magistrați situate în cele mai multe orașe din țară Judecătoriile districtuale servesc ca curte de primă instanță și curte de instanță de apel ele sunt situate în cinci din cele șase districte ale Israelului Curtea Supremă de Justiție de la Ierusalim instanța supremă cu un dublu rol cel de înaltă instanță de apel și cel de Înaltă Curte de Justiție În acesta din urmă Curtea Supremă de Justiție acționează ca un tribunal de primă instanță care permite persoanelor fizice atât cetățenii cât și celor care nu sunt cetățeni de a cere ajutorul judiciar împotriva deciziilor autorităților de stat Israelul nu a ratificat Statutul de la Roma cu privire la Curtea Penală Internațională invocând scepticismul cu privire la capacitatea acestei instanțe de a-și păstra neutralitatea politică deși îi sprijină obiectivele< ref> Sistemul juridic al Israelului combină trei tradiții juridice drept comun englez dreptul civil dreptul evreiesc Administrația instanțelor Israelului atât instanțele de judecată „Generale cât și a instanțelor Muncii sunt efectuate de către administrația instanțelor situată în Ierusalim Atât instanțele generale cât și cele muncitorești sunt instanțe fără suport pe hârtie dosarele instanței precum și deciziile Curții sunt depozitate electronic încearcă să apere drepturile și libertățile omului în Israel Israel este singura țară din regiune clasată „Liberă de către Freedom House pe baza nivelului libertăților civile și a drepturilor politice; „Teritoriile Ocupate Israeliene Autoritatea Palestinienă" au fost clasate „Nu sunt libere În 2010 Israelul propriu-zis fost clasat pe locul 86 în funcție de Indicele libertății presei realizat de Reporteri fără Frontiere a doua cea mai bine clasată țară din regiune după Liban care se află pe 78< ref> Diviziuni administrative Statul Israel este împărțit în șase districte administrative principale cunoscut sub numele de mehozot מחוזות; singular mahoz Central Haifa Ierusalim Nord Sud și districtele Tel Aviv Districtele sunt în continuare împărțite în cincisprezece subdistricte cunoscute sub numele de nafot נפות; singular ANAF care sunt ele însele împărțite în cincizeci de regiuni naturale< ref> În scopuri statistice țara este împărțită în trei zone metropolitane Zona metropolitană Tel Aviv populație 3206400 Zona metropolitană Haifa populație 1021000 și Zona metropolitană Beer Șeva populație 559700 este Ierusalimul cu 773800 de locuitori într-o zonă de 126 de kilometri pătrați Statisticile guvernului israelian asupra Ierusalimului includ populația și suprafața din Ierusalimul de Est care este recunoscut pe scară largă ca parte a Teritoriilor palestiniene sub ocupație israeliană Tel Aviv Haifa și Rishon LeZion sunt următoarele orașe ca populație ale Israelului cu o populație de 393900 265600 și respectiv 227600 Teritoriile ocupate de Israel În 1967 ca urmare a Războiului de Șase Zile Israelul a obținut controlul asupra Cisiordaniei Iudeea și Samaria Ierusalimul de Est Fâșia Gaza și Înălțimile Golan Israelul a luat de asemenea controlul Peninsulei Sinai dar a înapoiat o Egiptului ca parte a Tratatului de Pace Israel-Egipt din 1979 După ce Israelul a capturat aceste teritorii a început să construiască colonii cu cetățeni israelieni în fiecare dintre ele Israelul a aplicat dreptul civil la Înălțimile Golan și Ierusalimul de Est integrându-le în teritoriul său suveran și acordând locuitorilor săi stare de rezidență permanentă și posibilitatea de a aplica pentru cetățenie În schimb Cisiordania a rămas sub ocupație militară iar palestinienii din această zonă nu pot deveni cetățeni Fâșia Gaza este independentă de Israel fără prezență israeliană militară sau civilă dar Israel continuă să mențină controlul asupra spațiului aerian și a apelor Fâșia Gaza și Cisiordania sunt văzute de către palestinieni și cea mai mare parte a comunității internaționale ca locul unui viitor stat palestinian Consiliul de Securitate ONU a declarat anexarea Ierusalimului de Est și a Înălțimile Golan ca fiind „nulă și nedorită și continuă să vadă teritoriile ca fiind ocupate Curtea Internațională de Justiție principalul organ judiciar al Națiunilor Unite a afirmat în opinia sa consultativă din 2004 privind legalitatea construcției unui zid de separare israelian în Cisiordania că terenurile capturate de Israel în Războiul de Șase Zile inclusiv Ierusalimul de Est sunt teritorii ocupate< ref> Statutul Ierusalimului de Est în orice viitor acord de pace a fost uneori un obstacol dificil în cadrul negocierilor dintre Guvernul Israelian și reprezentanți ai palestinienilor Israel considerând acest teritoriu ca fiind al său precum și o parte din capitala sa Cele mai multe negocieri cu privire la teritorii au fost pe baza Rezoluției Consiliului de Securitate a ONU nr 242 care subliniază „inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin război și solicită Israelului să se retragă din teritoriile ocupate în schimbul normalizării relațiilor cu statele arabe un principiu cunoscut sub numele de „Teren pentru pace< ref> Economie Țara start-up-ului Israelul are o economie modernă și diversificată fiind unul dintre statele dezvoltate Lipsit de resurse naturale Israelul ocupă un loc de frunte pe cap de locuitor în dezvoltarea de tehnologii avansate și de patente Resurse naturale Resursele naturale sunt foarte reduse mai importante fiind rezervele de fosfați Industrie Industria tradițională textilă și alimentară a fost completată de noi ramuri printre care prelucrarea petrolului a cauciucului construcțiile de mașini Recent Israelul dezvoltă și ramuri de vârf printre care industria aeronautică și electronică O ramură industrială mai deosebită o reprezintă prelucrarea diamantelor Agricultură Deși dispune de terenuri agricole reduse are un înalt randament datorită mecanizării și irigațiilor Produsele agricole principale sunt citricele măslinele vița de vie și cerealele Se cresc intensiv bovine Turism Turismul este centrat pe vizitarea monumentelor istorice a teritoriilor biblice și îndeosebi a „orașului sfânt — Ierusalim În dezvoltarea economică a Israelului un rol important îl are sectorul financiar-bancar Demografie Evreii din Israel cuprind o majoritate de „nativi — născuți în țară porecliți în limbajul curent sabra în românește „sabri în ebraică „tzabarim restul fiind imigranți născuți în străinătate și stabiliți la diferite vârste în Israel În luna august a anului 2005 Israelul împreună cu Ierusalimul de Est avea o populație de 6912700 de locuitori structurată astfel 76% evrei 20% împreună cu Ierusalimul de Est arabi și 4% alte minorități druzi — aici considerați separat de populația arabă — cerchezi armeni precum și un număr remarcabil de evrei având „doar tatăl evreu; de asemenea nepoți de evrei parteneri de viață ai unor evrei — de origine rusă ucraineană română etc — și care nu sunt recunoscuți ca evrei după legea religioasă dar care în marea lor majoritate sunt laici și se identifică cu evreii israelieni moderni După criterii religioase — conform unor statistici — evreii israelieni sunt în proporție de 12% foarte religioși ultraortodocși 10% religioși ortodocși 35% „tradiționaliști ortodocși iar restul de 43% sunt laici În rândurile laicilor majoritatea preferă la nevoie serviciile religioase ale ritului ortodox pe care îl cunosc din familie iar o mică minoritate apelează la serviciile spirituale ale riturilor iudaice mai noi ca de exemplu iudaismul conservativ și reformat De asemenea exista mii de karaiți evrei creștinați majoritatea membri ai unor comunități protestante denumite evrei mesianici și un număr foarte mic de evrei romano-catolici câteva sute de samariteni Arabii sunt 91% musulmani suniți și 9% creștini de mai multe rituri Druzii care în general se consideră arabi au un cult provenit din islamul șiit ale cărui revelații sunt împărtășite doar de o elită de inițiați Cerchezii sunt o mică minoritate musulmană sunită și vorbesc o limbă caucaziană limba adîghee Armenii creștini sunt aici de asemenea o minoritate foarte mică Statul israelian are aproximativ 7406900 de locuitori după ultimul recensământ din 2008 în 2010 populația Israelului a ajuns la aproximativ 75 milioane de locuitori Israelul are două limbi oficiale ebraică și arabă Ebraica este limba principală a statului și este vorbită de majoritatea populației iar limba arabă în varianta palestineană este vorbită curent de minoritatea arabă precum și în graiuri și dialecte din diverse țări arabe ca limbă secundară de către imigranți evrei mai ales vârstnici originari din aceste țări Începând cu 2008 cetățenii israelieni arabi au ajuns să reprezinte 20% din populație Mulți israelieni vorbesc destul de bine în limba engleză care a fost și limba oficială a țării în timpul regimului colonial al mandatului britanic în Palestina între anii 1918-1948 Engleza este învățată încă din clasele primare Fiind o țară de imigranți sunt înca mult uzitate limbile ultimelor mari valuri de imigrație din anii 1970-2000 ca rusa și amharica Atașamantul de țară al populației Israelului din 1948 și până astăzi este relativ mare în comparație cu alte țări populate de imigrări în masă Emigrația din Israel spre alte țări mai ales în Statele Unite și Canada este descrisă de demografi ca fiind modestă dar pentru ministerele guvernului israelian reprezintă uneori un motiv de preocupare În 2009 300000 de cetățeni israelieni trăiau în așezări aflate în Cisiordania sau Iudeea și Samaria după terminologia folosită adesea în Israel cum sunt Ma'ale Adumim și Ariel; comunități evreiesti care existaseră în vremea mandatului britanic și înainte de înființarea statului Israel au fost reînființate după războiul de 6 zile de pildă în perimetrul orașului Hebron și în zona Gush Etzion 18000 de mii de israelieni trăiesc în zona Platoului Golan În 2006 20000 de evrei locuiau în cartiere din Ierusalimul de Est Numărul total de coloniști israelieni este de 500000 65% din populația totală a Israelului Aproximativ 7800 de evrei israelieni locuiau și practicau ramuri agricole în așezările din Fâșia Gaza până când au fost evacuați de guvernul Ariel Sharon în anul 2005 Israelul a fost stabilit ca un cămin național pentru evrei și este cunoscut ca „Statul evreiesc În țară o lege de reîntoarcere dă dreptul tuturor evreilor și urmașilor de evrei până la treia generație să primească cetățenia israeliană odata cu așezarea în țară Mai mult de trei sferturi sau 755% din populația evreiască provin dintr-o diversitate de culturi evreiești din lume Aproximativ 68% din evrei sunt născuți în Israel 22% sunt imigranți din Europa și America și 10% sunt imigranți din Asia și Africa incluzând Lumea Arabă Evreii care au imigrat în Israel din lumea arabă și urmașii lor constituie circa 40%-50% din evreii israelieni Imigrația în Israel Între 1990 și 1994 imigrația evreilor din fosta URSS și a familiilor lor a crescut populația Israelului cu mai mult de 12% Circa 300000 de imigranți vorbitori sau cunoscători de limba rusă în Israel majoritatea laici sunt considerați „creștini de către rabinii ortodocși pentru că în interpretarea iudaică ortodoxă doar copiii care au mame evreice sunt considerați evrei La momentul respectiv Israelul a acceptat primirea unui număr mic de refugiați din Vietnam și din Bosnia De asemenea s-au mai stabilit în țară mici noi comunități creștine protestante și neo- protestante din Germania Finlanda etc precum și o comunitate mică a evreilor negri din Statele Unite În ultimul deceniu un mic număr de persoane din țări europene România Rusia Ucraina etc din Filipine Thailanda China din Africa și America de Sud care au venit la lucru în Israel s-au stabilit aici de obicei în urma unor legături de căsătorieÎn primul deceniu al secolului al XXI-lea au intrat în Israel multe mii de refugiați legali și ilegali mai ales din Sudan Sudanul de Sud și Eritreea În Israel trăiesc circa 130000 de evrei români La acest număr se adăugă și urmașii familiilor originare din România care mai au cunoștințe de limba română astfel încât se poate vorbi de un număr de cca 350000 de oameni Majoritatea evreilor din România circa 350000-400000 care au rămas în viață după al Doilea Război Mondial au emigrat în mai multe valuri în Israel Populație istorică Cultură Știința în Israel Universități În Israel funcționează nouă universități și câteva zeci de institute și „colegii recunoscute și aflate sun controlul academic al Comisiei israeliene de studii superioare cu dreptul de a acorda diplome de studii superioare Doctorate pot fi acordate exclusiv de Institutul Weizmann și de universități cu excepția Universității Libere prin corespondență Lista univesităților israeliene Lista univesităților israeliene de mai jos conform acronimelor în limba engleză cuprinde saiturile pe internet data ctitoriei numărul de studenți și clasificarea internațională după top 3000 Shanghai Jiao Tong University SJTU] top 500 și top 200 Premii Nobel 12 israelieni au fost distinși cu Premiul Nobel Shmuel Yosef Agnon 1966 literatură Menahem Begin 1978 pace împreună cu Anwar Sadat pentru tratatul de pace cu Egiptul Șimon Peres 1994 pace împreună cu Ițhak Rabin și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Ițhak Rabin 1994 pace împreună cu Șimon Peres și Yasser Arafat pentru Tratatul de la Oslo Daniel Kahneman 2002 economie pentru Luarea de decizii în condiții de incertitudine Avram Hershko 2004 chimie împreună cu Aaron Ciechanover și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Aaron Ciechanover 2004 chimie împreună cu Avram Hershko și Irwin Rose pentru degradația proteică intracelulară mediată de ubiquitin Israel Robert Aumann 2005 economie pentru descoperiri în teoria jocurilor Ada Yonath 2009 chimie pentru „studii ale structurii și funcțiilor ribozomului împreună cu Thomas A Steitz și Venkatraman Ramakrishnan< ref> Dan Shechtman 2011 chimie pentru descoperirea cvasi-cristalelor< ref> Michael Levitt 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Arieh Warshel „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe< ref> Arieh Warshel 2013 chimie împreună cu Martin Karplus și Michael Levitt „pentru dezvoltarea modelelor multiscalare aplicabile în cazul sistemelor chimice complexe Medalia Fields Deoarece nu se acordă Premiul Nobel pentru matematică premiul corespondent este Medalia Fields Elon Lindenstrauss 2010< ref> Vezi și Hatikva imnul național al Israelului Note Bibliografie Barzilai Gad Wars Internal Conflicts and Political Order A Jewish Democracy in the Middle East State University of New York Press 1996 ISBN 0-7914-2943-1 Bregman Ahron A History of Israel Palgrave Macmillan 2002 ISBN 0-333-67631-9 Dershowitz Alan M The Case Against Israel's Enemies Exposing Jimmy Carter and Others Who Stand in the Way of Peace Publisher Wiley; I-th ed September 8 2009 ISBN 0-470-49005-5 ISBN 978-0-470-49005-1 Sachar Howard M A History of Israel From the Rise of Zionism to Our Time Publisher Alfred A Knopf 3rd ed May 15 2007 ISBN 0-375-71132-5 ISBN 978-0-375-71132-9 Rubin Barry Israel An Introduction Yale University Press February 21 2012 ISBN 0-300-16230-8 ISBN 978-0-300-16230-1 Dershowitz Alan M Israel on Trial Publisher Palgrave July 31 2012 ISBN 0-230-60534-6 ISBN 978-0-230-60534-3 Dershowitz Alan M The Case for Israel John Wiley & Sons Inc August 25 2004 ISBN 0-471-67952-6 ISBN 978-0-471-67952-3 Morris Benny Righteous Victims A History of the Zionist-Arab Conflict 1881-2001 Publisher Vintage August 28 2001 ISBN 0-679-74475-4 ISBN 978-0-679-74475-7 Dershowitz Alan M The Case for Peace How the Arab-Israeli Conflict Can be Resolved Publisher Wiley August 18 2006 ISBN 0-470-04585-X ISBN 978-0-470-04585-5 Harms Gregory & Ferry Todd M The Palestine-Israel Conflict A Basic Introduction II-nd Ed Pluto Press March 20 2008 ISBN 0-7453-2734-6 ISBN 978-0-7453-2734-1 Laqueur Walter & Rubin Barry The Israel-Arab Reader A Documentary History of the Middle East Conflict 7th Edition Penguin Books April 29 2008 ISBN 0-14-311379-8 ISBN 978-0-14-311379-9 Tessler Mark A History of the Israeli-Palestinian Conflict Indiana Series in Arab and Islamic Studies Indiana University Press 2nd ed March 24 2009 ISBN 0-253-22070-X ISBN 978-0-253-22070-7 Smith Charles D Palestine and the Arab-Israeli Conflict A History with Documents Publisher Bedford St Martin's VII-th ed October 6 2009 ISBN 0-312-53501-5 ISBN 978-0-312-53501-8 Bickerton Ian J& Klausner Carla L History of the Arab-Israeli Conflict Prentice Hall VI-th ed November 14 2009 ISBN 0-205-75338-8 ISBN 978-0-205-75338-3 Legături externe ultima fortăreață a războaielor evreilor 30 Aprilie 1998 Evenimentul zilei with links to Arabic Hebrew versions< span> Istoria Lituaniei între 1219 și 1295 tratează înființarea și perioada timpurie a primului stat lituanian Marele Ducat al Lituaniei în intervalul marcat de semnarea păcii cu Galiția-Volînia 1219 și începutul domniei lui Vytenis în 1295 Începutul secolului al XIII-lea a marcat sfârșitul preistoriei în Lituania Începând cu această etapă istoria Lituaniei este menționată de cronici tratate și alte documente scrise În 1219 douăzeci și unu de duci lituanieni au semnat un tratat de pace cu Galiția-Volînia Acest eveniment este acceptat în mare parte ca fiind prima dovadă că statele baltice se unificau și consolidau În ciuda războiului continuu cu două ordine creștine livonienii și teutonii Marele Ducat al Lituaniei a fost înființat și a căpătat un control asupra terenurilor Ruteniei Negre Poloțk Minsk precum și asupra altor teritorii aflate la est de Lituania actuală care au slăbit și au devenit vulnerabile după prăbușirea Rusiei Kievene Primul conducător care deținut titlul de Mare Duce a fost Mindaugas Din punct de vedere tradițional este considerat fondatorul statului cel care a unit triburile baltice și a stabilit Ducatul Cu toate acestea unii cercetători nu sunt de acord cu această percepție După moartea lui Mindaugas Marele Ducat al Lituaniei a intrat într-o perioadă de instabilitate așa cum este reflectat de faptul că șapte mari duci au deținut titlul pentru următorii treizeci și doi de ani Se cunosc puține date despre această perioadă însă dinastia Gediminid a fost fondată în jurul anului 1280 În ciuda instabilității Marele Ducat nu se dezintegrase Vytenis a preluat puterea în 1295 iar în următorii douăzeci de ani a consolidat puternic fundațiile Ducatului cu scopul de a se extinde și de a crește sub conducerea lui Gediminas și a fiul său Algirdas Perioada 1219–1295 a fost astfel perioada de consolidare a Marelui Ducat iar anii de după 1295 i-au marcat extinderea Înființarea statului Unificarea baltică Statele baltice au fost în mare parte determinate să se unească datorită amenințării venite din partea ordinelor religioase germane agresive În cele din urmă s-a unit cu Ordinul Cavalerilor Teutoni continuând așa-numitele Reisen incursiunile împotriva statelor baltice În 1226 Konrad I al Mazoviei i-a chemat pe cavalerii teutoni să-și apere frontierele și i-a supus pe prusaci oferindu-le cavalerilor spre folosință Chełmno ca bază pentru campania lor În 1230 teutonii s-au stabilit în Chełmno au construit un castel și au început să atace teritoriile prusace După patruzeci și patru de ani și în ciuda celor două răscoale prusace împotriva lor au cucerit cele mai multe triburi prusace Ulterior cavalerilor le-au trebuit nouă ani să-i cucerească pe nadruviani scalviani și sudovieni iar din 1283 au avut o poziție care le-a permis să amenințe tânărul stat lituanian dinspre vest Următoarea unificare a triburilor lituaniene a fost facilitată de schimbările sociale care au avut loc în Lituania pe parcursul acestei perioade S-au instituit alodiile în ; proprietăți funciare scutite de taxe care ulterior aveau să stea la baza unui sistem feudal Aceasta a fost așa cum atestă mai multe cronici principala formă de organizare care a reglementat proprietatea funciară în secolul al XIII-lea În cadrul acestui sistem cunoscut în Anglia ca primogenitură doar fiul cel mare putea moșteni pământuri ceea ce le-a permis ducilor să-și consolideze exploatațiile Clasele sociale și repartiția muncii au început de asemenea să prindă amploare Erau clase de soldați cu experiență bajoras de țărani liberi laukininkas și de oameni „ne-liberi kaimynas și šeimynykštis Pentru a pune în aplicare această structura socială a fost nevoie de un stat unificat O altă forță din spatele unificării a fost dorința de a profita de terenurile rutene care avuseseră de suferit de pe urma invaziei mongolilor Erau adesea suficiente alianțe de scurtă durată între ducii lituanieni pentru efectuarea de expediții militare și de jaf în aceste zone inclusiv Pskov jefuit în 1213 În total între 1201 și 1236 lituanienii au lansat cel puțin 22 de incursiuni în Livonia 14 în Rutenia și 4 în Polonia O administrare continuă a teritoriilor cucerite avea însă nevoie și de o mare putere centrală unificată Tratatul Galiția-Volînia Unele dovezi arată că lituanienii au început să-și unească forțele la începutul secolului al XIII-lea De exemplu în 1207 în Lituania au fost recrutați soldați pentru a lupta împotriva ordinelor religioase germane și în 1212 Tratatul semnat de Daugirutis cu Novgorodul arată că el avea o oarecare influență într-o zonă vastă În cursul primilor douăzeci de ani de secolului al XIII-lea lituanienii au organizat circa treizeci de expediții militare în Livonia Rusia și Polonia Cu toate acestea prima dovadă concludentă a unei unificări a statelor baltice este considerat a fi Tratatul Galiția-Volînia semnat în 1219 Mindaugas deși tânăr împreună cu fratele său Dausprungas se numărau și ei printre ducii seniori ceea ce ar însemna că ei și-au moștenit titlurile Ceilalți doi duci seniori erau Daujotas al doilea menționat și fratele său Vilikaila ultimul menționat din cei cinci Tratatul era important din mai multe motive El demonstra că ducii lituanieni cooperau; printre semnatari se numărau duci care domneau peste unele teritorii cum ar fi Samogitia care probabil nu aveau legătură cu Galiția-Volînia Participarea lor implică o percepție a unui interes comun o dovadă a unui stat în curs de formare Cu toate acestea desemnarea celor cinci duci ca „seniori arată că procesul de unificare era încă în tranziție Includerea a douăzeci și unu de duci sugerează că multe teritorii din Lituania erau puternice și semi-independente Istoricii consideră tratatul o mărturie interesantă a unui proces lung și complex de formare a unui stat Progresul unificării a fost inegal; de exemplu după moartea ducilor Daugirutis în 1213 și a lui Stekšys în 1214 lituanienii a organizat mai puține raiduri Ascensiunea lui Mindaugas Mindaugas ducele care a guvernat partea de sud a Lituaniei dintre râurile Neman și Neris a devenit în cele din urmă întemeietorul statului Mindaugas este menționat ca domnitor al întregii Lituanii în cronica livoniană Rhymed în 1236 Mijloacele prin care a reușit să obțină acest titlu nu sunt bine-cunoscute Cronicile rusești menționează că a omorât sau expulzat duci inclusiv rude Puterea personală a lui Vykintas a crescut Ordinul Livonian a fost la un pas de colaps și a fost forțat să devină o sucursală a Cavalerilor Teutoni Ordinele aliate s-au concentrat asupra cuceririi Samogiției deoarece numai acest ținut îi împiedica să-și consolideze teritoriile Unirea acestor puteri agresive nu ar fi putut trece neobservată în țările lituaniene și ar fi determinat accelerarea procesului de unificare În 1239 Mindaugas a preluat Rutenia Neagră slabită și l-a numit pe fiul său Vaišvilkas la conducere La începutul anilor 1240 Mindaugas și-a consolidat puterea și a instaurat-o în diverse ținuturi baltice În 1245 Mindaugas și-a trimis nepoții pe nume Tautvilas și Edivydas fiii lui Dausprungas respectiv Vykintas să cucerească Smolenskul dar fără succes În 1249 Mindaugas a încercat să ia ținuturile nepoților săi și ale lui lui Vykintas ceea ce a dus la un conflict intern Tautvilas Edivydas și Vykintas au format o coaliție puternică cu samogițienii Ordinul Livonian Daniel din Galiția cumnatul cu Edivydas și Tautvilas precum și cu Vasilko din Volînia împotriva lui Mindaugas Numai polonezii chemați de Daniel au refuzat să ia parte la coaliția împotriva lituanienilor Ducii din Galiția și Volînia au reușit să obțină controlul asupra Ruteniei Negre o zonă condusă de Vaišvilkas fiul lui Mindaugas Tautvilas a plecat la Riga unde a fost botezat de arhiepiscop În 1250 Ordinul a organizat două raiduri majore unul împotriva țării Nalša și împotriva altor domenii ale lui Mindaugas și împotriva acelor părți din Samogiția care încă îl mai susțineau Atacat din nord și sud și confruntându-se cu o posibilitatea unor frământări în alte părți Mindaugas a fost pus într-o situație extrem de dificilă dar a reușit să profite în folosul său de conflictele dintre Ordinul Livonian și Arhiepiscopul de Riga A reușit să îl mituiască pe Andreas von Stierland Regatul Lituaniei După cum i se promisese Mindaugas a fost încoronat împreună cu soția sa Morta la un moment dat în vara anului 1253 iar Regatul Lituaniei proclamat de către Papă în 1251 a fost recunoscut 6 iulie este astăzi sărbătorită drept „Ziua statalității în și este o sărbătoare oficială în Lituania modernă Data exactă a încoronării nu este însă cunoscută cercetările istoricului Edvardas Gudavičius care a promovat această dată sunt uneori contestate Locul încoronării nu este nici el cunoscut Papa Inocențiu al IV-a l-a sprijinit pe Mindaugas în speranța că un nou stat creștin ar putea opri invaziile Hoardei de Aur un stat din Imperiul Mongol Pe 17 iulie 1251 papa a semnat două edicte papale Unul dintre acestea a cerut episcopului de la Chełmno să îl încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei să numească un episcop pentru Lituania și să construiască o catedrală Celălalt edict îl punea pe noul episcop să fie în subordinea directă a papei Acest lucru a fost binevenit pentru lituanieni deoarece ei erau îngrijorați că vechii lor dușmani Ordinul Livonian ar fi putut exercita un control prea mare asupra noului stat Din cauza diferitelor conflicte de interese a durat ceva timp până când a fost numit un episcop de Lituania Episcopul de Gniezno l-a numit în această funcție pe Vito în un călugăr al Ordinului Dominican dar el nu a fost recunoscut de Mindaugas și nu a fost acceptat de populație Activitățile lui Vito în Lituania nu sunt cunoscute deși el este uneori pus în relație cu Catedrala lui Mindaugas În cele din urmă în 1254 a fost numit episcop Christian în membru al Ordinului Livonian Mindaugas i-a oferit câteva terenuri in Samogiția dar nu se cunosc multe despre activitățile sale Izvoarele istorice nu menționează nicio sponsorizare de misionari educație a prelaților sau construire de biserici în această perioadă iar episcopul Christian s-a întors în Germania în 1259 unde a murit în 1271 Ridicarea Catedralei lui Mindaugas rămâne problematică dar cercetările arheologice recente au relevat resturile unei clădiri de cărămidă din secolul al XIII-lea pe locul de astăzi al Catedralei de la Vilnius Se presupune în general că rămășițele sunt cele ale Catedralei lui Mindaugas construită pentru respectarea acordului cu Papa Cu toate acestea după cum au demonstrat evenimentele ulterioare lituanienii nu erau pregătiți să accepte creștinismul și botezul lui Mindaugas a avut doar un impact temporar asupra evoluțiilor viitoare Imediat după încoronare Mindaugas a acordat Ordinului Livonian câteva teritorii din vest — porțiuni din Samogiția Nadruva și Dainava Există unele discuții pentru a stabili dacă în ultimii ani 1255 1257 1259 1261 Mindaugas a dat chiar mai multe pământuri Ordinului; supoziția aceasta este susținută de faptul că unele dintre documente menționează că terenurile nu ar fi fost de fapt sub controlul lui Mindaugas Indiferent de situație au fost instituite o pace și o relativă stabilitate pentru încă aproximativ opt ani Mindaugas s-a folosit de această ocazie pentru a se concentra asupra extinderii spre răsărit Și-a consolidat influența în Rutenia Neagră în Pinsk și a profitat de prăbușirea Rusiei Kievene prin cucerirea orașului Poloțk un important centru de comerț din bazinul râului Daugava De asemenea a negociat o pace cu Galiția-Volînia și a aranjat căsătoria uneia din fiicele sale cu Svarn fiul lui Daniel din Galiția care va deveni mai târziu Mare Duce al Lituaniei Au fost consolidate și relațiile diplomatice cu Europa de Vest și cu Sfântul Scaun În 1255 Mindaugas a primit permisiunea Papei Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiul cu titlul de rege al Lituaniei Pe plan intern Mindaugas s-a străduit să înființeze instituții de stat propria sa curtea nobiliară sisteme administrative un serviciu diplomatic și un sistem monetar Au circulat monede mari de argint lituaniene în ceea ce oferă un indiciu al statalității Ordinul Livonian s-a folosit de această perioadă pentru a-și consolida controlul asupra terenurilor samogițiene Livonienii au construit trei castele de-a lungul frontierei Memelburg Klaipėda Georgenburg Jurbarkas și Doben Durbe în Letonia Samogițienii au răspuns alegându-l pe Algminas drept conducător militar și atacând Kurzeme Ordinul având succese mici pe câmpul de luptă În 1259 Ordinul livonian a pierdut bătălia de la Skuodas și în 1260 și bătălia de la Durbe Prima înfrângere a încurajat o rebeliune a semigalilor iar cea de-a doua i-a provocat pe prusaci la o revoltă împotriva Ordinului Marea revoltă a prusacilor a durat paisprezece ani Încurajat de Treniota nepotul său Mindaugas a încălcat pacea cu Ordinul Unele cronici sugerează că el ar fi revenit la fostele sale credințele păgâne dar acest aspect este încă pus în discuție Cu toate acestea toate realizările diplomatice efectuate de la încoronarea lui s-au pierdut Mindaugas a format apoi o alianță cu Alexandr Nevski din Novgorod și împreună cei doi s-au îndreptat împotriva Ordinului Treniota a condus o armată pentru către Cēsis și au luptat contra Mazoviei în speranța de a încuraja toate triburile baltice cucerite să se ridice împotriva Ordinelor și să se unească sub conducerea lituaniană El a repurtat câteva victorii dar nu a reușit să cucerească castelele fortificate sau să formeze o coaliție a forțelor baltice împotriva Ordinului Influența personală a lui Treniota a crescut din cauză că Mindaugas s-a concentrat mai mult asupra cuceririi terenurilor din Rusia trimițând o mare armată la Briansk Prioritățile lui Treniota și Mindaugas au început să diveargă Daumantas și Treniota au răspuns la această insultă prin asasinarea lui Mindaugas și a doi dintre fii ai săi Ruklys și Rupeikis în 1263 Lituania a căzut pradă instabilității interne timp de mai mulți ani Anii după Mindaugas Anii de instabilitate Statul lituanian nu s-a dezintegrat după moartea lui Mindaugas Treniota a preluat titlul de Marele Duce dar puterea lui a fost limitată; a fost contestat de Tautvilas care nu renunțase la revendicarea asupra tronului Tautvilas a fost și el asasinat de către Treniota dar după doar un an în 1264 Treniota a fost ucis de către foștii sfetnici ai lui Mindaugas Fiul lui Mindaugas Vaišvilkas împreună cu cumnatul acestuia Shvarn din Volînia a preluat controlul în Lituania Daumantas a fost nevoit să se refugieze în Pskov a fost botezat Timofei a condus cu succes din 1266-1299 și a fost chiar și canonizat În 1265 Vaišvilkas creștin fiind a făcut pace cu Ordinul livonian și chiar fără sprijin din Lituania răscoalele din statele baltice care au fost alimentate de Treniota au început să dispară A murit în 1269 sau 1271 în Galiția Domnia lui Traidenis Circumstanțele preluării puterii în 1269 de către următorul domnitor Traidenis nu sunt clare Încă de la început relațiile sale cu Galiția-Volînia erau tensionate iar în cele din urmă s-a ajuns la războiul din anii 1274-1276 Traidenis a câștigat lupta și și-a întărit controlul asupra Ruteniei Negre Traidenis cunoscut pentru ferma sa atitudine anti-germană Cu toate acestea Traidenis a murit la scurt timp după aceasta iar revolta nu a avut succes Domnia lui Traidenis a fost cel mai lung și mai stabil regim în timpul perioadei de frământare După moartea sa Ordinul și-a finalizat cuceririle triburile baltice cucerite nu s-au mai răsculat iar Ordinele se puteau concentra acum asupra Lituaniei În 1274 Marea Revoltă Prusacă a luat sfârșit iar Ordinul Cavalerilor Teutoni a continuat să cuceri alte triburi baltice nadruvienii și scalvienii în 1274-1277 și sudovienii în 1283; Ordinul Livonian a terminat cucerirea Semigaliei ultimul aliat baltic al Lituaniei în 1291 Ordinele își puteau concentra atenția asupra Lituaniei Zona de tampon formată din alte triburi baltice dispăruse și Lituania a rămas să lupte singură împotriva Ordinelor Ascensiunea dinastiei Gediminide Există incertitudini considerabile în ce privește identitatea Marilor Duci ai Lituaniei în perioada dintre moartea lui Traidenis în 1282 și asumarea puterii de către Vytenis în 1295 Aceasta se datorează parțial faptului că cele două surse principale ale istoriei lituaniene a secolului al XIII-lea Codicele Hypatian și Cronica livoniană Rhymed se sfârșesc la începutul anilor 1290 În 1285 o cronică îl menționează pe Daumantas ca Mare Duce El l-a atacat pe episcopul Tverului și a fost grav rănit sau chiar ucis în luptă Cu toate acestea este singura informație despre el Dinastia Gediminidă și-a început ascensiunea în Lituania în această perioadă cu apariția lui Butigeidis primul său lider A murit în 1290 sau 1292 iar fratele său Butvydas cunoscut și sub numele de Pukuveras a moștenit coroana Butvydas a fost tatăl lui Vytenis și probabil și al lui Gediminas În timpul scurtei sale domniei Butvydas a încercat să apere ducatul împotriva Cavalerilor Teutoni; a atacat și Mazovia un aliat al cavalerilor Fiul său Vytenis a ajuns la putere în 1295 și s-a încheiat perioada de relativă instabilitate Domnia sa a marcat tranziția de la înființarea statului la punctul în care el a fost pregătit pentru extindere Moștenire Statul unit și condus de Mindaugas a constituit primul stat lituanian Statul a protejat efectiv lituanienii și samogiții de asimilarea de către Ordinul Cavalerilor Teutoni și Ordinul Livonian soartă de care nu au scăpat prusacii scalvienii curonienii selonii și alte triburi baltice Mindaugas a domnit peste aproximativ din teritoriul lituanian Ținuturile slave aflate sub controlul și influența sa ocupau alți Până în 1430 apogeul atins din timpul domniei lui Vytautas cel Mare marele ducat deținea un teritoriu de aproximativ și aproximativ 25 milioane de locuitori Perioada 1219–1295 a conturat și ea viitoare conflicte lituanienii păgâni au fost înconjurați de ordinele agresive romano-catolice dinspre nord și sud-vest și de către adepții ortodoxiei dinspre est Raidurile ordinelor s-au intensificat după ce au învins „zona tampon creată de prusaci nadruvieni scalvieni sudovieni și semigali din 1283 Luptele cu cavalerii teutoni și extinderea către est au marcat anii 1295–1377 Lituania nu avea cum să reziste la nesfârșit izolată religios politic și cultural și a trebuit să aleagă între romano-catolicism și ortodoxie În 1386 Marele Duce Jogaila a ales botezul în rit catolic cu scopul de a se căsători cu Jadwiga a Poloniei și a devenit rege al Poloniei Ultimul stat păgân european a fost convertit la creștinism Note Legături externe Gudavičius Edvardas 1996 "" Lithuanian Historical Studies Baranauskas Tomas 2000 "" Lietuvosnet Baranauskas Tomas 2006 "" Lietuvosnet Karl Friedrich May sau mai corect Carl Friedrich May n 25 februarie 1842 la Ernstthal d 30 martie 1912 la Radebeul a fost timp de decenii unul dintre scriitorii germani cei mai productivi și mai citiți fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA și al Mexicului O mare parte din operele sale au fost ecranizate sau adaptate pentru piese de teatru Biografia Karl May provine dintr-o familie săracă de țesători fiind al cincilea fiu dintr-o familie cu 14 copii din care nouă mor la câteva luni după naștere În anul 1844 probabil dintr-o carență de vitamina A copilul contracterază o hemeralopie boală care cu timpul se va înrăutăți ajungând după spusele scriitorului la o „orbire funcțională care va fi tratată cu succes la vârsta de cinci ani Fiind un tânăr plin de fantezie este sprijinit încă din școală să urmeze un curs privat de muzică Din anul 1856 studiază la seminarul pedagogic din Waldenburg Saxonia de unde este exmatriculat în anul 1859 din cauza sustragerii furtului a șase lumânări În urma iertării păcatului său i se admite urmarea cursului de la seminarul pedagogic din „Plauen Saxonia curs pe care este nevoit să-l părăsească definiv după câteva zile fiind reclamat că ar fi sustras ceasul de buzunar al unui coleg fiindu-i interzis de a mai urma un seminar În următorii doi ani duce o viață grea din punct de vedere financiar străduindu-se să-și câștige existența pe căi legale Astfel el va acorda consultații private va scrie narațiuni va compune unele piese muzicale și va recita declama poezii Aceaste ocupații nu i-a asigurat nevoile existențiale Ca urmare a fost nevoit să recurgă la furturi înșelăciuni prezentându-se ca o persoană de vază cea ce face să fie urmărit de poliție În anul 1865 este condamnat la 4 ani de detenție și a fost pus să lucreze în „casa săracilor După obținerea libertății eșuează toate încercările sale de a-și câștiga existența pe o cale cinstită fiind nevoit din nou să recurgă la furt și înșelătorii de multe ori eforturile mari erau răsplătite cu o pradă de valoare mică În 1870 este arestat în Niederalgersdorf Boemia pentru vagabondaj și după identificarea lui predat autorităților din Saxonia unde va sta între anii 1870 și 1874 în penitenciarul din Waldheim În anul 1874 când se poate întoarce în casa părintească începe să scrie în noiembrie „Die Rose von Ernstthal Trandafirul din Ernstthal În anul 1879 primește o ofertă de la un cotidian catolic din Regensburg de a-și publica povestirile sale mai întâi la ei Cinci ani mai târziu în 1879 la Stollberg Sachsen este arestat timp de 5 zile pentru încercarea de înșelare a autorităților prin declararea unei identități false După căsătoria cu Emma Pollmer în anul 1880 începe o viață normală scriind cărțile care i-au adus succesul Karl May începe în anul 1880 cu povestirile din "Orientzyklus" Ciclul Orient ce durează cu mici întreruperi până în anul 1888 În paralel scrie și pentru alte ziare cotidiene în afară de cel din Regensburg folosind pseudonime diferite pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori Până la moartea sa a scris peste o sută de povestiri seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz „Der Gute Kamerad „Kolportage până ce va întâlni în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld 1853-1933 care îi propune prezentarea narațiunilor sale în cărți Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane Culegerea de romane de călătorie a lui Karl May încununată de succes Printre cele mai renumite volume se numără „Old-Shatterhand-Legende Legenda lui Old-Shatterhand unde apare figura „indianului apaș Winnetou În anii următori autorul primește nenumărate scrisori de la cititori și începe o serie de călătorii încheind contracte în Germania și Austria Devenind tot mai popular scriitorul se mută în „Villa Shatterhand din Radebeul Saxonia în care astăzi funcționează „Muzeul Karl May În anii 1899 1900 scriitorul întreprinde călătorii în Orient unde o cunoaște pe Klara Plöhn ajungând până în Sumatra unde a scris un jurnal de călătorie din care s-au păstrat numai fragmente la Klara a doua soție a lui May În ultimii ani de viață scriitorul are faze de depresiuni nervoase și halucinații La data de 9 decembrie 1902 Karl May primește la „Universitas Germana-Americana din Chicago titlul de „Doctor honoris causa pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Löwen scriitorul fiind bănuit de istoricul literar „Cristian Heermann că ar fi organizat această înscenare prin soția sa Klara Plöhn Aceasta polemică procesele și problemele familiare moartea soției ar fi dus la data de 30 martie 1912 la o moarte prematură a scriitorului cauzată de o „Herzparalyse akute Bronchitis Asthma paralizie cardiacă cu o bronșită acută astmatică Opere netraduse în limba română Durch Wüste und Harem Prin deșert și harem Durch die Wüste 1892 Prin deșert Durchs wilde Kurdistan 1892 Prin Kurdistanul sălbatic Von Bagdad nach Stambul 1892 De la Bagdad la Istanbul In den Schluchten des Balkan 1892 Prin cheile și defileele din Balcani Durch das Land der Skipetaren 1892 Prin țara skipetarilor Der Schut 1892 Ruina Winnetou I II III 1893 Orangen und Datteln 1893 Portocale și curmale Sand des Verderbens Nisipul distrugător Am Stillen Ocean 1894 În liniștea oceanului Am Rio de la Plata 1894 Rio de la Plata In den Cordilleren 1894 În Cordilieri Old Surehand I 1894 Old Surehand II 1895 Kapitän Kaiman Căpitanul Caiman Im Lande des Mahdi I–III 1896 În țara lui Mahdi Menschenjäger Vânătorii de capete Der Mahdi Mahdi Im Sudan În Sudan Old Surehand III 1897; Old Surehand II; Satan und Ischariot I–III 1896 97; Satan și Iscariotul Die Felsenburg Krüger Felsenburg Bei und Satan und Ischariot La diavol și Ischariot Auf fremden Pfaden 1897 Pe poteci străine „Weihnacht! 1897 Crăciunul Der Löwe der Blutrache Leul și răzbunarea sângelui Bei den Trümmern von Babylon La ruinele Babilonului Am Jenseits 1899 Pe lumea cealaltă Das versteinerte Gebet Rugăciunea împietrită Und Friede auf Erden! 1904 Pace pe pământ Opere traduse în limba română „Winetu vol I „Omul preriilor traducere de Ion Gorun Editura Ig Hertz Bucuresti 1935 „Winetu vol II „Comoara din munții Stâncoși Editura Ig Hertz Bucuresti 1935 „Winnetou vol I-IV traducere de Ștefan X Ionescu Editura Cartea Tinerimei Imprimeriile "Curentul" SAR 1941-1942 „Printre vulturi Fiul Vânătorului de Urși traducere de Elena Dărmănescu Editura Naționala Gh Mecu București 1943 „Printre vulturi Năluca din Llano Estacado traducere de Elena Dărmănescu Editura Naționala Gh Mecu București 1943 „Far West "Prințul Petrolului" „Aventuri în deșertul sălbatic "De la Bagdad la Istanbul" „Dervișul traducere de Josefina Schiefer Editura Remus Cioflec București 1944 „Insula giuvaerurilor traducere de Josefina Schiefer Editura Contemporană București ~1944 „Tainele Orientului traducere de C Constantinescu Editura Fortuna ~1944 „În țara diavolului traducere de C Constantinescu Editura Fortuna ~1944 „Aventuri în Turkestan traducere de C Constantinescu Editura Fortuna ~1944 „Caravana sfântă "Todeskarawane" traducere de N Rădulescu Editura Cosmopolitană București ~1944 „Corcitura traducere de G N Editura Gorjan București ~1944 „În mâna tuaregilor "Beduinii" Editura Orfeu 1944 „Foc în West! Editura Podeanu „Tainele Tibetului "În Țara Leului de Argint" Editura Omnia București fa „Canada Bill "Canada Bill" și "Das Ende von Cagliostro" traducere de Ștefan Ionescu Editura Danubiu București fa „Comoara din Lacul de argint traducere de Mariana Șora Editura Tineretului București 1969 Colecția Cutezătorii „Testamentul incașului traducere de Eugen Frunză Editura Albatros București 1971 Colecția Cutezătorii „Winnetou traducere de Eugen Frunză tabel cronologic de Alexandru Bondoc 5 volume Editura Minerva București 1972 BPT 672-676 „Old Surehand traducere de Tudora Petcu-Bondoc și Alexandru Bondoc prefață de Ion Roman tabel cronologic de Alexandru Bondoc 4 volume Editura Minerva București 1975 BPT 850-853 „Caravana de sclavi aventuri sudaneze- traducere de Gabriela Tabarcea Editura "RA" București 1991 „Caravana sfântă Editura Gabriela București 1992 „Valea morții traducere de Paul Lampert Editura Arc București 1993 În colecția Karl May Opere ale Editurilor Eden și Pallas „Castelul Rodriganda din ciclul "De pe tron la eșafod" Editura Pallas București 1994 volumul 1 al colecției „Piramida Zeului Soare din ciclul "De pe tron la eșafod" Editura Pallas București 1994 volumul 2 al colecției „Benito Juarez din ciclul "De pe tron la eșafod" Editura Pallas București 1994 volumul 3 al colecției „Plisc-de-uliu din ciclul "De pe tron la eșafod" Editura Pallas București 1994 volumul 4 al colecției „Moartea împăratului din ciclul "De pe tron la eșafod" Editura Pallas București 1994 volumul 5 al colecției „Comoara din Lacul de Argint Editura Pallas București 1995 volumul 6 al colecției „Slujitorii morții "Die Sklavenkarawane" Editura Eden București 1995 volumul 7 al colecției „Capcana "Satan und Ischariot" vol 1 traducere îmbunătățită de Gheorghe Doru Editura Pallas București 1995 volumul 8 al colecției „Omul cu 12 degete "Satan und Ischariot" vol 2 Editura Pallas București 1995 volumul 9 al colecției „Răzbunarea "Satan und Ischariot" vol 3 Editura Eden București 1995 volumul 10 al colecției „Leul răzbunăriidin ciclul "Im Reiche des silbernen Löwen" traducere de Lia Hârsu verificată de Gheorghe Doru Editura Pallas București 1995 volumul 11 al colecției „La Turnul Babel din ciclul "Im Reiche des silbernen Löwen" Editura Pallas București 1995 volumul 12 al colecției „Sub aripa morții din ciclul "Im Reiche des silbernen Löwen" traducere de Lia Hârsu verificată de Gheorghe Doru Editura Pallas București 1995 volumul 13 al colecției „Prăbușirea din ciclul "Im Reiche des silbernen Löwen" traducere de Lia Hârsu verificată de Gheorghe Doru Editura Pallas București 1995 volumul 14 al colecției „Cacealmaua "Der Ölprinz" traducere de Lia Hârsu corectată de Gheorghe Doru Editura Eden București 1996 volumul 15 al colecției „Testamentul incasului Editura Eden București 1996 volumul 16 al colecției „Pirat și corsar "Auf der See gefangen" și "Robert Sourcouf"; alte titluri folosite Kapitän Kaiman; Der Kaperkapitän traducere de Gheorghe Doru și Editura Eden București 1996 volumul 17 al colecției „Mustangul Negru "Der schwarze Mustang"; "Three carde monte"; "Unter der Windhose"; "Der Phahlmann" "Mustangul Negru" traducere de G N corectată de Gheorghe Doru; cele 3 povestiri traducere de Gheorghe Doru Editura Pallas București 1996 volumul 18 al colecției „Dervișul Editura Pallas București 1996 volumul 19 al colecției „Valea morții "Im Tal des Todes" traducere de Paul Lampert Editura Pallas București 1996 volumul 20 al colecției „Testamentul incașului"Editura Corinttraducere de Roland SchennBucuresti 2005 „Vânătorul de samuri "Zobeljäger und Kosak" traducere de Mirela Matei și Georgeta Costescu Editura Pallas București 1996 volumul 21 al colecției „Winnetou Editura Eden București 1996 volumul 22 al colecției „Pe viață și pe moarte Editura Eden București 1996 volumul 23 al colecției „Testamentul lui Winnetou Editura Eden București 1996 volumul 24 al colecției „Old Surehand Editura Pallas București 1996 volumul 25 al colecției „Taina lui Old Surehand Editura Pallas București 1996 volumul 26 al colecției „Secretul țigăncii "Zepter und Hammer" traducere de Mirela Matei Editura Eden București 1997 volumul 27 al colecției „Insula giuvaierurilor Editura Eden București 1997 volumul 28 al colecției „În țara mahdiului Editura Pallas București 1997 volumul 29 al colecției „Lacrimi și sânge Editura Pallas București 1997 volumul 30 al colecției „Ultima vânătoare de sclavi Editura Pallas București 1997 volumul 31 al colecției „Vulturii deșertului "Die Helden des Westens"; Band 1 "Der Sohn des Bärenjägers"; Band 2 "Der Geist des Llano Estacado" traducere de Elena Dărmănescu; adaptare Nedeea Burcă Editura Eden București 1997 volumul 32 al colecției „Prin deșert și harem volumul 33 al colecției „Prin Kurdistanul sălbatic volumul 34 al colecției „De la Bagdad la Stambul"Von Bagdad nach Stambul" adaptare de Dinu Teodor Constantinescu Editura Pallas București 1998 volumul 35 al colecției „Prin văgăunile Balcanilor"In den Schluchten von Balkan" traducere de Georgeta Costescu volumul 36 al colecției „În țara schipetarilor "Durch das Land der Skipetaren" traducere de Georgeta Costescu Editura Eden București 1998 volumul 37 al colecției „Schut căpetenia tâlharilor volumul 38 al colecției „Ultima iubire a lui Napoleon volumul 39 1998 „Răzbunătorii volumul 40 al colecției 1998 „Căpitanul gărzii imperiale volumul 41 al colecției 1999 „Nelegiuitul volumul 42 al colecției 1999 „Glasul sângelui volumul 43 al colecției Note Legături externe 3 aprilie 2012 Andrei Stanca România liberă Kelly Brianne Clarkson n 24 aprilie 1982< ref> este o cântăreață de muzică pop rock compozitoare și ocazional actriță americană Clarkson a obținut un contract cu casa de discuri RCA Records în anul 2002 după ce a devenit câștigătoarea primului sezon al emisiunii American Idol Un an mai târziu a început comercializarea albumului de debut al artistei intitulat Thankful Acest material discografic a fost comercializat pe plan mondial în aproximativ 3 milioane de exemplare Cel de-al doilea album al cântăreței Breakaway a fost lansat în ultima parte a anului 2004 Acest produs a transformat-o pe Clarkson într-una din cântărețele cele mai de succes discul fiind premiat de șase ori cu discul de platină în SUA Odată cu lansarea celui de-al treilea album din carieră intitulat My December în anul 2007 Clarkson a adoptat un stil muzical influențat puternic de muzica rock Discul nu s-a bucurat de un succes comercial marcant reușind însă să treacă pragul de 2 milioane de exemplare vândute Cel de-al patrulea album de studio intitulat All I Ever Wanted a fost lansat la data de 6 martie 2009 și a avut un impact impresionant asupra industriei muzicale din SUA fiind comercializat în peste 255000 de exemplare în săptămâna lansării Vocea cântăreței a fost acreditată de către criticii muzicali drept una dintre cele mai bune de pe scena internațională a muzicii Pe plan mondial interpreta a vândut peste 19 milioane de albume dintre care 12 milioane de copii vândute sunt doar ale albumului Breakaway< ref> Biografie Anii copilăriei și primele activități muzicale 1982 — 2002 Kelly Clarkson s-a născut pe data de 24 aprilie 1982 în orașul Fort Worth Texas și a crescut într-o suburbie a acestuia numită Burleson Ea este cel de-al treilea și cel mai mic copil din familia sa Mama ei Jeanne Ann Rose este profesoară în învățământul primar iar tatăl ei Stephen Michael Clarkson fost inginer Kelly are un frate Jason și o soră Alyssa ambii fiind mai mari decât ea La vârsta de șase ani aceasta a trecut print-o experiență neplăcută părinții divorțând după șaptesprezece ani de căsnicie Ca urmare a divorțului fratele ei a plecat să locuiască cu tatăl lor Alyssa a locuit cu o mătușă iar Kelly a rămas alături de mamă Au avut probleme financiare mama fiind nevoită să aibă mai multe locuri de muncă pentru ca într-un final să se stabilească în Burleson unde mama s-a recăsătorit cu Jimmy Taylor În timpul copilăriei lui Kelly situația financiară dificilă a familiei a continuat adesea existând certuri și conflicte pe această temă între părinți Aceste experiențe au făcut-o pe Kelly să fie responsabilă și independentă încă de la o vârstă fragedă La nouăsprezece ani ea a trecut prin cel de-al doilea divorț parental După primul divorț muzica a devenit refugiul ei Clarkson a frecventat școlile Burleson Middle și Burleson High În copilărie ea a vrut să devină biolog marin În clasa a șaptea o profesoară Cynthia Glenn a auzit-o cântând și i-a cerut să se alăture corului școlii În liceu Clarkson a cântat în câteva muzicale precum Annie Get Your Gun Seven Brides for Seven Brothers și Brigadoon De-a lungul liceului Kelly a avut slujbe diferite pentru a o sprijini financiar pe mama sa Ea a tuns iarba din grădinile vecinilor l-a ajutat pe tatăl său vitreg în construcții și s-a angajat intr-un cinematograf până la vârsta de șaisprezece ani când s-a mutat în Los Angeles După ce a terminat liceul Clarkson a beneficiat de o bursă completă la universitățile din Texas dar a refuzat să meargă la una dintre ele deoarece „scrisese prea multă muzică și voia să încerce o carieră pe cont propriu Clarkson a menționat totuși că „niciodată nu ești prea bătrân pentru a merge la universitate După absolvirea liceului în anul 2000 ea a avut câteva slujbe pentru a putea finanța producerea propriului CD demonstrativ pe care l-a trimis câtorva case de discuri din partea cărora a primit câteva răspunsuri negative A decis apoi să se mute în Hollywood pentru a căuta alte șanse în domeniul muzicii Clarkson a apărut într-un episod din serialul Sabrina vrăjitoarea adolescentă și în alte câteva emisiuni televizate Ea a jucat un rol minor în filmul Issues 101 produs în anul 2002 În următoarele luni Kelly a fost descurajată de câteva experiențe neplăcute printre care un incendiu ce a avut loc în apartamentului ei Din pricina aceasta a hotărât să se întoarcă în Texas unde a revenit la slujbele obișnuite pe care le avea și în timpul liceului Din anul 2002 locuiește împreună cu fratele său mai mare Jason într-o casă cu un teren de șaizeci de acri din Texas pe care îl numește sanctuarul său Participarea la American Idol 2002 Reîntorcându-se în Burleson câțiva dintre prietenii lui Kelly au încurajat-o să meargă la o audiție a primei ediții a concursului American Idol Ajunsă în faza finală a concursului Clarkson a cântat balada „A Moment Like This compusă special pentru ea interpretare cu ajutorul căreia a obținut 58% din preferințele publicului devenind astfel pe data de 4 septembrie 2002 prima câștigătoare a competiției American Idol La scurt timp după terminarea primei ediții a concursului American Idol Kelly a fost acuzată de faptul că ar fi cooperat cu o casă de discuri lucru interzis în regulamentul competiției dar aceste zvonuri au fost infirmate de către cântăreață< ref> Ea a jucat într-un film alături de finalistul de la American Idol Justin Guarini intitulat From Justin to Kelly Acesta nu a fost primit bine de către critici Clarkson a precizat într-un interviu că este șocată de faptul că a primit scrisori în care oamenii îi spuneau că doar obligațiile contractuale au implicat-o în acest film< ref> În luna decembrie a anului 2003 o competiție numită World Idol a avut loc în Londra în cadrul căreia au participat câștigătorii tuturor edițiilor Idol care au avut loc pe tot întinsul globului Clarkson s-a clasat pe locul secund în urma norvegianului Kurt Nilsen Din cauza faptului că a părăsit competiția imediat după interpretarea melodiei Clarkson a fost învinovățită de către presă că nu a avut respectul cuvenit față de ceilalți concurenți Mai târziu ea le-a explicat cititorilor tabloidului The New York Post că a părăsit acea competiție din cauză că nu se simțise bine< ref> Debutul discografic Thankful 2003 — 2004 Albumul de debut al lui Clarkson a început să fie comercializat în luna aprilie a anului 2003 și este intitulat Thankful Albumul s-a dovedit a fi un succes câștigând prima poziție în topul Billboard 200 cu 297000 de exemplare vândute în prima săptămână de la lansare Thankful a fost certificat cu triplu disc de platină pentru aproximativ trei milioane de exemplare vândute Recenziile făcute de către critici au fost în general pozitive Kipp a declarat „La American Idol Clarkson ne-a demonstrat că are o voce minunată și o personalitate puternică Această personalitate lipsește pe Thankful acest aspect fiind problema majoră a albumului Kipp a dat vina pe producătorii albumului pentru că nu au lăsat-o pe cântăreață să fie ea însăși De pe album au fost extrase patru discuri single primul „A Moment Like This „Before Your Love; al treilea „Low Conform unui sondaj realizat în anul 2008 albumul Thankful a fost vândut în peste 4 milioane de exemplare pe plan internațional< ref> Evoluția muzicală și Breakaway 2004 — 2006 Distanțându-se de imaginea pe care și-a făcut-o prin intermediul emisiunii American Idol Kelly a preluat controlul producerii celui de-al doilea album al său Albumul este intitulat Breakaway și a fost lansat în ultima parte a anului 2004 fiind unul dintre cele patru albume care au reușit această performanță Datorită acestui succes Breakaway a fost certificat cu cinci discuri de platină în SUA și Canada Kelly a contribuit în mod direct la producerea albumului Breakaway colaborând cu textierii de renume Ben Moody și David Hodges Reporterii TeenInk au remarcat vocea puternică a lui Kelly și au primit cu entuziasm schimbarea sa de imagine și stil< ref> Pentru a promova albumul Breakaway Clarkson a apărut în cadrul câtorva emisiuni de televiziune din America Saturday Night Live The Oprah Winfrey Show și The View Primul single extras de pe acest album este intitulat Breakaway și a fost produs de către Avril Lavigne Bridget Benenate Matthew Gerrard și John Shanks El a fost încredințat în cele din urmă lui Clarkson care a reînregistrat-o ca și coloană sonoră pentru filmul '' După eșecurile avute cu cele două single-uri precedente „Breakaway a reprezentat un succes major atingând poziții în top zece în SUA și Canada Piesa a rămas timp de douăzeci de săptămâni consecutive pe prima poziția a topului Billboard Adult Contemporary fiind unul dintre cele mai mari hituri ale anului 2004 Cel de-al doilea single extras de pe Breakaway este intitulat „Since U Been Gone Melodia scrisă de către Dr Luke și Max Martin „Since U Been Gone a contribuit la câștigarea unui premiu Grammy la categoria „Cea mai bună voce pop feminină< ref> Videoclipul filmat pentru acest single a câștigat două premii în cadrul galei 2005 MTV Video Music Awards la categoriile „Cel mai bun videoclip al unei artiste și „Cel mai bun videoclip pop< ref> Următoarele single-uri „Behind These Hazel Eyes „Because of You și „Walk Away au ajutat albumul Breakaway să ajungă unul dintre cele mai apreciate produse discografice din acea perioadă Aceste cântece au devenit hituri pe plan internațional și au ajutat-o pe Clarkson să își consolideze statutul de „celebritate a muzicii pop Succesul fluctuant My December și All I Ever Wanted 2007 — 2010 My December este cel de-al treilea album înregistrat de către Kelly și a fost lansat oficial pe data de 26 iunie 2007 în America de Nord iar pe plan internațional pe 23 iunie Pe plan internațional albumul a înregistrat vânzări de peste două milioane trei sute de mii de exemplare dintre care 800000 numai în Statele Unite ale Americii< ref> Clarkson a început să scrie și să compună cântece pentru acest album în timp ce își promova materialul discografic precedent Breakaway De-a lungul acestei perioade Kelly a scris câteva cântece care au ajuns să fie înregistrate pe album pe care cântăreața l-a numit ulterior terapie liberă Înainte de lansarea albumului surse au declarat că directorul companiei Sony BMG Clive Davis casa de discuri cu care Clarkson avea contract nu era mulțumit de conținutul materialului discografic Davis a vrut să fie aduse schimbări semnifictive discului iar unele zvonuri dezvăluiau că de fapt acesta voia ca întregul album să fie abandonat iar Clarkson să înceapă lucrul pentru un nou disc Cântăreața a refuzat această propunere și a menționat că Davis credea că My December era mult prea negativ și sumbru Toate aceste conflicte s-au aplanat odată cu lansarea oficială a albumului pe piața internațională De pe albumul My December au fost extrase patru discuri single primul „Never Again; Vânzările albumului My December au fost scăzute în comparație cu materialele discografice lansate anterior acestuia În videoclipul melodiei „Don't Waste Your Time< ref> apar în câteva secvențe și imagini cu Castelul Huniazilor de la Hunedoara de la noi din țară Se pare însă că imaginile sunt doar prelucrate digital în videoclip filmările neavând loc în această locație Pentru a promova albumul Clarkson a început un turneu internațional La data de 7 iulie 2007 Clarkson a avut un recital în cadrul seriei de concerte Live Earth ce a avut loc în East Rutherford New Jersey În vara anului 2008 Clarkson a început să înregistreze un nou album de studio Solistul formației OneRepublic Ryan Tedder a participat alături de compozitori de renume precum Dr Luke Max Martin și Howard Benson la producerea noului material discografic< ref> Cântecul „My Life Would Suck Without You a fost extras pe disc single și a devenit un hit major pe plan internațional câștigând primele poziții în clasamentele de specialitate< ref> Era Stronger 2011 — prezent Cel de-al cincilea album de studio semnat Kelly Clarkson poartă numele Stronger și urmează să fie lansat pe 25 octombrie 2011 prin intermediul casei de discuri RCA Records Abilitate vocală Calitățile vocale și talentul lui Kelly au fost primite cu aplauze de către public critici și celebrități Într-un interviu acordat în timpul emisiunii Good Morning America producătorul Simon Cowell a declarat că dintre cei șase câștigători ai diferitelor ediții ale emisiunii-concurs American Idol Kelly are „de departe cea mai bună voce și că se află undeva la același nivel cu interprete precum Celine Dion< ref> Comentând interpretarea lui Kelly din cadrul campaniei Idol Gives Back chitaristul formației The Yardbirds a spus „Kelly are o voce soul care cere atenție< ref> Revista Blender a descris vocea lui Clarkson astfel< ref> Cântăreața din Texas are una dintre cele mai bune voci ale muzicii pop un instrument puternic și multilateral cu care ea a crescut în ritmuri de blues și country în Sud Dacă vocea de cinci octave a lui Mariah Carey este comparabilă cu a unui pudel de rasă superioară atunci cea a lui Kelly este comparabilă cu un câine de vânătoare prietenos cu picioarele pe pământ dar rău în același timp Cariera în domeniul muzicii country Deși Clarkson a adoptat de-a lungul carierei sale genuri muzicale precum pop sau rock ea a participat frecvent la festivale de muzică country În cadrul Premiilor ACM ediția anului 2006 cântăreața a interpretat alături de formația Rascal Flatts cântecul „What Hurts the Most Kelly a susținut un recital alături de Reba McEntire în cadrul aceluiași eveniment în anul 2007 Pentru a o ajuta pe Clarkson să își consolideze cariera în domeniul muzicii country Reba McEntire a invitat-o să cânte alături de ea în diferite emisiuni În anul 2007 cele două au re-înregistrat single-ul „Because of You Cântecul a fost promovat prin intermediul unui videoclip și a câtorva interpretări în cadrul Premiilor ACM Clarkson a avut un recital alături de McEntire și Donnie Dunn în cadrul aceluiași eveniment în anul 2008 La data de 17 ianuarie 2008 Clarkson a început un turneu regional de promovare alăuri de Reba McEntire turneu numit 2 Worlds 2 Voices Tour 2008 care s-a încheiat în toamna aceluiași an< ref> Apariții notabile În anul 2004 Clarkson a înregistrat replicile într-unul dintre episoadele serialului de animație King of the Hill interpretându-se pe sine însuși< ref> Pe 25 aprilie 2007 Clarkson a avut o apariție în cadrul emisiunii Idol Gives Back unde a cântat piesa „Up to the Mountain a lui Patty Griffin< ref> Cântăreața a promovat de-a lungul carierei sale câteva produse cosmetice precum Proactiv sau apa termală comercializată de compania Glacéau iar în 2007 Clarkson a semnat un contract cu NASCAR Acest angajament prevedea apariții în reclame televizate recitaluri înainte de raliuri și în timpul petrecerilor organizate de această companie< ref> În august 2008 revista Blender i-a dedicat un articol cântăreței în care au fost publicate diverse informații referitoare la albumul My December și la conflictul dintre Clarkson și casa de discuri Clarkson a avut o apariție în repriza meciului de fotbal american disputat de echipele New York Jets și Dallas Cowboys ce a avut loc de Ziua Recunoștinței din anul 2007 Kelly Clarkson în cultura populară Până în prezent numele lui Kelly Clarkson a fost menționat în câteva cântece și emisiuni televizate Cântăreața este menționată în melodia „Year 3000 a formației Jonas Brothers și în remixul piesei „You Know I'm No Good a lui Amy Winehouse Clarkson este menționată în filmul Virgin la 40 de ani și în seriale de televiziune precum MADtv Hannah Montana sau NCIS< ref> Turnee The American Idol Tour 2002 a fost un turneu creat de către organizatorii emisiunii American Idol pentru a promova concurenții Acesta s-a desfășurat în marile orașe din Statele Unite Turneul a fost compus dintr-o serie de 28 de concerte< ref> US Mini-Tour 2003 a fost un turneu compus dintr-o serie de concerte susținute în zece orașe din SUA Datorită faptului că interpreta s-a îmbolnăvit multe dintre aceste reprezentații au fost anulate< ref> The Independent Tour 2004 a fost al treilea turneu regional al artistei Printre momentele memorabile din turneu se numără concertele cu temă rodeo din Texas unde invitați speciali au fost Hilary Duff Nick Lachey și Jessica Simpson The Breakaway Spring Tour 2005 primul turneu al artistei care a vizitat pe lângă SUA și Canada Acest turneu a avut rolul de a promova albumul de succes Breakaway Acest turneu a fost compus din 35 de concerte în orașe diferite cântăreața interpretând 18 melodii de pe albumele Thankful și Breakaway< ref> The Hazel Eyes Summer Tour 2005 a însemnat unul dintre cele mai de succes turnee ale cântăreței Melodiile incluse au fost cele de pe albumele Thankful și Breakaway dar și variante cover ale unor interpreți precum Annie Lennox sau Rascal Flatts Câteva dintre concertele interpretei au fost anulate din cauza pagubelor produse de către uraganul Katrina în câteva regiuni ale Statelor Unite The Breakaway World Tour 2005 2006 primul turneu mondial al artistei a vizitat pe lângă Europa America de Nord și Regatul Unit și Israel The Addicted Tour 2006 a debutat pe 30 iunie 2006 și s-a încheiat pe 6 august în același an Turneul a fost compus dintr-o serie de 24 de concerte susținute în diferite orașe din America de Nord< ref> My December Tour 2007 2008 a fost cel de-al doilea turneul mondial al lui Clarkson Acesta a avut loc în Europa America de Nord și Australia Turneul care a promovat albumul My December a fost compus din 50 de concerte în deschiderea cărora au cântat artiști precum Jon McLaughlin Sean Kingston sau Mandy Moore 2 Worlds 2 Voices Tour 2008 2008 este turneul de promovare al Rebbei McEntire alături de Clarkson Cele 39 de concerte programate conțin duete ale celor două cântărețe dar și interpretări singulare Turneul a debutat pe 17 ianuarie 2008 și s-a încheiat pe 22 noiembrie în același an All I Ever Wanted Tour 2009 2010 2009 Stronger Tour 2012 Kelly Clarkson The Fray Tour with The Fray 2012 Discografie Albume de studio 2003 Thankful 2004 Breakaway 2007 My December 2009 All I Ever Wanted 2011 Stronger 2013 Wrapped in Red Single uri 2002 A Moment Like This 2003 Miss Independent 2003 Low 2003 The Trouble with Love Is 2004 Breakaway 2004 Since U Been Gone 2005 Behind These Hazel Eyes 2005 Because Of You 2006 Walk Away 2007 Never Again 2007 Sober 2007 One Minute 2007 Don't Waste Your Time 2009 My Life Would Suck Without You 2009 I Do Not Hook Up 2009 Already Gone 2010 All I Ever Wanted 2010 Don't You Wanna Stay feat Jason Aldean 2011 Mr Know It All 2011 I'll Be Home For Christmas 2012 What Doesn't Kill You Stronger 2012 Dark Side Discuri single clasate pe locul 1 Următoarele single-uri au câștigat prima poziție în Statele Unite Europa Canada și sau Brazilia De asemenea sunt arătate și locurile ocupate în United World Chart Australia Germania Austria și Regatul Unit Pentru o discografie completă a single-urilor vezi Discografia lui Kelly Clarkson Premii și nominalizări Referințe Legături externe pe YouTube la All Music Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei Rusia Este un lac cu apă dulce reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume 23000 km³ și este cel mai adânc lac de pe glob 1637 m Deși este greu de imaginat depresiunea lacustră din Siberia de Sud cu suprafața ceva mai mare decât cea a Belgiei conține 10% din rezervele de apă potabilă ale lumii exceptând ghețarii Lacul Baikal pe lânga faptul că este cel mai adânc lac din lume poate fi considerat și cel mai vechi prin cei circa 20-25 milioane ani de existență exclusiv Marea Caspica și Lacul Aral și unul dintre "muzeele vii" în care trăiesc aproximativ 800 specii de animale și 245 specii de plante endemice proprii lui Geografie și hidrografie Lacul a cărui formă seamănă cu o semilună ocupă o suprafață de 31500 km² iar linia țărmului măsoară peste 2000 de kilometri Din punctul de vedere al mărimii Baikal este a treia întindere de apă din Asia după Marea Caspică și Lacul Aral și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică născută în epoci geologice demult apuse Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri De-a lungul mileniilor însă pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelui actual Lacul Baikal își datorează abundența de apă celor 336 de râuri care se varsă în el dintre care cele mai importante sunt Selenga la sud-est și Angara Superioară la nord Unicul râu care curge din lac mai departe în partea sa sud-vestică este aceeași Angara afluentul fluviului Enisei La nord de lac tronează două masive muntoase Munții Baikal și Munții Barguzin iar prin apropiere de extremitatea sa sudică trece granița ruso-mongolă Unul dintre cele mai vechi lacuri ale Terrei s-a format acum 15-25 de milioane de anidupă de o fisură uriașă s-a căscat de-a lungul unei falii in scoarța Pământuluicreată de lenta îndepartare a Asiei de EuropaInițial fisura avea 8 km adâncime dar cu timpul s-a umplut cu aluviuni;fosilele micilor creaturi din aceste depuneri îi indică vârstaIzvoarele fierbinți și frecventele cutremure slabe demonstrează că falia este încă activăDin cele 336 de râuri și fluvii ce se varsă în lacul Baikalunul singur izvorăște din apele saleAngara Istoric Lacul Baikal a fost descoperit în anul 1643 de către K Ivanov și V Kolesnikov iar în 1675 cunoscutul călător și diplomat român Nicolae Milescu Spătarul cunoscut în descrierile în limba rusă sub numele de Nicolae Spafarovici în drum spre China l-a ocolit prin partea sud-vestică făcându-i și o descriere amanunțită De atunci lacul a constituit obiectul multor expediții fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii adâncimea regimul hidric plantele și animalele ce trăiesc în el Astfel lacul a fost cercetat de I D Cerski – după care s-a dat și numele vârfului de lângă localitatea Sludianka înalt de 2090 m din culmea Hamar-Daban – de V A Obrucev E V Pavlovski P E Riabukin V V Belousov L S Berg B Dibovski V Godlevski F Drizenko M M Kojov G I Veresceaghin A Korotnev și alții Cele mai mari orașe din împrejurimi Irkutsk Severobaikalsk Turka Sludianka Baikalsk Dikson Dudinka Turukhansk Krasnoyarsk Clima Temperat-continentală Temperatura medie atinge -170 C în ianuarie și +16 0 în iulie Temperatura apei la suprafață variază în august între +9 0C și +120C Flora și fauna Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale care stabilește un record în materie dar și datorită faunei și florei sale unice Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită și prin puritatea lor Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei Speciile care trăiesc în adâncurile sale sunt în majoritatea lor endemice cu alte cuvinte pot fi întâlnite numai în acestă zonă a globului pământesc precum foca de Baikal sau dintre pești babetele de Baikal și omulul Primul cercetător care a apreciat acest exemplar biologic deosebit a fost polonezul Benedykt Dybowski Focile de Baikal iubitoare de apă dulce rămân una dintre cele mai importante particularități ale lacului În timpul uneia dintre glaciațiuni o parte dintre focile de mare au migrat în aval Când Baikal a devenit un lac fără cale de comunicare cu marea ca urmare a deplasării plăcilor litosferei focile au fost separate de mediul lor natural În prezent aproximativ 70000 dintre aceste mamifere înoată în Lacul Baikal situat la aproape 1700 kilometri distanță de Oceanul Arctic Foca de Baikal se distinge prin craniul scurt cu orbite mari precum și prin blana sa cenușiu-maronie Ea măsoară în medie 18 m lungime și cântărește 50 kilograme putând să atingă chiar și150 kg Ghearele labelor din față dotate cu membrane înotătoare sunt mai puternice decât cele ale focilor din Oceanul Arctic Se presupune că datorită acestora foca poate face mai ușor găuri în pătura de gheață Femelele și masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de cinci ani Vânătoarea de foci de Baikal este permisă Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare Fabricile de celuloză și hârtie construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia amenințând ecosistemul regiunii de poluare Turismul Un paradox interesant lacul este vizitat de numeroși turiști din lumea întreagă deși nu există practic niciun fel de infrastructură turistică în regiune Știați că Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal între anii 1969 și 1977 multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat În apropiere de Lacul Baikal se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani În pădureîntr-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikalpoți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilorCei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului În mod cert apele sale albastre exercită o fascinație magneticăiar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă cea mai mare minune a naturii din țara lor-un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite „Baikal înseamnă „apă multă în limba populației kurykancare a trăit aici în urma cu 1300 de ani Adânc de 1640 m lacul conține o cincime din întreaga cantitate da apă dulce a lumii 23000 km cubi cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună Galerie imagini Vezi și Listă de superlative geografice Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Legături externe 4 aprilie 2007 Evenimentul zilei 27 aprilie 2011 Descoperă Travel 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național 14 februarie 2009 Anca Aldea Jurnalul Național Leo Joseph Ryan Jr n 5 mai 1925 Lincoln Nebraska SUA – d 18 noiembrie 1978 Port Kaituna Guyana a fost un om politic american membru al Partidului Democrat A fost membru al Camerei Reprezentanților ales în districtul 11 California începând cu anul 1973 și până la asasinarea sa în Guyana de către membrii sectei Templul Popoarelor cu puțin timp înainte de masacrul de la Jonestown din 1978 După revoltele Watts din 1965 pe atunci membru în Adunarea Statului California Ryan s-a angajat incognito ca profesor suplinitor pentru a ancheta și a documenta situația din zonă În 1970 a investigat condițiile din închisorile californiene lăsându-se închis sub pseudonim în închisoarea Folsom pe când era președinte al unei comisii a Adunării însărcinată cu supervizarea reformei penitenciarelor În perioada petrecută în Congres Ryan a călătorit în Newfoundland pentru a investiga uciderea de foci Ryan a fost celebru pentru criticile insistente pe care le-a adus lipsei de supraveghere a CIA din partea Congresului și a întocmit amendamentul Hughes-Ryan adoptat în 1974 A fost unul dintre primii critici ai lui L Ron Hubbard și ai mișcării scientologice și a Bisericii Unirii a lui Sun Myung Moon Ryan a fost primul și unicul congressman american ucis în exercițiul mandatului În 1983 a fost decorat post mortem cu Medalia de Aur a Congresului Începuturile vieții și carierei Leo Ryan s-a născut în Lincoln Nebraska După război Ryan a absolvit Universitatea Creighton din Nebraska obținând licența în arte în 1949 și un masterat în 1951 A fost profesor administrator școlar și membru al consiliului local din South San Francisco între 1956 și 1962 Cariera politică Statul California În 1962 Ryan a fost ales primar al orașului South San Francisco A fost primar timp de mai puțin de un an după care a fost ales în Adunarea Statului California în districtul electoral 27 câștigându-și mandatul cu 20000 de voturi peste 50% El mai candidase pentru Adunarea Statului și în 1958 în districtul 25 dar fusese învins de republicanul Louis Francis Ryan a fost delegat la Convenția Națională Democrată în 1964 și 1968 și și-a păstrat mandatul în anul 1972 la sfârșitul căruia a fost ales în Camera Reprezentanților din SUA A fost apoi reales în Cameră de încă trei ori Reprezentanta și fosta senatoare în Statul California Jackie Speier a denumit stilul de investigare al lui Ryan „legiferare experiențială< ref> Tot în calitate de parlamentar la nivel de stat Ryan a prezidat și audierile subcomisiei legislative și pe cele care îl implicau pe viitorul său succesor în Congres Congresul Statelor Unite În perioada în care a fost membru al Congresului Ryan a mers în Newfoundland împreună cu James Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută< ref> Ryan a criticat mișcarea scientologică a lui L Ron Hubbard precum și Biserica Unirii a lui Sun Myung Moon La 3 noiembrie 1977 Ryan a citit în Congres pentru a fi înregistrat în United States Congressional Record o mărturie a lui John Gordon Clark despre riscurile la adresa sănătății cauzate de sectele distructive Congressmanul Ryan a susținut-o pe Patricia Hearst și împreună cu senator S I Hayakawa a transmis cererea lui Hearst pentru comutarea pedepsei autorităților abilitate< ref> Templul Popoarelor În 1978 din enclavele guyaneze ale Templului Popoarelor condus de Jim Jones au început să apară relatări despre abuzuri generalizate și încălcări ale drepturilor omului în Jonestown Ryan era prieten cu tatăl unui fost membru al Templului Bob Houston al cărui cadavru mutilat fusese găsit lângă o cale ferată la 5 octombrie 1976 la trei zile după o conversație telefonică înregistrată cu fosta soție a lui Houston în care se discuta ieșirea lui din Templu După ce a citit un articol în San Francisco Examiner Ryan și-a făcut cunoscută intenția de a călători la Jonestown o comună agricolă din Guyana unde locuiau Jim Jones și circa 1000 de membri ai Templului Hotărârea lui Ryan a fost influențată atât de grupul Rudelor Îngrijorate format în principal din californieni ca și membrii Templului cât și de dezgustul său personal față de nedreptățile sociale Într-un articol ulterior publicat în The Chronicle Ryan a fost descris ca fiind „în opoziție cu organizațiile locale ale Partidului Democrat și cu Departamentul de Stat al administrației Jimmy Carter pregătindu-și propria anchetă Călătoriile la Jonestown La 1 noiembrie 1978 Ryan a anunțat că va merge în vizită la Jonestown Vizita a făcut parte dintr-o anchetă guvernamentală și el a primit permisiunea și fondurile guvernamentale pentru a o desfășura Planul era la început ca grupul să fie format din doar câțiva membri ai staffului congressmanului și din reprezentanți ai presei dar după ce mass-media a aflat de această călătorie anturajul a crescut în număr incluzând printre alții și membri ai organizațiilor Rudelor Îngrijorate Congressmanul Ryan s-a deplasat la Jonestown cu 17 rude ale sectanților din zona Golfului San Francisco cu câțiva reporteri din presa scrisă și cu o echipă de la NBC TV Locuitorii așezării considera el trebuie să aibă dreptul de a veni și a pleca după cum doresc El a arătat că dacă situația era „un gulag atunci el va face tot ce va putea pentru a „elibera captivii Ambuscada în junglă și asasinarea La 14 noiembrie conform raportului Comisiei de Afaceri Externe În acea noapte delegația s-a cazat la un hotel local unde deși avea rezervări confirmate majoritatea camerelor fuseseră ocupate bună parte din membrii delegației dormind în sala recepției Aflat la Georgetown Ryan a vizitat cartierul general al Templului din suburbia Lamaha Gardens dar membrul Templului Vernon Gosney i-a dat corespondentului NBC Don Harris un bilet în care scria „vă rog să mă ajutați să plec de la Jonestown rugăminte dată în numele lui și al colegei sale Monica Bagby În acea seară mass-media și delegația au fost readuse la aerodrom după ce Jones a refuzat să-i lase să petreacă noaptea acolo; restul grupului a rămas A doua zi dimineața Ryan Speier și Dwyer au continuat interviurile și dimineața s-au întâlnit cu o femeie care și-a exprimat în secret dorința de a pleca de la Jonestown cu familia ei și cu o altă familie Pe la 1100 AM ora locală mass-media și delegația au revenit și au luat parte la interviurile cu membrii Templului Popoarelor Pe la 300 pm 14 oameni ce doreau să plece din Templu împreună cu Larry Layton pozând în refugiat s-au urcat într-o mașină și au fost duși la aerodrom Ryan dorind să mai rămână o noapte pentru a-i ajuta și pe ceilalți care doreau să plece La scurt timp după aceea a avut loc un atentat eșuat cu un cuțit la adresa congressmanului Ryan în vreme ce arbitra disputa unei familii ce dorea să plece Întregul grup a plecat de la Jonestown și a sosit la aerodromul Kaituma la 445 pm ora locală Atacatorii l-au împușcat de multe ori pe Ryan pe corp după care l-au împușcat în față În acea după-amiază înainte ca vestea să ajungă la public soția lui William Holsinger asistentul lui Ryan a primit trei telefoane de amenințare Apelantul ar fi spus „zi-i soțului tău că tichetului de masă tocmai i-au zburat creierii și să fie atent Familia Holsinger s-a dus apoi la Lake Tahoe și apoi la o fermă din Houston Ei nu s-au mai întors la San Francisco După decolare avionul Cessna a transmis relatarea atacului prin radio iar ambasadorul Statelor Unite John R Burke s-a deplasat la reședința primului ministru Forbes Burnham Abia a doua zi dimineața armata guyaneză a reușit să pătrundă prin junglă și să ajungă în sat Ei au descoperit 909 locuitori ai satului morți; Camera Reprezentanților a SUA a descris circumstanțele morților lor drept „sinucidere omor ritual în masă Condamnarea lui Larry Layton Larry Layton fratele scriitoarei și fostei membre a Templului Popoarelor Deborah Layton a fost condamnat în 1986 pentru conspirație în vederea comiterii uciderii cu premeditare a lui Leo Ryan Layton a fost unicul fost membru al Templului Popoarelor judecat în Statele Unite pentru fapte săvârșite în legătură cu crimele de la Jonestown A fost condamnat la patru capete de acuzare pentru diverse forme de omor< ref> La 3 martie 1987 Layton a fost condamnat la închisoare pe viață pentru „ajutor dat la uciderea congressmanului Leo Ryan „conspirație în vederea comiterii de omor asupra unei persoane aflată sub protecție internațională Richard Dwyer adjunct al șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite în Republica Guyana și la cincisprezece ani de închisoare pentru alte capete de acuzare La 3 iunie 1987 moțiunea lui Layton pentru anularea condamnării „pe motiv că i s-a refuzat dreptul la asistență legală efectivă pe durata celui de al doilea proces a fost respinsă de tribunalul districtual al Districtului Californiei de Nord Memoria Înmormântarea Trupul neînsuflețit al lui Leo Ryan a fost readus în Statele Unite și înmormântat la Cimitirul Național Golden Gate din San Bruno California Funeraliile naționale și manifestările oficiale de comemorare au fost descrise într-o carte intitulată Leo J Ryan Memorial Services Held In The House Of Representatives & Senate Of The U S Together With Remarks Pentru eforturile sale Ryan a primit post-mortem Medalia de Aur a Congresului După moartea lui Ryan fiica lui Shannon Jo și-a schimbat numele în Jasmine și a intrat în în vreme ce sora ei Patricia a devenit președinte al Rețelei de Conștientizare a Sectelor Fiica lui Ryan Erin a lucrat pentru CIA înainte de a deveni asistentă a fostei asistente a tatălui ei Jackie Speier care a fost aleasă în 1998 în Senatul Statului California Comemorarea La 25 de ani de la moartea sa la Foster City California s-au ținut manifestări speciale de comemorare Au participat familia și prietenii lui Ryan inclusiv Jackie Speier și fiicele lui Ryan San Francisco Chronicle a relatat că „Din ce în ce mai mult astăzi oamenii descriu un mare om care a depășit permanent așteptările alegătorilor lui În același an Erin fiica lui Ryan a participat la o comemorare a celor care au murit la Jonestown la Cimitirul Evergreen din Oakland Pentru a 30-a comemorare Jackie Speier a susținut o lege prin care oficiul poștal de pe South Ellsworth Avenue nr 210 din San Mateo California a primit numele „Poșta Leo J Ryan La 17 noiembrie 2008 Jackie Speier a vorbit la ceremonia de reinaugurare a poștei În discursul său ea a spus „sunt aceia care — chiar și acum la treizeci de ani de la moartea sa — îi pun la îndoială motivele înțelepciunea sau acțiunile Da criticile îi plăceau lui Leo Leo Ryan nu a făcut niciodată nimic doar pentru că credea că îl va face să fie popular El era mai interesat să facă ceea ce știa că trebuie făcut< ref> Premiul Leo J Ryan Fundația Educativă Leo J Ryan a înființat premiul Leo J Ryan în cinstea congressmanului Fundația intitulată la început „Info Secte în și-a schimbat în 1999 numele în cinstea lui Sediul ei este în Bridgeport Connecticut Printre laureați se numără dr Ronald Enroth dr John Gordon Clark Gabe Cazares Robert Lifton MD; fiica congressmanului Ryan Patricia Ryan Flo Conway și Jim Siegelman și Bob Minton Prezentări în cinematografie Congressmanul Leo Ryan a fost prezentat în filme despre crima în masă de la Jonestown inclusiv de către actorul Gene Barry în filmul din 1979 Guyana Crime of the Century Asasinarea sa a fost discutată și în documentarul din 2006 și Jonestown Paradise Lost Note External links Election History for the State of California hosted by Arnaldo Lerma in Foster City California at Find A Grave Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice Printre limbile romanice româna este a cincea după numărul de vorbitori în urma spaniolei portughezei francezei și italienei Din motive de diferențiere tipologică limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân De asemenea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane dintre care cca 24 de milioane o au ca limbă maternă Din numărul total de vorbitori peste 17 milioane se află în România unde româna dialectul dacoromân este limbă oficială și conform recensământului populației din 2011 este limbă maternă pentru peste 90% din populație Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina Serbia De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007 Distribuție geografică Limba română este limba oficială și națională în România Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române În afară de România limba română se mai vorbește în Republica Moldova ca limbă oficială fiind limba maternă pentru 25 milioane de locuitori Provincia Autonomă Voivodina Serbia unde este limbă oficială Țările vecine cu România și Republica Moldova adică Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului și Bulgaria Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba română din Asia se găsește în Israel unde în 1995 limba română era vorbită de 5% din populație emigrată din România în Israel < ref> Româna este vorbită ca limbă străină de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat în România Se estimează că aproape jumătate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat în România în anii 1980 și cunosc limba română Prin deportări masive în special ale moldovenilor din RSS Moldovenească limba română a devenit o limbă minoritară în Azerbaidjan Kazahstan Kârgâzstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan Vorbitori de limbă română se găsesc și în multe alte țări occidentale datorită emigrației precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia cf români Peste 3 000 000 de vorbitori de română locuiesc legal în Europa și America de Nord Româna este una dintre cele cinci limbi în care sunt oficiate servicii religioase în statul monastic Muntele Athos o regiune autonomă din Grecia fiind vorbită în schiturile Prodromu și Lacu Denumirea limbii în Republica Moldova Deși limba română este denumită "moldovenească" în art 13 din Constituția Republicii Moldova Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială română — prevalează asupra celorlalte norme constituționale< ref> În orice caz identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989< ref> În URSS limba română era numită moldovenească în documentele oficiale ale autorităților sovietice lucru care a revenit parțial în vigoare în Republica Moldova și după 1994 Cei mai mulți lingviști nu recunosc existența unei limbi moldovenești de sine stătătoare deși au existat și voci venite în sprijinul moldovenismului cf Vasile Stati Identitatea dintre limba română și limba moldovenească este recunoscută în legislația republicii Moldova De asemenea Academia de Științe a Moldovei a afirmat în repetate rânduri că în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie stipulată ca limbă oficială limba română Româna ca a doua limbă și ca limbă străină Folosirea românei ca a doua limbă este întâlnită între minoritățile etnice din România și Republica Moldova În cadrul recensământului din 1979 desfășurat în RSS Moldovenească aproximativ 4% din populație a indicat româna moldoveneasca ca a doua limbă Rezultatele eurobarometrului de opinie 643 2005 desfășurat în perioada noiembrie-decembrie 2005 arată că 4% dintre cetățenii români vorbesc limba română ca limbă străină Același sondaj arată că 1% din respondenții bulgari și ciprioți și 3% din cei maghiari sunt capabili să desfășoare o conversație în limba română Româna este studiată și predată în unele țări est-europene în care există comunități semnificative românești cum ar fi Serbia Voivodina Bulgaria Ucraina și Ungaria Institutul Cultural Român ICR organizează încă din 1992 cursuri de vară pentru perfecționarea cadrelor didactice care predau limba română în aceste țări În unele școli bilingve învață și membri ai altor comunități etnice decât cea română studiind româna ca limbă străină de exemplu Liceul Nicolae Bălcescu din Gyula Ungaria Circa 400 000 de evrei vorbitori de limba română din România și circa 40 000 de evrei din Republica Moldova au emigrat în Israel De asemenea 550000-1500000 de germani originari din România din care majoritatea încă sunt cunoscători ai limbii române trăiesc astăzi în Germania Cursuri de limba română ca limbă străină sunt organizate în instituții de învățământ din 43 de țări ale lumii cum ar fi Spania Italia Germania Olanda Statele Unite Argentina Mexic Suedia și altele Româna pe Internet Chiar dacă limba engleză rămâne predominantă pe Internet statisticile arată un progres constant al principalelor limbi neolatine franceza italiana portugheza româna și spaniola în rețea Un studiu realizat de Fundația Rețele și Dezvoltare Funredes în colaborare cu Uniunea Latină arată că între 1998 și 2005 prezența limbilor neolatine pe Internet aproape s-a dublat în timp ce engleza a scăzut de la 75% la 45% În anul 1998 prezența limbii române pe Internet era cotată la 015% Tendința limbii române a avut un parcurs neregulat înregistrând o scădere dramatică de la 021% în 2000 la 011% în 2003 acest fapt se datorează și anumitor schimbări operate în metodologia de realizare a studiului Conform statisticii între luna februarie a anului 2003 și mai a anului 2007 prezența limbii române pe Internet aproape s-a triplat atingând cota de 028% Situația celorlalte limbi romanice este prin comparație mai bună prezența spaniolei în Internet este de 380 la sută a francezei de 441 la sută a italienei de 266 la sută și a portughezei de 139 la sută Valorile de prezență absolută nu constituie un indicator perfect al vigorii unei limbi în cadrul rețelelor Pentru a obține un rezultat semnificativ valorile care exprimă prezența limbilor pe Internet trebuie adaptate la dimensiunile prezenței acestora în lumea reală Astfel luând în considerare numărul de vorbitori al limbii române estimat la 30 de milioane de Uniunea Latină adică 045% din populația mondială se obține un coeficient de 062 pentru prezența ponderată a limbii pe Internet dublu față de 2005 față de 045 pentru limba portugheză sau 063 pentru limba spaniolă< ref> Acest coeficient este mai mic decât 1 în toate cele trei cazuri motiv pentru care este considerat redus Același studiu arată că există aproximativ 49 milioane de internauți românofoni adică aproape o șesime din totalul vorbitorilor de română și 04% din totalul internauților Potrivit Ministerului Dezvoltării Informaționale din Republica Moldova la începutul anului 2005 erau înregistrate 85 000 de domenii ro și 7 200 de domenii md Clasificare și limbi înrudite Limba română este o limbă romanică din grupul italic al familiei de limbi indo-europene prezentând multe similarități cu limbile franceză italiană spaniolă portugheză catalană și reto-romană Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării înaintea sosirii triburilor slave în această zonă Limba română vorbită în nordul Dunării în România și Republica Moldova este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est Din însăși Cei mai mulți lingviști romaniști consideră aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiași limbiDicționar Enciclopedic vol I Editura Enciclopedică București 1993 p 116 Aromân -ă Substantivat f Dialect al limbii române vorbit de aromâni Hristu Cândroveanu ''< ref> aromâna var armâna sau macedoromâna vorbită pe arii relativ largi din Macedonia Albania Grecia Bulgaria Serbia și România unde există importante comunități aromâne mai ales în Dobrogea Se presupune că despărțirea dintre limba aromână și dacoromână s-a produs între secolele al IX-lea și al XII-lea meglenita sau meglenoromâna vorbită pe o arie relativ mică în regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice Se crede că meglenoromâna s-a separat mai târziu decât aromâna și anume aproximativ în secolul al XIV-lea motiv pentru care asemănarea cu limba română actuală este mai pregnantă istroromâna vorbită în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croația geografic mult mai apropiată de Italia decât România dar prezentând asemănări evidente cu limba română Comunitatea de istroromâni se pare că există aici dinainte de secolul al XII-lea Toate aceste patru dialecte formează așa-numitul grup estic al limbilor romanice dalmata o altă limbă din acest grup balcanic a dispărut în secolul al XIX-lea Distincția dintre dialect și limbă este un subiect controversat în lingvistică și foarte adesea influențat de interese politice Din acest motiv nu există un consens în privința statutului celor patru limbi din grupul de est al limbilor romanice Numeroși cercetători printre care și majoritatea lingviștilor români susțin că aceste limbi nu sunt altceva decât dialecte ale aceleiași limbi Alți lingviști afirmă că este vorba de patru limbi înrudite dar separate Originea istroromânei nu este înțeleasă în termenii clasici ai latinității post-romane și continuă să provoace teoreticienii lingvisticii comparate indo-europene Vitalitatea limbilor înrudite În timp ce limba română prezintă toate însușirile unei limbi de sine stătătoare cu șanse indiscutabile de a continua să fie transmisă generațiilor viitoare celelalte trei limbi înrudite se află în diferite grade de pericol de dispariție Limba aromână se află în cea mai bună situație având un număr relativ mare de vorbitori estimat astăzi la circa 250 000 dar duce lipsă de acceptarea ca limbă minoritară oficială de învățământ în limba maternă de un organism de reglementare echivalent Academiei Române iar o mare parte din vorbitori sunt bilingvi cu o proporție îngrijorătoare de vorbitori pasivi în rândul tinerilor Situația meglenoromânei și cea a istroromânei este în schimb îngrijorătoare lucru care a determinat UNESCO să le includă pe lista limbilor aflate în mare pericol de dispariție Graiuri Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene dacoromâna aromâna istroromâna și meglenoromâna Alții consideră că ele formează o singură limbă limba română cu patru dialecte Dacoromâna fie că o socotim limbă în sine fie că o socotim un dialect al limbii române nu este împărțită în dialecte ci cuprinde doar diverse graiuri numite și subdialecte cu diferențe minore de pronunție și vocabular dar inteligibile între ele Graiurile limbii dacoromâne în afara românei standard includ graiul ardelenesc; graiul bănățean; graiul crișean; graiul bucovinean; graiul moldovenesc; graiul maramureșean; graiul muntenesc; graiul timocean
Istorie Limba română a evoluat din latina orientală contactul prelungit cu populațiile slave fiind la originea unei părți importante din vocabular În evul mediu și în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare turcice vechi turcice otomane și grecești O influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea Primele atestări Folosirea numelui de română pentru limba noastră cea frumoasă precum și a numelui de români pentru a desemna vorbitorii acestei limbi nu a așteptat întemeierea statului România Deși supușii voievodatelor se desemnau ca "Ardeleni" sau "Ungureni" "Moldoveni" sau "Munteni" numele de "rumână" sau "rumâniască" pentru limbă este atestat în timpul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești ca Palia de la Orǎștie sau în Letopisețul Țării Moldovei În 1534 Tranquillo Andronico notează că " Valachi nunc se Romanos vocant" "se numesc români" Francesco della Valle scrie în 1532 că românii "se denumesc Romei în limba lor" iar mai departe el citează expresia "Sti rominest ?" După o călătorie prin Țara Românească Moldova și Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se chiamă românești "romanesci" Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova Țara Românească și cea mai mare parte a Transilvaniei se consideră adevărați urmași ai romanilor și-și numesc limba românește adică romana Sasul ardelean Johann Lebel scrie în 1542 că Vlachi se numeau între ei Romuini iar cronicarul polonez Stanislaw Orzechowski Orichovius notează în 1554 că în limba lor walachii se numesc romini Croatul Ante Verančić precizează în 1570 că Vlahii din Transilvania Moldova și Țara Românească se desemnează ca romani iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany în 1699 citează frazele Si noi sentem Rumeni "Și noi suntem români" și Noi sentem di sange Rumena "Noi suntem de sânge român" În Palia de la Orǎștie 1581 scrie lămurit că văzum cum toate limbile au și înfluresc întru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi românii pre limbă nu avem Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srâbeascǎ pre limba româneascǎ 5 cărți ale lui Moisi prorocul si patru cărți și le dăruim voo frați rumâni și le-au scris în cheltuială multǎ și le-au dăruit voo fraților români și le-au scris voo fraților români iar în Letopisețul Țării Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim În Țara Ardialului nu lăcuiesc numai unguri ce și sași peste seamă de mulți și români peste tot locul Deși se pot aduce argumente în favoarea unei atestări indirecte anterioare cel mai vechi document scris în limba română care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din 1521 În aceasta Neacșu de Câmpulung îi scria judelui brașovean despre atacurile iminente ale turcilor Scrisoarea era scrisă cu alfabetul chirilic românesc care a fost în uz simplificat în secolul XIX până în 1860 O primă folosire a alfabetului latin este atestată printr-un document transilvănean scris după convențiile alfabetului maghiar la sfârșitul secolului XVI Iată mai jos un text de la începutul secolului XIX care folosește o versiune arhaică a alfabetului latin Influența altor limbi Limba dacă Limba dacă era o limbă indo-europeană din ramura tracă sau vice-versa< ref> vorbită în trecut pe părți a teritoriilor Bulgariei României Serbiei Slovaciei Ucrainei și Ungariei de astăzi Se presupune că ar fi fost prima limbă care a influențat latina vorbită în Dacia însă se știu prea puține despre această limbă S-au găsit aproximativ 300 de cuvinte pur românești în toate dialectele sau cu corespondente în limba albaneză despre care se crede că ar putea fi moștenite din substratul limbii dace multe dintre ele legate de viața pastorală de exemplu brânză zer mal balaur; v Listă de cuvinte dacice Unii lingviști au avansat ipoteza că albanezii ar fi daci neromanizați care au emigrat din interiorul arealului sud-est-european în regiunile de coastă Se consideră că aidoma limbii trace limba dacă era de tip satem Materialul lingvistic constituit din denumiri și resturi lexicale este prea mic pentru a se trage o concluzie dacă era o limbă mai apropiată de limbile albaneze sau balto-slavice ori dacă făcea parte dintr-o subfamilie indoeuropeană distinctă Uniunea lingvistică balcanică Deși cea mai mare parte a gramaticii și morfologiei românești se bazează pe cea a latinei vulgare limba română prezintă câteva trăsături specifice Balcanilor care nu se găsesc în celelalte limbi romanice Limbile din această uniune lingvistică aparțin unor subfamilii distincte de limbi indo-europene bulgara slava și sârba sunt limbi slave conform unei ipoteze albaneza este probabil o limbă traco-iliră iar limba greacă formează propria subfamilie Printre trăsăturile comune în cadrul acestei uniuni lingvistice se numără articolul hotărât enclitic sincretismul cazurilor genitiv și dativ formarea timpurilor viitor și perfect precum și evitarea infinitivului Limbile slave Influența slavă a fost prima survenită în timpul formării limbii române datorită migrației triburilor slave care traversau teritoriul României de astăzi Este interesant faptul că slavii au fost asimilați la nord de Dunăre în timp ce au asimilat aproape complet populația romanizată sud-dunăreană vlahi Influența slavă a continuat în Evul Mediu în special prin folosirea limbii slavone bisericești în scop liturgic și ca limbă de cancelarie până în secolul al XVIII-lea Celelalte limbi învecinate toate slave cu excepția limbii maghiare au influențat româna Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă a iubi glas nevoie prieten Totuși multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă Alte influențe Până în secolul al XIX-lea româna a intrat în contact cu câteva limbi apropriate geografic de aceasta germană de exemplu cartof < Kartoffel; bere < Bier; șurub < Schraube greacă de exemplu folos < ófelos; buzunar < buzunára; proaspăt < prósfatos maghiară de exemplu oraș < város; a cheltui < költeni; a făgădui < fogadni; hotar < határ; chip < kép turcă de exemplu cafea < kahve; cutie < kutu; papuc < papuç Neologisme Începând cu secolul al XIX-lea multe neologisme împrumutate din alte limbi romanice în special din franceză și italiană au pătruns în limba română de exemplu birou avion sau exploata Câteva cuvinte de origine latină au pătruns în limba română de două ori o dată în nucleul lexical în vocabularul popular și ulterior ca neologisme De obicei cuvântul popular este un substantiv iar neologismul este adjectiv de exemplu frate fratern apă acvatic deget digital simțământ sentiment înger angelic frig frigid ochi ocular De aproximativ o sută cincizeci de ani au intrat în limbă și multe cuvinte împrumutate din engleză precum gem din jam interviu interview meci match tramvai tramway manager manager Aceste cuvinte primesc gen gramatical și se acordă conform regulilor limbii române Însă începând aproximativ din anul 1990 cuvintele englezești în pofida recomandărilor Academiei Române și a "legii Pruteanu" nu mai îmbogățesc limba română primind gen gramatical și acordându-se conform regulilor limbii ci sunt folosite de mass-media și de populația din România în forma de origine ca în limbile abstand nescrise precum mall „galerie comercială service „deservire computer „ordinator calculator forward „retransmitere sau attach „ataș Refuzul de a româniza cuvintele străine este socotit de autori precum George Pruteanu o formă de snobism ce judecă greșit adoptarea cuvintelor în formele române ca fiind arhaică Vocabular Articol principal Vocabularul limbii române Structura etimologică a vocabularului românesc Într-o lucrare de referință echipa lui Marius Sala construiește vocabularul reprezentativ al limbii române cuprinzând 2581 de cuvinte Structura etimologică a acestuia se prezintă astfel Elemente romanice 7166% din care 3033 % latinești moștenite 2212 % franceze 1526 % latinești savante 395 % italiene formații interne 391 % majoritatea fiind bazate pe etimoane latine slave total 1417 % din care 918 % slava veche 26 % bulgărești 112 % rusești 085 % sârbo-croate 023 % ucrainene 019 % poloneze germane 247 % neogrecești 17 % traco-dace de substrat 096 % maghiare 143 % turcești 073 % englezești 007 % în creștere onomatopee 019 % origine incertă 271 % Potrivit unei statistici anterioare făcută de lingvistul Dimitrie Macrea compoziția etimologică a 49642 de cuvinte și variante înregistrate în DLRM Dicționarul limbii romîne moderne publicat în 1958 este clasificabilă în 76 de grupe dintre care numai 14 depășesc procentajul de 1 % Elementele latine 2002 % slave vechi 798 % bulgare 178 % bulgaro-sârbe 151 % turce 362 % maghiare 217 % neogrecești 237 % franceze 3842 % latine literare 239 % italiene 172 % germane 177 % onomatopeice 224 % de origine nesigură 273 % de origine necunoscută 558 % Din cele 9920 cuvinte latine numai 1849 sunt primite direct din latină 8071 constituie derivate pe teren românesc de la rădăcini aparținînd cuvintelor moștenite din latină Tot Macrea a făcut în 1942 în privința etimologiei o analiză statistică a poeziilor lui Eminescu publicate antum Elementele latine reprezintă 48 % din vocabularul folosit de poet în circulație sub raportul frecvenței procentul crescând la 83 % Elementele slave reprezintă 1681 % în circulație numai 693 % Macrea a conchis că fizionomia lexicală este latină în proporție asemănătoare cu aceea a limbii franceze după ce a comparat cu examenul statistic al vocabularului poetului Paul Verlaine Semnificativ pentru criteriul circulației cuvintelor este și studiul din 1937 al lui D R Mazilu Luceafărul lui Eminescu Expresia gândirii text critic și vocabular în care autorul conchide că 13 din 98 de strofe ale poemului sunt alcătuite din cuvinte de origine latină Întregul poem conține 529 de cuvinte-titlu sau unități lexicale distincte dar multe se repetă sub diferite forme gramaticale Numărul aparițiilor concrete cuvinte-text se ridică la cifra de 1908 dintre care 1688 de origine latină 144 slave și 76 de origini diverse Elementul latin moștenit constituie baza lexicului românesc în circulație elementul lui invariabil mai ales ca frecvență Cercetări mai recente ridică procentajul elementelor autohtone în vocabularul reprezentativ al limbii române la 143% Gramatică Substantivele românești se declină în funcție de gen feminin masculin și neutru număr singular și plural și caz nominativ acuzativ dativ genitiv și vocativ Articolul asemenea adjectivelor și pronumelor se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl determină Româna este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic adică este atașat la sfârșitul substantivului Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină Româna are patru conjugări verbale Verbele pot fi puse la patru moduri personale și anume indicativ conjunctiv condițional-optativ și imperativ și patru moduri impersonale infinitiv gerunziu supin și participiu Sunete Limba română folosește șapte vocale și În plus vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină încă neasimilate La sfârșitul cuvintelor după consoane rar în interiorul cuvintelor poate apărea un scurt non-silabic care se marchează în AFI cu și este pronunțat ca o palatalizare a consoanei precedente Un sunet similar terminația u surd exista în româna veche dar a dispărut cu timpul în limba standard Există de asemenea patru semivocale și douăzeci de consoane Diftongi Diftongi descendenți ai au ei eu ii iu oi ou ui ăi ău îi îu Diftongi ascendenți ea eo ia ie io iu oa ua uă Triftongi cu vocala intercalată între două semivocale eai eau iai iau iei ieu ioi iou oai cu două semivocale în fața vocalei eoa ioa Evoluții fonetice Datorită izolării evoluția fonetică a românei este diferită de a celorlalte limbi romanice dar seamănă întrucâtva cu cea italiană de exemplu prin evoluția grupării în lat clarus > rom chiar ital chiaro și cea dalmată de exemplu prin evoluția grupării în lat cognatus > rom cumnat dalm comnut Principalele schimbări fonetice constau în apariția diftongilor vocalelor e i o lat cera > rom ceară lat sole > rom soare iotacism → lat herba > rom iarbă consoanele velare → consoane labiale lat octo > rom opt lat lingua > rom limbă lat signum > rom semn lat coxa > rom coapsă rotacism → lat caelum > rom cer consoanele alveolare și se palatalizează în și respectiv înainte sunetelor și lat deus > rom zeu lat tenem > rom ține Ortografie În principiu limba română are o ortografie fonemică Cu toate acestea ortografia contemporană prezintă o serie de excepții de la principiul fonetic Istoric Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune europene alfabete latine grecești glagolitice paleo-slave alfabete de tranziție și în final din nou latine Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea limbii române au existat multe păreri contradictorii Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae scrisă în 1716 în limba latină afirma că s-a scris cu litere latine până la Conciliul de la Florenta 1432 așadar încă peste 400 de ani după schisma de la 1054 Domnitorul Alexandru cel Bun sfătuit de mitropolitul său ar fi poruncit arderea cărților și textelor scrise până atunci cu litere latine introducând în loc alfabetul chirilic și limba slavă pentru a împiedica răspândirea catolicismului în țară Mihail Kogălniceanu un mare istoric și cărturar român a susținut aceeași teză la 1838 în revista Alăuta Românească În a doua jumătate a secolului al XIX-lea învățați ca Timotei Cipariu episcopul Melchisedec Ștefănescu Bogdan Petriceicu Hașdeu Dimitrie Onciul și alții au afirmat că limba slavă a fost introdusă în țările române înainte de Conciliul de la Florența respectiv în secolele X-XII după creștinarea bulgarilor aducând în acest sens argumente și izvoare de ordin filologic și istoric Primele documente românești care au ajuns până la noi erau toate scrise cu ajutorul alfabetului chirilic datorită influențelor limbii slavone limba slavă bisericească care era folosită ca limbă de cult și de cancelarie în spațiul balcanic în secolele XI XVII La sfârșitul secolului al XVIII-lea învățații Școlii Ardelene remarcând originea latină a limbii române au început implementarea alfabetului latin Alfabetul chirilic a continuat să fie folosit până în anii 1860 când limba română a început să fie reglementată oficial La început alfabetul latin folosit pentru limba română avea ca litere cu diacritice următoarele â é ó î și ç á se folosea în cuvinte monosilabice de obicei pentru a deosebi ă de a â se folosea doar în cuvintele în care sunetul â apărea în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un a Astfel se scria „câtu însă „cantecu fără semn diacritic căci e vorba de o vocală nazală î se folosea doar în cuvintele în care sunetul î apărea la începutul sau în interiorul cuvintelor în afara unei nazalizări dar unde etimologic trebuia să apară un i sau un e Astfel se scria „a urî însă „vent nu „vînt nici „vânt căci e vorba de o vocală nazală é și ó apar ca vocale tipic ardelene corespunzând lui è din limba franceză și respectiv lui å din limbile nordice În alte regiuni acestea se pronunță drept diftongi ea și oa ç corespundea sunetului ț atunci când acesta apărea independent de vocala i și etimologic provenea din c latinesc Astfel se scria „faça față și „Ióniçe Ioniță datorită formei latine Ioannicius însă „tiéra țară În rest regulile de citire erau destul de simple Un a la capăt de cuvânt se citea ă Un an sau in sau en se citea în Pentru a citi a înaintea unui n se scria nn De pildă „manna pentru a citi „mană spre a se deosebi de „mana mână Pentru a deosebi un ă final forma feminină nearticulată de un a final forma articulată se punea un apostrof „viéti'a viața pentru a se deosebi de forma nearticulată „viétia viață che și chi se citeau ca în ziua de azi însă ch înaintea altor caractere decât e și i se citea ca în limba latină Uneori ch se scria din motiv pur etimologic fără prea multă grijă de pronunțare Astfel se scria „Christos „chrestin „chrisantéma „stich di se citea z sau dz ti se citea ț La fel existau ca în ziua de astăzi grupurile ce ci ge gi k înlocuia uneori qu din latină pentru numele proprii Astfel se scria „Kiriniu Quirinius sc se scria etimologic ceea ce corespunde pronunțărilor bănățene sau bistrițene Exemplu „Bucuresci u final mut sau citit se scria ca în siciliană și corsicană Etimologic se folosea caracterul y pentru numele de orașe sau de persoane însă nu și pentru substantive Astfel se scria „Cyril „Myra dar totodată „cirilic „santul mir formele scurte ale pronumelui personal în acuzativ se lipeau de cuvântul precedent „Apoilu intréba Apoi îl întreabă Scrierile din acest timp datorită rolului școlii ardelene aveau forme tipice ardelene „acmu „tipu „resfaçu pentru „acum „chip „desfătare Principiul ortografic era cel folosit în limba neerlandeză scriem toți la fel dar fiecare pronunță ca în regiunea sa Mai târziu s-au adăugat alte glife sau litere cu semne diacritice ă à ě ê ș ț ů precum și diftongii ea și oa; s-au scos á ç S-au modificat și regulile ortografice Pe urmă treptat s-a scos ê apoi ů În cele din urmă s-a introdus ortografia fonetică Înainte de 1989 în RSS Moldovenească se folosea o versiune specială a alfabetului chirilic Legea cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul republicii septembrie 1989 a confirmat revenirea la alfabetul românesc pe bază latină Româna liturgică Crezul primelor sinoade ecumenice cel din 325 de la Niceea și cel din 381 de la Constantinopol este rostit până azi neschimbat prin cuvinte cu etimologii latine Mai concret Odată cu introducerea ritului bizantin și a limbii slavone în cult limba română liturgică s-a slavizat puternic îndeosebi în terminologia oficială dar anumite cuvinte vechi s-au păstrat în limbajul poporului Românii au păstrat în limbă și anumite caracteristici ale vechiului rit galic în folosință până atunci De aceea diaconul Coresi precum și episcopul de la Muncaciu Vasile Tarascovici în 1646 au îmbogățit un lexic dogmatic și liturgic deja foarte amplu tocmai pentru a ușura folosirea limbii române în biserică Biblia de la București sau Biblia lui Șerban este un monument de limbă română liturgică Totuși dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română Unirea bisericii din Transilvania cu Roma în 1698 a determinat o scindare între termenii liturgici folosiți în Vechiul Regat de origine slavă și cei folosiți în Transilvania de origine latină Coduri internaționale SIL și ISO 639-x Standardul internațional etnologic ISO 639 conferă limbii române codurile ro ISO 639-1 rum ISO 639-2 B și mai recent ron conform ISO 639-2 T Limbii moldovenești i-au fost atribuite codurile mo și respectiv mol scoase din utilizare din 2008 fiind înlocuite cu codurile ISO românești Autori Constantin Noica a elaborat o sinteză vastă și adâncă a limbii române ca limbaj al filozofiei pornind de la Rostirea filozofică românească Iată câteva exemple de autori Anonimul care a strigat torna torna fratre citat de Teofilact din Symocatta Coresi Mitropolitul Dosoftei Mitropolitul Varlaam Mitropolitul Antim Ivireanul născut în Iviria Georgia caucaziană Grigore Ureche Miron Costin Ion Neculce Samuil Micu Ion Budai-Deleanu Gheorghe Șincai Petru Maior Mihai Eminescu Bogdan Petriceicu Hasdeu Nicolae Densusianu Ovid Densusianu George Murnu Dan Botta Constantin Noica Rafail Noica Sextil Pușcariu Vezi și Elemente problematice ale limbii române Conexiuni între limba română și limba bulgară Limba protoromână sau limba română primitivă Limbă comunicare Limbă standard Academia Română Academia de Științe a Moldovei Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească în cea latină Gramatica limbii române Românime Românii din Voivodina Ziua Limbii Române 31 august Olimpiada internațională în limba română Note Bibliografie Stelian Brezeanu 1999 Romanitatea orientală în Evul Mediu De la cetățeni romani la națiunea medievală Editura All Educational Seria All Istoric CIP Biblioteca Națională 94 37"04 14" ISBN 973-684-062-2 Michael Metzeltin Gramatică explicativă a limbilor romanice Sintaxă și semantică Iași Editură Unversității Alexandru Ioan Cuza 2011 Introducere în fonetica istorică a limbii române Florica Dimitrescu 1967 Contribuții la istoria limbii române vechi 1973 Introducere în morfosintaxa limbii române Florica Dimitrescu 1974 Istoria limbii române Florica Dimitrescu 1978 Testi romeni antichi Florica Dimitrescu Lectură suplimentară Istoria limbii române literare De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea Alexandru Rosetti Boris Cazacu Liviu Onu Editura "Minerva" 1971 Vocabularul autohton al limbii române Grigore Brâncuș Editura Științifică și Enciclopedică 1983 Legături externe Coduri lingvistice în engleză în engleză în germană în engleză în engleză texte în neerlandeză și engleză gif-uri sau UTF-8 la alegere 12 februarie 2007 Carmen Dragan Jurnalul Național 13 ianuarie 2011 Acad Marius Sala Jurnalul Național 24 mai 2013 Dan Caragea Adevărul medialituaicro V Axenti Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu din Cahul 2007 uschmd Graiuri 16 octombrie 2010 Mihnea-Petru Pârvu Evenimentul zilei 16 martie 2013 Corespondenți „adevărul Adevărul Presa în România 12 iunie 2006 Evenimentul zilei Dicționare dexonline transpuse pe Internet dex2online varianta instant Manciukuo în Manshū-koku în sau Manciuria a fost un stat marionetă în Manciuria și estul Mongoliei Interioare guvernat sub forma unei monarhii constituționale Regiunea este patria istorică a poporului manciurian care a fondat dinastia chineză Qing În 1931 în urma incidentului de la Mukden regiunea a fost ocupată de Japonia iar în 1932 un guvern simpatizant a fost stabilit Puyi ultimul împărat Qing fiind numit regent și împărat< ref> Guvernul din Manciukuo a fost abolit în 1945 după înfrângerea Imperiului nipon la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Teritoriul aparținând statului marionetă a fost ocupat inițial de forțele sovietice ca urmare a invaziei Manciuriei din august 1945 fiind transferat administrației chineze în anul următor Note Acest articol este o traducere parțială a articolului din Enciclopedia Wikipedia în limba engleză Referințe Maroc al-Maġrib; berberă Amerruk Murakuc oficial Regatul Moroc المملكة المغربية al-Mamlakah al-Maġribiyya este o țară localizată în Africa de Nord Are o populație de aproape 33 de milioane de locuitori și o suprafață de 710850 km² incluzând disputata Sahara de Vest care este în principal sub administrație marocană Marocul are o coasta la Oceanul Atlantic care ajunge dincolo de Strâmtoarea Gibraltar în Marea Mediterană Are graniță cu Spania la nord o graniță maritimă prin Strâmtoare și frontierele terestre cu trei mici enclave controlate de spanioli Ceuta Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera Algeria la est și Mauritania la sud Maroc este o monarhie constituțională de jure cu un parlament ales Regele Marocului deține puteri vaste executive inclusiv poate dizolva parlamentul când dorește Puterea executivă este exercitată de către guvern și de rege de asemenea Puterea legislativă este învestită atât guvernului cât și celor două Camere ale Parlamentului Adunarea Reprezentanților și Adunarea Consilierilor Regele de asemenea poate emite decrete numite dahir care au puterea unei legi Alegerile parlamentare au avut loc în Maroc la 7 septembrie 2007 și au fost considerate de unii observatori neutri ca fiind libere și corecte; deși prezența la vot a fost estimată la 37% cea mai mică din ultimele decenii Capitala politică este Rabat iar cel mai mare oraș este Casablanca; alte mari orașe sunt Marrakech Tetouan Tanger Salé Fes Agadir Meknes și Oujda Istoria țării se întinde cunoscut civilizației umane peste 8000 de ani și a fost fondată de berberi care sunt locuitori originali Cel mai binecunoscut stat independent marocan a fost Regatul Berber de Mauretania condus de regele Bocchus I Acest Regat Berber de Mauretania acum nordul Marocului datează cel puțin de la 110 îHr< ref> Arabii omeiazi au cucerit această regiune în secolul VII aducând limba lor sistemul lor de guvernare și islamul la care mulți dintre berberi încet s-au convertit mai ales după ce arabii s-au retras În era islamică primul stat marocan musulman independent de Imperiul Arab a fost Regatul Nekor un emirat în zona Rif A fost fondat de un imigrant din Yemen Salih I ibn Mansur în anul 710 Istorie Vezi și Abd el-Krim Marocul francez Imperiul colonial francez Tratatul de la Fez Volubilis Clima De-a lungul Mării Mediterane Marocul are clima subtropicală temperată de influență oceanică; aceasta conferă orașelor de pe coastă temperaturi moderate Fapt pentru care peste 90% din populaţie este aglomerată în marile oraşe de pe sau în apropierea coastei Aici temperaturile sunt ceva mai suportabile decât în sud în deşert Geografie Relieful predominant muntos este reprezentat de Munții Atlas și Antiatlas La sud se află deşertul Sahara iar pe litoralul vestic se află câmpii litorale precum și un întins platou care atinge 1300 m altitudine În nord se desfășoară Munții Rif Zona litorală din nord precum si centrul munţiilor Atlas reprezintă zona fertilă a ţării În acestă regiune din nord cresc nu mai puţin de 95% din pădurile Marocului Restul de 5% din suprafaţa împădurită totală se întâlneşte în micile oaze existente Maroc este o ţară care realizează tranziţia în nord-vestul Africii dintre deşertul Sahara şi păşunile fertile împădurite din jurul Mării Mediterane Defrişarea este o activitate dăunătoare care în ultimii ani îşi face din ce în ce mai mult simţită prezenţa pentru a putea face rost de lemn pentru construcţii Marocanii taie din şiaşa puţinele păduri existente în zonă din acestă cauză + faptul că marile oraşe sunt în continuă extindere Marocul este o ţară VIZIBIL mai poloată decât în 1990 când au început tăierile masive de păduri şi creşterea incontrolabilă a populaţiei Din 1990 şi până acum Marocul şi-a pierdut aproximativ 25% din păduri În zona câmpurilor agricole din jurul coastei se cultiva cereale curmali citrice şi multe alte fructe dar şi legume specifice latitudinii unde se află ţara majoritatea pentru necesarul alimentar al populaţiei Aici mai cresc de acemenea şi specii de Maquis şi Garriga Vezi și Lista țărilor după punctul de maximă altitudine Diviziuni administrative Vezi și Informații utile Fus orar Diferența de fus orar este de -1 oră vara iar în timpul iernii ora este aceeași cu a României Moneda națională Moneda oficială este dirhamul marocan Introducere precum și scoaterea din țară a valutei naționale este interzisă Demografie Marocul are o populație de circa 31 milioane de locuitori Aproape întreaga populație este de religie islamică< ref> majoritatea fiind concentrați în general în orașe În anii 80 Marocul a cunoscut un exod rural al populației către orașe din cauza secetei cauzând mari dificultăți economice în anii 90 În anul 2004 statul a început o inițiativă ambițioasă pentru a dezvolta și moderniza țara și a ridica nivelul de trai mai ales în capitala Rabat care cunoaște cel mai mare proiect de amenajare de trei miliarde de Euro Principalele orașe Rabat este capitala țării centru administrativ și economic Rabat este un oraș modern care a reușit să păstreze neatins famecul celor O mie și una de nopți Vechea Medina și Palatul Regal sunt doar câteva dintre comorile ascunse aici Casablanca este capitala economică a regatului și totodată cel mai mare port marocan Marrakech a fost fondat în 1062; este supranumit "Perla Nordului" și este situat într-o oază înconjurată de palmieri loc unde odinioară poposeau negustorii ce străbăteau cărările deșertului Fes reprezintă centrul religios al Marocului; este cel mai vechi dintre orașele lumii islamice Este constituit din trei părți orașul nou construit la începutul anilor 1900 pe când țara era colonie franceză; orașul medieval datând din secolul al XIII-lea; orașul antic descoperit în anii 800 Agadir este stațiunea litorală a Marocului una dintre cele mai vizitate de pe Coasta Atlanticului Limba Limba oficială este araba; la începutul anilor '90 25% din populație mai foloseau ca primă limbă pe cea berberă Numeroși marocani vorbesc limba franceză și respectiv spaniolă Economie Economia Marocului este considerată a fi o economie relativ liberă guvernată de legea cererii și a ofertei Din 1993 țara a început o politică de privatizare ale unor anumite sectoare economice care erau în mâinile guvernului< ref> Reformele Guvernului și o creștere constantă anuală în regiune de 4-5% din 2000 până în 2007 inclusiv creșterea de 49% de la an la an în intervalul 2003-2007 au ajutat economia marocană să devină mult mai robustă în comparație cu câțiva ani în urmă Creșterea economică este mult mai diversificată cu servicii noi și poli industriali cum ar fi Casablanca și Tanger în curs de dezvoltare Sectorul agricol este reabilitat care în combinație cu precipitații crescute au dus la o creștere de peste 20% în 2009 Vezi și Constructorul marocan de automobile sport de lux Laraki Transport Pe teritoriul orașului se circulă cu "Petit Taxi" care sunt de obicei ieftine În afara orașului este recomandat "Grand Taxi" care sunt mai scumpe dar prețul se negociază dinainte cu șoferul Pe drumurile dintre orașe circulă taxiurile de colectare care așteaptă până se ocupă toate locurile disponibile Sfaturi de călătorie În orașele mari apa de la robinet este potabilă dar consumul acesteia în cantități mari nu este recomandat din cauza clorului De aceea se recomandă cu insistență folosirea apei îmbuteliate Religia Peste 70% din populația Marocului este de religie islamică Cultura Marocul a fost influențată de mai multe culturi etnice cum ar fi civilizația feniciană greacă cartagineză sau romană Creștinismul s-a răspândit în această regiune încă din perioada romană și a supraviețuit invaziei arabe Printre influențele recente cea mai puternică s-a dovedit a fi cea franceză Vezi și Listă de scriitori marocani Gnaoua Festivalul Gnaoua de la Essaouira Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 8 obiective din această țară Medina din Fès Medina din Marrakech Orașul fortificat Ait-Ben-Haddou Medina din Meknès Situl arheologic Volubilis Medina din Tetouan Medina din Essaouira Orașul portughez Mazgan El Jadida Obiceiuri sociale Căsătoriile Multe mariaje încă sunt aranjate de părinți Când un cuplu este pe cale să se căsătorească viitorul soț plătește tatălui sau fratelui mai în vârstă al fetei o sumă de bani pentru a o întâlni și a o peți O nuntă durează de obicei 3 zile și jumătate Bărbatul trebuie să îi facă toate plăcerile femeii în ziua nunții Femeia trebuie să rămână virgină până în ziua nunții Familia Extinderea familiei este elementul cel mai important al vieții sociale marocane Legătura dintre mamă și fiu este cea mai importantă într-o familie Socializarea Marocanii în general își strâng mâinile când se întâlnesc; cea mai întâlnită formulă de salut este "As Salam Alikoum" Pacea fie cu tine; vizitarea prietenilor și a rudelor în mod frecvent este considerată necesară pentru menținerea strânsă a relațiilor Sărbătorile Ramadan-ul este cea mai importantă sărbătoare a musulmanilor; durează 1 lună și datorită faptului că musulmanii folosesc calendarul lunar data acestei sărbători se schimbă constant în raport cu calendarul gregorian Referințe Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Legături externe Document elaborat de Ministerului Comerțului din România ; Guvern official portal official site ; Informații generale from Encyclopaedia Britannica from UCB Libraries GovPubs timeline from Worldstatesmen ; Reportaje 4 august 2008 Diana Pavlenco Descoperă 7 decembrie 2006 Florin Iorganda Descoperă Moise Maimonide n 30 martie 1135 Córdoba d 13 decembrie 1204 Fustat azi Cairo a fost un filosof medic și teolog evreu din Evul Mediu născut în Spania Andaluzia și stabilit în Egipt El este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon sau acronimul RaMBaM iar în limba arabă ca Abu Imran Musa ibn 'Ubayd Allah Maimun al Qurtubi al Israili Maimonide este considerat cel mai important înțelept al Iudaismului din perioada medievală a istoriei Opera sa principală Călăuza șovăielnicilor publicată în limba arabă cca 1190 în care propune o formulă alegorică de interpretare a textelor sfinte pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în Tora cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism și creștinism până în secolul al XVIII-lea Viața și opera Moise Maimonide s-a născut la 30 martie 1135 la Córdoba pe atunci capitala unui Califat arab dominat de o ramură a dinastiei musulmane mai tolerante a Omeiazilor Primele învățături le primește de la tatăl său Maimon Ben Yosef Ha'dayanrabin provenit dintr-o familie bine văzută din Córdoba În plus este inițiat în filosofia clasică greacă și arabă de către învățații arabi În 1148 Cordoba a fost cucerită de dinastia Almohazilor iar creștinii ca și evreii au fost constrânși să se convertească la Islam Familia lui Maimonide alege exilul rătăcește prin peninsula Iberică apoi prin anul 1159 se refugiază tocmai în orașul marocan Fèz capitala statului almohad apoi prin 1165 la Ierusalim pentru a se stabili în cele din urmă în Egipt mai întâi la Alexandria apoi definitiv la Fustat actualul Cairo unde Maimonide va trăi până la sfârșitul vieții sale În timpul acestor peregrinări Maimonide continuă să se instruiască studiază de asemenea medicina iar în 1159 publică lucrarea "Introducere în calculul calendarului" precum și un comentariu asupra logicei aristotelice La Fustat Moise Maimonide devine conducătorul Naggid comunității evreiești și primul rabin al orașului iar în 1185 este medicul personal al lui Saladin sultanul Egiptului și Siriei În ciuda numeroaselor sale obligații în această perioadă tocmai atunci Maimonide reușește să-și redacteze operele sale cele mai importante În Sanhedrin Mișna scrisă în limba arabă și tradusă mai târziu în ebraică comentează Mișna Ansamblul legilor nescrise ale iudaismului rabinic transmise prin tradiția orală Mișna împreună cu comentariile sale Ghemara alcătuiesc Talmudul și stabilește "Cele 13 principii ale Credinței" care sunt și astăzi recitate de evlavioșii evrei în fiecare dimineață ca parte componentă a rugăciunii Aceste principii sunt 1 Cred că Dumnezeu este Creatorul și Conducătorul întregii lumi 2 Cred că Dumnezeu este unic și nu există nici o altă unitate sau unicitate care să se asemene cu a Lui 3 Cred că Dumnezeu nu are corp și nici o descriere de ordin fizic care I s-ar putea asocia 4 Cred că Dumnezeu este veșnic că El există de dinainte de a exista lumea și va continua să existe după ce aceasta se va sfârși 5 Cred că rugăciunile și preamărirea trebuie îndreptate doar către Dumnezeu și nu către oricine sau orice altceva 6 Cred că toate cuvintele profeților sunt adevărate 7 Cred că Moise este cel mai important dintre profeți că nivelul său de profeție nu a fost și nu va fi atins niciodată de către nimeni altcineva 8 Cred în faptul că Tora a constituit obiectul Revelației divine la Muntele Sinai și că Tora pe care o avem astăzi este aceeași cu cea primită de la Dumnezeu atunci 9 Cred că Tora nu va fi niciodată schimbată de către Dumnezeu sau înlocuită cu o altă învățătură 10 Cred că Dumnezeu este atotștiutor 11 Cred că Dumnezeu oferă răsplată și pedeapsă în funcție de modul în care oamenii Îi respectă poruncile 12 Cred că Mesia va veni și chiar dacă întârzie îl aștept în fiecare zi 13 Cred că morții vor fi înviați în era Mesianică În anul 1180 Maimonide definitivează lucrarea sa "Mișne Tora" în 14 volume un cod autoritar al legilor iudaice scrise și orale Între 1176 și 1190 sau până în 1200? lucrează la principala sa operă Călăuza șovăielnicilor sau Călăuza rătăciților în arabă Dalalat al-Ha'irin tradusă apoi în ebraică More nevuchim în care încearcă să împace iudaismul rabinic cu principiile aristotelice trecute prin filosofia arabă în care sunt incluse elemente neoplatoniciene Această carte care cuprinde concepții asupra naturii lui Dumnezeu și asupra creației lumii asupra liberului arbitru și a legăturii strânse între bine și rău a influențat și pe filosofii creștini ca Toma de Aquino și Albertus Magnus și într-o oarecare măsură gândirea lui Spinoza În secolul al XVIII-lea filosoful Moise Mendelssohn a prelucrat opera lui Maimonide în încercarea de a armoniza iudaismul cu ideile iluminismului Moise Maimonide a mai publicat lucrări în domeniul astronomiei logicii matematicii și 10 dizertații de medicină Maimonide a murit la 13 decembrie 1204 la Fustat și a fost înmormântat conform dorinței lui la Tiberia Palestina Eretz Israel Mormântul său poate fi văzut și astăzi Semnificația operei lui Maimonide Marele merit al lui Maimonide este acel de a fi combinat filosofia aristotelică cu o teorie iudaică distinctă asupra preceptelor etice ale Torei Creativitatea sa a însemnat însă și principalul obstacol în calea acceptării ideilor sale Într-o religie fondată pe tradiții de nezdruncinat punctele de vedere ale lui Maimonide au constituit timp de secole subiecte controversate în special în sfera rabinilor ortodocși Impactul acestora însă nu poate fi negat Textele sale teologice continuă să fie dezbătute și azi în academiile iudaice Maimonide este primul care a pus accentul pe percepția pe care omenirea o poate avea în relația directă cu Dumnezeu formulându-și celebra teză potrivit căreia oamenii l-ar vorbi pe Dumnezeu numai de rău din moment ce se discută mai degrabă despre „ce nu este decât despre „ce este Dumnezeu Maimonide consideră că între Dumnezeu și oameni s-ar interpune o categorie specială trupurile paradisiace pe care le numește „îngeri modelul spre care aspiră oamenii atunci când încearcă să atingă acel summum bonum cunoașterea lui Dumnezeu Aici Maimonide scoate la iveală „judecata unul dintre principalele instrumente ale gândirii sale prin intermediul căruia va cerceta toate poruncile tradiționale iudaice Desemantizând și explicitând aceste porunci separând sacrul de profan Maimonide reușește să transforme „morala divină într-o „morală profanăiar de aici provine ușurința cu care preceptele sale au devenit repede puncte de referință pentru legile morale firești Diferența dintre judecată și revelație nu echivalează cu diferența dintre ce este inteligibil și ceea ce este „învăluit în mister Inteligența este un proces treptat care tinde spre a înțelege și explica conținutul cuprins într-un fapt profetic Pentru Maimonide profeția devină posibilă nu oricui fiind de fapt un dar divin atunci când la baza acesteia se află un summum de informații Filosofia este una dintre artele pe care Maimonide le consideră căi spre profeție Chiar dacă el este de părere că nu toți filosofii trebuie să fie în mod necesar profeți Maimonide consideră însă că profeții sunt în mod absolut filosofi Astfel nu poate exista un decalaj între adevărul derivat din filosofie și cel derivat din Tora Cu toate acestea sarcina sa s-a îngreunat vizibil atunci când a trebuit să explice de ce uneori Tora și filosofia nu se armonizezează Aici Maimonide pune accentul pe moralitate considerând morala ca unul dintre derivatele filosofiei Pentru ca moralei să i se poată opune o lege cel puțin la fel de argumentată logic trebuie ca aceasta să fie susținută temeinic de precepte derivate din observația științifică a realității Vezi și Al-Farabi Toma de Aquino Averroes Referințe Legături externe Moscova pronunțat în rusește este capitala Rusiei un oraș cu 115 milioane locuitori aflat pe râul Moscova și cu o suprafață de 8787 km² Este orașul cu cea mai numeroasă populație din Rusia și cel mai populat subiect federal al Rusiei Este un centru politic major economic cultural științific religios financiar educațional și de transport al Rusiei și al întregului continent Moscova este orașul cel mai nordic cu o populație care depășește 10 milioane de locuitori orașul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa și al șaselea din lume Populația sa conform rezultatelor preliminare ale recensământului din 2010 este de 11514330 Conform listei miliardarilor întocmită de revista Forbes Moscova avea în 2011 79 de miliardari detronând astfel New York-ul și devenind orașul cu cel mai mare număr de miliardari< ref> Moscova este situată pe râul Moscova în Districtul Federal Central al Rusiei europene În decursul istoriei orașul a servit drept capitală unei succesiuni de state de la medievalul Cnezat al Moscovei și urmașul său Țaratul Rusiei și până la Uniunea Sovietică Moscova este gazda Kremlinului o fortăreață străveche care este astăzi sediul Președinției Rusiei și al ramurii executive a guvernului Rusiei Kremlinul este de asemenea și unul din cele câteva locuri din Patrimoniul Mondial pe care le găzduiește orașul Ambele camere ale parlamentului rus Duma de Stat și Sovietul Federației Ruse funcționează și ele în Moscova Orașul este deservit de o rețea de transport extinsă care include patru aeroporturi internaționale nouă terminale feroviare și una din cele mai adânc construite instalații de metrou din lume Metroul din Moscova al doilea doar după cel din Tokyo în privința numărului de pasageri și recunoscut drept unul din simbolurile Moscovei datorită bogăției și varietății arhitecturale ale celor 185 de stații Etimologie Numele orașului provine de la numele râului Moscova care a purtat acest nume cu mult înainte ca să apară locuitorii Sunt multe teorii despre apariția hidronimului Москва O versiune este că numele provine dintr-un grup de limbi fino-ugrice În rusește ва vine de la вода река sau мокрый în traducere apă râu sau ud iar rădăcina моск- poate avea sensul de тёлка sau корова vacă Altă versiune este că numele provine tot de la grupul de limbi fino-ugurice mai bine spus din limba merianschii de la cuvîntul маскá care înseamnă медведь urs Istorie Prima referință este din 1147 când era un orășel obscur într-o mică provincie cu populație predominant fino-ugrică numită Merya Moscova a supraviețuit mai multor dezastre printre care se includ incendiile revoltele ocupațiile străine În septembrie 1812 în perioada războaielor Napoleoniene orașul a fost ocupat de armatele lui Napoleon Patrioții ruși au dat foc orașului curând după intrarea sa și rezultatul a fost retragerea armatei Franței din Rusia lucru care a contribuit mult la căderea lui Napoleon După revoluția din octombrie 1917 Moscova a devenit capitala Rusiei O mare parte din oraș a fost modernizată după victoria bolșevică A fost capitala Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice până la sfârșitul acesteia în 1991 În decembrie 1941 în perioada celui de al doilea război mondial puternicele armate germane au fost decisiv învinse în apropierea Moscovei În 1991 orașul a fost centrul discuțiilor și luptelor politice care au dus la dizolvarea URSS Geografie Moscova este un port capitala și cel mai mare oraș din Federația Rusă Este situată pe râul cu același nume Moscova Orașul Moscova este centrul economic politic și cultural al Rusiei Autostrăzile și numeroasele linii aeriene fac legătura dintre Moscova și restul Rusiei Căile navigabile incluzând Canalul Moscovei Canalul Volga-Don Râul Moscova fac ca portul sa fie accesibil vaselor din Marea Baltică Marea Albă Marea Neagră Marea Caspică Moscova are o suprafață de aproximativ 800 km² fiind un oraș de tip radial concentric În centrul Moscovei se află Kremlinul care este sediul guvernului iar în apropiere se găsește Piața Roșie Demografie Populația orașului Moscova a fost estimată în 1992 doar a orașului propriu-zis la 8746700 de locuitori În prezent în Moscova locuiesc peste 10500000 locuitori Cultură În Moscova se află mai mult de 75 de instituții importante de învățământ printre care și faimoasa Universitate de Stat Aproximativ 700 de instituții științifice își au reprezentanțele principale în Moscova În această capitală se află un număr impresionant de muzee printre care Galeria de Artă „Tretiakov Muzeul de Artă „A S Pușkin Muzeul Central „V I Lenin Muzeul Oriental al Culturii Palatul cu Fațete din Kremlin Tezaurul Țarilor din Kremlin catedralele din Kremlin și biserica „Vasili Blajenâi din Piața Roșie Expoziția Realizărilor Economice include 72 de pavilioane care se ocupă cu industria agricultura știința și cultura O altă importantă instituție din Moscova este Grădina Botanică a Academiei Științei Rusești Teatrul Bolșoi în traducere Teatrul Mare este reprezentativ printre teatrele moscovite Vezi și Regiunea Moscova Locuri din patrimoniul mondial UNESCO Universitatea din Moscova Note Legături externe 3 februarie 2009 Marc Ulieriu Descoperă 17 octombrie 2007 Revista Magazin 24 septembrie 2011 Ziarul Lumina Reportaje 28 aprilie 2014 Corina Fătu Adevărul                         Partidul Democrat este unul dintre cele două principale partide politice din Statele Unite ale Americii celălalt fiind Partidul Republican Este cel mai vechi partid politic din Statele Unite ale Americii și unul dintre cele mai vechi din lume Actualul Președinte al SUA Barack Obama este al 15-lea președinte care reprezintă Partidul Democrat Simbolul partidului este măgarul Doctrina partidului Doctrina partidului se aseamănă cu un tip de liberalism modern relativ de stânga față de doctrina republicanilor Susține drepturile minorităților libertatea de expresie capitalismul În general politicienii partidului sunt în favoarea dreptului la avort Fiind un partid de dimensiuni importante există mai multe curente de opinie interioare Cea mai importantă pondere în cadrul partidului o au progresiștii Președinți americani promovați de Partidul Democrat Andrew Jackson; Martin Van Buren; James K Polk; Franklin Pierce; James Buchanan; Andrew Johnson; Grover Cleveland; Woodrow Wilson; Franklin D Roosevelt; Harry S Truman; John F Kennedy; Lyndon B Johnson; Jimmy Carter; Bill Clinton; Barack Obama Legături externe Președinte al Statelor Unite ale Americii câteodată abreviat în engleză ca "POTUS" conform President of the United States este simultan președintele și șeful guvernului Statelor Unite ale Americii Conform Constituției SUA președintele în exercițiu este și șef de guvern în engleză chief executive al guvernului federal al Statelor Unite și totodată comandantul suprem al forțelor armate Articolul II a Constituției Statelor Unite acordă puterea executivă a Statelor Unite președintelui și îl împuternicește cu aplicarea legii federale alături de responsabilitatea numirii executivului federal diplomaților și a ofițerilor judiciari precum și ratificarea tratatelor cu puterile străine după consultarea și constimțământul Senatului Președintele este de asemenea împuternicit să acorde grațieri federale și de a convoca sesiuni extraordinare ale uneia sau ambele camere a Congresului în condiții extraordinare De la fondarea Statelor Unite puterea președintelui și a guvernului federal a crescut substanțial și fiecare președinte modern în ciuda faptului că nu deține nici o putere legislativă alta decât de semnarea legilor sau ridicarea dreptului de veto este în mare măsură responsabil pentru dictarea agendei legislative a partidului său precum și a politicilor interne și externe a Statelor Unite Din cauza statutului Statelor Unite ale Americii de superputere și marii puteri economice președintele american este adesea considerat cea mai puternică persoană a lumii fiind adesea una dintre cele mai bine cunoscute figuri publice În timpul războiului rece președintele american a fost adesea considerat ca "liderul lumii libere" conform originalului din engleză "the leader of the " perifrază cu care este încă cotat astăzi Președintele Statelor Unite nu este ales direct de către poporul american ci indirect prin intermediul unui Colegiu Electoral pentru un mandat de patru ani și este unul dintre singurii doi ofițeri federial aleși la nivel național alături de Vice-președintele Statelor Unite Cel de-al 22-lea amendament adoptat în 1951 interzice oricui să fie ales ca președinte pentru un al treilea mandat Interzice de asemenea ca o persoană să fie ales pentru mai mult de un mandat dacă înainte a îndeplinit funcția de președinte sau președinte interimar pentru mai mult de doi ani în mandatul de președinte al altei persoane În total 43 de președinți au îndeplinit mandatul având în total 55 de ani Actualul președinte al SUA Barack Obama este cel de-al 44-lea președinte american Primul său mandat s-a derulat între 2009 și 2013 iar al doilea mandat se va încheia la 20 ianuarie 2017 orele 120000 Statele Unite ale Americii a fost prima țară care a creat funcția de președinte ca șef de stat al unei republici moderne Astăzi funcția în sine a generat o copiere și multiplicare a modelului inițial american la scală globală acolo unde există un sistem de guvernare de tip prezidențial Primul președinte al Statelor Unite ale Americii a fost George Washington care a servit două mandate sau termene între 1789 1793 și 1793 1797 President of the United States in Congress Assembled Articolele Confederației adoptate în 1781 au constituit prima formă a unui act de guvernare al Statelor Unite ale Americii fiind de fapt o primă încercare de a scrie o constituție modernă Aceste articole au fost teoretic înlocuite de Constituția Statelor Unite ale Americii în ziua de 21 iunie 1788 când statul New Hampshire a fost cel de-al nouălea stat din cele treisprezece originare care să ratifice Constituția SUA În realitate Articolele Confederației au fost în efect până în ziua de 29 mai 1790 când ultimul stat Rhode Island a ratificat Constituția SUA După adoptarea Articolele Confederației funcția de a fost re-numită President of the United States in Congress Assembled în română Președinte al Statelor Unite ale Americii al Congresului în Sesiune Din punct de vedere funcțional funcția de Președinte al Statelor Unite ale Americii al Congresului în Sesiune P al SUA al CS era destul de diferită de funcția modernă de Președinte al Statelor Unite ale Americii De fapt acel Președinte nu era nici un șef de stat și nici un șef de guvern acea persoană nu era nimic mai mult decât un președinte al unei adunări legislative mai exact un conducător temporar al unei legislaturi a Congress-ului Statelor Unite aflate în faza lor incipientă de organizare După înlocuirea Articolelor Confederației cu moderna Constituție a Statelor Unite ale Americii progresiv între 1787 și 1790 funcția de Președinte al Statelor Unite ale Americii al Congresului în Sesiune a fost dizolvată iar rolul acesteia împreună cu alte puteri investite specifice fiecărei funcții a fost conferit altor trei poziții executive Președinte al Camerei Reprezentanților a SUA conform originalului din engleză ; Președinte al Senatului Statelor Unite ale Americii conform originalului din engleză care este simultan și vicepreședintele Statelor Unite ale Americii și Președintele Pro Tempore al Senatului Statelor Unite ale Americii conform originalului din engleză Astfel ramura executivă a guvernului Statelor Unite ale Americii a fost înființată prin separarea executivului de legislativ și deci funcția de Președinte al Statelor Unite ale Americii a fost creată Vezi și Presidential Service Badge înaltă distincție militară conferită de președintele țării Vice Presidential Service Badge înaltă decorație militară conferită de președintele țării Prima Doamnă a Statelor Unite "First Lady" "Prima Doamnă" este titlul neoficial dat soției președintelui SUA A Doua Doamnă a Statelor Unite "Second Lady" "A Doua Doamnă" este titlul neoficial dat soției vicepreședintelui SUA Legături externe 5 noiembrie 2008 Revista Magazin 28 martie 2006 Revista Magazin 21 ianuarie 2009 Tudor Cires Jurnalul Național Premiile Academiei Americane de Film cunoscute popular sub numele de Premiile Oscar sunt niște premii decernate anual de către Academia Americană de Film care are sediul în Los Angeles California Organizația avea în anul 2002 peste 6000 de membri toți profesioniști în diverse specialități ale cinematografiei și anume producători regizori actori directori de imagine și mulți alții Istoric Statueta care reprezintă un barbat gol cu o spadă cu sase laturi ale lamei numarul de categorii premiate la momentul acela în mână infipta intr-o rola de film se numește Oscar pentru că conform unei legende actrița Margaret Herrick ar fi exclamat la vederea statuetei că seamănă cu unchiul ei Oscar Prima ceremonie de decernare a premiilor Academiei desfășurată la 16 mai 1929 la hotelul Hollywood Roosevelt a decurs fără surprize numele premiaților cunoscându-se deja de la 18 februarie Inițial în concurs se prezentau peliculele lansate în Los Angeles între 1 august și 31 iulie anul anterior ceremoniei de decernare Pentru ceremonia din 1933 termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 1932 iar din 1934 filmele participante trebuie să fi fost lansate între 1 ianuarie și 31 decembrie anul anterior ceremoniei Datorită condiției ca filmul să fi fost proiectat la Los Angeles Charles Chaplin a obținut 1973 premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră pentru filmul Limelight un film care fusese realizat în 1952 Alegerea câștigătorilor se face în două etape În prima etapă sunt nominalizați la Oscar cinci candidați Această nominalizare este făcută de membri Academiei care aparțin aceleași specalități cu cei nominalizați Astfel actorii nominalizează actori scenariștii scenariști și așa mai departe În schimb câștigătorul de la fiecare categorie este ales de către toți membri Academiei indiferent de specialitate Voturile sunt secrete astfel că nici unul dintre membri Academiei nu cunoaște rezultatele anticipat Scrutinul este efectuat de către o firmă prestigioasă de revizie contabilă care este însărcinată cu centralizarea voturilor Până în momentul ceremoniei în care sunt prezentanți cei nominalizați la fiecare categorie și plicul sigilat cu numele câștigătorului este deschis numele câștigătorilor nu este cunoscut Categorii Categoriile premiate au suferite câteva schimbări cu trecerea timpului Actualmente cele mai importante sunt următoarele O altă categorie numită Cel mai bun film muzical original încă este în cursă și nu a fost incă retrasă Totuși datorită numărului mic de filme muzicale ce se produc în fiecare an acest premiu nu a mai fost acordat din 1984 Categorii retrase Cel mai bun regizor secundar 1933-1937 Cea mai buna coregrafie 1935-1937 Cele mai bune efecte inginerești doar în 1928 Cea mai bună coloană sonoră pentru un film muzical sau comedie 1995-1999 Cea mai bună poveste originală 1928-1956 Cea mai bună coloană sonoră adaptată 1962-1969; 1973 Cel mai bun scurt metraj color 1936 si 1937 Cel mai bun scurt metraj două role 1936-1956 Cel mai bun titlu doar în 1928 Cea mai bună producție unică și de calitate artistică doar în 1928 Categorii propuse Cea mai bună distribuție respinsă în 1999 Cele mai bune cascadorii respinsă anual din 1991 până în 2012 Cel mai bun design de titlu respinsă în 1999 Premii speciale Există premii speciale votate de comitete speciale Premiul Juvenil al Academiei – între 1934 și 1960 Premiul Onorific sau special – din 1928 Premiul Memorial Irving G Thalberg – din 1938 Premiul Jean Hersholt Premiul Gordon E Sawyer Premiul Oscar pentru merite speciale Critici Premiilor le-au fost adresate o mulțime de critici din partea mai multor grupuri naționale și protectoare a "adevăratei arte a șaptea" care pretind că aceste premii sunt destinate doar marile producții americane și că este premiat mai mult comercialul decât arta Au fost de asemenea calificate drept rasiste până la ceremonia din 2001 când la categoria cel mai bun actor au fost nominalizați doi actori de culoare iar la categoria cea mai bună actriță o singură actriță de culoare pe care analiștii îi creditau cu puține șanse dar în final academia a decernat surprinzător cele două premii actorului de culoare Denzel Washington pentru Zi de instrucție Training Day și respectiv singurei actrițe de culoare nominalizate Halle Berry pentru Puterea Dragostei Monster's Ball Mulți consideră că a fost doar o strategie a organizației de a amortiza polemica rasistă Recorduri Filmele cu cele mai multe trofee câștigate Titanic 11 Ben-Hur 11 '' 11 Poveste din cartierul de vest 10 Pacientul englez 9 Gigi 9 Ultimul împărat 9 Pe aripile vântului 8 De aici în eternitate 8 Pe chei 8 Filmele cu cele mai multe nominalizări Titanic 14 Totul despre Eva 14 Pe aripile vântului 13 De aici în eternitate 13 Shakespeare îndrăgostit 13 Forrest Gump 13 Chicago 13 Mary Poppins 13 Cui i-e frică de Virginia Wolf? 13 '' 13 Recorduri de film În 2003 '' a devenit primul film fantastic care să câștige premiul pentru Cel mai bun film Tot el este și filmul cu cel mai bun scor perfect la Oscar câștigând 11 premii din 11 nominalizări Filmul care a câștigat cele mai multe premii fără să câștige premiul pentru Cel mai bun film este Cabaret 1972 8 premii A fost nominalizat pentru Cel mai bun film dar a pierdut în favoarea filmului Nașul Doua filme împart recordul pentru cele mai multe nominalizări 11 fără să câștige niciun premiu Pas decisiv 1977 și Culoarea purpurie 1985 Filmul cu cele mai multe nominalizări fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Și caii se împușcă nu-i așa? 1969 cu 9 nominalizări Filmul cu cele mai multe premii câștigate fără să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Urâtul și frumosul 1952 5 premii Primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun film este Frumoasa și bestia 1991 Acest record a fost egalat în 2010 când Deasupra tuturor a fost și el nominalizat pentru Cel mai bun film Frumoasa și bestia și WALL-E dețin și recordul pentru cele mai multe nominalizări acumulate de un film de animație 6 Povestea jucăriilor 1995 este primul film de animație care să fie nominalizat pentru Cel mai bun scenariu original Grand Hotel 1932 este singurul film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film fără să fie nominalizat la alte categorii Revolta de pe Bounty 1935 este singurul film din care să aibă 3 nominalizări pentru categoria Cel mai bun actor La puțin timp după aceea Academia a introdus categoria Cel mai bun actor în rol secundar pentru ca acest lucru să nu se mai întâmple Pe aripile vântului este cel mai lung film care să câștige premiul pentru Cel mai bun film având o durată de 3 ore și 44 de minute Franța este țara cu cele mai multe nominalizări pentru Cel mai bun film străin 39 de nominalizări 12 premii în vreme ce Italia este țara cu cele mai multe premii câștigate în această categorie 14 premii din 32 de nominalizări Recorduri de actori Spencer Tracy a fost primul actor care a câștigat Oscarul doi ani consecutivi pentru Căpitanul mărilor 1937 și Oameni de mâine 1938 Tom Hanks a reușit și el această performanță câștigând pentru Philadelphia 1993 și Forrest Gump 1994 Katharine Hepburn este actrița cu cele mai multe premii câștigate 4 iar Daniel Day-Lewis este actorul cu cele mai multe premii câștigate 3 Bette Davis și Greer Garson sunt actrițele cu cele mai multe nominalizări consecutive pentru rol principal 5 Meryl Streep este actrița cu cele mai multe nominalizări acumulate 19 iar Jack Nicholson este actorul cu cele mai multe nominalizări 12 Peter O'Toole deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 8 fără să câștige un premiu competitiv A primit premiul de onoare în 2002 pentru întreaga sa carieră artistică Alte recorduri Walt Disney deține recordul pentru cele mai multe nominalizări premii câștigate și premii câștigate într-un an de o persoană 22 de trofee competitive 4 premii de onoare 59 de nominalizari și 4 premii câștigate în 1954 Cu 49 de nominalizări compozitorul John Williams deține recordul pentru cele mai multe nominalizări pentru o persoană în viață Compozitorul Alan Menken deține recordul pentru cele mai multe premii competitive neincluzând premiile onorifice câștigate de o persoană în viață 8 trofee Compozitorul Victor Young deține recordul pentru cele mai multe nominalizări înainte de a câștiga primul trofeu 21 Sunetistul Kevin O'Connell deține recordul pentru cele mai multe nominalizări fără să câștige niciun premiu 20 Cele 35 de nominalizări ale lui Edith Head o fac cea mai nominalizată femeie din istorie Editorul de sunet Mark Berger are cel mai bun scor perfect la Premiile Oscar câștigând patru premii din patru nominalizări A câștigat pentru Cel mai bun mixaj sonor pentru munca sa în filmele Apocalipsul acum Cursa spațială Amadeus și Pacientul englez Pentru categoria Cel mai bun regizor John Ford deține recordul cu cele mai multe trofee câștigate 4 premii din 5 nominalizări în timp ce William Wyler deține recordul pentru cele mai multe nominalizări 12 nominalizări 3 premii câștigate Cea mai tânără persoană care a câștigat un premiu Oscar este Shirley Temple 6 ani Marlon Brando și Robert De Niro sunt singurii actori care au câștigat Oscarul pentru interpretarea aceluiași personaj Marlon Brando a câștigat pentru interpretarea lui Vito Corleone din Nașul 1973 în vreme ce Robert de Niro a câștigat pentru rol secundar tot pentru interpretarea lui Vito Corleone în '' 1974 Michael Curtiz și Steven Soderbergh sunt singurii care au primit două nominalizări pentru Cel mai bun regizor în același an John Ford și Joseph L Mankiewicz sunt singurii regizori care au reușit să câștige premiul pentru Cel mai bun regizor doi ani consecutivi David O Selznick este singurul producător care a primit premiul pentru Cel mai bun film doi ani consecutivi Christopher Plummer este cel mai în vârstă actor care să câștige Premiul Oscar având 82 de ani când a câștigat premiul pentru Cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Beginners 2010 Jessica Tandy este cea mai în vârstă actriță care să câștige Premiul Oscar având 80 de ani când a câștigat premiul pentru Cea mai bună actriță pentru filmul Șoferul doamnei Daisy 1989 Gloria Stuart este cea mai în vârstă persoană nominalizată având 87 de ani când a fost nominalizată pentru categoria Cea mai bună actriță în rol secundar pentru filmul Titanic 1997 Vezi și Hollywood Listă de filme considerate cele mai bune Note Legături externe Revista Magazin 19 februarie 2015 cronici despre filme premiate cu Oscar 27 februarie 2012 Roxana Roseti Evenimentul zilei Stars Street Premiul Oscar pentru cel mai bun film este unul dintre premiile acordate oamenilor care lucrează în industria filmului în cadrul ceremoniei Premiilor Oscar Premiul este acordat de Academy of Motion Picture Arts and Sciences Este singura categorie unde fiecare membru al Academiei este eligibil nu numai la votul final ci și la nominalizare Premiul se decernează anual începând cu 1929 Câștigători și nominalizări În lista de mai jos câștigătorii sunt prezentați primii în rândul colorat cu galben iar în continuare sunt arătate celelalte nominalizări din anul respectiv< ref> În afară de primii ani când Academia a folosit un an necalendaristic anul prezentat este acela în care filmul a avut premiera în Los Angeles California; în mod normal acesta fiind și anul premierei mondiale dar poate fi și la un an după aceasta ca de exemplu filmul Casablanca și atunci când premiera la un festival de film este luată în considerație Povești din LA Crash Aceasta este de asemenea cu un an înainte de ceremonia la care se acordă premiul; de exemplu un film prezentat cinematografic în cursul anului 2005 a intrat în concurs la Premiile Oscar pentru cel mai bun film din 2005 care a fost acordat în 2006 Numărul ceremoniei 1 2 etc apare între paranteze după anul în care are loc ceremonia fiind legat de articolul despre aceea ceremonie Titlul filmului este urmat de compania de producție și de producător Până în 1950 premiul pentru cel mai bun film era acordat companiei de producție; după 1951 a fost acordat producătorului sau producătorilor La prima ceremonie trei filme au fost nominalizate pentru acordarea premiului În următorii trei ani cinci filme au fost nominalizate pentru acest premiu Apoi numărul acestora a fost mărit la opt în 1933 la zece în 1934 și la doisprezece în 1935 înainte de a fi scăzut din nou la zece în 1937 În 1945 acesta a fost redus la cinci Acest număr a rămas până în 2009 când limita a fost ridicată la zece și ajustată mai târziu în 2011 pentru a varia între cinci și zece filme La primele șase ceremonii perioada de eligibilitate era de ultimii doi ani calendaristici De exemplu cele două Premii ale Academiei acordate la 3 aprilie 1930 și nominalizările erau pentru filme lansate în perioada 1 august 1928 31 iulie 1929 Începând cu a 7-a ediție a Premiilor Academiei care a avut loc în anul 1935 perioada de eligibilitate era anul calendaristic precedent de la 1 ianuarie la 31 decembrie Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Note A The official name of the award from 1927 28 to 1928 29 was Outstanding Picture B The official name of the award from 1929 30 to 1940 was Outstanding Production C The official name of the award from 1941 to 1943 was Outstanding Motion Picture D The official name of the award from 1944 to 1961 was Best Motion Picture E The official name of the award since 1962 has been Best Picture F There were two categories that were seen as equally the top award at the time "Outstanding Picture" and Unique and Artistic Production where the winner for the latter was '' production company Fox; producer William Fox This category was dropped immediately after the first year of the Academy Award and the former category was retroactively seen as the top award< ref> G Head of studio H The Academy also announced that A Farewell to Arms came in second and Little Women third I The Academy also announced that The Barretts of Wimpole Street came in second and The House of Rothschild third J The Academy also announced that The Informer came in second and Captain Blood third K Nominated motion picture with non-English dialogue track AMPAS foreign language film L Production company with the most nominations 38 and the most awards 5 Applying only from 1927 1928 to 1950< ref> M Person with the most nominations 8 nominations 0 awards Applying only from 1951 to 2012 N Person with the most awards 3 awards Spiegel 4 nominations Zaentz 3 nominations Applying only from 1951 to 2008 O Winner with partly non-English dialogue track AMPAS foreign language< ref> Referințe Legături externe Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor în este este unul dintre premiile Oscar acordate de „Academy of Motion Picture Arts and Sciences Nominalizări multiple Următorii 91 de regizori au primit nominalizări multiple la categoria "Cel mai bun regizor" Lista este sortată după numărul total de premii cu numărul total de nominalizări scris în paranteză 4 – John Ford 5 3 – William Wyler 12 3 – Frank Capra 6 2 – Billy Wilder 8 2 – David Lean 7 2 – Steven Spielberg 7 2 – Fred Zinnemann 7 2 – Elia Kazan 5 2 – George Stevens 5 2 – Clint Eastwood 4 2 – Frank Lloyd 4 2 – Joseph L Mankiewicz 4 2 – Miloš Forman 3 2 – Ang Lee 3 2 – Leo McCarey 3 2 – Lewis Milestone 3 2 – Oliver Stone 3 2 – Robert Wise 3 2 – Frank Borzage 2 1 – Martin Scorsese 8 1 – Woody Allen 7 1 – George Cukor 5 1 – Michael Curtiz 5 1 – John Huston 5 1 – Francis Ford Coppola 4 1 – Mike Nichols 4 1 – Joel Coen 3 1 – Bob Fosse 3 1 – Roman Polanski 3 1 – Sydney Pollack 3 1 – Carol Reed 3 1 – John Schlesinger 3 1 – Warren Beatty 2 1 – Robert Benton 2 1 – Bernardo Bertolucci 2 1 – James Cameron 2 1 – Ethan Coen 2 1 – William Friedkin 2 1 – Alejandro González Iñárritu 2 1 – Ron Howard 2 1 – Peter Jackson 2 1 – Barry Levinson 2 1 – Vincente Minnelli 2 1 – Robert Redford 2 1 – George Roy Hill 2 1 – Steven Soderbergh 2 1 – Norman Taurog 2 0 – Robert Altman 5 0 – Clarence Brown 5 0 – Alfred Hitchcock 5 0 – King Vidor 5 0 – Federico Fellini 4 0 – Stanley Kubrick 4 0 – Sidney Lumet 4 0 – Peter Weir 4 0 – Ingmar Bergman 3 0 – Richard Brooks 3 0 – Stephen Daldry 3 0 – James Ivory 3 0 – Norman Jewison 3 0 – Stanley Kramer 3 0 – Ernst Lubitsch 3 0 – David Lynch 3 0 – Alexander Payne 3 0 – Arthur Penn 3 0 – David O Russell 3 0 – Ridley Scott 3 0 – William A Wellman 3 0 – Sam Wood 3 0 – John Boorman 2 0 – David Fincher 2 0 – Stephen Frears 2 0 – Lasse Hallström 2 0 – Roland Joffé 2 0 – Henry King 2 0 – Gregory La Cava 2 0 – Mike Leigh 2 0 – Robert Z Leonard 2 0 – Joshua Logan 2 0 – George Lucas 2 0 – Terrence Malick 2 0 – Bennett Miller 2 0 – Alan Parker 2 0 – Otto Preminger 2 0 – Jason Reitman 2 0 – Mark Robson 2 0 – Robert Rossen 2 0 – Jim Sheridan 2 0 – Josef von Sternberg 2 0 – Quentin Tarantino 2 0 – W S Van Dyke 2 0 – Gus Van Sant 2 0 – Peter Yates 2 Câștigători și nominalizați Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 Anii 2000 Anii 2010 Protectoratul din este o formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat acesta păstrându-și autonomia internă Aceeași denumire o poartă conducerea exercitată de statul protector Prin extensie protectorat se numește și un teritoriu sau o țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență Deși în prezent protectoratul este pe cale de dispariție chiar și în Europa se mai mențin câteva protectorate Monaco se găsește sub protectoratul Franței din 1861 San Marino se găsește sub protectoratul Italiei din 1862 Liechtenstein se găsește sub protectoratul Elveției Kosovo se găsește sub protectoratul ONU Vezi și Saar protectorat Protectoratul Boemiei și Moraviei Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăți a secolului XX și secolului XXI Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice varianta standard cu șase corzi și chitara bas și bateria însă în multe subgenuri se întâlnesc și claviaturi pian orgă electronică sintetizator sau alte instrumente Istoricul genului Muzica rock își are rădăcinile în rock and roll-ul anilor 50 A apărut prima oară prin combinarea muzicii country cu blues Ulterior s-au adăugat și elemente de rhythm and blues De la început au apărut subgenuri însă începând cu anii 70 aceste subgenuri s-au înmulțit și mai ales s-au diferențiat foarte mult Astfel au apărut genurile punk heavy metal alternative rock și altele care la rândul lor au dat naștere unor subgenuri Rock and roll Primii artiști care au abordat stilul rock and roll sau rock n roll au fost afro-americani Chuck Berry Bo Diddley Little Richard Fats Domino Imediat a apărut și un val de albi care au fost acuzați că au "furat" un stil muzical al negrilor și l-au făcut "alb" Bill Haley Buddy Holly Elvis Presley Jerry Lee Lewis Johnny Cash Spre sfârșitul anilor '50 la concerte publicul a devenit mixt Invazia britanică Cântecele artiștilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean unde în Marea Britanie un nou curent a luat naștere rock-ul britanic british rock Inspirat de rock and roll-ul american rock-ul britanic avea să revoluționeze muzica prin formații ca The Beatles The Who The Yardbirds The Animals The Kinks sau The Rolling Stones Folk-rock În SUA apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk Produsul rezultat numit folk rock este reprezentat de Bob Dylan The Byrds Neil Young Simon & Garfunkel The Mamas & the Papas Joni Mitchell The Band șa Rock psihedelic și progresiv Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic ca reacție față de criza spirituală a societăților consumiste occidentale Europa SUA Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă cât și ca mesaj în același timp viabilă la contactul cu publicul larg Se împrumută mult din alte genuri muzicale instrumentația este mult mai bogată și cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influență preferată de mulți este Orientul sub forma muzicii arabe indiene sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat China Japonia Indonezia Ca reprezentanți ar fi de amintit The Doors Grateful Dead Jefferson Airplane Jimi Hendrix The Velvet Underground parțial The Beach Boys SUA Pink Floyd The Rolling Stones The Who dar și deja cunoscuții The Beatles aflați într-o a doua etapă de creație desfășurată după jumătatea anilor șaizeci formațiile citate provin din peisajul britanic Tot din Marea Britanie trebuie amintită comparativ formația The Kinks care a „sfidat curentul psihedelic și a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii șaptezeci Influența muzicii rock cunoaște un moment semnificativ în anul vara lui 1969 când cinci sute de mii de oameni iau parte la Festivalul de la Woodstock La începutul anilor 1970 muzica rock psihedelic își schimbă treptat orientarea fiind construită în jurul unui public tot mai specializat dezvoltând un limbaj rafinat depărtându-se de „populismul și iraționalitatea muzicii psihedelice adeseori alimentată de experiențele psihedelice – de unde și numele – provocate de consumul de droguri Se elaborează o muzică intitulată rock progresiv ce face adeseori apel la mijloacele muzicii culte înțeleasă de muzicienii rock în chipuri mai mult sau mai puțin oportune ceea ce aduce la o atitudine rezervată din partea mediului muzical academic Este epoca unei mari diversificări stilistice a momentelor instrumentale solistice extinse aducând cu desfășurările de acest fel din lumea muzicii de jazz Se cuvin amintiți ca promotori ai acestui stil Genesis Yes King Crimson Emerson Lake and Palmer Van der Graaf Generator Renaissance Marea Britanie Amon Düül II Can Germania Captain Beefheart Frank Zappa și The Mothers of Invention Kansas SUA Rush Canada Franta și mulți alții Curentul se schimbă drastic din punct de vedere formal în a doua jumătate a anilor șaptezeci și va deschide drumul altor genuri muzicale fie mai atractive pentru public este cazul formațiilor britanice Yes și Genesis care se îndreaptă către un sunet pop după anul 1982 fie reformulate la periferia contextului rock jazz-rock rock experimental șa Hard rock și heavy metal La mijlocul anilor 60 tot în Marea Britanie apare hard rock-ul din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului devenind o cultură individuală Sunt de amintit Led Zeppelin Black Sabbath Alice Cooper Deep Purple Van Halen Iron Maiden Judas Priest AC DC Whitesnake Scorpions În anii 80 și va dezvolta multe subgenuri cum ar fi glam metal power metal speed metal doom metal gothic metal symphonic metal death metal thrash metal black metal Punk rock Punk rock-ul apare la finele anilor șaptezeci ca un curent împotriva comercializării genului rock dar și ca replică față de muzica elaborată adesea ermetică pentru publicul larg a subgenului progresiv Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols Ramones The Clash și Patti Smith În Marea Britanie muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar și astăzi genul este asociat cu anarhismul New Wave Următorul val important din rock se numește new wave care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk Este reprezentat de formații ca The Police The Pretenders Duran Duran sau Depeche Mode Muzica rock alternativ În anii '80 apare termenul de "alternative rock" pentru a eticheta formațiile care nu se încadrează în nici unul dintre genurile cunoscute de rock Acest gen se va dezvolta mult în următoarele două decenii când va da muzicii multe subgenuri cum ar fi britpop gothic rock grunge indie rock șa Anii '90 apariția genurilor hibride Începând cu anii '90 diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale făcându-și astfel apariția multe genuri hibride Subgenuri ale muzicii rock Acid punk Acid rock Acoustic rock Alternative metal Alternative rock Anatolian rock Arena rock Artcore Art rock Avant-garde metal Avant-rock Avant-progressive rock Baroque pop Muzică beat Bedroom Rock Black metal Blackened death metal Blues-rock Brazilian rock British Invasion Britpop Bubblegum pop Boogaloo Canterbury sound Cello rock Celtic metal Celtic rock Chimp rock Christcore Christian rock Christian metal Classic rock Classic metal Comedy rock Country rock Cowpunk Cuddlecore Dance-punk Dance-rock Dark metal Deathcore Deathgrind Death metal Death rock Detroit rock Doom metal Electro rock Emocore Emo powerpop Experimental rock Fastcore Folkcore Folk-rock Folk metal Forest metal Funkcore Funk rock Funk metal Gamecore Garage rock German rock Glam metal Glam rock Goregrind Gothic metal Gothic rock Grindcore Groove metal Group Sounds Grunge Hatecore Hard rock Hardcore punk Heartland rock Heavy metal Hip Hop Horror Punk Indie rock Industrial rock Industrial metal Instrumental rock Iranian rock Japanese rock J-ska Jam rock Jangle pop Kaizerrock Kozmigroov Krautrock Latin rock Lovers rock Manila sound Math metal Math Rock Metalcore Mod rock Moshcore Mesh Nerdcore Neo-classical metal Neo-prog New wave New Wave of British Heavy Metal Noise Nu metal Ostrock Piano rock Pinoy rock Pop rock Post punk Post-hardcore Post-grunge Post-metal Post-rock Power pop Power metal Power violence Progressive metal Progressive rock Psychedelic rock Psychobilly Punk rock Punkabilly Punta rock Queercore Rockabilly Rock en Español Rock in Opposition Rock Opera Rockoson Rocksteady Raga rock Rapcore Reggae rock Sadcore Samba-rock Screamo Shoegazing Shock rock Shred metal Ska punk Ska rock Skate punk Skate rock Sleaze rock Sludge metal Soft rock Southern rock Space rock Speed metal Speedrock Stoner metal Stoner rock Sunshine pop Surf rock Swamp rock Symphonic metal Symphonic rock Synth rock Tanzz-Metal Thrash metal Thrashcore Trash rock Trip rock Twee pop Viking metal Wagnerian rock Wizard rock Yacht rock Zeuhl Bibliografie Caraman Fotea Daniela și Cristian Nicolau 1999 Dicționar rock pop folk Editura Humanitas București ISBN 973-28-0910-8 Robinson Richard Pop Rock and Soul New York Pyramid Books 1972 Without ISBN Rockwood Perry F Rock Music or Rock of Ages? Halifax NS People's Gospel Hour Without ISBN Szatmary David P Rockin' in Time a Social History of Rock-and-Roll Third ed Upper Saddle River NJ Prentice-Hall 1996 xvi 320 p ill mostly with b&w photos ISBN 0-13-440678-8 Legături externe Ronald Wilson Reagan cunoscut mai ales ca Ronald Reagan n 6 februarie 1911 Illinois d 5 iunie 2004 Los Angeles California a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii Biografie Fiu al unui negustor ambulant de încălțăminte Reagan a trebuit să recurgă la talentele sale sportive în jocul de "foot-ball" american pentru a-și putea finanța studiile universitare În 1932 se licențiază în Științe Sociale și devine un apreciat cronicar sportiv la posturile de radio În 1937 își începe cariera de actor de cinematograf în studiourile din Hollywood interpretând diverse roluri fără a depăși un nivel mediocru În timpul celui de-al doilea război mondial este căpitan în "Air Force" deși nu va fi niciodată trimis să lupte din cauza vederii slabe La o lună după ce a ajuns la Fort Mason este transferat la unitatea cinematografică a USAF unde produce locuind acasă filme de antrenament și întărire a moralului soldaților Între anii 1947-1952 se angajează în politica profesională ca președinte al sindicatului actorilor din Hollywood fiind remarcat pentru militantismul lui anticomunist; în această perioadă va fi recrutat de FBI ca informator cu codul T-10 Interesul lui pentru politică este marcat și dealtfel repede remarcat în cercul de cunoscuți unul dintre ei spunând că la el e suficient să apeși un buton și suvoiul începe să curgă Reagan va ține acasă discursuri politice oricui chiar și invitaților care n-au nici un interes pentru subiect Era așa obsedat cu lupta anticomunistă că plictisea vorbind despre acest subiect peste tot la studio dar și în reuniuni între amici Doris Day spunea că îți ținea lungi discursuri pe temele care îl pasionau Fosta lui soție actrița Jane Wyman zicea că îl întrebi cât e ceasul și-ți răspunde cum e făcut; acasă cu ocazia unui supeu Reagan i-a relatat actriței Ann Sheridan un meci întreg de baseball pe care-l ascultase la radio; ajuns la repriza a 4-a Wyman soția lui îi spune Ronnie te rog oprește-te pe Annie n-o interesează baseball-ul fapt care nu l-a împiedicat pe Reagan să continue cu relatarea tuturor celor 9 reprize În anul 1952 se căsătorește cu Nancy Davis care-i va sta alături pentru tot restul vieții Reagan intră în mod activ în politică în 1954 când General Motors îi propune să țină o serie de conferințe în diversele fabrici ale concernului Reagan își creează un important cerc de relații în lumea financiară și industrială care în 1964 îl determină să se consacre în mod exclusiv politicii Participă la campania pentru alegerile prezidențiale susținând candidatura reprezentantului republican Barry Goldwater În 1966 Reagan candidează pentru funcția de guvernator al statului California obținând o victorie zdrobitoare Este reales în 1970 Zece ani mai târziu în 1980 Reagan este candidat al partidului republican în cursa pentru "Casa Albă" Obține victoria împotriva președintelui democrat Jimmy Carter în starea de spirit a electoratului american influențată de capturarea ca ostateci a personalului ambasadei americane din Teheran Iran Acești ostateci au fost eliberați în timp ce Ronald Reagan presta jurământul de președinte pe Colina Capitoliului din Washington la 20 ianuarie 1981 În ziua de 30 martie 1981 este rănit în urma unui atentat în urma căruia va ramane cu hemotorax stâng pentru tot restul vieții Se vindecă dar starea sa de sănătate este permanent marcată de diverse afecțiuni în timpul anilor petrecuți la "Casa Albă" Politica sa ca președinte al Statelor Unite este caracterizată de optimism și de încredere în calitățile poporului american Pe plan economic realizează cea mai mare reducere de impozite din istoria americană În politica externă se remarcă prin deciziile sale ferme lipsite de compromisuri În 1983 ordonă invazia Grenadei iar în 1986 bombardarea instalațiilor militare din Libia Susține lupta de guerilă împotriva guvernului pro-castrist din Nicaragua și a mujahidinilor afgani în lupta lor contra ocupației sovietice Încurajează Inițiativa de apărare strategică SDI cunoscută datorită concentrării asupra apărării spațiale împotriva rachetelor intercontinentale sovietice sub expresia de "Războiul stelelor" în confruntarea cu Uniunea Sovietică pe care o definește drept "Imperiul Răului" Empire of Evil Godless Communists Liars and Spies În 1984 Reagan obține al doilea mandat prezidențial Urmează ani caracterizați de înăsprire a "Războiului rece" în care timp pe de altă parte are mai multe întrevederi cu președintele sovietic Mihail Gorbaciov la Geneva Reykjavik Moscova și Washington ajungând până la urmă la acordul istoric de eliminare a rachetelor cu rază medie de acțiune din Europa În anchetarea scandalului provocat de vânzarea de arme guvernului din Iran pentru finanțarea forțelor "Contras" din Nicaragua Reagan rămâne indemn de orice culpă Își încheie mandatul cu o popularitate în continuă creștere Se retrage la reședința sa în California; în 1994 se anunță că suferă de boala Alzheimer Din acest moment nu mai apare în public starea sănătății lui se înrăutățește continuu având nevoie de o îngrijire permanentă Ronald W Reagan moare la 5 iunie 2004 la Los Angeles în vârstă de 93 de ani Vedeți și Președinte al Statelor Unite ale Americii Lista președinților Statelor Unite ale Americii Lista președinților Statelor Unite ale Americii după data nașterii Lista președinților Statelor Unite ale Americii după data decesului Legături externe Articole biografice 7 Iunie 2004 Evenimentul zilei 28 martie 2013 Calin Hentea Ziarul de Duminică Note Rudolf Steiner n 25 27 februarie 1861 Donji Kraljevec pe atunci Austria în prezent Croația — d 30 martie 1925 Dornach Elveția a fost un filosof esoterist artist pedagog și gânditor social austriac fondator al antroposofiei pedagogiei Waldorf euritmiei agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice A inițiat concepția despre tripartiția socială economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale Steiner a avut o amplă activitate ca filosof conferențiar și om de cultură susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa inclusiv una în anul 1889 la Sibiu aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock Germania iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale descrise de el într-o serie de cărți și conferințe Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale îndeosebi după primul război mondial Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane dincolo de corpul fizic Operă Introduceri la scrierile de științe naturale ale lui Goethe 1883 Linii fundamentale ale unei teorii a cunoașterii în concepția goetheană despre lume 1886 Adevăr și știință 1892 Filosofia libertații 1894 Friedrich Nietzsche un luptător impotriva epocii sale 1895 Mistica în zorii vieții spirituale a timpului nostru și legătura ei cu concepția modernă despre lume 1901 Creștinismul ca fapt mistic și misteriile antichității 1902 Teosofia Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a menirii omului 1904 Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? 1904 Din Cronica Akasha 20 de articole publicate în perioada 1904–1908 Treptele cunoașterii superioare 1905 Știința tainică în schiță Știința ocultă 1910 Poarta inițierii Prima dramă-misteriu 1910 Încercarea sufletului A doua dramă-misteriu 1911 Păzitorul Pragului A treia dramă-misteriu 1912 Trezirea sufletelor A patra dramă-misteriu 1913 Conducerea spirituală a omului și a omenirii 3 conferințe prelucrate pentru publicare de Rudolf Steiner 1911 Un drum spre cunoașterea de sine Meditații 1912 Pragul lumii spirituale Aforisme 1913 Enigmele filosofiei 1914 Puncte centrale ale problemei sociale 1919 Articole asupra organizării tripartite a organismului social și a problemelor contemporane 1919-1920 Teze antroposofice 1924 Fundamentele terapiei antroposofice Carte scrisă împreună cu Ita Wegman; apărută în 1925 Povestea vieții mele Carte autobiografică 1925 Legături externe Vezi și Agricultură biodinamică Pedagogie Waldorf situl web oficial Referințe Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Sir Stanley Matthews 1 februarie 1915 – 23 februarie 2000 a fost un jucător de fotbal din Marea Britanie Este considerat unul dintre cei mai buni jucători englezi singurul care a fost făcut „Sir în timp ce mai juca a fost primul jucător care a câștigat Balonul de Aur și primul care a câștigat Football Writers' Association Footballer of the Year A fost poreclit The Wizard of the Dribble și The Magician Era un vegetarian convins și a stat în formă îndeajuns încât să poată juca în prima ligă până la 50 de ani asta făcându-l cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Premier League prima ligă de fotbal din Marea Britanie A jucat ultimul lui meci în anul 1970 la 55 de ani pentru Hibernians în Malta A fost inclus în English Football Hall of Fame în 2002 pentru contribuțiile sale aduse fotbalului englez< ref> A petrecut nouăsprezece ani la Stoke City jucând la această echipă între anii 1932-1947 și 1961-1965 A ajutat-o pe Stoke să câștige a doua ligă engleză în sezoanele 1932–1933 și 1962–1963 Între perioadele jucate pentru Stoke Matthews s-a transfert la Blackpool fiind jucătorul acestei echipe timp de paisprezece ani Aici a câștigat Cupa Angliei în 1953 cunoscută ca Finala lui Matthews pierzând finalele din 1948 și 1951 Între 1937 și 1957 a strâns 54 de selecții la echipa națională de fotbal a Angliei participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1950 și 1954 și câștigând și de nouă ori British Home Championship După o perioadă lipsită de succes în postura de manager general al echipei Port Vale între 1965 și 1968 a călătorit în jurul lumii antrenând echipe de amatori Cea mai cunoscută experiență a sa ca antrenor a fost cea în care a format o echipă în Soweto numai din africani negri poreclită „Stan's Men în ciuda apartheidului Cariera ca jucător Stoke City Deși Matthews era suporterul lui Port Vale încă de mic și în ciuda interesului arătat de echipe precum Wolverhampton Wanderers Birmingham City Aston Villa și West Bromwich Albion Tom Mather l-a convins pe tatăl lui lui Matthews să se alăture staffului lui Stoke City ca ajutor în birou la cea de-a cincisprezecea aniversare a sa pe un salariu de o liră sterlină pe săptămână În sezonul 1931–1932 a jucat 22 de meciuri pentru echipa de rezerve a lui Stoke îmbunătățindu-și jocul de la meci la meci Presa națională prezicea un viitor strălucit pentru tânărul Matthews anunțând totodată faptul că deși ar putea juca la orice club de fotbal din țară a semnat un contract de profesionist cu Stoke la vârsta de șaptesprezece ani A debutat la echipa mare a lui Stoke într-un meci cu Bury pe Gigg Lane la 19 martie 1932; „Olarii au câștigat meciul cu 1–0 iar Matthews a învățat cum să se descurce printre jucători care stăteau bine la capitorul fizic dar jucau murdar și cum să se descotorosească de ei După ce și-a petrecut vacanța de dinainte de sezonul 1932–1933 pregătindu-se intens față de colegii săi care jucau golf Mather l-a folosit pe Matthews în cincisprezece meciuri destule cât să primească medalia de campion după ce Stoke a câștigat a Doua Divizie Engleză cu un punct mai mult decât Tottenham Hotspur A apărut în 29 din meciurile jucate de Stoke City în sezonul 1933–1934 terminând sezonul pe locul al doisprezecelea A urmat debutul la naționala mare și un alt meci de această dată împotriva Ligii Scoțiene< ref> Stoke a terminat sezonul pe locul al zecelea În sezonul 1935–1936 Matthews și-a adăugat dubla fentă din corp în arsenalul său de trucuri La sfârșitul sezonului a fost recompensat cu un bonus de £650 deși conducerea lui Stoke a insistat inițial că el ar merita să primească doar £500 din moment ce în primii doi ani ai săi la club a jucat doar la amatori — această atitudine avea să-i lase lui Matthews un gust amar< ref> Stoke a căzut în sezonul 1937–38 până pe locul al șaptesprezecelea și deranjat de zvonurile care circulau prin oraș conform cărora colegii săi erau invidioși pe jocul său făcut la prima reprezentativă a Angliei Matthews a cerut să fie transferat în februarie cerere care a fost refuzată Nu și-a găsit liniștea nici aici Președintele lui Stoke Albert Booth i-a transmis lui Matthews că nu îl va lăsa să părăsească clubul iar 3000 de suporteri ai echipei au organizat un miting pentru a-și face cunoscută dorința aceea ca Matthews să rămână la club În sezonul 1938–1939 Matthews a fost convocat la națională și a reușit să joace în 38 de meciuri pentru Stoke ajutând-o să termine pe poziția a șaptea Până în 1946 nu s-a mai desfășurat un alt sezon complet al Football League Războiul l-a costat pe Matthews cariera de fotbalist profesionist între vârsta de 24 și 30 de ani A fost nevoit să se alăture Royal Air Force care avea baza în apropiere de Blackpool avându-l ca subofițer pe Ivor Powell A jucat 69 de meciuri în Wartime League și în Cupă pentru Stoke precum și 87 de meciuri pentru Blackpool A mai apărut și în 29 de meciuri ale Angliei deși selecțiile nu au fost luate în considerare ele fiind meciuri neoficiale Matthews a contribuit cu £30 la fondul pentru dezastru și nu s-a putut antrena în zilele ce i-au urmat< ref> The Football League și-a reluat activitatea normală în sezonul 1946-1947 Matthews jucând 23 de meciuri de ligă contribuind la 30 din cele 41 de goluri marcate de echipă Relațiile dintre McGrory conducerea lui Stoke City și Matthews au fost întotdeauna reci deși s-a dovedit încă o dată că zvonurile conform cărora jucătorii s-au aliat împotriva lui Matthews au fost false Matthews a cerut din nou să fie transferat lucru acceptat de această dată de conducerea lui Stoke Secretul a fost dezvăluit în numai câteva ore după ce o persoană anonimă a informat presa Blackpool Pe 10 mai 1947 imediat după meciul Marii Britanii împotriva Restului Europei desfășurat la Glasgow câștigat de britanici cu 6–1 Meciul în sine a strâns 30000£ pentru cele patru națiuni britanice iar fiecare jucător a primit 14£ fiecare Matthews a decis să-i doneze fotbalului juvenil< ref> „Ai 32 de ani crezi că o mai poți duce doi ani? – antrenorul lui Blackpool Joe Smith în 1947< ref> Smith i-a transmis lui Matthews „nimic nu te oprește  exprimă-te în joc în felul tău și orice ai face pe teren fă-o conștientizând faptul că ai tot sprijinul meu Blackpool a terminat sezonul pe locul al nouălea și a ajuns în Finala Cupei Angliei din 1948 La 23 aprilie 1948 chiar înainte de finală O accidentare l-a făcut să piardă câteva meciuri din sezonul 1948–1949 jucând în numai 28 de meciuri cu Blackpool chinuindu-se să obțină locul al șaisprezecelea Și-a petrecut vacanța de vară într-un turneu cu teatrul la care lucra fratele său Ronnie accidentându-se la gleznă chiar la unul dintre meciurile caritabile jucate în această perioadă În această perioadă a primit salariul maxim permis unui jucător profesionist – £12 pe săptămână< ref> În sezonul 1950–1951 Blackpool a terminat pe ultima treaptă a podiumului iar Matthews a jucat în 44 de meciuri în ligă și cupă A menționat ca cele mai importante partide din sezon victoria cu 2–0 în fața lui Sunderland egalul 4–4 cu Arsenal și înfrângerea cu 4–2 cu Newcastle United După ce s-a reaccidentat la gleznă în noiembrie a ratat mare parte din meciurile din sezonul 1951–1952 fiind forțat să-și petreacă mare parte din timp lucrând la hotelul condus de el și soția sa Din acel moment noul antrenor al lui Stoke Frank Taylor a propus ca Matthews să fie readus la club; toate părțile au fost de acord până când Joe Smith l-a convins să rămână cu un discurs inspirațional prin care i-a promis lui Matthews că încă este posibil ca el să câștige Cupa Angliei mărturisindu-i faptul că „multă lume crede că sunt nebun dar chiar dacă ai 37 de ani eu cred că mai ai multe de arătat în fotbal< ref> Deși a fost nevoit să stea pe tușă timp de trei luni din cauza unei accidentări musculare El a susținut întotdeauna că meritul pentru victorie a fost al echipei și în special al lui Mortensen neacceptând niciodata supranumele de „Finala lui Matthews Le-a ajutat pe „tangerine să se claseze pe locul al șaselea în sezonul 1953–1954 dar speranțele de a păstra trofeul pentru încă un an au fost spulberate după înfrângerea din a cincea rundă administrată de Port Vale pe Vale Park În ciuda vârstei sale și mai exact din cauza știrilor din presă legate de vârsta sa antrenorul lui Arsenal Tom Whittaker a încercat fără succes să-l deturneze pe Highbury cu o abordare lucrativă oarecum ilegală< ref> În sezonul 1955-1956 Blackpool termină campionatul pe a doua poziție grație talentelor aduse de antrenorul Joe Smith între care se numărau Jackie Mudie și Jimmy Armfield Echipa a terminat la unsprezece puncte în spatele campioanei Manchester United Matthews considera că jocul prestat în victoria cu 3–1 împotriva lui Arsenal a fost unul din cele mai bune făcute de el< ref> La sfârșitul acestei campanii Matthews a fost primul câștigător al Balonului de Aur învingând-ul în sondaj pe Alfredo Di Stéfano cu 47 la 44 de voturi Rămănând un jucător-cheie în angrenajul echipei de-a lungul sezonului 1956–1957 accidentările l-au făcut să apară în numai 25 de meciuri de ligă iar echipa a terminat pe locul al patrulea Blackpool a terminat sezonul 1957–1958 pe locul al șaptelea fiind și ultimul sezon al lui Joe Smith pe banca „tangerinelor Înlocuitorul lui Smith a fost Ron Suart care a vrut ca Matthews să stea deoparte și nu a apreciat contribuția sa la joc în felul în o făcea Joe Smith În următorul sezon a prins doar 15 partide Suart aducându-l ca înlocuitor pe poziția din teren pe Arthur Kaye folosindu-l și pe Steve Hill pe poziția de outside-right A prins mai multe meciuri în sezonul 1960–1961 mai exact 27 de meciuri de ligă clubul reușind cu greu să se salveze de la retrogradare având cu un punct mai mult decât prima echipă retrogradată Newcastle United A început sezonul 1961-1962 ca rezervă a lui Hill fiind titular doar în victoria cu 4–0 obținută în fața lui Chelsea după ce Hill s-a accidentat Matthews nu a fost impresionat de faptul că Blackpool a cerut £3500 ca sumă de transfer mai ales că o persoană din conducerea echipei i-a transmis faptul că „Tu uiți Noi te-am făcut fotbalist Accidentarea și durerile neplăcute suferite de Matthews la genunchi au fost ținute secrete iar Blackpool și-a primit cele 3500 de lire pentru jucător Întoarcerea la Stoke La Stoke Matthews s-a regăsit jucând în a doua divizie pentru prima dată după 28 de ani Deși Stoke stătea prost cu lichiditățile Tony Waddington i-a oferit un contract pe doi ani cu un salariu de £50 pe săptămână – dublu față de cât primea la Blackpool Stanley Matthews a debutat pe 24 octombrie 1961 când Stoke a jucat cu Huddersfield Town pe Victoria Ground Au venit la stadion 35974 de spectatori – mai mulți decât în meciul din etapa precedantă – iar Matthews a pasat la unul din golurile înscrise în poarta lui Huddersfield într-o victorie cu 3–0 A înscris trei goluri în 21 de meciuri în restul sezonului 1961–1962 Waddington l-a transferat pe durul Eddie Clamp pentru a-l feri pe Matthews de accidentări în sezonul 1962–1963 cei doi devenind buni prieteni și în afara terenului Matthews a înscris un singur gol în acest sezon chiar în ultimul meci al acestuia în victoria cu 2-0 în fața celor de la Luton Town rezultat care i-a adus lui Stoke promovarea în primul eșalon fotbalistic englez< ref> Stoke a câștigat a doua divizie iar Matthews a fost votat Fotbalistul FWA al anului pentru a doua oară în carieră la cincisprezece ani după ce a fost primul câștigător al acestui premiu După o altă accidentare survenită în luna ianuarie a ratat tot returul sezonului 1963–1964 ratând și Finala Cupei Ligii din 1964 pierdută în fața lui Leicester City Dându-și seama că accidentările tot mai dese la genunchi din care în trecut își revenea după doar o zi necesită mai mult de două săptămâni de recuperare Matthews a decis să se retragă după încă un sezon< ref> În sezonul 1964–65 Matthews a decis să joace pentru echipa de rezerve a celor de la Stoke City Pe 1 ianuarie 1965 a devenit primul și singurul fotbalist în activitate care a fost ridicat în rang de cavaler pentru servicii aduse fotbalului; deși nu s-a considerat niciodată demn de o asemenea onoare Deși a simțit că s-a retras prea devreme și că ar mai fi putut juca timp de doi ani acest meci a fost ultimul dintr-o carieră de 35 de ani de fotbal profesionist< ref> Stoke City a organizat un meci de retragere în onoarea lui Matthews; el a avut nevoie de acest meci pentru că a fost constrâns financiar pentru o mare parte din carieră de regula salariului maxim impusă pe atunci în fotbalul englez iar înainte de acest meci s-a jucat un alt meci între două echipe de veterani alcătuite din mulți jucători valoroși retrași din activitate Harry Johnston a condus echipa formată din Bert Trautmann; Tim Ward; George Hardwick; Jimmy Hill; Neil Franklin; Don Revie; Stan Mortensen; Nat Lofthouse; Jimmy Hagan; Tom Finney și Frank Bowyer rezeervă Walley Barnes a condus echipa adversă alcătuită din Jimmy O'Neill; Jimmy Scoular; Danny Blanchflower; Jimmy Dickinson; Hughie Kelly; Bill McGarry; Jackie Mudie; Jackie Milburn; Jock Dodds; Ken Barnes și Arthur Rowley rezervă< ref> În meciul care a fost capul de afiș al serii au fost formate două echipe de legende Stan XI formată din jucători din Football League și International XI Selecționata internațională a câștigat cu 6–4 iar Matthews a fost aruncat în sus și cărat pe umeri de pe teren după terminarea meciului de către Puskás și Iașin La echipa națională După ce a jucat pentru juniorii Angliei într-un trial desfășurat la Roker Park în fața selecționerilor englezi și după ce a jucat mai multe meciuri în The Football League Matthews a debutat la echipa națională de fotbal a Angliei pe Ninian Park în 1934 Al doilea meci în care a jucat a fost controversata Bătălie de la Highbury cu Italia meci în care i-a pasat decisiv lui Eric Brook la primul gol Partida contând pentru calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal s-a încheiat cu scorul de 3–2 A treia selecție a venit în victoria cu 3-0 în fața Germaniei de pe White Hart Lane care a avut loc la 4 decembrie 1935 fiind convocat după ce Ralph Birkett nu a mai putut juca din cauza unei accidentări; Matthews a făcut un meci mai slab față de adversarul său Reinhold Münzenberg atât pe fază ovensivă cât și pe cea defensivă A avut de așteptat pentru o nouă selecție până pe 17 aprilie 1937 jucând pe Hampden Park în fața a 149000 de spectatori într-un meci cu rivala Scoția Jucând acasă scoțienii au reușit să câștige cu 3–1 în ciuda unui meci bun prestat de formația engleză În 1938 a jucat în opt meciuri pentru Anglia începând cu nouă înfrângere în fața Scoției avându-l ca adversar pe tânărul Bill Shankly Meciul în sine a fost unul controversat guvernul britanic cerându-le jucătorilor să îl întâmpine pe Hitler cu salutul nazist ca parte a strategiei de împăciuire Anglia a câștigat cu 6–3 Matthews trecându-și el însuși numele pe tabelă descurcându-se de această dată mult mai bine ca Münzenberg urmată de o victorie cu 4–2 în fața Franței la Paris Pe 15 aprilie 1939 s-a întors pe un Hampden Park mocirlos în care Anglia a câștigat cu 2–1 în fața a 142000 de suporteri servindu-l pe Tommy Lawton cu pasa decisivă care a adus golul victoriei cu patru secunde înainte de finalul meciului Din nou campioni mondiali italienii au terminat partida de pe San Siro la egalitate scor 2–2 înscriind golul egalizator cu un henț clar; de această dată Matthews a părăsit terenul cu o accidentare la șold După război s-a întors în echipa Angliei într-un meci cu Scoția desfășurat la 12 aprilie 1947 pe Wembley într-un meci încheiat la egalitate scor 1-1 În septembrie a jucat unul din cele mai bune meciuri în tricoul Angliei pasând decisiv la toate cele cinci goluri în victoria cu Belgia< ref> În aprilie 1948 a jucat din nou cu Anglia pe Hampden Park ajutându-și naționala să câștige cu 2–0; totuși meciul a făcut subiectul unei anchete ale FA după ce el a pretins că banii pe ceai și biscuiți i-au fost reținuți din diurnă șase pence Se spune că în acea partidă l-ar fi bătut pe Alberto Eliani doar pentru a-i lua pieptenele din buzunarul de la șorț pentru a se pieptăna; el susține că de fapt și-a folosit mâna pentru a-și șterge sprâncenele transpirate din cauza soarelui italian toropitor Spre sfârșitul acelui an a jucat într-un amical fără goluri cu Danemarca într-o victorie cu 6–2 în fața Irlandei de Nord în meciul câștigat cu scorul de 1–0 cu Țăra Galilor și în triumful cu 6–0 cu Elveția< ref> Antrenorul Walter Winterbottom a început să caute o extremă mai defensivă așa că l-a folosit pe Matthews o singură dată în 1949 – în înfrângerea cu 3–1 în fața Scoției din British Home Championship A jucat într-un singur meci în înfrângerea scor 1–0 în fața Spaniei de pe Estádio do Maracanã După ce a jucat în numai două jocuri 4–4 cu Europa XI și 3–1 cu Irlanda de Nord a fost chemat din nou la lot numai după prestația excelentă din Finala Cupei Angliei din 1953 El a dat vina pe FA și pe selecționer pentru înfrângere admirându-i totodată pe unguri mai ales pe Ferenc Puskás A fost convocat la Campionatul Mondial de Fotbal din 1954 din Elveția Matthews a ajutat-o pe Anglia să încheie meciul cu Belgia la egalitate scor 4–4 Matthews a mai participat la victoria cu 2–0 în fața galezilor și în cea cu 3-1 în fața campioanei mondiale de atunci Germania de Vest chiar dacă doar trei jucători germani au prins primul unsprezece în finală< ref> Anglia a înins-o pe Scoția cu 7–2 în aprilie 1955 și de această dată Matthews s-a înțeles mult mai bine cu Revie Matthews pe atunci în vârstă de 40 de ani a fost creditat pentru marea diferență de scor în avantajul englezilor Nu a jucat cu Danemarca dar a revenit în echipă în octombrie în meciul terminat la egalitate 1–1 cu Țara Galilor< ref> După ce a câștigat Balonul de Aur în 1956 în luna mai a aceluiași an a fost rechemat la națională pentru confruntarea cu Brazilia; Brazilia avea să ridice câștige mondialul din acel an dar Matthews i-a ajutat pe englezi să câștige cu scorul de 4–1 În următorul meci internațional cel cu Irlanda de Nord din 6 octombrie 1956 a devenit cel mai bătrân jucător englez care a marcat un gol într-un meci internațional la acea dată având vârsta de 41 de ani și 248 de zile A jucat în trei din cele patru meciuri de calificare contând pentru Campionatul Mondial de Fotbal 1958 5–1 cu Irlanda 5–2 și 4–1 cu Danemarca La 15 mai 1957 Matthews a devenit cel mai bătrân jucător care a reprezentat Anglia La vârsta de 42 de ani și 104 zile el a jucat în victoria obținută în fața danezilor la Copenhaga Niciun alt jucător nu s-a bucurat de o carieră de 23 de ani în tricoul Angliei A fost subiectul emisiunii This Is Your Life în 1956 fiind intervievat de Eamonn Andrews la BBC Television Theatre Stil de joc Franz Beckenbauer a afirmat că viteza și abilitățile pe care le poseda Matthews făceau ca „aproape nimeni din joc să nu poată să-l oprească Johnny Giles a spus că „el avea de toate un control strâns al balonului abilități grozave de dribling și explozie puternică Era de asemenea și un jucător inteligent care știa când să paseze mingea Înainte de sezonul 1937-1938 a înscris 38 de goluri în patru sezoane ceea ce a însemnat că fundașii laterali au început să-i facă un marcaj mult mai strâns; din această cauză el a decis să se retragă mai des pentru a recupera balonul și să-l paseze coechipierilor în loc să marcheze el însuși< ref> Deși nu a mai marcat niciodată mai mult de șase goluri într-un sezon aceasta l-a făcut un jucător ofensiv mult mai eficient și un pericol mai mare în fața oricărei echipe adverse În fiecare dimineață începând cu ora 7 și indiferent de vreme el alerga pe plajele din Blackpool El își turna plumb în papuci pentru ca atunci când alerga încălțat cu ghete de fotbal să-și simtă picioarele mai ușoare dându-i impresia că ar putea alerga mai rapid Nu fuma și era conștincios în ceea ce privește mâncarea și băuturile consumate menținându-și un regim de antrenament strict din copilărie până la o vârstă înaintată Pe lângă atenția la dietă și fizic el a acordat o mare atenție și echipamentului său de joc În sezonul 1950-1951 Blackpool a încheiat o înțelegere de sponsorizare cu Co-op dar el a insistat să poarte o pereche de ghete mult mai ușoară pe care le-a descoperit jucând la Campionatul Mondial și care la acea vreme nu se găseau de cumpărat în Anglia Fiind pasionat de studiul fotbalului la CM 1950 Matthews a asistat la partidele Braziliei și Uruguayului după eliminarea Angliei Echipa națională antrenorul și presa s-au întors acasă dar el a rămas declarând că restul „și-au îngropat capetele în nisip După ce federația engleză a alocat numai 12000 din cele 100000 de bilete pentru finala Cupei Angliei din 1953 suporterilor lui Blackpool Matthews a declarat că „Nu m-am putut decide dacă cei care au luat această decizie au fost niște capete seci sau pur și simplu nu le pasă de adevărații suporteri care erau sufletul jocului< ref> Nu a primit niciun cartonaș galben sau roșu în întreaga sa carieră A experimentat toată gama de emoții pe care o experimentează orice fotbalist dar întotdeauna și-a păstrat calmul nelăsând temperamentul sau emoțiile să-i afecteze jocul< ref> Cariera de antrenor și manager Matthews a fost numit manager general al rivalilor lui Stoke Port Vale în iulie 1965 alături de bunul său prieten Jackie Mudie; Matthews nu a fost plătit dar i s-au decontat cheltuielile Matthews a căutat jucători în North East England și în Scoția Centrală unde l-a descoperit pe talentatul atacant Mick Cullerton dar l-a trecut cu vederea pe tânărul Ray Kennedy Primind control managerial deplin după demisia lui Mudie în mai 1967 Matthews nu a putut să-și conducă clubul spre succes Ba mai mult Port Vale a fost amendată cu £4000 în martie 1968 și a fost exclusă din Football League pentru nereguli financiare Și-a dat demisia din poziția de manager în mai 1968 și deși clubul îi datora peste £9000 reprezentând salarii și cheltuieli a fost de acord să rămână pe Vale Park din postura de antrenor al echipei de tineret În decembrie 1970 Matthews a primit doar £3300 din cele £7000 datorate atunci Această experiență „i-a lăsat un gust amar făcându-l să nu mai preia niciodată poziția de manager a unei alte echipe din fotbalul englez Matthews și-a dedicat vara fiecărui an între 1953 și 1978 antrenării copiilor săraci din Africa de Sud Nigeria Ghana Uganda și Tanzania Jucătorii i-au transmis faptul că visul lor era să joace în Brazilia așa că Matthews a organizat o călătorie; a fost prima echipă formată din jucători de culoare care a ieșit din Africa de Sud Autoritățile sud-africane nu au vrut să provoace un scandal internațional așa că nu i-a oprit să se îmbarce pe avionul cu destinația Rio de Janeiro unde aveau să-l întâlnească pe legendarul jucător Zico În acea excursie l-a întâlnit și pe Ronnie Biggs La întoarcere căpitanul „Oamenilor lui Stan Gilbert Moiloa l-a numit „omul negru cu fața albă A jucat ultimul meci de fotbal în anul 1985 pentru Veteranii Angliei XI împotriva Veteranilor Braziliei XI în Brazilia la vârsta de 70 de ani; englezii au pierdut cu 6-1 primid goluri de la Amarildo Tostão și Jairzinho Retragerea și moartea Călătorind în jurul lumii ca antrenor în Australia Statele Unite Canada și în special în Africa s-a întors în Stoke-on-Trent cu soția sa Mila în 1989< ref> A mai îndeplinit funcția de președinte al Stoke City și vice-președinte onorific al lui Blackpool Matthews a murit pe 23 februarie 2000 la vârsta de 85 de ani după ce s-a îmbolnăvit într-o vacanță avută în Tenerife Mila murise cu un an mai înainte Boala de care a suferit pentru prima dată în 1997 a revenit de această dată cu consecințe fatale Moartea sa a fost anunțată la radio chiar înainte de meciul amical dintre Anglia și Argentina A fost incinerat și s-a organizat un praznic la care au participat fotbaliști precum Bobby Charlton și Jack Charlton Gordon Banks Nat Lofthouse și Tom Finney Cenușa sa a fost îngropată la centrul terenului stadionului lui Stoke City Britannia care s-a deschis oficial în august 1997 După moartea sa mai mult de 100000 de oameni au umplut străzile din Stoke-on-Trent pentru a-i aduce un ultim omagiu În timp ce cortegiul îl însoțea pe ultimul drum de 20 de kilometri muncitorii au lăsat uneltele jos iar elevii au stat nemișcați pentru a fi martori la acest eveniment Mai mulți fotbaliști i-au adus un omagiu epilogul autobiografiei sale conținând mai multe pagini cu citate Pelé l-a numit „omul care ne-a învățat felul în care trebuie să jucăm fotbal Moștenire Matthews a fost primul jucător inclus în English Football Hall of Fame în 2002 ca recunoaștere a talentului său Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului l-a votat drept al unsprezecelea cel mai mare fotbalist al secolului al XX-lea Asociația Suporterilor lui Blackpool l-au votat ca unul din cei mai buni fotbaliști ai echipei din toate timpurile Au fost incluși câte cinci jucători din fiecare deceniu; Matthews este inclus în anii '50 O statuie reprezentându-l pe Matthews se află în fața stadionului Britannia și o alta în centrul orașului Hanley Pe placa ultimei statui stau scrise următoarele cuvinte „Numele său este simbolic pentru frumusețea jocului celebritatea sa eternă iar sportivitatea și modestia sa sunt recunoscute la nivel internațional Un jucător magic dintre oameni pentru oameni Colecția Stanley Matthews este ținută la Muzeul Național al Fotbalului În februarie 2010 ghetele pe care le-a purtat la Finala Cupei Angliei din 1953 au fost vândute la licitație la Bonhams în Chester pentru £38400 unui licitator necunoscut Academia Sir Stanley Matthews din Ormiston este o instituție de învățământ din Blurton Staffordshire care îi poartă numele Familia și viața personală Stanley Matthews s-a născut într-o casă tipic englezească de pe strada Seymour Hanley Stoke-on-Trent Staffordshire A fost al treilea din cei patru fii ai boxerului Jack Matthews care era cunoscut ca „Bărbierul Luptător din Hanley În vara anului 1921 Jack Matthews l-a dus pe Stanley pe atunci în vârstă de șase ani pe Victoria Ground stadionul clubului local Stoke City pentru o întrecere pentru băieții cu vârste sub 14 ani cu o poziție de start diferențiată în funcție de vârstă Tatăl său a pariat că fiul său va câștiga ceea ce s-a și întâmplat A mărturisit că jocurile pe care le juca cu ceilalți copii l-au ajutat să-și îmbunătățească driblingul și pregătindu-i să-și aleagă „un scop să fie disciplinați și să privească jocul ca pe o evadare din cotidian La vârsta de treisprezece ani a decis că vrea să fie fotbalist deși tatăl său ar fi vrut ca fiul să-i calce pe urme și să devină boxer Tatăl său a susținut că ar trebui să fie ales la trialurile pentru England Schoolboys pentru a-și putea continua cariera fotbalistică; în această perioadă antrenorul l-a ales pe Matthews să joace pe poziția de outside-right față de poziția preferată de Matthews cea de fundaș central La moartea tatălui său în 1945 Stanley i-a promis acestuia pe patul de moarte două lucruri va avea grijă de Elizabeth și că va câștiga Cupa Angliei< ref> În vara anului 1934 Matthews s-a căsătorit cu Betty Vallance fiica antrenorului lui Stoke City Jimmy Vallance A înâlnit-o pentru prima dată la vârsta de 15 ani când și-a serbat ziua de naștere în prima zi ca băiat de birou la Victoria Ground A câștigat Wimblendonul la tineret în 1962 în era open fiind ultimul jucător englez care a reușit această performanță În 1965 Matthews a devenit bunic după ce Jean a născut primul fiu Matthew Gough Ea a mai avut doi copii fiicele Samantha și Amanda În 1967 în timpul unui turneu al echipei Port Vale în Cehoslovacia Matthews a întâlnit-o pe Mila interpretul echipei pe atunci în vârstă de 40 de ani Africa de Sud și Canada Au călătorit foarte mult datorită meseriei de antrenor lui Matthews dar și a invitațiilor primite După ce Mila a murit în 1999 la vârsta de 71 de ani conform lui Les Scott care l-a ajutat pe Matthews să-și scrie autobiografia Matthews „nu a mai fost niciodată la fel Autobiografie Autobiografia lui Matthews intitulată The Way It Was a fost lansată de Headline în 2000 Volumul i-a fost dedicat soției sale Mila care a murit cu un an înainte de publicare Titluri Club ;Blackpool Cupa Angliei 1 1953 Finalist al Cupa Angliei 2 1948 1951 Locul secund în Football League First Division 1 1955–1956 ;Stoke City Football League Second Division 2 1932–1933 1962–1963 Națională ;Anglia British Home Championship 9 1935 1938 1939 1947 1948 1950 1952 1954 1955 a Titlul a fost împărțit cu Scoția în 1935 cu Țara Galilor și Scoția în 1939 și cu Țara Galilor în 1952 Individual Fotbalistul FWA al anului 1948 1963 Balonul de Aur 1956 CBE 1957 Knight Bachelor 1965 English Football Hall of Fame 2002 Statistici a Aceste trei meciuri au fost jucate înainte ca fotbalul competițional să fie suspendat datorită izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial și nu au fost incluse în total b Statisticile internaționale și naționale sunt preluate din autobiografia lui Stanley Matthews Note ;Specific ;General Legături externe pe site-ul lui Blackpool FC pe site-ul thefacom la English Football Hall of Fame Un stat regim marionetă este o entitate statală guvernamentală care îșî datorează existență sprijinului unei entități mai puternice de obicei o putere străină care în schimb îi dictează orientarea politică Termenul este folosit în disputele politice aproape exclusiv de detractorii regimului considerat a fi doar o marionetă indiferent dacă majoritatea cetățenilor statului respectiv sunt la curent sau nu cu respectiva caracterizare De multe ori un regim proclamat marionetă capătă această caracterizare din partea unui alt regim rival care încearcă să se proclame legitim în comparație cu primul marioneta care ar fi astfel lipsit de legitimitate De exemplu fiecare dintre cele două Corei folosesc o retorică prin care se proclamă singurul reprezentant legitim al populației peninsulei fiecare dintre cele două guverne proclamându-l pe celălalt marioneta unei supraputeri Statele Unite respectiv Uniunea Sovietică Un stat vasal poate fi instituit ca urmare a unei înfrângeri militare când puterea câștigătoare nu are suficientă forță militară pentru a control în totalitate statul înfrânt sau nu are suficientă populație ca să poată coloniza noile achiziții teritoriale Plata tributului este legătura dintre puterea învingătoare și vasal o soluție de compromis acceptată de ambele părți Conducerile unor state care au preluat puterea după o intervenție militară străină sau ca urmare a unei amenințări militare străine sunt de cele mai multe ori considerate de oponenții lor ca fiind regimuri marionetă Uneori asemenea acuzații sunt folosite pentru destabilizarea țării și pentru încurajarea tentativelor de lovituri de stat Țări caracterizate ca fiind state marionetă Al doilea război mondial Aliații din al doilea război mondial își acuzau inamicii puterile Axei că au înființat state marionetă în teritoriile cucerite Europa Guvernele de orientare fascistă instalate de Germania Nazistă în timpul celui de-al doilea război mondial au fost și sunt considerate în continuare regimuri marionetă în mod special în literatura Aliaților Aceste țări marionetă includ Belgia 1939-1945 Mișcarea Rexistă a reușit să obțină un anumit sprijin electoral în deceniul al patrulea al secolului trecut numeroși dintre membrii ei au sprijinit ocupanții naziști în timpul celui de-al doilea război mondial Olanda 1939-1945 Germanii au instalat un guvern marionetă al Mișcării Național-Socialiste din Olanda în limba olandeză Nationaal-Socialistische Beweging in Nederland NSB în fruntea cu Anton Mussert Albania 1939-1944 stat marionetă al Italiei în timpul domniei regelui Zog și a perioadei ocupației fasciste Slovacia în timpul guvernării Partidului Poporului Slovac 1939-1944 partid naționalist și fascist asociat cu Biserica Romano-catolică Monseniorul Jozef Tiso a devenit șeful statului într-o Slovacie care era formal independentă Franța regimului de la Vichy de sub conducerea lui Philippe Pétain 1940-1944 S-a bucurat de un anumit grad de autonomie până în 1942 Grecia în timpul regimurilor marionetă a colaboraționiștilor Georgios Tsolakoglou Konstantinos Logothetopoulos și Ioannis Rallis1941-1944 Statul Independent al Croației condus de mișcarea Ustaše 1941-1945 Norvegia 1943-1945 sub conducerea lui Vidkun Quisling care încercase o lovitură de stat în timpul invaziei germane pe 9 aprilie 1940 dar care a fost numit în fruntea guvernului pe 1 februarie 1943 Republica Socială Italiană 1943-1945 După ce guvernul lui Pietro Badoglio a scos Italia din rândul Puterilor Axei germanii au ocupat țara proclamând Republica Socială Italiană Ungaria 1944-1945 în timpul regimului lui Ferenc Szálasi Serbia 1941-1944 în timpul regimului generalului Milan Nedić Imperiul Japonez În timpul perioadei războiului din Pacific din care face parte și teatrul de luptă Pacific al celui de-al doilea război mondial Japonia a înființat un număr de state pe care istoricii le consideră state marionetă Manchukuo 1931-1945 creat în Manciuria sub conducerea ultimului împărat chinez Puyi Consiliul Politic Chahar octombrie 1935 – aprilie 1937 Statul Autonom al Hopeiului de Răsărit noiembrie 1935 – iulie 1937 condus de Yin Ju-keng Mengjiang aprilie 1937 – 1945 stat asemănător cu Manchukuo creat în Mongolia Interioară Guvernul Provizoriu al Chinei 14 decembrie 1937 – 30 martie 1940 Guvernul Naționalist din Nanjing 1940 – 1945 format în Nanjing de colaboraționistul Wang Jingwei Statul Burma Myanmar 1942-1945 sub conducerea lui Ba Maw Filipine 1943-1945 conduse de regimul colaboraționist al lui José P Laurel Guvernul Provizoriu al Indiei Libere 1943-1945 format în Singapore în octombrie 1943 de Subhash Chandra Bose Guvernul marionetă a fost format în perspectiva ofensivei japoneze din India Imperiul Vietnamului martie august 1945 sub regimul împăratului Bảo Đại cu prim-ministrul Tran Trong Kim după proclamarea independenței față de Franța Regatul Cambodgiei Cambodgia martie august 1945 regimul regelui Norodom Sihanouk cu prim-ministrul Son Ngoc Thanh după proclamarea independenței față de Franța Regatul Laosului regimul regelui Sisavang Vong după proclamarea independenței față de Franța Războiul Rece În timpul Războiului Rece acuzațiile că un anumit stat era doar o marionetă a uneia dintre supraputerile momentului erau lucruri comune în timpul conflictului ideologic și economic dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică Orice stat care alegea să-și alinieze politica cu cea a SUA sau a URSS era în primejdie să fie declarat stat marionetă a unei supraputeri În conformitate cu această tendință blocul răsăritean controlat de Moscova era etichetat drept Imperiul Sovietic sau "imperiul răului" Pe de altă parte Statele Unite erau numite "Imperiul Yankeilor" în alte regiuni ale lumii în special în America Latină în principal datorită sprijinului oferit dictatorilor militari în deceniile al cincilea al șaselea al șaptelea și al optulea ale secolului trecut "Statele satelit" La terminarea celuli de-al doilea război mondial a existat o înțelegere între Aliați cu privire la ocuparea temporară a teritoriilor pe care le cuceriseră în timpul războiului Teritoriile ocupate de Statele Unite Regatul Unit și Franța au devenit democrații cu economii de piață aliate cu SUA în vreme ce teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică au devenit state comuniste cu economii centralizate de stat aliate cu URSS Această împărțire a dus la împărțirea Germaniei – Uniunea Sovietică a ocupat Germania Răsăriteană care a devenit Republica Democrată Germană iar SUA și celelalte puteri occidentale învingătoare au ocupat Germania Apuseană care avea să devină Republica Federală Germania Țările europene membre ale Pactului de la Varșovia – Republica Populară Polonia Republica Socialistă Cehoslovacia Republica Populară Ungaria Republica Socialistă România Republica Populară Bulgaria și Republica Democrată Germană – erau state satelite ale Uniunii Sovietice Deși liderii sovietici afirmau că națiunile din Pactul de la Varșovia erau entități egale în drepturi care erau membre ale unei alianțe democratice realitatea era cu totul alta – URSS-ul își impunea deciziile prin utilizarea forței sau a amenințării cu forța De exemplu când comuniștii polonezi au încercat să-l aleagă pe Władysław Gomułka în fruntea partidului liderii sovietici le-a ordonat polonezilor să anuleze alegerea făcută sau urmau să fie zdrobiți de tancurile sovietice Primăvara de la Praga din 1968 a dus la invadarea Cehoslovaciei de țările membre ale Pactului de la Varșovia cu excepția României într-o acțiune coordonată de URSS Ca justificare pentru această invazie Uniunea Sovietică a folosit Doctrina Brejnev prin care se afirma că datoria tuturor statelor socialiste este să apere un stat-frate să nu cadă pradă reîntoarcerii la capitalism Țările occidentale au interpretat Doctrina Brejnev ca o expresie a autorității Moscovei asupra statelor comuniste satelit aflate în sfera sa de influență Analiștii politici și publicul american credeau cu o așa tărie că țările comuniste din Europa Răsăriteană sunt state marionetă ale sovieticilor încât afirmația contrară a candidatului la alegerile prezidențiale americane din 1976 Gerald Ford făcută în campania electorală a fost considerată o gafă de proporții care a dus la câștigarea alegerilor de oponentul său Jimmy Carter Acesta a replicat că dorește să-l vadă pe Ford cum îi poate convinge pe americanii de origine cehă sau poloneză că țările lor de origine nu se află sub dominația sovietică În 1987 președintele Ronald Reagan într-un discurs ținut în fața Zidului Berlinului nu l-a provocat pe liderul est-german ci mai degrabă pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov să "dărâme acel zid" Gorbaciov a renunțat în cele din urmă la Doctrina Brejnev numindu-și în glumă noua orientare politică "Doctrina Sinatra" referire la cântecul "My Way" datorită permisiunii acordate țărilor est-europene să decidă liber asupra politicii lor interne În numai doi ani după adoptarea noii orientări a politice externe sovietice regimurile est-europene au căzut statele respective orientându-se către integrarea în structurile NATO UE abandonând URSS Războaiele din Coreea și Vietnam În perioada războiului din Coreea 1950-1953 Coreea de Sud a fost acuzată de Coreea de Nord că a fost statul marionetă a SUA În același timp SUA și aliații lor afirmau că nord-coreenii sunt marionetele sovieticilor Sfârșitul războiului și anii care au trecut nu au dus și la încetarea acuzațiilor reciproce Coreea de Nord reiterând acuzațiile la adresa Coreii de Sud citând legea carea plasează armata sud-coreeană sub comanda americană pe timp de război Războiul din Vietnam a fost văzut de multă lume ca un război prin delegație cu acuzații din partea superputerilor că părțile beligerante ar fi de fapt regimuri marionetă În zilele noastre majoritatea istoricilor sunt de acord că guvernul sud-vietnamez nu era decât un regim marionetă sprijinit de americani Calea nealinierii Datorită dorinței multor state pentru o independență reală acestea s-au alăturat Mișcării de Nealiniere încercând să se îndepărteze de politica Războiului Rece Chiar și printre statele socialiste au existat participanți la această mișcare țări care au ales să nu se alieze cu Moscova Exemplul cel mai cunoscut a fost Iugoslavia care a fost fondatoare a Mișcării de Nealiniere România deși era membră a Tratatului de la Varșovia a simpatizat cu nealiniații uneori opunându-se politicii sovietice Coreea de Nord a fost o țară socialistă care a căutat să aibă o cale politică independentă adoptând izolaționismul ideologiei Juche Când Partidul Comunist Chinez a reușit să înfrângă în cele din urmă Kuomintangul în 1949 în războiul civil din China mulți observatori occidentali au crezut că sprijinul oferit de Stalin comuniștilor chinezi va transforma Republica Populară Chineză într-un stat marionetă al sovieticilor Ruptura chino-sovietică a pus capăt prejudecăților occidentalilor iar China s-a dovedit o putere independentă ceea ce i-a permis președintelui american Richard Nixon să profite de pe urma disensiunilor chino-sovietice și deschidă calea normalizării relațiilor americano-chineze În 1972 Nixon a vizitat China și s-a întâlnit cu liderul chinez Mao Zedong Vedeți și Diplomația ping-pong Albania comunistă are o istorie interesantă a schimbării alianțelor de-a lungul întregului război rece La începutul existenței sale Albania a fost un aliat al Uniunii Sovietice și al lui Stalin împotriva Iugoslaviei titoiste Albania și-a modificat orientarea politicii externe către China în 1956 iar de la jumatea deceniului al optulea către Iugoslavia "Războiul împotriva terorismului" În ultimii ani invazia Statelor Unite în Afghanistan și invazia Statelor Unite în Irak au dus la instalarea în sus-numitele țări a unor guverne privite de criticii administrației americane ca regimuri marionetă Statele Unite și Israelul Există un număr în creștere de analiști antisioniști care susțin teoria conform căreia Statele Unite ar fi un stat marionetă a sioniștilor acești politologi amintind de existența unui așa-numit guvern sionist de ocupație Susținătorii acestei teorii afirmă că anumite conflicte internaționale sunt generate pentru a proteja interesele sioniștilor Un punct de vedere opus din cercurile radicale de stânga este acela că Israelul este un stat satelit înarmat de Statele Unite care-și duce "războaiele imperialiste" din Orientul Mijlociu și își promovează politica de americanizare și impunere a "culturii imperialiste americane" prin intermediul interpușilor israelieni Statele separatiste – state marionetă Există o serie de state nerecunoscute pe plan internațional a căror existență este datorată exclusiv protecției unor state puternice din vecinătate De exemplu Abhazia Ciprul de Nord Osetia de Sud Republica Moldovenească Transnistreană etc Foste state marionetă nerecunoscute din Africa de Sud În deceniile al optulea și al nouălea în Africa de Sud au fost proclamate patru bantustane Toate patru au fost reincorporate în Africa de Sud în 1994 State marionetă istorice Listă incompletă a statelor marionetă Irlanda de Nord controlată de Marea Britanie 1921 1969 Polonia Congresului controlată de Imperiul Rus Marele Ducat al Finlandei controlat de Imperiul Rus Ducatul Varșoviei controlat de Primul Imperiu Francez Regatul Olandei controlat de Primul Imperiu Francez Republica Batavă controlată de Franța Revoluționară Principatele române Valahia și Moldova controlate de Imperiul Otoman Al Doilea Imperiu Mexican condus de împăratul Maximilian 1864-1867 instalat de Al Doilea Imperiu Francez după Intervenția franceză din Mexic Regatul Granadei din timpul ultimei faze a Reconquistei stat vasal al Castiliei Honduras aflat sub controlul de facto al Guatemalei în 1876-1891 Dinastia Goryeo din Coreea a fost într-o anumită perioadă controlată de Imperiul Mongol Iudeea vasală a Imperiului Roman Armenia vasală a Imperiului Roman Macedonia vasală a Imperiului Persan Nubia controlată de Egiptul Antic Vezi și Republică bananieră Stat satelit Stat tampon Comintern Cominform Imperiul Sovietic Războiul Rece Pactul de la Varșovia CAER Statele Unite ale Americii sau pur și simplu Statele Unite sau abreviat SUA în respectiv United States este numele unei republici constituționale federale constând din 50 de state și un district federal Districtul federal Columbia sau DC situată aproape integral în America de Nord între Canada și Mexic respectiv Oceanul Atlantic la est și Oceanul Pacific la vest Statul Alaska este situat în extremitatea nord-vestică a continentului America de Nord între Canada la est și strâmtoarea Behring la vest Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific situat la circa 3200 km sud-vest față de sud-vestul statului California Țara posedă de asemenea niște teritorii în Pacific respectiv în Caraibe La o suprafață totală de peste 983 milioane km2 sau circa 379 milioane mile pătrate dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale în sau adesea "The Lower 48" suprafața Statelor Unite este de aproximativ de 40 de ori mai mare decât suprafața României fiind a treia din lume Partea sa continentală măsoară peste 5000 de kilometri de la Oceanul Atlantic la est până la Oceanul Pacific la vest și peste 2000 de kilometri de la granița canadiană la nord până la cea mexicană la sud Cu o populație de peste 312 milioane de persoane conform recensământului din anul 2010 Statele Unite este nu numai a treia țară ca suprafață din lume dar și cea mai populată țară a lumii Statele Unite este în același timp și una dintre țările lumii cele mai divers etnic și cultural din lume întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva sau continuă să emigreze în Uniune La o valoare de 152 trilioane de dolari a produsului intern brut cunoscut și sub acronimul PIB economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii contând pentru circa 22% din PIB nominal global și peste 19% din PIB nominal global considerând ajustările determinate de Istoria Statelor Unite ale Americii Preistorie Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering cu aproximativ 14000 de ani în urmă urmărind turme de animale pentru vânătoare în America Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice Este estimat că 29 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni cu toate că există dubii despre numărul lor exact Au existat și societăți avansate de exemplu Anasazi din sud-vest sau Indienii de Păduri Woodland care au construit centrul Cahokia situat lângă St Louis care a avut o populație de 40 în anul 1200 îen Colonizarea europeană Vizitatori străini au sosit și în trecut dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest continent Vezi Colonizare În secolele XVI și XVII spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia în 1607 Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze ca New Amsterdam predecesorul orașului New York pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey În 1637 suedezii au creat o colonie numită Christina în Delaware dar au trebuit să cedeze colonia în 1655 Olandei Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul de Șapte Ani când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii Atunci metropola Marea Britanie a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii Crearea națiunii În 1776 cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanieizbucnind Revoluția Americană 1775 1783 care a creat Statele Unite Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație fondată în 1777 în 1781 fiind ratificată baza sa Articles of Confederation După dezbateri îndelungate acest document a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii în 1789 care a creat un sistem politic mai centralizat Expansiunea Pe parcursul secolului al XIX-lea națiunea s-a extins rapid adăugând multe state noi Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară mulți oameni continuu se mutau înspre vest Ca urmare a acestui proces SUA a ocupat teritoriile amerindienilor Aceste acțiuni continuă să aibă implicații politice astăzi deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi În unele locuri populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale În alte situații Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale unii fiind duși în rezervații Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA esențial a fost de o natură colonială Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la alte puteri coloniale Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803 Florida de la Spania în 1809 iar Alaska de la Rusia în 1867 În această perioadă țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și dezvoltare tehnologică Războiul Civil Din perioada colonială a existat un deficit de lucrători un fapt care a încurajat sclavia Până la mijlocul secolului 19 conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite Statele nordice au început să se opună sclaviei însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul de exemplu Compromisul Missouri și Compromisul din 1850 Disputa a explodat într-o criză în 1861 când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au format Statele Confederate ale Americii o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American Imediat după începutul războiului încă patru state sudice au intrat în confederație În timpul războiului Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamația de Emancipare cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865 după sfârșitul confederației cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției SUA Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e considerat un punct focal în istoria țării când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse Secolul XX Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această țară asupra întregii lumi Influența sa relativă a fost mare în special datorită faptului că Europa care anterior a fost cel mai important centru de influență a suferit grav în ambele războaie mondiale Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților În perioada interbelică cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune 1929 1939 efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl o secetă gravă Ca și restul lumii dezvoltate SUA a ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el însă SUA a suferit relativ puțin din punct de vedere economic În 1950 mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA În Războiul Rece SUA a fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez și pe lângă URSS a fost considerată una din cele două superputeri Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită În deceniul 1990 2000 Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acțiuni de poliție și de menținere a păcii așa cum ar fi cele din Kosovo Haiti Somalia Liberia și Golful Persic Secolul XXI După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 executate asupra complexului World Trade Center și a Pentagon-ului de organizație teroristă Al-Qaida condusă de Osama bin Laden Statele Unite ale Americii cu ajutorul altor națiuni au declarat război contra terorismului care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak Geografie Din punct de vedere geografic țara se împarte în trei regiuni principale Munții Stâncoși Rocky Mountains la vest zona de podiș și de munte a Appalacilor la est și câmpiile întinse de prerie Great Plains în partea centrală În secolul 19 preriile imense au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii vegetale Relief Relieful Statelor Unite ale Americii este variat format din munți înalți ex Munții Stâncoși Munții Coastei Munții Cascadelor Munții Alaskăi Munții Mauna Loa Munții Mauna Kea Munții Appalachi etc formați prin orogeneză alpină podișuri Colorado Preriilor Nevada etc și câmpii Cp Mississippi Hidrografie Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi cel mai mare fluviu cu cei mai mulți afluenți    In SUA sunt fluvii si lacuri uriase Reteaua fluviala se numara printre cele mai intinse de pe Glob fiind alimentata atit de apa ploilor cit si de cea a zapezilor si ghetarilor care acopera masivele inalte Scurgerea riurilor este dirijata de relief in citeva directii principale Mississippi este un fluviu urias care impreuna cu Missouri este de 2 ori si jumatate mai lung decit Dunarea avind marimea de 3950 km Izvoraste la Vest de lacul Superior la 518 m altitudine strabate tot teritoriul SUA de la Nord la Sud si se varsa in Golful Mexic printr-o delta mlastinoasa Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenti navigabili Ca volum de apa ocupa locul al III-lea in lume Floră și faună Păduri de foioase păduri de conifere în zona de munte și în Alaska Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California deșertică în Nevada în pădurile tropicale și Hawai Climă Clima este predominant temperatăex Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic Temperat Continentală în centrul țării subtropicală în Florida și CaliforniaÎn Alaska climatul este rece subpolară în Nevada temperată și în Hawai este tropicală umedă Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans iar în ianuarie între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles Cantitatea de precipitații variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de Sud la 50 cm în bazinul fluviului Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest Precipitațiile sunt foarte abundente în apropierea coastei de Vest în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și 100–150 cm în zonele muntoaseCoborând însă spre California precipitațiile devin tot mai rare ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles Demografie Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic Sunt recunoscute șase rase rasa albă rasa indiană din America rasa nativă din Alaska rasa asiatică negrii sau afroamericani hawaieni nativi și alte rase insulare din Pacific Americanii sunt clasificați ca de origine iberică sau latinoamericană și ne-iberici sau ne-latinoamericani latinoamericanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care constituie cel mai mare grup minoritar din această țară Americanii Albi înclusiv ibericii și latinoamericanii americani albi sunt o majoritate rasială cu o cotă de 724% din populația SUA în estimările oficiale din Programul de Estimare a Populației PEP sau 75% în Sondajele Comunitații AmericaneACS Spaniolii și latinoamericanii din SUA de orice rasă reprezintă 163% din populație Afroamericanii sunt cea mai mare minoritate rasială reprezentând 124% din populație Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune atingând cel mai înalt prag al populației în centrul vestul și nordul Statelor Unite 82% pe PEP sau 80% pe ACS 78% din această regiune central vestică sunt albi cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile Cu toate acestea 35% dintre americanii albi dacă toți americanii de culoare albă sau non-hispanici latini trăiesc în Sud mai mult ca în orice regiune Sudul este de asemenea unde populatia de culoare este cel mai des intalnita sau afro-americanii sunt cel mai des întâlniti cu o proprție de 55% O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar rămas resident în Vest Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani 46% americanii asiatici 48% indienii americani și nativii din Alaska 68% nativii hawaieni și alte rase insulare din Pacific 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație Americani multirasiali și 46% dintre oamenii din "altă rase" Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010 Religie Limba oficială Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială în fapt din cele 50 de state componente numai 31 au prin lege ca limbă oficială engleza în paranteze anul legiferării și anume< ref> Alabama 1990; Alaska 1998; Arizona 2006; Arkansas 1987; California 1986; Colorado 1988; Florida 1988; Georgia 1986 1996; Hawaii 1978; Idaho 2007; Illinois 1969; Indiana 1984; Iowa 2002; Kansas 2007; Kentucky 1984; Louisiana 1807; Massachusetts 1975; Mississippi 1987; Missouri 2008 Montana 1995; Nebraska 1920 New Hampshire 1995; North Carolina 1987; North Dakota 1987; Oklahoma 2010; South Carolina 1987; Tennessee 1984; Utah 2000; Virginia 1981 1996; Wyoming 1996 Educație Aglomerări urbane Politică Guvernul Statelor Unite ale Americii Guvernul federal american numit Administrație este condus de Președintele Statelor Unite Președintele este ales o dată la 4 ani aceeași persoană putând deține maximum 2 mandate Deciziile executive sunt luate de președinte iar membrii Cabinetului sunt oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile oficiilor lor Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură Comerț Apărare Educație Energie Sănătate și Servicii Umane Securitatea Patriei Locuințe și Dezvoltare Urbană Interne Muncă de Stat Transport Finanțe Afacerile Veteranilor și Justiție Departamentele pot fi create doar prin legi organice astfel încât președintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001 când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei Homeland Security Precedentul departament al Energiei a fost creat cu 50 de ani în urmă Secretarul pentru Justiție este numit în engleză Attorney General literal Avocatul General el fiind responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali precum și de reprezentarea legală a Statelor Unite Departamentul de Stat are aceeași funcție ca și Ministerele de Externe în alte țări Departamentul Securității Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări De exemplu FBI poliția federală este formal parte din acesta Departamentul de Interne și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu aceleași nume din alte țări Spre deosebire de alte țări în SUA nu se folosește cuvântul minister Șeful de Cabinet al Președintelui White House Chief of Staff adică șeful angajaților Casei Albe are de asemenea rang de membru al Cabinetului Administrației Sub președintele George W Bush alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului Directorul Oficiului pentru Organizare și Buget Directorul Oficiului Național de Control al Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite US Trade Representative Actualul președinte american este Barack Obama Congresul Statelor Unite ale Americii Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat camera superioară și Camera Reprezentanților cea inferioară Justiția în Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the United States of America" membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA cu acordul Senatului Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme de tradiție recentă fiind 9 număr fixat de legislativ Curtea Supremă este curtea de ultimă instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și în anumite cazuri limitate este curtea de jurisdicție de primă instanță Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte curți civile și criminale și indirect și sistemul militar de justiție Statele Unite ale Americii ca federație Statele Unite ale Americii sunt un stat federal Fiecare stat deține suveranitate legală are propriul parlament în general numit adunare assembly adesea bicameral guvernator ales prin vot direct de populația statului guvern condus de acesta și sistem juridic propriu inclusiv curte supremă de justiție Foarte multe responsabilități de exemplu poliția justiția civilă și criminală educația care în alte țări sunt prerogativa autorităților centrale în SUA sunt de prerogativa statelor Fiecare stat are și sistem fiscal propriu Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri federal și de stat Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări sales tax În SUA nu există TVA Totuși veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile federale alocă statelor sume pentru anumite destinații Alocarea acestora este adesea condiționată de îndeplinirea anumitor condiții în acest fel autoritățile federale asigurându-se indirect că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o politică economico-socială independentă Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale Relațiile externe Organizare administrativ-teritorială Statele Unite cuprind 50 state și un district federal Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe ale așa-numiților indieni Armată Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu 661 de miliarde de dolari în 2009 adică 43% din totalul mondial Pe locurile următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 639 miliarde dolari Economie Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic inițial mai ales prin imigrație din Europa între 1800 și 1913 sosind în total cca 50 milioane de oameni industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de frunte pe arena internațională Totodată statul este considerat simbolul economiei libere de piață Datorită abundenței bogățiilor naturale cărbune petrol gaze naturale hidroenergie el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole America este privită drept grânarul globului iar o parte importantă a producției agricole este exportată în lumea întreagă Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului Muncii al Statelor Unite< ref> în anul 2008 în economia SUA erau ocupate 134354250 de persoane dintre care Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale fapt care o face să afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale avansate din acest punct de vedere SUA fiind comparabilă cu state gen Ghana Nicaragua sau Turkmenistan fapt economic și social care după părerea politologului Robert C Lieberman atacă însăși fibra democrației Economistul Thomas Sowell pe de altă parte citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în SUA din 1996 pâna in 2005" remarcă gradul de mobilitate socială în SUA arătând că veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogati 1% au scăzut cu 26% până în 2005< ref> Agricultură Industrie Servicii Transport Turism Știință și tehnologie Cultură Arhitectură și arte plastice Patrimoniu mondial UNESCO Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective din această țară Cinematografie și televiziune Muzică Sport Note Vezi și Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație Legături externe Guvern Poarta de acces la site-urile guvernamentale Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite Sinteze și date Portalul de informare despre resursele Agenției SUA Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat Encyclopædia Britannica intrare O gamă largă de date de la US Census Bureau Site-ul oficial guvernamental Populație servicii venituri și de date agricole din SUA de la Economic Research Service Economie mediu și date despre energie fiecărui stat SUA de la Energy Information Administration în Creative Commons Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o licență Creative Commons de la International Futures 4 iulie 2011 Amos News Istorie Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor Publice Analiza efectuată de Ontario Consultants privind toleranța religioasă Link-uri despre date istorice Hărți Hărți oficiale de la Departamentul de Interne Vedere din satelit de la WikiMapia nu este afiliat cu Wikipedia Wikimedia Altele Biedermeier este numele unui stil artistic de tranziție predominant în Europa Centrală care s-a manifestat între anii 1815 Congresul de la Viena și 1848 începutul revoluției A fost propriu mai multor genuri artistice precum pictura designul interior și literatura Se vorbește și de o Epocă Biedermeier O caracteristică definiorie este retragerea în idilă și privat Texas este unul din statele care pot fi considerate ca aparținând atât Vestului cât și Estului Statelor Unite ale Americii Este de asemenea considerat ca aparținând atât regiunii numite Sud-vest cât și a celei numite Great Plains Cu o suprafață totală de 695622 km² și cu o populație de aproximativ 25 de milioane Texas urmează Alaska ca suprafață și California în populație Numele statului provine dintr-un cuvânt al unei limbi de tip Caddoan mai exact din Hasinai táysha tecas ori tejas conform ortografiei limbii spaniole; semnificând "cei care ne sunt prieteni" "prieteni" sau "aliați"< ref> Texas s-a declarat republică independentă față de Mexic în 1836 și a existat ca Republic of Texas pentru aproape 10 ani În anul 1845 s-a alăturat Statelor Unite ca cel de-al douăzeci și optulea stat al său Statul este adesea folosit ca și criteriu de referință pentru suprafețe geografice mari Climat Geografie Istorie Texasul Colonizat Primul document istoric referitoare la Texas a fost o hartă a Coastei Golfului creat în 1519 de către exploratorul spaniol Alonso Álvarez de Pineda Nouă ani mai târziuexploratorul spaniol naufragiat Alvar Nunez Cabeza de Vaca și trupa lui au devenit primii europenii în Texas Puterile europene au ignorat Texasul până la soluționarea accidentală acolo în 1685 Eroarea de calcul a francezului René Robert Cavelier de La Salle a dus la stabilirea coloniei lui la Fort Saint Louis la Matagorda Bay mai degrabă decât de-a lungul fluviului MississippiColonia a durat doar patru ani înainte de a muri la condițiile dure În 1690 autoritățile spaniole preocupate de faptul că Franța prezenta o amenințare competitivă organizând mai multe misiuni de colonizare în TexasDupă rezistența nativ american misionarii spanioli s-au întors în Mexic Atunci când Franța a început soluționarea Louisianei mai ales în partea de sud a coloniei în 1716 autoritățile spaniole au răspuns prin inființarea unor noi serii de misiuni în Texas Doi ani mai târziu ei au creat la San Antonio ca prima așezare civilă în Texas Triburile indigene și distanta coloniilor spaniole din apropiere au descurajat coloniști să se deplaseze în Texas Acesta a fost una dintre cele mai populate provincii din Noua SpanieÎn 1749 tratatul de pace spaniol cu Apache Lipan a înfuriat multe triburi inclusiv Comanche Tonkawa și Hasinai Comanche a semnat un tratat cu Spania în 1785 și mai târziu a ajutat pentru a învinge Apache Lipan și triburi Karankawa În cazul în care Statele Unite a achiziționat Louisiana de la Franța în 1803 autoritățile americane au insistat ca acordul să includă de asemenea Texasul Granița dintre Noua Spanie și Statele Unite ale Americii a fost în cele din urmă stabilită la River Sabine în 1819Dornic de noi terenuri mulți coloniști din Statele Unite au refuzat să recunoască acordul Coloniști au ridicat mai multe armate pentru a invada Texas În 1821a izbucnit Războiul de Independență mexicaninclus pe teritoriul Texasului care a devenit parte din Mexic În speranța că colonisti ar putea mai mult reduce aproape constant raidurile Comanche Texasul a liberalizat politicile sale de imigrare pentru a permite imigrările din afara Mexicului și Spaniei În cadrul sistemului de imigrare mexican straturi largi de teren au fost alocate pentru empresarios care s-au recrutat din coloniștii Statelor Unite ale Americii Europei și interiorului mexican Subvenție în primul rând lui Moise Austin a fost trecut la fiul său Stephen F Austin după moartea sa Coloniștii lui Austin au pus locuri de-a lungul râului Brazos in 1822 Douăzeci și trei de empresarios au adus alți coloniști la stat dintre care majoritatea au fost din Statele Unite Populația din Texas a crescut rapid În 1825 Texasul a avut o populație de aproximativ 3500 fără mulți mexicani Prin 1834 populația Texasului a crescut la aproximativ 37800 de persoane cu doar 7800 mexicani Mulți imigranți au încălcat în mod deschis legislația mexicane în special interdicția împotriva sclaviei Combinată cu încercări din partea SUA de a cumpăra Texasul autoritățile mexicane au decis în 1830 să interzică imigrarea americanilor Noile legi de asemenea numite pentru punerea în aplicare a taxelor vamale înfuriind atât cetățenii cât și pe nativii mexicani Tejanos și imigranții recenți Texanii cu federaliștii împotriva guvernului actual și au condus toți soldații mexicani din Texas de Est Ei au profitat de lipsa de supraveghere să se agite pentru libertate politică Texanii s-au întrunit la Convenția din 1832 pentru a discuta solicitarea statalității independente printre alte aspecte Republica În Mexic tensiunile au continuat între federaliști și centraliștiNeliniștea a izbucnit într-un conflict armat la sfârșitul anului 1835 în bătălia de la GonzalesAceasta a lansat Revoluția Texană iar în următoarele două luni cu succesul texan au învins toate trupele mexicane din regiuneDelegați texani la consultare au creat un guvern provizoriu Guvernul provizoriu s-a prăbușit în curând din cauza luptelor interne Texasul a rămas fără guvernare pentru primele două luni din 1836 În acest timp președintele mexican Antonio Lopez de Santa Anna a condus personal o armata pentru a pune capăt revoltei Expediția mexicană a avut inițial succes Generalul Jose de Urrea a învins rezistența texană de-a lungul coastei Forțele lui Santa Anna după un asediu de treisprezece zileau copleșit apărătorii texani în Bătălia de la Alamo Știrea înfrângerii a stârnit panică în rândul coloniștilor texani Delegați texani au semnat repede Declarația de Independență pe 2 martie formând Republica Texas După câteva săptămâni de retragere armata texană comandată de Sam Houston a atacat și a învins forțele lui Santa Anna în bătălia de la San Jacinto Santa Anna a fost capturat și obligat să semneze tratatele de Velasco În timp ce Texas a câștigat independența bătăliile politice au izbucnit între două facțiuni ale noii republicii Fracțiunea naționalistă condusă de B Mirabeau Lamara susținut independența în continuare din Texas expulzarea nativilor americani precum și extinderea Republicii la Oceanul Pacific Adversarii lor conduși de Sam Houston au susținut unirea Texasului cu Statele Unite și co-existența pașnică cu americanii Mexicul a lansat două expediții mici în Texas în 1842 Orașul San Antonio a fost prins de două ori și armata texană a fost învinsă în Masacrul Dawson În ciuda acestor succese Mexicul nu a ținut o forță de ocupație în Texas și republica a supraviețuit Incapacitatea republicii de a se apăra adaugă un impuls la anexarea eventuală a Texasului la Statele Unite Unirea Texasului cu Statele Unite Încă din 1837 Republica făcut mai multe încercări de a negocia unirea cu Statele Unite Texasul a fost în cele din urmă anexat atunci când expansioniste James K Polk a câștigat alegerile din 1844 La 29 decembrie 1845 Congresul a admis Texas în SUA ca un stat al Uniunii După anexarea Texasului Mexic a rupt relațiile diplomatice cu Statele Unite ale Americii În timp ce Statele Unite au susținut că frontieră Texasului se întindea la Rio Grande Mexicul a pretins că a fost râul Nueces În timp ce fosta Republică din Texas nu a putut impune pretențiile sale de frontieră Statele Unite aveau puterea militară și voința politică de a face acest lucru Președintele Polk ordonat generalului Zachary Taylor sud până la Rio Grande pe 13 ianuarie 1846 Câteva luni mai târziu trupele mexicane au dirijat o patrulă de cavalerie americană în zona în litigiu în Affair Thornton a începe Războiul mexicano-american Primele bătălii ale războiului s-au luptat în Texas Asediul din Fort Texas Bătălia de la Palo Alto și Bătălia de la Resaca de la Palma După aceste victorii decisive Statele Unite a invadat teritoriul mexican După o serie de victoriiStatele Unite ale Americiia pus capăt războiului de doi ani În schimb pentru 1825 milioane dolari americani Mexicul a dat SUA privind controlul necontestat din Texas a cedat cesiunea mexicană în 1848 cele mai multe dintre care astăzi se numește american Southwest Texas și granițele au fost stabilite la Rio Grande De compromis din 1850 a stabili limitele Texas de la forma lor actuală Texas a cedat creanțele sale pe pământul pe care mai târziu a devenit de jumătate din New Mexico o treime din Colorado și porțiuni mici din Kansas Oklahoma și Wyoming la guvernul federal în schimbul pentru asumarea de 10 milioane dolari a datoriei republicii vechi Texasul în Războiul Civil American și Reconstrucția Texasul a participat la război după alegerile din 1860 Alegerea lui Abraham Lincoln a declanșat declarația de independență a Carolinei de Sud Un stat în considerare Convenția de secesiune a fost deschisă în Austin pe 28 ianuarie 1861 La data de 1 februarie printr-un vot de 166-8 Convenția a adoptat o Ordonanță de secesiune din Statele Unite Alegătorii texani au aprobat această ordonanță în 23 februarie 1861 Texas s-a alăturat Statelor Confederate ale AmericiiGuvernatorul statului Texasunionist a fost Sam HoustonÎn dorința de a nu agrava situația Houston a refuzat două oferte din partea președintelui Lincoln pentru ca trupele Uniunii să-l țină în funcție După ce a refuzat să depună un jurământ de credință față de Confederație Houston a fost destituit ca guvernator Texasul a contribuit în timpul războiului civil cu un număr mare de oameni și echipamente pentru restul armatei confederate Bătălia finală a Războiului Civil a fost purtată aproape de Brownsville Texas la Palmito Ranch și s-a sfârșit cu o victorie unionistă Texas coborât în anarhie timp de două luni între predarea Armatei din Virginia de Nord și asumarea de către autoritatea Uniunii Generale Gordon Granger Violența a marcat primele luni de ReconstrucțieJuneteenth comemorează anunțul Proclamația în Galveston de generalul Gordon Granger peste doi ani și jumătate după anunțul original Președintele Johnson în 1866 a declarat guvernul civil restaurat în Texas În ciuda celor care nu îndeplinesc cerințele de reconstrucție Congresul readmise Texas în Uniune în 1870 Volatilitățile sociale de stat au continuat să lupte cu depresia agricolă și problemele muncii Din secolul al 20-lea până în prezent Demografie Structura rasială Populația totală a statului în 2010 25145561 Structura rasială în conformitate cu recensământul din 2010< ref> 704% Albi 17701552 118% Negri 2979598 105% Altă rasă 2628186 38% Asiatici 964596 27% Două sau mai multe rase 679001 07% Amerindieni 170972 01% Hawaieni Nativi sau locuitori ai Insulelor Pacificului 21656 Legislație și guvern Economie Transporturi Educație Vezi și Listă de comitate din statul Texas Listă de drumuri din statul Texas Listă de localități din Texas Listă de locuri de drumețit din statul Texas Listă de orașe din statul Texas Listă de parcuri din statul Texas Listă de sate din Texas Listă a locurilor desemnate de recensământ din Texas Listă de oameni din statul Texas Listă de subiecte referitoare la statul Texas Listă de orașe din Statele Unite ale Americii Legături externe Texas It's like a whole other country Many Texas subject area links from the Texas State Library Published by the Texas State Historical Association Texas government resource provided by the University of Texas at Austin The Texas Government web portal Official Website A directory of obituary resources arranged by county hosted by the University of North Texas Libraries Note Theodor Benedikt Sockl n 15 aprilie 1815 Viena – d 25 decembrie 1861 Viena a fost un pictor și fotograf austriac S-a născut la Viena pe 15 aprilie 1815 fiul meșterului de dulapuri și inventatorului Johann Gottlieb Sockl și al lui Sophie născută Shurer von Waldheim printre rudele lui apropiate se află și sora sa scriitoarea născută Sockl În anii 1834 1836 Sockl a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena mai întâi ca student la sculptură apoi devenind tot mai interesat de pictură În 1841 a pictat portretul fratelui său mai tânăr Hermann Karl Sockl când acesta avea 16 ani pictură pierdută și în 1843 a pictat o parte din altarul bisericii Maria Treu din Josefstadt Viena< ref> Din jurul anului 1846 Theodor trăiește în Transilvania apărând în cercul artistic al lui Theodor Glatz care îl recomandă pe plan local ca un pictor talentat Predă pictura în Sibiu la Galeriile de Artă Brukenthal unde în 1847 o întâlnește ca studentă pe viitoarea sa soție Clara Adelheid Soterius von Sachsenheim Portretul ei pictat în acel an e considerat reprezentativ pentru perioada Biedermeier în Transilvania exprimând pe un fond bucolic personalitatea modelului cromatica și eleganța discretă a îmbrăcăminții Theodor și Clara au început să trăiască împreună necununați spre marea supărare a mamei văduve a Clarei și a restului familiei care o considerau oaia neagră a familiei În ciuda rezistenței din partea familiei care avea îndoieli în privința acordării consimțământului pentru căsătorie ca urmare a situației financiare nesigure a lui Theodor dar și ca urmare a diferențelor religioase și de statut ei s-au căsătorit pe 12 august 1847 la Mehadia< ref> Ei au plecat ulterior din Transilvania și au trăit mai întâi în Graz Austria unde în 1848 s-a născut primul lor fiu Victor Franz Theodor apoi s-au mutat la Viena unde s-a născut în 1849 al doilea fiu al lor Theodor Friedrich Adolf care însă a murit în 1850 În contextul Revoluției din 1848 din Imperiul Austriac o scrisoare deschisă trimisă de către sora lui conferinței episcopilor catolici din 1848 de la Würzburg cerând reforme ecleziastice precum abolirea celibatului preoților și oficierea cultului în limba germană a cauzat controverse publice Theodor Sockl a scris o scrisoare publică acuzând-o de convingeri protestante La rândul ei Sophie i-a invalidat argumentele într-o altă scrisoare publică ulterioară< ref> În vara lui 1850 împreună cu soția și fiul lor s-a întors la Sibiu unde au stat în casa familiei Soterius Aici li s-a născut o fiică Ottilie Clara Sophie în 1851 În această perioadă Theodor a pictat un alt portret al Clarei Adelheid precum și a altor membri ai familiei Soterius von Sachsenheim A pictat de asemenea două panouri de ușă înfățișând un bărbat Asklepois și o femeie Hygiea făcute pentru chimistul Molnauș în Heltaurgasse Sibiu cca 1852 ambele în Muzeul Brukenthal Nos 1493 & 1494; un portret al Kaiserului Franz Joseph ca bărbat tânăr cca 1852 Muzeul Brukenthal No1365; fondatorul Băncii Generale de Economii Michael Fr Herbert Muzeul Brukenthal No 2122; un om de afaceri necunoscut din Sibiu de asemenea în Muzeul Brukenthal No 1113 În calendarul popular Benignis din 1853 se găsește o reclamă pentru ‘Theodor Sockl pictor istoric și portretist academic în Fleischergasse no110’ Însă contextul economic și social lăsat de către revoluțiile din 1848-1849 în Europa au creat un mediu dificil în care Theodor să își poată câștiga existența Astfel el a fost forțat pentru o vreme să aibă un stil de viață rătăcitor în căutare de lucru Între timp Clara a dat lecții de pictură și desen În 1853 în București Sockl cumpără un echipament fotografic încercând să își câștige existenta cu această noutate a acelor timpuri În 1854 își mută studioul fotografic la Sibiu Clara pictând unele dintre fotografii după cum era atunci moda acestei forme artistice în evoluție Însă în următorii ani ei au trebuit să călătorească prin toată țara ca să își poată câștiga existența din fotografii În 1857 când trăiau la Oravița în Banat se naște un alt fiu Carl Franz Albert Sockl nu a reușit totuși să prevină ca o parte din bunurile sale să fie amanetate În cele din urmă se hotărăște să se mute cu familia din Orșova pe Dunăre la Viena Austria unde ei ajung pe 28 octombrie 1857 Aici a realizat paisprezece picturi pentru Mănăstirea Ursulinelor pentru care a primit 210 fl CM În octombrie 1859 familia se mută într-un apartament din Fünfhaus Hauptstraße No 231 unde instalează de asemenea un studiou fotografic Clara care suferea de o boală de plămâni a murit pe 25 iulie 1861 la vârsta de 38 de ani Peste câteva luni pe 25 decembrie Theodor la 46 de ani a urmat-o în mormânt Pentru a acoperi cheltuielile de înmormântare fratele lui Theodor Moritz a vândut picturile rămase de la ei incluzând și sute de studii unui negustor vienez de vechituri O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim Unele sunt în proprietate privată iar altele sunt din păcate pierdute< ref> Fiii lor Victor și Carl au emigrat în Anglia în jurul lui 1889 unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate numită Sockl and Nathan în cadrul căreia Carl era contabil Fiica lor Ottilie a devenit profesoară și a trăit în Elveția Nici Victor nici Otillie nu s-a căsătorit și niciunul nu a avut copii Carl s-a căsătorit cu verișoara lui Emma fiica lui Hermann au avut șase copii din care cinci au supraviețuit copilăriei și au trăit și murit în Anglia Doi dintre aceștia au avut copii la rândul lor Referințe Legături externe Prin Tratatul dela Fez în semnat la 30 martie 1912 sultanul Abdelhafid renunța la suveranitatea Marocului în favoarea Franței transformând această țară în protectorat francez în urma Crizei Agadirului de la 1 iulie 1911 Germania a recunoscut teritoriile franceze și spaniole în Maroc primind în schimb teritorii din Africa Ecuatorială Franceză și anume Congoul Mijlociu astăzi Republica Congo Această țară denumită de germani Neukamerun a devenit parte a coloniei germane Kamerun și a Africii de Vest Germane structură care a fost apoi preluată de Antanta după Primul Război Mondial Zona era parțial mlăștinoasă și acolo era răspândită boala somnului Ca parte a tratatului Germania a cedat Franței un mic teritoriu la sud-est de Fort Lamy astăzi în Ciad Spania a câștigat și ea un teritoriu în Marocul de Nord denumit Marocul Spaniol Prin acordul semnat cu Franța în luna noiembrie din acel an Spania a preluat protectoratul Tangerului precum și Rif Ifni pe coasta Atlanticului în sud-vest precum și zona Tarfaya de la sud de râul Draa unde sultanul rămânea suveran cu numele și era reprezentat de un viceregent la Sidi Ifni sub controlul Înaltei Comisii Spaniole Înțelegeri particulare între Regatul Unit Italia și Franța din 1904 încheiate fără consultarea sultanului împărțiseră Maghrebul în sfere de influență Franța primind Marocul În Maroc tânărul sultan Abdelaziz urcase pe tron la zece ani în 1894 iar europenii au devenit principali consilieri ai curții liderii locali devenind din ce în ce mai independenți de acesta Sultanul a fost detronat în 1908 Ordinea în Maroca continuat să se deterioreze în timpul succesorului său Abdelhafid care a abdicat în favoarea fratelui său Yusef după semnarea tratatului de la Fez Cele două zone de protectorat spaniol aveau puține drumuri pavate și erau separate de golful Al Hoceima pe care spaniolii îl denumeau Alhucemas; tratatul de la Fez a concesionat exploatarea minelor de fier de pe Muntele Uixan Companiei Miniere Rif spaniole care a primit permisiunea de a construi o cale ferată de legătură cu Melilla Naționaliștii marocani au perceput tratatul ca pe o trădare ceea ce a dus apoi la Războiul Rifului 1919–26 între Spania pe de o parte și Riful marocan și triburile Jibala pe de altă parte Note Vasile Ursu Nicola cunoscut ca Horea n 1731 la Arada azi Horea d 28 februarie 1785 la Alba Iulia a fost alături de Ion Oargă Cloșca și Marcu Giurgiu Crișan conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania A fost un țăran ager la minte care a făcut serviciul militar în Austria unde a învățat limba germană Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784 Revolta a început în satele Curechiu și Mestecăniș extinzându-se apoi în părțile de vest ale Ardealului Armata austriacă a înăbușit revolta iar capii răscoalei au fost arestați fiind trădați Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia prin frângere cu roata la 28 februarie 1785 Răscoala În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789 Libertate egalitate fraternitate Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare Răscoala se extindea extraordinar de repede în aproape toată Transilvania dar în doar câteva săptămâni este înăbușită în principal de către nobilii maghiari Pe 14 decembrie 1784 Horea decide să întrerupă lupta și să se ascundă până în primăvara anului 1785 când dorea să reia răscoala Se ascunde împreună cu Cloșca în pădurile din jurul satului său natal Albac însă sunt capturați de trupele austriece pe 27 decembrie 1784 Printre trădători se numărau iobagi din zonă și se pare că unii îi erau rude La o lună după prinderea lui Horea și Cloșca a fost capturat și Crișan al treilea conducător al răscoalei tărănești În continuare prezentarea continuă cu veștmintele lui Horea care arată că era îmbrăcat cu suman negru împodobit pe margini cu cusături vinete și cioareci strâmți cojoc de piele de oaie și căciulă neagră Horea și Cloșca au fost întemnițați în cetatea Alba Iulia și supuși interogatoriilor în special pentru că nobilii maghiari doreau să afle cum s-a propagat răscoala atât de repede și pe întindere atât de mare Interogatoriul a constat din 118 întrebări dar cei doi capi ai răscoalei au refuzat să mărturisească sau au negat orice legătură cu răscoala iobagilor români În perioada 28 ianuarie 24 februarie 1875 Horea și Cloșca au fost interogați în șase rânduri dar anchetatorii nu au obținut nimic Pentru ca românii să se poată convinge că fruntașii răscoalei au fost prinși Horea și Cloșca au fost purtați timp de câteva săptămâni prin satele revoltate Ruta convoiului care i-a expus românilor pe Horea și Cloșca capturați a urmat următorul traseu la dus Alba Iulia-Vințu de Jos-Șibot-Orăștie-Deva iar la întoarcere Șoimuș-Rapolt-Bobâlna-Geoagiu-Inuri-Vurpăr-Alba Iulia Cei doi au fost transportați fiecare într-un car escortați de 40 husari din Regimentul de Toscana și 35 soldați din Regimentul Orosz Moartea Condamnat la moarte Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785 alături de Cloșca pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia Horea și-a scris testamentul pe 25 februarie 1785 în celula în care era deținut documentul fiind scris de preotul Nicolae Rațiu Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac Pentru rebeliune motiv pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia nu tragerea pe roată S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură rezervată în mod normal doar tâlharilor și ucigașilor Primul a fost executat Cloșca iar al doilea Horea Dacă Cloșca a fost torturat cu cruzime extremă primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de grație Horea a primit doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept Vezi și Răscoala lui Horea Cloșca și Crișan Cloșca Crișan Țebea Biserica de lemn din Cizer Gorunul lui Horea Galerie de imagini Note Bibliografie Constantin C Giurescu Istoria românilor vol III București Editura Bic All 2007 ISBN 978-973-571-710-0 David Prodan Răscoala lui Horea Editura Științifică și Enciclopedică București 1979 volumele I-II Ion Rusu Abrudeanu Moții calvarul unui popor eroic dar nedreptățit 1924 Magazin istoric Anul II nr 7-8 16-17 iulie-august 1968 Magazin istoric Anul XIX nr 2 215 februarie 1985 Magazin istoric Anul II nr 10 19 octombrie 1968 Bibliografie suplimentară Horea în publicistica românească de acum un veac Nicolae Edroiu Editura Dacia 1985 Legături externe „Horea la Negreni de Traian Vedinaș Teodora Rosca Lumea credinței anul II nr 421 Acest articol este despre pictorul olandez Vincent Van Gogh Pentru alte persoane numite Van Gogh v articolul de dezambiguizare Van Gogh Vincent Willem Van Gogh pronunțat în neerlandeză v AFI n 30 martie 1853 Groot Zundert Olanda d 29 iulie 1890 Auvers sur Oise Franța a fost un pictor olandez post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei secolului al XIX-lea prin culorile lor vii și impactul emoțional A suferit de boli mintale care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere Van Gogh și-a petrecut copilăria la Haga după care a plecat în Anglia Acolo a vrut să devină pastor la fel ca tatăl său și din 1879 a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia În acest timp a început să schițeze oameni din comunitatea locală și în 1885 a pictat prima sa operă de succes Mâncătorii de cartofi Paleta lui de atunci conținea tonuri închise În martie 1886 artistul s-a mutat la Paris și acolo i-a descoperit pe impresioniștii francezi A ajuns la Arles unde a colaborat cu pictorul Paul Gauguin Din cauza nebuniei Van Gogh l-a atacat pe Gauguin cu briciul Gauguin a reușit să fugă iar Van Gogh și-a tăiat în acces urechea S-a internat la spitalul din Saint-Rémy-de-Provence Pentru că nu era sigur de vindecare Theo fratele său l-a trimis la doctorul Gachet în orașul Auvers-sur-Oise La 27 iulie Van Gogh a ieșit din cameră să picteze pe câmp Acolo s-a împușcat în piept cu pistolul și a murit peste 2 zile Van Gogh a realizat peste 2000 de opere de artă în jur de 900 de picturi și 1100 de desene și schițe Astăzi multe dintre operele sale inclusiv numeroasele lui portrete peisaje și picturi cu floarea-soarelui se numără printre cele mai cunoscute și cele mai scumpe din lume Fiind puțin apreciat în timpul vieții faima sa a crescut în anii de după moarte Astăzi el este în general considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți pictori din istorie Familia Van Gogh Pentru un arbore genealogic vedeți Vincent Van Gogh a venit pe lume într-o familie de pictori și negustori de artă tatăl său fiind pastor protestant iar mama sa având înclinații spre pictură în mod special< ref> Familia Van Gogh avea rădăcini străvechi Strămoșii lui Vincent se stabiliseră în Olanda încă din secolul al XVI-lea Tradiția de a purta același nume în întreaga familie nu a fost ceva neobișnuit deoarece pe bunicul lui îl chema tot Vincent și a fost absolvent al Universității de Teologie din Leiden în anul 1811 Bunicul său Vincent a avut șase fii dintre care trei au devenit negustori de artă iată ca și de aici a moștenit talentul și pasiunea pentru artă Tatăl artistului Theodorus s-a născut la Benschop în 1822 iar mama Anna Cornelia s-a născut în 1819 Din căsătoria lor au rezultat 7 copii din care primul a murit la puțin timp după naștere După el s-au născut Vincent Van Gogh Anna Cornelia Theo Elisabheta Huberta Wilhelmine Jacoba și Cornelis Vincent Vincent și Theo Pentru Van Gogh cea mai importantă persoană a fost fratele lui Theo Acesta l-a susținut pe artist din punct de vedere financiar Theo a murit într-o clinică din Utrecht la șase luni după artist la 25 ianuarie 1891 Toate cheltuielile artistului legate de locuință de mobilier de îmbrăcăminte de mâncare și băutură din ce în ce mai multă se pare de culori și pânze pentru pictură iar mai târziu când Vincent s-a îmbolnăvit de nervi de tratamentele urmate în mai multe sanatorii – toate au fost suportate de Theo care între timp aduna picturile și desenele trimise de fratele său și se străduia să i le vândă Scrisorile Vincent van Gogh este recunoscut și faimos pentru cele aproape 900 de picturi pe care le-a realizat în cei zece ani ca artist prea puțini am putea spune Schițele sale și acuarelele au devenit și ele foarte cunoscute Totuși trebuie amintit că Van Gogh a mai excelat și într-o altă sferă schițele din scrisorile sale Cele 652 de scrisori care constituie corespondența sa cu Theo au fost publicate de cumnata sa Johanna Van Gogh-Bonger în trei volume ultimul aproape în întregime în franceză În plus față de scrisorile către Theo se numără și cele către prieteni și alți membrii ai familiei Van Rappard Émile Bernard sora lui Wil prietena Line Kruysse părinții săi Albert Aurier John Russell și Gauguin O bibliografie generală scrierilor lui Van Gogh și a textelor care i-au fost consacrate în diverse țări a fost publicată în 1942 la New York de Charles Matton Books '' Biografia Primii ani Pe 30 martie 1852 mama pictorului Anna a dat naștere la un copil căruia i-a pus numele Vincent-Willem Acest copil a urmat școala locală de cadre didactice și casa parohială pentru educație religioasă între 1861 și 1864 iar la 13 la Institutul Tehnic din Tilburg În 1869 la vârsta de 16 ani se va angaja până la urmă la galeria de artă Goupil din Haga la unchiul Cent care era negustor de artă unde se familiarizează cu lucrările artiștilor În iunie 1873 artistul fiind avansat în grad este mutat la sucursala din Londra a firmei Goupil locul său de la Haga fiind ocupat în noiembrie de către Theo transferat la rândul său de la Bruxelles Din august 1873 Van Gogh va locui cu doamna Loyer și se va îndrăgosti de fiica acesteia Ursula însă va afla că aceasta este logodită În octombrie în urma intervenției unchiului său Cent este trimis la Paris pentru a-l distrage În decembrie se întoarce pe neașteptate la Londra și încearcă în zadar s-o vadă pe Ursula În acest timp pastorul Vincent van Gogh bunicul lui Vincent moare la Breda Patronii săi Boussod și Valadon sunt din ce în ce mai nemulțumiți de el și în urma unei discuții furtunoase pe care o are cu unul dntre ei Van Gogh își dă demisia pe 1 aprilie 1876 Tot în 1876 Van Gogh s-a întors în Anglia mai exact s-a dus în Ramsgate ca să predea într-o mică școală aflată pe Royal Road din Spencer Square Când proprietarul școlii s-a mutat în Isleworth Middlesex Van Gogh s-a dus cu el acolo luând trenul până în Richmond și restul călătoriei mergând pe jos De Crăciun el s-a întors acasă și și-a găsit de lucru într-o librărie din Dordrecht pentru o durată de 6 luni de zile N-a fost fericit în noua lui poziție și și-a petrecut cea mai mare parte a timpului mâzgălind sau traducând pasaje din Biblie în engleză franceză și germană Colegul său de cameră la acea vreme un tânăr profesor numit Görlitz a amintit faptul că Van Gogh mânca frugal și prefera să nu consume carne În 1877 se duce la Amsterdam la unchiul său Johannes van Gogh pentru a studia teologia și sub supravegherea pastorului Johannes Stricker un alt unchi de-al său angajat de familia sa a început să studieze cu zel pentru examenele sale teologice de admitere la Universitatea din Leida Pică examenul iar în iulie 1878 pleacă din casa lui Jan Etapa următoare a fost un curs de trei luni la Bruxelles pentru obținerea unei calificări de predicator Vincent se întoarce la Etten în casa părintească la granița cu Franța și trăiește la Nr 39 Rue de l'Eglise Acolo trăiește la Nr 221 Rue du Petit-Wasmes acum Rue Wilson în casa fermierului Jean-Baptiste Denis și predică la centrul protestant „Salon de Bebe 257 Rue du Bois Complet afectat de sărăcia din jurul lui Van Gogh dă tot ce are în posesie inclusiv o mare parte din hainele sale minerilor Bruxelles și Borinage 1878 – 1880 Van Gogh s-a decis apoi să se mute în regiunea minieră Borinage Tot ce avea a donat săracilor iar pe cei bolnavi i-a ingrijit cu atenție Van Gogh și-a continuat cu și mai multă încăpățânare munca sa de predicator în Borinage În 1880 corespondența dintre el și Theo a încetat până în luna iulie Din cauza condiților a fost obligat totuși să renunțe la munca de predicator; au urmat apoi pregătirile pentru meseria de artist Haga întoarcerea 1882-1883 În 1882 în viața sa apare Clasina Maria Hoornik numită Sien o prostituată mai în vârstă decât el însărcinată și deja mamă a unei fetițe Ea îi devine lui Vincent prietenă și model Odată cu nașterea copilului dificultățile economice vor fi mai mari iar singura sursa de venit pentru familie este alocația lui dată de fratele său În 1883 greutățile devin insuportabile Theo l-a convins pe Vincent să o părăsească pentru a se dedica în totalitate artei Petrece o perioadă de singurătate în nordul Olandei iar în decembrie 1883 Vincent se întoarce din nou în casa părinților care acum se află în nordul regiunii Brabante În 1886 se înscrie la Școala de Arte Frumoase și se cufundă în studiu Vincent nu trece de examene iar cariera îi este compromisă Decide că într-un singur oraș merită să trăiești și pornește către Paris Paris 1886 – 1888 Vincent vrea să-și facă un nume în lumea artei Parisul era cel mai bun lucru pentru un artist Atunci orașul era metropola viitorului locul în care a apărut fotografia și cinematografia dar mai mult era leagănul impresionismului mișcarea artistică care l-a influențat pe Van Gogh Vincent ajunge la Paris pe 28 februarie 1886 Theo care era directorul unei galerii de artă din capitala Franței îl găzduiește în locuința sa mai întâi pe strada Laval lângă Place Pigalle și apoi pe strada Lepic în cartierul Montmartre Cei doi încep o conviețuire care le aduce numai beneficii La începutul șederii Van Gogh lucrează în atelierul faimosului pictor academician Fernand Cormon În acest atelier întâlnește persoane cum ar fi Henri de Toulouse-Lautrec Émile Bernard și Louis Anquetin Datorită lui Theo ii mai cunoaște pe Claude Monet Camille Pissarro Alfred Sisley Pierre-Auguste Renoir și Paul Signac În doi ani artistul a realizat 230 de tablouri Unele dintre acestea sunt Tambourin un cabaret de pe Bulevardul Clichy și localul lui Tanguy un magazin de materiale pentru pictură situat pe strada Clauzel Ca urmare a acestui proiect Gauguin va veni să locuiasca cu Vincent la Arles În 1887 tensiunea dintre Theo și Vincent crește „Odată este o persoană normală dulce iar apoi devine egoist și rece declară Theo despre fratele său Într-o scrisoare către Wilhelmine mai spune „Viața alături de Vincent este insuportabilă Nimeni nu poate să vină la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți La Paris pictorul a început să fumeze și să bea lucruri ce i-au declanșat tulburări psihice Orașul i se pare insuportabil așa că în februarie 1888 pleacă în Arles orașul din Provence Provence 1888 – 1889 Van Gogh ajunge în Arles în plină iarnă și este susținut de fratele său cu 250 de frani lunar Ajuns acolo Vincent se cazează la Hotelul Carrel situat pe strada Cavalerirei la numărul 30 iar la începutul lunii mai închiriază pentru 15 frani pe lună patru camere într-o clădire din Piața Lamartine numărul 2; este vorba despre celebra „Casă galbenă În 15 luni artistul pictează peste 200 de tablouri În unele tablouri găsim culoarea mult iubită de Van Gogh galbenul Paul Gauguin care a fost oaspete al lui Vincent în anul 1888 vorbește despre dragostea lui Van Gogh pentru galben În Gauguin artistul vedea prietenul ideal Ei au început lucrările împreună iar Paul a fost influențat de Van Gogh Dar în Ajunul Crăciunului fără un motiv anume Vincent ia un brici cu care vrea să-l rănească pe prietenul său Paul fuge înspăimântat și petrece noaptea într-un hotel Între timp Vicent își taie lobul urechii și il dă unei dame de companie pe nume Rachel Gauguin scrie despre ceea ce s-a întâmplat Aceasta este povestea spusă de Gauguin la câțiva ani după ce a avut loc înâmplarea Se spune că nu Vincent și-ar fi tăiat urechea ci că a fost un accident Pentru o eventuală anchetă poliția a păstrat lobul urechii lui Van Gogh într-un vas cu alcool După ce-și taie urechea Vincent este internat la spitalul din Arles Acolo vine și fratele său Theo anunțat de Gauguin care s-a întors la Paris Saint-Rémy 1889 La sfârșitul lui 1888 obosit și incapabil să lucreze Vincent s-a internat din nou de această dată într-un sanatoriu din Saint-Rémy-de-Provence începea cea mai prolifică perioadă din cariera artistului când lucrează aproape un tablou pe zi desenează foarte mult își corectează „greșelile și amănuntele de care nu era mulțumit își dorește să revină și să devină în sfârșit un pictor de succes La sfârșitul anului 1889 în timpul unei crize înghite culori Cu ajutorul fratelui său Theo Vincent participă la Salonul Artiștilor Independenți din Paris și expune lucrări la difrite expoziții O criză îl doboară din nou; nu va rămâne la Saint-Remy El se teme că nebunia ar putea să îi distrugă capacitatea de a picta și pleacă la un doctor cu experiență cunoscutul doctor Gachet Auvers-sur-Oise și moartea 1890 În mai 1890 Vincent îl vizitează pe Theo și familia sa după care este transferat la Auvers-sur-Oise un mic sat de lângă râul Oise situat la aproximativ 30 km de Paris la doctorul Gachet Pe 20 mai ajunge Medicul devine prietenul pacientului său și-l invită la casa lui în fiecare duminică Pe 27 iulie 1890 Vincent iese pe câmp să picteze Soții Ravoux mărturisesc că la întoarcere artistul s-a împușcat în piept cu un pistol Funeraliile lui Van Gogh au avut loc pe 30 iulie Sicriul său și întreaga cameră în care au avut loc funeraliile au fost împodobite cu floarea soarelui < ref> Biografii Steven Naifeh și Gregory Whit Smith susțin însă că Van Gogh nu s-a sinucis Potrivit celor doi scriitori este mult mai probabil ca artistul să fi fost împușcat din greșeală de doi băieți decât ca pictorul să fi ieșit pe câmp pentru a picta după care să se împuște în piept relatează BBC< ref> Dintre toate picturile lui Van Gogh Lan de grâu cu corbi a fost probabil subiectul celor mai multe speculații Mulți cred că este ultima lui lucrare considerând cerul învolburat plin de ciori și poteca întreruptă ca prevestiri ale morții apropiate< ref> Bolile Despre Van Gogh s-a spus că a suferit de multe boli în special de afecțiuni psihiatrice și că acestea și-au pus amprenta asupra comportamentului și picturii artistului Când era întrebat acesta își descria crizele ca pe sentimente de furie apărute din senin halucinații confuzie și teamă pierderi de memorie Adeseori i se prescria bromura de sodiu ca și remediu anticonvulsiv pentru epilepsie Cauza externă care ar fi declanșat crizele epileptice este cel mai probabil abuzul de absint întrucât Vincent îl consuma în cantități mari până a devenit dependent Pe lângă aceste boli care l-au măcinat fizic și psihic se pare că Van Gogh avea glaucom Medicul F W Maire argumenta că numai pe pânzele realizate de artist după 1888 se disting umbre colorate irizații sau halouri în jurul surselor de lumină Bolnavii de glaucom văd în jurul unei surse luminoase o margine cu mai multe culori asemănătoare curcubeului Medicii și criticii de artă îl considerau nebun În special pânzele pictate la Auvers spre sfârșitul vieții erau considerate de critici ca „opera nebună Iar dintre aceste lucrări pânza ce redă biserica din Auvers este cea mai „nebună Pictorii au fost uimiți de violența culorilor de confruntarea dintre roșu și albastru Clădirea răsare din spatele unei coline ca un cutremur zidurile se zguduie acoperișurile se mișcă Medicii pun această imagine stranie pe seama schizofreniei< ref> Poate pentru a-l înțelege pe Vincent ar trebui spus și că fratele său Theo a murit de sifilis paralizant în 1891 sora sa Willemina van Gogh a murit de demență 1941 fiind internată aproape patruzeci de ani într-un azil psihiatric iar fratele Cor s-a sinucis în 1900 Unul dintre strănepoții lui Vincent Theodorus regizor de film a murit asasinat de un terorist marocan în 2004 fiind un critic al islamului Jan Peter Balkenende a rostit pe 2 noiembrie 2005 un discurs la Amsterdam unde mai multe sute de persoane au luat parte la comemorarea morții regizorului Theo van Gogh Deci cauza dereglărilor psihice se trage din familie Opera Galerie Stil Stilul original al lui Vincent van Gogh care a influențat puternic dezvoltarea picturii moderne are ca punct central atât exuberantele trăsături de penel cât și culorile vibrante și adesea ireale care transmit emoții și creează atmosferă Datorită pigmenților de nouă generație din secolul 19 van Gogh a putut crea de exemplu nuanțele bogate de galben folosite în faimoasele tablouri Floarea Soarelui Albert Aurier analizează tema și maniera lui Van Gogh „Pensula lui operează cu pete enorme pe tonuri foarte pure cu dâre curbe rupte de tușe rectilinii cu foarte strălucitoare construcții îngrămădite uneori cu stângacie și toate acestea dau anumitor pânze aparența solidă de ziduri orbitoare de lumină clădite din cristale și soare Deși se crede că Van Gogh este maestrul liniilor curbe schițele tablourilor realizate direct pe scrisorile trimise de el sunt compuse în întregime din linii drepte Desenele induc în eroare și nimeni nu s-ar gândi că au fost trasate de Van Gogh Într-o scrisoare trimisă fratelui său Theo pe 31 iulie 1882 pictorul explica procesul din spatele unei acuarele dublând tabloul cu o schiță realizată în cerneală și cărbune< ref> Subiecte Vincent van Gogh voia să fie un țăran-pictor care să facă artă pentru „muncitori țărani pescari și prostituate obținând totodată subtilități artistice demne de cei mai mari maeștri Iar triumful său cel mai mare este că a și reușit Van Gogh n-a abordat o gamă largă de subiecte limitându-se la autoportrete reprezentări ale unor oameni obișnuiți într-un cadru natural scene de interior naturi moarte și peisaje La inceputurile carierei sale Van Gogh și-a ales modelele din rândul țăranilor pe care îi cunoștea atât de bine redând în portrete și scene de grup trăsăturile lor aspre dure bine definite obosite și adesea triste Mai târziu însă pe măsură ce banii erau tot mai puțini în ciuda eforturilor lui Theo van Gogh a renunțat la modele A început să experimenteze pictând din memorie și cel mai adesea pictând peisaje și compoziții florale de o uluitoare intensitate cromatică< ref> Mișcări artistice Impresionism Reprezentanții acestui curent au fost cunoscuți inițial sub numele de „independenți sau „intransigenți denumirea de „Impresioniști se datorează unui accident oarecum Monet a adus la o expoziție un tablou intitulat Impression Soleil Levant ro Impresie-Răsărit de soare În pictură lumina devine obiectul esențial al interesului creatorilor aceștia eliminând culorile întunecate și utilizând tonurile pure și amestecul lor fragmentând tușa și renunțând la clarobscur și mai ales la contururile precise; astfel culoarea devine preponderentă Activitatea lui a fost puternic influențată de cercul de pictori format de Édouard Manet Auguste Renoir și Camille Pissarro aceștia nu urmau moda picturii contemporane nu doreau să reproducă imagini fixate în ateliere cu aer îmbâcsit Ieșeau în aer liber și pictau peisaje adevărate Contemporanii îi numeau ironic „impresioniști deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine Postimpresionism Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care după sfârșitul secolului XIX s-au separat de impresionism Fiecare dintre pictorii acestui curent prezintă propriile subiecte unice personale având o formă proprie de exprimare deși împărtășea idealurile stilistice ale celorlalți postimpresioniști Expresionism Expresionismul este curentul artistic modern apărut în Germania la începutul secolului XX caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare stări de spaimă durere uimire exacerbare a sentimentelor prin tensiune extatică punând accent pe subiectivitate pe irațional Expresionismul se caracterizează prin tensiune extatică transcedere tragică a realității voință creatoare năzuință spre absolut accente halucinatorii atitudine neconformistă și accentuat subiectivă pierdere în haos presentimentul unei iminente catastrofe universale și interesul pentru fenomenele originare Fauvism Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea care reprezenta lumea concretă în culori violente folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă El se situează între mișcarea dada și neofauvismul Considerat de mulți istorici ai artei un capitol aparte al postimpresionismului fauvismul a fost unul dintre cele mai interesante și influente curente artistice europene cu o puternică doză de originalitate și principii cromatice surprinzătoare ce marcau o ruptură de impresionism deschizând drumul spre noi forme artistice Simbolism În artele plastice simbolismul este un curent slab organizat care s-a dezvoltat în anii 1880-1890 și a fost strâns înrudit cu simbolismul din literatură A apărut ca reacție atât împotriva realismului cât și a impresionismului Aspecte ale simbolismului apar și în operele lui Vincent van Gogh Moștenire La moartea sa Van Gogh nu a lăsat niciun testament Surorile sale au decis ca moștenirea să-i revină fratelui său Theo van Gogh deoarece marele artist a fost susținut financiar de acesta La 6 luni după moartea fratelui Theo van Gogh a decedat Tablourile i-au rămas soției sale Johanna Bonger Acestea s-a mutat în Țările de Jos împreună cu fiul său Vincent Willem O foarte mare parte din operele care există azi au rămas în Olanda Inginerul V W Van Gogh fiul lui Theo după ce a dat cu titlu de împrumut muzeului comunal din Amsterdam Stedelijk Museum 240 de pânze și desene ale lui Vincent a cedat în cele din urmă în 1962 statului olandez colecția sa cuprinzând 170 de tablouri 400 de desene de Van Gogh precum și 150 de tablouri sau desene de impresioniști sau de post-impresioniști care aparținuseră lui Theo scrisori și documente Au rămas aproape 850 de tablouri de Vincent Van Gogh și cam același număr de desene Multe opere din toate perioadele au dispărut din diferite motive Deși orice apreciere în acest sens este prin forța lucrurilor ipotetică se pare că Van Gogh a pictat peste o mie de pânze Valoarea extraordinară a lui Van Gogh a fost recunoscută pentru prima dată abia la 11 ani de la moartea artistului când la Paris pe 17 martie 1907 a fost inaugurată o expoziție cu 71 dintre lucrările acestuia Pe 30 martie 1987 lucrarea Irișii a fost vândută la licitație de către casa Sothebys cu suma record de 539 milioane de dolari iar în mai 1990 Portretul doctorului Gachet a ajuns în fruntea topurilor vânzărilor la Christies cu 825 milioane de dolari Lecțiile lui Vincent asupra picturii vor fi imediat cultivate de avangardiștii secolului XX Vincent a stârnit un ivu interes printre scriitorii și cineaștii care au văzut în artistul de origine olandeză un personaj ideal pentru creațiile lor Ca exemplu poate fi luat romanul biografic al lui Irving Stone Bucuria vieții care datează din 1934 și în baza căruia a fost realizat filmul omonim din 1956 de către Vincent Minnelli cu Kirk Douglas A urmat apoi filmul Vise al lui Akira Kurosawa în 1990 o peliculă sugestivă în care „se pătrunde într-un tablou al lui Vincent În epoca culturii de masă a înflorit în jurul lui Vincent o adevărată afacere Note Bibliografie Tradusă de Sabina Drăgoi-Osman Traducere note și indici de Constanța Tănăsescu Tralbaut Marc Edo Vincent van Gogh le mal aimé Edita Lausanne & Macmillan Londra 1969 engleză Republicat de Macmillan în 1974 și de Alpine Fine Art Collections în 1981 ISBN 0-933516-31-2 Legături externe 23 martie 2011 Paul Ioan Revista Magazin 21 octombrie 2009 Revista Magazin 8 august 2007 Revista Magazin 13 septembrie 2012 Paul Ioan Revista Magazin la art-drawingru Imagini Vezi și Autoportret Vincent Van Gogh 1889 Mâncătorii de Cartofi Muzeul Van Gogh Floarea soarelui Vincent Van Gogh Portretul doctorului Gachet Terasa Cafenelei Noaptea Vladimir Vladimirovici Putin în rusă Влади́мир Влади́мирович Пу́тин n 7 octombrie 1952 Leningrad URSS astăzi Sankt Petersburg Rusia este un om politic rus În prezent ocupă pentru a treia oara funcția de președinte al Federației Ruse A devenit președinte interimar al Rusiei la data de 31 decembrie 1999 după ce președintele Boris Elțîn își dăduse demisia iar apoi a câștigat alegerile prezidențiale din anul 2000 În 2004 el a fost reales pentru un al doilea mandat care a durat până în 7 mai 2008 Din cauza limitei prevăzute de Constituție Putin nu a mai putut candida pentru un al treilea mandat prezidențial consecutiv în 2008 dar după victoria succesorului sprijinit de el Dmitri Medvedev în alegerile prezidențiale Putin a fost numit de acesta prim-ministru al Rusiei Putin a ocupat această funcție în interalul 8 mai 2008 – 4 martie 2012 În 2012 a devenit pentru alți 6 ani președinte al Federației Ruse în urma modificării Constituției Copilărie Vladimir Putin s-a născut la 7 octombrie 1952 în Leningrad avându-i ca părinți pe Vladimir Spiridonovici Putin 1911—1999 și pe Maria Ivanova Selomova 1911—1998 Mama lui era muncitoare la o fabrică iar tatăl său a servit ca militar în marina sovietică într-o unitate submarină în cursul anilor 1930 Doi frați mai mari s-au născut în mijlocul anilor 1930; unul dintre ei a murit la câteva luni după naștere iar al doilea a decedat de difterie în timpul asediului Leningradului Bunicul patern Spiridon Putin 1879—1965 a fost bucătarul lui Vladimir Lenin și Iosif Stalin< ref> În cartea autobiografică a lui Putin Ot Pervogo Litsa română La persoana întâi bazată pe interviurile pe care le-a acordat se vorbește despre începuturile umile printre care cei dintâi ani ai vieții petrecuți într-un apartament comun din Leningrad La 1 septembrie 1960 Vladimir a început să învețe la Școala elementară nr 193 de pe strada Baskov aflată vizavi de casă Până în clasa a cincea era unul din puținii elevi din clasa sa de 45 de copii care nu fusese cooptat încă în organizația locală de pioneri aceasta din cauza comportamentului său indisciplinat În clasa a șasea a început să se dedice sportului mai ales artelor marțiale sambo și judo dar în cursul vieții a practicat și tenisul ski și pilotajulÎn tinerețea sa Putin a avut drept modele de admirație personajele ofițerilor de inteligență ce apăreau pe ecranele sovietice jucate de actori precum Viaceslav Tihonov și Gheorghi Jjionov Vladimir Putin a absolvit secția de drept internațional a Facultății de drept a Universității de Stat din Leningrad în 1975 < ref> cu o teză despre politica SUA pe continentul african În timpul anilor de studenție el a devenit membru al Partidului Comunist și a rămas membru până la dizolvarea acestuia în decembrie 1991< ref> De asemenea la universitate l-a întâlnit pe Anatoli Sobceak care a jucat mai târziu un rol important în cariera sa Carieră la KGB După absolvirea universității Putin a fost recrutat de KGB în serviciul de contraspionaj În 1976 a terminat cursul de perfecționare al KGB din Ohta Leningrad Apoi conform spuselor lui Iuri Felștinsky și ale lui Vladimir Pribîlovski a servit la așa numita direcție nr 5 a KGB-ului care combătea opoziția politică A primit ulterior oferta de a se transfera la serviciul de inteligență aflat în sarcina primei direcții a KGB în rusă Первое Главное Управление și a fost trimis pentru antrenamente suplimentare vreme de un an la Școala Superioară Dzerjinski a KGB din Moscova iar apoi prin mijlocul anilor 1980 la Institutul KGB Yuri Andropov din Moscova acum fiind Academia pentru Inteligență Externă Din 1985 până în 1990 KGB-ul l-a repartizat pe Putin la Dresda pe atunci în Republică Democrată Germană< ref> După prăbușirea regimului comunist al Germaniei de Est și a sistemului comunist din celelalte state satelite ale Uniunii Sovietice Putin a fost rechemat în Uniunea Sovietică la Leningrad iar în iunie 1991 a ocupat un post la facultatea de relații internaționale a Universității din Leningrad aflându-se în subordinea vice-rectorului Iuri Molceanov În această nouă calitate Putin ar fi supravegheat colectivul studențesc și pe recruți A reluat legăturile cu Anatoli Sobceak pe atunci primarul Leningradului Sobceak lucrase ca asistent universitar în timpul anilor studenției lui Putin și a fost unul din mentorii acestuia Putin a demisionat formal de la serviciile de securitate a statului la 20 august 1991 Începuturile carierei politice În mai 1990 Putin a fost numit consilier al primarului Sankt Petersburg-ului în domeniul afacerilor internaționale La 28 iunie 1991 a fost numit șef al Comisiei pentru relații externe din cadrul primăriei din Sankt Petersburg însărcinat fiind cu promovarea relațiilor internaționale și a investițiilor străine Mai puțin de un an de la preluarea conducerii comisiei Putin a fost investigat de către o comisie a Consiliul Legislativ al orașului În urma controlului făcut de comisia Consiliului Legislativ s-a ajuns la concluzia că Putin ar fi cauzat pierderi de 93 de milioane de dolari Comisia a recomandat ca Putin să fie concediat dar nu au existat consecințe imediate Putin a rămas șef al Comisiei pentru relații externe până în 1996 Din 1994 până în 1997 Putin a ocupat mai multe funcții politice în Sankt Petersburg În martie 1994 a devenit Vice-primarul orașului Sankt-Petersburg De asemenea între 1995 iunie 1997 Putin a condus filiala locală a partidului de guvernământ din Sankt Petersburg În același timp el a fost șef al Consiliului Consultativ al ziarului Viedomosti din Sankt Petersburg Prim-ministru 1999 În august 1999 Vladimir Putin a fost numit de către Boris Elțin în funcția de prim-ministru În această calitate a ordonat reluarea ostilităților cu forțele separatiste CeceniaDupă demisia lui Boris Elțin din decembrie 1999 a ocupat funcția de Președinte interimar al Federației Ruse Președinție Atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York i-au dat prilejul să-și justifice propria politică anti-teroristă făcându-l aliat al puterilor occidentale în coaliția împotriva terorismului internațional Vladimir Putin este apreciat pentru stabilitate și reducerea drastică a corupției dar și acuzat de o parte a opoziției de a fi inițiatorul metodelor de intimidare și aducere la tăcere a adversarilor politici El și-a exprimat nemulțumirea la Conferința de la Helsinki din noiembrie 2006 că Rusia nu a fost consultată în ceea ce privește admiterea României și Bulgariei în Uniunea Europeană La presiunile sale Georgia și Ucraina nu au fost admise ca membre NATO la Summit-ul din 2008 de la București În perioada celor două mandate succesive de președinte 2000-2008 Vladimir Putin a redat Rusiei demnitatea și forța politică pe plan internațional De asemenea Rusia a cunoscut o creștere economică fără precedent de la căderea Uniunii Sovietice jucând un rol important pe piața globală de capital Vladimir Putin este apreciat de majoritatea conaționalilor săi lucru relevat și prin faptul că succesorul propus și susținut de el la Președinția Rusiei Dmitri Medvedev a reușit să câștige alegerile Primul mandat 2000-2004 La 31 decembrie 1999 Boris Elțîn se retrage din funcția de Președinte al Rusiei Putin devine președinte interimar pentru ca la alegerile prezidențiale anticipate din 26 martie 2000 să fie ales cu o majoritate de 5250% din voturile exprimate Este reales în martie 2004 având o majoritate comodă și în Duma de Stat Parlament ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar Al doilea mandat 2004-2008 Este reales în martie 2004 având o majoritate comodă și în Duma de Stat Parlament ceea ce îi permite să guverneze într-un stil autoritar Al treilea mandat 2012- A fost reales ca președinte al Federației Ruse pentru un mandat de 6 ani în martie 2012 Politică internă Politică externă Suport și popularitate Critică Putin este acuzat de opoziția rusă că manipulează minte și provoacă tensiuni în Ucraina Filmul documentar „Putin omul care instigă la război realizat de Boris Nemțov și Leonid Martâniuk ar aduce argumente care ar demonstra implicarea Rusiei în prăbușirea Boeing-ului din Ucraina din 2014 Prim-ministru 2008-2012 În urma expirării celor două mandate și în urma alegerilor lui Dmitri Medvedev ca președinte al Rusiei Putin a fost desemnat de Medvedev ca prim-ministru și validat de Duma de Stat în această funcție în perioada 8 mai 2008 7 mai 2012< ref> Familia și viața personală Vladimir Putin a fost căsătorit cu Ludmila Putina divorțat în 2013 n 1958 din 1983 și are două fete Ekaterina n 1985 în Dresda Germania și Maria n 1986 tot în Dresda Germania Soția sa a studiat filologia la Universitatea din St Petersburg După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesă la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine vorbind curent limbile germană franceză și spaniolă În casa familiei Putin se mai află și un pudel alb numit Tosca Avere personală Potrivit unor surse neconfirmate Putin ar putea avea 40 de miliarde de dolari în active sau chiar 70 de miliarde dolari depășindu-l astfel pe Carlos Slim care era considerat în 2012 ca fiind cel mai bogat om din lume cu un miliard de dolari Artele marțiale Unul dintre sporturile preferate de Putin este judo-ul Putin a început să se antreneze practicând sambo artă marțială originară din Uniunea Sovietică de la vârsta de 14 ani înainte de a trece apoi la practicarea judo-ul pe care o exercită și în prezent El a câștigat competiții în domeniul acestui sport în orașul său natal Onoruri Vladimir Putin a fost desemnat "Persoana Anului 2007" de către revista americană Time pentru că a adus stabilitate și a acordat un nou statut țării salesursa Reuters ''Premiul este acordat pentru o "pricepre extraordinară de lider pentru preluarea unei țări care se afla în haos și căreia i-a adus stabilitate" a declarat la postul de televiziune NBC Richard Stengel redactorul șef al revistei Time'' Bibliografie suplimentară Omul fără chip Incredibila ascensiune a lui Putin Masha Gessen 2012 Referințe Legături externe Vladimir Putin eroul unor benzi desenate 7 martie 2004 Crina Manolescu Amos News 16 August 2011 Evenimentul zilei 2 aprilie 2012 Octavian Manea Adevărul 4 martie 2012 Matei Dobrovie Adevărul 23 martie 2012 Octavian Manea Adevărul 4 ianuarie 2000 Evenimentul zilei Articole biografice 11 august 1999 Evenimentul zilei 7 Octombrie 2011 Roxana Roseti Evenimentul zilei 25 iulie 2014 Gabriel Burete Mediafax 11 septembrie 2014 Marius Cosmeanu România liberă Washington DC pronunțat ˈwɒʃɪŋtən ˌdiːˈsiː sau oficial Districtul Columbia sau simplu DC este capitala Statelor Unite fondată în 16 iulie 1790 Articolul Întâi al Constituției Statelor Unite ale Americii prevede un district federal distinct de celalte state pentru a servi drept capitală națională permanentă Orașul Washington a fost inițial un municipiu separat de teritoriul federal până când un act al Congresului din 1871 a stabilit un singur guvern unificând toate municipiile într-un singur district Acesta este motivul pentru care în timp ce din punct de vedere legal se numește Districtul Columbia el este cunoscut ca Washington DC Orașul poartă același nume cu statul american Washington care este localizat pe coasta Pacificului Orașul este localizat pe partea nordică a râului Potomac și se învecinează cu statul Virginia la sud-vest și cu statul Maryland de celalte părți Districtul are o populație rezidentă de 599657 de locuitori; din cauza navetiștilor din suburbiile înconjurătoare populația sa se ridica la peste un milion în timpul zilelor de lucru Aria metropolitană a Washington-ului din care face parte și Districtul are o populație de 54 milioane de locuitori fiind ca mărime a opta zonă metropolitană din Statele Unite Centrele care constituie cele trei ramuri ale Guvernului Federal al Statelor Unite sunt localizate în District ca și multe dintre monumentele și muzeele statului Washington DC găzduiește 174 de ambasade străine precum și sediile a numeroase oraganizații internaționale cum ar fi Banca Mondială Fondul Monetar Internațional FMI Organizația Satelor Americane OSA Banca de Dezvoltare Inter-Americană BDIA și Organizația Americană a Sănătății Tot aici se află și sediile altor organizații cum ar fi sindicate grupuri de lobby și asociații profesionale Washington DC este guvernat de un primar și de un consiliu local format din 13 membri Cu toate acestea Congresul Statelor Unite are autoritate supremă asupra orașului și poate revoca legile locale Prin urmare locuitorii Districtului au mai puține îndatoriri guvernamentale decât rezidenții statului Districtul nu are drept la vot cu excepția senatorilor Rezidenții din Districtul Columbia nu au putut vota la alegerile prezidențiale până la ratificarea Amendamentului al XXIII-a al Constituției Statelor Unite din 1961 Istorie În era precolumbiană teritoriul pe care astăzi se află capitala Statelor Unite a fost locuit de mai multe triburi de amerindieni numiți Nacotchtank ai căror limbă nativă era dialectul Algonquia Odată cu venirea primilor europeni în secolul al XVII-lea Provincia Maryland a cartografiat Georgetown ca fiind pe malul nordic a râului Potomac în 1751 Portul aglomerat al orașului va fi inclus pe teritoriul federal nou înființat aproape 40 de ani mai târziu James Madison a expus nevoia unui district federal la 23 ianuarie 1788 în prezentarea lui "Federalist No 43" argumentând cu faptul că această capitală națională avea nevoie să fie distinctă față de celelalte state în scopul de a-și asigura întreținerea proprie și securitatea Prin urmare autoritatea de a stabili o capitală federală a fost prevăzută la Articolul Unu Secțiunea Opt a Constituției Statelor Unite care permite ca Districtul "care nu depășește zece mile pătrate prin cedarea statelor speciale și de acceptare a Congresului să devină sediul guvernului Statelor Unite"< ref> Cu toate acestea Constituția nu a specificat locația exactă a noii capitale În ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de "Compromisul din 1790" Madison Alexander Hamilton și Thomas Jefferson au ajuns la un acord prin care guvernul federal le-ar asuma datoriile de război purtat de state cu condiția ca noua capitală națională s-ar fi situat în sudul Statelor Unite Pe 16 iulie 1790 Actul de Reședință prevedea o nouă capitală permanentă situată pe malul râului Potomac pe locul care va fi ales de președintele George Washington Așa cum este permis de Constituția Statelor Unite forma inițială a districtului federal a fost un pătrat care măsura 10 mile 16 km pe fiecare parte în valoare totală de 100 de mile pătrate 260 km2 Între anii 1791-1792 Andrew Ellicot împreună cu asistenții săi printre care se număra și Benjamin Banneker au anchetat frontiera dintre District și statele Maryland și Virginia plasând pietre de frontieră la fiecare milă depărtare Multe dintre pietre sunt încă în picioare Actul Organic din 1801 a organizat oficial Districtul Columbia și a plasat întregul teritoriu federal inclusiv orașele Washington Georgetown și Alexandria sub controlul exclusiv al Congresului Mai mult teritoriul care nu constituie Districtul Columbia a fost organizat în două județe județul Washington la est de Potomac și județul Alexandria la vest Pe 24 și 25 august 1814 într-un atac cunoscut ca "Incendiul din Washington" armata britanică a invadat capitala în timpul Războiului din 1812 după ce au incendiat orașul York astăzi Toronto În timpul atacului au fost incendiate Capitoliul Trezoreria Națională dar și Casa Albă Din 1800 rezidenții Districtului au protestat lipsa lor de vot de reprezentare în Congres Pentru a corecta acest lucru au fost făcute diverse propuneri pentru a returna terenul folosit la formarea Districtului statelor Maryland și Virginia Acest proces este cunoscut și ca "Retrocedarea" Nemulțumiți de autoritatea Congresului asupra Alexandriei în 1840 locuitorii au început o petiție pentru retrocedarea teritoriului din sudul județului statului Virginia Legislatura statului a respectat în februarie 1846 parțial din cauză că întoarcerea Alexandriei se făcea cu condiția aducerii a doi delegați pro-sclavie suplimentari la adunarea Virginia General Assembly Pe 9 iulie 1846 Congresul a acceptat returnarea terenului de la sud de râul Potomac care aparținuse Districtului statului Virginia Confirmând temerile alexandrienilor pro-sclavie Compromisul din 1850 a scos în afara legii comerțului cu sclavi din District dar nu sclavia în sine În 1862 președintele Abraham Lincoln a semnat "Actul de Emancipare Compensat" care a pus capăt Sclaviesclaviei în Districtul Columbia și a eliberat aproximativ 3100 de persoane asuprite nouă luni înainte de Proclamația Emancipării În pofida creșterii orașului Washington avea drumuri murdare și nu îndeplinea condițiile sanitare de bază; situația a fost așa de rea încât unii membri ai Congresului a propus mutarea capitalei în altă parte< ref> Cu Legea Organică din 1871 Congresul a creat un nou guvern pentru întregul teritoriu federal Această lege a combinat în mod eficient orașul Washington Georgetown și județul Washington într-o singură municipalitate oficială numită Districtul Columbia În 1873 Președintele Grant l-a numit pe cel mai influent membru al consiliului Alexandru Shepherd noul guvernator al Statelor Unite În acel an Sheperd a cheltuit 20 de mlioane de USD pentru întreținerea publică Proiectele suplimentare de renovare a orașului nu au fost executate până la apariția Planului McMillan în 1901 Populația din District a rămas relativ stabilă până la Marea Criză din anii 1930 când președintele Franklin D Roosevelt a extins birocrația de la Washington Al doilea război mondial a crescut în continuare activitatea guvernului crescând numărul de angajați federali din capitală; Amendamentul XXIII din Constituția Statelor Unite a fost ratificat în 1961 acordând Districtului trei voturi în Colegiul Electoral pentru alegerea președintelui și vicepreședintelui dar încă nici o reprezentare de vot în Congres După asasinarea lui Martin Luther King Jr pentru drepturile civile pe 4 aprilie 1968 au izbucnit revolte în District în primul rând pe străzile U Street 14 Street 7 Street și H Street pe coridoare dar și în centrele rezidențiale și comerciale Revolta durat trei zile până când peste 13000 de trupe federale și garda națională au reușit să oprească actele de violență Multe magazine și alte clădiri au fost arse; reconstrucția lor a durat până la sfârșitul anilor 90'< ref> În 1973 Congresul a promulgat DLegea Directă a Districtului Columbia care prevede ca orașul să fie condus de un primar ales și de un consiliu municipal Cu toate acestea mai târziu în cursul anilor 1980 și 1990 administrația orașului a fost criticată pentru proasta gestionarea și pentru deșeurile necolectate În 1995 Congresul a creat Consiliul pentru Control Financiar al Districtului Columbia pentru a supraveghea toate cheltuielile municipale și pentru a reabilita guvernul orașului Pe 11 septembrie 2001 teroriștii au deturnat zborul 77 al companiei americane American Airlines prăbușindu-se în mod deliberat în direcția Pentagonului în apropiere de Arlington Virginia Zborul 93 al aceleiași companii care avea ca destinație finală Washington DC s-a prăbușit în Pennsylvania când pasagerii au încercat să recupereze controlul avionului de la teroriști Geografie Districtul se întinde pe o suprafață de 683 mile pătrate 177 km² din care 614 mile pătrate 159 km2 sunt pământ iar 69 mile pătrate 18 km² sunt apă Tiber Creek un curs de apă care odată trecea prin National Mall a fost închis complet în subteran în timpul anilor 70< ref> Spre deosebire de legenda urbana orașul Washington nu a fost construit pe un teren mlăștinos Cel mai înalt punct natural din Districtul Columbia este Punctul Reno localizat în Parcul Fort Reno din cartierul Tenleytown la 125 de metri deasupra nivelului mării Cel mai mare procent din zona de câmpie a Districtului contribuie la acoperirea zonei urbane cu copaci mai exact 35% începând din 2010 Singurul domeniu semnificativ de habitate naturale este US National Arboretum care nu este gestionat de National Park Service ci este operat de Departamentul Statelor Unite pentru Agricultură Climă Washington este localizat în zona de climat subtropical umed Köppen Cfa având patru anotimpuri distincte Primăvara și toamna sunt calde în timp ce iarna este rece cu ninsori anuale având o medie de 147 inci 37 cm Temperatura medie în timpul iernii este de aproximativ 38 °F 33 °C de la mijlocul lui decembrie până la mijlocul lui februarie Viscolele afectează Washington-ul în medie o dată la patru sau șase ani Cele mai violente furtuni sunt numite "nor'easters" care facilitează de obicei apariția vânturilor puternice a ploilor abundente iar ocazional apariția zăpezii Aceste furtuni afectează deseori o mare parte din Coasta de Est a Statelor Unite Verile sunt calde și umede cu o medie a lunii iulie de zi cu zi de 792 °F 262 °C iar umiditatea medie zilnică este de aproximativ 66% ceea ce poate provoca disconfort personal În timp ce uraganele sau resturile acestora mai persistă ocazional în zonă la sfârșitul verii și toamna devreme acestea nu au suficientă forță să ajungă până la Washington în parte datorită locației interioare a orașului Cu toate acestea inundațiile râului Potomac care sunt cauzate de o combinație între mareele înalte și furtunile puternice au fost cunoscute pentru pagubele materiale provocate în Georgetown < ref> Cea mai mare temperatură îregistrată vreodată a fost de 106 °F 41 °C pe 20 iulie 1930 și pe 6 august 1918 iar cea mai scăzută temperatură−15 °F −26 °C a fost înregistrată pe 11 februarie 1899 în timpul Marelui Viscol din 1899< ref> Pe parcursul anului mediile orașului sunt de 37 de zile mai fierbinți decât 90 °F 322 °C și 64 de nopți la sau sub punctul de îngheț Urbanism Washington DC este un oraș nou Proiectarea orașului Washington a fost în mare măsură activitatea lui Pierre Petru Charles LEnfant un arhitect francez inginer și planificator de orașe care a ajuns în colonii ca inginer militar alături de maiorul Lafayette în timpul Războiul de Independență al Statelor Unite În 1791 generalul George Washington i-a comandat lui LEnfant să înceapă planificarea aspectului noului oraș capitală La cererea lui LEnfant Thomas Jefferson a pus condiția ca planurile să fie asemănătoare cu cele ale anumitor orașe cum ar fi Amsterdam Paris Frankfurt Karlsruhe și Milano pe care le-a adus din Europa în 1788 În martie 1792 președintele Washington l-a respins pe LEnfant datorită insistenței sale asupra microgestionării planificării orașului care a dus la conflicte cu cei trei comisari desemnați de la Washington pentru a supraveghea construcția capitalei Andrew Ellicott care a lucrat cu LEnfant la topografierea orașului a fost apoi însărcinat cu finalizarea planurilor Deși Ellicott a revizuit planurile inițiale făcând modificări la unele modele de străzi L'Enfant este în continuare creditat cu designul de ansamblu al orașului< ref> Orașul Washington a fost delimitat de ceea ce acum este Florida Avenue la nord Rock Creek la vest și râul Anacostia la est Până la începutul secolului 20 viziunea lui LEnfant despre o capitală cu parcuri deschise și multe monumente naționale a fost afectată de mahala și de clădirile amplasate în mod aleatoriu inclusiv o stație de cale ferată prin National Mall< ref> În 1900 Congresul a format un comitet mixt în frunte cu senatorul James McMillan însărcinat cu înfrumusețarea miezului ceremonial al Washingtonului Acțiunea aceasta a devenit cunoscută ca Planul McMillan și a fost finalizat în 1901 Acesta a inclus reamenajarea Capitoliului și a Mall-ui construirea unor noi clădiri federale și a unor monumente distrugerea mahalalelor și stabilirea unui nou sistem de parcuri Arhitecții au obținut din partea comisiei dreptul de a păstra o mare parte din aspectul original al orașului iar activitatea lor este considerată a fi în mare măsură în conformitate cu proiectele lui LEnfant Districtul este divizat în patru cadrane care ocupă zone inegale Nordvest NV Nordest NE Sudest SE și Sudvest SV Axele care delimitează cele patru cadrane radiază din clădirea Capitoliului Washington găzduiește 174 de ambasade străine din care 59 sunt situate pe un tronson al Massachusetts Avenue cunoscut sub numele de Embassy Row< ref> Arhitectură Arhitectura orașului Washington este foarte variată Șase dintre primele 10 cladiri din topul "America's Favorite Architecture" din 2007 se află în Districtul Columbia În afara centrului orașului stilurile arhitecturale sunt chiar mai variate Clădirile istorice sunt concepute în stiluri precum Queen Anne Châteauesque Richardsonian Romanesque Renașterea Georgiană Beaux-Arts și o varietate de stiluri victoriene Casele de rând sunt deosebit de importante în zonele dezvoltate după Războiul Civil fiind decorate de obicei în stil federalist sau victorian Majoritatea caselor curente din cartier cu toate acestea nu au fost construite până la sfârșitul anului 1870 și reflectă modele din perioada victoriană Fondată în 1789 Universitatea Georgetown este mai distinctă față de celelalte clădiri din cartier dispunând de un amestec dintre stilurile arhitecturale Romanesque și Renașterea Gotică Demografie
Pe 1 iulie 2011 Biroul de Recensământ din Statele Unite ale Americii a estimat populația districtului la 617996 de locuitori Cu toate acestea în timpul săptămânii de lucru numărul de navetiști din suburbiile orașului umfla populația din județ la o valoare estimată de 718% în 2005 la o populație de zi de peste un milion de oameni Când s-a combinat cu Baltimore și suburbiile sale zona metropolitană Baltimore-Washington are o populație de peste opt milioane de locuitori a patra ca mărime din țară< ref> Conform sondajului făcut de Biroul American de Recensământ din 2007 distribuția populației din Washington DC este 556% negri sau afro-americani 363% Albi 31% asiatici și 02 % amerindieni Persoane din alte rase alcătuiesc 48% din populația Districtului în timp ce persoanele din două sau mai multe rase alcătuiesc doar 16% În plus hispanicii de orice rasă constituie 83% din populația Washingtonului Au fost de asemenea aproximativ 74 de mii de imigranți străini care trăiesc în Washington DC în 2007 Unic printre orașele cu un procent ridicat de afro-americani Washington a avut o populație de negri semnificativă încă de la crearea sa Acest lucru este parțial un rezultat al manumisiunei de sclavie din Sudul Superior după Războiul Revoluționar American Populația neagră din regiune care dobândise libertatea a urcat de la o valoare estimată de 1% înainte de război până la 10% prin 1810 Populația de culoare din Washington a atins un vârf de 70% din numărul locuitorilor orașului în 1970 De atunci cu toate acestea populația de culoare din Districtul Columbia a continuat să scadă datorită multor negrii care au părăsit orașul pentru suburbiile din jur În același timp populația albă a orașului a crescut constant în parte din cauza efectelor de gentrificare în multe dintre cartierele tradiționale de negrii din Washington Acest lucru este evident într-o scădere cu 73% din populația de culoare și o creștere de 178% din populația albă din 2000 Cu toate acestea unii negri în special absolvenți de facultate și tineri profesioniști sunt în mișcare din statele nordice și din vestul mijlociu într-o nouă mare migrație Washington DC este o destinație de top pentru astfel de negrii din cauza oportunităților de angajare care au crescut Recensământului din 2000 a arătat că aproximativ 33 de mii de adulți 81% din Districtul Columbia se identifica drept homosexuali lesbiene sau bisexuali Un raport din anul 2007 a constatat că aproximativ o treime din locuitorii districtului sunt analfabeți funcționali în comparație cu o rată națională de aproximativ unul din cinci Acest lucru este atribuit în parte a imigranților care nu sunt competenți în limba engleză Spre deosebire de rata ridicată de analfabetism funcțional aproape 46% din locuitorii DC-ului au cel puțin un grad de colegiu de patru ani Crime În timpul valului de crime violente de la începutul anilor 1990 Washington DC a fost cunoscut sub numele de capitala uciderii a Statelor Unite și adesea rivaliza cu New Orleans în numărul de omucideri În total crimele violente au scăzut aproape de 47% între 1995 și 2007 Crimele de proprietate inclusiv furturile și jafurile au scăzut cu aproximativ 48% în aceeași perioadă Ca majoritatea orașelor mari crima este cea mai mare în zonele asociate cu droguri ilegale și bande Cartierele mai bogate în experiență din nord-vestul Washingtonului au scăzut nivelul criminalității dar incidența crimelor în general crește ca unul care merge mai departe spre est Odată afectate de crimele violente mai multe cartiere din DC cum ar fi Columbia Heights și Circle Logan devin din ce în ce mai mult zone sigure și vibrante datorită unor tendințe generale de criminalitate redusă din District și de asemenea prin efectele de gentrificare Ca rezultat cu toate acestea experții punctează schimbarea demografiei orașului ca un motiv pentru care crima din District este umbrită de violența carea crescut în continuare spre est peste graniță în comitatul Prince George Maryland< ref> Pe 26 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a ținut o ședință importantă în Washington DC despre legile din 1976 care interziceau pistolul considerat obiect ce încălca dreptul de proprietate Economie Washington are o economie înfloritoare și diversificată cu un procent tot mai mare de locuri de muncă și servicii profesionale de afaceri În 2008 guvernul federal a reprezentat aproximativ 27% din locurile de muncă din Washington DC Cu toate acestea din ianuarie 2007 angajații federali din zona Washington au cuprins doar 14% din totalul forței de muncă a guvernul american În ianuarie 2010 zona metropolitană Washington a avut o rată a șomajului de 69% ocupând astfel locul doi în topul zonelor cu o cotă scăzută Districtul are multe industrii înfloritoare care nu sunt legate direct de guvern în special în domeniile educației finanțelor politicii publice și cercetării științifice Universitatea Georgetown Universitatea George Washington Washington Hospital Center Children's National Medical Center și Universitatea Howard sunt primii cinci angajatori non-guvernamentali din 2009 Capitala americană a devenit lider în domeniul investițiilor imobiliare străine în 2009 depășind orașele Londra și New York conform unui studiu realizat de cele mai mari companii de dezvoltare la nivel mondial Centrul orașului a ocupat poziția a treia în ceea ce privește spațiul de birouri comerciale lăsând în urmă orașele New York și Chicago Eforturile de gentrificare încep să dea roade în Washington DC în special în cartierele Logan Circle Shaw Heights Columbia U Street coridorul și 14th Street Corridor În martie 2008 noul mall din Columbia Heights a devenit primul centru major de vânzare cu amănuntul din district Cu toate acestea în 2005 aproximativ 19% din locuitori trăiau sub nivelul de sărăcie procentul fiind mai mare decât în orice stat al SUA cu excepția statului Mississippi care pune în evidență diferențele economice din populația orașului< ref> Un alt factor economic important din zonă este și aeroportul international Dulles Washington Dulles International Airport Orașe înfrățite Washington DC are 20 de orașe înfrățite Cu excepția orașului Sunderland toate celelalte menționate mai jos sunt capitale naționale Paris și Roma sunt recunoscute oficial ca „orașe partenere datorită politicii lor speciale< ref> Note Legături externe materials from the Library of Congress Wikimedia Foundation WMF este o organizați non-profit din San Francisco California care a creat o serie de wiki Cele mai cunoscute sunt Wikipedia Wiktionary Wikiquote Wikibooks Wikisource Wikinews și Meta-Wikipedia Jimmy Jimbo Wales șeful fundației împreună cu compania sa „Bomis au anunțat crearea fundației la 20 iunie 2003 Numele ei „Wikimedia a fost ales de către Sheldon Rampton întrebând utilizatorii de pe lista de destinatari „mailing list WikiEN-I în martie 2003 Proiectele Wikimedia Datele de lansare din tabelul de mai jos sunt datele când s-au stabilit numele oficiale ale domeniilor Internet respective sau și datele lansării versiunii „beta stadiu de testare imediat anterior dării în folosință a proiectului Nu au fost luate în considerație alte domenii și nici versiuni de testare mai timpurii Lista proiectelor Wikimedia Referințe și note Legături externe Wikipedia pronunțat în română sau iar în engleză este o enciclopedie generală disponibilă pe Internet în mai multe limbi având conținut deschis tuturor atât pentru utilizare cât și pentru dezvoltare Este dezvoltată prin colaborarea voluntară a unui mare număr de persoane și administrată de fundația non-profit Wikimedia Face parte din fenomenul numit Web 20 Prefixul din denumirea Wikipedia se referă la metoda „wiki de a edita pagini de web în colaborare o metodă simplă și rapidă care permite participarea unui mare număr de persoane la redactarea aceluiași material În limba hawaiiană wiki wiki scris și wiki-wiki înseamnă „iute-iute Proiectul a început în limba engleză la 15 ianuarie 2001 la inițiativa lui Jimmy Wales și Larry Sanger Ediția în limba engleză cea mai dezvoltată dintre versiuni a depășit în anul 2007 pragul de 2 milioane de articole iar numărul de articole în toate limbile a depășit 9 milioane Ediția în limba română are în prezent aproximativ de articole Ulterior noi proiecte au început să construiască Wikipedia în alte limbi în prezent existând peste 200 de proiecte dintre care circa 100 sunt active Wikipedia folosește software liber fiind inspirată de ideile lui Richard Stallman fondator al Free Software Foundation probabil primul care a propus existența unei enciclopedii complet libere Același nume Wikipedia desemnează și situl Wikipediaorg unde se pot accesa articolele scrise în cadrul proiectului și unde voluntarii participă la dezvoltarea lui Autori La scrierea articolelor din Wikipedia poate contribui oricine Pentru a modifica articolele sau a adăuga altele noi nu este necesară nicio identificare a persoanelor și nicio verificare a competenței lor În general acest caracter liber al proiectului este privit cu suspiciune întrucât este greu de imaginat că în urma unui astfel de proces neîngrădit se poate crea o lucrare enciclopedică de calitate Vizitatorii sitului Wikipedia întreabă adesea „Bine dar atunci orice neștiutor sau răuvoitor poate să scrie în articole absolut orice! Mai mult oricine poate să șteargă contribuțiile valoroase făcute de alții! Nu e periculos? Deși într-adevăr articolele sunt uneori vandalizate de răuvoitori modificările operate sunt permanent supravegheate de către comunitatea de utilizatori care în timp s-au organizat și pe lângă activitatea de dezvoltare continuă a proiectului reușesc și să facă față atacurilor Imediat ce apare o modificare nepotrivită ea este anulată iar persoana respectivă avertizată totul petrecându-se de obicei într-un interval de câteva minute În plus administratorii sitului au și posibilitatea de a bloca accesul la editare al răuvoitorilor Printre contribuitori se află oameni din toate părțile lumii și toate categoriile de vârstă singurele condiții fiind accesul la internet și dorința de a participa la scrierea unei enciclopedii Desigur sunt preferați editorii care cunosc suficient de bine un domeniu și care pot redacta articolele într-un stil propriu unei enciclopedii< ref> Wikipedia în limba română Wikipedia în limba română abreviată uneori „rowp a început în luna iulie 2003 Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie În 15 iulie Bogdan Stăncescu cu numele de utilizator a primit statutul de Referitor la începuturile Wikipediei în limba română Bogdan Stăncescu a mărturisit următoarele Pe mine m-a încântat conceptul pe care l-am descoperit la Wikipedia în engleză și i-am întrebat pe cei de acolo cum aș putea să ajut la cultivarea site-ului în română Am și acum răspunsul în arhiva de mailuri Oh you just want to be a sysop? Done! Tot ce vrei este să fii un sysop? S-a făcut! Așa că m-am apucat de treabă Am tradus toată interfața — neașteptat de mult de lucru și tot au scăpat niște greșeli pe care mi le-au semnalat contribuitorii mai târziu — și m-am pus pe scris articole care să dea o formă și o direcție site-ului Până la sfârșitul aceluiași an Wikipedia în limba română avea deja nu mai puțin de 3000 de articole și ocupa astfel locul 16 în clasamentul edițiilor Wikipediei Proiectul s-a dezvoltat în continuare ajungând la 10000 de articole la 13 decembrie 2004 50000 de articole la 5 ianuarie 2007 depășind 100000 de articole la data de 11 ianuarie 2008 În prezent există aproximativ de articole la Wikipedia în limba română și circa de utilizatori înregistrați De-a lungul existenței sale Wikipedia în limba română s-a aflat în fața mai multor probleme Astfel crearea automată a unei serii de proiecte în alte limbi pe baza standardelor internaționale a dus printre altele la apariția unei Wikipedii în limba moldovenească urmare a faptului că această limbă avea în standardul ISO 639 codurile mo și mol separate de limba română Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic forma moldovenească de dinainte de 1989 dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română După numeroase și aprinse discuții proiectul a fost în cele din urmă înghețat în anul 2006 pe baza faptului că limba moldovenească și limba română sunt identice și că nu s-au găsit vorbitori nativi ai acestei limbi care să dorească să contribuie în alfabetul chirilic În anul 2010 Wikipedia în limba română a trecut la utilizarea semnelor diacritice corecte din limba română mai exact virgule sub ș și ț care până atunci apăreau în mod greșit drept sedile Acest proces a putut fi în mare măsură automatizat astfel încât dacă cineva scrie sau caută cu diacritice greșite acestea sunt acum corectate automat Note Vezi și Legături externe adevărulro William Henry Seward Sr n 16 mai 1801 d 10 octombrie 1872 a fost guvernator al statului New York senator al SUA și secretar de stat al Statelor Unite în timpul președințiilor lui Abraham Lincoln și Andrew Johnson Adversar virulent al răspândirii sclaviei în anii dinaintea Războiului Civil el a fost o figură dominantă a Partidului Republican în anii săi de început și a fost privit ca principal favorit la candidatura partidului la alegerile prezidențiale din 1860 deși chiar virulența sa pare să-l fi constat nominalizarea În ciuda acestei pierderi a devenit un membru loial al cabinetului lui Lincoln din timpul războiului și a jucat un rol în a preveni intervenția străină în război Note Zborul 9525 al companiei aeriene low-cost Germanwings cu destinația Barcelona Spania – Düsseldorf Germania s-a prăbușit după ce a dispărut de pe radar în jurul orei locale 1120 pe data de 24 martie 2015 într-o zonă din preajma comunei Prads-Haute-Bléone Provența-Alpi-Coasta de Azur Toți cei 144 de pasageri și șase membri ai echipajului la bord au decedat< ref> Accidentul ar fi fost provocat deliberat de către copilotul aeronavei Andreas Lubitz Pasageri și echipaj Printre victime se aflau baritonul german Oleg Bryjak și contralta germană Maria Radner O clasă de 16 liceeni germani și cei doi profesori ai lor însoțitori originari din orașul Haltern în Renania de Nord-Westfalia la reîntoarcerea dintr-un schimb lingvistic la Llinars del Vallès erau și ei prezenți în avion Referințe